Bizo Simion IV

Cap 1. Considerații privind factorii de mediu

1.1 Apa.Date generale

Apa este un lichid inodor, insipid și incolor, de cele mai multe ori, sau ușor albăstruie sau chiar verzuie în straturi groase. Apa este o substanță absolut indispensabilă vieții, indiferent de forma acesteia, fiind unul dintre cei mai universali solvenți. Apa este un compus chimic al hidrogenului și al oxigenului, având formula chimică brută H 2O. Apa este una dintre substanțele cele mai răspândite pe planeta Pamânt, formând unul din învelisurile acesteia, hidrosfera. (http://ecotrust.ro/ro/blog-ecotrust/50-apa)

Pe Pământ, apa există în multe forme, în cele mai variate locuri. Sub formă de apă sărată există în oceane și mări. Sub formă de apă dulce în stare solidă, apa se găsește în calotele polare, ghețari, aisberguri, zăpadă, dar și ca precipitații solide, sau ninsoare. Sub formă de apă dulce lichidă, apa se găsește în ape curgătoare, stătătoare, precipitații lichide, ploi, și ape freatice sau subterane.

În atmosferă, apa se găsește sub formă gazoasă alcătuind norii sau fin difuzată în aer determinând umiditatea acesteia. Considerând întreaga planetă, apa se găsește continuu în mișcare și transformare, evaporarea și condensarea, respectiv solidificarea și topirea alternând mereu. Această perpetuă mișcare a apei se numește ciclul apei și constituie obiectul de studiu al meteorologiei și al hidrologiei.

Peste 2/3 din supafața terestră este ocupată de mări și oceane, care formează Oceanul Planetar. Terra este supranumită și "planeta albastră" datorită acestui fapt.

Din suprafața totală a pamântului, evaluat la 510,10 mil.km2, apa Oceanului Planetar ocupă 361,07 mil.km2, adica 70,8%. Se estimează că planeta dispune de 1,37 mild.km3 de apă, dar circa 97,2% este constituită din apa mărilor si oceanelor.

(http://www.scritub.com/geografie/Apa-HO2225201419.php)Apa care este potrivită consumului uman se numește apă potabilă.

Conform standardului din România, pentru ca apa să fie potabilă sestonul nu trebuie să depășească 1ml/m³. Pe măsura creșterii populației umane, de-a lungul timpului, și a folosirii intensive și extensive a resurselor de apă susceptibile de a furniza apă potabilă, problema apei utilizabile a devenit o problemă vitală a omenirii.(https://ro.wikipedia.org/wiki/Ap%C4%83)

1.2 Surse de poluare ale apei

Poluarea apei = orice modificare a compoziţiei sau calităţii ei, astfel încât aceasta să devină mai puţin adecvată tuturor, sau anumitor, utilizări ale sale.

Poluarea se produce atunci când, în urma introducerii unor substanțe determinate – solide, lichide, gazoase, radioactive – apele suferă modificări fizice, chimice sau biologice,

1

susceptibile de a le face improprii sau periculoase pentru sanatatea publică, pentru viața acvatică, pentru pescuitul industrial, pentru industrie și turism.

Poluarea apei datorită agenților biologici (microorganisme și materii organice fermentescibile) duce la o contaminare puternică, bacteriologică a apei, care are drept urmare raspândirea unor afecțiuni cum sunt colibacilozele sau hepatitele vitale, febra tifoida. La această categorie de poluare, pe langă apele uzate urbane pot participa în mare masura industriile alimentare, industria hârtiei.

Poluarea chimica rezultă din deversarea în ape a diverșilor compuși ca: nitrați, fosfați și alte substanțe folosite în agricultură, a unor reziduuri și deseuri provenite din industrie sau din activități care contin plumb, cupru, zinc, crom, nichel, mercur sau cadmiu. Dealtfel, poluarea apelor cu nitrati si fosfati a devenit tot mai ingrijoratoare in ultimul timp, mai ales in tarile cu agricultura dezvoltata si industrializate. Excesul de ingrasaminte cu azot in sol sau din alte surse poate face ca o parte din nitrati si nitriti sa treaca in apa freatica in cantitati mari. O cauza principala a poluarii apelor o constituie hidrocarburile - prezente in toate fluviile lumii - ca unul din efectele civilizatiei moderne.

Poluarea apei cu substante organice de sinteza este datorata in principal, detergentilor si pesticidelor. La fel de mare este si gradul de poluare a apelor cu PCB (policlorobifenili), care se utilizeaza foarte mult in industria materialelor plastice sau care apar datorita intrebuintarii in orezarii a octoclordifenilului. Pe langa aceste substante, mai participa nenumarate alte substante organice de sinteza, cum sunt fenolii in apele continentale.

Poluarea apei datorita agentilor fizici apare ca urmare a evacuarii in apa a materialelor solide, minerale, insolubile, cum este de pilda deversarea in cursurile de apa a reziduurilor de la exploatarea carierelor sau minelor.In aceasta categorie intra si poluarea termica a apei. Poluarea termica este cauzata de deversarile apelor de racire care provin din industrie si de la unele centrale termice si nucleare .

Poluarea radioactiva a apelor care poate sa apara in urma unor caderi de materiale radioactive din atmosfera sau, mai ales, ca urmare a incorectei degajari a reziduurilor radioactive lichide sau solide de la industriile care folosesc energie atomica sau de la cercetarile nucleare.

1.3 Efectele poluarii apelor

Un efect al poluarii apelor, deosebit de grav, este eutrofizarea lacurilor, numita si 'moartea lacurilor', ca urmare a cresterii fertilitatii acestora prin aport de elemente nutritive, mai ales fosfati si nitrati, care favorizeaza proliferarea fitoplanctonului si a plantelor acvatice. Putin cate putin, lacul se colmateaza, se ingusteaza si dispare.

Poluarea chimica a apelor afecteaza fitoplanctonul si macrofitele in mod diiferit, dupa natura agentului contaminat. Astfel, sarurile de cupru si cromatii sunt toxice pentru alge. Fitoplanctonul este puternic afectat de numeroase pesticide, mai ales erbicide. De exemplu, erbicidele din grupa Ureelor blocheaza cresterea fitoflagelatelor. Detergentii sintetici, pe de

2

alta parte, sunt foarte toxici pentru flora microbiana a apelor. Pestii pot muri din cauza tuturor tipurilor de poluare, dar majoritatea cazurilor mortale sunt provocate de lipsa oxigenului dizolvat in apa si datorita pesticidelor si a reziduurilor toxice.

Probleme grave ridica, de asemenea, poluarea apelor cu metale grele, mai ales cu mercur, care atinge o mare acumulare pe lantul trofic. Ansamblul consecintelor ecologice ce rezulta din poluarea biosferei cu mercur constituie un semnal de alarma pentru a se pune capat comportamentului iresponsabil al civilizatiei industriale cu privire la calitatea apei.

Apa este un factor de mediu indispensabil vietii. Ea indeplineste in organism multiple functii, fara apa toate reactiile biologice devenind imposibile. Lipsa de apa sau consumul de apa poluata are multiple consecinte negative asupra omului si sanatatii sale.

1.4 Cauzele poluării apei

Scurgeri accidentale de reziduuri de la diverse fabrici, dar si deversari deliberate a unor poluanti;

Scurgeri de la rezervoare de depozitare si conducte de transport subterane, mai ales produse petroliere;

Pesticidele si ierbicidele administrate in lucrarile agricole care se deplaseaza prin sol fiind transportate de apa de ploaie sau de la irigatii pana la panza freatica;

Ingrasamintele chimice si scurgerile provenite de la combinatele zootehnice; Deseurile si reziduurile menajere; Sarea presarata in timpul iernii pe sosele, care este purtata prin sol de apa de ploaie si

zapada topita; Depunerile de poluanti din atmosfera, ploile acide.

3

1.5 Aerul, elementul vital vieții

Aerul este un element indispensabil vietii, cantitatea consumata de organismul uman fiind foarte mare: într-o singura inspiratie patrund în pulmonul nostru 0,5 l de aer, ceea ce înseamna 8 l pe minut, respectiv 14-15 m3 în 24 de ore.Aerul formeaza un învelis gazos care înconjoara Pamântul, având o grosime medie de aproximativ 3.000 km, numit atmosfera.

Aerul atmosferic este un amestec de circa zece gaze şi este caracterizat prin anumiţi parametri fizico-chimici, precum: densitate, umiditate, presiune, temperatură ale căror valoare variază foarte mult în timp şi în spaţiu.

După volum, aerul conține:

78.084% Azot

20.947% Oxigen 

0.934% Argon 

0.03% Dioxid de carbon

Urme de:

Neon  Heliu  Kripton  Dioxid de sulf  Metan  Hidrogen (https://ro.wikipedia.org/wiki/Aer )

Aerul este prezent pretutindeni, atat la suprafața scoartei terestre cat si in toate spatiile aflate in legatura cu atmosfera: in crapaturile si porii solului, in pesteri, in apa, in apa marilor si oceanelor etc

Poluarea atmosferei - este definită conform Directivei CEE 84/360 din 28/06/1984 „introducerea în atmosferă de către om” direct sau indirect de substanțe sau energie care au acțiune nocivă, de natură să pună în pericol sănatatea omului, să dăuneze resurselor biologice și ecosistemelor, să deterioreze bunurile materiale și să aducă atingere sau să păgubească valorile de agrement și alte utilizări legitime ale mediului inconjurător.

(http://www.scritub.com/geografie/ecologie/POLUAREA-AERULUI13418102413.php)

1.6 Poluanții aerului

4

Poluantii aerului sunt substante solide, lichide sau gazoase, naturale sau artificiale ce pot fi aeropurtate.

Clasificarea poluantiilor aerului se poate face astfel:

A. În funcție de starea de agregare avem:

a. Particule în suspensi;b. Poluanți gazoși.

a. Particulele în suspensie - sunt particule solide sau lichide sub formă particulată cu dimensiuni mai mici de 100 µm. Ele sunt cunoscute generic ca particule materiale simbolizate sub formă de PM, existând trei clase care sunt monitorizate și în privința cărora se face și raportarea poluanțiilor pentru factorul de mediu aer.

PM 1 care cuprinde categoria de particule cu dm<1µm; PM 2,5 care cuprinde categoria de particule cu dm ϵ (2,5÷1)µm; PM 10 care cuprinde categoria de particule cu dm ϵ (10÷2,5)µm.

Principala lor caracteristică constă în funcție de mărimea sau greutate, ele au o stabilitate diferită în aer. Cele mai mari și mai grele se depun repede și se numesc pulberi sedimentabile, iar cele mai ușoare și mai mici pot persista timp îndelungat fiind numite pulberi în suspensie.Particulele solide în combinație cu aerul ambiental pot forma fumul, ceața funcție de comprtamentul particulelor în diferite condiții atmosferice.

b. Poluanții gazoși - cuprind diferite substanțe gazoase de proveniență naturală sau antropică (SO2, NOx , COx ,O3), precum și vapori de proveniență naturală sau antropică cum ar fi: solvenții de vopsea, diferite substanțe petroliere, vapori de apă.

B. În funcție de proveniență avem:

a. Poluanți primari – respectiv poluanti care proin direct din surse de poluare identificate sau identificabile;

b. Poluanți secundari – la care nu se cunoaște cu exactitate sursa de proveniență pentru că pot să apară în urma interacțiunii dintre compușii aerului și alți poluanți prezenți în atmosferă din clasa celor primari.

1.7 Sursele de poluare a aerului

Poluanții atmosferici pot să fie emiși din diferite surse, cunoașterea și identificarea surselor este deosebit de importantă pentru definirea poluantului pentru cunoașterea caracteristicilor și comportamentului acestuia în contact cu alți poluanți sau cu compnentele aerului.

Sursele de poluare a aerului pot fi clasificate în surse naturale și surse artificiale.

5

a. Surse naturale sunt: solul care, sub influența diferențelor de temperatură, a ploilor și a

curenților de aer, suferă fenomene de eroziune și macinare cu eliberarea de particule foarte fine;

plantele și animalele, care pot elimina în aer diverse elemente ca polen, par, pene, fulgi etc.;

gazele și vaporii naturali, eliminați din sol direct în aerul atmosferic și care se gasesc în anumite zone caracteristice din punct de vedere geologic;

erupțiile vulcanice, care aruncă în aer, în anumite momente, mari cantități de gaze, vapori de apă și particule solide;

praful cosmic, rezultat din distrugerea meteoriților în straturile superioare ale atmosferei.

b. Surse artificiale sunt reprezentate de diverse activități ale omului din care rezultă o serie de elemente solide, lichide sau gazoase ce pot ajunge în atmosferă. Ele constituie principalele surse de poluare și sunt fixe și mobile.

Surse fixe – produc o poluare limitată, de cele mai multe ori in jurul locului de eliminare în atmosferă a poluanților.

Aici sunt încadrate două grupe mari:

o procesele industriale, recunoscute ca fiind cele mai importante surse de poluare a aerului: chimice, siderurgice, metalurgice, de materiale de construcție etc.

o procesele de combustie de la încalzirea locuințelor până la combustibilul utilizat pentru producerea de energie; cantiatatea poluanților produși astfel depinde de calitatea combustibilului folosit și de felul arderii.

Surse mobile – produc o poluare diseminată pe o suprafață uneori foarte mare; aici se încaderează mijloacele de transport:

o transporturile rutiere;o transporturile navale și aeriene;o transporturile feroviare.

Dintre toate acestea, autovehiculele sunt cele mai importante surse de poluare a aerului. Din eșapamentele lor se evacuează mari cantități de oxid de carbon, oxizi de azot, precum și cantități mai reduse de plumb, aldehide, etilenă, hidrocarburi aromatice cancerigene. Motoarele pe benzina produc mai mult CO pe unitate de putere decât cele pe motorina, în schimb concentratiile de particule evacuate din motoarele Diesel sunt de zece ori mai mari decât de la motoarele pe benzină. 

6

1.8 Influența poluanților aerului asupra mediului

Efectele agenților poluanți depind de mai mulți factori:

natura elementelor poluante; unii poluanti sunt mult mai activi, maiagresivi sau mai nocivi decât altii;

 concentratia în care se gasesc poluantii prezenti în aer; cu cât nivelulconcentratiei este mai mare, cu atât actiunea poluarii aerului este mai puternica;

 numarul poluantilor prezenti concomitent în aer; în general, cu câtnumarul acestor poluanti este mai mare, cu atât influenta lor este mai nociva;

timpul cât actioneaza; cu cât este mai îndelungat, cu atât efectelepoluarii sunt mai puternice.

Influenta asupra radiatiilor solare este una dintre cele mai importante actiuni, în zonele poluate cu fum si pulberi se produce o reducere importanta a cantitatii de radiatii solare datorita retinerii lor de catre elementele poluante, în aceste zone vizibilitatea atmosferica este redusa, iar luminozitatea scazuta. Studiile efectuate în diferite tari arata o reducere a luminozitatii între 10 si 50%. Din totalul radiatiilor solare cele mai reduse sunt radiatiile cu lungimea de unda cea mai mica, adica radiatiile ultraviolete care sunt si cele mai active; lipsa lor produce rahitismul si favorizeaza raspândirea infectiilor.

Influenta asupra conditiilor de viata reprezinta un alt efect al poluarii atmosferice care creeaza disconfort si împiedica desfasurarea unei activitati normale, în zonele supuse poluarii se constata imposibilitatea deschiderii ferestrelor si aerisirii încaperilor, uscarii rufelor în curte sau pe balcon, servirii mesei în afara locuintei, plimbarilor în aer liber, jocului copiilor etc.Agenţii nocivi eliminaţi în atmosferǎ care pot provoca efecte dǎunǎtoare asupra felului de viaţǎ al oamenilor, animalelor şi plantelor sunt de cele mai multe ori sub forma unui complex de substanţe toxice în compoziţia cǎrora intrǎ atât particule solide cât şi gaze.

Poluarea aerului cu aerosoli are ca efect o acţiune iritantǎ, toxicǎ, cancerigenǎ, alergicǎ, infectantǎ şi de scǎdere generalǎ a rezistenţei organismului. Aerosolii eliminaţi în atmosferǎ pot fi netoxici (aceştia devin nocivi numai când particulele aerosolice au dimensiuni mari) şi toxici (sunt mai puţin rǎspândiţi, dar sunt mult mai agresivi). Aceştia din urmǎ reprezintǎ categoria care are cele mai nocive efecte, dar din fericire numai unele din aceste particule sunt întâlnite în mediul ambiant şi anume: plumbul, fluorul, arsenul, beriliul, manganul etc.

Gazele şi vaporii care au un efect dǎunǎtor asupra organismului se împart în: toxice respiratorii, sanguine, hepatice şi neuroleptice. Dintre diferitele gaze care polueazǎ atmosfera, unele produc efecte nocive atât prin concentraţiile mai mari, cât şi prin frecvenţa mai ridicatǎ cu care sunt întâlnite. Cele mai importante în acest sens sunt: oxidul de carbon (foarte întâlnit atât în mediul industrial cât şi în mediul de locuit), dioxidul de carbon, amestecul de oxizi de azot (în cea mai mare concentraţie fiind dioxidul de azot), clorul, hidrogenul sulfurat şi ozonul. http://www.cpnt.ro/download/Poluarea%20Aerului.pdf

7

1.9 Solul.Generalități

Solul este reprezentat de stratul de la suprafața scoarței terestre format din particule minerale, materii organice, apă, aer  şi organisme vii. Procesul de formare al solului (PEDOGENEZA) are loc sub influenta factorilor pedogenici: climă, microorganisme, vegetație şi relief.

SOLUL este materialul fragil și afânat care acoperă într-un strat subțire toată suprafața scoarței terestre. Fara el, continentele ar fi lipsite de majoritatea faunei și florei. De aici deducem faptul ca solul depinde mult de forma de relief deasupra cărei se află.

Solul se formează la suprafața uscatului din stratul superior al rocilor pe anumite elemente de relief. Acest proces este foarte îndelungat și constă în interacțiunea mai multor factori de pedogeneza cum ar fi: roca-mamă, organisme vii (animale și microorganisme), climă, vegetație, relief, ape freatice și de suprafață, timpul geologic.

(http://www.scritub.com/geografie/geologie/SOLUL-CARACTERISTICI-GENERALE16424232020.php)

Solul este un factor ecologic important pentru că: se află în strânsă corelație cu clima unei regiuni prin configurația, natura și structura

lui; de calitatea lui depinde formarea și protecția surselor de apă subterane și de suprafață; determină creșterea și dezvoltarea vegetației, influențând astfel în mod indirect

alimentația omului; are un rol hotarâtor în amplasarea localităților, asigurarea condițiilor optime de

construcție a locuințelor, de dezvoltare socială și economică a așezărilor umane.

1.10 Poluanții solului

Poluarea solului  ‐ orice activitate ce produce dereglarea funcționării normale a solului ca suport și mediu de viață în cadrul eosistemelor naturale sau antropizate.Poluarea solului este cauzată de:

pulberi și gaze nocive din atmosferă, dizolvate de ploaie și întoarse în sol; apele de infiltrație care impregnează solul cu poluanți și îi antrenează în adâncime; râurile poluate care infestează suprafetele irigate și inundate; deșeurile industriale sau menajere depozitate necorespunzator; pesticidele și îngrasamintele chimice folosite în agricultură.

Principalii poluanți ai solului sunt:a) reziduuri solide:

steril de mină sau de carieră; minereuri neprelucrabile; ' reziduuri de la prelucrarea minereurilor sau a carbunilor, aflate în iazuri de

decantare; zguri metalurgice rezultate de la procesele pirometalurgice; namoluri și slamuri rezultate de la procesele hidrometalurgice; cenușă și zgură de la termocentrale cu combustibil solid (cărbune); pulberi și prafuri rezultate din industria minieră; plumb depus, provenit din gazele de eșapament ale autovehiculelor;

8

pulberi sedimentabile rezultate din industria metalurgica (oxizi ai metalelor grele Zn, Cd, Cu, Pb, etc.);

deșeuri și reziduuri menajere; pesticide; îngrașăminte chimice; gunoaie orășenești (automobile abandonate, aparate electronice, ambalaje, ziare,

cărți, haine, încălțăminte, resturi alimentare, clădiri demolate, mobile, cadavre de animale etc.);

b) reziduuri lichide: apele de mină și de cariere; ape din zacăminte petroliere; ape reziduale din instalații de preparare a minereurilor și cărbunilor; ape reziduale de la rafinarii si produse petroliere raspândite pe sol; ape reziduale din procese pirometalurgice si hidrometalurgice;

c) reziduuri gazoase: gaze rezultate din activitatea industriei miniere:CO2, SO2 ,aerosoli etc.; gaze naturale (metan, etan, propan, butan etc.) scurse din conducte îngropate; fenoli, cianuri, produse petroliere gazoase etc.;

d) antrenari de pulberi cu reziduuri gazoase: compusi sub formă de oxizi, sulfați, silicați ai urmatoarelor metale: Pb, Cu, Zn,

Hg, Cd.

Surse de poluare a solului

Principalele surse de poluare a solului sunt reziduurile. Dată fiind marea lor heterogenitate în funcție de gradul de dezvoltare economică și socială a colectivităților, de obiceiurile si traditiile populatiei etc., o clasificare a reziduurilor este dificil de facut. Ţinând seama de proveniența lor pot fi clasificate în:

reziduuri menajere - rezultate din activitatea zilnică a oamenilor în locuințe și localuri publice, din care fac parte cele mai diverse resturi alimentare, cenușa, sticla, țesături, ambalaje, cuti de conserve, materiale plastice etc. In zonele dezvoltate cantitatea de reziduuri menajere este de aproximativ 2 kg pe cap de locuitor pe zi;

reziduuri industriale - provin din diverse procese tehnologice și pot fi formate din materii brute, finite sau intermediare și au o compoziție foarte variată în funcție de ramura industrială și de tehnologia utilizată;

reziduuri agrozootehnice - provin de la creșterea și îngrijirea animalelor, din agricultură și sunt formate din substante organice, substante chimice utilizate în hrana sau îngrijirea animalelor (biostimulatori, insecticide, erbicide, fungicide etc.), microorganisme;

reziduuri radioactive - sunt formate din diversi izotopi radioactivi utilizati în activitatea industriala, agricola, zootehnica, medicala, cercetare stiintifica etc.

https://www.scribd.com/doc/248861938/POLUAREA-SOLULUI

9

Influența poluanților solului asupra mediului

Solul este locul unde se intalnesc toti poluantii, pulberile din aer, gazele toxice transformate de ploaie in atmosfera, astfel ca solul este cel mai expus efectelor negative ale acestor substante. Apele de infiltratie impregneaza solul cu poluanti antrenandu‐i spre adancime, raurile poluate infecteaza suprafetele inundate sau irigate, aproape toate reziduurile solide sunt depozitate prin aglomerare sau numai aruncate la intamplare pe sol. http://bioclima.ro/ECO.pdf

Reziduurile solide ocupă suprafeţe mari de teren pentru instalarea halelor având ca efect acumularea unei mase sordide, urâţirea peisajului, poluarea aerului şi a apelor subterane, împiedicarea folosirii solului.

Reziduurile lichide impurifică solul prin infiltrarea apelor poluate care se epurează parţial depunând elemente nocive în sol.

Apele reziduale infiltrate produc modificări importante la suprafaţă şi în apropierea imediată a suprafeţei (conţinutul chimic, pH-ul, fertilitatea solului) schimbând astfel în mod nefavorabil mediul de dezvoltare al florei şi faunei. Petrolul şi apele de la rafinării afectează suprafaţa solului pe care se răspândesc şi pânza de apă freatică în care se infiltrează. Reziduurile petroliere au persistenţă îndelungată şi degradează solul pentru perioade lungi.

Iazurile de decantare ocupă suprafeţe mari, reziduurile minerale şi substanţele toxice depuse în ele pe sol sunt greu şi foarte puţin degradabile de microorganisme, iar solul prin dezvoltare se degradează imediat şi ireversibil.

https://www.scribd.com/doc/248861938/POLUAREA-SOLULUI

10