Cantecul Nibelungilor

Acum sapte secole si jumatate a aparut monumentul literar “Cantecul Nibelungilor”, cea mai puternica si cea mai caracteristica productie a literaturii universal germane, epopeea cea mai insemnata a acestui popor si una din cele mai cunoscute din literatura universala.

“ Cantecul Nibelungilor” este o capodopera a literaturii feudale, atat prin profunzimea fondului de sentimente ce tine poemul la o inalta tensiune emotiva, cat si prin pregnanta actiunii, mai ales din momentul angajarii conflictului dramatic si , in fine, prin intensitatea de viata si de pasiune a personajelor.

Epopeea a luat fiinta, inspirata din catece vechi, intre anii 1200-1210 in Austria. In Nord, in Islanda si Norvegia, circulau legende pagane. De acolo au pornit spre sudul Germaniei, unde s-au botezat cu un crestinism superficial. Detinatorii de atunci ai culturii, clericii, le urgiseau, ca fiind produse pagane; dar cavalerii si poporul protejau cantaretii, purtatori ai acestor nepretuite comori artistice.

Poemul cuprinde un fond epic ce se desfasoara intr-un imens cadru istoric si legendar, toata lumea germanica a timpurilor eroice si a popoarelor migratiei participand la compozitia epica (personaje din lumea gotilor, a hunilor, a burgnzilor, a francilor). Actiunea este plasata in istorie in anul 437, traverseaza scenele vietii tuturor acestor popoare si ale altora, puse pe un plan secundar.

Prin natura barbara, de un primitivism razboinic si moral, fondul operei apratine unei epoci vechi si aspre; razbunari, tradari, maceluri- totul angrenat in conceptia de viata a clasei feudale. Nibelungile din titlul poemului au fost iniţial pitici răi care au avut o comora de aur magică dar blestemată. Piticii cunoscuţi sub numele de nibelungi trăiau în Nibelheim, un ţinut subteran de întuneric. În timp oamenii care posedau aur erau de asemenea identificaţi ca Nibelungi. Multe poveşti despre comoara lor apar în mitologiile nordică şi germanică. “Cântecul Nibelungilor” combina un număr din aceste mituri cu basmele conducătorilor legendari, prinţi, prinţese şi eroi.

Tema principala, nu e exclusiv razbunarea, ci altceva mai adanc, o intensa viata sufleteasca, o privire filosofica asupra vietii, un raspuns la intrebarile cele mai de seama ale timpului, plutind peste laicmotivul “dupa fericire, durere”. E sntimentul amar ca fericirea omeneasca e trecatoare si daca destinul poate fi tragic, daca datoria ii sileste pe eroi sa lupte impotriva rudelor si prietenilor ( ca Rudeger) sau daca se distruge ordinea sociala prin fapta nesocotita a unuia singur( Hagen).

Siegfried este eroul ideal, tipul cavalerului brav, plin de stralucire si de virtuti, pastrand inca urme din mitologia germanica. Regina Islandei, Brunhilda, este personajul cel mai putin asimilat idealului si formei cavaleresti a poemului. Este o fiinta aproape supraomeneasca , atat ca aparitie cat si ca vitejie. Krimhilda este de o feminitate duioasa, dar si orgolioasa pana la grandoare; este femeia a carei dragoste indoliata impinge patima razbunarii pana la culmile ferocitatii.

Si totusi din epopee reies cele mai frumoasa insusiri germanice: credinta neclintita si bravura fara de seama dusa pana la dispretul vietii- desi eroii iubesc viata_ care te fac sa exclaim uimit ca Goethe : “ingrozitor de sublime, ca sangria aureola boreala”.

Bibliografie:

Ovidiu Drimba - “Istoria literaturii universal” ,Vol 1 Editura Saeculum I.O 2001

Cantecul Nibelungilor (Versiunea in proza ritmata dupa textul epopeii medievale germane) Talmacire si prefata de Virgil Tempeanu, Editura Minerva 1977