Capitolul 3. ANALIZA REZULTATELOR ÎNTREPRINDERII PE BAZA CONTULUI DE REZULTATE

3.1. Contul de rezultate3.2. Soldurile intermediare de gestiune3.3. Capacitatea de autofinanatere (CAF)3.4. Ratele de rentabilitate comerciala3.5. Evaluarea performanţelor întreprinderii prin analiza CAF si AF

3.1.CONTUL DE REZULTATE

Spre deosebire de bilanţ, care exprimă situaţia patrimonială la care s-a ajuns la încheierea exerciţiului, contul de rezultate arată cum s-a ajuns la această stare, evidenţiază fluxurile de venituri şi cheltuieli pe durata exerciţiului financiar. Legătura dintre bilanţ şi contul de rezultate se realizează prin intermediul profitului.

Analiza pe baza contului de rezultate are ca obiectiv evaluarea performanţelor întreprinderii, prin intermediul soldurilor intermediare de gestiune, a capacităţii de autofinanţare şi a ratelor de rentabilitate.

Formatul actual al contului de rezultate din România este tip listă, armonizat cu legislaţia europeană.

In contul de rezultate, veniturile şi cheltuielile sunt grupate pe trei domenii de activitate:- exploatare;- financiară;- extraordinară.

a. Activitatea de exploatare:o Veniturile din exploatare:

cifra de afaceri = însumarea veniturilor din vânzarea mărfurilor şi a celor din producţia vândută;

producţia stocată = variaţia de stocuri şi soldul de facturi care se referă la producţia stocată;

producţia imobilizată; subvenţii de exploatare; venituri din reluări de provizioane care nu s-au utilizat sau s-au utilizat doar

parţial; alte venituri din exploatare.

o Cheltuielile de exploatare: costul mărfurilor achiziţionate; cheltuieli ocazionate de aprovizionarea cu materii prime şi materiale în cursul perioadei şi

cele din variaţia stocurilor de materiale; cheltuieli cu lucrări şi servicii executate de terţi; impozite, taxe şi vărsăminte asimilate (fără impozitul pe profit); plata salariilor şi acoperirea cheltuielilor cu caracter social (bugetul asigurărilor sociale); amortizări ale imobilizărilor; provizioane aferente activelor circulante şi asupra riscurilor şi cheltuielilor de exploatare; alte cheltuieli de exploatare. b.Activitatea financiara

o Veniturile financiare: venituri din participarea firmei la capitalul altor societăţi; venituri din plasamente imobilizate;

1

dobânzi bonificate de bănci pentru disponibililul din cont; diferenţe favorabile de curs valutar; reluarea provizioanelor financiare constituite şi neutilizate; venituri din cesiune de valori mobiliare de plasament.

o Cheltuielile financiare: dobânzi şi comisioane plătite băncilor şi altor terţi creditori; amortizări şi provizioane financiare calculate; diferenţe nefavorabile de curs valutar; cheltuieli aferente cesiunii de valori mobiliare de plasament;

c. Activitatea exceptionalao Veniturile excepţionale:

operaţiuni de gestiune: amenzi, penalităţi platite de terţi catre firma; despăgubiri; reduceri, scutiri de impozite ;

operaţiuni de capital: venituri din cesiunea de active; subvenţii pentru investiţii virate la venituri; provizioane neutilizate privind activitatea excepţionala.

o Cheltuielile excepţionale : operaţiuni de gestiune:

amenzi, penalităţi, despăgubiri plătite terţilor; donaţii acordate.

operaţiuni de capital: valoarea contabilă a activelor furate, distruse, pierdute; amortizări şi provizioane excepţionale calculate.

Rezultatul brut al exercitiului financiar Veniturile şi cheltuielile de exploatare determină mărimea rezultatului exploatării. Veniturile şi cheltuielile financiare determină mărimea rezultatului financiar. Mărimea rezultatului exploatării şi al celui financiar determină rezultatul curent. Veniturile şi cheltuielile excepţionale determină mărimea rezultatului excepţional. Mărimea rezultatului curent şi a celui excepţional determină rezultatul brut al

exerciţiului. Rezultatul brut al exerciţiului poate fi calculat si pe baza veniturilor şi cheltuielilor totale, respectiv a rezultatelor pe cele trei activităţi.Rezultatul net al exerciţiului (profit sau pierdere):

- se obtine prin deducerea impozitului pe profit din rezultatul brut al exerciţiului.Impozitul pe profit:

- se aplică profitului impozabil;- profitului impozabil se obţine din profitul brut total, din care se scad veniturile neimpozabile şi se adauga cheltuielile nedeductibile fiscal specificate prin lege.

Fluxurile de venituri şi cheltuieli se pot clasifica în:- fluxuri de venituri încasabile şi fluxuri de cheltuieli plătibile;- fluxuri de venituri şi cheltuieli calculate.

Veniturile încasabile cuprind veniturile încasate efectiv în cursul exerciţiului financiar şi cele de încasat în exerciţiul următor. Ele influenţează profitul net şi trezoreria, pentru că presupun o intrare de numerar. Cheltuielile plătibile sunt cele plătite în exerciţiul curent şi cele de plătit în exerciţiul următor, influenţează profitul net şi trezoreria, deoarece antrenează un flux monetar (o ieşire de numerar).

2

Veniturile şi cheltuielile calculate nu afectează direct trezoreria, pentru că nu antrenează fluxuri de numerar, influenţând doar rezultatul. Aceste venituri şi cheltuieli se referă la:

ajustarea valorii activelor (amortizări şi provizioane); cedarea de active imobilizate; cote părţi din subvenţiile pentru investiţii virate asupra rezultatului exerciţiului.

3.2. SOLDURILE INTERMEDIARE DE GESTIUNE

Pornind de la structura contului de rezultate, se pot calcula anumiţi indicatori privind volumul şi rentabilitatea activităţii întreprinderii.

Datorită faptului că se calculează în trepte, pornind de la cel mai cuprinzător (producţia exerciţiului + marja comercială) şi încheind cu cel mai sintetic (rezultatul net), seria acestor indicatori poartă numele de cascadă a soldurilor intermediare de gestiune (SIG), reprezintă de fapt nişte rezultate intermediare, care furnizează informaţii despre fiecare treaptă de acumulare.

1) Marja comerciala (MC): MC = Venituri din vânzarea mărfurilor – Cheltuieli privind mărfurile

Marja comercială (adaos comercial) se calculează doar pentru firmele cu activitate comercială, presupune cumpărarea şi revânzarea mărfurilor în aceeaşi stare.

Marja comercială - reprezintă un indicator fundamental pentru aprecierea performanţelor întreprinderilor comerciale şi a calităţii politicii lor de vânzări, precum şi pentru studiile previzionale, dar este insuficient pentru analize pertinente. În general, cu cât întreprinderea este mai aproape de consumatorul final, cu atât procentul de marjă comercială este mai ridicat.

2) Productia exercitiului (QE): QE = Producţia vândută + Variaţia stocurilor + Producţia imobilizată

Producţia exerciţiului este un indicator specific firmelor cu activitate industrială. Trebuie subliniat însă faptul că, acest sold nu poate reflecta fidel valoarea producţiei unei firme în decursul unei perioade, deoarece componentele sale sunt evaluate la preţuri şi costuri diferite: producţia vândută la preţ de vânzare, iar cea stocată şi imobilizată la cost de producţie.

De multe ori se fac confuzii între cifra de afaceri şi producţia vândută. Precizăm că indicatorul cifră de afaceri (CA) reprezintă suma dintre veniturile din vânzarea mărfurilor, producţia vândută şi veniturile din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri nete.

3) Valoarea adaugata (VA) Exprimă creşterea de valoare degajată de utilizarea factorilor de producţie (capital şi muncă),

eficienta întreprinderii în utilizarea capitalului său economic:VA = MC + QE – Consumuri externe

În categoria consumurilor externe se cuprind: cheltuieli cu materiile prime, materialele consumabile, combustibilul, energia, apa, cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi etc.

Valoarea adăugată este primul sold intermediar de gestiune în sensul adevărat al termenului.

Din valoarea adăugată vor fi remuneraţi participanţii direcţi şi indirecţi la activitatea economică a firmei:

- personalul: cheltuieli de personal şi participare la profit;- statul (impozite şi taxe minus subvenţii pentru exploatare);- creditorii: dobânzi, comisioane;- acţionarii: dividende;

- întreprinderea: autofinanţare.Evoluţia valorii adăugate trebuie interpretată în funcţie de factorii care au generat-o:

- nu întotdeauna o creştere a valorii adăugate implică o creştere a rezultatului net şi a rentabilităţii;

3

- cresterea se poate datora unei creşteri a stocurilor de produse finite fabricate la costuri foarte mari, care nu au putut fi valorificate, întreprinderea confruntându-se cu o situaţie problematică.

4) Excedentul brut al exploatarii (EBE): EBE = VA + Venituri din subvenţii de expl. – Chelt. cu impozite şi taxe – Chelt. de personalAcest sold este calculat:

o independent de politica financiară a întreprinderii (nu ţine cont de veniturile şi cheltuielile financiare;

o independent de politica de investiţii (nu ţine cont de amortizări);o independent de politica fiscală (nu ţine cont de impozitul pe profit);o independent de elementele extraordinare.

De aceea este indicatorul cel mai folosit pentru compararea performanţelor întreprinderilor din acelaşi domeniu de activitate.

Se poate considera că EBE reprezintă, în linii mari, fluxul de trezorerie potenţial degajat de activitatea de exploatare şi se mai poate calcula astfel:

EBE = Venituri din exploatare încasabile – Cheltuieli de exploatare plătibile- EBE < 0 - se numeşte insuficienţă brută de exploatare (IBE) şi indică deficienţe structurale serioase ale activităţii de bază a întreprinderii.

5) Rezultatul exploatarii (RE): RE = EBE + + Alte venituri din exploatare - - Ajustarea valorii imobilizărilor corporale şi necorporale - - Ajustarea valorii activelor circulante - - Ajustări privind provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli - - Alte cheltuieli de exploatare .Rezultatul exploatării corespunde excedentului brut al exploatării, corectat cu alte venituri şi

cheltuieli de exploatare şi cu amortizările şi provizioanele privind exploatarea.„Alte venituri de exploatare” sunt veniturile care nu privesc producţia exerciţiului: venituri din despăgubiri şi donaţii, din vânzarea activelor, subvenţii pentru investiţii, etc.„Alte cheltuieli de exploatare” se referă la cheltuieli legate de despăgubiri, amenzi, donaţii,

cedarea activelor, etc.Determinarea rezultatului exploatării presupune, de asemenea, luarea în considerare a

deprecierii capitalului de producţie şi a riscurilor legate de activitatea de exploatare, prin intermediul cheltuielilor şi veniturilor calculate (amortizări şi provizioane, cuprinse în posturile de ajustări).

Rezultatul exploatării prezintă avantajul că permite anumite comparaţii între deciziile productive ale întreprinderilor din acelaşi sector de activitate, independent de raportul între resursele proprii şi cele împrumutate pe care-l au acestea (nu este afectat de cheltuielile cu dobânzile aferente capitalului împrumutat).

Rezultatul curent (RC): este calculat pornind de la elementele normale şi obişnuite ale activităţii, cuprinde exploatarea si activitatea finaciara:

RC = RE + RFin6) Rezultatul net (RN)

Exprimă mărimea absolută a rentabilităţii financiare a firmei.RN = RC + Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare – Impozit pe profit – Alte cheltuieli cu impozite care nu apar în elementele de mai sus

- RN > 0 , inseamna profit, este bine ca el să fie susţinut şi de existenţa unor disponibilităţi monetare reale, altfel va rămâne doar un potenţial scriptic de finanţare. El urmează să fie repartizat în funcţie de politica întreprinderii între: acţionari (sub formă de dividende) si reinvestire.

4

3.3. CAPACITATEA DE AUTOFINANŢARECapacitatea de autofinanţare (CAF): reprezintă capacitatea întreprinderii de a finanţa: dividende +investiţii.Capacitatea de autofinanţare corespunde ansamblului de resurse proprii degajate de întreprindere, reprezentând:

- un excedent de venituri încasabile (corespunzând unor încasări efective sau viitoare) în raport cu cheltuielile plătibile (corespunzând unor plăţi efective sau viitoare);- in această optică, putem considera CAF ca reprezentând degajarea potenţială de trezorerie, atunci când toate veniturile încasabile sunt încasate şi toate cheltuielile plătibile sunt achitate;- un cumul al profitului net şi cheltuielilor calculate (care nu corespund unor plăţi efective sau viitoare), din care se scad veniturile calculate, adică cele care nu corespund unor încasări certe sau viitoare.

METODE DE DETERMINARE A CAPACITĂŢII DE AUTOFINANŢARE1) Metoda deductivă

CAF = Venituri încasabile – Cheltuieli plătibilesau

CAF = EBE + Alte venituri încasabile – Alte cheltuieli plătibileFormula detaliată:CAF = EBE +

+ Alte venituri de exploatare (mai puţin cotele-părţi din subvenţiile pentru investiţii virate asupra rezultatului şi veniturile din cedarea activelor imobilizate)

+ Venituri financiare încasabile + Venituri extraordinare încasabile (venituri din subvenţii pentru calamităţi)- Alte cheltuieli de exploatare (mai puţin cele legate de cedarea activelor imobilizate)- Cheltuieli financiare plătibile- Cheltuieli extraordinare plătibile - Impozit pe profit- Alte cheltuieli cu impozite care nu apar în elementele de mai sus.

2) Metoda aditivăCAF = RN + Cheltuieli calculate – Venituri calculate

Formula detaliată:CAF = RN +

+ Ajustări privind deprecierea imobilizărilor corporale şi necorporale+ Ajustări privind valoarea activelor circulante+ Ajustări privind provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli+ Ajustări privind imobilizările financiare şi investiţiile financiare pe termen scurt, deţinute

ca active circulante+ Cheltuieli cu cedarea activelor imobilizate- Venituri din cedarea activelor imobilizate- Cote părţi din subvenţiile pentru investiţii virate asupra rezultatului.În analiza financiară, se face diferenţa între CAF şi Autofinanţare, care reprezintă de fapt

capacitatea reală de autofinanţare.CAF reală = CAFcalculată –Dividende plătite.

Autofinanţarea prezintă o serie de avantaje şi dezavantaje pentru firmă:Avantaje:- Asigură independenţa întreprinderii faţă de terţii furnizori de fonduri.

5

- Permite reducerea nivelului îndatorării şi scăderea cheltuielilor financiare asociate împrumuturilor.

- Permite elaborarea unei strategii de preţuri mai competitive şi mai flexibile pentru firmă.

- Determină o mai mare libertate de alegere a investiţiilor, atât de expansiune, cât şi de înlocuire.

- Îmbunătăţeşte siguranţa finanţărilor în cazul crizelor conjuncturale (când creditul, în special cel bancar, este restrictiv şi costisitor).

- Duce la creşterea valorii de piaţă a firmei, datorită majorării capitalurilor proprii prin încorporarea profiturilor.

Dezavantaje:- Poate leza salariaţii şi acţionarii, privându-i de prime anuale şi dividende, dacă repartizarea

profitului net se face în favoarea autofinanţării şi în defavoarea lor.- Poate constitui un factor de creştere a preţurilor pentru întreprinderile de monopol.- Poate incita la investiţii extensive şi risipitoare.- Poate priva firma de efectul de levier favorabil degajat de îndatorare.

3.4. RATELE DE RENTABILITATE COMERCIALA

O rată de rentabilitate exprimă relaţia dintre un rezultat (efect) şi capitalul (efortul) investit pentru a-l obţine. Trebuie deci să asociem indicatorilor prezentaţi anterior nişte indicatori de capital (capital propriu, capital permanent, active fixe, activ total, activ economic, etc) pentru a obţine ratele de rentabilitate.

Aceste rate măsoară randamentul diferitelor stadii ale activităţii întreprinderii şi aportul lor specific la formarea rezultatului final; sunt de regulă calculate ca raport între una dintre marjele de acumulare (SIG) şi cifra de afaceri sau valoarea adăugată. Principalele rate de rentabilitate comercială utilizate sunt:

a) Rata marjei comerciale = ;

Această rată pune în evidenţă strategia de vânzări a întreprinderii analizate, politica de preţuri promovată, precum şi poziţia ei pe piaţă. Trebuie corelată şi cu evoluţia cifrei de afaceri. Dacă atât cifra de afaceri, cât şi rata marjei comerciale cresc, înseamnă că se vând produse de calitate superioară, la un preţ mare şi cu adaos comercial ridicat.

b) Rata marjei brute de exploatare = ;

Această rată măsoară nivelul relativ al rentabilităţii activităţii de exploatare, independent de politica financiară, politica de investiţii, cea fiscală şi de incidenţa elementelor extraordinare. Creşterea acestei rate indică o creştere a productivităţii la nivelul întreprinderii.

c) Rata marjei nete de exploatare = ;

Este o rată ce prezintă impedimentul major de a fi influenţată de elementele de ajustare a valorii activelor (amortizări şi provizioane).

d) Rata marjei brute de acumulare = ;

Rata marjei brute de acumulare prezintă avantajul că nu depinde de politica financiară a firmei (cheltuieli cu dobânzile aferente capitalului împrumutat) şi nici de elementele fiscale (impozit pe profit). Rata imparte rezultatele obţinute înainte de deducerea dobânzilor şi a impozitului pe profit (EBIT) la cifra de faceri.

6

e) Rata marjei nete de acumulare = ;

Exprimă eficienţa de ansamblu a întreprinderii, capacitatea ei de a realiza profit şi de a face faţă concurenţei.

f) Rata marjei brute de autofinanţare = ;

Exprimă surplusul de fonduri de care dispune întreprinderea pentru a-şi asigura continuitatea şi dezvoltarea, precum şi remunerarea acţionarilor.

g) Rata marjei asupra VA = ;

Această rată măsoară rezultatul înainte de dobânzi şi impozite ce revine la 1 leu valoare adăugată (surplus de valoare creat în întreprindere).

3.5. E VALUAREA PERFORMANŢELOR ÎNTREPRINDERII PRIN ANALIZA CAF SI AF

Capacitatea de autofinanţare (CAF) reflectă potenţialul financiar degajat de activitatea rentabilă a întreprinderii, la sfârşitul exerciţiului, destinat să autofinanţeze politica de investiţii din exerciţiile viitoare.

Capacitatea de autofinanţare permite :• finanţarea investitiilor, total sau parţial ;• consolidarea fondul de rulment;• rambursarea datoriilor bancare;• distribuirea de dividende acţionarilor.Capacitatea de autofinanţare se poate determina prin două metode:

1) Prin metoda aditivă, pornind de la rezultatul net al exerciţiului (Rnet):CAF = Rnet + Amortizări şi provizioane pt. deprecierea imobilizărilor corporale şi necorporale + Ajustarea valorii activelor circulante + Ajustări privind provizioanele.Metoda este rapidă dar nu explică originea capacităţii de autofinanţare şi ansamblul fluxurilor de trezorerie care vor naşte operaţiuni, ci informează asupra utilizării acesteia în mai multe scopuri:

- acoperirea pierderilor probabile şi a riscurilor (provizioanelor); - finanţarea creşterii (rezultatul pus în rezervă); - remunerarea capitalului propriu (dividende) şi rambursarea împrumuturilor.

2) Prin metoda fluxurilor, pornind de la excedentul brut al exploatării (EBE):CAF = EBE + Alte venituri din exploatare – Alte cheltuieli de exploatare (Cheltuieli cu despăgubiri, donaţii, activele cedate) + Venituri financiare – Cheltuieli financiare + Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare – Impozitul pe profit.Această metodă pune în evidenţă originea capacităţii de autofinanţare, corectând excedentul brut de exploatare cu veniturile şi cheltuielile care sunt la originea fluxurilor de trezorerie.

Autofinanţarea (AF) constituie partea din capacitatea de autofinanţare care rămâne la dispoziţia întreprinderii după deducerea dividendelor distribuite:

AF = CAF – Dividende distribuiteAutofinanţarea reprezintă îmbogăţirea întreprinderii, fiind un mijloc de finanţare pe care

aceasta îl găseşte în propriile forţe, care îi va întări structura financiară, mărind fondul de rulment. Ea constituie o resursă proprie de care dispune întreprinderea prin prezenţa capitalurilor proprii, a căror absenţă conduce la dezechilibrarea structurii bilanţului.

Dacă întreprinderea are capacitate de autofinanţare, dar nu suficienta, înseamnă că apelează la împrumuturi, ceea ce are ca efect prezenţa datoriilor în totalul capitalurilor din bilanţ.

CAF si AF sunt utilizate în analiză pentru determinarea unor indicatori de rentabilitate cu semnificaţie în evaluarea performanţelor întreprinderii, indicatori care trebuie urmăriti pe o perioadă

7

de mai mulţi ani, pentru a pune în evidenţă evoluţia sănătăţii şi independenţei financiare a întreprinderii :

CAF R1 =

Productia exercitiului

CAF R2 =

Cifra de afaceriAF

R3 = Productia exercitiului

AF R4 =

Cifra de afaceriCAF

R5 = Datorii

AF R6 =

Datorii

Contul de rezultate -Schema

I. VENITURI DIN EXPLOATARE 1+2+3+4

8

1. Cifra de afaceri netă: a) Producţia vândută; b) Venituri din vânzarea mărfurilor; c) Venituri din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri nete.2. Variaţia stocurilor de produse finite, produse reziduale, semifabricate şi producţie în curs de execuţie (+/-)3. Producţia imobilizată 4. Alte venituri din exploatare (despăgubiri, donaţii, cedarea activelor, subvenţii pentru investiţii, etc).II. CHELTUIELI DE EXPLOATARE 5+6+7+8+9 5. a) Cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile; b) Alte cheltuieli materiale; c) Alte cheltuieli din afară (cu energie şi apă); d) Cheltuieli privind mărfurile.6. Cheltuieli cu personalul: a) Salarii; b) Cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială. 7. a) Ajustarea valorii imobilizărilor corporale şi necorp (cheltuieli cu amortizările şi provizioanele - venituri din provizioane); b) Ajustarea valorii activelor circulante (cheltuieli cu provizioanele - venituri din provizioane).8. Alte cheltuieli de exploatare:

8.1. Cheltuieli privind prestaţiile externe;8.2. Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate;8.3. Cheltuieli cu despăgubirile, donaţiile şi activele cedate.

9. Ajustări privind provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli (cheltuieli cu provizioanele - venituri din provizioane).III. Rezultatul din exploatare (I – II)IV. VENITURI FINANCIARE 10+11+12 10. Venituri din interese de participare 11. Venituri din alte investiţii financiare şi creanţe ce fac parte din activele imobilizate12. Venituri din dobânzi şi alte venituri similare. V. CHELTUIELI FINANCIARE 13+1413. Ajustarea valorii imobilizărilor financiare şi a investiţiilor financiare deţinute ca active circulante (cheltuieli cu amortizări şi provizioane-venituri din provizioane)14. Cheltuieli cu dobânzile şi alte cheltuieli similare. VI. Rezultatul financiar (IV – V)VII. Rezultatul din activitatea curentă (III + VI)VIII. VENITURI EXTRAORDINARE IX. CHELTUIELI EXTRAORDINARE X. Rezultatul din activitatea extraordinară (VIII – IX)XI. VENITURI TOTALE (I + IV + VIII)XII. CHELTUIELI TOTALE (II + V + IX)XIII. Rezultatul brut (XI – XII)14. Impozitul pe profit 15. Alte cheltuieli cu impozitele care nu apar în elementele de mai susXIV. Rezultatul net al exerciţiului financiar XIII –14 -15

9