cap iii- indicatorii financiari de gestiune obtinuti din analiza contului de rezultate

3

Indicatorii financiari de gestiune obţinuţi din analiza contului de rezultate

Se obţin două categorii de indicatori financiari de gestiune:

• soldurile intermediare de gestiune (SIG); (indicatorii 1-8);

• capacitatea de autofinanţare (CAF); (indicatorii 9-10).

Exprimă diferitele niveluri de rentabilitate a firmei. Caracterizează situaţia financiară a întreprinderii din punctul de vedere al

aportului diferiţilor factori de producţie. SIG sunt în mare parte indicatori „în cascadă”. 3.1 Marja comercială Exprimă rezultatul operaţiunilor de vânzare/cumpărare de mărfuri; adică

bunuri ce nu fac obiectul de activitate al societăţii. Este specifică SD şi are, în mod obişnuit, o pondere redusă în rezultatul final

al SI. MC = VM – CM – ∆SM (1)

VM = încasări din vânzarea mărfurilor; CM = plăţi pentru cumpărarea mărfurilor; ∆SM = variaţia stocurilor de mărfuri, cu

∆SM = SF – SI (2) SF = stoc final de mărfuri; SI = stoc iniţial de mărfuri. MC > 0 exprimă faptul că din operaţiunile de vânzare/cumpărare de mărfuri se

obţine un rezultat favorabil pentru societate; MC < 0 arată că rezultatul obţinut este nefavorabil.

Pentru SD este important nu doar ca marja comercială să fie pozitivă, ci şi ca evoluţia ei în timp să fie favorabilă. Reducerea în timp a marjei comerciale poate fi analizată sub forma unui proces iterativ. Structurat pe două criterii de apreciere (figura 4): caracterul structural al dimensiunii marjei; caracterul de generalitate al fenomenului.

Gestiunea financiară a întreprinderii

Cazul arată că societatea comercială evoluează nefavorabil într-un mediu economic favorabil (cel puţin stagnant); cauzele descreşterii marjei comerciale ţin de managementul (general sau, cel puţin financiar sau comercial) nesatisfăcător; riscul este ca societatea să fie absorbită de concurenţi.

NU DAFenomenul

este generalizat?

De ce?

DA

DA

NU

NU Fenomenul

este generalizat?

ReducereaMC este

structurală?

De ce?

Figura 4 Procesul decizional iterativ al analizei diminuării marjei comerciale

Cazul arată că societatea evoluează nefavorabil într-un mediu economic

nefavorabil (cel mult stagnant); cauzele descreşterii marjei comerciale ţin mai ales de conjunctura nefavorabilă mai mult sau mai puţin generalizată (o criză economică, o depresiune/recesiune); managementul societăţii trebuie să elaboreze o strategie de criză (investiţii pentru reducerea costurilor, modernizare structurală şi infrastructurală, retehnologizare.

Cazul arată că societatea are dificultăţi pasagere (recente) într-un mediu

economic favorabil; cauzele descreşterii marjei ei comerciale ţin mai ales de politicile ei de vânzări, de preţ, de piaţă care sunt ineficiente şi trebuie schimbate (promovarea unui nou produs/serviciu, îmbunătăţirea stilului de promovare, a organizării desfacerii).


Cazul arată că societatea are dificultăţi pasagere (recente) într-un mediu economic în curs de degradare; cauzele descreşterii marjei ei comerciale ţin mai ales de efectul negativ indus de mediul pe cale de a deveni nefavorabil (o criză economică pe cale să izbucnească, un produs/gamă de produse ajuns/ajunsă în faza de declin, o piaţă saturată).

Notă: pentru SI, unde operaţiunile de comercializare a unor mărfuri nu reprezintă

decât o mică parte din activitatea lor, concluziile şi cauzele ce le-au determinat se limitează strict la astfel de operaţiuni şi nu la activitatea de ansamblu a lor.

3.2 Producţia exerciţiului

Exprimă valoarea activităţii de bază a societăţii concretizată în produse finite

fabricate sau în curs de fabricaţie stocate sau deja vândute. Este specifică SI: PE = PS + PI + VNOTL + PV (3)

PS = producţia stocată; PI = producţia imobilizată; PV = producţia vândută; VNOTL = venitul net din operaţiunile pe termen lung. Observaţie: În contul de rezultate partea „Venituri” se calculează producţia vândută

pe baza stocului iniţial de produse finite (SI), a intrărilor pe parcursul anului (I, adică produse finite fabricate, ieşite din fabricaţie şi trecute în magazie) şi a stocului final de produse finite (SF, adică producţia stocată la finele anului, respectiv la finele perioadei de gestiune):

PV = SI + I – PS (4)

Substituind PV din (3) în (4) se obţine producţia exerciţiului:

PE = SI + I + PI + VNOTL

Are caracter eterogen din punct de vedere al preţurilor în care se calculează componentele ei, respectiv:

– preţuri de vânzare pentru PV; – costuri de producţie (preţuri de tip cost) pentru PS şi PI; – preţuri de tip beneficiu pentru VNOTL.

În analiza PE este importantă nu doar dinamica ei, ci mai ales dinamica structurii ei pe componente:


• creşterea ponderii PS vădeşte o politică de vânzări ineficientă; • creşterea ponderii PI vădeşte o creştere a ciclului de fabricaţie sau a

autoconsumului cu efecte în scăderea cifrei de afaceri.

3.3 Valoarea adăugată

Reprezintă (într-o primă abordare) valoarea creată în plus de întreprindere peste valoarea produselor achiziţionate de ea din mediul extern, pentru producţie (materii prime, materiale, energie, utilităţi, servicii, ambalaje ş. a.).

VA = MC + PE – Cmp – ∆ Smp – Aa – Se – ∆ As (5)

Cmp = cumpărări de materii prime; ∆ Smp = variaţia stocului de materii prime, cu

∆ Smp = SF – Si (6) SF = stoc final de materii prime; SI = stoc iniţial de materii prime; Aa = alte aprovizionări; Se = servicii exterioare; ∆As = variaţia altor stocuri (calculată după acelaşi principiu, adică stocuri finale

altele decât materiile prime minus stocuri iniţiale altele decât materiile prime).

Într-o a doua abordare, (modelul destinaţiei), VA reprezintă valoarea creată

de factorii de producţie care concură la activitatea întreprinderii. Conceptul de factor de producţie definit de teoria economică este „ajustat” aici conform nevoilor practice de analiză aşa cum rezultă ele din regimul legislativ:

• nu este inclus ca factor de producţie cel ce este definit în teoria economică drept capital circulant (parte a capitalului tehnic ce include materiile prime şi toate celelalte elemente asimilate lor);

• sunt incluşi ca factori de producţie capitalul fix, munca, întreprinderea ca atare, dar şi proprietarii, statul şi mediul financiar-bancar pe care teoria economică nu îi include printre factorii de producţie.

VA = Cs + A + RE + IT + Cf

Cs = cheltuieli de personal forţa de muncă A = amortizarea capitalul fix RE = rezultatul exploatării întreprinderea şi proprietarii ei IT = impozite directe şi taxe statul Cf = cheltuieli financiare mediul financiar-bancar


În analiza financiară valoarea adăugată este un indicator de tip net, de natură economico-financiară; este mai expresiv (reprezentativ) decât cifra de afaceri care este un indicator de tip brut, de natură comercială.

În analiza financiară este importantă nu doar dinamica valorii adăugate, ci şi dinamica structurii ei. Creşterea ponderii componentelor poate arăta, după caz, o evoluţie favorabilă (eficientă) a calităţii activităţii generale, a celei financiare sau a utilizării unuia din „factorii de producţie”:

• creşterea ponderii Cs productivitatea muncii este necorelată cu

politica salarială sau de personal; • creşterea ponderii A eficienţă necorespunzătoare a capitalului fix

(randament mic) sau „îmbătrânirea” acestuia (uzură fizică sau morală);

• creşterea ponderii RE singura creştere ce denotă o evoluţie favorabilă; • creşterea ponderii IT fiscalitate ridicată; • creşterea ponderii Cf credit scump, dar şi operaţiuni financiare

soldate nefavorabil (management financiar neinspirat).

Reducerea în timp a valorii adăugate (figura 5) poate fi analizată sub forma

unui proces similar celui prezentat pentru marja comercială (vezi figura 4), la care se adaugă un criteriu suplimentar:

- tipul de politică generatoare.

NU DAFenomenul

este generalizat?

De ce?

DA

DA

NU

NU

1

Fenomenuleste

generalizat?

ReducereaVA este

structurală?

Politica generatoare:- comercială; - de investiţii; - de dividend; - de personal; - de apel a surselor

de finanţare; - altele.

- factori conjuncturali; - comportament de afaceri

temporar distorsionat

De ce?

Figura 5 Proces decizional iterativ al analizei reducerii valorii adăugate


Cazul arată că societatea evoluează nefavorabil într-un mediu de afaceri nefavorabil (cel mult stagnant); cauzele reducerii valorii adăugate rezidă în: criza economică, efectele depresiunii/recesiunii; managementul societăţii trebuie adaptat strategiilor de criză (investiţii pentru reducerea costului, modernizare structurală şi infrastructurală, retehnologizare).

Cazul arată că societatea are dificultăţi temporare într-un mediu de afaceri

evoluând nefavorabil; cauzele reducerii valorii adăugate rezidă mai ales în influenţele negative induse de mediu.

3.4 Excedentul brut de exploatare

Reprezintă acel rezultat care permite finanţarea investiţiilor, remunerarea

surselor externe, remunerarea acţionarilor şi autofinanţarea. EBE = VA + Subv + IT – Cs (7)

Subv = subvenţii.

Situaţie financiară foarte riscantă

EBE < 0 <∗100PE

EBErata dobânzii bănească

Figura 6 Cazul excedentului negativ

Cauze: • valoarea adăugată este prea mică:

- din productivitate redusă;

- din consumuri specifice mari;

- randament scăzut al capitalului tehnic (fix);

- politică comercială neadecvată;

- costuri mari ale factorilor de producţie;

• costuri salariale mari:

- din productivitate scăzută;

- dotare tehnică neperformantă;

- salarii excesive;

- organizarea muncii neperformantă;

• impozite şi taxe mari.


3.5 Rezultatul exploatării

Reprezintă acel rezultat care permite remunerarea acţionarilor şi auto-finanţarea.

RE = EBE + AVE + RAPE + TCE – ACE – CAPE (8)

AVE = alte venituri din exploatare; RAPE = reluări asupra amortismentelor şi provizioanelor de exploatare; TCE = transferuri de cheltuieli de exploatare; ACE = alte cheltuieli de exploatare; CAPE = cheltuieli cu amortismentele şi provizioanele de exploatare.

3.6 Rezultatul curent înaintea impozitării Reprezintă rezultatul exploatării corectat cu cel din activitatea financiară. RC = RE + Cpvc + VF + RAPF + TCF – Cpcc – CF – CAPF (9)

Cpvc = cota parte din veniturile obţinute din operaţii făcute în comun; Cpcc = idem pentru cheltuieli; VF = venituri financiare; CF = cheltuieli financiare; RAPF = reluări asupra amortismentelor şi provizioanelor financiare; CAPF = cheltuieli cu amortismentele şi provizioanele financiare.

3.7 Rezultatul excepţional Reprezintă rezultatul operaţiunilor cu caracter excepţional. Rex = Vex +RAPex + TCex –Cex – CAPex (10)

Vex = venituri excepţionale TCex = transferuri de cheltuieli excepţionale; Cex = cheltuieli excepţionale; RAPex = cheltuieli asupra amortismentelor şi provizioanelor excepţionale; CAPex = cheltuieli cu amortismente şi provizioane excepţionale.

3.8 Rezultatul net al exerciţiului Reprezintă rezultatul rămas la dispoziţia societăţii pentru crearea resurselor

financiare proprii pentru dezvoltare şi remunerarea acţionarilor. RN = RC + Rex – Ps – Ip (11)

Ps = participarea salariaţilor la profit; Ip = impozitul pe profit.


Profitabilitatea societăţii

Pierdere Profit

RN < 0 RN > 0

Figura 7 Profitabilitatea conform rezultatului net

3.9 Capacitatea de autofinanţare Rezultatul net generat de activitatea firmei şi pe care îl poate utiliza pentru

propria finanţare. Se determină prin două procedee: a) aditiv CAF = RN + Cap – Rap + VNCca (12)

Cap = cheltuieli privind amortismentele şi provizioanele (de orice fel: exploatare,

financiare, excepţionale); Rap = reluări asupra amortismentelor şi provizioanelor (de orice fel); VNCCa = valoarea netă contabilă a cesiunilor de active.

b) sustractiv CAF = EBE + TC + AVgc – ACgc – Ps – Ip (13) TC = transferuri de cheltuieli (de orice fel: exploatare, financiare, excepţionale); AVgc = alte venituri de gestiune curentă (din afara exploatării, financiare,

excepţionale); ACgc = alte cheltuieli ale gestiunii curente (din afara exploatării, financiare,

excepţionale).

3.10 Autofinanţarea efectivă Reprezintă rezultatul generat de activitatea curentă şi care poate fi folosit ca

sursă pentru propria dezvoltare. AFe = CAF – Div (14)

Div = dividende.


APLICAŢII LA CAPITOLUL 3

1. Variaţia stocului de mărfuri la o firmă, calculată ca stoc final de mărfuri minus

stoc iniţial de mărfuri, intră în calculul marjei comerciale: a) prin însumare; b) prin scădere; c) nu intră; d) numai dacă este pozitivă; e) numai dacă se referă la mărfurile pentru autoconsum; f) numai dacă se referă la propriile produse finite.

2. Tendinţa structurală, dar negeneralizată de reducere a marjei comerciale la o

societate de distribuţie este, în principiu, interpretată ca: a) iminenţa unei crize economice în domeniu; b) dificultăţi în desfacerea propriilor produse finite; c) o distribuţie deficitară a profitului între fondul de dezvoltare şi cel de

dividend; d) modificarea neinspirată a structurii desfacerilor; e) riscul ca societatea să fie „înghiţită” de concurenţă.

3. Producţia exerciţiului include:

A) producţia vândută; B) producţia stocată; C) producţia imobilizată; D) autoconsumul; E) preţuri comparabile; F) preţuri iniţiale.

Răspuns: a) toate b) A, D; c) B, D, E; d) A, E; e) A, B, C.

4. Valoarea adăugată reprezintă valoarea creată în plus de o întreprindere peste

valoarea: a) imobilizărilor corporale; b) salariilor; c) amortizării; d) materiilor prime; e) consumului material şi de servicii din achiziţii din exteriorul întreprinderii.

5. În cazul în care, de la un bilanţ la altul, valoarea adăugată creşte mai lent decât

rezultatul net al exerciţiului, aprecierea formulată pe baza analizei financiare este, în principiu: a) nefavorabilă; b) favorabilă; c) favorabilă, numai în măsura în care a crescut productivitatea; d) favorabilă, numai în măsura în care s-a redus amortizarea pe unitatea de

produs finit; e) nu se poate face o corelaţie relevantă între dinamicile acestor doi indicatori

financiari.


6. În cazul în care, de la un bilanţ la altul, în valoarea adăugată creşte ponderea părţii destinate remunerării factorului muncă, aprecierea rezultată din analiza financiară este, în principiu: a) favorabilă, deoarece cresc salariile; b) favorabilă, deoarece creşte valoarea adăugată pe seama principalului factor

de producţie; c) aprecierea este rezervată, dacă nu a crescut şi valoarea adăugată; d) trebuie diminuate costurile materiale; e) productivitatea muncii nu este satisfăcătoare.

7. În calculul excedentului brut de exploatare, valorile reprezentând remunerarea

factorului muncă: a) nu au nici o legătură; b) trebuie adăugate; c) trebuie deduse; d) trebuie adăugate numai cele privind salariile directe; e) trebuie adăugate numai cele privind salariile indirecte.

8. Excedentul brut de exploatare este acel rezultat din care se pot finanţa:

A) investiţiile; B) remunerarea muncii; C) surse externe; D) remunerarea acţionarilor; E) obligaţiile fiscale; F) fondurile proprii de rezervă şi dezvoltare.

Răspuns: a) nici unul cu excepţia muncii; b) toate; c) A, C, D, F;

d) A, B, D; e) D, F.

9. Indicatorul financiar de bază pentru calculul rezultatului exploatării este: a) cifra de afaceri; b) valoarea producţiei fabricate; c) producţia exerciţiului; d) valoarea adăugată; e) excedentul brut de exploatare.

10. Rezultatul curent înaintea impozitării este un indicator financiar calculat din:

a) bilanţul contabil; b) bilanţul funcţional; c) bilanţul financiar; d) contul de rezultate; e) documentele de declarare a venitului/profitului impozabil.

11. Rezultatul net al exerciţiului este un indicator financiar calculat din:

a) bilanţul contabil; b) bilanţul funcţional; c) bilanţul financiar; d) contul de rezultate; e) documentele fiscale privind calculul profitului impozabil şi al impozitului

pe profit.


12. În comparaţie cu excedentul brut al exploatării, în mod obişnuit, valoarea adăugată este: a) mai mică; b) mai mare; c) mai mică, mai mare sau egală; d) nu sunt compatibile deoarece primul indicator este un excedent, iar al doilea

o valoare; e) nu sunt comparabile, deoarece primul indicator se referă la o activitate –

„exploatare”, iar al doilea la impunerea fiscală – TVA.

13. În comparaţie cu rezultatul exploatării, excedentul brut de exploatare este: a) mai mare; b) mai mic; c) mai mare, egal sau mai mic; d) egale, deoarece ambele se referă la exploatare; e) nu sunt comparabile, deoarece primul indicator este un rezultat, iar al doilea

un excedent.

14. Amortizarea (privind oricare din activităţile firmei – exploatare, financiară sau excepţională) se regăseşte în următoarele solduri intermediare de gestiune: A) producţia exerciţiului; B) valoarea adăugată; C) excedentul brut de exploatare; D)rezultatul exploatării; E) rezultatul curent înaintea impozitării; F) rezultatul excepţional; G) rezultatul net al exerciţiului.

Răspuns: a) în nici unul; b) în toate, mai puţin G; c) A, D, E, F;

d) D, E, F; e) A, B, C.

15. Subvenţiile se regăsesc în următoarele solduri intermediare de gestiune: A) producţia exerciţiului; B) valoarea adăugată; C)excedentul brut de exploatare; D) rezultatul exploatării; E) rezultatul curent înaintea impozitării; F) rezultatul excepţional; G) rezultatul net al exerciţiului.

Răspuns: a) C, D, E, G; b) A, B; c) F; d) D, E; e) B, C, F, G.

16. Capacitatea de autofinanţare se determină pe baza informaţiilor din:

a) bilanţul contabil; b) bilanţul funcţional; c) bilanţul financiar; d) contul de rezultate; e) regulamentul de organizare şi funcţionare a societăţii, partea privind

atribuţiile Consiliului de Administraţie.

17. La întocmirea contului anual de rezultate, situaţia materiilor prime este: aprovizionări 8221,3 mil. lei, stoc iniţial 215,4 mil. lei, stoc final 289,8 mil. lei. Cu ce sumă intră aprovizionarea în cheltuielile de exploatare din contul de rezultate (mil. lei)?

Răspuns: a) 215,4; b) 8146,9; c) 8221,3; d) 8295,7; e) – 74,4.


18. La finele trimestrului II întreprinderea SC îşi calculează marja comercială, pentru care în contul de rezultate şi în documentele contabile este înregistrată următoarea situaţie (mil. lei): vânzări de mărfuri 86,1; cumpărări de mărfuri 71,4; stocul de mărfuri 31.III.8,9 şi la 30.VI 28,2; vânzări din producţie 329,0; achiziţii pentru producţie 2518,4; alte cheltuieli pentru producţie 211,3. Să se determine marja comercială (mil. lei).

Răspuns: a) 14,7; b) 561,3; c) 576,0; d) -4,6; e) 34.

19. Referitor la producţia anului curent se cunosc (mil. lei): stocul de producţie la 31.XII precedent 319,2; producţie fabricată 4212,8; producţie imobilizată 241,7. Se cere producţia exerciţiului.

Răspuns: a) 4532,0; b) 4773,7; c) 4454,5; d) 4290,3; e) 4135,3.

20. Evoluţia producţiei exerciţiului în doi ani succesivi este (mil. lei):

An precedent An curent

Producţie stocată 301,4 199,0 Producţie imobilizată 138,7 242,6 Producţie vândută 1429,5 1461,6

Pe baza acestor date, aprecierea calitativă a evoluţiei structurii ei este: a) bună, deoarece au crescut producţia vândută şi a exerciţiului; b) nefavorabilă, deoarece cifra de afaceri este afectată negativ de creşterea

duratei ciclului de fabricaţie; c) bună, deoarece a crescut producţia vândută şi s-a redus cea stocată; d) nefavorabilă, deoarece producţia exerciţiului creşte cu doar 1,8%; e) nefavorabilă, deoarece politica de vânzări a fost ineficientă.

21. La firma SC, în doi ani succesivi, contul de rezultate prezintă următoarea situaţie pentru câţiva indicatori mai importanţi (mil. lei):

Indicatori An bază An curent

Costuri salariale 829,3 1039,2 Amortizări 191,8 319,8 Rezultatul exerciţiului 1002,7 1025,4 Impozite şi taxe 239,4 272,9 Cheltuieli financiare 89,3 99,2


Pe baza acestor indicatori se poate formula următoarea apreciere privind valoarea adăugată şi evoluţia sa:

a) favorabilă, pentru că valoarea adăugată creşte cu 404,0 mil. lei; b) favorabilă, pentru că are loc creşterea valorii adăugate şi a rezultatului

exerciţiului; c) favorabilă, pentru că se diminuează ponderea impozitelor şi taxelor şi a

cheltuielilor financiare; d) simultan nefavorabilă (pentru că se reduce ponderea unora dintre

componente) şi favorabilă (pentru că valoarea adăugată creşte); e) nefavorabilă, pentru că se reduce ponderea rezultatului exerciţiului.

22. La firma SC, în doi ani succesivi, contul de rezultate prezintă următoarea

situaţie pentru câţiva indicatori mai importanţi (mil. lei):

Indicatori An bază An curent

Valoarea adăugată 1741,8 1815,8 Costuri salariale 1620,1 1556,8 Impozite şi taxe 485,3 498,2 Subvenţii de exploatare 172,4 185,7

Pe baza acestor indicatori se poate formula următoarea apreciere privind

excedentul brut de exploatare şi evoluţia lui: a) nefavorabilă, deoarece cresc subvenţiile; b) favorabilă, deoarece excedentul a crescut cu 137,7 mil. lei; c) neutră, deoarece impozitele nete (impozitele şi taxele minus subvenţiile)

s-au păstrat la un nivel aproximativ egal: 312,9 mil. lei în anul de bază şi 312,5 mil. lei în anul curent;

d) favorabilă, deoarece creşte valoarea adăugată şi se reduce pondera costurilor salariale în cadrul acesteia;

e) nefavorabilă, deoarece excedentul a scăzut şi este negativ. 23. Contul de rezultate al firmei SC prezintă la 31.XII următoarea situaţie (mil. lei):

Indicator Valoare

1 Vânzări de mărfuri 211,3 2 Cumpărări de mărfuri 289,2 3 Stoc iniţial de mărfuri 52,1 4 Stoc final de mărfuri 81,4 5 Producţie stocată 625,3 6 Producţie imobilizată 815,8 7 Producţie vândută 6193,6 8 Aprovizionări materiale şi servicii externe 3408,3


Indicator Valoare

9 Stoc iniţial de materii prime şi materiale 399,2 10 Stoc final de materii prime şi materiale 285,7 11 Subvenţii de exploatare 129,1 12 Impozite şi taxe 621,4 13 Costuri salariale 1829,8 14 Alte venituri din exploatare 122,1 15 Alte cheltuieli de exploatare 135,6 16 Venituri financiare 41,2 17 Cheltuieli financiare 155,4 18 Venituri excepţionale 9,8 19 Cheltuieli excepţionale 1,3 20 Participarea salariaţilor la profit 161,2 21 Impozit pe profit 447,9

Rezultatul net al exerciţiului este (mil. Lei): a) 1182,3; b) 860,0; c) 680,8; d) 1791,4; e) 1343,5.

cap iii- indicatorii financiari de gestiune obtinuti din analiza contului de rezultate

Documents