capacitatea de autofinantare a intreprinderii
DESCRIPTION
ProiectTRANSCRIPT
LUCRARE DE LICENŢĂ
CAPACITATEA DE AUTOFINANŢARE A
ÎNTREPRINDERII
CUPRINS
CAPITOLUL 1 DELIMITĂRI NOŢIONALE…………………………...………………………pag.5
1.1. Capacitatea de autofinanţare (CAF)…………………...……………………pag.51.1.1. Definire…..……………………………………………………...………….pag.51.1.2. Procedee de calcul …………………………………..…………...…………pag.61.2. Autofinanţarea sau finanţarea internă………………………….….………...pag.71.2.1. Definire. Politica de autofinanţare……………………………………..……..pag.71.2.2. Structura autofinanţării..................................................................………….pag.101.2.3. Avantajele şi dezavantajele autofinanţării......................................................pag.151.3. Analiza situaţiei financiare a întreprinderii. Prezentarea întreprinderii .......…pag.16
CAPITOLUL 2 ANALIZA FORMĂRII VALORII ADĂUGATE ……………………………..pag.27
2.1. Analiza consumului intermediar (CI)………...……………………………….pag.302.2. Analiza producţiei ……………………………………………………..……...pag.32
CAPITOLUL 3 ANALIZA REPARTIZĂRII VALORII ADAUGATE .……………………….pag.39
3.1.Analiza rezultatului brut de exploatare ……………………..…………………pag.393.2. Analiza rezultatului de exploatare……………………………...……………..pag.433.3. Analiza rezultatului curent ……………………...…………………………….pag.463.4. Analiza rezultatului net (RN)………………………………………..………...pag.493.5. Analiza capacităţii de autofinanţare (CAF)…………………………………...pag.52
CAPITOLUL 4 CORELAŢIILE CAPACITĂŢII DE AUTOFINANŢARE CU ALŢI ÎNDICATORI Ş1 UTILITATEA EI …………………………………….……pag.58
4.1. Corelaţiile capacităţii de autofinanţare cu alţi indicatori……………..……….pag.584.2. Utilitatea capacităţii de autofinanţare …………………...……………………pag.60
CONCLUZII ŞI PROPUNERI……………………...…………………………..pag.63
BIBLIOGRAFIE..................……………………………………..……………...pag. 65
1
Cuvinte cheie: autofinanţare, analiza situaţiei financiare, valoarea
adăugată, S.C. ARTEX S.A., indicatori
Tema lucrării de licenţă este intitulată „Capacitatea de autofinanţare a
întreprinderii” fiind structurată pe patru capitole, astfel:
- primul capitol este denumit „Delimitări noţionale”,
- al doilea capitol „Analiza formării valorii adăugate”,
- al treilea capitol „Analiza repartizării valorii adăugate”,
- al patrulea capitol „Corelaţiile capacităţii de autofinanţare cu alţi indicatori şi
utilitatea ei”.
În lucrare a fost definită capacitatea de autofinanţare, a fost prezentat procedeul de
calcul, autofinanţarea sau finanţarea internă, politică de autofinanţare, structură, avantajele,
dezavantajele autofinanţării, precum şi o analiză a situaţiei financiare a întreprinderii.
De asemenea am prezentat în lucrare o analiză a consumului intermediar, a
producţiei, a rezultatului brut de exploatare, a rezultatului curent, rezultatului net şi o
analiză a capacităţii de autofinanţare. În finalul lucrării am efectuat corelaţii între
capacitatea de autofinanţare şi alţi indicatori.
Autonomia financiară a unei întreprinderi se defineşte ca fiind aptitudinea
acesteia de a face faţă angajamentelor sale financiare. Finanţarea din resurse proprii
presupune ca întreprinderea să obţină în primul rând beneficiile corespunzătoare
nevoilor sale, iar în al doilea rând să aibă dreptul de decizie asupra repartizării lor pe
destinaţii cu respectarea în acelaşi timp a obligaţiilor către bugetul statului.
Amortizarea şi provizioanele sunt cheltuieli calculate care se exonerează de la plata
impozitului pe profit. Profitul net rămâne o sursă gratuită de finanţare. Numai după
distribuirea acţiunilor gratuite, autofinanţarea devine generatoare de costuri pentru
remunerarea, prin dividende, a capitalului intern convertit în capital social. Deci,
autofinanţarea este cea mai eficientă soluţie de acoperire a nevoilor permanente de capitaluri.
Capacitatea de autofinanţare mai poate fi definită şi ca un surplus monetar care
se obţine ca rezultat al tuturor operaţiunilor de încasări şi plăţi efectuate de
întreprindere, într-o perioadă de timp, având în vedere incidenţa fiscală. Pentru
determinarea capacitaţii de autofinanţare trebuie avute în vedere atât variabile
economice cât şi financiare.
2
Finanţarea pe termen lung a întreprinderii presupune nevoi de fonduri cu
caracter permanent sau pe perioade mari de timp, operaţiune care se poate realiza în
diferite forme, în funcţie de condiţiile concrete ale întreprinderii. Căile de finanţare pe
termen lung sau în strânsă legătură cu căile de învestire, formând cu acestea politica
financiară a firmei.
Autofinanţarea este cel mai răspândit principiu de finanţare şi presupune că
întreprinderea îşi asigură dezvoltarea cu forţe proprii, folosind drept surse de finanţare o
parte a profitului obţinut în exerciţiul expirat, şi fondul de amortizare, acoperind atât
nevoile de înlocuire a activităţilor imobilizate cât şi creşterea activului economic.
Autofinanţarea are în structura sa amortizările, provizioanele şi beneficiile nedistribuite
de firmă, şi trecute de aceasta la rezerve, şi anume: Autofinanţarea = Amortizările +
Provizioanele + Beneficiile nedistribuite.
Provizioanele sunt definite ca fiind capitaluri prelevate de întreprindere înainte
de determinarea beneficiului cu scopul de a face faţă unor cheltuieli viitoare. Sunt două
categorii de provizioane:
- provizioane pentru deprecieri ale elementelor de activ;
- provizioane pentru riscuri şi cheltuieli.
Rezervele sunt beneficii nedistribuite, constituind partea cea mai puţin discutată
a autofinanţării. Ele reprezintă fonduri acumulate de întreprindere plecând de la
beneficiile realizate. Există mai multe categorii de rezerve, şi anume:
- rezerve legale: acestea sunt reglementate prin legi specifice.
- rezerve statuare care sunt constituite pe baza prevederilor statutului
societăţii, în concordanţă cu permisibilitatea legilor în materie.
Dividendul reprezintă remuneraţia cuvenită unei acţiuni în decurs de un an şi
este singura formă de împărţire a profitului realizat de societăţile comerciale pe acţiuni.
Am efectuat o analiza situaţiei financiare a unei întreprinderii, respectiv
societatea comercială ,, Artex '' S.A. cu sediul în Oradea, nr.18, telefon 357911 s-a
constituit în anul 1991 ca societate pe acţiuni. Este înregistrată la Oficiul Registrului
Comerţului sub nr. J/15427/1991 şi are codul fiscal R142359.
Capitalul social al societăţii, reprezentând suma valorilor nominale a acţiunilor
aduse în virtutea unui contract de acţionari este în sumă de 200 milioane împărţit cu
20.000 acţiuni cu o valoare nominală de 1000 aceste acţiuni sunt deţinute în cote de cei
68 acţionari ai firmei.
La începutul desfăşurării activităţii sale, societatea era specializată în producerea
3
şi comercializarea produselor de artizanat din lemn, pirogravuri, fluiere, marochinărie
din piele cu intarsie. Din 1993 societatea “Artex” S.A. s-a extins, construindu-şi o secţie
de croit costume din piele pentru femei (jachetă şi fustă sau jachetă şi pantalon, lung sau
scurt) sau jachete din piele pentru dame.
Ca şi element al strategiei de obţinere a producţiei remarcăm credit - bail, prin
care firma închiriază un utilaj performant specific confecţiilor din piele pe o perioadă de
10 ani, în vederea obţinerii unor produse superioare calitativ, ea asigurându-şi astfel
posibilităţi de menţinere pe pieţele ocupate deja, dar mai ales de penetrare pe alte pieţe.
Aprovizionarea cu materii prime şi materiale se face atât de pe piaţa internă
(piele şi ţesături), cât şi de pe cea externă, cumpărând pe valută coloranţi şi mordanţi de
calitate superioară din Italia pentru a-şi îndeplini obligaţiile contractuale ca subtratant.
Personalul societăţii este format atât din persoane muncitor calificat, în totalitate
20 persoane, cât şi personalul administrativ şi de conducere cu pregătire superioară, 5
persoane Acest personal este stabilit, nu ridică probleme particulare, rămânând constant
de la o perioadă la alta.
Analiza situaţiei financiare a întreprinderii are ca obiect studierea modului de
realizare a autofinanţării, în condiţiile autonomiei decizionale, asigurarea integrităţii
patrimoniului acesteia, a unui raport optim între mijloacele economice ale acesteia.
La modelul societăţii Artex S.A. se menţine echilibrul bilanţier între activ şi
pasiv. Activul bilanţului este prezentat de activul imobilizat, circulant, conturile de
regularizare şi primele de rambursare a obligaţiunilor. Ponderea cea mai mare(60%) îi
revine activului circulant şi în cadrul acestuia stocurilor. Analiza dinamică arată o
creştere a stocurilor la nivelul societăţii şi o reducere a activului imobilizat; aceasta din
urmă determinată fiind de creşterea amortizării faţă de perioada precedentă.
Societatea Artex S.A. Oradea procedează la repartizarea a 40% din profitul net
acţionarilor şi la constituirea unui fond de dezvoltare. Pasivul după repartizarea
profitului se diferenţiază faţă de pasivul înainte de repartizare prin mărimea capitalului
propriu şi al datoriilor.
Indicatorii mai importanţi care măsoară eficacitatea întreprinderii pe valoarea
adăugată sunt: rata variaţiei valorii adăugate si randamentul echipamentului, ca raport
între VA şi imobilizările.
Cifra de afaceri devine producţia vândută + venituri din vânzări de mărfuri şi
aceasta este obţinută nu numai ca urmare a desfacerii produselor pe piaţa internă ci şi ca
urmare a închiderii unor contracte de vânzare cu partenerii externi. Astfel că
4
aproximativ 60% din CA se obţine ca urmare a vânzării de produse pe piaţa externă.
CAPITOLUL 1.
DELIMITĂRI NOŢIONALE
1.1. Capacitatea de autofinanţare
1.1.1. Definire
Capacitatea de autofinanţare reprezintă ansamblul resurselor financiare obţinute
din operaţiile diverse din care firma ar putea dispune – în absenţa dividendelor - pentru
a acoperi nevoile financiare pentru continuitatea activităţii pentru dezvoltare ca mărime,
CAF se apropie de un alt indicator, marja brută de autofinanţare (MBA) cu diferenţa că:
CAF reţine toate provizioanele nu numai cele care au caracter de rezerve, iar plus
valoarea şi minus valoarea nu intră în CAF dar intră în MBA.
Capacitatea de autofinanţare mai poate fi definită şi ca un surplus monetar care
se obţine ca rezultat al tuturor operaţiunilor de încasări şi plăţi efectuate de
întreprindere, într-o perioadă de timp, având în vedere incidenţa fiscală.
Pentru determinarea capacitaţii de autofinanţare trebuie avute în vedere atât
variabile economice cât şi financiare. Variabilele economice pornesc de la previziunile de
vânzare (cantitate x preţ) şi previziunile asupra conturilor (materii prime, materiale,
combustibil, salarii, etc.), în timp ce variabilele financiare au în vedere poliţia de
împrumut promovată de întreprindere care ocazionează cheltuieli financiare, politica de
amortizare care poate încărca diferit costurile pentru anumiţi ani şi politica de repartizare
a profiturilor care dimensionează: volumul dividendelor distribuite acţionarilor.
De regulă, autofinanţarea efectivă este mai mică decât capacitatea de
autofinanţare. Nu totalitatea capacităţii de autofinanţare rămâne la dispoziţia
întreprinderii pentru necesităţi de finanţare internă, ci mai puţin beneficiile distribuite
acţionarilor sub formă de dividende.
Notând cu:
V - veniturile totale obţinute din activitatea economică şi financiară;
C - cheltuielile de exploatare (costurile de producţie);
Cf - cheltuieli financiare;
A - cheltuieli de amortizare a activelor imobilizate;
I - rata de impozit pe profit;
5
Capacitatea de autofinanţare = (V - C - A – Cf) (1 - I/100) + A
1.1.2. Procedee de calcul
Capacitatea de autofinanţare privită ca sursă financiară, generată de activitatea
industrială şi comercială a firmei, după scăderea tuturor cheltuielilor plătibile la o
anumită scadenţă are la bază două procedee de determinare a mărimii sale şi anume:
procedeul substractiv şi cel adititv.
Procedeul substractiv:
Prin acest procedeu se porneşte de la excedentul brut de exploatare (EBE, care
semnifică rezultatul brut al activităţii industriale şi comerciale) din care se deduc
succesiv, celelalte cheltuieli eligible ale întreprinderii (financiare, excepţionale, etc.):
CAF = Venituri încasabile - Cheltuieli plătibile
Calculul prin procedeul substractiv
a) Fără reluări asupra provizioanelor;
b) Fără: venituri din cesiunea de imobilizări;
reluări asupra provizioanelor excepţionale;
c) Fără amortizări şi provizioane financiare calculate;
d) Fără: valoarea contabilă netă a imobilizărilor cedate;
amortizări şi provizioane excepţionale calculate;
Tabelul 1. 1.
Excedentul brut de exploatare
+ alte venituri (de exploatare)
+ venituri financiare (a)
+ venituri excepţionale (b)
- alte cheltuieli (de exploatare)
- cheltuieli financiare (c)
- cheltuieli excepţionale (d)
- impozit pe profit
Capacitatea de autofinanţare
Procedeul aditiv
În determinarea CAF prin acest procedeu se pleacă de la rezultatul net al
exerciţiului la care se adaugă cheltuielile calculate (dotări cu amortizări şi provizioane),
dupe ce s-au scăzut din acestea, veniturile calculate (reluări asupra provizioanelor şi
6
amortizărilor):
CAF = Rezultatul net + Cheltuieli calculate - Venituri calculate Calculul prin
procedeul aditiv
Tabelul 1.2.
Rezultatul net
+ dotări cu amortizări şi provizioane (1)
- reluări de amortizări şi provizioane (2)
+ valoarea contabilă netă a imobilizărilor cedate
- venituri pe baza cesiunii de imobilizări
Capacitatea de autofinanţare
1) Sunt cuprinse în aceste dotări acele cheltuieli calculate de întreprindere în
activitatea de exploatare, financiară şi excepţională;
2) Reluările de amortizări şi provizioane sunt reprezentate de acele venituri
calculate în activitatea de exploatare a întreprinderii;
Capacitatea de autofinanţare exprimă, deci, un surplus financiar angajat de
activitatea rentabilă a întreprinderii, care nu are decât un caracter potenţial dacă nu este
susţinut de mijloace financiare efective.
Cheltuieli plătibile
(inclusiv impozitul pe
profit)
Venituri încasabile
Cheltuieli calculate
Rezultatul net
CAF Venituri calculate
Figura 1.1. Reprezentarea grafică a capacităţii de autofinanţare
Legendă:
- procedeul substractiv: venituri încasabile - cheltuieli plătibile;
- procedeul aditiv: rezultatul net + cheltuieli calculate - venituri calculate.
1.2. Autofinanţarea sau finanţarea internă
1.2.1. Definire, politica de autofinanţare
Nevoile de fonduri ale întreprinderii sunt variate; de la trebuinţe de lungă durată
7
şi o valoare ridicată, cum este cazul activelor imobilizate, până la trebuinţe de scurtă
durată, al căror nivel variază frecvent în cursul anului în funcţie de factorii interni sau
externi, cum este cazul activelor circulante. Finanţarea acestor nevoi se face ţinând cont
de caracterul permanent sau temporar al trebuinţelor.
Finanţarea pe termen lung a întreprinderii presupune nevoi de fonduri cu
caracter permanent sau pe perioade mari de timp, operaţiune care se poate realiza în
diferite forme, în funcţie de condiţiile concrete ale întreprinderii. Căile de finanţare pe
termen lung sunt în strânsă legatură cu căile de investire, formând cu acestea politica
financiară a firmei.
Din punct de vedere al apartenenţei fondurilor, distingem finanţări din fonduri
proprii (autofinanţarea, creşteri de capital prin noi aporturi în numerar sau în natură,
creşteri de capital prin încorporarea rezervelor la capitalul social, creşteri de capital prin
conversia datoriilor) şi finanţări prin angajament la termen (împrumuturi obligatare,
credite bancare, credit - bail). Privite din punctul de vedere al efortului depus pentru
obţinerea lor, sursele de finanţare pe termen lung pot fi grupate în două părţi: finanţări
interne (autofinanţare) finanţări externe (creşteri de capital şi împrumuturi diverse).
Prin fonduri Autofinanţarea– Finanţarea internă Proprii Creşteri de capital prin noi aporturi
în numerar şi în natură Creşteri de capital prin încorporarea rezervelor
Creşteri de capital prin conversia datoriilor
Finanţări pe termen lung Împrumuturi obligatare – Finanţare
externăÎmprumuturi de la instituţii financiare specializate
Prin angajamente la termen Credite bancare pe termen mijlociu
Credit - bail
Autofinanţarea este cel mai răspândit principiu de finanţare şi presupune
că întreprinderea îşi asigură dezvoltarea cu forţe proprii, folosind drept surse de
finanţare o parte a profitului obţinut în exerciţiul expirat, şi fondul de amortizare,
acoperind atât nevoile de înlocuire a activităţilor imobilizate cât şi creşterea activului
economic.
Locul însemnat pe care îl ocupă autofinanţarea printre celelalte căi de finanţare
decurge din avantajele pe care le creează atât pentru acţionari cât şi pentru întreprindere.
8
Acţionarii sunt avantajaţi întrucât, capitalizând o parte a profitului, creşte valoarea
bursieră a întreprinderii, creşte cursul acţiunilor deţinute de ei, prin urmare creşte avuţia
lor.
În afară de aceasta, profitul reinvestit este exonerat de la plata impozitului pe
profit sau se aplică reduceri substanţiale de impozit, ceea ce creează posibilităţi mai
mari de reinvestire. Întreprinderea este avantajată întrucât nu mai este nevoită să apeleze
la acţionari sau piaţa financiară pentru a obţine fondurile de care are nevoie pentru
dezvoltare.
Sursele destinate autofinanţării se formează în cadrul întreprinderii
reprezentând, deci, surse interne. În principal aceste surse provin din excedentul
monetar creat din operaţiunile economice şi financiare, adică din diferenţa dintre
fluxurile financiare pozitive şi negative, respectiv dintre încasări şi plăţi. Excedentul
brut de exploatare se compune din rezultatele pozitive ale procesului economic, precum
şi din fondul de amortizare creat.
De altfel, excedentul brut al exploatării poate fi calculat în două feluri: fie ca
diferenţă dintre totalul încasărilor din activitatea economică - financiară şi totalul
cheltuielilor efectuate, ţinând cont că amortizarea deşi este o cheltuială cuprinsă în
costuri, nu ocazionează fluxuri negative de ieşire; fie ca o sumă a unor elemente diferite
cum ar fi: salarii, impozite, dobânzi plătite, fond de amortizare anual, dividende,
beneficii nereparizate.
Politica de autofinanţare a unei întreprinderi este sinteza căilor de producţie,
comerciale şi financiare, fiind grupate însă în funcţie de posibilităţile repartizării
beneficiilor, amortizării şi de politica de îndatorare. Proviziile de finanţare internă joacă
rolul principal în politica financiară a întreprinderii.
Deşi autofinanţarea este o politică financiară sănătoasă şi de dorit, nu este
oportun să se exagereze în această direcţie pentru ca întreprinderea să nu fie ruptă de
piaţa financiară şi pentru o mobilitate mai mare a capitalului. Acoperindu-şi întegral
nevoile de creştere economică din surse interne, se poate uşor scăpa din vedere costul
capitalului propriu comparativ cu costul capitalului împrumutat, creându-se aparenţa
înşelătoare că primul ar fi de provenienţă oarecum gratuit. Realitatea economică şi
financiară arată însă că, indiferent de provenienţă, costul capitalurilor se egalizează, în
multe cazuri costul capitalului propriu fiind chiar mai ridicat decât a celui împrumutat.
Nu se poate vorbi despre un optim general al politicii de autofinanţare. Pe plan
mondial, până în deceniul al 6-lea, o bună structură financiară se caracteriza printr-un
9
nivel scăzut al îndatorării, punându-se accentul pe autofinanţare şi alte resurse proprii,
respectiv pe autonomia economico- financiară a întreprinderilor. În deceniul al 8-lea, o
bună structură financiară se caracteriza printr-un nivel ,,normal'' al îndatorării, adică un
excesiv de îndatorare. În anii '80 o bună structură financiară se caracteriza prin
diminuare progresivă a îndatorării, creşterea autonomiei financiare şi creşterea
rentabilităţii pe această bază.
Orice politică de autofinanţare trebuie analizată în funcţie de rentabilitatea pe
care o degajă profitul reinvestit. Dacă rentabilitatea noilor proiecte acoperite prin
autofinanţare este egală cu rentabilitatea reclamată de acţionari, politica de autofinanţare
este neutră pentru întreprindere.
Numai atunci când rentabilitatea investiţilor acoperite prin autofinanţare este
mai mare decât remuneraţia cerută de acţionari, autofinanţarea are termen politic pentru
întreprindere, în sensul că: componenta crează valoarea financiară a acesteia.
Astfel, autofinanţarea contribute la creşterea mijloacelor financiare ale
întreprinderii dar nu permite creşterea beneficiilor decât dacă creşte rata rentabilităţii
noilor proiecte peste pretenţiile de remuneraţie ale acţionarilor.
1.2.2. Structura autofinanţării
Având în vedere definirea anterioară dată autofinanţării, putem adăuga că
autofinanţarea are în structura sa amortizările, provizioanele şi beneficiile nedistribuite
de firmă, şi trecute de aceasta la rezerve, şi anume:
Autofinanţarea = Amortizările + Provizioanele + Beneficiile nedistribuite
Rolul diferitelor componente ale autofinanţării
Amortizarea
Importanţa amortizării este considerabilă, având în vedere partea relativă pe
care o reprezintă în mărimea totală a autofinanţării. Amortizările sunt reţinute în
calculul autofinanţării, acest lucru reprezentând şi cauza pentru care distingem o
autofinanţare brută sau ansamblu de surplus monetar şi o autofinanţare netă care este
egală cu diferenţa între autofinanţarea brută şi amortizare.
Amortizarea ca o compotentă a autofinanţării este importantă pentru viaţa şi
dezvoltarea întreprinderii deoarece, participă la: rambursarea creditelor pe termen mediu
şi lung; la finanţarea totală sau parţială a noilor investiţii în această ordine întrucât
rambursarea creditelor pe termen mediu şi lung primează cu destinaţie finanţarea noilor
10
investiţii. O altă destinaţie a amortizării este reprezentată şi de cea de susţinere a
fondului de rulment.
Dacă investiţiile ce se finanţează, adică nivelul cheltuielilor pentru investiţii
este inferior finanţării proprii, amortizarea contribuie la excedentul ce se acumulează
pentru finanţarea unor cheltuieli de investiţii viitoare ale întreprinderii sau pentru
realizarea unor investiţii financiare pe termen scurt.
Provizioanele
Provizioanele sunt definite ca fiind capitaluri prelevate de întreprindere înainte
de determinarea beneficiului cu scopul de a face faţă unor cheltuieli viitoare.
Sunt două categorii de provizioane:
- provizioane pentru deprecieri ale elementelor de activ;
- provizioane pentru riscuri şi cheltuieli.
Provizioanele pentru deprecieri ale elementelor de activ figurează în activul
bilanţului şi sunt destinate să compenseze pierderile de valoare care, în mod rezonabil,
se estimează asupra elementelor de activ figurează în activul bilanţului şi sunt destinate
să compenseze pierderile de valoare care, în mod rezonabil, se estimează asupra
elementelor patrimoniale din activul bilanţier. Seamănă cu amortismentele, însă nu
trebuie confundate cu ele, întrucât există şi deosebiri esenţiale.
Astfel, amortismentele se referă la o pierdere certă şi ireparabilă, uzura, în timp
ce provizionul pentru depreciere se referă la o pierdere probabilă şi care poate creşte sau
scădea în viitor. În timp ce amortismentul este determinat potrivit sistemului ales de
administraţia societăţii, provizionul pentru depreciere, dimpotrivă se evaluează în
funcţie de elementele exterioare (despre diferiţi clienţi, pentru a le aprecia gradul de
insolvabilitate se fac investigaţii exterioare).
Principalele categorii de provizioane pentru deprecieri ale elementelor de activ
(lista acestora este neliminată) sunt:
- provizioane pentru deprecierea imobilizărilor neamortizabile (terenuri);
- provizioane pentru deprecierea stocurilor (mărfuri, materiii prime);
- provizioane pentru deprecierea titlurilor (acţiuni, obligaţiuni);
- provizioane pentru deprecierea conturilor clienţi;
- provizioane pentru deprecierea conturilor de debitori diverşi.
Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli figurează în pasivul bilanţului, sunt
destinate să acopere pierderile sau cheltuielile viitoare precise în ce priveşte obiectul şi
care sunt previzibile la sfârşitul exerciţiului.
11
Diferă de provizioanele pentru deprecierea elementelor de activ prin aceea că
nu se referă la o pierdere deja realizată, ci la eventualitatea unei pierderi în viitor care s-
ar putea să nu se realizeze niciodată, în timp ce provizioanele de activ se referă la o
depreciere împlinită dar incertă ca sumă.
Provizioanele din pasiv diferă de rezerve prin aceea că sunt prelevate înaintea
determinării beneficiului, pe când rezervele se constituie din beneficii. De asemenea,
provizioanele pentru pierderi şi cheltuieli au un obiect precis, în timp ce rezervele se
constituie fără a se cunoaşte precis cauza pierderii prevăzute.
Principalele categorii de provizioane pentru riscuri şi cheltuieli sunt:
- provizioane pentru garanţii acordate terţilor;
- provizioane pentru litigii;
- provizioane pentru pierderi din schimb valutar;
- provizioane pentru cheltuieli de repartizat;
- alte provizioane pentru riscuri şi cheltuieli.
Rezervele
Rezervele sunt beneficii nedistribuite, constituind partea cea mai puţin
discutată a autofinanţării. Ele reprezintă fonduri acumulate de întreprindere plecând de
la beneficiile realizate. Există mai multe categorii de rezerve, şi anume:
- rezerve legale: acestea sunt reglementate prin legi specifice. Aşa este, de
exemplu, fondul de rezervă care se constituie, reglementat de Legea
nr.31/1990 privind societăţile comerciale, cu modificările şi completările
ulterioare şi Legea anuală a bugetului public naţional. Acest fond de
rezerve este alimentat din profitul brut înainte de impozitare, din
excedentul obţinut prin vânzarea unor acţiuni la un curs mai mare decât
valoarea lor nominală; dacă acest excedent nu este utilizat la plata
cheltuielilor de emisiune sau destinat amortizărilor, din excedentul din
reevaluarea stocurilor. Este destinat plăţilor în cursul anului, acoperirea
pierderilor înregistrate, alte micşorări;
- rezerve statuare care sunt constituite pe baza prevederilor statutului
societăţii, în concordanţă cu permisibilitatea legilor în materie. Aceste
rezerve sunt constituite pe seama stocurilor: rezerve pentru reparaţii,
rezerve pentru indemnizaţii de concediu, rezerve pentru finanţarea
operaţiilor în perioada de garanţie, rezerve pentru deduceri de preţuri
operaţiilor care se acoperă din profit, respectiv urmărirea debitorilor pentru
12
cumpărări în rate. Aceste rezerve nu se pot distribui decât cu acordul
Adunării Generale a Acţionarilor.
Rezervele reglementate se constituie în cazul unor amânări ale plăţii
impozitului, într-o anumită proporţie.
Într-o altă structură, autofinanţarea apare ca partea care rămâne din capacitatea
de autofinanţare după ce întreprinderea a procedat la distribuirea unei părţi din profitul
obţinut în cursul unui exerciţiu financiar sub formă de dividende.
În acest sens trebuie introdusă mărimea de politică de dividende prin care se
înţelege opţiunea unei firme de a distribui sau nu dividendele în anumite exerciţii
financiare, de reducere sau de păstrare nemodificată a cuantumului dividendelor de la
un an la altul, urmărind un anume scop.
Autofinanţare = CAF - Dividendele vărsate
Dividendul reprezintă remuneraţia cuvenită unei acţiuni în decurs de un an şi
este singura formă de împărţire a profitului realizat de societăţile comerciale pe acţiuni.
În principiu orice deţinător de acţiuni are dreptul de a primi dividende din
partea societăţii, dar aceasta este autorizată să repartizeze dividende cu două condiţii:
- să dispună de suficient profit astfel ca distribuirea de dividende să nu
afecteze substanţa societăţii, adică să nu micşoreze capitalizarea bursieră
permanentă a societăţii. Suma dividendelor nu trebuie să depăşească total
profitului de care dispune societatea cu această destinaţie;
- distribuirea de dividende să nu afecteze lichiditatea financiară a societăţii
comerciale pentru a nu pune în pericol siguranţa creditorilor săi ale căror
creanţe devin scadente.
Beneficiul unei societăţi comerciale pe acţiuni, fie că se distribuie sub formă de
dividende, fie că se constitute fond de rezervă (posibilităţi de autofinanţare) constituie
proprietatea acţionarilor. De aceea, politica faţă de repartizarea profiturilor este, în
ultimă instanţă o politică de lichiditate: dacă se constituie fond de rezervă, cresc
lichidităţile întreprinderii şi deci, posibilităţile de autofinanţare.
Din punctul de vedere al repartizării profitului sub forma dividendelor, se
conturează două curente:
1.acţionarii care preferă dividendele sporite pentru consum imediat şi care,
practic sunt în dezacord cu politica conducerii societăţii comerciale de autofinanţare ca
mijloc de creştere economică;
2. acţionarii care preferă plasarea dividendelor în noi acţiuni ale societăţii
13
comerciale, în speranţa unor profituri viitoare consistente, fără a pierde, totodată,
posibilitatea obţinerii de lichidităţi imediate, putând vinde acţiunile pe care le deţine.
Mărimea dividendelor de distribuit se stabileşte de către Adunarea Generală a
Acţionarilor, din cadrul societăţii comerciale, în conformitate cu statutul acesteia.
Aceste dividende se distribuie acţionarilor societăţii la finele fiecărui exerciţiu financiar,
dar nu mai târziu de nouă luni după această dată.
Alegerea unei politici de dividende poate fi determinată de fiscalitatea aplicată
veniturilor din deţinerea de acţiuni: dividende şi câştig de capital (din creşterea de
valoare a acţiunii). În principiu o rată redusă de impozitare a câştigurilor de capital, în
raport cu rata impozitului pe dividend, încurajează reinvestirea profitului. O rată a
impozitului pe totalitatea veniturilor (salarii, dividende, câştiguri de capital) mai mare
decât rata impozitului pe profit va încuraja de asemenea folosirea pentru autofinanţare.
În funcţie de mărimea dividendului, întreprinderile se pot înscrie într-unul din cele trei
tipuri de dividende, şi anume:
1. politica de participare directă la profit sau politica ratei constante întemeiate
pe asigurarea unei rate ,, d '' relativ constante, de distribuire a dividendelor:
DPA = d BTA
în care:
DPA - dividende pe acţiune;
BTA - profit net pe acţiune.
Mărimea dividendului distribuit este în funcţie de mărimea profitului obţinut.
Figura 1.2. Politica de participare directă
2. politica de stabilitate sau precedenţă în care întreprinderea îşi propune să
asigure un dividend constant sau, mai mult, o rată ,, g '' de creştere anuală a
dividendului, indiferent de variaţiile mărimii profitului. Mărimea dividendului, pentru
14
anul curent ,, t '' este în funcţie de dividendul distribuit în anul anterior ,, t – 1”.
DPA t = f(DPA t - 1)
Figura 1.3. Politica de stabilitate
3. politica reziduală constă în repartizarea drept dividend a unei sume care
rămâne disponibilă după acoperirea altor nevoi. În mod concret se procedează la
determinarea volumului total al surselor de finanţare proprii posibile, la care se adaugă
volumul împrumuturilor de care poate beneficia într-o anumită perioadă. Din această
sumă se deduce valoarea proiectelor pe care doreşte să le finanţeze, iar ceea ce rămâne
se repartizează sub formă de dividende.
Între toate aceste politici de dividende, prima este preferată celorlalte, deoarece
aceasta dă posibilitatea societăţii comerciale să repartizeze dividende acţionarilor săi în
funcţie de mărimea profitului obţinut.
1.2.3.Avantajele şi dezavantajele autofinanţării
Autofinanţarea este principiul cel mai răspândit şi semnifică faptul că
întreprinderea trebuie să-şi asigure dezvoltarea folosind rezultatele financiare pozitive
obţinute în exerciţiul anterior. Autofinanţarea prezintă avantaje reale atât pentru
întreprindere, cât şi pentru acţionari.
Întreprinderea este avantajată întrucât pentru realizarea creşterii economice nu
are nevoie să recurgă la surse de finanţare externă, nici la acţionari pentru a-i convinge
să cumpere acţiuni sau să sporeasă valoarea nominală a acţiunilor existente. Folosind
beneficiul propriu pentru dezvoltare se realizează totodată şi o independenţă sporită faţă
de bănci.
15
Acţionarii sunt avantajaţi întrucât fără vreun efort financiar din partea lor creşte
valoarea bursieră a întreprinderii şi a acţiunilor pe care ei le deţin, deci creşte bogăţia
acestora. Profilul total obţinut de întreprindere este mai slab impozitat, întrucât partea
utilizată pe loc pentru dezvoltare este exceptată de la impunere sau se impune cu o cotă
mai redusă.
Aceste avantaje ale autofinanţării au şi un revers. Volumul autofinănţării, este
în general ineficient pentru a acoperi toate nevoile. Dacă întreprinderea nu face apel la
economiile externe, ea va trebui să-şi etaleze cheltuielile pe o perioadă mai îndelungată
sau să aleagă investiţii modeste. În aceste două cazuri, investiţia poate pierde o mai
mare parte a eficienţei sale.
Astfel, autofinanţarea riscă să amâne momentul în care întreprinderea trebuie
să împrumute şi poate duce la încheierea unei afaceri în condiţii nerentabile.
Autofinanţarea se poate traduce deci şi printr-o încetinire a dezvoltării firmei.
1.3.Analiza situaţiei financiare a întreprinderii.
Prezentarea întreprinderii
Societatea comercială ,, Artex '' S.A. cu sediul în Oradea, nr.18, telefon 357911
s-a constituit în anul 1991 ca societate pe acţiuni. Este înregistrată la Oficiul Registrului
Comerţului sub nr.J/15427/1991 şi are codul fiscal R142359.
Capitalul social al societăţii, reprezentând suma valorilor nominale a acţiunilor
aduse în virtutea unui contract de acţionari este în sumă de 200 milioane împărţit cu
20.000 acţiuni cu o valoare nominală de 1000 aceste acţiuni sunt deţinute în cote de cei
68 acţionari ai firmei.
La începutul desfăşurării activităţii sale, societatea era specializată în producerea
şi comercializarea produselor de artizanat din lemn, pirogravuri, fluiere, marochinărie
din piele cu intarsie. Din 1993 societatea “Artex” S.A. s-a extins, construindu-şi o secţie
de croit costume din piele pentru femei (jachetă şi fustă sau jachetă şi pantalon, lung sau
scurt) sau jachete din piele pentru dame.
Ca şi element al strategiei de obţinere a producţiei remarcăm credit - bail, prin
care firma închiriază un utilaj performant specific confecţiilor din piele pe o perioadă de
10 ani, în vederea obţinerii unor produse superioare calitativ, ea asigurându-şi astfel
posibilităţi de menţinere pe pieţele ocupate deja, dar mai ales de penetrare pe alte pieţe.
16
Totodată ea devine subtratantul pentru aceste produse pentru o firmă din Italia,
care pentru că le-ar putea produce la un cost mai ridicat decât societatea ,,Artex'' S.A.,
preferă să transfere asupra acesteia din urmă, realizarea acestor produse, la subtratant,
firma ,,Artex'' S.A. îşi asumă respectarea obligaţiilor rezultate din contract cu privire în
primul rând asupra realizării produselor la nivelul calităţii cerute de ordonator şi livrarea
acestora la termenul convenit.
Pe lângă activitatea industrială, societatea desfăşoară o activitate comercială,
cumpărând cergi pe care ulterior le vinde prin magazinele proprii.
Aprovizionarea cu materii prime şi materiale se face atât de pe piaţa internă
(piele şi ţesături), cât şi de pe cea externă, cumpărând pe valută coloranţi şi mordanţi de
calitate superioră din Italia pentru a-şi îndeplini obligaţiile contractuale ca subtratant.
Personalul societăţii este format atât din persoane muncitor calificat, în totalitate
20 persoane, cât şi personalul administrativ şi de conducere cu pregătire superioară, 5
persoane Acest personal este stabilit, nu ridică probleme particulare, rămânând constant
de la o perioadă la alta.
Analiza situaţiei financiare a întreprinderii are ca obiect studierea modului de
realizare a autofinanţării, în condiţiile autonomiei decizionale, asigurarea integrităţii
patrimoniului acesteia, a unui raport optim între mijloacele economice ale acesteia.
În toate acestea se reflectă interdependenţa dintre rezultatele economice şi cele
financiare. Analiza situaţiei financiare se bazează pe bilanţul contabil şi
anexele sale.
ACTIV N N-1Valoare brută
Amortizări şi provizioane
Valoarenetă
Valoare brută
Amortizări şi provizioane
Valoare netă
0 1 2 3 4 5 6I. Active imobilizate ImobilizăriNecorporaleCheltuieli de constiruire 290 290 - 290 243 47Imobilizări corporale 260847 74431 186443 256443 48335 210981TerenuriClădiriConstrucţii specialeMaşini, utiliaje şi mijloace de transportImobilizări corporale în cursImobilizări financiareParticipaţiiActive imobilizateTOTAL
194432911533418
114836
640627592
268756
-911010174
46097
-
74721
194432000523244
68739
550127492
194035
194432911533418
134901
424391818
261424
-58627200
29223
6050-
48578
194432325326218
105687
363891818
212846II. Active circulante
17
Stocuri: 191601 3168 188433 158460 2730 155730Materii prime, materiale consumabile, OI
46330 2071 44259 48608 1549 47059
Producţie în curs de execuţie 75328 - 75328 55245 - 55245Semifabricate, produse finite, produse rezidualeMărfuri
634296514
-1097
634295417
450299398
-1181
452098217
Clienţi şi conturi asimilateDisponibilităţi
8975730660
4570-
8518730660
8112316920
2845-
7827816920
Active CirculanteTOTAL
312018 7728 304280 256503 5575 250928
III. Conturi de regularizare şi asimilate Cheltuieli înregistrate în avansDiferenţe de converasie – activ
4755
656
-
-
4755
646
2929
-
-
-
2929
-
Conturi de Regularizare şi AsimilateTOTAL 5401 - 5401 2929 - 2929IV. Prime privind rambursarea obligaţiunilor 500 244 256 500 180 320TOTAL ACTIV 586675 82703 503972 521356 54333 460702
3
Pasivul înaintea repartizării N N-1(+1)
0 1 2
I Capitaluri propriiCapital socialDin care capital social vărsatPrime legate de capitalDiferenţe de reevaluareRezerve, din care:Rezervă legalăRezervă statuarăProfit nerepartizatRezultatul exerciţiuluiProvizioane reglementate
20000020000024000394274163514980266554648508223168
2000002000002400039427288781024518633550
401122730
Capitaluri Proprii – Total 363700 335697
II. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieliPentru riscuriPentru cheltuieli
45700-
2845-
Provizioane pentru Riscuri şi Cheltuieli - Total
4570 2845
III. DatoriiÎmprumuturi şi datorii asimilateDatorii furnizoriDatorii fiscale şi sociale
29918
4424055005
37003
3631048125
Datorii – Total 129163 121438IV. Conturi de regularizare şi asimilateVenituri înregistrate în avans 4781 6248
18
Diferenţe de conversie – pasivConturi de Regularizare şi Asimilate – Total
17586539
7957043
TOTAL PASIV 503972 467023
Din care:
- N - 20719 investiţii (t1)
7043 obligaţii – 1935 pentru Ts
5108 pentru T1
2155 ajutoare bancare curente (Ts)
- N - 125723 investiţii (t1)
8656 obligaţii – 1612 pentru Ts
7043 pentru TL
2624 ajutoare bancare Ts
Bilanţul este un document contabil de sinteză, cel mai important instrument de
prezentare, averii patrimoniului acumulat de întreprindere de la înfiinţare precum şi a
rezultatelor financiare obţinute în exerciţiul pentru care se încheie; se prezintă sub forma
unui tablou a elementelor de activ şi pasiv.
La modelul societăţii Artex S.A. se menţine echilibrul bilanţier între activ şi
pasiv. Activul bilanţului este prezentat de activul imobilizat, circulant, conturile de
regularizare şi primele de rambursare a obligaţiunilor. Ponderea cea mai mare(60%) îi
revine activului circulant şi în cadrul acestuia stocurilor. Analiza dinamică arată o
creştere a stocurilor la nivelul societăţii şi o reducere a activului imobilizat; aceasta din
urmă determinată fiind de creşterea amortizării faţă de perioada precedentă.
În legătură cu strategia de ţinere a contabilităţii, la nivelul societăţii, regimul de
calcul al amortizării este cel degresiv. Imobilizările corporale parte componentă a
activului imobilizat din activul bilanţului participă astfel indirect prin amortizarea
acestora la formarea capacităţii de autofinanţare a întreprinderii.
Activul circulant grupează toate elementele care nu sunt destinate să rămână în
întreprindere (stocuri, creanţe, titluri de plasament, disponibilităţi).
În acest sens metoda de evaluare a stocurilor utilizate de întreprindere este
metoda FIFO. Metoda FIFO - prima intrare, prima ieşire se aplică ca evaluare la ieşirea
din stoc în ordinea în care mutaţiile din stoc au intrat în patrimoniu înregistrat la
valoarea de intrare Pe măsura epuizării lotului bunurile ieşite din gestiune se evaluează
la costurile de achiziţie al lotului următor.19
În caz de inflaţie metoda FIFO conduce la majorarea valorii stocurilor restante.
În caz de variaţie a cursurilor materiilor prime, rezultatul este obţinerea unor valori
inferioare (caz de scădere a cursului) celei ce s-ar obţine prin costul mediu ponderat,
deci subestimare a costului mărfurilor vândute.
Pasivul bilanţului grupează diverse sume de care dispune societatea pentru a
finanţa utilizările sale. Aceasta cuprinde capitalul propriu, datoriile şi alte elemente
grupate în ordinea exigibilităţii crescătoare. Se distruge pasivul înaintea repartizării net
care conţine şi evidenţiază rezultatul exerciţiului şi bilanţului după repartizarea
profitului net, în care rezultatul exerciţiului este repartizat pentru diverse utilizări.
Societatea Artex S.A. Oradea procedează la repartizarea a 40% din profitul net
acţionarilor şi la constituirea unui fond de dezvoltare. Pasivul după repartizarea
profitului se diferenţiază faţă de pasivul înainte de repartizare prin mărimea capitalului
propriu şi al datoriilor. Astfel pasivul după repartizare cuprinde la capitaluri proprii,
repartizările făcute de profilul net: rezerva statului, majorată cu suma repartizată, şi
fondul de dezvoltare iar datoriile cuprind şi dividendele repartizate şi care urmează să
fie distribuite acţionarilor. Capitalurile proprii mai cuprind capitalul social care este
vărsat în întregime; diferenţele de reevaluare ca urmare a reevaluării mijloacelor fixe
conform normelor reglementate iar datoriile mai cuprind pe lângă cele aferente
dividendelor şi obligaţiile fiscale ale firmei, datoriile furnizorilor şi împrumuturile,
datoriile asimilate, respectiv împrumutul obligatar contractat de firmă.
În ansamblul lor, datoriile au crescut doar cu 6,5% faţă de anul precedent,
dovadă că întreprinderea foloseşte mai multe resurse interne (respectiv amortizarea).
Un alt post este reprezentat de provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli pe care
întreprinderea şi le constituie pentru a asigura împotriva unor riscuri care ar putea să
afecteze activul. Conturile de regularizare şi asimilate înregistrează venituri anticipate
sau de realizat şi diferenţele favorabile de curs valutar între data de intrare a creanţelor
şi datoriile exprimate în divize şi data închiderii exerciţiului.
20
REPARTIZAREA PROFITULUI
Tabelul 1.3.Mii lei
Repartizarea profitului N N-1
Profit net 50822 40112
Profit nerepartizat 4648 550
Rezerva statuară (20%) 10164 8022
Dividende distribuite (40%) 20329 16045
Fond de dezvoltare
Din care suma aferentă reducerii
impozitului de profit
12246
1955
11947
Profit nerepartizat 12731 4648
Tabelul 1.4.Mii lei
Pasivul înaintea repartizării N N-1(+1)
0 1 2
I Capitaluri propriiCapital socialDin care capital social vărsatPrime legate de capitalDiferenţe de reevaluareRezerve, din care:Rezervă legalăRezervă statuarăProfit nerepartizatRezultatul exerciţiului
200000200000240003942751799149803681912731327957
20000020000024000394273690010245266554648
304975Provizioane reglementate 3168 2736Capitaluri Proprii – Total 343371 319652
II. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieliPentru riscuriPentru cheltuieli
45704570
-
28452845
-III. DatoriiÎmprumuturi şi datorii asimilate*1Datorii furnizoriDatorii fiscale şi socialeDatorii aferente dividendelor
29918
442405500520329
37003
363104812516045
Datorii – Total 149492 137483IV. Conturi de regularizare şi asimilateVenituri înregistrate în avans *2
4781 6248
Diferenţe de conversie – pasiv 1758 795
21
Conturi de Regularizare şi Asimilate – Total
6539 7043
TOTAL PASIV 503972 467023
*1: aceeaşi împărţire ca la pasivul înaintea repartizării;
*2: toate pe termen scurt.
N - DTML: 28594 N-1 – DTML: 33598
DTS: 120898 DTS: 103885
CONT DE PROFIT ŞI PIERDERE
Tabel 1.5.Mii lei.
Cont de profit şi pierdere N N-1
I. Venituri din exploatare
Venituri din vânzarea mărfurilor 73383 45131
Producţia vândută 457666 384075
Cifra de afaceri 531049 429206
Din care la export 320119 273450
Venituri din producţia stocată 38303 27457
Venituri din producţia de imobilizări 538321 68541
Producţia exerciţiului 549790 480073
Venituri din subvenţii de exploatare - -
Alte venituri dinb exploatare - -
Venituri din provizioane privind activitatea de
exploatare
2136 1662
Venituri din exploatare – Total 625309 526866
II. Cheltuieli pentru exploatare
Cheltuieli privind mărfurile 63811 41783
Cheltuieli cu materiile prime *1 104142 70100
Cheltuieli cu materiale consumabile 50200 32300
Cheltuieli cu energia şi apa 31658 27914
Alte cheltuieli materiale 12045 9950
Cheltuieli materiale - Total 198045 140264
Cheltuieli cu lucrări şi servicii executate de terţi 36157 31433
Cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte 2738 254422
asimilate
Cheltuieli cu renumeraţiile personalului 143621 128098
Cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială 43086 38430
Cheltuieli cu Personalul – Total 186707 166528
Alte cheltuieli de exploatare 2318 1585
Cheltuieli cu amortizările şi provizioanele 26764 36529
Amortizări aferente imobilizărilor 21190 32215
Provizioane aferente imobilizărilor 3000 2000
Provizioane aferente activului circulant 2574 2314
Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli -
Cheltuieli pentru exploatare – Total 516540 420666
A. Rezultate din exploatare 108769 106200
III. Venituri financiare
Venituri din participaţii 4555 1091
Venituri din dobânzi 4599 2538
Venituri din diferenţe de curs valutar 1758 795
Venituri Financiare – Total 10912 4424
IV. Cheltuieli financiare 6138 6747
Cheltuieli de diferenţe de curs valutar 646 -
Cheltuieli privind dobânzile *2 4878 6167
Cheltuieli cu amortizările şi provizioanele 614 580
B. Rezultatul financiar 4774 (2323)
C. Rezultatul curent al exerciţiului 113543 103877
V. Venituri excepţionale
Privind operaţiile de gestiune 1054 344
Privind operaţiile de capital 15517 5301
Venituri Excepţionale - Total 16571 5645
VI. Cheltuieli excepţionale
Privind operaţiile de gestiune 28956 35233
Privind operaţiile de capital 5283 1400
Cheltuieli cu amortizările şi provizioanele 1175 1003
Cheltuieli Excepţionale - Total 35414 37636
D. Rezultatul excepţional (18843) (31991)
23
VII. Venituri totale 652792 536935
VIII. Cheltuieli totale 558092 465049
E. Rezultatul brut ale exerciţiului 94700 71886
Impozit pe profit 43878 31774
F. Rezultatul net al exerciţiului 50822 40112
*1: pe valută: 25742 (anul N) şi 20199 (anul N-1);
*2:din care:
anul N: 1575 pentru împrumuturi obligatar;
3522 pentru creditul aferent investiţiei;
anul N – 1:2100 pentru obligatar şi 4372 pentru investiţie
Tabelul imobilizărilor, prezintă existenţa şi mişcarea volumului amortizărilor
aferente diferitelor elemente de imobilizări definite în structura bilanţului.
Tabelul imobilizărilor
Tabelul 1.6.
Mii lei
Existenţe şi mişcări
Rubrici Amortismente cumulate la
începutul anului
Creşteri Diminuări Amortismente cumulate la
sfârşitul anuluiImobilizări necorporale
243 47 - 290
Imobilizări corporale
42285 28379 5283 65381
Total 42528 28426 5283 65671
Tabelul imobilizărilor
Tabelul 1.7.
Mii lei
Existenţe şi
mişcări
A B C D
Rubrici Provizioane la începutul exerciţiului
Creşteri Diminuări Provizioane la sfârşitul
exerciţiuluiProvizioane 2730 2574 2316 3168
24
reglementateProvizioane pentru riscuri şi cheltuieli
2845 1725 - 4570
Provizioane pentru deprecieri
050 3000 - 9050
Total 11625 7299 2136 16788
Dacă bilanţul exprimă starea patrimonială la închiderea exerciţiului, atunci
contul de rezultate exprimă cum s-a ajuns la respectiva stare patrimonială finală, care au
fost fluxurile de venituri şi cheltuieli care au marcat traiectoria evoluţiei firmei, de la
începutul până la sfârşitul exerciţiului. Contul de rezultate sintetizează, deci, fluxurile
economice, respectiv cheltuielile şi veniturile perioadei de gestiune rezultate din
activitatea de expolatare, financiară şi excepţională, precum şi diferenţa între acestea:
profit sau pierdere.
Cheltuielile constituie ansamblul elementelor de costuri, suportate de
întreprindere în cursul unui exerciţiu: consumuri de materii prime, cheltuieli de personal
(salarii + cheltuieli sociale), amortizări şi provizioane calculate de firmă în cursul unui
exerciţiu, etc.
În ansamblul cheltuielilor, ponderea cea mai mare o au cheltuielile de
exploatare, după cum rezultă şi din tabelul următor.
Tabelul cheltuielilor
Tabelul 1.8
Mii lei
Cheltuieli N N-1
% %
Cheltuieli totale
din care
558092 100 465049 100
Cheltuieli de exploatare 516540 92,5 429666 90,5
Cheltuieli financiare 6138 1,2 6747 1,4
Cheltuieli excepţionale 95414 6,3 37636 8,2
Explicaţia constă în cheltuielile mai mari pe care le face întreprinderea cu
aprovizionările de materii prime, materiale, plata salariilor şi alte cheltuieli aferente
activităţii de exploatare decât cele aferente activităţii financiare şi excepţionale, şi
25
anume: cheltuieli cu plata dobânzilor la creditele contractate, cheltuieli cu amortizările
şi provizioanele precum şi cheltuieli aferente operaţiunilor de gestiune şi capital a
firmei.
De la un an la altul se constată o reducere a cheltuielilor excepţionale şi a celor
financiare, ca urmare societatea cheltuieşte mai puţin în activitatea financiară şi
excepţională în anul curent faţă de cel precedent, dar cheltuieşte mai mult în activitatea
de exploatare faţă de aceeaşi perioadă.
Veniturile cuprind valoarea tuturor actelor de îmbogăţire legală a firmei, legate
sau nu de activitatea sa normală şi curentă. Ponderea cea mai mare în totalul veniturilor
o au de asemenea veniturile de exploatare, urmate în continuare, conform tabelului de
venituri financiare şi excepţionale.
Tabel de venituri financiare şi excepţionaleTabelul 1.9
Mii leiVenituri N N-1
% %
Venituri totale
din care
65792 100 536935 100
- de exploatare 625309 95,7 526866 98,1
- financiare 10912 1,6 4424 0,8
- excepţionale 16571 2,7 5645 1,1
Partea cea mai preponderentă a veniturilor o constituie cifra de afaceri realizată
de firmă cu terţii având o pondere de 81,3% în totalul veniturilor. Aceasta denotă că
întreprinderea obţine venituri în primul rând din vânzarea produselor sale nu numai din
ţară ci şi în exterior; societatea Artex S.A. încheie numeroase contracte de vânzare cu
numeroşi parteneri externi al căror obiect îl constituie în primul rând produsele jachetă
din piele şi costum de piele. Cifra de afaceri obţinută pe seama contractelor cu
partenerii externi asigură 60% din totalul cifrei de afaceri.
Pe ansamblu se constată o creştere a tuturor veniturilor faţă de perioada
precedentă, care se constată că înregistrează o creştere cu 31% faţă de perioada
precedentă, urmare în primul rând a creşterii într-un ritm rapid a veniturilor de la o
perioadă la alta faţă de creşterea cheltuielilor.
26
CAPITOLUL 2
ANALIZA FORMĂRII VALORII ADĂUGATE
Valoarea adăugată constituie creşterea de valoare, rezultată din utilizarea
factorilor de producţie, îndeosebi a factorilor de muncă şi capital, peste valoarea
materialelor, subansamblelor, energiei, serviciilor cumpărate de întreprindere de la terţi.
Ea reprezintă un indicator important pentru analiza activităţii economico-financiare a
firmei.
Indicatorul are o expresivitate economică considerabilă, atât ca instrument de
comensurare a forţei productive a firmei, a eficienţei economice, cât şi a bogăţiei create
de aceasta. Ca instrument de măsură, valoarea adăugată permite aprecieri asupra
dimensiunii întreprinderii examinând talia întreprinderii, puterea, forţa productivă a
acesteia. Fiind aportul celor doi factori (capitalul şi munca), în activitatea de producţie
va permite obţinerea de informaţii referitor la creşterea economică a firmei, expansiunea
sau restângerea activităţii productive.
Ca indicator de eficienţă, valoarea permite măsurarea rezultatelor din punct de
vedere cantitativ. Datorită caracterului său sintetic, VA poate exprima mai bine decât
oricare alt indicator eficacitatea factorilor muncă şi capital, puşi în situaţia de a intra în
ciclul de activitate.
Valoarea adăugată nu este altceva decât diferenţa dintre producţie şi consum,
astfel:
VA = (producţia totală + marja comercială) – consumul intermediar
Pe baza contului de rezultate se determină:
VA1 = 549790 + 9572 -234202 = 325160
VA0 = 480073 + 3348 – 171697 = 311724
VA1 / VA0 = 325160/311724 x 100 =104%
Potrivit acestui calcul, la nivelul societăţii Artex S.A. se constată o creştere a
valorii adăugate faţă de perioada precedentă numai 4%, respectiv o creştere a bogăţiei
create de aceasta; măsura în care producţia şi consumul participă la realizarea acestei
bogăţii este redată prin intermediul tabelului:
27
Tabelul 2.10
Mii lei
N
%
N-1
%
Variaţia
%
Producţia 58 64,5 - 6,5
Consumul intermediart 42 35,5 6,5
VA 100 100
Analiza valorii adăugate scoate în evidenţă o reducere a ponderii producţiei în
VA de la un an la altul, reducere însoţită de o creştere în aceeaşi mărime a ponderii
consumului intermediar cu consecinţe negative asupra performanţelor întreprinderii.
Această creştere a consumului intermediar se datorează creşterii cheltuielilor materiale
şi pe care întreprinderea le face cu aprovizionarea ca urmare a inflaţiei.
Astfel, întreprinderea trebuie să-şi reducă mărimea consumului intermediar prin
procurarea de materii prime şi materiale la un preţ cât mai accesibil în vederea realizării
în condiţii cât mai avantajoase a producţiei; lucru care în condiţii de inflaţie, de creştere
a preţurilor la materii prime şi materiale este din ce în ce mai greu de realizat.
Indicatorii mai importanţi care măsoară eficacitatea întreprinderii pe valoarea
adăgată sunt:
1. rata variaţiei valorii adăugate (valoare adăugate privită în dinamică) este un
bun indicator ca urmare a strânsei legături cu rentabilitatea capitalului angajat; este un
bun indicator al gradului de integrare a întreprinderii, măsoară capacitatea întreprinderii
de a valorifica factorii muncă şi capitol.
Rata VA = VA/CA
VA – valoarea adăugată
CA – cifra de afaceri
Rata VA1 = 325160 / 531049 = 0,61
Rata VA0 = 311724 / 429206 = 0,72
Se constată o reducere a ratei VA în anul curent faţă de anul precedent, cu efecte
negative asupra capacităţii întreprinderii de a valorifica factorii muncă şi capital, şi
aceasta deoarece creşterea VA de la un an la altul ( 4%) se realizează într-un ritm mai
lent decât creşterea CA (23%). Creşterea CA este determinată prin raportul:
28
CA1 / CA0 = 531049 / 420206 x 100 =123%
2.randamentul echipamentului, ca raport între VA şi imobilizările
VA1 / I1 = 325160 / 186443 =1,74
VA0 / I0 = 311724 / 210981 =1,47
Se constată o creştere a randamentului echipamentului, ca rezultat al interesului
conducerii societăţii de a deţine echipamente de producţie în stare bună prin menţinerea
celor în funcţiune şi chiar procurarea unora moderne.
3. calitatea şi productivitatea personalului, ca raport între VA şi cheltuielie de
personal:
VA1 / Ch. de personal = 325160 / 186707 =1,74
VA0 / Ch. de personal = 311724 / 166528 =1,87
Această reducere a productivităţii personalului de la un an la altul este
consecinţa modificării mai slabe a factorului de muncă, situaţie care poate fi remediată
prin creşterea calităţii personalului, prin perfecţionarea acestuia.
Un alt aspect al studierii VA se referă la analiza factorială, care permite punerea
în evidenţă a factorilor care au determinat modificarea acestuia. În acest caz, modelul
VA= P – CI se transformă în următorul model de analiză:
VA = P ( 1 – CI/ P)
VA = P x va
Unde va – valoarea adăgată la 1 leu producţie a exerciţiului;
Va = (1 - CI / P)
În mărimea producţiei se are în vedere şi marja comercială care îi revine
întreprinderii la vânzarea de mărfuri:
va în anul N –1 este ( 1 – 171697/ 483421) = 0,6448
va în anul N este ( 1 – 234202 / 559362) = 0,5813
Variaţia VA de la un an la altul de 13,436 este determinată de variaţia factorilor
componenţi.
a) Influenţa producţiei:
( P1 – P0) va0 = (559362 – 483421) 0,6448 = + 48967 mii lei
b) Influenţa valorii medii adăugate la 1 leu producţie
29
P1 (va1 – va0) = 559362 (0,5813 –0,6448) = - 35537 mii lei
Din analiza factorială rezultă că valoarea adăugată a crescut numai pe seama
producţiei, pentru că valoarea adăugată de 1 leu – producţie înregistrează o scădere de la
o perioadă la alta ceea ce relevă capacitatea slabă a întreprinderii de a valorifica factorii
de producţie muncă şi capital.
În principiu direcţiile de acţiune pentru sporirea VA sunt:
- creşterea productivităţii muncii pe seama factorilor specifici;
- îmbunătăţirea calităţii produselor;
- creşterea gradului de folosire a capacităţii de producţie.
2.1. Analiza consumului intermediar
Analiza consumului intermediar presupune separarea eforturilor proprii depuse
de întreprindere, de cele din afara ei. Aceasta se referă la consumul intermediar şi
anume: cheltuielile cu materiile prime, materiale, mărfurile de aprovizionat stocabile şi
nestocabile precum şi cheltuielile şi serviciile întreprinderii ( credit – bail).
Pentru a se alinia la cerinţele pieţii externe, S.C. Artex S.A. Oradea contractează
un credit – bail cu o firmă terţă al cărui obiect este închiderea unui utilaj performant
specific confecţiilor din piele pentru o perioadă de 10 ani. Eficienţa acestui credit constă
în aceea că firma nu-şi angajează capitalul propriu în această acţiune de performanţă ci
se obligă doar la plata unor chirii care au în componenţa lor următoarele: costul
amortizării utilajului, dobânda, prima de risc şi comisionul cuvenit firmei creditoare.
Calculul consumului intermediar
Tabelul 2.11
Mii lei
Specificaţie N N-1 ∆
% % %
Cheltuieli materiale + cheltuieli şi
servicii executante de terţi (credit –
bail)
198045
36157
85
15
140264
31433
82
18
+3
-3
Consum intermediar 234202 100 171697 100 39
30
Se constată o creştere a consumului intermediar cu 36% generată în primul rând
de creşterea cheltuielilor materiale pe care întreprinderea le efectuează pentru
desfăşurarea producţiei. Această creştere îşi are explicaţia în acelaşi timp şi în rata
inflaţiei mai ridicată în 2000 decât în 1999.
Cheltuielile materiale sunt determinate nu numai pe seama aprovizionărilor
interne pe care întreprinderea le face, ci şi pe seama aprovizionărilor de pe piaţa externă,
Pentru a-şi îndeplini obligaţiile care îi revin din calitatea sa de substrant pentru o firmă
din Italia, şi anume producerea pentru această firmă a unei cantităţi din produsele sale –
costum de piele pentru damă – societatea Artex S.A. cumpără pe valută coloranţi şi
mordanţă de calitate superioară din Italia, materiale necesare desfăşurării procesului de
producţie.
Între ratele mai importante care măsoară eficacitatea întreprinderii este şi acela
care arată cota cheltuielilor materiale în producţie prin raportul:
Consum intermediar / Producţie
CI1 / P1 = 234202 /549790 = 0,42
CI 0 / P0 = 171697 / 480073 = 0,35
Astfel ponderea cheltuielilor materiale în producţie creşte de la un an la altul,
consecinţă a creşterii CI într-un ritm mai rapid decât creşterea producţiei.
Cheltuielile materiale deţin ponderea majorată în CI şi anume 82%, şi respectiv
85% înregistrându-se o creştere a acestora cu 3%, creştere datorată inflaţiei. De
asemenea, cheltuielile materiale au o pondere însemnată şi în cheltuielile de exploatare
ale întreprindeii, respectiv 38% şi 33% creştere de asemenea determinată de creşterea
preţurilor la materiile prime, materiale consumabile, energia, apa şi alte materiale de
care întreprinderea nu se poate lipsi pentru a-şi desfăşura activitatea.
Pentru a determina mărimea eforturilor proprii depuse de întreprindere în
desfăşurarea activităţii sale este necesară corectarea consumului intermediar cu valoarea
cheltuielilor şi servicilor existente întreprinderii şi anume cu valoarea credit – bail –
contractat de către aceasta.
Astfel, consumul intermediar corectat are următoare structură:
Cic = CI – Credit bail
Această corectură atrage după sine şi corectarea valorii adăugate care se
determină pe baza consumului intermediar şi anume.
VA0 = P – CI
31
Tabelul 2.12
Mii lei
Specificaţie N N-1
Producţia
Consumul intermediar
Credit bail
559362
234202
5000
483421
171697
5000
Consumul intermediar corectat 229202 166697
Valoarea adăugată corectată 417044 400072
2.2. Analiza producţiei
Producţia luată în calculul valorii adăugate are în structura sa producţia stocată,
imobilizată şi producţia vândută. Ponderea fiecăruia în totalul producţiei de la o
perioadă la alta în funcţie de cantităţile produse, de vânzările care se fac în această
perioadă, putând spune totuşi că ponderea cea mai mare în producţia totală o are
producţia vândută.
Procedura de calcul a producţiei totale este următoarea:
Producţia creşte astfel de la un an la altul doar cu 14%, procent relativ mic în
comparaţie cu creşterea consumului de 36% cu efecte negative asupra performanţelor
întreprinderii.
Producţia stocată şi imobilizată nu reprezintă o parte însemnată a producţiei
totale a întreprinderii având ponderi scăzute în cuantumul acesteia; spre deosebire de
acestea producţia vândută are ponderea majoritară.
Producţia vândută formează alături de veniturile din vânzările de mărfuri cifra
de afaceri netă a întreprinderii.
Tabelul 2.13
Mii lei
Specificaţie N N-1 ∆
% % %
Producţia stocată
+ Producţia imobilizată
+ Producţia vândută
383030
538210
4576660
7
10
83
27457
68541
384075
6
14
80
+39
-27
+19
TOTAL producţie 5497900 100 480073 100 +14
32
Vânzările de mărfuri ale societăţii Artex S.A. sunt legate de activitatea
comercială a acesteia, prin care firma cumpără în prealabil cergi pe care ulterior le vinde
obţinând venituri pe seama marjei comerciale de 15% pe care firma o aplică astfel.
Venituri din = Cheltuieli efectuate + Marja x cheltuieli de cumpărare
Vânzări de cu cumpărarea comercială de mărfuri
mărfuri mărfurilor
Venit din vânzări de mărfuri = 63811 + 63811 x 15% = 73383
Cifra de afaceri devine producţia vândută + venituri din vânzări de mărfuri şi
aceasta este obţinută nu numai ca urmare a desfacerii produselor pe piaţa internă ci şi ca
urmare a închiderii unor contracte de vânzare cu partenerii externi. Astfel că
aproximativ 60% din CA se obţine ca urmare a vânzării de produse pe piaţa externă.
Structura şi evoluţia statică şi dinamică a CA este prezentată în următorul tabel
bazat pe datele furnizate de contul de rezultate:
Întreprinderea întregistrează o creştere a cifrei de afaceri cu 23% ca urmare a
lărgirii pieţii de desfacere şi a închiderii unor contracte de vânzare cu noi parteneri
externi sau interni.
Tabelul 2.14
Mii lei
Specificaţie N N-1 ∆
% % %
Venituri din vânzarea mărfurilor
+ Producţia vândută
733830
4576660
15
86
451310
3840750
11
89
+62
+19
Cifra de afaceri din care:
- la export
5310490
3201190
100
60
4292060
2734500
100
63,7
23
+17
Indicatorii care arată eficacitatea întreprinderii prin CA şi producţie sunt:
1. Ponderea CA în producţie
CA1 / P1 = 5310490 /5497900 = 0,96
CA 0 / P0 = 4292060 / 4800730 = 0,89
Aceste ponderi arată că în anul curent întreprinderea a reuşit să vândă mai mult
din ce a produs decât în anul trecut.
2. Rentabilitatea economică a activităţii ca raport între excedentul brut de
exploatare şi CA, reflectând situaţia întreprinderii, respectiv partea vânzării
33
destinate formării REB.
3. Rata marjei nete care se determină raportând profitul net la CA (fără impozit) şi
exprimă productivitatea CA, respectiv partea din vânzări destinată profitului.
4. Legătura dintre necesarul de bani şi vânzări prin raportul:
(Mijloace fixe / CA ) x 100
MF1 / CA1 = ( 1864430 / 5310490 ) x100 = 35,1%
MF0 / CA0 = (2109810 / 4292060) x 100 = 49,1%
Rapoartele calculate arată că întreprinderea avea o mai bună legătură între
necesarul de bani şi vânzări în anul precedent decât în cel curent.
5. Randamentul activului stabilit prin raportul CA/ Activ total şi care arată
ponderea crescătoare a CA în activul întreprinderii faţă de cea a anului trecut.
CA1/ Activ1 = 5310490 / 5039720 = 1,05
CA0/ Activ0 = 4292060 /4670230 = 0,91
6. Viteza de rotaţie a stocurilor care arată modul de utilizare a stocurilor şi se
exprimă prin doi indicatori:
Numărul de rotaţie – nr
Nr = Ca / stocul mediu
Durata în zile a unei rotaţii – dz
dz = (stocul mediu / CA) x 365
unde:
stocul mediu = (stoc iniţial + stoc final) /2
Dacă viteza de rotaţie are o tendinţă de scădere, întreprinderea înregistrează o
creştere a timpului de transformare a activelor circulante în lichidităţi cu consecinţe
nefavorabile asupra profitabilităţii firmei.
Dacă viteza de rotaţie a firmei este mai mică decît viteza de rotaţie a firmelor
cu activitate similară, imobilizările de mijloace circulante reprezintă o sarcină grea,
constituind o frână în lupta cu concurenţii.
7. Viteza de rotaţie a creditului clienţi care arată în câte zile firma îşi încasează
contravaloarea produselor de la clienţi.
Numărul de rotaţii – nr
Nr = CA/ clienţi
Durata în zile a unei rotaţii – dz
dz = (clienţi / CA) x 365
nr1 = 531049 / 85187 = 6,2 nr0 = 429206/78278 =5,4
34
dz1 = (85187/531049) x365 =58 dz0 =(78278/429206) x365 =66
Se constată o creştere a vitezei de rotaţie creditului clienţi faţă de anul
precedent, ceea ce înseamnă că firma încasează mai rapid contravaloarea produselor
vândute decât şi-a încasat-o în anul precedent de la clienţii săi.
Întrucât viteza de rotaţie a creditului clienţi depăşeşte 30 de zile se poate spune
că firma întâmpină dificultăţi la încasarea de facturi.
Productivitatea muncii exprimată prin raportul între producţie şi numărul de
lucrători
W1 = 549780/25 =21991
W0 = 480073 /25 =19203
Are loc o creştere a productivităţii muncii cu 14% faţă de anul precedent ca
urmare a creşterii producţiei în aceeaşi structură.
Analiza factorială a CA presupune exprimarea acesteia în funcţie de numărul
de angajaţi, productivitatea muncii şi gradul de valorificare a producţiei fabricate,
respectiv
CA= NP/ NCA/ N
unde N – numărul de angajaţi
P/N – productivitatea muncii
Întrucât societatea îşi menţine constant numărul de angajaţi respectiv 25, acesta
nu va exercita nici o influenţă asupra variaţiei CA.
Variaţia CA cu 101843 mii lei, faţă de anul precedent se datorează influenţei:
Productivităţii muncii:
VN x (P1/N1 – P0/ N0) x CA0 /P0 = 25 x (549790/25 –480073/25) x
429206/480073 =
25 x (21991,6 – 19202,9) x 0,894 = 25 x 2788,7 x 0,894 = +62327 mii lei
Tabelul 2.15
Mii lei
Specificaţie N N-1
q s(%) p q s(%) p
Produsul “A” 774 60 2479220 752 60 2181710
Produsul “B” 370 40 3459630 359 40 3044470
1144 100 1111 100
35
unde: produsul A – jachetă din piele;
produsul B – costum, damă din piele.
Întrucât ponderea cea mai mare în totalul CA o reprezintă veniturile aferente
livrărilor la export, se va calcula variaţia CA(ACA) aferentă exportului. Structura
aferentă producţiei exportate este următoarea:
> 60% produs “A”
> 40% produs “B”
Structura care rămâne neschimbată de la un an la altul
N N-1
320119 x 60% = 192071 mii lei 273450 x 60% = 164070 mii lei
320119 x 40% = 128048 mii lei 273450 x 40% = 109380 mii lei
Preţurile de vânzare în anul N-1 sunt:
2181710 lei pentru produsul A, şi
3044470 lei pentru produsul B
Ca urmare a procesului inflaţionist, preţurile acestor produse au crescut la un
nivel obţinut prin actualizarea nivelelor anterioare cu o rată a inflaţiei de 40,7%
Preţul produselor în anul N devine:
2181710 x 40,7% + 2181710 = 3069660 lei pentru produsul A
3044470 x 40,7 % + 3044470 = 4283560 lei pentru produsul B
Pentru determinarea cantităţilor vândute din fiecare produs se împarte suma
obţinută din vânzarea fiecăruia la preţul aferent astfel:
N1 x P1/N1 ( CA1/P1 – CA0/P0) = 25 x 549790/25 x ( 531049 / 549790 –
429206/480073) = 25 x 21991,6 x 0,0719 = + 39529 mii lei
Creşterea CA s-a realizat prin sporirea cantităţii de produse fabricate deşi
numărul de salariaţi s-a menţinut şi prin aceasta creşterea productivităţii muncii.
Comparativ cu perioada anterioară, gradul de valorificare a crescut ceea ce are influenţă
pozitivă asupra vitezei de recuperare a fondurilor investite. În concluzie, firma şi-a mărit
cota de piaţă. Cu recuperarea eforturilor în totalitate.
Un alt model de analiză factorială a CA din activitatea de bază sau totală, poate
fi constituit în raport cu cantităţile vândute (q) şi cu preţurile de vânzare (p). Trebuie
menţionat însă că primul factor conţine şi influenţa structurii fizice a producţiei
vândute, care prin intermediul preţului diferenţiat de produse, acţionează asupra CA;
influenţă de structură care trebuie avută în vedere întrucât societatea realizează produse
omogene. În consecinţă relaţiile sunt:
36
Influenţa volumului fizic (cantităţi):
∆ CA (q) = ∑q1po –∑q0p0
unde_ po – reprezintă preţul mediu ponderat
Influenţa structurii producţiei vândute:
∆ CA (q) = ∑q1po –∑q1p0
Influenţa preţurilor de vânzare:
∆ CA (p) = ∑q0p1 –∑q1p0
Cantitatea vândută din produsul A = 1920710 / 306966 x 100 = 6257 buc
N
Cantitatea vândută din produsul B = 1280480/428356 x 100 = 2989 buc
Cantitatea vândută din produsul A = 164070 / 218171 x 100 = 752 buc
N -1
Cantitatea vândută din produsul B = 109380/3044447 x 100 = 359 buc
Calculul variaţiei cifrei de afaceri pe seama influenţei factorilor care o compun:
a) Influenţa volumului fizic (cantităţi vândute)
∆ CA (q) = ∑q1po –∑q0p0
p0 = (752 x 218171 + 359 x 304447 ) /1111 = (164064590 + 109296470)
/1111 = 273361060/1111 = 246050 lei
p1 = (6257 x 606966 + 2989 x 428356) / 1144 = 279811 lei
∆ CA (q) = (6257 x 246050 + 2989 x 346050) – (752 x 246050 + 356 x
246050) = 200161675
b) Influenţa structurii producţiei vândute
Faptul că structura de producţie vândută nu se modifică de la un an la altul, nu
are influenţă asupra variaţiei CA. Înseamnă că ∆ CA (q) = 0.
c) Influenţa preţurilor de vânzare
∆ CA (p) = (774 x 279631 + 370.279631) – (774.246050 +370.246050) =
(216434390 + 10346470) – 28141200 = 319897860 – 28148200 = +
312154206
Variaţia CA pe ambele produse este:
∆ CA = ∑q1p1 –∑q0p0 = (774 x 247922 + 370 x 345963) – (752 x 218171 +
37
359 x 304447) = (191891620 + 128006310) – (164064590 + 109296470) =
319897930 – 273361060 = 2927681281
Se constată o creştere a cifrei de afaceri ∆ CA = 46536310 creştere care este
determinată în cea mai mare parte de variaţia preţului în sens crescător şi doar într-o
mică măsură de variaţia cantităţilor vândute.
38
CAPITOLUL 3
ANALIZA REPARTIZĂRII VALORII ADĂUGATE
Această substanţă economică produsă de întreprindere – VA- este susceptibilă
pe mai multe destinaţii. VA reprezintă sursa de acumulări băneşti, din care se face
remunerarea participanţilor direcţi şi indirecţi la activitatea economică a întreprinderii şi
anume:
- personalul prin salarii, indemnizaţii şi cheltuieli sociale;
- statul prin impozite, taxe şi vărsăminte asimilate ( mai puţin subvenţiile de
exploatare);
- întreprinderea prin capacitatea de autofinanţare.
3.1. Analiza rezultatului brut de exploatare
Rezultatul brut de exploatare este primul sold intermediar de gestiune al
repartizării valorii adăugate. Rezultatul brut de exploatare sau excedentul brut al
exploatării exprimă acumularea brută din activitatea de exploatare, admiţând că
armotizarea şi provizioanele sunt doar cheltuieli calculate, nu şi plătite. De aceea
acestea din urmă, până la solicitarea lor se regăsesc în acumulări băneşti ale
întreprinderii EBE exprimă capacitatea potenţială a investiţiilor (din amortizări,
provizioane şi profit).
În determinarea lui se pleacă de la VA care potrivit procedeului substractiv are
următoare succesiune de calcul:
Tabelul 2.14
Mi
i lei
Specificaţie N N-1 ∆
% % %
Valoarea adăugată +
Subnvenţii de exploatare
Impozite taxe vărsăminte as.
Cheltuieli cu salariile şi sociale
325160
2738
186707
42
-
2544
166528
31172
-
2544
166528
+4
-
+7
+12
135715 100 142652 -5
39
EBE se reduce ca urmare a creşterii cheltuielilor consecinţă a procesului
inflaţionist şi care este resimţită în cheltuielile cu salariile prin care societatea îşi
remunerează personalul.
Pentru a evidenţia mai bine această scădere se va studia variaţia REB în funcţie
de influenţa factorilor care îl compun:
REB = BAB – cheltuieli cu munca vie
∆ REB = (VAB 1 – cheltuieli) – (VAB 0 – cheltuieli 0)
∆ REB = 135715 – 142652 = - 6937 mii lei
a) Influenţa modificării VAB
∆ REB = (VAB 1 – cheltuieli) – (VAB 0 – cheltuieli 0) = (325160 – 169072)
- (311724 – 1690729)= 156088 –142652 = + 13436 mii lei
b) Influenţa modificării cheltuielilor
∆ REB = (VAB 1 – cheltuieli 1) – (VAB 1 – cheltuieli0) = ( 325160 –
189445 ) - (325160 –169072) = 135715 – 156088 = - 20373 mii lei
Total a) + b) = 13436 –20373 = - 6937 mii lei
Astfel se constată că factorul care contribuie la scăderea REB este creşterea
cheltuielilor (salarii, impozite, taxe).
Analiza REB în varianta factorială presupune stabilirea factorilor care
influenţează REB precum şi mărimea influenţelor lor. Unul dintre modelele de calcul
factorial al REB este:
REB = Aexpl x ( VE / Aexpl) x (REB / VE)
Unde Aexpl – activ de exploatare ( active imobilizate şi active circulante
aferente exploatării)
VE – venituri din exploatare;
REB (N) = 460063 x ( 625309/460063) x (135715/625309) = 460063 x 1,3591
x 0,2170 = 17142 mii lei
REB (N - 1) = 444989 x ( 526865/444989) x (142652/526866) = 444989 x
1,1864 x 0,2170 = 180192 mii lei
Analiza cheltuielilor cu salariile la nivelul societăţii “Artex” S.A., care
determină prin creşterea lor, reducerea REB presupune determinarea retribuţiei anuale
medii pe lucrător, a coeficientului de eficienţă a forţei de muncă precum şi stabilirea
corelaţiei dintre dinamica productivităţii muncii şi salariului mediu.
În anul 1999 salariile personalului calificat au ajuns la o mărime medie de 40
2000000 lei / salariat. Faţă de aceştia personalul de conducere şi administrativ are o
mărime a salariatului de:
(costurile cu remuneraţiile – 20 x 2000000) /5 = (64049000 – 4000000) / 5 =
24094000/5 = 4818800 lei / salariat
Ca urmare a procesului inflaţionist în anul 2000 salariile au înregistrat o
creştere, la o rată a inflaţiei de 40,7% de:
2000000 + 2000000 x 40,7% = 2814000 lei / salariat calificat
4818800 + 4818800 x 40,7 % = 6780051 lei/ salariat administrativ
În condiţiile menţinerii neschimbate a mărimii salariilor cheltuielile cu
remuneraţiile personalului în anul 2000 trebuiau să fie 2814000 x 20 + 6780051 x 5 =
90180255 mii lei.
Creşterea productivităţii muncii este pusă în evidenţă prin indicele
productivităţii muncii:
IW = W1/W2 unde W1 = P1/NS1
W1 = 54790 / 20 = 27490 buc / salariat calificat
W0 = 480073 / 20 = 24004 buc/ salariat calificat
Deci:
IW = 27490 / 24004 = 1,145
În timp ce indicele mediu al personalului calificat este:
IS = S1/S0 = 2814000 / 2000000 = 1,407
Înseamnă că această creştere a salariilor de la o perioadă la alta este acoperită
pe seama creşterii productivităţii muncii.
Corelaţia dintre dinamica W şi a salariului mediu reprezintă un mecanism de
punere în evidenţă a eficienţei muncii. Caracterul necesar al respectării corelaţiei decurge
din faptul că la creşterea W concură şi ceilalţi factori ai producţiei pentru a căror
remunerare trebuie asigurate promise (profit). Respectarea cerinţei se pune în evidenţă prin
indicele corelaţiei, respectiv Ic = Is/Iw, indice care trebuie să fie subunitar, IC = 1,136 / 1,145
= 0,992, dar foarte apropiat de 1; înseamnă că dinamica W/ salariat a devansat pe cea a
salariatului, dar într-o mică măsură.
În acest caz, coeficientul de eficienţă a forţei de muncă:
cefm = RE / Ns
unde: RE – rezultatul de exploatare;
RE1 = 625309 – 516540 = 108769 mii lei
RE0 = 526866 – 420666 = 106200 mii lei
41
cefm1 = 108769 /20 = 5483
cefm2 = 106200 / 20 = 5310
Creşterea coeficientului de eficienţă a forţei de muncă pune în evidenţă
creşterea activităţii desfăşurate de personalul calificat.
Eficienţa cheltuielilor salariale se evidenţiază prin următorii indicatori:
- cheltuieli salariale la 1000 lei venituri de exploatare;
- cheltuieli salariale la 1000 lei cifră de afaceri;
- cheltuieli slariale la 1000 lei valoare adăugată.
- 1. pentru cheltuielile salariale la 1000 lei VE x ( CS / VE) x 1000, ca model
multiplicativ se poate folosi: ( NS / VE x CS / FS) x 1000 sau circumscris la
salariile personale FS / VE x 1000, respectiv ( NS / V1 x FS/ CS) x 1000, unde
FS – fondul de salarii.
Tabelul 3.17
Mii lei
Nr. crt. Indicatori N N - 1
1 Venituri din exploatare din care aferente CA 625309
531049
526866
429206
2 Cheltuieli cu personalul din care fondul de salarii 186707
143621
166528
1283098
3 Valoarea adăugată 410728 393757
4 Cheltuieli salariale la 1000 lei VE din care salarii
personal
298,5
229,16
316
243,1
5 Cheltuieli salariale la 1000 lei CA din care salarii
personal
351,58
270,4
388
298,4
6 Cheltuieli salariale la 2000 lei din care salarii personal 574,2
441,6
534,2
411
În aceste condiţii:
∆FS / VE x 1000, care este de (229,6 – 243,1) = 13,5 se explică factorial astfel:
a) Influenţa numărului de salariaţi faţă de suma VE
b) Influenţa salariului mediu brut
NS1 / VE1 [(FS1 / NS1 – FS0 / NS0)] ∙ 1000 = 25 / 625309 (143621 /25 – 128098 /
25) ∙ 1000 = 0,039 x (5744,84 – 5123,92) = + 27,5 lei
42
2. Pentru cheltuieli salariale la 1000 lei CA se au în vedere modele:
( cs / CA) x 1000
(∆FS /CA) x 1000, care este ( 270,4 – 298,4) = -28 lei
a) Influenţa numărului de salariaţi faţă de suma CA
[(NS1 / CA1 – NS0 / CA0) x FS0 / NS0] ∙ 1000 = (25 / 531049 – 25 / 429206) ∙
128098 / 25 ∙ 1000 = (0,047 – 0,058) x 5123,92 = - 56,3 lei
b) Influenţa salariului mediu brut
NS1 / CA1 [(FS1 / NS1 – FS0 / NS0)] ∙ 1000 = 25 / 625309 (143621 /25 – 128098 /
25) ∙ 1000 = 0,047 x (5744,8 – 5123,92) = + 28,3 lei
3. Pentru cheltuieli salariale la 1000 lei VA avem:
( cs / VA) x 1000
(FS /VA) x 1000
În acest caz (∆FS /VA x 1000 care este de (441,6 - 411) = + 30,6 lei este
explicată factorial prin:
a) Influenţa numărului de salariaţi faţă de suma VA
[(NS1 / VA1 – NS0 / VA0) x FS0 / NS0] ∙ 1000 = (25 / 325160 – 25 / 311724) ∙
128098 / 25 ∙ 1000 = (0,076 – 0,081) x 5123,92 = - 20,7 lei
b) Influenţa salariului mediu brut
NS1 / VA1 [(FS1 / NS1 – FS0 / NS0)] ∙ 1000 = 25 /325160 (143621 /25 – 128098 /
25) ∙ 1000 = 0,076 x 620,9 = 49,1 lei
Este demonstrat astfel faptul că dinamica veniturilor din exploatare şi respectiv
CA, cea a salariilor a constituit premisa reducerii cheltuielilor cu salariile personalului
la 1000 lei cu 41 lei în cazul VE şi cu 56,3 lei în cazul CA. Ca observaţie generală se
relevă o reducere a eficenţei cheltuielilor cu personalul (+ 30,6 lei la 1000 lei Va).
Aceasta înseamnă o reducere a celorlalte componente ale VA, deci inclusiv a capacităţii
de autofinanţare.
3.2. Analiza rezultatului de exploatare
Rezultatul de exploatare exprimă mărimea absolută a rentabilităţii activităţii de
exploatare, prin deducerea tuturor cheltuielilor ( plătibile şi a celor calculate) din
veniturile exploatării (încasabile şi a celor calculate).
Determinarea acestui sold intermediar de gestiune prin procedeul substrativ
43
prezintă următoarea succesiune de calcul:
Tabelul 3.18
Mii lei
Specificaţie N N-1 ∆%
Rezultatul brut de exploatare
+ rezultatul pe bază de armotizări şi
provizioane
+ alte venituri de exploatare
+ dotări pentru amortizări şi
provizioane
- alte cheltuieli de exploatare
135715
2136
-
26764
2318
142652
1662
-
36529
1585
- 5%
+28%
-36%
46%
+ REZULTATUL DE
EXPLOATARE
108769 106200 2%
respectiv:
Re = venituri din exploatare – cheltuieli de exploatare
RE (N-1) = 52866 – 420666 = 106200
RE(N) = 625309 – 516540 = 108769
Deşi rezultatul de la care se pleacă în determinarea sa, respectiv REB
înregistrează o scădere de la o perioadă la alta, RE obţinut în cadrul ciclului de
exploatare creşte cu 2%, ceea ce denotă că societatea desfăşoară o activitate relativ bună
în cadrul ciclului de exploatare.
Se constată că dotările cu amortizările şi provizioane sunt acelea care
determină în partea cea mai mare reducerea RE faţă de REB. Amortizarea poate fi
privită din două puncte de vedere:
1. amortizare ca şi cheltuială calculată dar şi plătibilă contribuie la reducerea
părţii din valoarea adăugată care rămâne la dispoziţia întreprinderii deci a capacităţii de
autofinanţare. Politica de amortizare practicată de întreprindere este cea degresivă.
Regimul de amortizare degresiv constă în multiplicarea cotelor de amortizare liniară ca
unul din coeficienţii următorii:
a) 1,5 dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix de amortizat este între
doi şi cinci ani;
b) 2,0 dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix de amortizat este între
44
cinci şi zece ani;
c) 2,5 dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix de amortizat este mai
mare de zece ani.
Regimul de amortizare degresiv se aplică în două variante determinate de data
de intrare în funcţiune a mijlocului fix, Astfel pentru mijloacele fixe intrate în funcţiune
înainte de 31.12.1993 se utilizează regimul de amortizare degresiv fără influenţa uzurii
morale ( AD1), iar pentru mijloacele fixe intrate în funcţiune după 31.12.1993, regimul
de amortizare degresivă cu influenţa uzurii morale (AD2)
2. amortizarea ca sursă de finanţare, contribuie la constituirea fondului de amortizare
care poate fi utilizat de întreprindere sa sursă de autofinanţare. Cu cât acest fond
de amortizare devine mai mare cu atât posibilităţile de construire a autofinanţării
sunt mai mari.
Modelele factoriale utilizate pentru exprimare RE sunt:
1) RE = beneficiul aferent CA
RE = BafCA
BafCA= Acc x (P / Acc) x ( CA/ P) x (BafCA/ CA)
Unde: Acc – activul economic
P – producţia
Acc = imobilizările corporale + creditul – bail + MFR exp
Unde creditul – bail pe care întreprinderea îl contractează are o valoare de 5000
lei.
MFR exp – necesarul de fond de rulment din exploatare;
Acc = 186443 + 5000 +218227 = 409670 mii lei
Acc expl = 210981 + 5000 + 178028 = 394009 mii lei
Baf CA = 409670 x (549790 / 409670) x (531049 / 549790) x (108769 /
531049) = 409670 x 1,342 x 0,965 x 0,204 = 108769 mii lei
Baf CA = 394009 x (480073 / 394009) x (429206 / 480073) x (106200 / 429206) =
394009 x 1,218 x 0,894 x 0,247 = 106200 mii lei
∆ Baf CA = 108769 – 106200 = 2569 mii lei
2) RE = Nrl x (P/Nrl) x ( CA/P) x ( RE/CA)
unde: Nrl - numărul de lucrători = 25
REN = 25 x (54790 / 25) x (531049 / 54790) x (108769 / 531049) = 25 x 21992 x
45
0,965 x 0,204 = 108769 mii lei
∆RE = REN + RE N-1 = 108769 –106200 = 2569 mii lei
Variaţia RE se datorează influenţei factoriale a elementelor componente.
Întrucât numărul de salariaţi se menţine constant, acesta nu va exercita nici o influenţă
asupra DRE.
1) Influenţa exercitată de modificarea componentei (P/Nrl) = W
∆RE = Nrl (P1/Nrl 1 - P0/ Nrl 0) ∙ CA0/P0 ∙ RE0/CA0 = 25 ∙ (549790 / 25 – 480073
/ 25) ∙ 429206 / 480073 ∙ 106200 / 429206 = 25 x 2796 x 0,894 x 0,247 = +
15397 mii lei
2) Influenţa exercitată asupra ∆RE de modificarea ponderii vânzărilor în
producţia totală:
∆RE = Nrl ∙ P1/Nrl 1(CA1/ P1 - CA0/ P0) ∙ RE0/CA0 = 25 ∙ 549790 /
25( 531049/549790 – 429206 / 480073) ∙ 106200 / 429206 = 25 x 21991 x
( 0,965 – 0,89) x 0,247 = + 12865 mii lei
3) Influenţa exercitată de modificarea Raportului RE/CA
∆RE = Nrl ∙ P1/Nrl 1 ∙ CA1/ P1 (RE1/ CA1 - RE0/ CA0) = 25 ∙ 549790 / 25 ∙
531049/549790 (108760 / 531049 - 106200 / 429206 ) = 25 x 21991 x 0,965 x
(0,204 – 0,247) = -23022 mii lei
Se constată că variaţia rezultatului de exploatare este influenţată pozitiv de
productivitatea muncii, deci o creştere a productivităţii muncii atrage după sine şi o
creştere a RE. De asemenea modificarea ponderii vânzărilor în producţia totală are o
influenţă pozitivă asupra RE, astfel că pe măsură ce tot mai mult din ceea ce se produce
şi se vinde produce consecinţe favorabile asupra RE.
Variaţia RE este influenţată negativ de modificarea ratei RE/CA
3.3. Analiza rezultatului curent
Rezultatul curent este rezultatul obţinut din activitatea de exploatare şi cea
financiară, acesta este dat de rezultatul înaintea impozitării. Potrivit procedeului
substractiv de la rezultatul de exploatare, şi anume:
46
Tabelul 3.19
Mii lei
Specificaţie N N-1 ∆%
Rezultatul de exploatare
+ venituri financiare
- cheltuieli de financiare
108769
10912
6138
106200
4424
6747
+ 2%
+46%
- 9%
= REZULTATUL CURENT 113543 103877 9,6%
Rezultatul curent al întreprinderii înregistrează o uşoară creştere cu 0,5 % faţă
de perioada precedentă, creştere care îşi găseşte explicaţia în venituri din participaţii,
dobânzi şi din diferenţe de curs valutar mai mare faţă de cele din perioada trecută.
Pentru a pune mai bine în evidenţă creşterea RE, se va studia variaţia acestuia de la o
perioadă la alta pe baza următorului model structural:
RC = RE +RF
unde: RF – rezultatul financiar
± ARC = (RE1 ± RF1) – (Reo ± Rfo) = (108769 + 4774) (106200 – 2323) =
113543 – 103877 = +9666 mii lei
1) Influenţa modificării RE
RC = (RE ± Rf0) – (Re0 ± Rf0) = (108769 – 2323) – (106200 – 2323) = 106446 –
103877 = +2569 mii lei
2) Influenţa modificării RF
RC = (RE1 ± RF1) – (RE1 ± Rf0) = (108769 – 4774) – (108769 – 2323) =
113543 –106446 = +7097 mii lei
Total 1) +2) = 9666 mii lei
Se constată o creştere a RC, determinată în mare parte de creşterea RF şi
anume, în proporţie de 73%, ca urmare a veniturilor financiare încasate de firmă. În
ceea ce privesc cheltuielile financiare, acestea deşi se reduc de la o perioadă la alta, ca şi
cheltuieli plătibile ale întreprinderii au influenţe nefavorabile asupra mărimii capacităţii
de autofinanţare.
În totalul cheltuielilor financiare, cheltuielile cu dobânzile au o pondere
ridicată. Aceste cheltuieli cu dobânzile se referă la dobânda plătită de întreprindere
pentru împrumutul obligatar la dobânda plătită la creditul aferent investiţiei. Analiza
47
factorială a acestor cheltuieli cu dobânzile presupune utilizarea următorului model de
calcul:
(Sd/CA) x 1000 = (∆/CA x Sd / ∆) x 1000
unde ( Sd/CA) x 1000 – suma dobânzilor plătite la 1000 lei CA
∆ - împrumuturi, credite şi datorii asimilate;
dobânzile plătite la 1000 lei CA sunt:
4878 / 531049 = 9,1
şi respectiv 6167 / 429206 = 14,3
În aceste condiţii variaţia dobânzilor plătite de întreprindere la 1000 lei ca
mărime de 9,1 – 14,3 = - 5,2 mii lei se explică factorial prin influenţa:
Influenţa împrumuturilor, creditelor, datoriilor asimilate faţă de suma
CA [(∆1 / CA1 –∆ 0 /CA0) ∙ Sd0 / ∆0 ]∙ 1000 = ( 29918 / 521049 – 37003 /
429206) ∙ 6167 / 37003 ∙ 1000 = -29,88 x 0,166 = - 4,97 mii lei
Influenţa dobânzilor plătite de întreprindere
[∆1 / CA1 ∙ (Sd1 / ∆1 –Sd 0 /∆0)]∙ 1000 = 29918 / 531049 ( 4878 / 22928 –
6167/ 37003) ∙ 1000 = 0,056 x (0,1630 –0,1666) = - 0,2 mii lei
Potrivit acestor influenţe, se poate spune că micşorarea ponderii participării
împrumuturilor, creditelor şi datoriilor asimilate la acoperirea financiară a nevoilor,
contribuie la reducerea cheltuielilor cu dobânzile la 1000 lei în CA; cu efecte favorabile
asupra lui CA.
Aceasta denotă că întreprinderea îşi reduce volumul creditar şi împrumuturilor
faţă de perioada precedentă pe seama utilizării în mai mare măsură a fondurilor proprii.
Donbânzile plătite de întrepriendere nu influenţează decât într-o mică măsură
cheltuielile cu dobânzile la 1000 lei CA.
Pentru a determina rezultatul din activitatea curentă, respectiv din activitatea de
exploatare şi cea financiară, obţinut de întreprindere prin eforturi proprii, în afara celor
închiriate, rezultatul curent trebuie corectat cu dobânzile la creditul – bail, pe care
întreprinderea le plăteşte sub forma chiriilor. Astfel,
Rco = RC - chiria
48
Tabelul 3.20
Mii lei
Specificaţie N N-1
Rezultatul curent
Chiria aferentă credit - bail
113543
550
103877
500
Rezultatul curent corecat 112993 103377
3.4. Analiza rezultatului net (RN)
Rezultatul net exprimă mărimea absolută a rentabilităţii financiare, rezultat
care trebuie să fie egal cu soldul creditor reflectat în contul de profit şi pierderi pentru
fiecare alegere. Rezultatul net este ultimul sold intermediar de gestiune pe care
întreprinderea îl determină şi care potrivit procedeului substractiv prezintă următoarele
succesiuni:
Tabelul 3.21
Mii lei
Specificaţie N N-1 ∆%
Rezultatul curent
+ venituri excepţionale
- cheltuieli excepţionale
- impozitul pe profit
113543
16571
35414
43878
103877
5645
37636
31774
+ 9%
+193%
+6%
+38 %
= REZULTATUL NET 50822 40112 26%
Respectiv
RN = venituri totale – cheltuieli totale inclusiv impozitul pe profit
RE (N-1) = 536935 – (465049 + 31744) =40112
RE(N) = 652792 – (558092 +43878) = 50822
Se constată o creştere a rezultaului net cu un procent de 23% cu efecte
favorabile asupra destinaţiilor de repartizare a acestuia. Această creştere este consecinţa
creşterii veniturilor excepţionale şi a reducerii concomitent a cheltuielilor aferente
acestor venituri faţă de perioada precedentă.
49
Societatea comercială remunerează statul prin plata impozitului pe profit la
care aceasta este obligată. Mărimea impozitului pe profit este determinată potrivit
Ordonanţei Guvernului nr.70/1994 pe baza formularului “Declaraţia lunară pentru
impozitul pe profit” şi care trebuie să se depună la Direcţia Generală a Finanţelor
Publice şi a Controlului Financiar de Stat din Oradea până la data de 25 inclusiv, a lunii
următoare, acesta fiind şi termenul de plată a impozitului.
Tabelul 3.22
Mii lei
Venituri din exploatare
Cheltuieli pentru exploatare
Rezultatul de exploatare
625309
516540
108769
Venituri financiare
Cheltuieli financiare
Rezultatul financiar
10912
6138
4774
Venituri excepţionale
Cheltuieli excepţionale
Rezultatul excepţional
16571
35414
-18843
Profit total 94700
Deduceri
Dividende primite de la o persoană juridică română
Sume utilizate pt constituirea rezervei legale (5%) din profitul total
4555
4735
TOTAL DEDUCERI 9290
CHELTUIELI NEDEDUCTIBILE
Amenzi şi penalităţi
Mese, cadouri şi alte cheltuieli pt acţiuni de protocol, reclamă,
publicitate care depăşesc limitele prevăzute de lege
Sume utilizate pt constituirea sau majorarea provizioanelor,
rezervelor peste limitele prevăzute de ordonanţă
24754
4160
6290
TOTAL CHELTUIELI NEDEDUCTIBILE 35204
PROFIT FISCAL 120614
Reducere pentru modernizarea tehnologiei de fabricaţie 1955
Impozit pe profit calculat
Impozit pe profit datorat
45833
43878
50
Analiza structurală a profitului net presupune descompunerea acestuia în
elemente componente, şi anume:
Rezultatul impozabil se deosebeşte de rezultaul exerciţiului înaintat prin aceea
că este supus unor corecţii. Astfel se însumează cheltuielile care depăşesc nivelul admis
prin acte normative ( de ex.: cheltuieli de protocol, reclamă, publicitate; cheltuieli de
deplasare, detaşare şi transferare; amenzile şi penalităţile neimpozabile, suportate pe
cheltuielil; sume utilizate pentru constituirea sau majorarea provizioanelor peste limitele
prevăzute de ordonanţă; alte cheltuieli neductibile prevăzute de dispoziţiile legale).
De asemenea, se scad, nu se impozitează deducerile fiscale cum sunt: rezervele
legale, pierderile din anii precedenţi (în cazul “Artex” S.A. nu poate fi vorba despre
existenţa acestor pierderi), reducerea de impozite, stabilită prin acte normative în cazul
reinvestirii profitului.
Rezultatele de exploatare şi cel financiar obţinute de întreprindere ca urmare a
desfăşurării activităţii sale înregistrează o creştere faţă de perioada precedentă cu 2% şi
respectiv 105%, determinând astfel şi o creştere a rezultatului curent (0,5%). Această
creştere îşi găseşte expresia în cheltuielile mai mici cu amortizările şi provizioanele precum
şi în veniturile financiare mai mari pe care întreprinderea le încasează în cursul exerciţiului.
Deşi rezultatul activităţii excepţionale este negativ, consecinţă a unor cheltuieli
mai mari faţă de veniturile aferente, respectiv întreprinderea cheltuieşte mai mult cu
51
Rezultatul exerciţiului înainte de impozitare
94700
Rezultatul curent113543
Rezultatul exploatării+108769
Rezultatul excepţional
18843
Rezultatul financiar4774
Deduceri fiscale9290
Cheltuieli neadmise a se deduce fiscal
35204
Rezultatul impozabil120614
Rezultatul net50822
Impozit pe profit43878
despăgubirile, amenzile şi penalităţile şi cedarea de active decât încasează, acesta alături
de rezultatul curent detemină un profit brut superior celui din perioada precedentă. Odată
determinat, profitul brut, ca rezultat al întregii activităţi desfăşurate de firmă înaintea
politicii fiscale contribuie la obţinerea profitului impozabil (sau fiscal) prin corectarea sa
cu mărimile deductibile şi nedeductibile menţionate. Cota de impozit aplicată asupra
profitului impozabil este de 29% reglementată legal, iar profitul net (după impozitare) se
obţine ca diferenţă între profitul înainte de impozitare şi impozitul pe profit.
Astfel:
Impozitul de profit calculat = 29% x 120614 = 34978 mii lei
Acesta este corectat cu reducerea aferentă modernizării tehnologiei:
Impozitul pe profit datorat = 34978 – 1955 = 33023 mii lei
Rezultatul net al anului curent este:
94700 – 33023 = 77907 mii lei
3.5. Analiza capacităţii de autofinanţare (CAF)
Capacitatea de autofinanţare reprezintă aptitudinea întreprinderii de a realiza
prin desfăşurarea activităţii sale, resurse destinate ei însăşi sau asociaţilor săi. Respectiv
CAF se defineşte ca fiind surplusul monetar care se formează în cursul unui exerciţiu.
Aceasta se formează pornind de la rezultatul net pe baza procedeului auditiv, prin
următoarea succesiune de calcul:
Tabelul 3.23
Mii lei
Specificaţie N N-1 ∆%
Rezultatul net
+ dotări cu armotizări şi provizioane
- reluări amortizări şi provizioane
+ valoarea contabilă netă a
elementelor de activ cedate
- venituri pe baza cesiunii de
imobilizări
50822
28553
2136
5283
15517
40112
38112
1662
1400
5301
+26 %
- 34 %
+ 28 %
+277 %
+192 %
Capacitatea de autofinanţare 67005 72661 - 8 %
52
Se constată o reducere a CAF faţă de anul precedent dovadă că întreprindera îşi
rezervă pentru sine o parte mai mică din “bogăţia creată” de ea respectiv din valoarea
adăugată. Această reducere îşi are originea în creşterea cheltuielilor cu salariile, în
creşterea impozitului pe profit datorat bugetului de stat.
De asemenea, CAF poate fi determinată şi pe baza procedeului substractiv
pornind de la REB.
CALCULUL CAF – PROCEDEUL SUBSTRACTIV
Tabelul 3.24
Mii lei
Specificaţie N N-1 ∆%
Excedentul brut de exploatare
+ venituri de explaotare altele
+ venituri financiare (1)
+ venituri excepţionale (2)
- cheltuieli de exploatare altele
- cheltuieli financiare (3)
- cheltuieli excepţionale (4)
- impozit pe profit
135715
-
10912
1054
2318
5524
28956
43878
142656
-
4424
344
1585
6167
35233
31774
-5
146
206
-68
-9
-21
38
= Capacitatea de autofinanţare 67005 72661 - 8
(1) fără reluări asupra provizioanelor;
(2) fără: - venituri din cesiunea imobilizării;
- reluări asupra provizioanelor excepţionale;
Venituri impozabile = 16571 – 15517 = 1054
(3) fără: amortizări şi provizioane financiare calculate;
Cheltuieli financiare = 63138 – 614 = 5524
(4) fără : valoarea contabilă netă imobilizărilor cedate;
Cheltuieli excepţionale = 35414 – 1175 – 5283 = 28956
Pentru a evidenţia mai bine această scădere se va studia variaţia CAF în funcţie
de influenţa factorilor care o compun, şi anume: rezultatul net, beneficiul de cesiune, şi
dotările nete.
53
CALCULUL DOTĂRILOR NETE
Tabelul 3.25 Mii lei
N N-1
Reluări de amortizări şi provizioane
Dotări cu amortizări şi provizioane
2136
28553
1662
38112
Dotări nete (DN) 26417 36450
CALCULUL BENEFICIULUI DE CESIUNE
Tabelul 3.26 Mii lei
N N-1
Venituri pe baza cesiunii de imobilizări
Valoarea contabilă netă a elementelor de activ cedate
15517
5283
5301
1400
Beneficiul de cesiune (BC) 10234 3901
Astfel:
CAF = RN – BC +DN
Iar variaţia sa devine:
∆ CAF = (RN1 – BC1 + DN1) - (RN0 – BC0 + DN0) = (50822 – 102324 +
26417) – (40112 –3901 + 36450) = 67005 - 72661 = - 5656 mii lei
Această variaţie a CAF este explicată prin influenţa:
1) rezultatul net:
∆ CAF = (RN1 – BC0 + DN0) - (RN0 – BC0 + DN0) = (50822 – 3901 +
36450) –
(40112 –3901 + 36450) = 83371 - 72661 = 13528 mii lei
2) beneficiul de cesiune
∆ CAF = (RN1 – BC1 + DN0) - (RN1 – BC0 + DN0) = (50822 – 102324 +
36450) – (50822 –3901 + 36450) = 77038 - 83371 = - 7999 mii lei
54
3) dotările nete
∆ CAF = (RN1 – BC1 + DN1) - (RN1 – BC1 + DN0) = (50822 – 102324 +
26717) –
(50822 –102324 + 36450) = 67005 –77038 = - 10033 mii lei
Totalul 1) + 2) + 3) = - 5656 mii lei
Se constată că factorii care determină reducerea CAF sunt beneficiul de
cesiune şi dotările nete. Dotările nete ca elemente calculate au influenţă negativă asupra
CAF întrucât amortizările şi provizioanele calculate la nivelul întreprinderii sunt mult
mai mari decât reluările pe baza acestora.
Beneficiul de cesiune este dat de mărimea veniturilor obţinute de întreprindere
din cedarea activelor (preţul de vânzare a elementelor de activ vândute, exclusiv TVA)
faţă de mărimea cheltuielilor din operaţiunile de capital ar fi valoarea neamortizată a
acestor imobilizări vândute.
Rezultatul net are o influenţă favorabilă asupra CAF, astfel cu cât rezultatul net
este mai mare, între cei doi indicatori existând o legătură direct proporţională.
Analiza capacităţii de autofinanţare presupune în continuarea determinării sale
şi repartizarea pe cele trei destinaţii. Astfel o primă destinaţie se referă la acoperirea
unor lucrări de gestiune pe baza sumelor determinate de mărimea provizioanelor pentru
activul circulant şi a provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli, acestea din urmă
constituite de întreprindere pentru a preîntâmpina unele situaţii păgubitoare care s-ar
putea ivi.
Cea de-a doua destinaţie se referă la repartizarea CAF pentru menţinerea
capacităţii de producţie la nivelul firmei pe seama amortizării imobilizărilor.
Întreprinderea reuşeşte prin CAF să-şi menţină capacitatea de producţie, capacitatea
care a fost modernizată, prin investiţia care a fost făcută în anii anteriori, constând într-o
secţie nouă pentru producerea de costume din piele de damă.
Ultima destinaţie a CAF afectează dezvoltarea, respectiv partea care rămâne
din CAF după primele repartizări inclusiv repartizarea dividendelor. În anii avuţi în
vedere, societatea distribuie dividende acţionarilor săi în proporţie de 40% din profitul
net.
Având în vedere repartizarea CAF pe cele trei destinaţii şi în corelaţie cu
aceasta tipologia autofinaţării, ca autofinanţare de menţinere (care corespunde părţii din
55
CAF afectată pentru menţinerea capacităţii de producţie şi pentru acoperirea unor
cheltuieli de gestiune) şi autofinanţarea de expansiune care corespunde părţii afectate
din CAF pentru dezvoltare, se pot reprezenta grafic următoarele:
Pentru acoperirea cheltuielilor de gestiune:
2574 + 4570 = 7144 mii lei, sumă care actualizată la o rată a inflaţiei de 40,7%
se obţine:
7144 + 7144 x 40,7 % = 10051 mii lei
CAF (1) pentru menţinerea capacităţii de producţie:
21190 + 21190 x 40,7 % = 29814 mii lei
pentru dezvoltare: prin diferenţă se determină CAF – dividende distribuite –
prima repoartizare – a doua repartizare:
67005 – 10051 – 29814 – 20329 = 6811 mii lei
CAPACITATEA DE AUTOFINAŢARE
CAF – pentru acoperirea cheltuielilor de gestiune
10051Autofinanţarea de
menţinere39865CAF – pentru menţinerea
capacităţii de producţie29814
CAF – pentru dezvoltare6811
Autofinanţarea de expansiune
6811Dividendele distribuite
29329
Pentru perioada precedentă această prezentare are structura:
CAPACITATEA DE AUTOFINAŢARE
CAF – pentru acoperirea cheltuielilor de gestiune
7258Autofinanţarea de
menţinere52584CAF – pentru menţinerea
capacităţii de producţie45326
CAF – pentru dezvoltare4032
Autofinanţarea de expansiune
4032Dividendele distribuite
160045
56
Pentru acoperirea cheltuielilor de gestiune:
2314 + 2845 = 5159 mii lei
5159 + 5159 x 40,7% = 7258 mii lei
CAF (0) pentru menţinerea capacităţii de producţie:
32215 + 32215 x 40,7% = 45326 mii lei
pentru dezvoltare: CAF – dividende – prima repartizare – a doua repartizare:
72661 – 16045 – 7258 – 45326 = 4032 mii lei
Pe baza acestor prezentări, s-a putut constata că întreprinderea a distribuit în
anul curent dividende mai mari, ca sumă, pentru că procentul de distribuţie se menţine
(40%). Lucru explicabil prin creşterea profitului net, cu rezultate mulţumitoare atât
pentru întreprindere cât şi pentru acţionarii săi.
În ceea ce priveşte repartizarea pe cele trei destinaţii, întreprinderea s-a dovedit
a fi mai interesantă în alocarea unor sume mai mari (21,6%) pentru dezvoltare decât în
anul precedent (19%) cu toate că capacitatea de autofinanţare era mai mare.
Aceasta dovedeşte dorinţa întreprinderii de a se adapta mai uşor la cerinţele
pieţii externe, de a se menţine pe pieţele deja pătrunse şi de a cuceri noi pieţe prin
producerea şi desfacerea de produse superioare calitativ.
Printre obiectivele majore ale întreprinderii, de menţionat este cel privind
menţinerea capacităţii de producţie, ea alocând în acest scop din CAF 40% în 2000
asigurându-şi astfel producţia şi de aici posibilităţi de obţinere a unor venituri cât mai
mari.
57
CAPITOLUL 4
CORELAŢIILE CAPACITĂŢII DE AUTOFINANŢARE CU
ALŢI INDICATORI ŞI UTILITATEA EI
4.1. Corelaţia capacităţii de autofinanţare cu alţi indicatori
1) corelaţia dintre capacitatea de autofinanţare şi strategia aleasă de
manageriat.
Între strategiile de manageriat, de amintit sunt:
a) strategii care conduce la modificări de durată a nivelului capacităţii de
autofinanţare prin:
- combinarea de resurse de producţie;
- prelevări diverse;
- includerea în activ la imobilizări necorporale a unor cheltuieli ( de
cercetare, dezvolatre) în vederea amortizării;
b) startegii privind modificarea conjucturală a nivelului CAF prin:
- reintegrarea sau nu a unor rezereve deghizate din categoria de exemplu a
provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli;
- modularea unor cheltuieli de paltă a impozitultui;
2) corelaţia dintre CAF şi cifra de afaceri:
Este pusă în evidenţă prin calculul raportului CAF/CA
N: CAF / CA = 66455 / 531049 = 0,125
N-1: CAF / CA = 72161 / 429206 = 0,168
Se constată o reducere a ponderii capacităţii de autofinanţare în cifra de
afaceri. Înseamnă că cifra de afaceri contribuie într-o mai mică măsură prin producţia
vândută la formarea valorii adăugate, şi de aici mai departe la formarea capacităţii de
autofinanţare; aceasta poate fi o explicaţie pe lângă multe altele pentru care Caf este mai
mică în anul curent de cât în cel precedent.
3) corelaţia dintre capacitatea de autofinanţare şi rezultatuil aferent activităţii
financiare
RF1/ CAF 1 = 4774 / 66455 = 0,071
RF0 / CAF0 = - 2323 /72161 = 0,032
Această corelaţie arată măsura în care întreprinderea îşi acoperă pierderile
58
realizate în activitatea financiară pe seama CAF; astfel, cu cât pierderile de acoperire
sunt mai mari, cu atât CAF se diminuează mai mult, ceea ce se face ca această corelaţie
care există între CAF şi rezultatul aferent activităţii financiare să fie una inversă.
Această creştere de la 0,032 la 0,071 este explicată nu pe seama cheltuielilor financiare
care au scăzut, ci pe seama scăderii CAF în acea perioadă;
4) corelaţia dintre capacitatea de autofinanţare şi fiscalitate
Datorii fiscale 1/ CAF 1 = 55005 / 66455 = 0,0827
Datorii fiscale 0 / CAF 0 = 48125 / 72161 = 0,666
Fiscalitatea joacă un rol important în formarea autofinanţării. Cheltuielile cu
amortizarea reduc nivelul impozitului pe profit (prin micşorarea bazei impozabile) şi
creează posibilităţi de sporire a autofinanţării.
Deşi pe total amortizarea are o influenţă neutră asupra autofinanţării, aplicarea
diverselor metode de amorizare ca şi posibilitatea întreruperii sau încetinirii ritmului de
amortizare, permite constituirea anuală a unui fond de amortizare, scad fluxurile
negative reprezentând fiscalitatea asupra profitului, crescând fluxurile de autofinanţare;
5) corelaţia dintre capacitatea de autofinanţare şi dividende
Dividende 1 / CAF 1 = 20329 / 66455 = 0,305
Dividende 0 / CAF 0 = 16045 / 72161 = 0,222
Între CAF şi repartizarea profitului există o stânsă legătură. Acordarea de
dividende mai mari sau mai mici influenţează nemijlocit asupra autofinanţării.
Acordarea de dividende mai mari are drept efect pozitiv păstrarea încrederii şi fidelităţii
lor faţă de societate, însă micşorează CAF. În cazul opus de nerepartizare de dividende
apar nemulţumiri în masa acţionarilor care se pot concretiza în vânzarea acţiunilor
deţinute.
Societatea “Artex” SA procedează la o repartizare a dividendelor în procent de
40% din profitul net, procent care este satisfăcător atât pentru firmă care pe de altă
parte este interesată şi de extinderea şi de modernizarea ei, cât şi pentru acţionari
conştienţi fiindcă vor avea la rândul lor alte beneficii pe seama extinderii şi
modernizării firmei la care sunt acţionari;
6) corelaţia dintre capacitatea de autofinanţare şi împrumut
Datorii 1/ CAF 1 = 129163 / 66455 = 1,94
Datorii 0 / CAF 0 = 121438 /72161 = 1,68
Obligaţiile firmei decurg din politica de îndatorare a acesteia, traduse fiind în
plăţile regulate de dobânzi şi rambursări anuale, împreună constituind cheltuieli
59
financiare. Dar cum cheltuielile financiare se reduc de la N +1 la N, beneficiul aferent
activităţii financiare creşte, şi prin urmare aceasta are o influenţă favorabilă asupra
CAF.
Sub aspect financiar legătura între CAF şi îndatorare este mult mai complex.
CAF este aproape întotdeauna o condiţie necesară în vederea obţinerii unui împrumut,
ea constituie în acelaşi timp, o garanţie şi nu mijloc de rambursare. Pentru a aproba
creditele solicitate, băncile cer întreprinderii încasarea în anumite limite de îndatorare.
Astfel, raportul Datorii / CAF trebuie să fie mai mic sau egal cu 4.
Datorii / CAF ≤ 4
Condiţie care este îndeplinită în ambii ani, în conformitate cu care Societatea
“Artex” SA a reuşit să obţină creditul. Astfel, cu cât creşte CAF, creşte şi posibilitatea
apelării la credite.
4.2. Utilitatea capacităţii de autofinanţare
Capacitatea de autofinanţare măsoară capacitatea întreprinderii de a finanţa
prin propriile sale resurse nevoile financiare curente: dividende, investiţii, rambursarea
datoriilor. Potrivită în dinamină, CAF constituie un nivel util de comparaţie, de la un an
la altul, rezultatul net fiind suficient.
1) Astfel, raportând CAF la totalitatea fondurilor păstrate în întreprindere
(capitaluri proprii, amortismente şi provizioane) se poate determina rentabilitatea
activităţii întreprinderii, şi anume:
(CAF / capital propriu + amortismente + provizioane) x 100
pentru anul N:
(66455 / 363700 + 54333) x 100 = 18,5%
Se constată că fondurile păstrate în întreprindere contribuie într-o măsură mai
mică la formarea CAF în anul curent faţă de cel precedent, dovadă a reducerii acesteia.
2) CAF este utilizată pentru a măsura capacitatea de rambursare a capitalurilor
împrumutate prin rata:
Capitaluri împrumutate / CAF
pentru anul N:
29918 / 66455 = 0,450
pentru anul N-1:
37003 / 72161 = 0,512
Reducerea acestei rate pune în evidenţă faptul că întreprinderea este în măsură
60
în anul curent să-şi ramburseze împrumuturile într-un termen mai scurt pe seama altor
resurse, de exemplu a fondului de dezvoltare construit după repartizarea profitului net.
3) Pentru a se determina capacitatea de ramburdare a datoriilor, întreprinderea
calculează rata:
Datorii financiare / CAF
Pentru anul N:
55005 / 66455 = 0,082
pentru anul N –1:
48125 / 72161 = 0,66
Mărimea acestei rate pune în evidenţă o creştere de la un an la altul a
capacităţii întreprinderii de a-şi achita datoriile financiare pe seama capacităţii de
autofinanţare cu toate că aceasta scade CAF; explicaţia constând într-o creştere relativ
mică a datoriilor financiare de la o perioadă la alta cu ÷ 14%
4) Inversul ratei anterioare, respectiv Datorii financiare / CAF exprimă marja
teoretică de care dispune întreprinderea pentru a se îndatora, şi anume:
CAF / Datorii financiare
Pentru anul N:
66455 /55005 = 1,20
pentru anul N –1:
72161 / 48125 = 1,49
Calculul acestor rate arată că întreprinderea îşi reduce posibilităţile de
îndatorare; pentru că marja teoretică de care dispune este mai mică, ea trebuind astfel să
procedeze la onorarea la timp a obligaţiilor fiscale şi sociale.
Pentru a se aprecia politica de autofinanţare se măsoară evoluţia următoarelor
rate calculate de întreprindere:
1) Rata de autofinanţare a imobilizărilor corporale =
= Autofinanţarea / Imobilizări corporale achiziţionate x 100
Autofinanţarea = CAF – Dividende
Ralc(N) = (46676 / 260874) x 100 = 17,8 %
Ralc(N-1) = (56616/259316) x 100 = 21,8 %
Valorile acestor rate arată că societatea “Artex” SA a destinat o parte mai mare
din finanţarea proprie pentru achiziţii de imobilizări corporale în anul N –1 decât în anul
N.
3) Rata de autofinanţare a imobilizărilor corporale şi financiare =
61
= Autofinanţarea / Imobilizări corporale şi financiare achiziţionate x 100
Ralc CF(N) = 46676 /( 260874 + 7592) x 100 = 17,3 %
Ralc CF(N-1) = 56616/ (259316 + 1818) x 100 = 21,6 %
Şi în acest caz, întreprinderea achiziţionează mai mult în anul N –1 pe seama
finanţărilor proprii decât în anul N. Întrucât ponderea imobilizărilor financiare în totalul
imobilizărilor este mică, rata de autofinanţare a imobilizărilor corporale şi financiare
înregistrează în ambii ani o uşoară creştere faţă da rata de autofinanţare a imobilizărilor
corporale.
62
CONCLUZII ŞI PROPUNERI
Analiza capacităţii de autofinanţare presupune determinarea posibilităţilor
întreprinderii de a realiza în cursul desfăşurării activităţii numeroase resurse necesare
acesteia pentru continuarea activităţii şi pentru dezvoltare.
Societatea comercială “Artex” S.A. Oradea având ca obiect de activitate
producerea şi comercializarea produselor de artizanat din lemn, marochinărie din piele
cu motive populare, costume de piele, este prezentă atât pe piaţa internă cu produsele
sale cât şi pe piaţa externă. Astfel 60% din veniturile încasate din vânzări sunt aferente
livrărilor la export pe baza contractelor încheiate cu partenerii externi.
Ca substratant pentru o firmă italiană, la rândul său cumpără de pe piaţa
externă materiale (coloranţi şi mordanţi) pentru a realiza produse la standardele cerute
de ordonatorul italian, costul în valută al acestora afectând consumul intermediar al
întreprinderii.
În întreaga activitate desfăşurată de întreprindere, formarea CAF este
influenţată negativ de acţiunea numeroşilor factori în diferite stadii de desfăşurare a
activităţii. Astfel, creşterea consumului intermediar într-un ritm mai rapid decât cel al
producţiei prin cumpărăturile de materii prime şi materiale atât de pe piaţa internă cât şi
de pe cea externă are ca rezultat reducerea “bogăţiei” create de întreprindere, respectiv a
valorii adăugate, şi deci, şi părţii care rămâne la dispoziţia acesteia după repartizarea
valorii adăugate.
Factor cu influenţă negativă asupra CAF sunt şi cheltuielile cu salariile prin
care sunt remuneraţi salariaţii întreprinderii. Deşi, creşterea salariilor este acoperită pe
seama creşterii productivităţii muncii, ele diminuează RBE şi prin acesta toate celelalte
rezultate pe baza cărora se formează CAF.
Un alt factor este reprezentat de armotizare ca şi cheltuială deductibilă, un
element de cost material, un cost relativ fix în raport cu volumul fizic al producţiei.
Aceasta reprezintă din punct de vedere financiar o pierdere, contribuind alături de
ceilalţi factori la reducerea părţii care rămâne la dispoziţia întreprinderii după
repartizarea valorii adăugate.
În condiţiile în care întreprinderea a apelat la credite bancare pentru finaţarea
unei investiţii şi la împrumutul obligatar, cheltuielile cu dobânzile aferente acestor
datorii influenţează mărimea CAF. În perioada curentă, cheltuielile cu dobânzile se
reduc, dar ele există şi existenţa acestora determină reducerea rezultatului aferent
63
activităţii de exploatare şi financiară a întreprinderii (a rezultatului curent).
În cele din urmă, cât mai aproape de formarea capcităţii de autofinanţare,
factorul cu influenţă negativă asupra acesteia este impozitul pe profit. Impozitul pe
profit ca obligaţie fiscală a întreprinderii, impus prin norme reglementate este absolut
necesar plata sa, imposibilă fiind sustragerea de la achitarea lui. Este factorul asupra
căruia nu se poate acţiona în sensul diminuării efectelor pe care le are – reducerea
rezultatului net cu valoarea sa – şi Caf în cele din urmă – întrucât acesta reprezintă o
cotă mai mică de 38 % asupra profitului realizat, cu excepţia cazului în care
întreprinderea decide reinvestirea unei părţi din profit, consecinţa fiind reducerea cu
50% a impozitului pe profitul reinvestit.
În consecinţă, acţiunea conjugată a acestor factori influenţează mărimea CAF,
în sensul diminuării ei, fiecare din aceşti factori având o influenţă diferită.
Întreprinderea poate avea în vedere pentru a ameliora aceste consecinţe ale
factorilor menţionaţi următoarele aspecte:
- raţionalizarea consumului intermediar, prin îmbunătăţirea aprovizionării
respectiv reducerea duratelor de aprovizionare cu materii prime şi materiale necesare
procesului de producţie care ar avea ca şi consecinţă reducerea imobilizărilor de fonduri
şi o accelerare a rotaţiei lor. De asemenea, consumaţia la nivel de întreprindere trebuie
să reflecte necesităţile reale ale acesteia;
- optimizarea stocurilor, identificarea acelora care au o utilizare lentă, a celor
neutilizabile în producţia firmei, a celor declasate astfel încât mărimea acestora să fie la
nivelul necesităţilor;
- optimizarea transporturilor atât în activitatea de aprovizionare cât şi în cazul
desfacerii prin evitarea cheltuielilor nejustificabile cu transportul materiilor prime de la
furnizori la depozitul firmei şi respectiv a produselor finite către diverşi clienţi interni
sau externi;
- diversificarea producţiei, înlocuirea unor sortimente de fabricaţie şi cucerire
în acelaşi timp a unor pieţe de desfacere;
- repartizarea pe viitor a unor sume cât mai mari din CAF pentru dezvoltarea,
respectiv extinderea şi modernizarea firmei prin resurse proprii şi renunţarea pe cât
posibil la credite, având în vedere costurile ridicate ale acestora şi repercusiunile pe care
le are asupra activităţii întreprinderii.
64
BIBLIOGRAFIE
1. Căinap I. Analiza activităţii microeconomice şi financiare, Ed. Dacia, Cluj –
Napoca, 1996
2. Creţoiu Ghe. Ş-a – Economie politică, Casa de Editură şi Presă “Şansa”,
Bucureşti, 1993
3. Horia Cristea – Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed. Mirhon, Timişoara,
1996
4. Gerard Alfonsi & Paul G. – Practique de gestion et d'analyse financieres
5. Gheorghiu Al. – Analiza activităţii economice a întreprinderilor, EDP, 1982
6. Iancu A. – Tratat de economie, Ed. Economică, Bucureşti, 1992
7. Işfănescu A. – Practica evalării economice a întreprinderii, Tribuna
Economică, Bucureşti, 1995
8. Mărgulescu D. – Analiza economico – financiară a întreprinderii, Tribuna
Economică, 1994
9. Mărgulescu D. – Diagnostic economico – financiar, Ed. Romcart, 1994
10. Murgescu C. – Mersul ideilor economice la români, Ed. Enciclopedică,
Bucureşti, 1994
11. Nicolae I. – Istoria gândirii economiei, Ed. Didacticî şi Pedagogică,
Bucureşti, 1992
12. Rusu D. ş.a. – Analiza activităţii economice a întreprinderilor, EDP,
Bucureşti, 1979
13. Rusu C. Analiza şi regalşrea firmei prin costuri, Ed. Gh. Asachi, Iaşi, 1995
14. Sovodiş B. – Analiza actiovităţii economice, Ed. Ceres, Bucureşti, 1980
15. Ion Stancu – Finanţe, Ed. Economică.
16.Liviu Spătaru -Analiza Economico-Financiară,
Instrument al Managementului Întreprinderilor, ediţia a doua, Ed.
Economică, Bucureşti, 2010
65