Capitolul I. Consideraţii introductive

Secţiunea 1. Noţiunea şi caracterele contractului de prestări servicii

Potrivit art.970 CCRM „prin contractul de presatări o parte numită PRESTATOR,se obligă să

presteze celeilalte părţi- BENEFICIAR-anumite servicii ,iar aceasta se obligă să plătească

retribuţia convenită .”

Deşi încă dreptul roman distingea între executarea de lucrări şi prestarea de servicii ,contractul

de prestări servicii este reglementat în legislaţia civilă a Republicii Moldova pentru prima dată ca un

contract numit ,în Codul civil în vigoare.Codul civil din 1964 nu dedica norme aparte raporturilor de

prestari servicii ,acestea căzând sub incidenţa prevederilor legale cu privire la contractul de

antrepriză.

Sfera serviciilor este foarte largă ,practic fiind imposibil a face o listă exhavustivă a tuturor

serviciilor care pot să existe .Graţie specificului serviciilor ca obiect al raportului juridic civil ,în

doctrină contractele de prestări servicii sunt examinate ca o categorie distinctă în sistemul contra-

ctelor civile.

Contractele de prestari servicii reprezintă o categorie aparte alături de contractele translative de

proprietate (sau de alte drepturi reale) ,translative de folosinţă şi de executare lucrării .În cadrul

contractelor de prestari servicii se distinge între contractele de prestari ervicii faptice (transportul,

depozitul); contracte de prestari servicii de natura juridica (mandat,comision);contractele de prestari

servicii de natura faptică şi juridică (expediţia,agenţia, contractul de administraţie fiduciară) şi

contractele de prestari servicii de natură creditar-financiară (împrumutul ,factoringul,contractul de

cont bancar ,contractul de depozitar bancar,asigurarea etc.)

Definiţia contractului de prestări servicii conţine elementele de bază ale acestor raporturi juridice, şi

anume, contractul este consensual, sinalagmatic, cu titlul oneros, iar obiectul reprezintă anumite

servicii.

Contractul de prestari servicii este un contract consensual ,care se considera incheiat din momentul

cind partile au convenit asupra clauzelor esenţiale.Ca şi în majoritatea contractelor civile ,unica

clauză esenţială legală a contractului de prestari servicii este cea cu privire la obiectul contractului .

Contractul de prestari de servicii este contractul prin care o parte, numita prestator, se obliga sa

presteze servicii unei alte parti, numite beneficiar, in schimbul unui pret.

1

Partile contractului de prestari servicii e obliga reciproc si corelativ , astfel încît contractul de prestări

servicii este unul silagmatic .În schimbul serviciului care reprezintă obiectul obligaţiei prestatorului

clientul datorează retribuţia convenită.

Caracterul oneros al contractului de prestari servicii rezultă chiar din noţiunea legală.Închiend

contractul ,ambele părţi urmăresc obţinerea foloaselor patrimoniale .Contractul este prezumat oneros

oneros chiar şi în cazurile cînd părţile nu au convenit expres asupra remuneraţiei.

Potrivit art.932 Codul Civil retribuţia se considera convenită în mod tacit dacă,în raport cu

împrejurarile ,asemenea prestaţii se fac doar în schimbul retribuţiei.

De regulă ,contractul de prestari servicii este intuit personae doar sub aspectul organizării şi

conducerii activităţii de prestare a serviciilor .Pornind de la prevederile art.936 Codul Civil al RM,

prestatorul este dator să execute prestaţia personal doar dacă acestea rezultă din contract ,din

împrejurările concrete sau din natura prestaţiei.

Prestările de servicii nu pot fi executate uno inctu ,astfel încât contractul este cu executare

succesivă ,iar încetarea pentru neexecutare va opera prin reziliere.

Datorită faptului că întinderea drepturilor şi obligaţilor părţilor nu depinde de un eveniment

viitor şi incert ,ci este cunoscută părţilor din momentul închierii ,contractul de prestări servicii este

unul comulativ. În calitate de categorie a contractului de antrepriză evidenţiem următoarele

caractere: este un contract bilateral, deoarece se cere exprimarea de voinţă a ambelor părţi,

este sinalagmatic deoarece dispune obligaţii reciproce. Este fi cu titlu oneros, deoarece ambele părţi

obţin ceva, este un contract consensual deoarece este valabil din momentul încheierii lui.Este

comutativ, cu executare succesivă.

Caracterele juridice ale contractului de prestări servicii. Contractul de prestari servcii

este caracterizat prin următoarele caractere:

-Este un contract sinalagmatic,

-Este un contract cu titlu oneros şi gratuit,

-Este un contract de executare succesivă,

-Este un contract principal, dar poate fi şi accesoriu,

-Este un contract negociabil,

-Este un contract irevocabil,

a. Caracterul sinalagmatic al contractului de prestări de servicii este relevat prin faptul, că la

încheierea contractului părţile se obligă reciproc. Astfel prestatorul oferă serviciul, iar beneficiarul

achită plata pentru serviciul acordat. Anume în acest caracter este necesar de a deosebi contractul

2

de prestări de servicii de contractul de procură, unde la procură reprezentantul la momentul

încheieriicontractului nu are careva obligaţii faţă de reprezentat.

b.   Caracterul   oneros şi gratuit.   mai des întâlnim, însă caracterul gratuit la contractul de prestări de

servicii, unde prestatorul poate presta serviciul fără a percepe o careva plată pentru aceasta. în cazul,

însă, în care  prestările de serviciu apar drept un contract cu titlu oneros, acestea apar de regulă ca un

contract comutativ, unde părţile cunosc cu certitudine atât valoare şi termenul realizării lucrării sau

prestării serviciului, cât şi mărimea plăţii pretinse de către prestator. Atunci când vorbim,însă, că

prestările de servicii apar, de regulă, drept un contract comutativ, ajungem la concluzia, că caracterul

aleatoriu al acestuia rămâne a fi doar excepţie. Ţinem să menţionăm, însă,că această afirmaţie nu ar

avea un fundament, deoarece legislatorul în realitate nu stabileşte caracterul aleatoriu a prestărilor de

servicii ca excepţie. în aşa fel, spunem, căcaracterul aleatoriu al contractului de prestări de servicii

este mai puţin frecvent, astfel cum "regula caracterului comutativ" al acestui contract o raportăm doar

la faptul că este întâlnit mai des.

c.Este un contract ce presupune prestaţii de executare succesivă. Având în vedere lucrările ce se

execută de către prestator pe o anumită perioadă de timp, contractul de prestări servicii apare drept

unul de executare succesivă.

d. Este un contract principal, dar poate fi şi accesoriu. După cum determină cauza

încheieriicontractului, părţile pot urmări drept scop principal crearea sau renovarea bunului şi

urmărirea beneficiului din prestarea serviciului, dar totodată, prestările de servicii pot apărea drept un

contract accesoriu, unde părţile prin lucrările executate sau serviciile prestate pot asigura executarea

unui alt contract.

e. Este un contract negociabil. Deseori, însă, acest contract apare drept unul de adeziune,având în

vedere faptul, că serviciile prestate şi lucrările realizate au un caracter de activitate comercială

exercitată în baza unor tarife stabilite.

f. Este un contract irevocabil, unde părţile după încheierea contractului nu pot înceta sau refuza

unilateral de la executarea contractului, astfel cum executarea acestuia fiecare din părţi poate cere

executarea silită a obligaţiei.

3

Secţiunea a 2-a. Delimitarea contractului de prestări servicii de contractul de muncă .

Datorită faptului că prestarea serviciilor reprezintă o acţiune sau o activitate a prestatorului,

contractul de prestare a serviciilor se aseamana mult cu contractul de muncă . Alin.3,art.970 CC, se

accentuează caracterul distinct al contractului de prestari servicii faţă de contractele de muncă ,iar

delimitarea se face potrivit aceloraţi criterii ca şi în cazul contractului de antreprinză.

Contractul de prestări servicii este un contract pur civil. Delimetarea acestui contract de contractuil

de muncă constă în natura juridică a acestor contracte. În primul rînd ele fac parte din două ramuri de

drept separate, prin urmare, baza juridică a fiecărui din aceste contracte este diferită – respectiv

Codul civil şi Codul muncii. În contractul de prestări servicii, ca şi în contractul de antrepriză, nu

persisită raporturi de subordonare, fapt care este caracteristic pentru contractul de muncă. În

contractul de prestări servicii se aplică principiul egalităţii părţilor. În contractul de muncă angajatul

se supune dispoziţiilor şi indicaţiilor patronului, care organizează şi dirijază procesul de muncă.

Angajatul în contractul de muncă este de asemenea obligat să-şi exercite obligaţiile profesionale de

serviciu în limitele de timp, de regulă, strict determinate, să respecte disciplina muncăă şi alte reguli.

În contractul de prestări servicii prestatorul este absolut autonom, independent, activează de sine

stătător, după buna sa voinţă.

Delimetarea contractului de prestări servicii de contractul de muncă se manifestă şi prin obiectul

acestor contracte. După cum deja s-a menţionat obiectul de prestări servicii reprezintă un anumit

serviciu, un rezultat al activităţii prestatorului.

4

Capitolul II. Elementele contractului de prestari servicii

Secţiunea 1. Elementele contractului de prestări servicii

Părţile la contractul de prestari servicii sunt numite prestator şi beneficiar .Codul Civil nu stabileste

exigenţe speciale faţă de părţile contractului ,astfel încât atît în calitate de prestator ,cît şi de

beneficiar va putea participa orice persoana cu capacitate de exercitiu deplină. În cazurile cînd ,

potrivit legislaţiei ,activitatea de prestare a snumitor genuri de servicii se licenţiază , prestatorul va fi

obligat să deţină licenţa de activitate.Pentru prestarea anumitor categorii de servicii legea impune o

calitate specială a prestatorului.Astfel ,serviciile de audit pot fi prestate doar de organizaţiile de

audit ,care, în conformitate cu prevederile Legii 729-XIII cu privire la audit din 15.02.1996,pot fi

doar întreprinderile înregistrate în modul prevazut de legislaţie.Dacă prestarea serviciilor întruneşte

elementele activitaţii de antreprenoriat prevazute de art.1 al Legii nr.845 din 03.01.1992 cu privire la

antreprenoriat şi întreprinderi ,prestatorul urmează să aibă calitatea de întreprinzator (societate

comercială,întreprinzator individual sau organizaţie necomercială).

Potrivit alin.2 art.970 CC,obiect al contractului sunt serviciile de orice natură.Pornind de la semantica

termenului serviciu ,precizăm că acesta reprezintă o faptă ,o actiune care serveşte, avantajează pe

cineva.Prestarea serviciului rezultă din săvîrşirea unor acţiuni (expedierea corespondenţei ,oferirea

liniilor telefonice în cazul serviciilor de telecomunicaţii etc.) sau în cadrul desfăşurarii unor activităţii

(servicii de evaluare ,analiza contabilă,deservirea juridică,activitate de consulting ,servicii

educaţionale etc.).

Spre deosebire de contractul de antrepriză ,care are drept obiect rezultatul materalizat al activitaţii

antreprenoriatului (producerea unui bun ,prelucrarea lui),în cadrul prestărilor de servicii „se vinde ”

activitatea prestatorului ,adică acţiunea (acţiunile)acestuia îndreptate spre satisfacerea doleanţelor

clientului ,indiferent de atingerea de către acesta a scopului urmărit. Efectul benefic al serviciului se

manifestă prin acţiunile întreprinse de prestator şi pot fi percepute de beneficiar atit în procesul de

oferire a serviciilui ,cît ţi ulterior.Astfel consultatia oferită de un avocat prezintă valoare în sine ca

rezultat al acţiunilor de oferire ,şi nu prin prisma obţinerii rezultatului dorit de client în problema în

care solicitat de consultanţă.Datorită obiectului său specific ,contractul de prestari servicii dă naştere

obligaţiilor de diligenţă şi nu de rezultatului au necorespunderea acestuia acordului dintre părţi

echivaliază cu neexecutarea contractului ,serviciului nu poate avea un rezultat materializat.Potrivit

practicii instanţelor judecătoreşti ale Federaţiei Ruse,prezentarea rezultatelor prestării serviciului pe

5

suport (elaborarea proiectelor de contracte ,cereri etc, în cadrul serviciilor de asistenţă

juridică ,prezentarea raportului de audit ,prezentarea concluziilor juridice ) se încadreză în contractul

de prestări servicii ,soluţie criticată de doctrină.

În comparaţie cu obiectul altor contracte civile ,serviciile nu au o existenţă independentă (ca şi

lucrurile) , nu pot fi percepute separat de persoana care le prestează şi se consumă practic

concomitent cu procesul de oferire a acestora. Obiectul contractului de muncă este însuşi activitatea

profesionistă a angajatului în conformitate cu specialitatea, calificarea acestuia.În baza contractului

de muncă remuneraţia se plăteşte după cantitatea şi calitatea muncii depuse.În contractul de prestpări

servicii remuneraţia se plăteşte în dependenţă de serviciile prestate şi rezultaul obţinut.Serviciile care

formează obiectul contractului trebuie să fie posibile şi licite.Preţul contractului de prestări servicii

este numit retribuţie şi reprezintă suma de bani oferită de client în schimbul serviciilor prestate .

Preţul nu este o clauză esenţială ,astfel încît ,dacă părţile nu au convenit aupra cuantumului retribuţiei

,se instituie prezumţia stabilirii unui preţ tarifar ,tarifele pot fii stabilite de prestator (în special în

cazul deservirii cetăţenilor) sau prin acte normative : Regulamentul cu privire la tarifele pentru

serviciile medico-sanitare şi Metodologia stabilirii tarifelor pentru prestarea serviciilor medico-

sanitare din 28.08.2002,Monitorul Oficial al Republicii Moldova ,2002,nr.124,125; Ordinul

Administraţiei de Stat a Poştei cu privire la tarifele pentru serviciile trimiterii speciale din

07.12.2001.Monitorul Oficial al Republicii Moldova ,2001,nr.158-160. ,iar în lipsa unor tarife se

stabileşte o retribuţie obişnuită care se achită pentru astfel de servicii (alin.2,art.932 CC), Efectuarea

lucrărilor şi prestarea serviciilor în baza contractelor respective pot avea loc numai cu titlul oneros, în

baza unei retribuţii convenită de părţi. Noul Cod civil admite posibilitatea unui consensus refetitor la

retribuţie în mod tăcit, dar numai cu condiţia că asemenea lucrări sau prestaţii se fac numai în

schimbul unor retribiţii. Aplicarea acestei reguli poate avea loc doar în dependenţă de împrejurăi

reale.Din norma stipulată în alin.1 se poate deduce că, în principiu, efectuare unei lucrări sau

prestarea unui serviciu pot avea loc şi cu titlul gratuit, dar în acest caz se vor aplica alte norme de

drept, bunăoară a Legii 521/1995 “Cu privire la filantropie şi sponsorizare”.Pentru efectuarea unor

lucrări sau prestarea unor servicii de către întreprinderi de stat sau privatre por fi stabilite în mod

normativ unele tarife. Această regulă se aplicîă în cazul cînd părţile nu au negociat asupra retribuţiei

şi prin urmare se consideră că părţile au convenit în mod tăcit asupra retribuţiei tarifare.În cazul

inexistenţei unor tarife se consideră că părţile au convenit în mod tăcit asupra retribuţiei obişnuite,

care se practică în localitatea dată şi în raproturile respective.

6

Dacă contractul prevede prestarea diferitelor categorii de servicii şi în volumul mare ,părţile pot

determina preţul prin întocmirea unui deviz.Preţul poate fi determinat printr-o sumă globală şi

invariabilă (preţ forfetar)sau în cadrul unui deviz estimativ.În primul caz ,clientul nu poate pretinde la

o reducere a retribuţiei pe motiv că prestarea serviciilor a implicat un efort mai mic sau mai puţine

cheltuieli ale prestatorului ,precum nici prestatorul nu poate cere majorarea retribuţiei dacă,prestînd

serviciul ,a avut mai mult lucrat sau a avut cheltuieli sporite .În lipsa unei înţelegeri contrare preţul

forfetar rămîne acelaşi chiar dacă au fost aduse modificări termenelor şi condiţiilor iniţiale de

executare a contractului (art.935 CC). În acest articol se conţine un termen juridic absolut nou –

preţul forfetar, care poate fi considerat ca un preţ fix, global, definitiv şi care, de regulă, nu poate fi

modificat. Un asemenea preţ se stabileşte de regulă în cazul efectuării unor lucrări de construcţie sau

prestarea unor servicii complicate.Preţul forfetar poate fi aplicat doar în cazul cînd la încheierea

contractului părţile au convenit la un asemenea preţ. Preţul forfetar are putere juridică pentru ambele

părţi pe toată durata contractului. Prin urmare, în baza legii beneficiarul nu poate pretinde la o

reducere a retribuţiei pe motivul că lucrarea sau prestaţia a solicitat mai puţin lucru sau mai puţine

chelturielile decît se preconizau la încheieirea contractului. În acest caz beneficiarul este obligat să

plătească contribuţia convenită. În situaţia cînd există altă motive în afară de acele două indicate de

lege, în principiu prin acordul părţilor reducerea retribuţiei poate avea loc.Regula stipulată în alin.1 se

aplică similar şi faţă de antreprenor sau prestator, care nu pot cere majorarea retribuţiei pentru motive

contrare.Preţul forfetar rămîne neschimbat şi în cazul modificării contractului. După cum este stipulat

în lege preţul forfetar rămîne acelaşi chiar dacă au fost aduse modificări termenilor sau condiţiilor

iniţiale. Această regulă însă, are un caracter dispozitiv. Prin urmare, la încheierea contractului părţile

pot conveni altfel.În cazul determinării preţului într-un deviz estimativ ,prestatorul poate majora

cuantumul retribuţiei doar dacă are motive întemeiate care justifică majorarea .Termenul în

contractul de prestari servicii reprezintă perioada în decursul căreia prestatorul este dator să

întreprindă acţiunile sau să desfăşoare activitatea la care s-a obligat. Durata contarctului este lăsată la

discreţia părţilor.Dacă părţile nu au convenit aupra termenului ,acesta se consideră încheiat pentru o

durată nedeterminată .Stabilirea termenului în contract produce efecte asupra părţilor de a cere

rezilierea lui.Contractul de prestări servicii se încheie în forma prevazută de legepentru încheierea

actelor juridice. Pentru unele categorii de servicii actele normative prevăd contracte-tip.

_______________________________________________________________________________

Hotărîrea Republicii Moldova despre aprobarea contractului-tipde acordare a asistenţei medicale

(.de prestare a serviciilor medicale) în cadrul asigurării obligatorii de asistenţă medicală din

18.12.2002,Monitorul Oficial al Republicii Moldova ,nr.178-181,2002;Ordinul Ministerului

Educatiei şi Ştiinţei cu privire la prestarea plată a unor ervicii educaţionale în învăţămîntul

preuniversitar din 21.06.1999.

7

Elementele: Părţile, care se numesc prestator şi beneficiar deşi se numesc deosebit de cele ale

antreprize, nu dispun de careva particularităţi,adică pot fi persoane fizice şi juridice. Părţile dispun

atât de drepturi cât şi de obligaţii. Astfel,Beneficiarul, în cazul în care este răspunzător, este obligat să

amenajeze şi să întreţină astfelspaţiile, echipamentele sau aparatele pe care trebuie să le procure

pentru prestarea serviciilorşi să reglementeze astfel prestarea serviciilor care trebuie efectuate sub

conducer erea şi înconformitate cu dispoziţiile sale, încât prestatorul să fie protejat contra riscurilor

pentru viaţa şi sănătate în măsura în care natura serviciului prestat o permite. Obiectul contractului de

prestări servicii îl constituie serviciile de orice natura care reiese direct din conţinutul art. 970

CCRM. este foarte variat şi în multe cazuri se reglementează de normele de drept ale altor acte

normative. Spre exemplu serviciile telefonice se reglementează şi prin Regulamentul prestării

serviciilor de telefoane fixă din 16.08.2001, prestarea serviciilor poştale se fac în temeiul Regulilor

privind prestarea serviciilor poştale din 18.06.02, etc. În cazul în care nu s-a convenit asupra duratei

raporturilor contractuale sau din natura ori scopul serviciilor nu rezultă untermen, fiecare parte poate

sa rezilieze contractul.

Termenul contractul de prestări servicii, estede mai multe feluri. Astfel, termenul de prestare a

serviciilor se reglementează prin articolul 976CCRM care prevede prestări pe termen lung şi pe

termene mai scurte. In cazul în care contractul de prestări servicii este încheiat pentru perioade mai

lungi de 5 ani, prestatorul poate rezilia contractul după 5 ani. Deci, termenul mai lung nu poate

depăşi 5 ani . Termenul pentru preaviz este de 6 luni. Dacă relaţiile dintre părţi vor continua, cu

ştiinţa celeilalte părţi, şi după încetarea termenului, contractul de prestări servicii' se considera

prelungit pe termen nelimitat în măsura în care cealaltă parte nu respinge imediat aceasta prelungire.

CCRM prevede următoarele termene mai scurte: Raporturile din contractul de prestări servicii pot fi

reziliate:

a)zilnic, începând cu sfârşitul zilei următoare, dacă plata se face pe zi;

b) cel mai târziu în prima zi lucratoare din cursul unei săptămâni, începînd cu sfârşitul următoarei

zile de sîmbătă,dacă plata se calculează pe săptămână;

c) cel mai târziu pe data de 15 a lunii, începând cu sfîrşitul lunii calendaristice, dacă plata se

calculează pe lună;

d) cu respectarea termenului de preaviz de 6 săptămîni, începând cu sfîrşitul unui trimestru

calendaristic, dacă plata se calculează pe trimestre sau pe perioade mai mari;

8

e) oricând dacă plata nu se face în dependenţă de intervale de timp. în cazul în care relaţiile privind

prestarea de servicii ocupă tot timpul de lucru al prestatorului, termenul pentru preaviz trebuie sa fie

de 2 săptămâni.

La expirarea termenelor beneficiarul trebuie să preia serviciile. în cazul în care beneficiarul întârzie

să preia serviciile, prestatorul este îndreptăţit să solicite plata sumei convenite pentru serviciile care

nu au putut fi efectuate din cauza întîrzierii şi nu este obligat să presteze servicii pentru această sumă.

El trebuie însă să accepte ca din suma de plată să se scadă contravaloarea

pentru economiile pe care le-a făcut prin neefectuarea serviciilor sau pentru veniturile obţinute prin

prestarea de servicii faţă de alţii în aceeaşi perioadă, sau pentru serviciile pe care nu le

prestează cu rea-credinţă.

Secţiunea a 2-a. Conţinutul contractului de prestări servicii

Ca şi în cazul contractului de antrepriză,prestatorul este obligat ,anterior închierii

contractului ,să furnizeze beneficiarului ,în măsura în care circumtanţele o permit ,toate informaţiile

referitoare la natura prestaţiei ,termenul şi bunurile necesare pentru prestarea serviciului (art.937

CC).O particularitate a contractelor de antreriză şi prestări de servicii este obligaţia informaţională a

antreprenorului şi prestatorului faţă de beneficiar.

Această obligaţie trebuie să fie onorată înainte de încheierea contractului şi are atribuţie directă

la profesionalismul antreprenorului sau prestatorului.

Obligaţia informaţională constă în faptul, că în dependenţă de posibilităţile circumstanţelor reale,

antreprenorul sau prestatorul este ţinut să furnizeze beneficiarului toate datele posibile cu privire la

trei aspecte a viitoarelor lucrpri şi prestaţii, şi anume:

a)despre natura lucrpării sau prestaţiei;

b)despre materialele care vor fi necesare pentru executare;

c)despre perioadele de timp necesare pentru executarea obligaţiilor contractuale.

Natura lucrărilor sau prestaţiilor presupune furniozarea informaţiiei despre esenţa acestora,

bunăoară, prestaţiile acordate de un stomatolog pot fi legate, în oarecare măsură, cu cauzarea unor

dureri fizice ş.a., iar lucrările de reparaţie capitală a apartamentului pot avea ca efect unele

incomodităţi de ordin personal pentru locatari din cauza zgomotului produs de aparatele şi uneltele

utilizate, de aerul poluat, din cauza întreruperii aprovizionării cu apă, gaz ş.a.Informaţia cu privire la

bunurile necesare pentru lucrpri sau prestaţii trebuie să conţină date concrete cu privire la volumul de

9

materiale, la asortimentul, calitatea acestora. Dacă pe piaţă sunt mai multe oferte de materiale de

acelaşi gen, natură, anptreprenorul sau prestatorul trebuie să argumenteze care din ele sunt mai

calitaive, mai trainice, mai eficiente. Informaţia cu privire la termenul executării obligaţiilor

contractuale trebuie să conţină date cu privire la durat normativă, iar dacă acesr termen nu sunt

stabilite, care este durata minimală sau maixmală pentru executarea lucrărilor sau prestaţiilor

concrete, care schimbări pot surveni în acest perioade de timp din cauze obiective sau subiective,

infirmaţia despre posibilitatea şi necesitatea efectuării lucrărilor în termen redus sau urgent ş.a.

Obligaţia de bază a prestatorului este de a întreprinde acţiunile sau activitatea la care s-a obligat ,

care, potrivit normelor cu privire la executarea obligaţiilor , trebuie efectuate în mod corespunzător ,

cu bună-credinţă,în locul şi în momentul stabilit.Pornind de la specificul obiectului contractului de

prestari servicii ,spre deosebire de antrepriză , prestatorul nu prestează serviciul pe riscul

său.Astfel ,indiferent de obţinerea rezultatului dorit de beneficiar ,prestatorul are dreptul de a fi

remunerat doar în virtutea faptului prestării serviciului care reprezintă obiectul contractului . În cazul

impoibilităţii fortuite de prestarea serviciului beneficiarul va fi ţinut să compenseze cheltuielile

suportate de prestator (art.663 Cod Civil). Prin imposibilitate fortuită de executare se înţelege situaţia

în care debitorul ulterior naşterii obligaţiei nu poate săvîrşi în favoarea creditorului anumite acţiuni

care constituie conţinutul obligaţiei, deoarece au survenit împrejurări care fac obligaţia imposibilă de

executat. Imposibilitatea executării obligaţiei poate fi de ordin fizic, cînd bunul datorat piere sau de

ordin juridic, cînd bunul este scos din circuitul civil sau constituie obiectul unei exproprieri pentru

cauză de utilitate pubică.

Acest mod de stingere a obligaţiilor este propriu obligaţiilor care au ca obiect prestaţia de

predare a unui bun individual determinat, precum şi obligaţiilor de a face, care implică un fapt

personal al debitorului. Dacă obligaţia are ca obiect un bun determinat generic, ea nu se stinge prin

distrugerea acelui bun, deoarece bunurile generice nu pier (genera non pereunt), astfel că debitorul va

trebui să procure bunul pe care s-a îndatorat al preda. De asemenea, nu se sting, din această cauză,

nici obligaţiile de a face, altele decît acelea care au ca obiect un fapt personal al debitorului, fiindcă

ele pot fi executate oricînd prin altul.

Pentru a duce la stingerea obligaţiei, imposibilitatea de executare trebuie să fie o consecinţă a

unor împrejurări excepţionale de natură să înlăture orice ideie de culpă a debitorului, cum ar fi

cazurile fortuite şi cele de forţă majoră. Deasemeni, pentru ca debitorul să fie liberat prin intervenţia

cazului fortuit sau a celui de forţă majoră se cere ca pieirea obiectului obligaţiei să fi avut loc înainte

de punerea sa în întîrziere. Dacă imposibilitatea de executare se datorează culpei debitorului sau dacă

10

a survenit ulterior punerii sale în întîrziere, atunci debitorul va fi ţinut să-şi execute obligaţia prin

echivalent.

Avînd o obligaţie de diligenţă ,prestatorul este dator să depună toate eforturile pentru a oferi

serviciul solicitat de beneficiar .Deşi în privinţa serviciilor este dificil de elaborat standarde de

calitate În doctrină se menţionează că aprecierea calitaţii serviciilor reprezintă unul dintre cele mai

problematice aspecte ce ţin de contractele de prestări servicii .Determinarea calităţii serviciilor

prestate se poate face pornind de la exigenţele legale în domeniul certificăriiserviciilor , după urmă-

toarelecriterii :aprecierea măiestriei prestatorului ,aprecierea procesului de oferire a serviciilor ,

inclusiv stabilitatea procesului şi ecuritatea lui.Suplimentar se propun şi alte metode ,cum ar fi :

aprecierea disciplinei tehnologice (respectarea consecutivităţii acţiunilor);finalitatea acţiunii (a fost

atins sau nu rezultatul acţiunii întreprinse),calitatea deservirii(respectarea eticii profesionale ,

respectarea indicaţilor beneficiarului ,conform beneficiarului).În situaţia în care nu pot fi stabilite

criterii universale de apreciere a calităţii ,prestatorul trebuie să urmărească ca serviciile prestate să

corespundă cel puţin exigenţelor unui om cu o diligenţă medie referitor la astfle de servicii.

Prestatorul ,potrivit prevederilor art.589 Codul Civil ,datorează o prestaţie cel puţin de calitate

medie.Dispoziţia acestui articol constituie o interpretare a intenţiei presupuse a părţilor contractante,

în cazul cînd ele nu au făcut o indicaţie precisă a calităţii prestaţiei. Această normă supletivă se aplică

doar în privinţa serviciilor determinate generic, deoarece doar în cazul acestei categorii de servicii se

poate ridica problema calităţii prestaţiei. În asemenea situaţii, debitorul nu este ţinut să predea servicii

de calitate optimă, dar nici nu se poate libera prin predarea unora de calitate inferioară. Calitatea

serviciului predat trebuie să fie medie. Prestarea unui serviciu de calitate necorespunzătoare obligă

ărestatorul să repare daunele cauzate.

Dacă prestarea serviciului necesită anumite bunuri ,în lipsa unor înţelegeri contrare ,acestea

urmează a fi furnizate de către prestator.În conformitate cu alin.2 ,art.938 Cod Civil ,bunurile

furnizate trebuie să fie de o calitate bună şi adecvate prestării serviciului solicitat. Prestatorul

datorează pentru bunurile furnizate aceleaşi garanţii ca şi vînzătorul în contractul de vînzare-

cumparare.Părţile pot conveni ca bunurile necesare executării contractului să fie furnizate de către

beneficiar . Pornind de la statutul prestatorului , care este persoana ce trebuie să dispună de

cunoştinţele necesare pentru prestarea serviciului,legea îl obligă să înştiinţeze neîntârziat beneficiarul

dacă bunurile furnizate de acesta sunt improprii folosirii potrivit destinaţiei sau sunt afectate de vicii

(vădite sau ascunse).Neexecutarea acestei obligaţii trans-pune în sarcina prestatorului răspunderea

pentru imposibilitatea prestării serviciului,care se datorează calităţii neadecvate a bunurilor furnizate

11

de către beneficiar . Prestatorul este dator să folosească cu grijă bunurile prezentate de beneficiar şi să

ţină evidenţa folosirii lor.La încetarea contractului prestatorul va trebui să prezinte beneficiarului o

dare de seamă despre modul de folosire a bunurilor furnizate şi să-i restituie partea rămasă.

La cererea beneficiarului ,atunci cînd retribuţia este stabilită în funcţie de valoarea serviciilor sau

a bunurilor furnizate ,pornind de la prevederile art. 934 Codul Civil,prestatorul va fi ţinut să prezinte

o dare de seamă despre prestaţiile şi cheltuielile efectuate.Potrivit Comentariului Codului Civil al RM

art.934 este descifrat astfel : „Legea expres prevede un drept al beneficiarului de a cere o dare de

seamă de la antreprenor sau prestator în care să fie elucidate toate datele despre progresul

lucrărilor, despre serviciilie care au fost prestate şi despre cheltuielile care au fost efectuate în

cadrul executării obligaţiilor contractuale. Acestui drept îi corespunde o obligaţie respectivă a părţii

contractuale opuse.Realizarea acestui drept al benefiriarului poate avea loc doar în anumite

condiţii, şi anume, dacă retribuţia este stabilită în dependenţă de valoarea lucrărilor, serviciilor sau

a bunurilor furnizate. Din esenţa legii rezultă că retribuţia poate fi stabilită în cazul dat atît în baza

devizului, cît şi în cazul cînd un asemenea document nu a fost întocmit. Principalul constă în faptul

că la cererea beneficiarului antreprenorul sau presatorul este obligat să prezinte darea de seamă.”

Ca şi în cazul contractului de antrepriză ,în lipa unor înţelegeri contrare ,riscul pieririi sau

deteriorării fortuite a bunurilor furnizate pentru executarea contractului va fi pus în sarcină părţii care

le-a furnizat.(art.940 Codul Civil),potrvit Comentariului Codului Civil al RM prevede „În contractul

de antrepriză şi prestări de serviciu tradiţional se aplică o regulă generală prin care riscul pieirii

sau deteriorăii fortuite a bunurilor necesare executării contractului îl poartă proprietarul acestui

bun. Prin urmare, riscul îl poartă cel care a furnizat bunul.Spre deosebire de Codul civil vechi care

stipula o normă imperativă cu privire la un asemenea risc, în noul Cod civil acest fapt este tratat din

alte poziţii şi, ca urmare, norma respectivă a devenit dispozitivă. Astfel, părţile pot prevedea o altă

regulă, bunăoară, că antreprenorul şi prestatorul sau beneficiarul vor purta riscul în toate cazurile,

sau riscul va fi suportat în mod egal de ambele părţi indiferent de faptul cine a furnizat bunurile

necesare executării contractului.Norma stipulată în acest articol va fi aplicată în practică indiferent

de faptul dacă bunurile furnizare au pieirit sau au fost deteriorate (fortuite) total sau parţial.”

Principala obligaţie a beneficiarului rezidă în achitarea serviciilor prestate.Potrivit art.971

Codul Civil, plata pentru servicii se efectuează după prestarea acestora,iar dacă plata se calculează

pentru anumite perioade ,sumele vor fi acordate după închierea fiecărei perioade.Deşi norma cu

referire la momentul plăţii pare a fi formulată împerativ ,din interpretarea sistematică a celorlalte

12

reglementări ale contractului de prestări servicii deducem că părţile pot prevedea şi alte modalităţi de

efectuare a plăţilor.

Articolul 971. Termenul de plată

(1) Plata pentru serviciu se efectuează după prestarea serviciior.

(2) Dacă plata pentru servicii se calculează pe anumite perioade, sumele vor fi

acordate după încheierea fiecărei perioade în parte.

1. Legea stipulea o regulă geneală prin care plata pentru servicii se efectuiază după

prestarea serviciilor. Dat fiind faptul că legea nu prevede careva interdinţii părţiule por

conveni şi la un alt mod de plată, bunăoară, plata anticipată, cu un avans, în rate sau altfel.

2. Cuantumul plăţii poate fi stabilit prin acordul părţilor sau în mod normativ. Astfel

sunt stabilite tarifele pentru unele servicii publice, bunăoară, poştale, de

teleradiovideocomunicaţii şi altele. Asupra mărimii plăţii pot influienţa careva circumstanţe şi

anume: prestarea serviciilor în mod urgent, la domiciliu etc.

3. Legea admite posibilitatea calculării şi achitării plăţii pentru serviciile prestate în

ansamblu, sau pentru anumite perioade de prestare a serviciilor. În ultimul caz se aplică

regula generală – sumele respective vor fi acordate în parte, după încheierea fiecărei perioade.

Dar şi în acest caz părţile pot conveni altfel, deoarece legea nu stipulează careva interdicţii.

________________________________________________________________________________

Codul Civil al Republicii Moldova,Chişinău,2009

Comentariul Codului civil al Republicii Moldova.

Art.978 Codul Civil ,care stabileşte efectuate rezilierii contractului de prestări servicii pentru motive

întemeiate,stipulează: „…dacă s-a efectuat plata serviciilor în avans ,prestatorul este obligat să

restituie sumele conform art.738 sau ,în cazul în care rezilierea are loc din motive neimputabile

prestatorului ,conform regulilor cu privire la îmbogăţirea fără justă cauză”.Constatăm ,prin urmare ,

că părţile pot conveni ca achitarea serviciilor ă se facă în avans . Pentru neexecutarea sau executarea

necorespunzătoare a obligaţiei de achitare a serviciilor ,beneficiarul va fi ţinut să achite dobânda

legală de întârziere ,în condiţiile art.619 Codului Civil,dacă în contract nu se prevede altfel.

Întîrzierea în executarea obligaţiilor pecuniare are drept consecinţă plata dobînzii de întîrziere,

indiferent dacă debitorul a folosit aceşti bani în alte scopuri sau i-a reţinut cu rea-intenţie. Sîntem în

prezenţa folosirii mijloacelor financiare străine în cazul în care: depozitarul se eschivează de la

restituirea banilor după împlinirea termenului contractului de depozit (art. 1099 alin. 3); are loc o

13

îmbogăţire fără justă cauză, iar debitorul, cunoscînd acest fapt nu întreprinde măsuri pentru

întoarcerea sumelor respective (art. 1395) ; cumpărătorul (clientul) reţine plata pentru bunurile

procurate, lucrările executate şi serviciile prestate; locatarul întîrzie să achite chiria, utilizînd-o în alte

scopuri; debitorul nu execută o hotărîre judiciară prin care s-a adjudecat creditorului o despăgubire

bănească pentru prejudiciul cauzat acestuia ;comisionarul reţine sumele de bani primite în urma

executării contractului de comision; debitorul nu execută obligaţia şi nu întoarce creditorului avansul

primit în contul executării etc.Nu are relevanţă faptul că debitorul nu execută la timp obligaţia

pecuniară pe motiv că nu dispune de surse financiare la momentul ajungerii obligaţiei la scadenţă.

Articolul 619 se aplică în egală măsură atît în relaţiile comerciale, cît şi în relaţiile dintre persoanele

fizice.Dobînda de întîrziere nu reprezintă o clauză penală legală (penalităţi de întîrziere) deoarece

clauza penală se percepe indiferent de natura prestaţiei datorate (pecuniară sau de altă natură). La

calcularea dobînzii de întîrziere nu se aplică art. 630 ( dreptul instanţei de a reduce clauza penală) sau

art. 268 (termenele speciale de prescripţie). Dobînda de întîrziere este plata pentru folosirea surselor

financiare străine, iată de ce ,în situaţii practice creditorul poate pretinde prejudiciul efectiv, venitul

ratat, clauza penală, inclusiv penalităţi de întîrziere, cît şi dobînda de întîrziere, calculată potrivit

art.619( dacă legea sau contractul nu prevede altă mărime a dobînzii). Creditorul obligaţiei pecuniare

nu trebuie să dovedească dauna cauzată prin întîrzierea executării, deoarece stabilirea acestor daune

se face anticipat, de regulă, în baza art.619, dacă o lege specială sau contractul părţilor nu prevăd altă

mărime a dobînzii.

Deseori prestarea serviciului depinde de întreprinderea anumitor acţiuni din partea

beneficiarului (prezentarea informaţiei ,oferirea accesului la echipament ,în încăpere etc.) Art.973

Codul Civil obligă beneficiarul să amenajeze şi să întreţină spaţiile,echipamentele pe care trebuie să

le procure pentru prestarea serviciilor ţi să reglementeze astfel prestarea serviciilor care trebuie

efectuate potrivit dispoziţiilor sale,încât prestatorul să fie protejat contra riscurilor pentru viaţă şi

sănătate. După prestarea serviciului ,beneficiarul este ţinut să preia serviciile oferite.În cazurile când

beneficiarul refuză neîntemeiat să accepte prestaţia oferită sau nu îndeplineşte acşiunile necesare

executării contractului prestatorul poate cere o despăgubire corespunzătoare ,fără a fi obligat la o

prestaţie ulterioară.Cuantumul despăgubirii se determină ţinând cont de durata întîrzierii şi cuantumul

retribuţiei ,cu deducerea a ceea ce prestatorul a economisit în urma întîrzierii sau refuzului ori a ceea

ce a putut dobândi prin utilizarea în alt mod a forţei sale de muncă

Articolul 941. Drepturile antreprenorului sau ale prestatorului în cazul

neacceptării lucrării sau prestaţioei oferite

(1) Antreprenorul sau prestatorul poate cere o despăgubire corespunzătoare fără a fi obligat

la o lucrare sau prestaţie ulterioară dacă beneficiarul nu acceptă lucrarea sau prestaţia oferită.

14

Beneficiarul este obligat la despăgubiri şi atunci cînd nu îndeplineşte acţiunile necesare lucrării

sau prestaţiei.

(2) Cuantumul despăgubirii se determină în funcţie de durata întîrzierii şi de cuantumul

retribuţiei, cu deducerea a ceea ce antreprenorul sau prestatorul economiseşte în urma

întîrzierii sau refuzului ore a ceea ce a putut dobîndi prin utilizarea în alt mod a forţei sale de

muncă.

Potrivit Comentariului Codului Civil al Republicii Moldova art.941 :

„Executarea contractului are ca rezultat obligaţia beneficiarului de a accepta lucrarea sau prestaţia

oferită. Nerespactarea acestei obligaţiuni are consecinţe negative pentru această parte.Legea expres

stipulează că antreprenorul sau prestatorul poate cere o despăgubire corespunzătoare dacă

beneficiarul nu acceptă lucrarea sau prestaţia oferită. Ba mai mult ca atît, în asemenea caz

antreprenorul sau prestatorul nu este obligat la o lucrare sau prestaţie ulterioară.Beneficiarul este

obligat la despăgubiri şi atunci cînd nu îndeplineşte accţiunile necesare lucrării sau prestaţiei.

Această răspundere poate avea loc cînd beneficiarul nu a efectuat careva acţiuni pregătitoare, care

în prealabil erau necesare lucrării sau prestaţiei, bunăoară, nu a eliberat apartamentul, care urma a

fi reparat, nu admite accesul sau nu pune la dispoziţia antreprenorului sau prestatorului obiectul

respectiv, crează unele impedimente pentru acest obiect.

Cuantumul despăgubirii se determină în dependenţă de două circumstanţe:

a)de durata întîrzierii beneficiarului;

b)de cuantumul retribuţiei care se cuvine antreprenorului sau prestatorului.

Cuantumul despăgubirii poate fi redus dar, după cum stabileşte legea, numai în mărimea

economisirii pe care o poate avea antreprenorul sau prestatorul în urma întîrzierii sau refuzului, ori

aceea ce a putut dobîndi prin utilizarea în alt mod a forţei sale de muncă.”

Art.972 Codului Civil,acordă prestatorului dreptul,în cazul în care beneficiarul întîrzie să preia

serviciile ,de a cere achitarea plăţii pentru serviciile care nu au putut fi efectuate din cauza întârzierii,

fară a fi obligat să presteze servicii pentru această sumă.Pentru a evita îmbogăţirea nejustificată a

prestatorului ,acesta trebuie să accepte ca din suma de plată să se scadă contravaloarea pentru

economiile făcute prin neefectuarea serviciilor sau pentru veniturile obţinute prin prestarea de servicii

faţă de alţi în aceeaşi perioadă ,sau pentru serviciile pe care nu le prestează cu rea-credinţă.

Articolul 972. Întîrzierea preluării serviciilor

În cazul în care beneficiarul întîrzie să preia serviciile, prestatourl este îndreptăţit să

solicite plata sumei convenite pentru serviciile care nu au putut fi efectuate din cauza întărzierii

şi nu este obligat să presteze servicii pentru această sumă. El trebuie însă să accepte ca din

suma de plată să se scadă contravaloarea pentru economiile pe care le-a făcut prin

15

neefectuarea serviciilor sau pentru veniturile obţinute prin prestarea de sevicii faţă de alţii în

aceeaşi perioadă, sau pentru setviciile pe care nu le prestează cu rea-credinţă.

(1) Întîrzierea preluării serviciilor de către beneficiar are careva efecte negative pentru acesta.

Astfel, în asemenea caz prestatorul este îndreptăţit să solicite plata sumei convenite pentru serviciile

care nu au putut fi efectuate din cauza întîrzierii beneficiarului şi nu este obligat să presteze servicii

pentru această sumă. Prin urmare, beneficiarul este obligat să achite plata pentru serviciile

neacordate din cauza propriei întîrzieri.

(2) Întîrzierea preluării serviciilor de către beneficiar poate avea şi alte consecinţe. Astfel, legea

prevede că beneficiarul nu este obligat să-i achite prestatorului contravaloarea pentru economie pe

care acesta le-a făcut prin neefectuarea serviciilor sau pentru veniturile obţinute prin prestarea de

servicii faţă de alţi în această perioadă, sau pentru serviciile pe care nu le prestează cu rea-credinţă.

Prin urmare, în asemenea situaţie interesele beneficiarului sunt protejate în virtutea faptului că

prestatorul nu a acordat serviciile necesare cu rea-credinţă, iar contravaloarea economie poate fi

privită ca o îmbogăţire fără just temei şi nu urmează a fi achitată.

Capitolul III. Încetarea contractului de prestări servicii

Secţiunea 1. Încetarea contractului de prestări servicii

Potrivit Articolul 974 Codului Civil. „Încetarea raporturilor din contractul de prestări servicii”

„(1)Raporturile din contractul de prestări servicii încetează la expirarea perioadei pentru care

au fost stabillite.

(2)În cazul în care nu s-a convenit asupra duratei raporturilor contractuale sau din natura ori

scopul serviciilor nu rezultă un termen, fiecare parte poate să rezilieze contractul.”

Un temei special de încetare a raporturilor contractuale în contractul de prestări servicii este expirarea

perioadei de timp pentru care a fost stabilită. Legea condiţionează încetarea raporturilor contractuale

de survenirea unui singur fapt – expirarea perioadei pentru care au fost stabilite. Prin urmare, această

regulă nu poate fi aplicată pentru alte circumstanţe. Norma stipulată în acest articol se aplică numai în

cazul cînd părţile au convenit asupra perioadei raporturilor contractuale.Dacă părţile nu au convenit

asupra duratei raporturilor contractuale sau din natura ori scopul serviciilor nu rezultă un termen,

fiecare poate să rezilieze contractul. Prin urmare, părţile sunt în drept, în măsură egală în orice

moment să ceară rezilierea contractului. Deoarece legea nu stipulează careva condiţii speciale pentru

rezilierea contractului de prestări servicii, trebuie să se ţină cont de prevederile legale generale cu

16

privire la încetarea raporturilor contractuale, stipulate în articolele 733-748.Consecinţele rezilierii

contractlui de prestări servicii pot fi diferite în dependenţă de circumstanţele reale şi de prevederile

contractului. Însă din conţinutul articolului dat rezultă că partea care a iniţiat rezilierea contractului

încheiat pe o perioadă nedeterminată nu suportă careva consecinţe negative. Contractul de prestării

servicii încetează la expirarea termenului stabilit.Dacă după expirarea perioadei de timp stabilite în

contract părţile vor continua raporturile contractuale ,termenul se consideră prelungit în mod tacit pe

o perioadă nelimitată , cu excepţia cazurilor când cealaltă parte respinge imediat prelungirea (art.977

Codului Civil).

Articolul 977. Prelungirea tăcită a contractului de prestări servicii

„Dacă relaţiile dintre părţi vor continua, cu ştiinţa celeilalte părţi, şi după încetarea

termenului, contractul de prestări servicii se consideră prelungit pe termen nelimitat în măsura

în care cealaltă parte nu respinge imediat această prelungire.”

Contractul de prestări servicii poate fi continuat în mod tăcit dacă sunt respectate patru

prevederi legale:

a)raporturile contractuale continuă după expirarea termenului contractului;

b)partea care doreşte prelungirea raporturilor contractuale v-a înştiinţa cealaltă parte despre intenţiile

sale. Forma înştiinţerii trebuie să fie exprimată în aşa mod ca să nu stărnească careva dubii;

c)partea care a fost înştiinţată despre prelingirea raporturilor contractuale nu respinge imediat, fără

întîrziere, în formă evidentă, această prelungire;

d)partea care a fost înţtiinţată despre prelungirea raperoturilor contractuale în mod tăcit îşi exprimă

consimţămîntul de a continua aceste raproturi.

Existenţa acestor prevederi legale are un singur efect: contractul de prestări servicii se

consideră prelungit pe un termen nelimitat şi pe viitor părţile în orice moment, în baza art.974 vor fi

în drept de a cere rezilierea contractului.

Decesul unei părţi a contractului serveşte drept motiv de încetare doar în cazurile prevăzute de

lege .Astfel decesul beneficiarului prezintă un temei de încetare doar dacă executarea contractului

devine imposibilă (datorită faptului că serviciul era prestat personal beneficiarului) sau inutilă

(succesorii beneficiarului nu au nevoie de serviciul care se oferă).Decesul sau incapacitatea

prestatorului vor duce la încetarea contractului doar dacă serviciul a fost contractat datorită calităţilor

personale ale acestuia ,precum şi în cazul în care succesorii în activitate ai prestatorului nu pot

continua prestarea serviciului într-o manieră adecvată.În acest caz ,beneficiarul este în drept de a

rezilia contractul. (art.944-945 Codul Civil).

Articoluo 944. Decesul beneficiarului

17

„Decesul beneficiarului nu atrage încetarea contractului decît în cazul în care executarea lui

devine imposibilă sau inutilă ”.

1. Decesul beneficiarului nu atrage după sine de obicei înc etarea contractului. Această

regulă este de natură dicpozitivă şi poate fi aplicată doar în cazul în care executarea şui devine

imposibilă sau inutilă. Bunăoară, rezilierea poate avea loc în cazul decesului beneficiarului, care a

comandat un portret şi care poza în faţa pictorului. O situaţie similară poate avea loc şi în cazul cînd

a fost comandată o pereche de încălţăminte pentru beneficiarul care avea un defect fizic la un picior.

2. Norma stipulată în acest articol din care rezultă că obligaţiile contractuale pot fi

prelungite după decesul beneficiarului rezultă din faptul că lucrările sau serviciile prestate

reprezintă, de regulă, un interes nu numai pentru beneficiarul decedat, dar şi pentru membrii familiei

sale.

Articolul 945. Decesul sau incapacitatea antreprenorului sau a prestatorui

„Decesul sau incapacitatea antreprenorului sau a prestatorului nu atrage încetarea

contractului, doar dacă a fost încheiat datorită calităţilor persoane ale acestuia sau nu poate fi

continuat într-o manieră adecvată de către succesorul în aclititate, caz în care beneficiarul are

dreptul de a rezilia contractul. ”.

1. Decesul sau incapacitatea antreprenorului sau prestatorului deasemenea nu atrage, de

regulă, după sine încetarea contractului. Şi această regulă are un caracter dicpozitiv.

2. În asemenea situaţii încetarea contractului poate avea loc doar în două cazuri, şi anume:

a) dacă contractul a fost încheiat datorită calităţilor personale ale antreprenorului sau

prestatorului;

b) dacă contractul nu poate fi continuat într-o manieră adecvată de către succesorul în

activitate a antreprenorului sau a prestatorului.

3. În primul caz este vorba de principiul executării personale a obligaţiilor contractuale de

către antreprenor sau prestator, ţinîndu-se cont de calităţile şi profesianalismul acestora. În al

doilea caz contractul încetează doar dacă nu poate fi continuat într-o manieră adecvată de către

succesorul în activitate a antreprenorului sau prestatorului. În acest caz se aplică o regulă specială

– beneficiarul are dreptul, dar nu este obligat de a cere rezilierea contractului. Prin urmare, în

această situaţie raprorturile contractuale pot fi continuate cu succesorul antreprenorului sau

prestatorului.

18

Un alt temei de încetare a contractului de prestări servicii este rezilierea acestuia.Dacă contractul a

fost încheiat fără indicarea termenului sau din natura ori scopul serviciilor nu rezultă un termen,

fiecare parte poate rezilia contractul.În funcţie de modul în care se face plata , în conformitate cu

prevederile art.975 Codului Civil ,contractul poate fi reziliat :

Zilnic ,începînd cu sfîrşitul zilei următoare ,dacă plata se face pe zi ;

Cel târziu în prima zi lucrătoare a unei săptămîni,începînd cu sfîrşitul următoarei zile de

sâmbătă ,dacă plata se calculează săptămînal;

Cel târziu pe data de 15 a lunii ,începînd cu sfîrşitul lunii calendaristice ,dacă plata se

calculează pe lună ;

Cu respectarea termenului de preaviz de 6 săptămîni ,începînd cu sfîrşitul unui trimestru

calendaristic ,dacă plata se calculează pe trimestre sau pe perioade mai mari ;

Oricând ,dacă plata nu se face în funcţie de intervale de timp .În acest caz ,dacă prestarea

serviciilor care reprezintă obiectul contractului ocupă tot timpul de lucru al

prestatorului ,termenul pentru preaviz este de 2 săptămini.

Contractele de prestări servicii încheiate pe un termen mai mare de 5 ani pot fi reziliate din iniţiativa

prestatorului doar după scurgerea unei perioade de 5 ani şi cu respectarea uni termen de preavizare de

6 luni art.976 Codului Civil.

Chiar şi în cazul închierii contractului de prestări servicii pe termen determinat ,părţile sunt drept să-l

rezilieze anticipatEfectele juridice ale rezilierii sunt diferite ,în funcţie de faptul dacă există sau nu

motiv întemiat de reziliere.Potrivit art.942 Codul Civil ,beneficiarul este în drept să rezilieze

contractul oricând pînă la rezilierea completă a serviciului ,fiind ţinut să plătească prestatorului

retribuţia pentru prestaţiile efectuate şi să repare daunele cauzate prin reziliere.Dacă rezilierea este

cerută datorită nerespectării contractului de către prestator,beneficiarul va fi obligat să achite

retribuţia doar dacă şi în măsura în care serviciile deja prestate prezintă interes pentru el.

Dacă are motive temeinice de reziliere,determinate potrivit art.748 Codului Civil ,prestatorul poate

rezilia contractul în orice moment fără a fi ţinut la plata despăgubirilor şi păstrîdu-şi dreptul la

remuneraţie pentru serviciilor prestate până în momentul rezilierii (art.943,978 Codului Civil ).

În lipsa unor motive întemeiate ,prestatorul poate rezilia contractul doar dacă beneficiarul are

posibilitate să obţină prestaţia pe o altă cale.În acest caz prestatorul va fi obligat să repare daunele

cauzate prin neexecutarea contractului.Remuneraţia pentru serviciile deja prestate va putea fi pretinsă

de la beneficiar doar dacă acesta are un interes în aceste prestaţii.

19

Rezilierea contractului de prestari servicii generează efecte pentru viitor.În situaţiile în care plata

serviciilor a fost achitată în avans ,prestatorul este dator să restituie avansul primit,cu excepţia

sumelor pe care este împuternicit să le reţină.

În orice caz ,rezilierea contractului din motivul neexecutării sau executării necorespunzătoare

culpabile a obligaţiilor contractuale obligă partea aflată în culpă să repare prejudiciul cauzat prin

reziliere (art.978 Codului Civil ).

20