capit. 5- prima vanatoare

8/14/2019 Capit. 5- Prima vanatoare

1/10

Capitolul 5- Prima vanatoare

Am luat-o de mana si impreuna cu ea m-am indreptat inspre fereatrsa, dar ea se uita

mirata la mine, si facand ochiii mari, imi spuse:

-Pe fereastra??

Am zambit, ramasese ciudata cum o stiam eu, si asta iubeam la ea, ca era unica. Nu iifusese frica sa poarte in pantec un copil care nu mai existase niciodata, dar ii era frica sasara 2 etaje, cand era aproape indestructibila, ca sa nu mai vorbesc de puterea care oavea acum, ca nou-nascut.Bineinteles, nu ar fi fost nicio problema sa mergem pe usa, normal , daca la parter nu arfi fost micuta noastra in ale carei vene curgea sange de om, mai ales ca cu asta se si

hranea, pt ca ne ramasese sange donat si micutei nu ii placea mancarea de om, si dacanu puteam inca sa ii aud inima lui Jacob batand langa cea a lui Renesmee, probabilacum tinand-o in brate. Nu vroiam inca sa stie iubita mea Bella ca prietenul sau cel maibun pe care inca il mai iubea (speram eu sa nu) era imrintat cu scumpa noastra fetita,Renesmee. De cate oriam gandeam un tremor imi trecea pe sub piele, si acum candBella inca nu vanase niciodata si era atat de insetata, era periculos.

Nu ca mi-ar fi pasat de Jacob, lui putea sa ii rupa gatul, dar daca o tine ape draga deRenesmee in brate, ear si ea pusa in pericol. Deci, usa de la parter nu era o solutiefoarte buna

-E cea mai convenabila iesire..Dac ti-e teama, te duc eu in spate.-Avem toata eternitatea in fata si tu iti faci griji cat ne-ar lua sa mergem pana la usa dinspate?

Of, ramasese insistent..

-Renesmee si Jacob sunt la parter.

Ma miram ca nu aude inima lui Jacob la parter, eu o auzeam foarte clarprobabil ca maobisnuisem cu bataile sale ale inimii cat statuse alaturi de noi.

-Renemsee e..in sigurantaacolo cu Jacob? Nu prea o place

Daca ar sti ea ca Jacob o soarbe din ochi pe Renesmee de fiecare data cand este inpreajma lui, si ca adoarme cu ea in gand

-Ai incredere in mine, e perfect in siguranta. Stiu exact ce gandeste Jacob.


2/10

De asta eram sigur. Puteam sa pun pariu ca Jacob si-ar da viata daca Renemsee ar fi inorice fel in pericol..Macar cainele ala facea si el ceva bun.

-Tragi de timp?

-Putin. Nu stiu cum

Pfff.hai sari Bella sa am si eu un motiv sa radse pare ca ai ramas la felne-am pastratjucariahaha ranji Emmet

Vroiam sa o linistesc, mie mi se parea la fel de usor precum respiratul.

-Uita-te la mine, i-am spus gingas, ca sa stie ca e totul bien sis a fie atenta la mine.

M-am indreptat inspre fereastra deschis si cu un singur pas am trecut de balustrade.

Nici nu am avut timp sa gandesc ca am si ajuns jos, simtind sub talpi forma pietricelelorsi a pamantului. M_am lasat putin pe vine, usor ca fulgul, apoi m-am ridicat drept si amzambit in sus, inspre Bella, care ramasese cu capul aplecat pe fereastra.

Apoi, cu foarte mare atentie, Bella facu si ea un pas si sari langa mine.Se lasa in jos ca o felina, si isi indoi picioarele foarte incet, precauta, cand talpa ei atinseusor pamantul umed. Trupul ei se indoi feroce, apoi reveni la pozitia ei relaxata.Alice o incaltase cu niste pantofi cu toc cui si se pare ca asta observase si Bella, pt ca seuita incruntata la picioarele sale.

Am sorbit-o din ochi, cat de frumoasa si de gratioasa era. Alice facuse o alegere buna curochia, ii cadea superb pe corpul sau suplu.Am zambit cand gandurile mele treceau laceva mai profund.

-Bella?-Da?-Ai fost foarte gratioasa-chiar si pt un vampir

Pare facuta sa fie vampir. Uite-te la ea Edward, este rapitoare. Ar fi trebuit as se nasca vampir.Cat o iubesc! Sora mea, vampir! Ar trebui sa dau o petrecere?

Am zambit. Alicenumai la petreceri ii era gandul.Pitica asta nu inceta sa fieenervanta, dar tot o iubeam.

-Multumesc, spuse Bella.

Bella se apleca si isi scoase pantofii argintii din picioare, aruncandu-I pe geam. I_amauzit cum au sfichiuit aerul si apoi mana cuiva ridicandu-se exact la timp ca sa ii


3/10

prinda

Of..risipa de talent.. se pare ac nici acum nu se intelege prea bine cu modatrebuia sa maastept Alice.

-Vad ca gustul nu I s-a imbunatatit la fel de mult ca echilibrul, spuse ea si toata lumearase la etaj.

Am luat-o pe Bella de mana si fericit ca este alaturi de mine, ne-am indreptat insprepadure.

In fata noastra se vedea raul. Nimic mai simplu. O simpla saritura si earm amandoi pepartea cealalta. Ce insemnau 50 de metri pt un vampir? O nimica toata. Se pare ca nugandea la fel si scumpa mea sotie care ma sorbea din priviri.

-Il trecem inot?-Si sa iti strici frumusete de rochie? Nu. Sarim peste el.-Tu primul.

Am zambit.Prostuta. Era ca si cum as fi facut un pas normal. Acum pe malul asta. Pesteo secunda , pe malul celalalt. Usor.

Am mangaiat-o usor pe obraz, atingerea pielii sale electrocutandu-mi degetele deplacere, apoi am facut doi pasi inapoi, ca sa imi iau avant. Pf, de parca aveam nevoie.Frumusetea Bellei ma ametea.

Am facut un pas mare de pe o piatra de pe marginea raului si cat am clipit odata dinochi, eram pe malul celalalt. Am zis sa o impresionez umpic, sa ii arat cat de bun sunt.Si asa eram mandru ca ea era a mea, de ce nu? Si am aterizat pe pamant facand o tumbamica apoi m-am avantat in padure, punandu-ma dupa un copac si uitandu-ma dupaBella, care delibera pe malul celalalt al raului

Ma uitam la ea si nu mai aveam nevoie de nimic.Nu aveam nevoie de soare, ea imi lumina toata viata. Nu aveam nevoie de luna, pt ca eaera unica stea care ma interesa pe mine. O priveam pe ea si restul lumii nu ma maiinteresa, pt ca ea era lumea mea, universul meu, rostul meu de a trai.

Ma amuza. Ii era frica sa sara peste rau. Daca ar fi stiut cat este de usor. Mereu se temeade lucruri banale, si cand trebuia sa fie speriata, era curajoasa ca un leu. Ciudata siprostuta mea Bella. Frumoasa si gingasa mea sotie.

Bella facu 5 pasi inapoi, sic and se avanta inainte ca sa sara, frumoasa ei rochie de unalbastru intens crapa, dezvaluindu-I coapsa frumoasa. Pt cateva secunde nu m-am mai


4/10

putut concentra decat la trupul Bellei, pe care il adoram si il doream foarte tare. Si-arupt so partea cealalta a rochiei ca sa fie egale sis a poata alerga in voie, si mi-ampierdut concentrarea si mai tare. Picioarele ei lungi si subtiri, mana mea pe coapsa eimoaleMi-am scuturat capul ca sa fiu atent la Bella si nu la gandurile care madistrageau acum.Am vrut sa o tachinez putin.

-Bella? Ai nevoie de ajutor?

Se pare ca si ea era distrasa de ceva pt ca brusc isi smuci capul inspre mine si isi facuavant ca sa sara. Probabil se gandea la ranjetele care se auzeau din casa, in special unulragusit. Al lui Jacob.

M-am uitat la Bella cum s-a avantat in aer si a trecut mult deasupra mea, nestiind decata forta are nevoie ca sa sara raul. S-a agata de un molid si apoi am vazut-o cum asarit gratioasa pe pamant.

Am fugit inspre ea, chicotind. Cand am ajuns-o m-am uitat la ea cu mandrie, si mi-ainteles altfel privirea.

-A fost bine?-Foarte bine.-Putem sa mai facem asta o data?-Concentreaza-te, Bella, suntem la vanatoare iubito.-A, da. La vanatoare.-Urmeaza-ma..daca potiAm zambit, tachinand-o, si am luat-o la fuga.

Copacii treceau pe langa mine cu repeziciune.Simteam parfumul vechi al paduriiamestecat cu aroma dulce si imbietoare a Bellei, care fugea langa mine. Incercam dincand in cand sa ii citesc mintea, dar era in zadar. Ma lasasem pagubas. Zambea si stiamca acum simte ceea ce simt si eu cand fug. O senzatie speciala, de eliberare, de libertate.Radea simtind emotia aventurii, pt ea era ceva neobisnuit, pt mine fuga era a doua meanatura.

Crengile o loveau usor si stiam ca nu le simte. Alergam atat de repede amandoi incatfaceam vant in spatele nostrum, si rochia ei se ridica usor dezvaluindu-I trupul zvelt.Iar imi pierdeam concentrarea, si m-am gandit ca as fi fost foarte amuzant daca as fiintrat intr-un copac holbandu-ma la coapsele sexy aleBellei. Nu ca m-as fi lovit, dar imiera mila de copac. El nu avea nicio vina ca eu eram hipnotizat de sotia mea.

Am fugit prt de cateva minute, apoi eu m-am oprit, privind-o pe Bella cum ozbugheste pe langa mine. Ea nu realize ca mai aveam putin si ieseam din stat.

-Bella?Intentionezi sa ramai in tara? Sau aveai de gand sa o tii asa pana in Canada?-E bine si aici. Ce vanam?


5/10

-Elani.M-am gandit la ceva usor pt prima data

O vedeam ca este insetata. Scruta intinderea din jurul nostru cu ochii mijiti, adulmecandmultitudinea de mirosuri.

-Unde? A intrebat ea.-Stai nemiscata un minut.Acum inchide ochii. Mi-am pus o man ape umerii ei si ammangaiat-o usor pe obraz. Nu stiu daca ea incepuse sa se concentreze pe vanatoare, dareu eram atent doar la liniile fetei ei frumoase, la mana mea mangaindu-I obrazulrotund, la degetul meu trasandu-I linia buzelor pline si dulci A trebuit sadau de maimulte ori din cap sa imi scot toate aceste ganduri din minte, ca sa fiu atent si eu lavanatoare.

-Asculta.Ce auzi?

Eu puteam auzi mai departe de noi, inspre nord-est, 5 inimi batand, pompand sangelein vene, ii puteam simti dj, 5 elani care lipaiau pe malul unui raulet. Sete ma copleseadj. Eram atent la Bella insa, care statea comcentrata cautand detaliile acre eu le stiamdj. Nu dura mult sa isi dea seama.

-Langa parau, spre NE?-Da. Acum, asteapta din nou briza Ce miros simti?Stramba din nas, si am ranjit. Stiam ca nu miros prea bine, mai ales pt ea care nu simtisegustul niciodata.

-Stiu, dureaza pana te obisnuieti.-Trei?-Nu, cinci. Mai sunt inca doi printre copacii din spatele lor.-Ce fac acum?-Ce simti ca vrei sa faci? Am vazut in ochii ei setea care o macina. Nu te gandi, i-amsugerat.Pur si simplu urmeaza-ti instinctele, i-am spus, retragandu-ma 2 pasi mai inspate.

Imi era greu sa o privesc astfel, cand pana acum cateva zile aveam grija de ea pt ca eraun simplu om si vroiam sa fie in siguranta, si acum devenise o faptura ucigasa, ca siimine de altfel. O priveam cum se lasa dusa de miros, si cu picioarele indoite, stand intr-o pozitie defensiva, cobori panta de langa noi, fugind inspre elani, condusa de miros.

O priveam fascinat cum fuge condusa de miros si realizam cat este de schimbata, fatade draga mea Bella pe care o stiam , si pe care invatasem sa o iubesc mai mult decatorice pe lumea asta. Acum, cand era aceeasi faptura ca si mine, imi dadeam seama cateste de speciala, de unica. Si o iubeam mai mult ca niciodata.


6/10

Am urmat-o incet, lasand-o sa se familiarizeze cu mirosul , si cu instinctele de pradator.M-am lasat eu insumi prada simturilor, si am realizat ca facusem o mare greseala.Mirrosul de elan nu era nimic in comparatie cu dulcele miros al sangelui de om. Deom?!? OO.. nu este de bien deloc.

Imi dadeam palme mentale.. cum de am reusit sa fac asa o greseala??Am privit-o speriat pe Bella cum isi schimba directia si se lasa condusa de mirosulturistilor. Era o aroma noua pt ea, atat de atragatoare incat nici eu nu ma puteam gandila altceva.Eram ingrijorat pt ca dragostea mea era un nou-nascut, si acum, fiind la vanatoare, nuva putea sa se opreasca sa vaneze oamenii, atrasa de mirosul imbatator. O priveam cuatentie, incercand sa o prind din urma, dar era foarte rapida, mai rapida ca mine.Mirosul o domian complet.

Gatul meu era foarte uscat si mintea imi era incetosata datorita arsurii din gat. Pt

moment eram pe cale sa uit ceea ce sunt, un vampir vegetarian. Nu ma puteam gandidecat la gustul dulce al sangelui, alinandu-mi durerea din gat, curgand inspre venelemele reci si tari.M-am trezit din visare si am pornit si mai abitir duap Bella, ca sa oprind si sa o pot opri, inainte sa faca o mare greseala, care stiam ca o va regreta odata cesetea ii va fi potolita.

Bella gonea printre copaci cu o viteza uimitoare si imi aminteam de ea cand mergea custangacie, poticnindu-se in propriile picioare. Acum copacii zburau pe langa ea .Curand, am ajuns-o din urma, si ea imi simti prezenta subtila in spatele sau. Se intoarsecu grija si dezvelindu-si dinti, un marait salbatic ii iesi printre dinti. Instinctul de

autoaparare era mai presus decat instinctul de a-si apara viitoarea masa, ceea ce erabine, pt ca o puteam opri la timp sa isi croiasca iar drum pana la oamenii aceia. Stiam canu o mai prind , inainte de a se napusti asupra lor.

Vantul isi schimba directia usor, si mirosul reveni mai puternic ca inainte. Un mirosplacut de ploaie, de prospetime, de pamant umed, de copaci...si de om. Un miros atatde delicios. O priveam pe Bella, care ramasese pe loc usor bulversata, si nu stiam de cenu goneste iar pe urmele mirosului. Am ezitat, uitandu-ma atent la ea , ridicand bratele,pregatit pt a o prinde pe Bella in caz ca fuge iar condusa de instinctele sale.M-am uitatprecaut la ea cum isi indreapta pozitia defensiva, ramanand inghetata, pe loc. Mamacina faptul ca nu stiam ce gandeste..cum era posibil dupa atata timp sa nu maobisnuiesc cu asta? Ma gandisem ca din moment ce ea va deveni la fel ca si mine, sa opot descifra, dar inca ramasesem frustrat si curios. Tot degeaba, Bella ramasese peaceeasi frecventa ciudata pe care eu nu o cunosteam si nu o puteam deslusi.

Am vazut ca s-a linistit , am facut un pas inspre ea , lasandu-mi bratele in jos.

-Trebuie sa plec de aici.


7/10

Am privit-o socat. Se controla. Avea o ora de viata si se lupta, de una singura, cumirosul imbatator care ii luase mintile acum cateva minute in urma. Cum putea?

-Esti in stare sa pleci?

Fara a-mi da un rapuns, o lua la fuga inspre Nord, intorcand spatele mirosului ,privandu-se de simturile sale pt a se putea controla. Am ramas pe loc, ca un buimac,uitandu-ma dupa ea pana disparu printre arbusti.Apoi am urmat-o si eu, inca uimit sicontrariat.Intr-un minut, am ajuns-o.

Imediat cum ea simti mirosul meu urmarind-o, ea se opri, infingandu-si talpile inpamant si se intoarse uitandu-se la mine. Vedeam ca isi tine respiratia , si erambulversat. Cum isi putea tine respiratia cand pana acum ceva timp fugea dupa cel maiatragator si irezistibil miros ?Cum se putuse opri din vanatoare? Cum? M-am apropiat

ncet de ea, luand-o dragastos de umeri pt ca nu vroiam sa o sperii, si am privit-o inochi, cautandu-mi raspunsurile.

-Cum ai facut asta?-M-ai lasat sa te intrec mai devreme, nu? Si eu care credeam ca ma descurc asa de bine!Nu asta era raspunsul meu.- Bella, cum ai facut-o?-Cum am fugit? Mi-am tinut respiratia.-Dar cum te-ai oprit din vanatoare?-Cand ai venit in spatele meu... Imi pare asa de rau!

_De ce te scuzi fata de mine? Eu sunt cel care a fost atat de ingrozitor de neglijent. Ampresupus ca nu va fi nimeni asa de departe de trasee, dar ar fi trebit sa verific mai intai.Ce greseala prosteasca! Tu nu ai de ce sa te scuzi.-Dar am marait la tine!-Sigur ca asa ai facut. E normal. Dar nu pot sa inteleg cum ai fugit de acolo!-Pai, ce altceva as fi putut sa fac? Putea fi cineva cunoscut!

Cu toate ca m-am straduit sa raman concentrat, am inceput sa rad cu pofta, fara sa mapot opri. Totul imi era asa de confuz, dar presupun ac nu la fel de confuz cum era ptbella. Eu eram uimit, mandru, buimac ca este asa de atenta si controlata, de parca ar fifost un vampir de aceeasi varsta cu mine, nu unul care deschisese pt prima oara ochiiageri abia acum cateva ore.Radeam cu pofta, asa cum nu mai rasesem de mult timp, si rasetul meu se spargea defiecare copac care il intalnea in cale, rasunand pana in departare.

-De ce razi de mine? Inreba ea intrigata. M-am linistit si i-am raspuns.-Nu rad de tine, Bella. Rad pt ca sunt socat. Si sunt socat pt ca sunt complet uimit.-De ce?


8/10

N-ar trebui sa fii in stare sa faci asa ceva. N-ar trebui sa fii atat de.. rationala. N-ar trebuisa poti sta aici si sa discuti cu mine calma si linistita.Si,mai mult decat atat, nu ar fitrebuit sa fi fost in stare sa te opresti in timpul vanatorii, cand mirosul de sange umanpluteste in aer. Chiar si vampirilor maturi le este greu sa faca asta- intotdeuna suntemfoarte atenti unde vanam ca sa nu ne punem in calea tentatiei. Bella, te porti ca si cum ai

avea zeci de ani, nu zile de existenta.-Aha.Atat a putut spune.Mi-am pus mainile grijuliu pe fata sa matasoasa, privind-o cu dragoste.-Ce n-as da sa fiu in stare sa iti citesc gandurile in momentul asta!Nu ma asteptam la reactia ei. Minile ei se apropiara de fata mea, si ea imi trasa liniilefetei atent, cu gingasie, apoi degetele ei imi conturara forma buzelor. Atentia mea eradeja indreptata inspre altceva.

-Credeam ca nu ma voi mai simti asa pt multa vreme. Dar inca te mai doresc.

Si eu o doream, si nu stia cat de mult. Dar acum atat de multe intrebari ma napadau.Bella ma soca. Cat de melodramatic. Parca nu ma obisnuisem inca. Bella mea nu era canimeni altcineva, si de asta o iubeam de la bun inceput. Pt ca era unica, unica sifrumoasa mea, Bella mea. Suna atat de bine.-Cum de te poti concentra la asa ceva? Nu-ti este incredibil de sete?Ca raspuns la intrebarea mea, Bella inchise ochii si se lasa iar prada simturilor devanator, fugind condusa de alte mirosuri, iar eu am lasat-o sa conduca vanatoarea,fugind in urma ei.

Am tras adanc aer in piept, si am simtit mirosul care o atrasese pe Bella. Puma. Eraaproape, pe creanga unui copac. Bella sari si ea in copac, cu 2 crengi mai sus decatpuma, care era si ea la vanatoare, dand spasmodic din coada. Am privit-o pe iubita meacum vaneaza . Cu un salt usor era pe aceeasi creanga cu frumosul animal.

Puma simti saltul Bellei si amenintarea si se intoarse , atacand-o cu ghearele, dar pieleaei era impenetrabila. Bella se uita cu ochi sfidatori la prada sa, apoi sai la gatul ei si oarunca la pamant. Nu a fost cine stie ce lupta. Bella isi infipse coltii in gatlejul pumei siaceasta se lasa moale, pe masura ce era secatuita de sange.

Termina repede, si arunca lesul neinsufletit cativa metri mai incolo, apoi se ridica inpicioare cu o miscare iute, care nu o caracteriza. Gura ei frumoasa ii era murdara desange, parul ii era incalcit iar rochia ii era sfasiata pste tot, dezvaluindu-i corpul frumossculptat si pielea alba si neteda ca marmura. Mi-am scuturat capul usor pt a inlaturagandurile care imi fugeau prin minte.. mana mea atingandu-i soldul frumos al Bellei,buzele mele sarutandu-i umarul dulce... Gata, trebuie sa ma concentrez.Totusi, nu amreusit decat sa inspir si expir, ineficient.-Hmm..


9/10

-Banuiesc ca as fi putut sa ma descurc mai bine, spuse Bella.-Te-ai descurcat perfect, doar ca e mult mai dificil sa te privesc decat mi-as fi imaginat.E impotriva firii sa te las sa te bati cu pumele.-Prostutule!-Stiu, naravurile mor greu. Imi plac imbunatatirile aduse rochiei, totusi.

-De ce continua sa imi fie sete?-Pt ca esti tanara.-Banuiesc ca nu mai sunt pume prin apropiere.-Nu, dar sunt destule caprioare. Stramba din nas, si am zambit.-Nu miros la fel de bine.-Erbivore.Carnivorii seamana la miros cu oamenii, imi explica el.-Nu seamana chiar asa de mult.-Ne-am putea intoarce, am tachinat-o eu, cu gandul la ea fugind dupa mirosul atat deatragator al oamenilor din poienita. Oricine ar fi fost acolo, daca erau barbati, probabil

nu s-ar supara sa moara daca i-ai executa tu. Eu nu imi puteam lua ochii de pe trupul eidezgolit. De fapt, ar crede ca sunt deja morti si ajunsi in rai cand te-ar vedea. Se lasapagubasa.-Hai sa vanam niste afurisite de erbivore.

In drumul inspre casa am dat peste o turma de caprioare si de data asta am vanatimpreuna cu ea, pt ca si eu eram insetat.Am urmarit-o cum doboara un cerb , facand lafel de multa mizerie ca si cu puma, apoi m-am lasat prada simturilor si am doborat ocaprioara, fara a ma murdari nici macar un pic. Gustul sangelui ei imi invalui setea dingat alinand-o, si am simtit cum tot sangele caprioarei isi croieste drum prin venele mele,

incalzindu-mi mainile si picioarele, apoi intreg corpul. Cand caprioara a fost secatuita,am mai vanat una pe caream baut-o insetat. Cand eu am terminat, Bella abia dovedisecerbul.

-Nu-ti mai e sete? am intrebat-o.-Mi-ai distras atentia. Esti mult mai bun la asta decat mine.-Secole de practica, i-am spus zambind-Doar un secol, m-a corectat ea pufnind.-Ai terminat pe ziua de azi? Sau vrei sa continui?-Am terminat, cred.

Era foarte concentrata pe ceva, si inainte sa o pot intreba la ce se gandeste, mi-a raspusnea insasi.-Vreau sa o vad pe Renesmee.

O intelegeam, era fiica ei si nu o vazuse niciodata. Din acest punct de vedere, eramnorocos. Atat de norocos ca o tinusem pe fetita noastra in bratele mele si ca o leganasempt a avea un somn dulce si linistit, ca ii putusem vedea visele frumoase prin prisma


10/10

mintii ei nevinovate, ca o putusem alinta si privi jucandu-se prin casa. Eram atat denorocos.

I-am intins mana, si Bella imi mangai incet fata, apoi cu delicatete isi puse bratele injurul meu. La randul meu, mi-am strans bratele in jurul mijlocului ei mic si am tras-o

mai aproape de mine, pt a ma bucura de caldura trupului ei si de finetea pielii ei langa amea. Rochia ii dezgolea coapsa si soldurile rotunde si privind-o am fost innebunit.

Mi-am unit buzele de ale ei, si ele erau inca moi si calde, si dulci precum mierea. Buzelemele se mulau cu buzele iubitei mele. Senzatia electrizanta mi se scurse prin tot corpulsi am uitat de tot ce era in jurul nostru.

Sarutul deveni usor mai salbatic, si scumpa mea Bella nu se mai controla, asa ca intr-osecunda am simtit pietrele reci de pe pamant lipindu-se de spatele meu rigid. Nu imipasa, le puteam zdrobi cu usurinta, si trupul sotiei mele deasupra mea conta mai mult

acum decat orice din jur.

-Vai! N-am vrut sa te daram asa. Esti bine?

Am ras. Normal ca eram bine. Nu ma putea durea nimic, pielea mea era de piatra. Maitare decat piatra.-Un pic mai bine decat bine. Renesmee? Am intrebat nesigur, nestiind ce isi doreste maimult iubita mea, in acest moment.

Eram ingrijorat pt fata noastra, dar aveam incredere in Bella. Vazusem cat de bine s-a

controlat, cu atatea obstacole in cale, si stiam ca niciodata nu va inceta sa ma uimeasca.

-Renesmee, a fost ea de acord, ridicandu-se in picioare , intinzandu-mi o mana pt apleca inspre fetita noastra draga.

capit. 5- prima vanatoare

Documents