Capitolul 1

Geomorfositurile- cadru teoretic şi metodologic

1.1. Cadru teoretic conceptual

Un geomorfosit sau un punct (loc) geomorfologic poate fi definit ca o porţiune a

suprafeţei terestre cu o importanţă deosebită în înţelegerea evoluţiei Pământului, a climatului

şi a vieţii (V.Grandgirard, 1997; M. Panizza, 2001; E. Reynard, 2004). Geomorfositul

primeşte mai multe valori datorită percepţiei societăţii omeneşti. Mulţi specialişti au asimilat

geomorfositurile cu obiectivele turistice naturale legate de relief, termenii nu sunt însă

sinonimi, geomorfositul înglobând mai multe caracteristici- valori. Geomorfositul este un tip

de geosit.

Conform M. Panizza (2001) siturile geomorfologice (sau bunurile geomorfologice) se

definesc drept forme de relief şi/sau procese geomorfologice care au căpătat valoare estetică,

ştiinţifică, culturală, istorică şi sau economică, datorită percepţiei umane care s-a realizat şi s-

a adâncit în timp odată cu dezvoltarea societăţii omeneşti. Acest proces se numeşte optimizare

de către J.-P. Pralong, E. Reynard (2005).

Cele mai multe definiţii care au fost acordate geomorfositurilor insistă pe diferenţa

între forma de relief şi situl sau geotopul geomorfologic. Prima categorie de termeni se referă

la relief privit obiectiv (ca obiect de studiu al geomorfologiei generale-alcătuire, geneză,

dinamică), în timp ce a doua categorie de termeni se referă la procesul de atribuire a unei

valori de către om, deci o latură subiectivă (obiectul de studiu al geomorfologiei culturale).

În ceea ce priveşte termenul de geomorfosit există diferenţe între autori, care au la

bază ponderea diferitelor valori acordate geomorfositurilor. În definiţiile sintetizate mai jos

sunt considerate două nivele de valori: un nivel central - ştiinţific şi unul adiţional (estetic,

ecologic, cultural şi economic). În funcţie de obiectivul evaluării este reţinută numai valoarea

centrală sau (şi) cele adiţionale. Un element geomorfologic fără valoare ştiinţifică nu poate fi

considerat un geomorfosit.

Mai mulţi termeni înglobând parţial sau complet noţiunea de geomorfosit au fost

propuşi de diferiţi autori şi sintetizaţi în tabelul 1. Terminologia utilizată este relativ nouă şi a

variat în timp, în funcţie de şcoala geomorfologică căreia i-a aparţinut.

Există specialişti care consideră sinonim geomorfositul cu obiectivul turistic natural

legat de relief, însă această sinonimie nu este corectă. Geomorfositurile sunt încadrate acestor

obiective turistice, însă reciproca nu este valabilă.

Termenul de geomorfosit a apărut şi s-a dezvoltat în statele din bazinul Mării

Mediterane (Italia, Franţa, Grecia) poate şi ca o replică la unii termeni (sit arheologic, sit

istoric) vehiculaţi cu o foarte mare frecvenţă în aceste state cu istorie extrem de bogată.

Astfel, noua disciplină care se conturează este definită ca "studiul componentei

geomorfologice a teritoriului, inclusiv latura culturală a sa şi interacţiunea cu moştenirea

culturală (arheologică, istorică, arhitecturală)" (M. Panizza, S. Piacente, 2003). În literatura

geomorfologică mondială aceeaşi autori o denumesc -Geomorfologie culturală. Despre

această nouă ramură a geomorfologiei vom reveni în cadrul capitolului doi.

Geomorfositurile au propriu trei elemente, care le particularizează:

componenta estetică

caracterul dinamic

raportarea la scară

Tabel 1 Terminologia utilizată în literatura geomorfologică pentru geomorfosituri

(după E. Reynard, 2005, cu completări)

Termen Echivalenţă în

literatura străină

Referinţe

bibliografice

Tipuri de valori şi criterii

de evaluare

Valori /Bunuri

geomorfologice

Geomorphological assets

Biens

géomorphologiques

Panizza şi

Piacente, 1993;

Quaranta, 1993

Evaluarea poate fi estetică

(intuitivă) şi stiinţifică

(cantitativă)

Bunuri

geomorfologice

Geomorphological goods

Biens

géomorphologiques

Carton şi alţii,

1994

Bunurile geomorfologice

sunt evaluate pe baza a mai

multor categorii de atribute:

ştiinţifice, estetice şi

culturale Valoarea ştiinţifică

este dată de: evoluţia

paleogeomorfologică,

posibilitatea prezentării ca

exemple în scop didactic,

rolul ecologic şi caracterul de

raritate geomorfologică

Geomorfosituri Geomorphological sites

Sites géomorphologiques

Hooke, 1994 Siturile geomorfologice

prezintă trei valori

principale: estetică,

ecologică şi didactică

(posibilitatea de a observa

diferite procese

geomorfologice)

Geotopuri

geomorfologice

Geomorphological

geotopes

Géotopes

géomorphologiques

Grandgirard,

1995, 1997, 1999

Geotopul geomorfologic este

acel element a cărui valoare

este recunoscută. Inventarul

geotopurilor este important şi

reprezentativ pentru

geodiversitatea regiunii

studiate

Situri de interes

geomorfologic

Sites of

geomorphological

interest

Sites d’ intérét

géomorphologiques

Rivas şi alţii,

1997

Situurile sunt definite ca

bază a interesului stiinţific,

educaţional şi turistic

Geomorfosituri Geomorphosites

Géomorphosites Panizza, 2001 Geomorfositul este o formă

de relief căreia i se poate

atribui o valoare

Componenta estetică va fi abordată într-un subcapitol următor legat de evaluarea

geomorfositurilor.

Caracterul dinamic al geomorfositurilor permite evidenţierea modificărilor care au loc

în timp, inclusiv procesele de modelare actuală care le pot afecta. Geomorfositurile pot fi

chiar distruse de om prin activităţile sale. De aceea se impune cunoaşterea valorii lor de către

public şi dezvoltarea unor noi metode de evaluare a caracteristicilor ştiinţifice, culturale,

estetice, ecologice şi economice a geomorfositurilor, care, să conducă la protecţia lor

superioară.

Geomorfositurile se pot autodistruge în timp, astfel ele sunt excluse din categoria

geomorfositurilor (ex. retragerea abruptului unei cascade).

Mărimea geomorfositurilor este diferită pe o scară largă (dimensiunile minime şi

maxime au un ecart ridicat). Este foarte importantă scara la care ne raportăm deoarece unele

geomorfosituri mai mici sunt înglobate în altele de talie mai mare. De exemplu: în M. Pădurea

Craiului se observă doline (geomorfosituri mai mici) în cadrul unor platouri calcaroase

(geomorfosituri de talie mai mare); în câmpiile proglaciare sunt înglobate o serie de alte

geomorfosituri de talie mică cum ar fi arcurile morenaice (fig. 1).

Fig.1. Exemplu de forme de relief la scări diferite într-un geomorfosit complex (1-9

geomorfosituri de talie redusă) în Alpii Elveţieni (E. Reynard, 2009)

Geomorfositurile de talie mare sunt confundate cu „spaţiile geomorfologice”, „părţi

ale peisajului terestru, văzute, percepute şi exploatate de oameni. (E. Reynard, 2004, 2005).

E. Reynard (2009, conferinţă) consideră existenţa unei taxonomii mai complicate:

complex de geomorfosituri, grup de geomorfosituri, sistem de geomorfosituri şi geomorfosit

propriu- zis. Clasificarea nu a fost încă dezvoltată şi exemplificată în literatura geografică.

1.2. Criterii de clasificare a geomorfositurilor

Geomorfositurile se pot clasifica după mai multe criterii, importanţa unuia sau altuia

dintre acestea rezultând din obiectivele studiului realizat.

1.2.1 Criteriul temporal

Geomorfositurile trebuie să fie clar delimitate spaţial şi temporal. Se disting

geomorfosituri active şi pasive.

Geomorfositurile active conduc la înţelegerea reliefului actual (Ex. vulcani activi).

Geomorfositurile active sunt cheia reconstituirii condiţiilor paleogeografice şi paleoclimatice

şi în final, determină dezvoltarea geomorfositurilor pasive. Acestea au şi valoare didactică

deosebită (fig. 2).

Fig. 2. A, B. Vulcan (geomorfosit activ) –Vesuviu (1944)

după edit. Carcavallo, Napoli;

Geomorfositurile pasive constituie "arhive" ale paleomediilor în care au apărut şi s-au

dezvoltat formele de relief respective şi permit stabilirea evoluţiei şi vârstei reliefului (Ex.

umerii glaciari pentru determinarea variaţiilor climatice) (fig.3).

Fig. 3 Umeri glaciari (Făgăraş)

1.2.2.Criteriul genetic

După acest criteriu se deosebesc: situri geologico- geomorfologico, geomorfologico-

hidrologice, geomorfologico-botanice, geomorfologico- antropice şi cultural- spirituale.

• Situri geologico-geomorfologice

- Chei şi defilee - Defileul Dunării, Defileul Oltului la Cozia, Crişul Repede la Ciucea-

Vad, Cheile Turzii, Cheile Bicazului. Atrag de asemenea atenţia turiştilor defileele de pe

Rhon, Rhin sau Iser (fig. 4,5).

Fig. 4 Defileul Dunării

Fig. 5 Aspect din Cheile Bicazului, sectorul de chei cu cele mai intense fluxuri

turistice din România

-Cascade - Niagara, Angel, Iguazu (fig. 6), Victoria iar la noi în ţară Duruitoarea,

Urlătoarea, Cascada Cailor, Putnei, Cormaia.

Fig. 6 Cascada Iguazu (Brazilia) – un model de exploatare turistică a unui

geomorfosit

- Peşteri - Peştera Urşilor, Peştera Vântului, Peştera Meziad, Peştera Muierii. O

categorie aparte în cadrul acestei categorii de geomorfosituri o constituie peşterile care

păstrează picturi rupestre sau urme de viaţă din Pleistocen (Alibeg din Defileul Dunării,

Cuciulat din Podişul Someşan sau Gura Dobrogei din Podişul Casimcea). În alte ţări

remarcăm: Peştera Mamutului (Kentucky, USA), peştera Ox Bel Ha în Yucatán (Mexico),

Postojna (Slovenia) şi Illyuzia-Mezhonnogo-Snezhnaya în Abkhazia, Holloch (Elveţia)

(fig.7).

- Platouri carstice - cu numeroase alte forme carstice care ele însele se constituie în

geomorfosituri de sine stătătoare cum ar fi lapiezuri, doline. În această categorie intră

platourile carstice Padiş, Cetăţile Ponorului, Iabalcea, Colonovăţ, Pădurea Craiului.

- Forme dezvoltate pe sare/brecia sării sau gips – se aseamănă cu cele dezvoltate pe

calcar; se găsesc Meledic pe valea Slănicului de Buzău, Slănic Prahova, Ocnele Mari sau în

Subcarapaţii Getici pe valea Râul Doamnei (dolina în care se găseşte lacul Învârtita de la

Nucşoara) (fig. 8).

Fig. 7 Peştera Muierii (A. Sala Altarului, B. Sala Lumânărilor) -

geomorfosit de mare valoare

Fig. 8 Relief pe sare la Meledic (jud.Buzău)

- Forme de relief vulcanic (vulcanosituri) reprezentate prin conuri, cratere, platouri,

neckuri - Munţii Călimani şi Harghita (România), Etna şi Vezuviu (Italia), Fuji San care pe

lângă valoarea geomorfologică are şi o valoare estetică şi culturală (fig. 9).

- Formele de relief create de vânt (eolisituri), cele mai importante fiind dunele de

nisip -pe ţărmul Bretagne-Normandie (Franţa), ergurile sahariene, kumurile din Asia

Centrală. În România cele mai cunoscute sunt în Delta Dunării, Depresiunea Braşov sau

Câmpia Carei şi Câmpia Olteniei (fig.10).

- Formele de relief glaciare (glaciosituri) semnificative fiind circurile, văile,

morenele, pragurile, blocurile eratice –se găsesc în Carpaţi, Alpii Scandinaviei, Alpi,

Himalaya, Podişul Canadian, Câmpia Germano-Polonă. La noi în ţară se impun formele de

relief glaciar din Rodna, Făgăraş, Retezat, Parâng (fig.11).

- Formele de relief litorale (faleze, delte, cordoane litorale, estuare, fiorduri) –

litoralul scandinav, riviera italiană sau ţărmul croat la Marea Adriatică. Ţărmul Greciei se

prezintă ca o suită de golfuri şi promontorii, iar valoarea sa creşte datorită numeroaselor

monumente ale civilizaţiei greceşti care atribuie acestui sector valoare cultural-istorică

(fig.12).

Fig. 9 Formă de relief vulcanic - Caldera Masivului Vesuviu

Fig. 10 Dune de nisip în Sahara-Tunisia

- Creste, ziduri, martori de eroziune impuse de existenţa unui anumit tip de rocă de

obicei mai dur (cristalin, eruptiv, calcar). Exemple: coloanele de bazalt de la Detunatele din

Munţii Metaliferi sau de la Racoş (fig.13), creasta de granite şi cuarţite din Culmea Pricopan,

Creasta Cocoşului din Gutâi ( M. Ielenicz, L. Comănescu, 2006).

- Stânci rezultate din eroziunea diferenţială şi alte forme reziduale gravitaţionale -

abrupturi cu grohotişuri, creste alpine, ace, babe, ciuperci, sfincşi. Cunoscute sunt Sfinxul şi

Babele din Bucegi sau Sfinxul Bratocea în Munţii Ciucaş, sau Sfinxul din Podişul Casimcea

(fig. 14)

Fig. 11 Relief glaciar – A. Munţii Făgăraş; B. Alpii Francezi

Fig. 12 Relief litoral – Grecia. Templul lui Poseidon de la Cap Sunion- adaugă o

valoare cultural-istorică deosebită geomorfositului

Fig. 13 Situri geologico – geomorfologice (A. Podul natural – Ponoare;

B. Coloane de bazalt - Racoş)

- Vulcanii noroioşi: în Noua Zeelandă, Portugalia, ţărmul Golfului Mexic, iar în

România cei mai cunoscuţi sunt Pâclele Mari şi Pâclele Mici din judeţul Buzău (fig.15).

Fig.14 Stânci modelate de eroziunea diferenţială (A. Babele la Sfat – Munţii Ciucaş;

B. Sfinxul din Banat – Topleţ; C. Sfinxul Casimcei)

Fig.15 Vulcanii noroioşi –Pâclele Mari (judeţul Buzău)

- Vârfurile care se impun fie prin altitudine, fie ca puncte de belvedere sau fizionomie.

În acest sens menţionăm Vf. Omu (Bucegi) -2505m, Vf. Moldoveanu (Făgăraş) – 2544 m,

Mont Blanc (Franţa) – 4807m; Matterhorn, Monte Rosa, Grossglockner (Alpi), Gran Sasso

(Apenini), Ben Nevis (M. Grampiani).

- Forme ale reliefului pe structură faliată - falia San Andrea din California (fig.16).

- Forme de relief rezultate în urma proceselor de meteorizare şi gravitaţionale

(abrupturi cu blocuri prăbuşite la bază, alunecări de mari proporţii, hornurile, hrubele şi văile

de sufoziune dezvoltate în loessurile dobrogene, bad -landuri cum ar fi la Râpa Roşie lângă

Sebeş sau Groapa Ruginoasa din Munţii Apuseni) (fig.16).

Aceasta este clasificarea geomorfositurilor din punct de vedere genetic cu

exemplificările corespunzătoare. Despre atractivitatea turistică a fiecărei categorii de

geomorfosituri vom vorbi pe larg în capitolul 2.

• Situri geomorfologice- hidrologice

-Izvoare intermitente: Bigăr, Călugări, Isverna, a căror geneză este legată de circulaţia

carstică.

-Lacuri cu origini diferite: glaciare (Bălea, Capra, Podragul Mare, Lala, Buhăescu din

România; Como, Garda, Maggiore din Alpi), nivale (Tăul Mare, Vulturilor; Bohinj în

Slovenia), carstice (Ighiu, Vărăşoia, Ponoare; Kravice în Bosnia-Herzegovina; Minerve

Herault în Franţa), de baraj natural (Lacu Roşu, Bălătău), de origine vulcanică (Sfânta Ana

din România, Trasimeno şi Bolzano din Italia), tectonice (Baikal în Rusia; Okeechobee în

Florida; Tanganyka în Africa). În acest caz calitatea de geomorfosit este dată de originea

cuvetei lacustre care poate aduce argumente privind evoluţia paleogeomorfologică a arealului

respectiv sau se pot constitui în exemple didactice (fig.17, 18).

Fig. 16 Forme de relief cu valoare de geomorfosit (A. Creasta Cocoşului – Gutâi; B. Vârf

piramidal – Munţii Făgăraş; C. Râpa Roşie – Sebeş; D. Falia San Andrea - California)

Fig. 17 Lacul glaciar Podragul Mare - Masivul Făgăraş. Originea

cuvetei oferă informaţii importante privind desfăşurarea glaciaţiunii cuaternare

• Situri geomorfologice cu elemente de interes botanic

În această categorie intră mlaştinile şi turbăriile în cadrul cărora se găsesc diferite

specii relicte sau endemice. Putem exemplifica: Tinovul Mohoş, Poiana Stampei sau

Cârligaţi-Onceasa (fig. 19).

Fig.18 Lacul Sf. Ana-unicul de crater vulcanic din România

Fig.19 Tinovul Mohoş

• Situri geomorfologico - antropice

În acestă categorie putem menţiona: galerii şi mine (Brad, Roşia Montană, Roşia

Poieni, Săcărâmb), cariere (marmură la Carrara, Ruşchiţa; granit la Greci, chihlimbar la

Colţi) unde se exploatează un anumit tip de rocă rară sau care prin frumuseţe stârneşte interes

şi ocne de sare unele părăsite, altele amenajate pentru turism (Turda, Slănic Prahova,

Tg.Ocna, Praid; Guajira în Colombia; Wieliczka şi Bochnia în Polonia) precum şi lacuri

antropice (Vidraru pe Argeş, Vidra pe Lotru, Izvorul Muntelui pe Bistriţa, Fântănele pe

Someşul Cald) (fig. 20).

• Situri cultural - spirituale

În această categorie sunt incluse biserici şi mânăstiri (Râmeţi, Cozia din România,

Muntele Athos din Grecia; Saint Michel din Franţa), urme de aşezări din perioada elenică

(Histria), din perioada daco şi daco- romană (Sarmisegetusa Regia, Sarmisegetusa Ulpia

Traiana) sau cetăţi medievale (Poenari, Rupea, Râşnov în România, Bergamo în Italia,

Dubrovnik în Croaţia, Menton în Franţa) pentru care relieful se constituie în suport, toate

aceste elemente sporindu-i valoarea. Unii specialişti consideră în acest sens că relieful, ca

suport al unei exprimări culturale, spirituale (D. Ilieş, N. Josan, 2009) poate fi inclus în

patrimoniul cultural sau ştiinţific al unui teritoriu (fig. 21).

Fig. 20 Situri geomorfologice – antropice (A. Carieră de calcare – Sardinia; B. Carieră de

granit – Măcin; C. Salină – Slănic Prahova; D. Salină – Turda; E. Barajul Vidraru; F.

Barajul Vidra)

Fig. 21 Situri cultural – spirituale (A. Mânăstirea Cozia; B. Mânăstirea Râmeţ; C.

Cetatea Menton – Franţa; D. Cetatea Poienari; E. Cetatea Histria; F. Cetatea Râşnov)

1.2.3 Criteriul importanţei turistice

- geosituri de interes local şi regional: Pietrele Ampoiţei, Cheile Întregalde, Peştera

Polovragi, Cheile Runcului (fig.22).

-geosituri de interes naţional: Detunatele, Defileul Oltului, Defileul Jiului, Peştera

Muierii, Cheile Argeşului, Cheile de pe Valea Ialomiţei (fig. 22).

-geosituri de interes internaţional: Peştera Urşilor, Valea Bâlea, Cheile Bicazului,

Defileul Dunării (fig. 22).

Fig. 22 Geosituri de interes regional, naţional şi internaţional (A., B. – Detunate; C. –

Cheile Runcului; D. – Cheile Argeşului; E., F. – Peştera Urşilor)

1.2.4. Criteriul mărimii

După mărime geomorfositurile se pot clasifica în: punctuale- ex.un bloc eratic din

Alpii Scandinaviei, un atol coraligen din Podişul Casimcea; lineare- ex.un arc morenaic din

Câmpia Germano- Polonă sau un sector de chei şi defileu; areale – ex. câmpurile de dune din

Sahara, platouri carstice.

1.3. Istoricul cercetării geomorfositurilor

Pentru prima dată geomorfositurile au atras atenţia şi au fost definite în 1993 când M.

Panizza formulează prima definiţie a acestora, dar mai ales începând cu 2003, când apare cea

mai importantă lucrare în domeniu, Geomorfologie culturală (M. Panizza, S.Piacente, 2003)

Importanţa teoretică şi practică a geomorfositurilor a determinat Asociaţia Internaţională a

Geomorfologilor (IAG) să creeze un grup de lucru consacrat geomorfositurilor începând din

anul 2001 de la a 5 a Conferinţă Internaţională de Geomorfologie care a avut loc la Tokyo.

Cercetările acestui grup vizează următoarele direcţii: definiţia geomorfositurilor, metode de

evaluare, tehnici de cartografiere şi protectia lor. Termeni legaţi de domeniu au fost publicaţi

şi în Encyclopedia of Geomorphology editată de A. Goudie şi publicată de IAG în 2003.

Evaluarea geomorfositurilor a stat încă de la început în atenţia specialiştilor. Astfel, au

fost realizate diferite metode de evaluare, care au fost aplicate în diferite spaţii geografice.

Din aplicarea acestora a rezultat necesitatea elaborării unor criterii clare, obiective pentru a

cuantifica valorile geomorfositurilor în cadrul grupului de lucru a AIG.

Cercetătorii de la Universităţile din Cantabria, Valladolid, Modena şi Lausanne au

dezvoltat diferite metode de evaluare. Specialiştii de la universităţile din Pavia şi Modena au

definitivat o legendă unitară utilizabilă în G.I.S pentru crearea unei baze de date legate de

geomorfosituri.

Cele mai importante instituţii unde există preocupări legate de geomorfosituri ca

entităţi geomorfologice şi utilizarea lor de către om sunt Universitatea din Modena (Mario

Panizza, Sandra Piacente, Mauro Soldati, Paola Coratza) şi Institutul de Geografie al

Universităţii din Lausanne, unde echipa condusă de Emmanuel Reynard a realizat prima

bibliografie completă în ceea ce priveşte geomorfositurile şi valorificarea acestora în

activitatea turistică (fig. 23).

Fig. 23 Geomorphologie et tourisme - una dintre cele

mai importante reviste în domeniu din lume

Rezultatele cercetătorilor acestui grup de lucru au fost comunicate cu ocazia work-

shopurilor şi conferintelor de la Modena (workshop, 2002), Cagliari (workshop, 2003),

Mexico-City (Conferinţa regională de geomorfologie, 2003), Florenta (al 32-lea Congres

Internaţional de Geologie, 2004), Praga (2004), Bologna (2004), Lausanne (2004), Braga

(2005), Zaragoza (a 6-a Conferinţă Internaţională de Geomorfologie, 2005), Malta

(Simpozion internaţional, 2007), Lesvos (Workshop, 2007), Lausanne (Workshop, 2008),

Paris (Simpozion Internaţional, 2009), Melbourne (a 7-a Conferinţă Internaţională de

Geomorfologie, 2009), Lisabona (Simpozion internaţional, 2010), cursuri (Bagnes 2006,

Lesvos 2007, Lesvos 2008).

În 2009 apare prima lucrare Geomorphosites (Editura Verlag Dr. Friedrich) sub

coordonarea lui Emmanuel Reynard, Paola Coratza şi Geraldine Regolini-Bissig în care

sintetizate cele mai importante aspecte teoretice, metodologice şi practice privind

geomorfositurile.

În ceea ce priveşte apariţia şi dezvoltarea teoretică dar şi practică a conceptelor de

geoparc, geoconservare şi geodiversitate putem menţiona o serie de manifestări ştiinţifice

internaţionale care au avut loc în perioada 2004-2008: Beijing (2004), Florenţa (2004),

Lesvos (2005), Salt Lake City (2005), Belfast (2006), Edinburgh (2007), Germania (2008).

1.4. Valorile geomorfositurilor

Orice geomorfosit este încorporat organic într-un anumit peisaj şi reprezintă partea

obiectivă a acestuia.

Peisajul geomorfologic este aceea porţiune a reliefului terestru văzută, percepută şi

uneori exploatată de om (E. Reynard, 2005). Prin procesul de percepţie omul dă valoare

reliefului. Aceasta poate fi: ştiinţifică, ecologică, estetică, culturală şi economică (M. Panizza,

S. Piacente, 1993, 2003; E. Reynard, 2005).Valorile enumerate mai sus se combină frecvent

în mod diferit şi aşa cum am văzut anterior, definesc geomorfositurile.

Fig. 24 Cele cinci "valori" ale reliefului (după E. Reynard, 2005 cu modificări)

Valoarea ştiinţifică este considerată ca valoare centrală în timp ce celelalte (ecologică,

estetică, culturală şi economică) sunt valori adiţionale (fig.24).

Valoarea ştiinţifică este cea mai importantă mai ales pentru specialişti şi constă în

descifrarea evoluţiei paleogeografice a unei regiuni. Astfel, relieful păstrează mărturii ale

proceselor şi fenomenelor din perioade anterioare în stadii diferite de conservare. Fiecare

formă de relief este astfel o mărturie a evoluţiei paleogeografice (E. Marthaler, 2003 citat de

E. Reynard, 2005). Utilizarea didactică a geomorfositurilor pentru a exemplifica forme şi

procese geomorfologice adaugă un plus valorii ştiinţifice a geomorfositurilor (fig. 25).

Relieful are valoare ecologică, deoarece numeroase asociaţii vegetale şi specii

animale depind de condiţiile geomorfologice (altitudine, pantă, fragmentare, expoziţie).

Valoarea ecologică este inclusă de unii specialişti la valoarea ştiinţifică şi se referă la faptul

că un geomorfosit poate constitui habitat pentru o specie valoroasă sau poate constitui barieră

în răspândirea anumitor specii. În evaluarea valorii ecologice, aşa cum vom vedea într-un

subcapitol anterior trebuie să colaboreze mai mulţi specialişti (geografi, biologi, ecologi etc. ).

Unele geomorfostituri participă la ‘’frumuseţea şi spectaculozitatea peisajulul’’. Ele

dobândesc astfel valoare estetică (fig. 26). De exemplu: lapiezuri, cataracte, cascade, gheţari,

câmpuri de dune şi vârfuri izolate. Componenta estetică este entrală în alegerea

geomorfositurilor valorificate turistic, deaorece latura estetică este intens percepută de toate

categoriile de turişti.

Fig. 25 Perceperea valorii ştiinţifice a geomorfositurilor

(după M. Panizza, S. Piacente, 2003)

Fig. 26 Perceperea valorii esteticii a geomorfositurilor (după M. Panizza, S. Piacente, 2003)

Relieful poate avea şi valoare culturală (M. Panizza, S. Piacente, 2003). Aceasta

poate fi: arheologică, istorică, simbolică şi religioasă şi rezidă din utilizarea în timp de către

societatea omenească (fig. 27).

religioasă - lăcaşuri de cult, edificii religioase situate pe înălţimi ce domină

regiunea (ex. biserică pe morena L' Egesen de pe v. Trient, mânăstirea Casian din Podişul

Casimcea);

istorică - cuprinzând vestigii care se găsesc în depozite, grote vechi umanizate,

mine abandonate, cetăţi, fortăreţe a căror aşezare a fost favorizată de relief (ex. cetăţile dacice

din Munţii Orăştiei, cetatea de la Rupea sau templele lui Ramses al II lea de la Kom Ombo şi

Edfu în meandrele Nilului)

literară şi artistică – constă în descrierea reliefului în diferite opere literare sau

prezenţa acestuia în reprezentări grafice sau imaginistice. De exemplu: reprezentările

cascadelor, cheilor în descrierile Alpilor din secolul XIX, sau prezentarea munţilor Ceahlău în

scrierile literare din secolul XVIII-XIX ca Munte falnic al Moldovei sau Olimpul Moldovei.

simbolică - când un talveg este frontieră naturală între 2 ţări sau cazul

Materhornului care a devenit simbolul Elveţiei.

Fig. 27 Perceperea valorii culturale a geomorfositurilor

(după M. Panizza, S. Piacente, 2003)

Valoarea culturală este importantă pentru turişti şi trebuie luată în considerare pentru

promovarea acestora în activitatea turistică.

Prin prisma valorii culturale, geomorfositul poate fi considerat „o formă a peisajului

cu atribute deosebite si semnificative, care o califică drept componentă a patrimoniului

cultural al unui teritoriu”(M. Panizza, S. Piacente, 2003; M. Panizza, 2005). Patrimoniul

geologic şi geomorfologic (patrimoniul natural) este parte a peisajului cultural în sens general,

sau a tipului arhitectural, ceea ce M. Panizza, S. Piacente (2003) numesc „spaţiu cultural

integrat”, definiţia conducând la o interpretare „turistică” a valorificării geomorfositurilor.

În funcţie de utilizarea pe care omul i-o dă, relieful poate fi sursă de venit. Acesta

dobândeşte astfel valoare economică. De exemplu: obiectivele turistice amenajate precum

peşterile, cheile utilizate pentru alpinism sau sporturi nautice, plajele, toate acestea constituind

surse de venit prin exploatarea turistică. În aceeaşi categorie intră şi terasele fluvio-glaciare

utilizate ca sursă de materiale de construcţii sau versanţii montani care au permis dezvoltarea

domeniului schiabil (fig. 28).

Fig. 28 Perceperea valorii economice a geomorfositurilor

(după M. Panizza, S. Piacente, 2003)

Relieful trebuie considerat o entitate multifunctională. Astfel, pe baza valorilor

enumerate mai sus poate fi inclus în trei mari categorii taxonomice diferite: patrimoniul

natural, patrimoniul cultural şi resursă economică. În acest sens relieful trebuie considerat o

resursă naturală (E. Reynard, 2005), ceea ce V. Rivas (1997) numeşte resurse consumabile.

Pentru ca valoarea unui geomorfosit să fie ridicată trebuie ca fiecare din valoarile

componente să aibă o valoare crescută, ele adeseori condiţionându-se una pe cealaltă. De aici

rezultă latura asociativă a acestor valori. De exemplu: vârful Matterhorn care are valoare

estetică care a fost pusă superior în valoare odată cu dezvoltarea staţiunii Zermatt, deci practic

prin sporirea valorii economice a acestuia. Prin dezvoltarea fenomenului turistic vârful a

devenit simbolul Elveţiei crescându-i astfel şi valoarea culturală.

Procesul poate fi şi invers, valorile având un caracter contradictoriu. De exemplu:

exploatarea pietrişurilor a căror impact vizual este în general negativ (scade valoarea estetică)

conduce la creşterea valorii economice, dar poate avea valoare ştiinţifică semnificativă

deoarece permite reconstituirea paleomediilor.

Valoarea intrinsecă a unui geomorfosit, mai ales echilibrul între cele cinci

componente ale sale, poate evolua diferit în timp, datorită modificărilor peisagistice pe care le

suportă eomorfositul (degradare sau reabilitare) sau modificării viziunii asupra acestor valori

de către societate (E. Reynard, 2005). De exemplu: zonele mareice umede care de-a lungul

timpului au fost considerate obstacole în dezvoltarea turistică şi care astăzi, în unele ţări sunt

valorificate pentru funcţiile lor ecologice şi estetice.

1.5.Studierea şi cartografierea geomorfositurilor

Studierea geomorfositurilor este complexă şi încă nu a fost stabilită o metodologie

unitară pe plan mondial. În realizarea acestui demers pot fi separate mai multe etape (fig. 29,

30):

Investigarea agenţilor şi proceselor care conduc la formarea

geomorfositurilor

Realizarea hărţii geomorfologice generale

Identificarea şi inventarierea geomorfositurilor.

Evaluarea geomorfositurilor

Realizarea hărţii geomorfositurilor şi a hărţii geoturistice

Harta geomorfositurilor poate fi utilizată sub două aspecte:

crearea unor itinerare cu potenţial turistic, care ulterior vor fi preluate în

activitatea turistică controlată;

realizarea unor propuneri pentru protecţia şi conservarea geomorfositurilor,

proces care se trebuie realizat respectând cadrul legislativ din ţara respectivă.

În literatura mondială se consideră faptul că cartografierea geomorfositurilor are

următoarelor scopuri (www.unil.ch.igul):

geoconservarea- posibilitatea de a fi protejată şi a servi în timp prin valoarea

sa procesului didactic;

geotourism – posibilitatea introducerii în exploatarea turistică a unor

geomorfosituri de mare valoare;

exploatarea valorii culturale a geomorfosituurilor.

Reprezentarea cartografică a geomorfositurilor se realizează utilizând atât metode

clasice cât şi metode specifice.

Pentru a realiza o activitate turistică superioară este indicat ca prezenţa

geomorfositurilor să fie indicată turiştilor pe hărţile cu trasee turistice, împreună cu alte

informaţii cu caracter geografic general despre floră şi faună, aspecte istorice şi arhitecturale.

Fig. 29 Etapele studierii geomorfositurilor

Hărţile trebuie să ofere transferul de informaţie către cititori, iar amplasarea

geomorfositului este modul cel mai eficient de a oferi utilizatorului informaţia directă, pe

domenii specifice de interes datorită faptului că percepţia vizuală este foarte bună. Hărţile

geomorfositurilor trebuie să fie însoţite de text, text care să completeze informaţiile existente

pe reprezentarea grafică. De asemenea trebuie făcută o distincţie clară între hărţile adresate

unor specialişti şi hărţile pentru publicul larg care au mai mult tentă turistică. În acest sens s-a

încercat o adaptare a primei categorii pentru turişti prin simplificarea informaţiei

geomorfologice şi adăugarea informaţiilor de interes turistic necesare.

Cercetările actuale se concentrează pe cartografierea geomorfositurilor la scară mare şi

elaborarea unor semne convenţionale semnificative (A. Carton, P. Coratza, M. Marcheti,

2005).

Fig. 30 Etape în cartografierea geomorfositurilor

(după M.Panizza, S.Piacente, 2003 citaţi de Ilieş şi Josan, 2008)

Geomorfositurile trebuie reprezentate pe hărţi astfel încât utilizatorul să le identifice şi

să le să le înţeleagă uşor. Astfel simbolurile propuse pentru acestea trebuie să îndeplinească o

serie de condiţii:

simbolurile trebuie să corespundă tuturor reperelor de pe hartă; să fie simple,

sugestive, să poată fi reproduse pe hărţi realizate la scări diferite;

simbolurile să fie însoţite de explicaţii scurte şi precise fără repetabilitate;

simbolurile şi explicaţiile să fie grupate în mai multe secţiuni, poziţia acestora

în legendă fiind în funcţie de tematica hărţii.

În Italia a fost iniţiat proiectul PRIN- Proiect Naţional Italian intitulat “Geosituri în

peisajul italian: cercetare, evaluare“ (M. Panizza, S. Piacente, 2002) (tabel 2). Scopul acestuia

a vizat realizarea unei metodologii unitare pentru cartarea geomorfositurilor. Astfel, au fost

identificate şi utilizate simboluri corespondente criteriilor semiotice (Bertin, 1967 citat de A.

Carton, P. Coratza, M. Marcheti 2005): comunicativitate, originalitate grafică şi flexibilitate.

Crearea unei metodologii şi legende unitare a fost rezultatul discuţiilor participanţilor la

proiect, din cadrul celor cinci centre de cercetare: A. Ulzega- Universitatea Sassari; G.

Brancucci şi G. Pagliaga - Universitatea Genova; P. Coratza şi M. Marchetti - Universitatea

Modena Reggio Emilia; A. Carton - Universitatea Pavia; O. Nesci - Universitatea Urbino; M.

D’Andrea şi A. Lisi - APAT Roma. Hărţile sunt realizate atât pentru specialişti cât şi pentru

publicul larg, în Italia fiind deja publicate cu ajutorul autorităţilor locale mai multe hărţi

geoturistice (A. Carton, P. Coratza, M. Marcheti 2005).

Tabel 2 Principiile directoare ale hărţilor geomorfositurilor

(după E. Reynard , P. Coratza,G. Regolini- Bissig, 2009 cu modificări şi completări) Componenta hărţii Întrebarea la care trebuie să răspundă Principiile de realizare

Utilizatorul La ce se aşteaptă cei care vor utiliza

harta?

Hărţile trebuie să fie realizate în

mod diferit pentru studenţi, oameni

de ştiinţă, planificatori teritoriali sau

turişti

Scopul Care este scopul hărţii? Hărţile sunt utilizte în diferite

scopuri cum ar fi evaluarea,

conservarea, promovarea sau

managementul geomorfositurilor

Tema Ce latura a conţinutului va fi

prezentată pe hartă?

Este recomandat ca pe o hartă să fie

reprezentat un număr limitat de

elemente care să răspundă scopului

hărţii

Nivelul Care este complexitatea informaţiilor

cuprinse in hartă?

Nivelul se referă la complexitatea

datelor incluse pe hartă

Scara Ce areal trebuie reprezentat? Scara hărţii depinde de suprafaţă

care se doreşte a fi reprezentată pe

hartă şi de modul în care se doresc a

fi redate geomorfositurile

Dimensiunea Care este dimensiunea hărţii? Este în funcţie de scopul şi scara

hărţii, precum şi de spaţiul care va fi

reprezentat

Forma de prezentare (design) Cum poate fi produsă harta pentru a

fi mai usor de înţeles şi a avea un

design atrăgător?

Toate elementele (scară, simboluri,

legendă, text) sunt îmbinate într-un

mod armonios.

Forma şi mărimea În ce scop şi context va fi harta

utilizată?

Tipul de hartă (în format digital,

tradiţional etc) este foarte important

în forma, mărimea şi costurile

hărţii.

Costurile Care sunt costurile de pregătire şi

publicare a hărţii?

Costurile sunt foarte importante în

realizarea proiectului de hartă în

funcţie de care se aleg

caracteristicile hărţii (culori,

mărime, tip de material) şi tehnicile

de cartografiere (softul utilizat)

În mod curent ele sunt reprezentate fără a utiliza simboluri specifice care să permită

identificarea lor imediată (A. Carton, P.Coratza, 2005).

Hărţile geomorfositurilor pot fi reprezentate pe hârtie sau în format digital,

permiţând reprezentări în formate simple. Se folosesc instrumente standardizate, de aici

posibilitatea scăzută de a fi înţelese greşit. (A.Carton, P.Coratza, 2005).

Majoritatea hărţilor realizate până în prezent folosesc simboluri simple pentru

stabilirea localizării geomorfositurilor pe o hartă geografică, topografică sau geologică

Ilustrarea se realizează prin comentarii, uneori însoţite de fotografii care însoţesc harta.

Aceste hărţi sunt, în majoritatea cazurilor, o hartă index.

Hărţile specializate au simboluri (ideograme specifice) cu înţeles codat, care permit

divizarea geomorfositurilor în diferite categorii variate care pot interesa utilizatorul.

Harta geoturistică îmbină elementele de geologie şi geomorfologie cu cele de turism

şi are ce principal scop educarea turistică a populaţiei şi valorificarea superioară a

geomorfositurilor. Harta geoturistică trebuie să fie uşor de înţeles, acest lucru decurgând din

simbolurile utilizate şi din calitatea legendei hărţii respective (fig. 31).

Hărtile în format clasic sunt necesare specialiştilor şi turiştilor pentru a avea la

dispoziţie mijloace de informare utile în teren şi permit utilizatorului să aibă o interpretare “la

faţa locului” a formelor de relief particulare, care altfel ar putea părea neimportante şi lipsite

de atractivitate şi să le înţeleagă corect şi complet la adevărata lor valoare (A.Carton,

P.Coratza, 2005).

În funcţie de scară hărţile geomorfositurilor pot fi la scara mică (mai mari de 1:

200.000) sau scară mare (mai mică de 1:200.000), aceasta fiind aleasă în funcţie de scopul

hărţii.

Hărtile la scara mai mică de 1:200.000 sunt folosite ca indexuri pentru

geomorfosituri, pe când cele la scară mai mare arată geomorfositul în detaliu. Diversificarea

simbolurilor (inclusiv coloristică) poate introduce pe hartă informaţie adiţională care conduce

la înţelegerea facilă (fig. 32). Pe hărţile la scări mari (mai mari de 1:200000), geomorfositurile

vor fi reprezentate cel mai corect prin intermediul simbolurilor utilizate în hărţile

geomorfologice generale detaliate. Este recomandabil să fie folosite pe hartă doar simbolurile

care arată geomorfositurile, restul elementelor chiar cu importanţă geomorfologică putând fi

ignorate (fig.33).

Este foarte importantă utilizarea unor hărţi pe care să se arate valorile obţinute prin

evaluarea geomorfositurilor (atât pentru valoarea globală cât şi pentru alte tipuri de valori) şi

amplasarea spaţială a acestora, ca primă etapă în crearea unor posibile trasee geoturistice.

Acestea au un impact vizual puternic şi sunt mult mai sugestive decât tabelele centralizatoare

realizate în acest scop.

Cartarea geomorfositurilor prin intermediul sistemelor computerizate (GIS) permite

ca datele să fie utilizate pe CD şi pe Internet. Cartarea geomorfositurilor în mediul digital

poate fi utilă pentru acoperirea unui segment de timp liber al publicului, pentru pregătirea

excursiilor tematice, pentru instituţiile care se ocupă de promovarea turismului. Cartarea

geomorfositurilor în mediu digital are avantajul de actualizare permanentă. Pe hărţile la scară

mică (care pot fi folosite ca hărţi index), geomorfositurile pot fi reprezentate prin intermediul

simbolurilor de mici dimensiuni (de exemplu puncte) (fig. 34).

Accesul la cartarea la scară mare se poate realiza prin intermediul cartărilor la scară

mică. Acest lucru va fi posibil dacă o ideogramă apare pe fotografia unui geomorfosit, prin

care să se deschidă un link cu cartarea detaliată. Acest sistem va permite hărţilor la scară mică

să fie create într-un timp scurt, iar ulterior să fie implementată o bancă de date care poate fi

permanrnt îmbunătăţită.

O hartă de mare utilitate pentru turişti este harta geoturistică, care poate fi

considerată o hartă tematică specială. În realizarea ei trebuie urmăriţi mai mulţi paşi (fig. 35 ).

Fig. 31 Harta turistico – ambientală (Muntele Cimone) în format clasic

(după D. Castaldini, P. Coratza, R. Dobre et al, 2008)

Fig. 32 Hartă digitală a geomorfositurilor la scară mică în regiunea

the Emilia-Romagna (A. Carton, P. Coratza, M. Marcheti, 2005)

Fig. 33 Hartă digitală la scară mare a geomorfositurilor “Ghiacciaio di La Mare”

(A. Carton, P.Coratza, M. Marcheti, 2005)

Fig. 34 Interogarea bazei GIS privitoare la itinerariile geologico- geomorfologice în Val

Badia (http:// webgis.unimo.it/website/ colfosco/ viewer.htm)

Fig. 35 Metodologia de realizare a hărţii geoturistice

(după D. Castaldini, C. Chiriac, D. Ilieş, J. Valdati, 2003)

1.6. Inventarierea geomorfositurilor

Inventarierea şi evaluarea geomorfositurilor vizează în general trei obiective:

protejarea geomorfositurilor vulnerabile;

stabilirea celor mai adecvate soluţii pentru conservarea geomorfositurilor;

valorificarea geomorfositurilor din punct de vedere turistic.

Inventarul geomorfositurilor vizează: stabilirea patrimoniului geomorfologic al unui

areal şi integrarea inventar a informaţiilor culturale şi istorice furnizate de arheologi, etnografi

şi chiar economişti. Aceste informaţii vor constitui baza pentru crearea produselor geoturistice

(trasee turistice, poteci didactice etc.) şi implicit promovarea turistică a unei regiuni.

Fişa de inventariere a geomorfositurilor a fost realizată prin colaborarea a mai multe

instituţii şi anume: Institutul de Geografie al Universităţii din Lausanne (E. Reynard şi J. P.

Pralong), Universitatea din Fribourg (V. Grandgirard) şi Universitatea Modena şi Reggio

Emilia (P.Coratza). Criteriile utilizate vizează atât analiza calitativă cât şi cea cantitativă.

Aplicându-se această fişă se poate realize un inventar complet al geomorfositurilor la scara a

diferite unităţi teritoriale (regiune sau vale).

În continuare ne propunem să prezentăm o fişă de inventariere relativ completă a

geomorfositurilor, fişă care poate fi adaptată în funcţie de realitatea concretă din teren şi de

particularităţile fiecărui geomorfosit.

1.6.1. Fişa de inventariere şi descriere a geomorfositurilor

Fişa este compusă din următoarele capitole (tabelul 3):

date generale;

descrierea şi morfogeneza;

valoarea ştiinţifică;

valori adiţionale: valoarea ecologică, valoarea estetică, valoarea culturală,

valoarea economic.

sinteza: valoarea globală, valoarea educativă, măsuri de gestiune

referinţe: referinţe bibliografice, coordonatele autorilor care au realizat

evaluarea.

Tabel 3- Fişa de inventariere a unui geomorfosit

Date generale Codul de identificare

Este un reprezentat de mai

multe caractere care sunt apoi

localizate pe harta de sinteză.

V. Grandgirard propune un

cod alcătuit din trei părţi: cod

format din litere cu majuscule,

pentru regiune (judeţ), cod din

litere pentru proces (cu litere

mici) şi cod numeric pentru

situl respective. Cele trei

coduri indică de fapt

caracteristicile sale.

Nume (tip)

Se atribuie nume pentru forma

respectivă şi o descriere foarte

simplă a geomorfositului

(peşteră, dolină, morenă)

Toponim

Este denumirea şi localizarea

geomorfositului. Se va

localiza cât mai precis posibil

(ex. versantul nordic al

muntelu; valea). Pentru

toponime din străinătate se va

menţiona ţara şi regiunea

Coordonate

Se poate indica latitudinea şi

longitudinea. Pentru

geomorfositurile lineare şi

areale se vor indica aceste

coordonate pentru centru.

Altitudinea minimă Altitudinea maximă

Tip

PCT - punctual (ex. martor de

eroziune, o dolină)

LIN - linear (ex. curs de apă)

ARE - suprafaţă (ex.o câmp de

lapiezuri, o alunecare de teren)

Mărimea

-punctuală - este indicată

adâncimea în m (ex.dolina)

sau volumul în m3 (ex. bloc

eratic);

-lineară - lungimea în m

(cursul unui râu);

-areală - suprafaţa în m2 (ex.

suprafaţa unei alunecări de

teren, a unui câmp de

lapiezuri)

Proprietăţi

Indicarea caracteristicilor

teritoriului unde se situează

geomorfositul. Se poate

adăuga şi statul

geomorfositului precum şi cui

aparţine.

Reprezentarea pe hartă

Se vor extrage date de pe

hărţile topografice la scara

1:25.000, pentru a se realiza

localizarea exactă

Fotografii

Se vor adăuga fotografii ale

geomorfositului

Reprezentare grafică

Se poate adăuga o bloc

diagramă sau o schiţă de hartă

simplificată.

Lista prescurtărilor pentru procese: STR-forme structurale, FLU- fluviatile, KAR-

carstice, GLA- glaciar, PER- periglaciar, NIV- nival, GRA- gravitaţional, EOL- eolian, LIT-

forme litorale, LAC- forme lacustre, VOL- forme vulcanice, ANT- forme antropice. Formele

mixte (ex. fluvio- glaciare, glacio- carstice, fluvio- carstice) sunt clasate după procesele

dominante (ex. fluvio- glaciar: GLA dacă este dominant relieful glaciar; fluvio- carstice se va

nota cu KAR dacă este prezentă o rocă solubilă).

Pentru proprietăţi sunt propuse trei tipuri: PRI- private, ASS- de asociere, PUB-

publice şi COM- comune.

Descrierea şi morfogeneza Descrierea

Descrierea prezintă observaţiile realizate de autorii inventarului de geomorfosituri pe teren şi prin

analiza unor materiale (hărţi topografice, aerofotograme), precum şi informaţii bibliografice.

Descrierea oferă o bună apreciere asupra valorii sitului respectiv. De asemenea aici se poate

decide prezenţa altor valori ale sitului (vestigii arheologice, biotopuri, urme de viaţă)

Morfogeneza

Se pune accent pe procesele care au generat forma de relief. Un accent deosebit se va pune pe

informaţiile temporale (momentul de formare, etapele de evoluţie, procese actuale). Aici se vor

descrie şi transformările antropice ale sitului.

Valoarea ştiinţifică

Criteriu Evaluare Scor (4)

Integritate Acest criteriu vizează gradul de conservare al

sitului. Conservarea vizează atât latura naturală

(ex. eroziunea) cât şi cea umană

Reprezentativitate Acest criteriu are la bază poziţia pe care o ocupă

situl respectiv în aria de studiu.

Unicitatea Conform acestui criteriu este evaluată raritatea

unui obiect raportată la spaţiul de referinţă. Sunt

luate în considerare formele excepţionale pentru

regiunea în studiu.

Valoare paleogeografică Este evaluată importanţa sitului respectiv pentru

stabilirea evoluţiei paleogeografice a unei regiuni

(de exemplu stadiile glaciare şi interglaciare).

Valoare ştiinţifică În această rubrică va fi sintetizată importanţa

ştiinţifică a sitului.

În ceea ce priveşte scorul pentru toate criteriile de evaluare acestea vor fi cuprinse

între 0 şi 1, astfel încât valoarea maximă poate fii 4. Scorurile sunt: 0- nul, 1- foarte ridicat, în

cuprinsul acestui interval putându-se acorda punctaje astfel: 0,25-scăzut, 0,50- mediu, 0,75-

ridicat. Pentru stabilirea scorului final se pot utiliza două metode: însumarea sau media

aritmetică a valorilor obţinute (în acest caz scorul este cuprins între 0 şi 1). Pentru fiecare

evaluare este posibilă realizarea unei ponderări, în funcţie de utilitatea studiului (se poate

acorda importanţă mai mare unuia sau altuia dintre criterii).

Valorile adiţionale

Valoarea ecologică

Criteriul Evaluarea Scor (2)

Influenţa ecologică Acest criteriu permite evaluarea importanţei

geomorfositului pentru dezvoltarea unui ecosistem

particular, prezenţa unei faune şi flore deosebite,

prezenţa unei diversităţi ecologice. Aceasta se bazează

pe literature de specialitate.

Situl protejat Se consideră că acest site este important fiind protejat

din raţiuni ecologice (ex. Delta Dunării) care are ca

centrală valoarea ecologică.

Valoare ecologică Se va realiza o sinteză privind importanţa ecologică a

geomorfositului

Pentru toate geomorfositurile, valoarea ştiinţifică este centrală. În funcţie de

obiectivele inventarului pot fi introduse în evaluare criterii suplimentare (E. Reynard 2004,

2005) şi anume: valoarea ecologică, estetică, culturală şi economică. De obicei, această parte

a evaluării este realizată de specialişti istorici, biologi şi economişti. Evaluarea valorii

ecologice a geomorfositurilor se referă la prezenţa unor specii şi biotopuri deosebite, la

biodiversitate.

Valoarea estetică

Valoarea estetică a unui geomorfosit este relativă şi depinde de gradul de subiectivism

al celui care realizează evaluarea. Evaluarea propusă în continuare are la bază lucrările lui V.

Grandgirard (1997) şi J.P. Pralong (2005).

Criteriu Evaluarea Scor (2)

Punctul de belvedere Acest criteriu permite evaluarea posibilităţilor

de observare ale unui geomorfosit. Un

geomorfosit acoperit de pădure va obţine un

scor redus, un geomorfosit vizibil din mai

multe puncte va obţine un scor mai ridicat.

Contrastul, dezvoltarea pe

verticală şi structurarea

spaţiului

Literatura privind estetica peisajului şi

cercetările realizate asupra conceptului de

frumuseţe peisagistică, indică că peisajele

contrastante (diferenţe de culoare), cele cu

dezvoltare mare pe verticală (exemplu: munţii)

sau prezenţa unor elemente individuale

structurate în peisaj (exemplu: o colină izolată)

sunt considerate ca fiind foarte frumoase faţă

de peisajele mai puţin contrastante, plate şi

monotone.

Valoarea estetică Se va realiza o sinteză privind importanţa

estetică a sitului

Valoarea culturală

După M. Panizza şi S. Piacente (2003) termenul de cultural are un sens larg. El

grupează un ansamblu de bunuri religioase, istorice, arheologice, artistice şi imateriale. Sunt

propuse patru criterii: importanţa religioasă şi simbolică, importanţa istorică, importanţa

literară şi artistică şi cea geo-istorică. Se conturează astfel un domeniu foarte larg, al siturilor

cu valoare culturală. Pe de altă parte, prezenţa unui edificiu istoric în apropierea

geomorfositului nu dă obligatoriu o valoare culturală; prezenţa vestigiilor condiţionează

morfologia geomorfositului şi îi dă acestuia o valoare ridicată. Când se evaluează valoarea

culturală nu se realizează media criteriilor ci se ia în considerare valoarea cea mai mare,

deoarece sunt cazuri izolate când un geomorfosit poate avea simultan valoare religioasă,

istorică şi literară.

Criteriu Evaluarea Scor (4)

Importanţa religioasă şi

simbolică

Acest criteriu permite evaluarea rolului jucat

de geomorfosit din punct de vedere spiritual

(loc de cult, edificiu religios).

Importanţa istorică Termenul de istorie este folosit în sens larg şi

cuprinde şi domeniul geoarheologiei. Sunt

evaluate prezenţa vestigiilor arheologice

(locuinţe vechi) sau edificiilor istorice

(castele), activităţile umane legate de

morfologia geomorfositului.

Importanţa literar-artistică Acest criteriu arată rolul jucat de geomorfosit

pentru scritorii şi artişti. Este greu de evaluat

cantitativ acest criteriu şi de aceea se adoptă o

abordare calitativă (un geomorfosit descris de

un autor celebru este mult mai important decât

un geomorfosit care a inspirit un poet local).

Importanţa geoistorică Acest criteriu măsoară importanţa

geomorfositurilor în stabilirea evoluţiei Terrei.

Un geomorfosit care a condus la dezvoltarea

unei teorii privind evoluţia fenomenelor

geografice va obţine un scor ridicat.

Valoarea culturală Se va realiza o sinteză privind importanţa

culturală a sitului

Valoarea economică

Acest criteriu arată valoarea economică intrinsecă a sitului. Dacă există informaţii

cantitative: numărul vizitatorilor, profitul unei peşteri amenajate, cifra de afaceri a unei

balastiere sau cariere, atunci evaluarea este completă. Dacă nu sunt disponibile informaţii

cantitative, atunci se va evalua valoarea economică în manieră calitativă.

Criteriu Evaluarea Scor (1)

Produs economic Evaluarea este realizată în manieră calitativă şi dacă

este posibil şi cantitativă. Se va evalua

productivitatea generată de geomorfosit.

Valoarea economică Se va realize o sinteză privind importanţa economică

a geomorfositului

Valoarea globală

Sinteza

Criteriul Evaluare

Valoarea globală Constituie sinteza valorii ştiinţifice şi a valorilor adiţionale.

Valoarea educativă Această valoare relevă importanţa geomorfositului pentru activităţile

didactice. În această categorie includem geomorfositurile care permit

observarea unor procesele geomorfologice active. Prezenţa unor panouri

didactice nu este un element în plus pentru evaluare, dar absenţa acestora

semnifică lipsa acestei valori.

Impact Vor fi notate procesele naturale şi activităţile umane ce afectează calitatea

geomorfositului. Impactul pot fi: realizat sau potenţial (acesta din urmă

trebuind să fie preîntâmpinat).

Măsuri de gestiune Autorii evaluării pot propune măsuri de gestiune şi de protecţie (tehnice -

construirea de bariere pentru a împiedica accesul sau instituţionale -

declararea unor arii protejate) precum şi pentru valorizarea superioară a

acestora (panouri, organizarea de vizite)

Reprezintă sinteza evaluărilor precedente. Valorile luate în considerare depind de obiectivul

evaluării. Se recomandă medierea valorii centrale şi a celor adiţionale. O ierarhizare a

geomorfositurilor se va realize în general pe baza valorii ştiinţifice.

Referinţe bibliografice Referinţe bibliografice Se vor nota lucrările ştiinţifice publicate referitoare la

geomorfosit. Se vor include şi referinţe bibliografice ce permit

evaluarea valorilor adiţionale (ex. un text literar).

Autori Se va indica numele autorului şi data evaluării.

1.7. Evaluarea geomorfositurilor

Evaluarea geomorfositurilor vizează ca demers final promovarea turistică. În acest

sens, importantă este nu numai valoarea ştiintifică a geomorfositurilor dar şi valorile

adiţionale.

Există în literatura de specialitate pe plan mondial mai multe metode, pe care ne

propunem să le discutăm în continuare. Fiecare dintre aceste metode are puncte tari şi puncte

slabe, acestea depinzând de obiectivele pe care le-au avut în vedre în realizarea evaluării şi de

spaţiul unde metoda a fost aplicată. Există astfel o serie de metode calitative care se aplică în

primele etape ale evaluării (mai mult pentru inventariere fiind foarte subiectivă, se numesc şi

metode directe) şi numeroase metode cantitative (cele mai importante sunt în continuare,

numite şi metode indirecte sau parametrice şi sunt mult mai obiective).

Astfel menţionăm:

-o metodă de evaluare a calităţii globale a geomorfositurilor.dezvoltată la IGUL

(Institutul de Geografie al Universităţii din Lausanne), la început la modul general pentru

potenţialul turistic şi utilizarea geomorfositurilor în activitatea turistică concepută de J.P.

Pralong în 2005, a condus la clasificarea geomorfositurilor în funcţie de valoarea turistică;

metoda a fost dezvoltată în 2007 de E. Reynard.

- metoda dezvoltată la Universitatea Modena şi Reggio Emilia de P. Coratza şi C.

Giusti în 2005.

- metoda dezvoltată la Universitatea Cantabria de V.M. Bruschi şi A. Cendrero în

2005.

- metoda propusă de Universitatea din Valladolid prin E. Serrano şi J.J. Gonzales

Trueba în 2005.

- metoda propusă de Universitatea of Minho în 2006, 2007 de către P. Pereira

Pentru a se realiza o evaluare corectă a geomorfositurilor este esenţial ca înainte să fie

definite obiectivele şi modalităţile de evaluare aşa cum propune V.Grandgirard (1999), adică

cu alte cuvinte fiecare evaluare trebuie să răspundă la trei întrebări: ce? de ce? cum? (fig. 36)

La întrebarea ce? trebuie stabilit inventarul geomorfositurilor ce trebuie evaluate.

Foarte importantă este întrebarea de ce? adică obiectivele pentru care trebuie să se realizeze

evaluarea: inventarul, evaluarea impactului în mediu (EIA) şi popularizarea geomorfositurilor

(educaţie, geoturism, geoparcuri). Întrebarea cum? Se referă la metoda de evaluare care de

multe ori poate fi selectată în funcţie de experienţa evaluatorului.

În funcţie de aceste obiective sunt alese criteriile de evaluare. De asemenea trebuie să

fie definite nevoile publicului vizat (şcoli, turişti, specialişti în geoştiinţe) fiecare având

propria viziune asupra geomorfositurilor. Din punct de vedere turistic cele 4 valori (estetică-

scenică, ştiinţifică, cultural-istorică, economică) pot fi considerate drept componente

exclusive ale valorii turistice a unui sit geomorfologic. Infrastructura şi serviciile care

deservesc geomorfositurile, rezultând din utilizarea acestora pot fi considerate ca modalităţi

de exploatare.

Fig. 36 Factorii care influenţează metoda de evaluare (V. Grandgirard, 1999)

Cele mai multe metode iau în considerare: caracteristicile intrinseci, potenţialul de

utilizare şi riscurile potenţiale inclusiv măsurile de conservare.

Pe baza evaluării geomorfositurilor se poate ajunge la aprecieri referitoare la frecvenţa

subtipurilor într-o regiune, de unde locul pe care-l au sau îl pot avea în dezvoltarea unei

regiuni, inclusiv în desfăşurarea diferitelor activităţi turistice, de la cele care implică mase de

vizitatori (îndeosebi drumeţiile) la colectivele mai mici participante la unele acţiuni specifice

(alpinism, rafting, fotografieri, pictură). Analizele realizate la nivel de geomorfosituri pot fi

continuate cu altele referitoare la celelalte tipuri de obiective turistice. Evaluările realizate

până acum pe plan mondial prezintă o serie de dezavantaje deoarece:

- sunt legate mai ales de spaţiul Munţilor Alpi (turismul aici este la un înalt nivel de

manifestare, fiind impulsionat de multitudinea obiectivelor naturale, de complexitatea şi

diversitatea amenajărilor, de cunoaşterea lor prin hărţi, cărţi, panouri) devenind mai puţin

convingătoare pentru spaţii montane joase şi cu un grad de amenajare mai redus.

- turismul se practică nu numai în spaţiile montane ci cu destulă frecvenţă şi în regiuni

de dealuri, podiş, câmpie, litoral, în oraşe, pe axe turistice ceea ce face ca unele caracteristici

să necesite îmbunătăţire;

- turismul implică obiective naturale din cadrul tuturor componentelor fizico-

geografice (hidrologice, ecologice), geologice dar şi cele generate de creaţia şi acţiunile

umane (istorice, culturale, artistice, sportive, economico), pentru care lipsesc criterii de

evaluare turistică, inclusiv punctaje.

Pentru a se realiza orice evaluare trebuie să fie respectate următoarele aspecte :

- stabilirea în baza criteriului – valoare şi importanţă pentru turism - a unor

caracteristici adecvate ce pot fi utilizate ca repere de selecţie a geomorfositurilor din

ansamblul formelor de relief şi proceselor, indiferent de regiune (montană, deluroasă, câmpie,

podiş), între acestea primează fizionomia, legătura cu anumite forme de practicarea turismului

(drumeţie, instrucţie, educaţie ecologică, recreere-odihnă), ineditul într-un spaţiu larg, gradul

de accesibilitate coroborat cu nivelul de dezvoltare a infrastructurii, asocierea cu alte tipuri de

geosituri.

- aprecierea geomorfositurilor pe baza unor caracteristici: se disting două categorii

primordiale (impun însemnătatea geomorfositului pentru turism) şi secundare (accentuează

anumite caracteristici); pentru anumite forme de turism, unul din cele secundare devine

esenţial (pentru turismul cultural). Aprecierea se va face prin punctaje diferenţiate pe

categorii.

1.7.1. Metoda elveţiană

Evaluarea valorii turistice globale (J. P. Pralong, 2005) se realizează prin evaluarea

fiecărei valori, pentru fiecare dintre acestea fiind realizate şi definite scări specifice. Acestea

au fost realizate de G. Quaranta (1993) şi V. Grandgirard (1997) pentru cea estetică; de P.

Coratza şi C. Gusti (2005) pentru cea ştiinţifică, de către D. Rojsek (1994) şi V. Rivas (1995)

pentru cea cultural-istorică şi de V. Rivas (1995) şi M. Panizza (1998, 2003) pentru cea

economică.

Valoarea turistică este considerată media celor 4 valori şi se calculează după formula:

Vtour =(Vsce +Vsci +Vcult +Veco)/4,

unde Vtour este valoarea turistică, Vsce cea estetica, Vsci cea ştiinţifică, Vcult cea cultural-

istorică şi Veco cea economică. Nu a fost introdusă pondere diferită pentru aceste valori,

deoarece considerăm că nu există motive pentru a considera o valoare mai importantă decât

cealaltă atunci când determinăm valoarea turistică a unui geomorfosit.

În cele ce urmează ne propunem să urmărim care sunt variabilele care definesc fiecare

dintre valorile geomorfositurilor, iar pentru fiecare dintre acestea punctajele corespunzătoare.

Astfel, sunt utilizate diferite criterii obiective cu scală specifică de notare (vezi tabelele) pot fi

folosite pentru a stabili aceste valori:

Valoarea scenică (estetică) este calculată după formula:

Vsce= (Sce 1 +Sce 2 +Sce 3 +Sce 4 +Sce 5)/5, unde Sce 1, Sce 2, Sce 3, Sce 4 şi Sce 5

corespund scorurilor pentru fiecare criteriu din tabelul 4. În formulă nu este introdusă nici o

pondere deoarece nu există nici un motiv pentru a acorda punctaje diferenţiate pe criterii.

Tabel 4 - Criteriile şi scara pentru aprecierea valorii scenice (estetice) (J. P. Pralong, 2005)

Criteriu/ Scor 0 0,25 0,5 0,75 1

Scenic 1- Numărul de

puncte cu vizibilitate

- 1 2-3 4-6 peste 6

Acest criteriu ia în considerare numărul de puncte de belvedere accesibile prin poteci.

Fiecare punct de belvedere are un unghi propriu, situat la distanţă mai mică de 1 km.

Scenic 2- Distanţa medie

la punctul de belvedere

(m)

- Sub 50m 50-

200m

200-500

m

peste 500m

Acest criteriu arată suma distanţelor pentru fiecare puncte de belvedere şi apoi este

realizată media în funcţie de numărul de puncte luate în calcul la primul criteriu.

Scenic 3- Suprafaţa - mică moderată mare foarte mare

Este luată în considerare întreaga suprafaţă a geomorfositului. Pentru fiecare tip (ex.

glaciar, carstic) este definită o scară cantitativă în ha, în funcţie de totalitatea

geomorfositurilor de acelaşi tip din arealul studiat.

Scenic 4- Diferenţă de

nivel

nul joasă medie înaltă foarte

înaltă

La acest criteriu este luată în consideraţie diferenţa de nivel a geomorfositului. Pentru

fiecare categorie este definită o scară cantitativă în m, în funcţie de totalitatea siturilor de

acelaşi tip din arealul luat în studiu.

Scenic 5- Contrastul

coloristic cu spaţiul

înconjurător vizibil.

culori

identice

între cele

două

categorii

culori

diferite

între cele

două

categorii

culori

opozite

Este considerat contrastul coloristic direct dintre geomorfosit şi mediu înconjurător.

Valoarea ştiinţifică este dată de formula:

Vsci= (Sci 1 +Sci 2 +0.5 x Sci 3 +0.5 x Sci 4 +Sci 5 +Sci 6)/5, unde Sci 1, Sci 2, Sci 3,

Sci 4, Sci 5 şi Sci 6 corespund scorurilor criteriilor menţionate în tabelul 5. Este introdusă

ponderea deoarece Sci 3 şi Sci 4 evaluează unicitatea în relaţie cu Sce 3.

Tabel 5- Criteriile şi scara pentru aprecierea valorii ştiinţifice (J. P. Pralong, 2005) Criteriu/ Scor 0 0,25 0,5 0,75 1

Ştiinţific 1: Interesul

paleogeografic

absent redus moderat ridicat foarte

ridicat

Acordarea punctajului se realizează în funcţie importanţa paleogeografică a geomorfositului, în

reconstituirea evoluţiei morfoclimatice.

Ştiinţific 2:

Reprezentativitatea

nul redus moderat ridicat foarte

ridicat

Arată caracteristicile didactice, cât de sugestiv poate fi geomorfositul din acest punct de vedere.

Ştiinţific 3: Suprafaţa (%) - Sub 25 25-50 50-90 Peste 90

Valorile acestui criteriu sunt exprimate în procente şi arată ponderea geomorfositurilor din

suprafaţa totală a arealului analizat.

Ştiinţific 4: Unicitatea peste 7 5-7 3-4 1-2 unic

Scorul este dat de numărul de geomorfosituri de un anumit tip în arealul studiat.

Ştiinţific 5:Integritatea distrus puternic

deteriorat

moderat

deteriorat

slab

deteriorat

intact

Scorurile acordate depind de prezenţa unor hazarde naturale sau a factorului uman

(infrastructură, vandalism) care afectează geomorfositul.

Ştiinţific 6: Interesul

ecologic

nul redus moderat ridicat foarte

ridicat

Punctajul acordat are la bază prezenţa unor specii rare, sau a unui număr mare de specii

Valoarea culturală se calculează astfel:

Vcult= (Cult 1 +2 x Cult 2 +Cult 3 +Cult 4 +Cult 5)/6,unde Cult 1, Cult 2, Cult 3,

Cult 4 şi Cult 5 corespund scorurilor criteriilor menţionate în tabelul 6. Este introdusă

ponderea deoarece criteriul 2 este considerat important, el evaluând numărul de citări în

diferite materiale.

Tabel 6 - Criteriile şi scara pentru aprecierea valorii culturale (J. P. Pralong, 2005) Criteriu/ Scor 0 0,25 0,5 0,75 1

Cult. 1:

Caracteristici

culturale şi istorice

fără legătură legături

slabe

legături moderate legături

puternice

legături

definitorii

Acest criteriu pune în evidenţă relevanţa simbolică, culturală şi istorică, fără a fi luate în considerare vestigii

sau construcţii.

Cult. 2:

Reprezentări

iconografice

nici o

reprezentare

1 - 5

reprezentări

6 - 20

reprezentări

21 - 50

reprezentări

peste 50

reprezentări

Conform acestui criteriu, toate reprezentările grafice (picturi, gravuri, fotografii) ale geomorfositului sunt

luate în considerare. Calitatea acestora determină un scor mai mare.

Cult. 3: Relevanţa

istorică şi

arheologică

fără vestigii

sau

construcţii

relevanţă

redusă

relevanţă

medie

relevanţă mare relevanţă foarte

mare

Acest criteriu este definit prin prezenţa şi relevanţa istorică, arhitecturală şi arheologică a vestigiilor sau a

construcţiilor din cadrul geomorfositului. Calitatea lor poate fi luată în considerare pentru obţinerea unui

scor superior.

Cult. 4: Relevanţă

religioasă

fără

relevanţă

relevanţă

redusă

relevanţă medie relevanţă mare relevanţă foarte

mare

Criteriul 4 este definit de relevanţa religioasă a geomorfositului (inclusiv tradiţiile şi credinţele populare).

Cult. 5:

Evenimente de artă

şi cultură

niciodată f rar ocazional relativ des în fiecare an

sau periodic

Acest criteriu este dat de prezenţa unor evenimente culturale legate de geomorfosit, care pot avea loc sau nu

în cadrul geomorfositului.

Valoarea ecologică este dată de următoarea formulă:

Veco= (Eco 1+ Eco 2+ Eco 3+ Eco 4+ Eco 5) /5

unde Eco 1, Eco 2, Eco 3, Eco 4 si Eco 5 corespund scorurilor criteriilor din tabelul 7. Nu este

introdusă nici o pondere deoarece nu există nici un motiv pentru a discrimina un anume

criteriu.

Tabel 7 Criteriile şi scara pentru aprecierea valorii economice (J. P. Pralong, 2005) Criteriu/ Scor 0 0,25 0,5 0,75 1

Economic1:

Accesibilitatea

distanţă mai

mare de 1 km

până la un drum

modernizat

sub 1 km de

un drum

modernizat

drumuri

locale

drumuri

regionale

drumuri

naţionale

Economic 1 Acest criteriu depinde de distanţa de la geomorfosit la mijlocul de transport. În cazul

accesibilităţii prin cablu această scară trebuie adaptată.

Economic 2: Riscuri

naturale

necontrolabile necontrolate parţial

controlate

control

puternic

fără riscuri

Criteriul economic 2 depinde de nivelul riscului asupra sitului şi politica de management (nivel legal,

infrastructura de protecţie). Riscurile antropice nu sunt luate în consideraţie de acest criteriu.

Economic3: Numărul

anual de vizitatori în

regiune

sub 10.000 10.000 -

100.000

100.000-

500.000

500.000-

1.000.000

peste 1.000000

Pentru criteriul economic 3, scorul este dat de numărul anual de vizitatori în cea mai mare şi

apropiată staţiune de geomorfosit. Incovenientul este că toate siturile din regiune vor avea un număr

de viiztatori identic, şi deci acelaşi scor.

Economic 4: Nivelul

oficial al protecţiei

complet nelimitat medie limitată fără protecţie

Acest criteriu este considerat nivelul oficial de protecţie al sitului. Astfel, exploatarea economică este

invers proporţională cu nivelul de protecţie al sitului.

Economic5: Atracţia fără atracţie local regional naţional internaţional

Economic 5 – Absenţa protecţiei poate fi un dezavantaj turistic pentru vizitarea sitului de către turiştii

de diferite origini.

Evaluarea valorii de exploatare turistice

Valoarea de exploatare este calculată după formula:

Vexpl = (Vdeg; V mod)

unde Vdeg reprezintă gradul de exploatare iar Vmod modalitatea de exploatare.

Relaţia dintre cele două valori poate defini în funcţie de intensitate, trei tipuri de

exploatare: scăzută, intermediară şi înaltă. Gradul de exploatare ia în considerare utilizarea

geomorfositului, în timp ce modalitatea de exploatare ia în calcul utilizarea celor patru valori

constituente ale valorii turistice a unui geomorfosit. În formulă nu a fost introdusă nici o

pondere, valorile pentru gradul şi modalitatea de exploatare se stabilesc pe baza unei scări

diferite de notare.

Tabel 8. Criteriile şi scara pentru aprecierea gradului de exploatare (J. P. Pralong, 2005) Criteriu/ Scor 0 0,25 0,5 0,75 1

Gradul 1- Suprafaţa

utilizată (ha)

nul sau în

afara sitului

mai puţin

de 1

1-5 5-10 peste 10

Gradul 1 depinde de suprafaţa utilizată pentru exploatarea turistică sau economică a sitului. Această

suprafaţă poate fi situată total, parţial în interiorul sitului sau total în afara acestuia.

Gradul 2- Numărul de

amenajări pentru

turişti

nul sau în

afara sitului

1 2-5 6-10 peste 10

În acest criteriu este înscrisă infrastructura (drumuri, bază de cazare, alimentaţie, agrement sau

informare). Potecile turistice nu sunt luate în considerare.

Gradul 3- Ocuparea pe

sezoane (zile)

nul de la 1 la

90 zile

(un sezon)

de la 90 la 180

zile

(2 sezoane)

de la 181 la

270 zile

(3 sezoane)

de la 271 la

360

(4 sezoane)

Acest criteriu arată numărul de zile pe sezon sau în cursul unui an. În cazul unei utilizări discontinue pe

parcursul anului, scorul este rezultatul mediei anuale.

Gradul 4- Ocuparea

pe zile (ore)

nul mai puţin de

3 ore

3-6 ore 6-9 ore mai mult de

9 ore

Scorul la acest criteriu este în funcţie de numărul de ore pe zi de utilizare, raportat la suprafaţa

geomorfositului. În cazul variabilităţii în cursul unui an, scorul este rezultatul mediei anuale.

Gradul de exploatare se calculează astfel:

Vdeg= (Deg 1+ Deg 2+ Deg 3+ Deg 4) /4,

unde Deg1, Deg 2, Deg 3 şi Deg 4 corespund scorurilor criteriilor menţionate în tabelul 8.

Modul de exploatare se calculează astfel:

Vmod = (Mod 1+ Mod 2+ Mod 3+Mod 4) /4,

unde Mod 1, Mod 2, Mod 3 şi Mod 4 sunt scorurile criteriilor menţionate în tabelul 9.

Tabel 9 - Criteriile şi scara pentru aprecierea modului de exploatare (J. P. Pralong, 2005) Criteriu/ Scor 0 0,25 0,5 0,75 1

Modalitatea 1-

Utilizarea pentru

valoarea estetică

nu sunt realizate

produse

un suport sau

produs

un suport şi mai

multe tipuri de

produse

mai multe

tipuri de

suporturi şi

produse

tipuri variate

de produse şi

suporturi

Această modalitate depinde de utilizarea scenică a caracteristicilor sitului pe diferite tipuri de suporturi

(broşuri, site pe web, media) şi produse.

Modalitatea 2-

Utilizarea pentru

valoarea

ştiinţifică

nu este realizată

utilizarea

didactică

1 suport sau

produs

1 suport şi mai

multe produse

mai multe

tipuri de

suporturi şi

produse

tipuri variate

de produse şi

suporturi

Modalitatea 2 are la bază utilizarea geomorfositului în interes ştiinţific şi didactic, pe diferite tipuri de

suporturi (postere, ghiduri turistice, materiale didactice).

Modalitatea 3-

Utilizarea pentru

valoarea culturală

nu este realizată

utilizarea

culturală

1 suport sau

produs

1 suport şi mai

multe produse

mai multe

tipuri de

suporturi şi

produse

tipuri variate

de produse şi

suporturi

Este în funcţie de caracteristicile culturale ale sitului şi introducerea în circuitul geoturistic.

Modalitatea 4-

Utilizarea pentru

valoarea

economică

nu sunt

vizitatori

sub 5000 5000-20000 20000-

100000

peste 100000

Aceasta depinde de utilizarea potenţialului economic al geomorfositului, fiind pus în evidenţă de

numărul de vizitatori pe an. Scorul obţinut nu este o măsură a profitului geomorfositului.

Tabel 10 Criteriile utilizate pentru evaluare

(după E. Reynard, G. Fontana, L. Kozlik, C. Scapozza, 2007) Elemente şi criterii Subcriterii

Date generale Cod, locaţie, tip, caracteristici

Date descriptive Descrierea

Morfogeneza

Valoarea ştiinţifică

Valorile adiţionale Valoarea ecologică

Valoarea estetică

Valoarea culturală

Valoarea economică

Sinteza Valoarea global

Valoarea educaţională

Riscuri şi ameninţări

Măsuri de management

Bibliografia

Fig. 37 Model de evaluare a geomorfositurilor -Valea Blenio

(după E. Reynard, G. Fontana, L. Kozlik, C. Scapozza, 2007)

Pentru a valida complet această metodă, criteriile şi implicit scorurile ar trebui testate

în unităţi fizico- geografice diferite (munte, deal, câmpie, ţărm) şi turistice (turism de masă,

turism soft), pentru a adapta scările notării. După aceea, această abordare poate fi folosită

pentru a defini capacitatea siturilor geomorfologice de a răspunde funcţiei turistice şi de

recreere, precum şi a evoluţiei lor în funcţie de exploatare.

Fig. 38 Model privind evaluarea geomorfositurilor cu valoare predominant culturală-

regiunea Trient (după E. Reynard, G. Fontana, L. Kozlik, C. Scapozza, 2007)

E. Reynard, G. Fontana, L. Kozlik, C. Scapozza, (2007) dezvoltă o nouă metodă

pentru a evalua valoarea ştiinţifică (centrală) şi valorile adiţionale ale geomorfositurilor

(culturală, economic, estetică şi ecologică) (tabel 10). Metoda a fost aplicată cu success în

două areale montane reprezentative din spaţiul montan, rezultatele acestei evaluări fiind

reprezentate pe diferite tipuri de hărţi (fig. 37 şi fig. 38). Evaluarea are la bză o serie de

criterii, la fiecare dintre acestea primind punctaje între 0 (valori reduse) şi 1 (valori ridicate).

Datele generale sunt identice cu cele prezentate în fişa de descriere a

geomorfositurilor.

Descrierea geomorfositului se realizează pe baza bibliografiei de specialitate, a

hărţilor topografice şi imaginilor aeriene precum şi a deplasării pe teren. Este foarte important

geneza geomorfositului respective precum şi elementele de ecologie, geoarheologie sau

impactul uman asupra geomorfositului respective.

Valoarea ştiinţifică se bazează pe criteriile propuse de V. Grandgirard (1999) şi

anume: raritatea, reprezentativitatea, integritatea şi interesul paleogeografic.

Valoarea ecologică ia în consideraţie importanţa geomorfositurilor pentru ecosisteme

particulare sau pentru specii diferite de floră şi faună. Valoarea ecologică se calculează după

formula: Ecol= (EcI+ PS)/2 unde EcI este impactul ecologic, iar PS reprezintă gradul de

protecţie al geomorfositului respectiv.

Valoarea estetică este în general subiectivă şi se calculează după formula: AEST=

(VP+ STR)/2 unde VP reprezintă vizibilitatea iar STR – structura adică contrastul, dezvoltarea

pe verticală, structura spaţială.

Valoarea culturală este compusă din mai multe subcriterii şi anume: importanţa

religioasă (Reliogioasă, mitică, mistică), importanţa istorică (în domeniul arheologiei, istoriei

şi preistoriei), importanţa literar- artistică (picturi, scuplturi, cărţi) şi importanţa geoistorică

(rolul sitului în dezvoltarea geoştiinţelor). Este foarte dificil ca un geomorfosit să aibă toate

aceste caracteristici de aceea se ia în considerare cel mai mare scor obţinut şi nu media.

Valoarea economică este stabilită atât din date calitative (prezenţa unor elemente de

infrastructură sau a unor produse geoturistice) cât şi date cantitative (număr de vizitatori,

profit, numărul de bilete de intrare).

Sinteza este structurată în două părţi: valoarea globală (ca sumă a valorii ştiinţifice şi a

celor adiţionale), importanţa educativă a geomorfositului respective şi impactul activităţilor

umane sau riscurile ce afectează geomorfositul. Măsurile de management trebuie să vizeze

protecţia şi promovarea geomorfositului.

1.7.2. Metoda italiană

A fost propusă şi realizată de P. Coratza, C. Giusti (2005) şi a fost aplicată pentru a se

realiza inventarul geomorfositurilor din provincia Emilia –Romagna. Metoda urmăreşte

numai evaluarea valorii ştiinţifice a geomorfositurilor. Această metodă este folosită în

evaluarea impactului în mediu şi planificare teritorială.Evaluarea porneşte în concepţia

autorilor de la studierea din punct de vedere geomorfologic a ariei de studiu atât pe baza

bibliografiei de specialitate cât şi prin deplasări pe teren sau studiul materialelor cartografice

şi a imaginilor aeriene. Urmează apoi selecţionarea geomorfositurilor şi în final evaluarea

valorii ştiinţifice. Sunt folosite în evaluare următoarele criterii (tabel 11):

cunoştinţele expertului (CE) legate de valoarea pentru cercetarea ştiinţifică (S)

şi valoarea didactică (D) a geomorfositului. Acest criteriu depinde de numărul şi calitatea

lucrărilor ştiinţifice despre geomorfosit, de importanţa acestuia în reconstituirea evoluţiei

paleogeomorfologice a teritoriului. Valoarea didactică este dată de reprezentativitatea

formellor sau proceselor şi includerea în diferite trasee didactice şi turistice.

suprafaţa (A) în relaţie cu aria totală a geomorfositurilor similare prezente în

aria studiată.

raritatea (R) în funcţie de numărul geomorfositurilor similare din aria studiată.

gradul de conservare (C) depinde atât de factorii naturali cât şi de cei antropici.

Gradul de conservare este dat de prezenţa hazardelor naturale, de impactul antropic sau de

actele de vandalism ce afectează geomorfositurile.

vizibilitatea (E) în relaţie cu impactul vizual. Vizibilitatea este redusă de

elemente naturale sau antropice care se găsesc în vecinătate. Pentru o vizibilitate bună trebuie

ca geomorfositul să se vadă sub toate unghiurile şi să se găsească un punct de belvedere sau

panoramic asupra peisajului.

valoarea adăugată (Z) este dată de celelalte elemente ale valorii ştiinţifice

excluzând valoarea geomorfologică (ex. ecologică)

Calitatea şţiinţifică a geomorfositurilor se calculează după formula:

Q=sS+dD+aA+ rR+ cC+ eE+ zZ

unde Q- valoarea ştiinţifică; s, d, a, r, c, e, z- factori de multiplicare în funcţie de scopul

evaluării; S, D, A, R, C, E, Z – valorile luate în consideraţie.

Valoarea totală se calculează după formula: Q=Qn/Qmax unde Qn-valoarea ştiinţifică

a geomorfositului; Qmax- valoarea maximă pe care o poate avea un geomorfosit.

Tabel 11 Criteriile şi punctajele pentru evaluarea geomorfositurilor

(după P. Coratza, C. Giusti, 2005) Parametrul

Valoarea

0 0,25 0,5 0,75 1

Cunoştinţele expertului Fără

valoare

Valoare

redusă

Valoare medie Valoare

ridicată

Valoare

foarte ridicată

Suprafaţa (% din aria totală) 0 0-25% 25-50% 51-90% 91-100%

Raritatea - Multe

elemente

similare

Număr mediu

de elemente

similare

Puţine

elemente

similare

Exemplar

unic

Gradul de conservare - Stare de

conservare

slabă

Stare de

conservare

discretă

Stare de

conservare

bună

Stare optimă

de conservare

Vizibilitatea - Puternic

ecranat

Ecranat Slab

ecranat

Neecranat

Valoarea adăugată Fără

valoare

Valoare

redusă

Valoare medie Valoare

ridicată

Valoare

foarte ridicată

1.7.3. Metoda spaniolă

Geomorfositurile sunt elemente ale Zonelor Naturale Protejate (ZNP), acestea fiind

desemnate ca urmare a varietăţii valorilor naturale şi culturale care definesc un peisaj.

Conservarea şi studiul valorilor geomorfologice ale ZNP pot fi abordate astfel: ca

infrastructură a habitatelor şi ecosistemelor, ca peisaj în general şi ca valoare intrinsecă a

mediului natural.

M. Panizza şi S. Piacente (2003) au indicat modul în care mediul, istoria sau cultura,

trebuie luate în considerare în studiul geomorfositurilor. Astfel, geomorfositurile reprezintă

deopotrivă resurse culturale, economice, turistice, educaţionale, care implică o evaluare

multiplă. Acesta este dezideratul de bază al acestei evaluări, care a fost realizată în partea

centrală a Picos de Europa unde au fost inventariate şi evaluate 22 de geomorfosituri. Autorii

consideră că nu trebuie realizată numai o evaluare cantitativă, statistică deoarece sunt o serie

de valori intangibile care nu se supun aceloraşi reguli (A. Cendrero, 2000).

Autorii acestei metode E. Serano, J.Gonzales- Trueba (2005) propun următoarea fişă

de inventariere a geomorfositurilor (fig. 39), fişă realizată pentru gheţarul Lloroza.

Fig. 39 Exemplu de fişă de descriere a unui geomorfosit

Evaluarea se face acordându-se punctaje între 0 şi 100 (total), pentru fiecare criteriu

conform tabelelor 12, 13, 14.

În Spania, la Universitatea din Cantabria a fost propusă de V. M. Bruschi, A. Cendrero (2005)

o altă metodă de evaluare, aceasta însă este adresată geositurilor dar poate fi parţial aplicată şi

la geomorfosituri. Se iau în considerare valoarea intinsecă a acestora (raritatea, gradul de

cunoştere ştiinţifică, utilizare ca exemplu didactic, diversitatea elementelor, vârsta, tipizarea,

asocierea cu patrimoniul istoric, artistic şi arheologic, asocierea cu patrimoniul natural, starea

de conservare), potenţialul de utilizare (activităţile, condiţiile de observare, accesibilitatea,

extinderea, proximitatea infrastructurii, condiţiile socio- economice ale regiunii) şi riscurile

potenţiale şi măsurile de protecţie (numărul de locuitori, prezenţa riscurilor naturale,

posibilitatea de colectare a unor eşantioane, relaţia cu politicile de planning, interesul pentru

exploatarea mineralelor, statutul de proprietate al terenurilor).

Tabel 12 Evaluarea valorii ştiinţifice a geomorfositurilor

(după E. Serano, J. Gonzales- Trueba, 2005)

Evaluarea Punctajul Definiţia

Geneza

Maxim 10

Procese care intervin în geneză

Morfologia

Morfostructura Numărul de forme de relief ce

compun geomorfositul Forme de eroziune

Forme de acumulare

Dinamica Procese moştenite Elemente moştenite sau actuale

ca parte a unor procese actuale Procese actuale

Cronologia Faze sau perioade de geneză şi

evoluţie

Litologia Depozite

Structura geologică Numărul de structuri vizibile

Structura sedimentară Numărul de strate sedimentare

vizibile

Tabel 13 Evaluarea valorilor adiţionale ale geomorfositurilor

(după E. Serano, J. Gonzales- Trueba, 2005)

Evaluarea Punctajul Definiţia

Peisajul/ Estetica Maxim 10 Scara: 0- valoare inexistentă, 1-2

– elemente locale,

necaracteristice, valoare medie 3-

4, componente regionale 5-6,

component esenţiale în panorame

regionale 7-8; elemente protejate

în contextul peisajului 9-10

Elemente culturale

Asocierea cu elemente

de patrimoniu valoroase

Maxim 10 Elemente de patrimoniu

(monumente, construcţii

populare, elemente de etnografie)

Context cultural Maxim 10 Aspecte culturale (mituri, legend,

pictură, literatură)

Context istoric Maxim 10 Faze istorice

Elemente educaţionale Resurse educaţionale Maxim 5 Context educaţional

Nivel educaţional Maxim 5 Elevi de şcoală primară,

gimnaziu, liceu, studenţi

Elemente ştiinţifice Valoare ştiinţifică Maxim 5 Areale cu valoare ştiinţifică

Reprezentativitate

ştiinţifică

Maxim 5 Local (1), Regional (2-3),

Naţional (4), Internaţional (5)

Valorificare turistică Context turistic Maxim 5 Activităţi istorico- artistice

(excursii), petrecerea timpului

liber

Potenţial pentru

atracţiile turistice

Maxim 5 Capacitatea de atracţie a turiştilor

la nivel local, regional, naţional,

internaţional

Tabel 14 Evaluarea utilizării şi managementului geomorfositurilor

(după E. Serano, J. Gonzales- Trueba, 2005)

Evaluarea Punctaj Definiţie

Accesibilitatea Ridicat-2- accesibilitate bună Utilă în accesibilitatea

geomorfositului şi în

managementul acestuia Mediu-1 accesibilitate dificilă

Scăzut-0 accesibilitate slabă

Fragilitatea Ridicat-0 – utilizare nerecomandată Gradul de fragilitate a

geomorfositului determină

caracteristicile intrinseci Mediu-1- utilizare potenţială

Scăzut-2- valori de utilizare ridicată

Vulnerabilitatea Ridicat-0- elemente capabile să

transforme geomorfositul

Elementele mediului pot

conduce la schimbări

ireversibile ale caracteristicilor

intrinseci şi extrinseci ale

geomorfositurilor

Mediu-1- grad scăzut de

transformare

Scăzut-2- nevulnerabil

Intensitatea utilizării Ridicat-0- utilizare intensă nu este

permisă o creştere a fluxurilor

Utilizarea curentă a

geomorfositului

Mediu-1-utilizare moderată

Scăzut-2-utilizare redusă

Riscul de degradare Ridicat-0 - Risc ridicat la degradare Posibilele daune care conduc la

pierderea valorii

geomorfositului Mediu-1- Risc mediu la degradare

Scăzut-2- Fără risc de degradare

Starea de conservare Ridicat-2-Permit utilizarea Gradul de conservare a valorilor

intrinseci şi extrinseci ale

geomorfositului Mediu-1-Utilizare restrictivă

Scăzut-0-Utilizare nerecomandată

Impact Ridicat-0-Utilizare redusă cu

posibilităţi de restaurare

Elemente de impact antropic

care afectează în mod direct

valorile geomorfositului Mediu-1-Utilizare permisă în

anumite limite

Scăzut-2- Impact slab

Gradul de vizibilitate Ridicat-2-Vizibilitate de bună

calitate

Condiţiile de observare (peisaj,

locaţie, accesibilitate) pentru

utilizarea geomorfosturilor Mediu-1-Vizibilitate medie

Scăzut-0-Vizibilitate de calitate slabă

Limitele schimbărilor

acceptate

Ridicat-2-Fragilitate redusă şi

intensitate a utilizării slabă,

schimbările nu conduc la pierderea

valorii

Potenţialul pentru schimbări

fără pierderea valorilor intinseci

şi extrinseci

Mediu-1- Fragilitate actuală şi

utilizare permisă moderată,

schimbările pot conduce la pierderea

valorii

Scăzut-0- Fragilitate ridicată sau

utilizare ridicată care conduc la

pierderea valorilor

Pentru finalizare evaluării sunt utilizate formule specifice, acesta fiind cea mai complexă

metodă dezvoltată până acum. Ea a fost aplicată pentru EIA în realizarea unui nou drum în

Spania şi pentru elaborarea unui inventar complet al geositurilor din regiunea Cantabria

1.7.4 Metoda portugheză

Metoda a fost dezvoltată în cadrul tezei de doctorat a lui P. Pereira (P. Pereira, D.

Pereira, M. Caetano Alves, 2007) şi a fost aplicată într-o arie naturală protejată – Parcul

Natural Montesinho din Portugalia. Prima etapă a constat în realizarea inventarului

geomorfositurilor (identificarea potenţialelor geomorfosituri, analiza caliativă a acestora,

selecţia şi caracterizarea geomorfositurilor), iar într-o etapă următoare s-a realizat

cuantificarea şi ierarhizarea acestora (luându-se în consideraţie valoarea ştiinţifică, valorile

adiţionale şi valorile de management în care se iau în consideraţie utilizarea şi protecţia

geomorfositurilor). Principalul atuu al metodei prezentate în continuare este folosirea analizei

cantitative încă din faza de selecţie a geomorfositurilor, selecţie care în cele mai multe cazuri

de până acum se realiza exclusiv calitativ şi deci subiectiv. Desigur că şi aici subiectivismul

evaluatorului nu poate fi evitat.

Tabel 15 Evaluarea valorii ştiinţifice a geomorfositurilor

(după P. Pereira, D. Pereira, M. Caetano Alves, 2007).

Valoarea ştiinţifică (Sc V)- maximum 5.5

Ra Raritatea în cadrul arealului

0 Unul din cele mai importante 5 geomorfosituri din spaţiu

0,25 Unul din cele mai importante 3 geomorfosituri din spaţiu

0,50 Cel mai important din cele 3

0,75 Foarte important în spaţiu analizat

1 Unicul geomorfosit în spaţiul analizat

In Integritatea

0 Distrus ca urmare a activităţii umane

0,25 Puternic degradat ca urmare a hazardelor naturale

0,50 Degradat dar păstrate principalele caracteristici geomorfologice

0,75 Uşor degradat dar clar exprimate principalele caracteristici geomorfologice

1 Degradare nesesizabilă

Rp Reprezentativitatea ca proces/ formă şi interesul pedagogic

0 Reprezentativitate scăzută şi interes pedagogic redus

0,33 Reprezentativitate medie dar interes pedagogic redus

0,67 Exemplu bun ca proces/ formă dar greu de înţeles pentru nespecialişti

1 Exemplu bun ca proces/ formă şi sugestiv din punct de vedere pedagogic

Dv Diversitatea (numărul caracteristicilor geomorfologice importante)

0 1

0,33 2

0,67 3

1 Mai mult de 3

Ge Alte caracteristici geologice cu valoare de patrimoniu

0 Absenţa altor caracteristici geologice

0,17 Prezenţa unor caracteristici geologice dar fără relaţie cu geomorfologia

0,33 Prezenţa unor caracteristici geologice în relaţie cu geomorfologia

0,50 Factorul determinant în geneza geomorfositului

Kn Cunoaşterea ştiinţifică (geomorfologică)

0 Lipsă

0,25 Medie- prezenţa în lucrări de interes naţional

0,50 Ridicată- lucrări de interes naţional, teze de doctorat

Rn Raritatea la nivel naţional

0 Mai mult de 5exemple

0,17 Între 3 şi 5 exemple

0,33 2 exemple

0,50 Un singur exemplu

Scv Valoarea ştiinţifică (Ra+ In+ Rp+ Dv+ Ge+ Kn+ Rn)

În etapa de identificare, potenţialele geomorfosituri sunt selectate în funcţie de:

valoarea ştiinţifică bazată pe caracterizarea geomorfologică a arealului respectiv; valoarea

estetică care se realizează prin raportarea la geomorfosituri similare din alte arii; relaţia dintre

geomorfosit şi elemntele culturale; legătura dintre geomorfosit şi elemente de ecologie cum ar

fi flora sau fauna.

Următorul pas este reprezentat de analiza calitativă a geomorfositurilor selecţionate

în prima etapă, analiză care are la bază determinarea valorii intrinseci (care se apreciază prin

punctaje de la 0 la 5 pentru fiecare criteriu), potenţialul de utilizare (se stabileşte în funcţie de

accesibilitate, vizibilitate şi importanţa pentru aria respectivă) şi nivelul de protecţie (care

primeşte punctaje între 1 şi 3 în funcţie de nivelul de deteriorare sau vulnerabilitatea la

hazardele naturale sau activităţile antropice). Rezultatele obţinute în această operaţie se

constituie într-un preambul al fazei de inventariere a geomorfositurilor.

Tabel 16 Evaluarea valorilor adiţionale a geomorfositurilor

(după P. Pereira, D. Pereira, M. Caetano Alves, 2007).

Valorile adiţionale (AdV) – maximum 4,5

Cult Valorea culturală

0 Fără caracteristici culturale sau caracteristici culturale distruse

0,25 Caracteristici culturale slabe fără legături cu geomorfositul

0,50 Caracteristici culturale importante fără legături cu geomorfositul

0,75 Caracteristici culturale imateriale cu legătură cu geomorfositul

1 Caracteristici culturale materiale cu legătură cu geomorfositul

1,25 Caracteristici culturale importante cu legături cu geomorfositul

1,50 Forme antropice cu mare relevanţă culturală

Aest Valoarea estetică

0-0,5 Scazută Valoare subiectivă care se evaluează în funcţie de unicitate,

vizibilitate, calitatea punctelor de belvedere, diversitatea coloristică

şi combinaţiile; prezenţa apei şi vegetaţiei, absenţa deteriorării

datorate omului;

0,5-1 Medie

1-1,5 Ridicată

Ecol Valoarea ecologică

0 Fără legături cu elemente de biologie

0,38 Prezenţa de specii de floră şi faună interesante

0,75 Unul din cele mai bune locuri pentru a observa floră şi faună interesantă

1,12 Caracteristici geomorfologice cu importanţă pentru ecosistem

1,50 Caracteristici geomorfologice decisive pentru ecosistem

AdV Valoarea adiţională (Cult+ Aest+Ecol)

Tabel 17 Evaluarea potenţialului de utilizare a geomorfositurilor

(după P. Pereira, D. Pereira, M. Caetano Alves, 2007).

Valoarea de utilizare (Us V) – maximum 7

Ac Accesibilitatea

0 Foarte dificil, doar cu echipament special

0,21 Numai maşini 4x4, foarte înalte

0,43 Maşini foarte înalte

0,64 Orice tip de maşină 4x4

0,86 Orice tip de maşină înaltă

1,07 Orice tip de automobil

1,29 Autobuze înalte pe drumuri locale

1,50 Orice autobuz pe drum naţional

Vi Vizibilitatea

0 Invizibil sau dificil de văzut

0,30 Poate fi văzut doar cu echipament special

0,60 Limitat ca vizibilitate de copaci sau covor ierbaceu

0,90 Vizibilitate bună dar este necesar rotirea în jurul său pentru o bună observare

1,20 Vizibilitate bună pentru toate caracteristicile geomorfologice

1,50 Vizibilitate excelentă pentru toate caracteristicile geomorfologice

Gu Utilizarea actuală a interesului geomorfologic

0 Nepromovat şi neutilizat

0,33 Nepromovat dar utilizat

0,67 Promovat şi utilizat în contextul general al peisajului

1 Promovat şi utilizat ca geosit/ geomorfosit

Ou Utilizarea prezentă a altor caracteristici naturale şi culturale

0 Fără interes, promovare sau utilizare

0,33 Cu caracteristici dar nepromovat sau utilizat

0,67 Cu caracteristici, promovat dar neutilizat

1 Cu caracteristici, promovat, utilizat

Lp Protecţia legală şi limitările în utilizare

0 În arie strict protejată, fără nici un fel de utilizare

0,33 Protejat şi cu utilizarea restricţionată

0,67 Fără protecţie şi fără utilizare restricţionată

1 Protejat dar fără utilizare restricţionată sau slab restricţionată

Eq Echipamentul

0 Unităţi care asigură serviciile la distanţe mai mari de 25 km

0,25 Unităţi care asigură serviciile la distanţe de 10 – 25 km

0,50 Unităţi care asigură serviciile la distanţe de 5 –10 km

0,75 Unităţi care asigură serviciile la mai puţin de 5 km

1 Unităţi complete de servicii la mai puţin de 5 km

Usv Valoarea de utilizare (Ac +Vi+ Gu+ Ou+ Lp+ Eq)

Aşa cum am văzut anterior următoarea etapă constă în selecţia geomorfositurilor.

Aceasta se bazează pe scorul obţinut în etapa anterioară, în general geomorfositurile care au

punctaj ridicat la criteriul ştiinţific sunt alese indiferent de scorul obţinut la celalalte criterii,

situaţie similară şi pentru geomorfositurile cu scor ridicat la potenţialul de utilizare.

Cuantificarea geomorfositurilor cuprinde evaluarea numerică şi ierarhizarea

(compararea valorii geomorfositurilor). În tabelele 15, 16, 17, 18 sunt prezentate criteriile care

au fost luate în considerare pentru a stabili diferitele valori ale geomorfositurilor, criterii care

sunt utilizate şi în strânsă corelaţie cu obiectivele evaluării. Valoarea totală se obţine prin

însumarea valorii pentru fiecare criteriu în parte. Când este realizată ierarhizarea finală, în

tabelele centralizatoare pentru fiecare criteriu şi pentru valoarea globală geomorfositurile sunt

aranajate în ordinea descrescătoare a valorii respective, calculându-se prin raportare şi rangul

(suma tuturor rangurilor obţinute la fiecare criteriu în parte).

Tabel 18 Evaluarea gradului de protecţie a geomorfositurilor

(după P. Pereira, D. Pereira, M. Caetano Alves, 2007).

Nivelul de protecţie (VPr)- maximum 3

In Integritatea

0 Puternic distrus ca rezultat al activităţilor umane

0,25 Puternic distrus datorită proceselor naturale

0,50 Distrus dar păstrate caracteristicile geomorfologice de bază

0,75 Puţin distrus şi îşi menţine caracteristicile geomorfologice esenţiale

1 Fără distrugeri vizibile

Vu Vulnerabilitatea în cazul utilizării ca geomorfosit

0 Foarte vulnerabil, posibile pierderi totale

0,5 Caracteristicile geomorfologice pot fi distruse

1 Alte caracteristici distruse

1,5 Distrugerile pot apare în lungul căilor de acces

2 Nevulberabil

VPr Valoarea nivelului de protecţie (In+Vu)

1.7.5. Metoda românească

În cele ce urmează prezentăm o grilă de evaluare pentru geomorfositurile din

România, grilă pe care am realizat-o pe baza literaturii de specialitate şi încercând permanent

să o adaptăm la realitatea din teren, mai ales la spaţiul carpatic unde se găsesc cele mai

importante şi diverse geomorfosituri (tabel 19). Am prezentat şi un studiu de caz – Munţii

Bucegi unde am aplicat acestă metodologie.

Tabel 19 Criteriile de evaluare a geomorfositurilor (după J. P. Pralong, 2005; J. P.

Pralong, E. Reynard, 2005; E. Reynard, G. Fontana, L. Kozlik, C. Scapozza, 2007)

cu modificări şi adăugiri (L. Comănescu, 2009) Caracteristici Criteriu Punctaj Total

(medie-

suma) Absent

0

Redus

0.25

Moderat

0.50

Ridicat

0.75

Foarte

ridicat

1

Ştiinţifice

-interes paleogeografic nul mic modest ridicat f. ridicat subiectiv

-reprezentativitate,

sugestivitate

nul mic modest ridicat f. ridicat subiectiv

-suprafaţă (ponderea

din intreagul areal

analizat)

0 0-25 25-50 50-90 >90 cuantificabil

-unicitate (numarul de

situri prezente în totalul

siturilor din regiune)

>7 5-7 3-5 1-3 unic cuantificabil

-integritate (grad de

păstrare în raport de

intervenţiile naturale

sau antropice)

distrus Puternic

deteriorat

Mediu

deteriorat

Slab

deteriorat

Intact subiectiv

- interes ecologic nul redus moderat ridicat f. ridicat subiectiv

Estetice

- numărul de puncte de

vizibilitate

0 1 2-3 4-6 >6 cuantificabil

-distanţa medie în

raport faţă de punctele

de belvedere

0 0-50m 50-200 m 200-500 m >500 m cuantificabil

-suprafaţa sitului (în

km2) raportată la

suprafaţa siturilor

similare

0 mică moderată mare f. mare Subiectiv,

cuantificabil

uneori prin

procente

-diferenţa de nivel

(dezvoltare în

altitudine)

0 Sub

200m

200-500m 500-

1000m

Peste 1000m cuantificabil

-contrast coloristic culori

identice

diferenţă

slabă

culori

diferite

diferenţe

medii

culori opuse subiectiv

Cultural

istorice

-relevanţă culturală şi

istorică a sitului

nulă slabe

legături

legături

moderate

legături

puternice

legături

multiple

subiectiv

-reprezentări

iconografice (picturi,

gravuri, fotografii)

0 1-5 6-20 20-50 >50 cuantificabil

-existenţă de obiective

istorice, arheologice,

arhitectonice

nul vestigii

cu

importan

ţă redusă

vestigii

medii ca

importanţă

vestigii

importante

vestigii f.

importante

subiectiv

- relevanţă religioasă,

tradiţii, credinţă

nul reduse medii multe f. multe subiectiv

- evenimente cultural-

istorice (aniversări,

sărbători)

nul ocazional Rare dese în fiecare an

sau mai dese

subiectiv

Economice

- accesibilitate Poteci la o

distanta

>1 km

poteci la

o distant

<1km

drum local drum

regional

drum

naţional

Cuantificabil

- risc natural şi antropic f. mari mari parţial

controlate

puternic

controlate

fără risc subiectiv

- număr anual de

vizitatori şi turişti

<1000 1000 –

10000

10000 -

50000

50000-

100000

peste

100000

cuantificabil

- nivel oficial de

protecţie

complet nelimitat mediu-

limitat

limitat fără

protecţie

subiectiv

- atracţia nula locală regională naţională internaţional Subiectiv

Medie total

(caracteristici,

valoarea turistică

globală)

Relieful Masivului Bucegi este diversificat şi complex datorită condiţiilor

morfogenetice şi a agenţilor externi diferiţi în timp şi spaţiu care au acţionat. Ca urmare au

apărut diferite tipuri de geomorfosituri, renumite fiind (M. Ielenicz, L. Comănescu, 2006)

(tabel 20, fig. 39):

sectoarele de abrupturi structurale (prahovean şi brănean) cu diferenţe de nivel

de peste 1000 m şi platourile structurale dezvoltate la 1800-2000 m;

valea Ialomiţei cu suita de bazinete depresionare şi mai ales sectoare de chei

(Urşilor, Tătarul Mic, Tătarul Mare, Zănoaga Mică, Zănoaga Mare, Orzei);

vârfurile care se constituie în puncte de belvedere sau care atrag prin

fizionomie;

crestele alpine;

formele de relief ruiniform ca rezultat al eroziunii diferenţial de tipul colţilor,

acelor, turnurilor dintre care renumite sunt: Babele şi Sfinxul;

relieful glaciar cu complexe dezvoltate în jurul vârfului Omul (Mălăeşti,

Ţigăneşti, Obârşia, Valea Cerbului);

relieful carstic (cea mai cunoscută fiind P.Ialomiţei);

praguri glaciare sau structurale pe care se dezvoltă cascade (Urlătoarele)

Au fost alese şi evaluate în continuare geomorfosituri din fiecare categorie după

criteriile importanţei, complexităţii, spectaculozităţii şi a gradului de exploatare turistică.

Tabel 20 Tabel de sinteză privind geomorfositurile din masivul Bucegi

Nr. Nume Cod Tip

1 Babele PHed1 punctual

2 Sfinxul PHed2 punctual

3 Peştera Ialomicioarei PHkar3 punctual

4 Vf. Omu PHm4 punctual

5 Cascada Urlătoarea PHstr5 punctual

6 Platoul Caraiman PHstr6 areal

7 Stânca Franz Josef PHed7 punctual

8 Cheile Tătarului PHkar8 punctual

9 Circul Gaura PHgla9 punctual

10 Colţii Morarului PHper10 punctual

unde ed-eroziune diferenţială, kar- carstice, m-morfografice, str-structurale, gla-

glaciar, per- periglaciar conform literaturii de specialitate în domeniu.

Evaluarea care s-a realizat în continuare a avut în mare parte la bază modelul propus

de Jean-Pierre Pralong (2005). Valoarea turistică este calculată ca media celor 4 valori, după

formula:Vtour =(Vsce +Vsci +Vcult +Veco)/4, unde Vtour - valoarea turistică, Vsce cea

estetică, Vsci cea ştiinţifică, Vcult cea cultural-istorică şi Veco cea socio-economică.

Din media acestor valori au rezultat datele care sunt sintetizate în tabelul de mai jos şi

care sunt cuprinse între 0,655 (Platoul Caraiman), 0,625 (Babele şi Sfinxul) şi 0,387 (Circul

Gaura) (tabel 21). Valorile sunt mult mai ridicate decât în alte masive turistice şi datorită

punctajelor ridicate obţinute la valoarea economică datorită numărului ridicat de vizitatori şi a

accesibilităţii acestora prin instalaţii pe cablu, drumuri forestiere şi poteci. Un geomorfosit

areal (Platoul Caraiman) ocupă prima poziţie deoarece el înglobează mai multe

geomorfosituri punctuale bine cotate (L. Comănescu, A. Nedelea, 2009) (fig. 40).

Pentru calculul valorii estetice (scenice) (tabel 22) au fost luate în consideraţie:

numărul de puncte cu vizibilitate; distanţă medie de la punctele de belvedere; suprafaţa sitului

(kmp) raportată la alte situri de acelaşi tip din areal; diferenţa de nivel; contrastul coloristic.

Datele obţinute pentru această valoare sunt cuprinse între 0,9 (Colţii Morarului) şi 0,4

(Cascada Urlătoarea) datorită în principal lipsei în cazul ultimei a punctelor de belvedere şi a

lipsei de vizibilitate a acesteia (L. Comănescu, A. Nedelea, 2009).

Tabel 21 Evaluarea valorii globale a geomorfositurilor din Masivul Bucegi

Nr. Nume

Valoarea

estetică

Valoarea

ştiinţifică

Valoarea

culturală

Valoarea

economică

Valoarea

globală

1 Babele 0.75 0.65 0.25 0.85 0.625

2 Sfinxul 0.75 0.65 0.25 0.85 0.625

3 Peştera Ialomicioarei 0.5 0.6 0.45 0.6 0.537

4 Vf. Omu 0.75 0.45 0.10 0.65 0.487

5 Cascada Urlătoarea 0.4 0.45 0.05 0.85 0.437

6 Platoul Caraiman 0.6 0.47 0.6 0.95 0.655

7 Stânca Franz Josef 0.55 0.45 0.3 0.55 0.462

8 Cheile Tătarului 0.65 0.5 0 0.75 0.475

9 Circul Gaura 0.5 0.55 0 0.5 0.387

10 Colţii Morarului 0.9 0.6 0.05 0.65 0.55

Tabel 22 Evaluarea valorii estetice a geomorfositurilor din Masivul Bucegi

Nr. Nume

Valoarea scenică

Sc1 Sc2 Sc3 Sc4 Sc5 Total

1 Babele 1 1 0,25 0,5 1 0,75

2 Sfinxul 1 1 0,25 0,5 1 0,75

3 Peştera Ialomicioarei 0 0,25 0,5 0,75 1 0,5

4 Vf. Omu 1 1 0,25 1 0,5 0,75

5 Cascada Urlătoarea 0,25 0,5 0,5 0,5 0,25 0,4

6 Platoul Caraiman 0,75 0,75 0,5 0,75 0,25 0,6

7 Stânca Franz Josef 0,25 0,5 0,25 0,75 1 0,55

8 Cheile Tătarului 0,5 0,75 0,5 0,5 1 0,65

9 Circul Gaura 0,5 0,5 0,25 0.75 0,5 0,5

10 Colţii Morarului 1 1 0,5 1 1 0,9

Tabel 23 Evaluarea valorii ştiinţifice a geomorfositurilor din Masivul Bucegi

Nr. Nume

Valoarea ştiinţifică

St1 St2 St3 St4 St5 St6 Total

1 Babele 0,75 1 0,75 0,75 0,75 0 0,65

2 Sfinxul 0,75 1 0,75 0,75 0,75 0 0,65

3 Peştera Ialomicioarei 1 0,5 0,75 0,25 0,75 0,25 0,6

4 Vf. Omu 0,5 1 0,5 0,25 1 0,25 0,45

5 Cascada Urlătoarea 0,5 0,75 0,75 0,25 0,5 0 0,45

6 Platoul Caraiman 0,25 0,5 0,25 0,5 0,75 0,5 0,47

7 Stânca Franz Josef 0,25 0,25 0,75 0,75 0,75 0,25 0,45

8 Cheile Tătarului 0,25 0,5 0,5 0,5 0,75 0,5 0,5

9 Circul Gaura 0,5 0,5 0,5 0,5 1 0,25 0,55

10 Colţii Morarului 0,5 0,75 0,5 0,5 1 0,25 0,6

Fig. 39 Localizarea geomorfositurilor analizate în cadrul masivului Bucegi

Pentru valoarea ştiinţifică (în aceasta fiind înglobată în acest model şi valoarea

ecologică) au fost evaluate interesul paleogeografic, reprezentativitatea, suprafaţa (%);

unicitatea, integritatea, interesul ecologic. Această valoare este cuprinsă între 0,65 (Babele şi

Sfinxul) şi 0,45 (Cascada Urlătoarea) (L. Comănescu, A. Nedelea, 2009) (tabel 23).

Valoarea culturală este calculată în funcţie de relevanţa simbolică şi moştenirea

culturală; reprezentări iconografice; relevanţa istorică şi arheologică; relevanţa religioasă şi

arheologică; evenimente de artă şi cultură. Valorile obţinute sunt în unele cazuri foarte reduse

(0) datorită lipsei reprezentărilor iconografice sau a unor elemente de istorie, arheologie sau

simbolistică.

Cea mai ridicată valoare (0,6) o are Platoul Caraiman prezent în numeroase

reprezentări iconografice sau diferite tipuri de produse geoturistice (L.Comănescu, A.

Nedelea, 2009) (tabel 24).

Fig. 40 Valoarea globală a geomorfositurilor din Masivul Bucegi

Tabel 24 Evaluarea valorii culturale a geomorfositurilor din Masivul Bucegi

Nr. Nume

Valoarea culturală

C1 C2 C3 C4 C5 Total

1 Babele 0,25 1 0 0 0 0,25

2 Sfinxul 0,25 1 0 0 0 0,25

3 Peştera Ialomicioarei 0,5 0,25 0,5 1 0 0,45

4 Vf. Omu 0,25 0,25 0 0 0 0,10

5 Cascada Urlătoarea 0 0 0 0 0,25 0,05

6 Platoul Caraiman 0,5 1 1 0,5 0 0,6

7 Stânca Franz Josef 0,5 0,25 0,75 0 0 0,3

8 Cheile Tătarului 0 0 0 0 0 0

9 Circul Gaura 0 0 0 0 0 0

10 Colţii Morarului 0 0,25 0 0 0 0,05

În tabelul 25 este evaluată valoarea economică. Aceasta se calculează ca medie între

accesibilitate; riscuri naturale; numărul anual de vizitatori; nivelul oficial de protecţie;

atracţia. Valorile obţinute sunt foarte ridicate (0,95 pentru Platoul Caraiman) cu accesibilitate

şi fluxuri turistice ridicate şi doar 0,5 (Circul Gaura) care necesită trasee mai lungi care sunt

frecventate doar de turiştii antrenaţi (L. Comănescu, A. Nedelea, 2009).

Tabel 25 Evaluarea valorii economice a geomorfositurilor din Masivul Bucegi

Nr. Nume

Valoare economică

E1 E2 E3 E4 E5 Total

1 Babele 1 0,25 1 1 1 0,85

2 Sfinxul 1 0,25 1 1 1 0,85

3 Peştera Ialomicioarei 1 0 0,5 1 0,5 0,6

4 Vf. Omu 1 0 0,5 1 0,75 0,65

5 Cascada Urlătoarea 0,75 0,5 1 1 1 0,85

6 Platoul Caraiman 1 0,75 1 1 1 0,95

7 Stânca Franz Josef 0,5 0.25 0,5 1 0,5 0,55

8 Cheile Tătarului 1 0,75 0,5 1 0,5 0,75

9 Circul Gaura 0,25 0,75 0,25 1 0,25 0,5

10 Colţii Morarului 0,25 1 0,5 1 0,5 0,65

1.8. Geositurile

Simultan cu termenul de geomorfosit s-a introdus în literatura ştiinţifică şi termenul

de geosit. Geositurile reprezintă totalitatea elementelor legate de interiorul Terrei (forme şi

procese endogene) şi de suprafaţa scoarţei terestre (litosferă), inclusiv de reliefosferă care

prezintă o anumită valoare pentru om şi activităţile sale. În categoria geositurilor intră:

geositurile propriu-zise (rifturi, corpuri magmatice, elemente vulcanice) şi geomorfositurile

(orosituri, glaciosituri, carstosituri, vulcanosituri, eolisituri).

Geositul poate prezenta aceleaşi atribute ca geomorfositurile. Acestea sunt evaluate,

ponderea lor fiind diferită în funcţie de scopul final al demersului (ştiinţific, turistic,

economic), dar şi de cel care realizează evaluarea. Specialistul într-un domeniu (geografie,

geologie, istorie) va pune accent pe componenta ştiinţifică pe care o va considera

fundamentală, prin localizare şi prin elementele pe care le oferă pentru realizare unor

explicaţii genetice, evolutive şi cronologice.

M. Panizza (2003) consideră că geositurile pot fi privite printr-o triplă perspectivă:

enivironmentală (ca bază a tuturor celorlalte componente de mediu, elementul de bază al

patrimoniului natural şi cultural), istorică şi cultural- filozofică.

Astfel din punct de vedere enivironmental (D. Ilieş, N. Josan, 2009) procesele

geomorfologice sunt văzute atât ca generatoare de geosituri, dar în acelaşi timp pot constitui şi

hazarde, care în timp pot afecta „ degradarea acestora. Acestea, în timp, necesită protecţia şi

conservarea.

Istoric, geositurile pot fi privite prin prisma principiului actualismului, ele integrează

în timp şi spaţiu procese care au avut loc în timp.

Aspectul cultural al geositurilor este identic cu ceea ce numim valoarea culturală a

geomorfositurilor, este aceea legătură care există între patrimoniul natural şi cel cultural.

Unii geografi acordă termenului de geosit o sferă mult mai largă, cuprinzând toate

siturile din geoştiinţe (geografice, geologice, ecologice) sau chiar la siturile terestre cu geneză

diferită.

Utilizarea termenului de geosit pentru turism conduce la interpretări diferite. De

exemplu: neckul pe care se află cetatea Rupea are valoare ştiinţifică diferită pentru geograf

(altitudine, formă, evoluţia podişului, valorificare economică), geolog (geneză, alcătuire,

evoluţie), istoric (bază strategică pentru construcţia cetăţii, punct de observaţie) şi în proporţie

redusă dar variată pentru fiecare domeniul cultural-artistic (pentru arhitect devin importante

tipul de construcţie prin adaptarea ei la declivitate, rocă, expunere şi gradul de păstrare).

Pentru turist însemnate sunt datele istorice şi peisajul, iar secundar celelalte; pentru un strateg

militar esenţială este motivarea rolului unui astfel de loc în reţeaua de cetăţi transilvane din

perioada medievală

1.8.1.Particularităţile geositurilor

Atributele geositurilor se asociază, dându-le valoare complexă, această asociere rezidă

din caracteristicile naturale şi valenţele cultural - istorice. D. Ilieş, N. Josan (2009) consideră

că geositurile pot avea următoarele atribute: cultural, istorico-arheologic, spiritual, ştiinţific,

instructiv-educativ, turistic (tabel 26).

Geositurile se ierarhizează (D. Ilieş, N. Josan, 2009) astfel:

Geosituri de interes mondial (sub egida UNESCO);

Geosituri de interes supraregional;

Geosituri de interes regional;

Geosituri de interes local.

Caracteristica culturală a geositurilor este dată de raportul care se stabileşte în spaţiu

şi timp între relief şi celelalte componente ale patrimoniului cultural. Relieful, ca entitate de

sine stătoare poate fi considerat drept component al patrimoniului cultural sau ştiinţific al unui

teritoriu. El este suportul pe care se desfăşoară toate activităţile culturale şi pe care în timp s-

au creat legături cu situri istorice, arheologice sau religioase. Geositurile pot fi sursă de

inspiraţie pentru operele de artă de diferite tipuri (pictură, grafică, sculptură, literatură,

cinematografie, muzică).

Între geosituri şi siturile istorice şi arheologice relaţia este statornicită în timp şi

contribuie la sporirea valorii fiecăreia în parte. Siturile istorice şi arheologice care beneficiază

de o poziţie geografică privilegiată (De exemplu: pe anumite înălţimi, stânci, martori de

eroziune) vor avea o valoare estetică şi implicit turistică mult mai mare în comparaţie cu situri

similar ca valoare istorico- arheologică dar situate în regiuni plane.

Relaţia între geosituri şi elementele de istorie şi arheologie a fost prezentată de M.

Panizza, S. Piacente (2000), reprezentând un punct de plecare în stabilirea unor noi direcţii de

studiu (D. Ilieş, N. Josan, 2009):

Cunoaşterea caracteristicilor geologice şi geomorfologice ale geositului cu

valoare istorică sau arheologică, fie pentru a putea fi utilizată ca resursă, fie pentru a se realiza

evaluarea hazardelor naturale (cu precădere cele geomorfologice) care afectează situl

respectiv.

Stabilirea elementelor de favorabilitate care au condus la amplasarea siturilor

arheologice sau istorice în cadrul respectivului geosit.

Evaluarea impactului sitului arheologic sau istoric asupra mediului geografic,

şi în primul rând asupra reliefului.

Păstrarea sitului arheologic sau istoric care conduce implicit la conservarea

geositului, şi valorificarea optimă a acestuia (inclusiv în activităţi turistice).

Geositurile pot prezenta şi o caracteristică spirituală (situaţia este similară cu

geomorfositurile), care s-a statornicit în timp datorită percepţiei date de om şi este păstrată de

secole sau milenii.

Fără îndoială componenta ştiinţifică este componentă de bază a oricărui geosit. Din

datele şi informaţiile ştiinţifice oferite de acesta se pot stabili cele mai importante momente în

evoluţia paleogeografică a teritoriului respectiv. Tot din acestă perspectivă este important de a

stabili geneza, evoluţia şi caracteristicile geositului respectiv. Orice geosit este rezultatul

îmbinării în timp şi spaţiu a agenţilor interni şi externi, a celor activi şi pasivi (vezi capitolul

2).

Din elementele de ordin ştiinţific pe care le înglobează geositul respectiv decurg şi

atributele instructiv- educative. Odată recunoscută valoarea ştiinţifică aceasta va fi

exemplificată în cadrul unor trasee şi itinerare didactice, cu participanţi de diferite vârste. Prin

înţelegerea modului de formare şi a valorilor geositului, acesta poate fi gestionat într-un mod

superior.

Atributul turistic este redat în prezent prin conceptul de geoturism. Despre conceptul

de geoturism vom vorbi pe larg în continuare. Orice geosit reprezintă un loc de atracţie pentru

turişti prin caracteristicile sale. M. Panizza (1992) consideră că valoarea turistică a unui sit

rezidă din "conjugarea valorilor scenice, estetice, ştiinţifice, culturale, istorice şi economice".

Pentru România (D. Grigorescu, A. Andrăşanu, 1997 citaţi de A. Andrăşanu, 2008)

sunt deosebite următoarele categorii de geosituri:

Paleontologice

Stratigrafice

Mineralogice

Petrologice

Tectonice

Geomorfologice

Hidrogeologice

Speologice

Cosmogenice

Istorice

Tabel 26 Evaluarea geositurilor (M. Ielenicz, manuscris) Caracteristică Criteriu de evaluare Punctaje de evaluare (de la 0 la 2) Exemple pe cele trei tipuri de punctaj

0.5 1 2 1 2 3

Pri

mo

rdia

le

Poziţia spaţială atracţie Slabă Medie Puternică Muntele Roşu Culmea Bratocea Culmea Zăganu

grad de observare (vizibilitate) <100 m 100-1000 m >1000 m Babele la Sfat Tigăile Mari Vîrful Ciucaş

mărime suprafaţă <5 m2 <50 m2 >50 m2 Sfinxul Bratocei Babele la Sfat Tigăile Mari

lungimi <100 m 100-500 m >500 m Cheile Pârâului Alb Cheile Strâmbu Cheile Teleajenului

contrast (impunere) în peisaj prin culoare şi

formă

Slab Moderat Mare Coloanele de bazalt

din Cariera Firiza

Coloanele de bazalt

din Cariera Racoş

Vârful Detunata

Goală (cu coloane

de bazalt)

Ştiinţifică fizionomie rezultată în funcţie de alcătuire,

geneză, evoluţie

Slab Moderat Clar Carstul pe sare de la

Sovata

Carstul pe sare de la

Ocna Sibiu

Carstul pe sare de la

Meledic

raritate prin geneză, dimensiune în

orizontul

local

Frecventă Medie Rară Turnuri în Munţii

Ciucaş sau Ceahlău

Turnuri în Munţii

Bucegi

Turnuri în Munţii

Călimani

într-un

areal extins

Frecventă Medie Rară Alunecări mari în

Subcarpaţi

Alunecări mari în

Carpaţii Orientali

Alunecări mari în

Dobrogea

sursă de investigaţie Redusă Medie Importantă Glimee (Câmpia

Transilvaniei)

Glimeea de la

Cornăţel

Glimeea de la

Saschiz

sursă de instrucţie şi educaţie ecologică Redus Mediu (1) Important Locul unde apar

vulcani noroioşi

reduşi ca dimensiune

(Berca)

Vulcanii noroioşi de

la Hasag

Vulcanii noroioşi de

la Pâclele Mari şi

Pâclele Mici

Sec

un

da

re

Cultural istorică

sursă de inspiraţie (fotografie, produs literar-

artistic, laic, religios, pictură, sculptură,

istorie, cultură populară); pentru fiecare gen se

acordă un punctaj

Deloc

0

Slab

0,5

Mediu

1,5

Orice formă de relief

care nu se impune în

peisaj

Forme care contribuie

prin fizionomie la

armonia peisajului

(creste alpine,

platouri, plaje)

Relief care iese în

evidenţă prin

contrast cu restul

peisajului devenind

element esenţial

(vârf, chei, faleză,

peşteră, vulcan)

loc al desfăşurării unui

eveniment

istoric Deloc

0

Puţin

semnificativ

0,5

Semnificati

v

1,5

Lipsă Luptele de la Baia Aliniamentul Oituz

Soveja-Mărăşeşti

loc de imortalizare a unui

eveniment sau personalităţi

cultural (ă) 0 0,5 1,5 Lipsă Neperiodic Anual

istoric(e) 0 0,5 1,5 Lipsă Tabula Traiana din

Defileul Dunării

Câmpia Libertăţii

(Blaj)

Performanţă

sportivă

alpinism

Deloc

0

Puţin

semnificativ

0,5

Important

1,5

Lipsă Abrupturi parţial

folosite

Abrupturi folosite

frecvent (Cheile

Bicazului, Munţii

Bucegi)

escaladarea unor vârfuri sau creste cu o

anumită altitudine

0 0,5 1,5 Lipsă Creste de peste 2000

m în Carpaţi

Vârfuri ce depăşesc

1000 m în Marea

Britanie

rafting, zbor cu parapanta. 0 0,5 1,5 Lipsă Sectoare de chei sau

defilee scurte

Munţii Făgăraş,

Bucegi, defileele

Mureşului, Bistriţei

Asocierea cu alte

geosituri

geologie, istorie bază

pentru

acestea

Puţin

semnificati

vă

0,1

Semnificati

v

0,5

Important

1

Oricare vârf, culme

folosite ca punct de

observaţie

Culmile pentru

Cetăţile Dacice de pe

Valea Orăştie

Platoul de pe

Culmea Moigrad

component

în

alcătuirea

peisajului

0,5 1 1,5 Şesul Depresiunii

Braşov pentru

Prejmer, Hărman

Stânca pe care a fost

sculptat Decebal

Neckurile pe care se

află cetăţile Deva,

Rupea

Sec

un

da

re

Protecţie

ecologică

acţiuni la nivel local Deloc

0

Semnificati

v

0,5

Important

1

Lipsă Activităţi frecvente de

ecologizare, plantaţii

Monumente ale

naturii

naţional 0 0,5 1 Lipsă Delimitarea unor arii

protejate prin lege

Protecţia efectivă a

unor rezervaţii,

parcuri

Accesibilitate căi de comunicaţie de la poteci la autostrăzi

(se va puncta pentru fiecare tip)

Deloc

0

Nemoderniz

at

0,5

Modernizate

1,5

Lipsă sau acces greoi Poteci, drumuri

forestiere, drumuri

pietruite

Şosele, autostrăzi

Vulnerabilitate

şi grad de

păstrare în timp

impact antropic Deloc

Puţin afectat Intens

afectat

Teren stabil Parţial afectat de

exploatări de piatră

Intens afectat prin

defrişare, cariere

1 0,5 0

hazarde naturale 1 0,5 0 Teren stabil Porţiuni afectate de

alunecări, ravenări

Intens afectat de

procese

geomorfologice

Valorificare existenţa dotărilor pentru diverse activităţi

turistice

Lipsă

0

Slabe

0,2

Bune

0,5

Lipsă sau teren de

campare

Cabană, camping De la camping la

hotel, instalaţii

număr de turişti înregistraţi anual sau apreciaţi

pe bază de sondaje în diverse tipuri de

activităţi turistice legate de geosituri.

Sub 100

100-1000 >1000 - - -

0,5 1 2 - - -

1.8.2. Patrimoniul natural/ cultural

M. Panizza, S. Piacente (2003) introduc termenul de beni culturali (patrimoniul

cultural). Patrimoniul cultural cuprinde elemente naturale şi elemente create de om.

În Patrimoniul cultural UNESCO sunt cuprinse următoarele categorii:

Monumente cu valoare istorică, artistică, arhitectonică;

Grupuri de construcţii izolate sau grupate care au valoare deosebită (istorică,

religioasă, arhitectonică, ştiinţifică) şi care se încadrează în mod excepţional în peisaj;

Situri create de om şi natură cu valoare deosebită (istorică, religioasă,

arhitectonică, ştiinţifică).

În patrimoniul natural sunt integrate:

Monumente naturale geologice, geomorfologice, ecologice sau combinate care

au valoare estetică sau ştiinţifică;

Situri geologice şi geomorfologice cu valoare ştiinţifică deosebită şi care sunt

protejate;

Situri naturale cu valoare ştiinţifică sau estetică excepţională.

Fig. 41 Geomorfosituri de mare atracţie turistică (A. Parcul Yellowstone – SUA; B.

Parcul Yosemite – SUA; C. Grand Canyon – SUA; D. Carstul Mulu – Borneo; E. Peştera

Skocjan – Slovenia; F. Fiord - Norvegia)(www.wikipedia.org)

Recunoaşterea internaţională a patrimoniului geologico- geomorfologic s-a realizat

prin Recomandarea Consiliului Europei nr. 3 din 5 mai 2004 – Asupra conservării

patrimoniului geologic şi ariilor de interes geologic special. În anul 2007 în Lista

Patrimoniului Mondial erau incluse 851 de situri din care 660 culturale, 166 naturale, 25

naturale şi culturale (J. Smaranda, 2008) (tabel 27, 28). În 2008 erau incluse 878 de situri din

mai mult de 145 de ţări. Exemplificăm cu o serie de geomorfosituri incluse pe această listă

(fig. 41): Parcul Naţional Yellowstone (SUA), Parcul Naţional Canaima (Venezuela), Carstul

Mulu în Borneo (Malaysia), Grand Canyon (SUA), Parcul Naţional Yosemite (SUA), Peştera

Skocjan (Slovenia), Golful Ha Long (Vietnam), Fiordurile Vest Norvegiene (Norvegia),

Coasta Devon şi Dorset (Marea Britanie), Cascada Iguaçu (Brazilia şi Argentina), carstul de la

Tsigny (Madagascar) şi Petra (Iordania).

Tabel 27 Distribuţia tematică a siturilor din Lista Patrimoniului Mondial (2007)

Tema Numărul siturilor Caracteristici tectonice şi structurale 3

Sisteme vulcanice 13

Sisteme orogenice 11

Siturile stratigrafice 2

Situri fosilifere 11

Sisteme fluviatile, lacustre şi deltaice 10

Sisteme costiere 8

Peşteri şi sisteme carstice 7

Glaciaţiunea 7

Gheţari şi calote glaciare 6

Sisteme aride şi semiaride 4

Recifi, atoli şi insule oceanice 1

Urme ale impactului meteoritic 1

Tabel 28 Lista siturilor geologice/geomorfologice propuse la nivelul României pentru

includerea în patrimoniul UNESCO (www.progeo.ro) Numele Localizarea

(judeţul)

Tipul Numele Localizarea

(judeţul)

Tipul

Detunatele Alba geomorfologic,

petrografic

Suslăneşti Argeş paleontologic

Cheile Turzii Cluj geomorfologic,

speologic,

paleontologic

Cheia Constanţa speologic,

paleontologic

Măgura Uroi Hunedoara mineralogic Mina Săcărâmb Hunedoara mineralogic

Lacul Sf. Ana Harghita geomorfologic,

botanic

Chiuzbaia Maramureş paleontologic

Piatra Neamţ Neamţ paleontologic Sarea de la Slănic Prahova geomorfologic

Priseaca Vrancea paleontologic Tuştea Hunedoara paleontologic

Cariera Ponor Caraş-

Severin

paleontologic Râpa Roşie Alba geomorfologic

Muzeul trovanţilor

de la Costeşti

Vâlcea geomorfologic Ocna de Fier Caraş-

Severin

mineralogic

Cloşani – Baia de

Aramă

Gorj speologic Zăton- Bulba Mehedinţi speologic

Scărişoara Alba speologic Alunu Mic- Ponor Cluj speologic

12 Apostoli Suceava geomorfologic Cioclovina-

Ponorici

Hunedoara speologic

Sânpetru Hunedoara paleontologic Agighiol Tulcea paleontologic

Mina de la Cornet Bihor paleontologic Albeşti Muscel Argeş paleontologic

Racoş Braşov geomorfologic,

petrografic

Dealul Melcilor-

Vidra

Alba paleontologic

Vulcanii noroioşi Buzău geomorfologic Valea Crişului Bihor paleontologic

Repedea Iaşi paleontologic Vama-Strunga Braşov paleontologic

Fig. 42 Clasificarea patrimoniului cultural

(după M. Panizza, S. Piacente, 2003 cu modificări)

M. Marthaler (2003) citat de D. Ilieş, N. Josan (2009) introduce conceptul de piramidă

a patrimoniului şi cel de istorie totală. Astfel piramida patrimoniului cuprinde trei nivele (fig.

42): la bază se află patrimoniul geologico- geomorfologic (minerale, roci, forme de relief),

următorul nivel este dat de patrimoniul biologico- ecologic (biotopuri şi biocenoze), iar în

vârful piramidei – patrimoniul istorico- cultural (edificii create de om în decursul timpului).

Împreună toate aceste trepte formează patrimoniul total (fig. 43). Se mai utilizează pentru

patrimoniul geologico- geomorfologic şi termenul de geoheritage, preluat din literatura anglo-

saxonă.

Aşa cum am văzut, sunt specialişti care consideră că geositurile/ geomorfositurile sunt

componente ale patrimoniului cultural al unui teritoriu. Opinăm că deşi există legături între

geosituri şi obiectivele istorice, arheologice şi cultural - religioase realizate de om, acestea

aparţin patrimoniului natural. Patrimoniul natural (alcătuit din patrimoniul geologic-

geomorfologic şi cel biologico- ecologic) împreună cu cel cultural alcătuiesc în opinia noastră

patrimoniul total.

Patrimoniul total este reprezentat de ansamblul moştenirilor materiale şi imateriale

care se transmite din generaţie în generaţie (J. P. Bady, 1995 citat de D. Ilieş, N. Josan, 2009).

Istoria totală se referă la faptul că orice geosit trebuie privit într-o dublă perspectivă

pe de-o parte geneza şi evoluţia sa, pe de altă parte îmbinarea dintre zestrea naturală,

ecologică şi cea umană (J. P. Pralong, 2004).

1.9. Geoturism vs Geoparcuri- valorificare vs protecţia geomorfositurilor

Protecţia geomorfositurilor trebuie să ţină cont de componenta socială şi cea naturală

a geomorfositurilor. Protecţia patrimoniului geologic şi geomorfologic trebuie să depăşească o

viziune statică şi punctuală. P. Coratza (2004) consideră că aceasta conduce la ’’părăsirea

abordării tradiţionale a secolului XIX, vizând protejarea monumentelor naturale, a siturilor de

o frumuseţe şi valoare deosebită precum şi a elementelor singulare’’. Această idee favorizează

caracterul estetic al siturilor protejate în detrimentul altor valori, o atenţie deosebită fiind

fondată pe evaluarea caracterului ştiinţific al geomorfositurilor într-o perspectivă dinamică.

Fig. 43 Patrimoniul cultural şi caracteristicile componentei geologico-

geomorfologică (după M. Panizza, S. Piacente, 2003 citati de D. Ilieş, N. Josan, 2009

Studiul relaţiilor turism - mediu este deosebit de importantă şi pune în evidenţă relaţia

reciprocă dintre mediu şi dezvoltarea turistică. Pe de o parte mediul este o componentă

esenţială restrictivă a activităţilor turistice, pe de altă parte este un factor favorizant pentru

dezvoltarea turismului. Această dezvoltare poate determina adesea un impact negativ asupra

mediului.

În studiul aceastei probleme trebuie abordate următoarele direcţii de studiu:

-Impactul proceselor geomorfologice asupra activităţilor turistice;

-Impactul activităţilor şi dezvoltării turismului asupra proceselor geomorfologice;.

-Geomorfositurile şi elementele de ofertă turistică (poteci didactice, rezervaţii şi

parcuri)

În România prima asociaţie de turism şi protecţia mediului a fost înfiinţată la începutul

secolului XIX, iar prima publicaţie dedicată ocrotirii naturii a fost „Protecţia naturii în

România” (A. Borza, 1924 citat de D. Ilieş, N. Josan, 2007). În anul 1900 (J. Smaranda, 2008)

a fost propusă înfiinţarea primului parc naţional în Munţii Bucegi.

În 1930 a fost adoptată prima lege pentru ocrotirea naturii, iar în 1935 a fost declarat

primul Parc Naţional – Parcul Naţional Retezat. În 1938 a fost creat primul site protejat cu

caracter geologic - Detunatele din Munţii Apuseni. În 1950 a fost aprobată o noua lege pentru

protectia naturii, în care numeroase locuri au fost propuse ca monumente şi rezervatii

geologice, iar prin legea din 1973 au fost declarate noi arii protejate. Conform legii 5/2000,

“zonele protejate” se referă la “zone naturale sau construite, delimitate geografic şi/sau

topografic, care cuprind bunuri de patrimoniu naturale şi/sau culturale“. În această lege este

publicată o lista a zonelor protejate din România.

Începând cu anul 2000 (A. Andrăşanu, 2008) activităţile privind geodiversitatea se

concentrează pe crearea şi promovarea geoparcurilor. Astfel în 2004 este declarat ca arie

protejată Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului.

Geoconservarea poate fi definită (G. Sharples, 2002 citat de A. Andrăşanu, 2008)

drept "conservarea diversităţii caracteristicilor geologice, a celor geomorfologice, a solurilor

şi a fenomenelor şi proceselor geologice ce caracterizează o regiune şi reprezintă o preocupare

colaterală a activităţilor de cercetare şi educaţie. Este astfel recunoscută valoarea

geodiversităţii ca o valoare naturală ce trebuie conservată şi integrată unei abordări mai largi a

conservării" (fig. 44)

Scopul geoconservării este:

de a preveni degradarea naturii;

de a minimiza efectele degradării;

protejarea geositurilor (inclusiv a geomorfositurilor) pentru valoarea lor totală

atât ştiinţifică cât şi adiţională.

A. Andrăşanu (2008) consideră geoconservarea ca fiind un nou domeniu al

geoştiinţelor care integrează mai multe noi concepte: evaluarea geodiversităţii, geoturismul,

geoeducaţia şi geoparcul. Geoconservarea trebuie să răspundă la comanda socială şi anume

modul în care geodiversitatea poate deveni resursă utilizabilă economic, socio- cultural şi

educaţional şi să fie inclusă în proiectele de dezvoltare locală durabilă.

Conceptul de geoparc a fost dezvoltat în Europa în cooperare cu UNESCO. Conform

unei recomandări UNESCO „potenţialul geoparcurilor este de a fi folosite ca bază pentru

creşterea promovării moştenirii geologice în scopul educării publicului pe larg în privinţa

ştiintelor geologice şi a problemelor de mediu; să asigure dezvoltarea durabilă (geoturism) şi

să protejeze moştenirea geologică în pericol pentru generaţiile viitoare”(UNESCO, 2004).

Geoparcul este situat într-un areal în care există comunităţi umane cu un bogat patrimoniu

natural şi cultural. Acestea nu trebuie privite în mod separat ci ca o entitate multifuncţională,

între aceste elemente existând relaţii spaţiale şi culturale care s-au format în timp (A.

Andrăşanu, 2004). Geoparcurile au şi funcţie didactică sau educativă mai ales pentru tineri.

Geoparcul poate fi privit şi ca arie protejată cu recunoaşterea oficială a ţării

respective, având limite bine definite, administraţie proprie şi fiind cuprinse în spaţiul său

geosituri numeroase şi valoroase, o mare diversitate de geomorfosituri precum şi situri

cultural- istorice (fig. 44). Geoparcul trebuie să beneficieze de propriile măsuri de

management şi să fie administrat de o structură bine definită capabilă să protejeze siturile dar

în acelaşi timp să conducă la aplicarea unor politici de dezvoltare regională viabile. În cadrul

geoparcurilor se pot distinge trei categorii de zone, fiecare dintre acestea cu regimul lor de

protecţie, conservare şi valorificarea resurselor economice:

zone strict protejate – având regimul rezervaţiilor naturale.

zone tampon – în care sunt admise activităţi limitate de valorificare a

resurselor pe baze de autorizaţie.

zone de dezvoltare durabilă – unde are loc valorificarea economică a diferitelor

tipuri de resurse, având în vedere capacitatea de regenerare a acestora.

Fig. 44 Relaţiile dintre geodiversitate, geoturism, geoparcuri şi geoeducaţie

(după A. Andrăşanu, 2008 cu modificări)

Majoritatea geoparcurilor beneficiază de planuri de management în care sunt

cuprinse principalele linii directoare ale activităţilor din geoparcuri şi acţiunile de conservare

şi protecţie necesare. Fiecare plan de management trebuie adaptat la specificul natural şi

cultural al geoparcului respectiv. Principalele elemente ale ale planului de management

includ: planul de acţiune pentru conservarea geodiversităţii (identificare, evaluare şi

interpretare), sporirea patrimoniului cultural şi natural, conservarea şi protecţia geositurilor/

geomorfositurilor, crearea infrastructurii geoparcului şi managementul teritoriului, activităţi

de promovare şi practicarea geoturismului, activităţi şi instrumente educative, colaborarea şi

suportul comunităţilor locale, implementarea, monitoringul geoparcurilor, cooperare

internaţională şi finanţare.

Pentru a realiza o evaluare standardizată a geoparcurilor EGN (European Geoparks

Network) a stabilit o procedură standard de evaluare (tabelul 29) în care se ţine cont de:

identificarea geoparcului;

descrierea ştiinţifică;

bilanţul economic al zonei;

argumentele pentru înscrierea ca Geoparc;

planurile şi politicile pentru dezvoltarea durabilă a zonei şi dezvoltarea

geoturismului;

Tabel 29 Metodologia de evaluare a geoparcurilor (N. Zouros, I. Valiakos, 2010)

Criterii Ponderea

I Geologie şi peisaj

-teritoriu 5

-geoconservare 20

-patrimoniu natural şi cultural 10

II Managementul structurii de

administrare a parcului

25

III Educaţia pentru mediu 15

IV Geoturism 15

V Politici de dezvoltare economică

regională

10

TOTAL 100

Pentru prima dată iniţiativa creării geoparcurilor a fost introdusă în 1996, în timpul

celui de-al 30-lea Congres Internaţional de Geologie care a avut loc la Beijing.

Pentru gestionarea geoparcurilor s-a creat în anul 2000, Reţeaua europeană a

geoparcurilor la început asociind experienţa Franţei (Rezervaţia Geologică Haute Provence),

Germaniei (Geoparcul Vulkaneifel), Greciei (Petrified Forest -Lesvov) şi Spaniei (Parcul

Cultural Maestrazgo). În 2004, UNESCO a stabilit Reţeaua Globală de Geoparcuri. Bazată pe

evaluarea geoparcurilor existente, Grupul Internaţional Consultativ de Experţi a hotărât să

includă la acea vreme cele 17 geoparcuri europene existente şi 8 geoparcuri chinezeşti în

Reţeaua Globală de Geoparcuri UNESCO Geoparks (W. Eder and M. Patzak, 2004; N.

Zouros, 2005). În prezent în Europa sunt recunoscute 33 de parcuri în 13 ţări, iar pe plan

mondial 57 de parcuri în 18 ţări (fig. 45).

Combinând şi promovând moştenirea geomorfologică şi geologică cu dimensiunile

ecologice şi culturale ale unei vizite în arealele respective, pot fi oferite numeroase beneficii

pentru dezvoltarea geoturismului. Iniţiativa care a favorizat dezvoltarea acestei forme de

turism a fost declararea geoparcurilor. Declararea unui geoparc constituie recunoaşterea

valorii patrimoniului unui teritoriu.

Exemplu Greciei

Una dintre regiunile cele mai diversificate şi în acelaşi timp studiate din punctul de

vedere al geomorfositurilor este zona egeană (Grecia) (N. Zourous, 2005). Aici se regăsesc

numeroase situri geomorfologice, geologice şi paleontologice asociate cu fenomene şi procese

geologice: vulcani, văi înguste, peşteri şi alte forme carstice, roci rare, izvoare geotermale,

situri fosile majore, falii extinse. Geomorfositurile şi geositurile cu caracter deosebit sunt

declarate monumente ale naturii naturale şi se caracterizează prin importanţă ştiinţifică şi

educativă şi prin frumuseţea lor naturală (valoarea estetică). Principalul scop al proiectului

egean a fost realizarea unei liste a siturilor geomorfologice si geologice valoroase; lista

trebuia să scoată în evidenţă bogăţia geomorfologică şi geologică a zonei egeene. Au fost

astfel selecţionate 317 situri care au fost prezentate în Atlasul monumentelor geologice din

zona egeană (E. Velitzelos., 2003 citat de N. Zourous, 2005). Prezentarea siturilor în atlas s-a

făcut utilizând 3 hărţi la scări diferite: o hartă la scara 1: 1.000.000 care acoperă întreaga

zonă cu localizarea geositurilor, 9 hărţi (scara 1: 500.000) care acoperă zona continentală de

coastă şi insulele Euboea şi Creta, şi 32 de hărţi (scara 1: 250.000) care acoperă toate celelalte

insule din Marea Egee. Şaisprezece pictograme speciale reprezentând diferite categorii de

monumente au fost desemnate pentru a înlocui simbolurile geometrice clasice, pentru a marca

localizarea monumentelor pe hărţi. Modelele digitale elevate au fost utilizate pentru a crea

fondul topografic 3D al hărtilor. Toate siturile au fost ilustrate cu fotografii spectaculoase.

Fig. 45 Geoparcurile din Europa

(după E. Reynard, P. Coratza, G. Reggolini-Bissig, 2009 )

În geoparcul Lesvos (Petrified forest) se aplică anumite măsuri de management pentru

protecţia, conservarea şi promovarea inventarului de geosituri prezente. Aceste măsuri includ:

întreţinerea regulată (garduri, curăţenie) şi protejarea geositurilor împotriva abuzului şi a

vandalismului; monitorizarea geositului, prin măsuri de protecţie pentru itemperiile climatice

şi eroziunii; tratamentul geositurilor vulnerabile, prin conservare anuală şi măsuri de

protecţie; promovarea geositurilor prin panouri de informare, broşuri şi ghiduri; organizarea

de activităţi la faţa locului (programe de educare, plimbări pe trasee marcate în geosit,

activităţi de recreere, în vecinătatea geositurilor) care participă la creşterea conştientizării de

către public a importanţei geositurilor. Cea mai frecventă infrastructură din geoparcul Lesvos

este reprezentată de „cărările de lavă” care invită turistul să urmărească scurgerile de lavă de

la vulcani către pădurea pietrificată. Aceste cărări leagă diverse geosituri de interes din

geoparc. Panourile din parc oferă informaţii despre geositurile pe care vizitatorul le întâlneşte.

Geoparcul Lesvos a condus la crearea unor legături cu intreprinderile locale de turism şi la

dezvoltarea meşteşugurilor tradiţionale şi a intreprinderilor care produc mâncare şi băuturi

locale.

Geodiversitatea reprezintă totalitatea elementelor geologice (tipuri de roci, structuri

geologice, minerale, fosile, elemente tectonice, structuri hidrogeologice), geomorfologice

(forme de relief, procese geomorfologice) şi pedologice (clase şi tipuri de soluri) (fig. 46).

Aceasta generează caracteristicile mediului unei regiuni. Termenul a fost utilizat pentru prima

dată în anul 1991, definiţiile şi conceptele teoretice fiind foarte diferite în timp. Astfel,

Stanley (2001, citat de A. Andrăşanu, 2008) consideră geodiversitatea ca fiind "legătura dintre

oameni, peisaj şi cultură. Este varietatea mediilor geologice, fenomenelor şi proceselor care

determină peisajele, rocile, mineralele, fosilele şi soluri, este cea care asigură suportul vieţii

pe Pământ......biodiversitatea este parte a geodiversităţii". Alţi specialişti consideră că

geodiversitatea şi biodiversitatea alcătuiesc împreună diversitatea naturală.

M. Panizza (2009) consideră geodiversitatea ca fiind ’’ evaluarea critică şi specifică a

caracteristicilor geomorfologice a unui teritoriu, comparându-le într-un mod intrinsec şi

extrinsec, luând în considerare scara de investigare, scopul şi nivelul ştiinţific al cercetării’’.

A. Andrăşanu (2008) pe baza literaturii de specialitate consideră că geodiversitatea

prezintă următoarele tipuri de valori (tabel 31):

valoare intrinsecă

valoare culturală şi estetică

valoare economică

valoare pentru educaţie şi cercetare

valoare de suport în funcţionarea proceselor fizice şi ecologice.

Pentru evaluarea geodiversităţii pot fi urmărite mai multe etape:

analiza elementelor abiotice: studiul elementelor geologice, geomorfologice,

hidrologice, pedologice ale ariei de studiu şi realizarea hărţii geomorfologice.

sintetizarea informaţiilor, stabilirea unităţilor geomorfologice prin deplasări pe

teren şi analiza imaginilor aeriene, ca bază pentru realizarea unei hărţi a geodiversităţii.

calcularea unui indice de geodiversitate pe baza formulei:

Gd = Eg R / ln S, unde Gd = indicele de geodiversitate; Eg = numărul de elemente

fizice diferite (geologice, geomorfologice, hidrologice şi pedologice); R = coeficientul de

rugozitate/diversitate al unităţii (include şi caracteristici climatice şi mai ales radiative de care

depend celelalte component ale mediului); S = suprafaţa (kmp). Parametrul Eg este calculat pe

baza elementelor fizice din tabelul de mai jos (tabelul 30) (E. Serrano Cañadas, P. Ruiz Flaño,

2007).

A fost elaborată o scară a geodiversităţii în funcţie de indicele de geodiversitate.

Astfel: dacă Gd < 15, geodiversitatea este foarte scăzută; între 15 şi 25 geodiversitatea este

scăzută; pentru valori cuprinse între 25 şi 35 geodiversitatea este medie; dacă valorile sunt

cuprinse între 35 şi 45 aceasta este ridicată, iar dacă valoarea indicelui este > 45

geodiversitatea este foarte ridicată.

M. Panizza, S. Piacente (2008) clasifică geodiversitatea pe mai multe direcţii:

geodiversitatea intrinsecă – baza diversităţii geologice a ariei studiate;

geodiversitatea extrinsecă – considerată în relaţie cu diferenţele geologice

comparativ cu alte areale;

geodiversitatea simplă – se referă la rangul elementelor geologice în teritoriul

dat;

geodiversitatea largă – se referă la geosisteme particulare, diverse şi

complexe.

Tabel 30 Parametrii pe baza cărora se calculează geodiversitatea

(după E. Serrano Cañadas, P. Ruiz Flaño, 2007)

Geologie Litologie Structură

Geomorfologie Morfostructură/ Forme

de eroziune

Sisteme

morfogenetice/

Forme de acumulare

Procese/

Microforme

Hidrologie Ape subterane Elemente hidrologice

Soluri Clase şi subclase Tipuri

Fig. 46 Funcţiile geodiversităţii (după Guthrie, 2003 citat de A. Andrăşanu, 2008)

Activitatea umană poate conduce la degradarea, uneori iremediabilă a geodiversităţii

prin depozitarea deşeurilor, exploatarea rocilor şi a mineralelor, realizarea de construcţii şi

alte amenajări, presiunea exercitată prin activităţile turistice. Se adaugă şi procesele naturale

cum ar fi eroziunea, dezvoltarea vegetaţiei etc.

Tabel 31 Valorile geodiversităţii (după A. Andrăşanu, 2008 cu modificări şi adăugiri)

Valoarea Componente şi elemente

Intrinsecă Conservarea elementelor naturale ce sunt supuse eroziunii naturale

sau hazardelor impuse de om

Culturală Se referă la elementele geomitologice (locuri sacre, fosile

considerate magice) (Babele din Bucegi, Panaghia şi Dochia din

Ceahlău), arheologice şi istorice (modul în care geodiversitatea

unui teritoriu a influenţat dezvoltarea societăţii într-un anumit

spaţiu sau legăturile materiale care s-au stabilit cu spaţiul

respectiv), spirituală (legăturile între crearea Pământului sau a

diferitelor zeităţi şi geodiversitatea), identitate spaţială locală –

anumite gosituri/ geomorfosituri care pot deveni simbolul unui

anumit loc (ex. Stonehage, Matterhorn), artistică (prezenţa în

anumite picturi sau alte opere de artă).

Estetică Aspectul vizual al unui anumit spaţiu. Vezi valoarea estetică /

scenică a geomorfositurilor. Imporatne sunt: nivelul de interes

(internaţional, naţional, regional, local) şi gradul de păstrare (slab,

mediu, bun şi foarte bun).

Economică Utilizarea solului în agricultură, diferitele tipuri de minerale şi roci

valoroase sau cu utilizări multiple pentru oameni. O latură nouă

este dată de utilizarea arealului respectiv pentru turism şi veniturile

care se obţin din această activitate.

Educaţională şi

cercetare

Descoperirea şi înţelegerea proceselor şi formelor ce ţin de

geoştiinţe, obiect de studiu şi cercetare.

Funcţională Suport pentru ecosisteme, pentru diferite tipuri de construcţii şi

amenajări umane, intefată între endosfere şi exosfere.

Tabel. 32 Echivalenţa între valorile geomorfositurilor şi cele ale geodiversităţii

Valorile geomorfositurilor Valorile geodiversităţii

ştiinţifică intrinsecă

culturală/estetică culturală şi estetică

economică economică

ştiinţifică educaţie şi cercetare

nu are echivalenţă suport în funcţionarea unor procese

Geoeducaţia poate fi considerată sinonimă cu educaţia pentru mediu, dar şi pentru

conşteintizarea rolului pe care geodiversitatea îl poate juca în dezvoltarea durabilă a unui

spaţiu.

Geomorfositurile pot deveni obiective turistice, prin exploatarea de către om, pentru a

dezvolta activităţi recreative şi a conduce în final la efecte economice. Asa cum am văzut

anterior, evaluarea gradului şi modalităţii de exploatare turistică conduce la o definire a

intensităţii utilizării lor spaţială şi temporală şi determină folosirea potenţialului lor turistic. În

perspectiva dezvoltării durabile, valorile geomorfositurilor menţionate anterior trebuie folosite

proporţional cu relevanţa lor pentru a garanta protecţia şi conservarea viitoare şi pentru a

menţine nivelul lor de interes (tabel 32). Metodele de evaluare prezentate în subcapitolul

anterior pot contribui la atingerea acestor desiderate prin cuantificarea valorilor

geomorfositurilor şi prin sublinierea factorilor care explică diversele lor utilizări.

În timp, a apărut un nou concept, acela de Geoturism, ca fiind acea formă de turism

care valorifică geositurile şi (sau) geomorfositurile şi permite turistului să descopere şi să

înţeleagă geodiversitatea planetei, contribuind în acelaşi timp la conservarea acesteia. Unii

geografi asimilează în mod greşit termenul de geoturism cu cel de ecoturism, între cei doi

termeni existând diferenţe.

Conceptul de geoturism a fost lansat de americani (2003) şi preluat ulterior în

literatura engleză (T. Punmanee de la Universitatea din Leicester, Marea Britanie). Acesta

consideră geoturismul ca acel tip de turism care ia în considerare patrimoniul geologic şi

geomorfologic al unui teritoriu, dar şi valorile culturale ale acestuia. “Sper că acest nou tip de

turism va duce la conservarea şi prezervarea patrimoniului geografic, la un turism echilibrat şi

care vine în ajutorul ţărilor care se bazează pe turism” (T. Punmanee, 2008). Cultura regiunii,

natura şi geologia locului formează împreună o nouă direcţie în turism.

Dezvoltarea geoturismului s-a realizat concomitent cu dezvoltarea geoconservării,

respectiv a geoparcurilor şi cu utilizarea în activitatea turistică a geositurilor şi

geomorfositurilor ţinând cont de principiile unui turism durabil. Este considerat geoturismul

ca valorizarea economică şi obţinerea de venituri prin exploatarea patrimoniului geologic şi

geomorfologic. Pentru a practica geoturismul trebuie identificate, amenajate şi valorificate

geositurile şi geomorfositurile, trebuie înţeleasă originea şi evoluţia acestora.

National Geographic Society defineşte geoturismul ca fiind acel tip de turism care

susţine sau sporeşte caracterul geografic al unui loc (mediul înconjurător sau, patrimoniul

cultural) şi care atrage un număr ridicat de turişti, fără a perturba mediul geografic, fără a

produce dezechilibre în acesta.

Fig. 47 Tipurile de geoturism în funcţie de tipul geositului (Newsome, Dowling, 2006)

Geoturismul (Hose, 2005 citat de A. Andrăşanu, 2008) este considerat ca o strategie

de conservare şi valorificare durabilă a patrimoniului unei regiuni, oferirea unei interpretări şi

a unor servicii ce permit turiştilor să capete cunoştinţe şi să înţeleagă geologia şi

geomorfologia unui sit dincolo de valoarea lui estetică (fig. 47).

Dezvoltarea geoturismului prezintă o serie de avantaje cum ar fi: generează noi locuri

de muncă şi venituri (inclusiv prin comercializarea unor produse locale) pentru populaţia

locală, susţine comunităţile din areale predominant rurale, contribuie la apariţia unor

geoproduse turistice (tabel 33). Geoturismul este sustenabil în timp deoarece valorifică

elemente primare inepuizabile ale mediului şi se adresează unui segment redus de oameni spre

deosebire de turismul de masă, tocmai de aceea şi problemele de distrugere a acestora sunt

mult reduse. Scopul major al geoturismului este acela de a comunica publicului larg

cunoştinţe dintre cele mai diferite din domeniul geoştiinţelor.

Tabel 33 Scopurile geoturismului (după Newsome, Dowling, 2006 cu modificări)

FORMA PROCES TURISM

Peisaje

Forme de relief

Sedimente

Roci

Fosile

Activităţi tectonice

Vulcanism

Eroziune

Areale depoziţionale

Denudare

Atracţii turistice

Infrastructura de cazare, alimentaţie şi

agrement (inlcusiv amenajări de tip

georesorts)

Trasee turistice

Tururi ghidate cu planoare, vehicule,

biking

Centre de vizitare

Tururi virtuale

Activităţi de amenajare şi management

Peisaje vulcanice

Peisaje glaciare

Peisaje fluviatile

Peisaje eoliene

Carst

Medii sedimentare

Zone costiere

Aflorimente

Minerale

Zone vulcanice/ vulcanism/ curgeri

de lavă

Areale cu eroziune

Alunecări de teren

Gheţari

Cascade

Faleze

Chei

Delte

Zone inundate

Pentru dezvoltarea geoturismului este foarte importantă modul în care se realizează

interpretarea (modul de a comunica turiştilor ce este important şi interesant într-un anumit loc

şi de a-i convinge legat de valoarea locului respectiv şi a reuşi să trezeşti la turiştii respectivi

dorinţa de a conserva şi de a reveni acolo practicând un turism echilibrat).

Atunci când se realizează interpretarea în cazul unui geosit sau geomorfosit este foarte

important de cunoscut potretul turistului ţintă care practică geoturismul (fig. 48).

Geoturismul trebuie să asigure recreere, înţelegerea patrimoniului geologic şi

geomorfologic, legăturile care se stabilesc în timp între comunităţile umane şi geodiversitate.

Interpretarea trebuie să fie sprijinită prin realizarea de ghidaje competente în locurile

respective, publicaţii, panouri, pliante (despre toate acestea vom vorbi în capitolul 2), centre

de vizitare, ghiduri, pagini web, audoi- trails şi produse geoturistice (fig.49). În realizarea unei

bune interpretări trebuie corelate informaţiile din mai multe domenii: geologie, geografie,

psihologie, design, turism ceea ce contribuie la realizarea unei legături în timp între turism,

geoştiinţe, educaţie şi cercetare.

Geoturismul ca direcţie de studiu este cel mai bine reprezentată în Italia unde există

Asociaţia Geologia şi Turismul care are ca principal scop evidenţierea relaţiilor între

geomorfologie/ geologie şi activităţile turistice, crearea unor produse geoturistice şi aplicarea

unor metode calitative cum ar fi interviurile şi chestionarele.

Fig.48 Portetul geo- turistului

Fig. 49 Exemple de produse turistice dedicate geomorfositurilor (după M. Panizza, S.

Piacente, 2003) în Provincia Emilia Romagna (A1- individualizarea geomorfositurilor, A2 –

produse obţinute, B- posibilele utilizări propuse pentru geomorfosituri)

Portetul turistului ţintă

care practică geoturismul

Majoritatea turiştilor sunt veniţi întâmplător la geosituri

Au în general cunoştinţe geologice/ geomorfologice peste medie şi capacitatea de a

înţelege anumite procese şi fenomene

Majoritatea nu conştientizează importanţa geositurilor

Majoritatea turiştilor sunt adulţi, au peste 30 de ani şi sunt însoţiţi de copii care

frecventează şcoala

Una dintre motivaţiile geoturismului este nevoia de instrucţie şi educaţie a copiilor

Pentru a diversifica şi eficientiza activitatea geoturistică trebuie incluse în trasee şi alte

tipuri de obiective (culturale, istorice etc)

Este dispus să plătească o sumă destul de redusă de bani

Realizează cheltuieli pentru diferite suveniruri, echipamente, pliante dar se aşteaptă ca

toate acestea să aibă preţuri mici