cantecul lui roland.docx

8/10/2019 Cantecul lui Roland.docx

1/67

1

CNTECUL LUI ROLAND .Bercescu Sorina, Bercescu Victor si Raducanu Sevilla.Poeme epice

ale evului mediu, Bucuresti, Editura stiintifica si enciclopedica,1978

Text cules de elevii clasei a VI- a A, Scoala general Ion Vioiu,

Chitila, anul colar 2010 -2011, n cadrul proiectului Intel Teach.

STUDIU INTRODUCTIV

Literatura epic greac a antichitii a lsat posteritiiIliada si Odiseea. Lumealatin a creatEneida lui Vergiliu.Frana medieval a mbogit literatura universal cu nenumrate poeme eroice.Dar dintre toate cel mai frumos i cel mai vechi, totodat, rmneCntecul lui

Roland. Poemele eroice franceze, numite chansons de geste *, apar n Frana ctre sfritul

secolului al XI-lea. Erau cntate de jongleri, odinioar autori i interprei, la curilesenioriale i la serbri populare, cel puin pn la mijlocul secolului al XIII-lea;circulau, deci, mai ales pe cale oral dar s-au pstrat, totui, nenumrate manuscr isecare fixeaz texte epice din secolele XII-XV.Genul are reguli destul de precise, n ciuda transformrilor nencetate pe care le-a

suferit fiecare poem n parte, ideea de proprietate literar neexistnd la acea epoc.Fiecare poem este mprit n uniti numitelese. Acestea grupeaz un numr

nedeterminat de versuri avnd aceeai vocal final accentuat. n poemele maivechi ntlnimasonane , n cele din secolele XIV-XV, mai alesrime.

Versul cel mai des folosit este cel decasilabic. I se al tur versul octosilabic sau celdodecasilabic. De obicei ns autorul poemului nu respect cu extrem scrupulozitatetipul de vers pe care l-a ales. n Cntecul lui Roland , de pild, dei domin versurilede zece silabe, ele nu constituie o regul general.Materia epic dezvoltndu-se nencetat, nc din secolul al XIII-lea s-a simit nevoia

unei clasificri. S-a vorbit astfel de mai multe cicluri:- ciclul Regelui (la geste du Roi), care cuprinde cele mai vechi cntece de vitejie, se

inspir din istoria perioadei carolingiene, dominat de figura legendar a luiCarol celMare ;

- ciclul lui Garin de Monglane are ca personaj principal pe Guillaume dOrange ; - ciclul lui Doon de Mayence, numit i ,,ciclul baronilor revoltai, prezint mari

seniori rsculai mpotriva autoritii regale ;- ciclul Cruciadelor este cel mai puin amplu din toate.Cntecul lui Roland face parte din ,,ciclul lui Carol cel Mare. Textul poemului, pe

care l traducem parial, numr 4002 versuri cu monorim asonantic, de o raringeniozitate poetic.

El a fost pstrat n manuscrisul 23 din fondul DIGBY, aflat n Biblioteca Bodleiandin Oxford. Este cunoscut sub numele de manuscrisul 0 . A fost publicat pentru primaoar n Frana, n 1837, de Francisque Michel (1809-1887).

Ultimul vers al manuscrisului indic un nume:Turoldus. Nu se tie dac acest numeeste cel al autorului, al copistului sau al interpretului ,,Cntecul lui Roland.


2/67

2

Cer cettorii istoriei literaturii medievale s-au strduit s-l identifice; dup una dinipoteze, poetul Turoldus (form latinizat a numelui normand Turold) ar fi unul iacelai cu fratele vitreg al lui Wilhelm Cuceritorul, Turoldus, clugr la Fcamp, apoiabate de Malmesbury dup btlia de la Hastings, la care a luat parte i, n sfrit,abate la mnstirea din Peterborough unde a murit n 1098.Mrturii istorice atest faptul c o ,,cantilen despre Roland a fost cntat, de jonglerul Taillefer, la btlia de la Hastings (1066).Cunoscuta ,,tapiserie de la Bayeux care fixeaz momentele cele mai dramatice ale

aceleiai btlii, ne arat, printre rzboinici, i un jongler deasupra cruia st scrisnumele Turold. Nu este exclus ca realizatorul acestei epopei ,,grafice s-l fireprezentat chiar pe autorul Cntecului lui Roland .Discuiile asupra datei la care a fost redactat manuscrisul de la Oxford nu au fost

puine.Pentru Joseph Bdier (1864-1938), marele medievist francez, poemul este opera

unui truver anglo-normand care scria ntr-o limb foarte rspndit, limb vorbit n Anglia la o sut de ani dup cucerirea ei de ctre normanzi, n jurul anilor 1170.

Ca o prere general s-a ajuns astzi ns la concluzia c ar trebui plasat n celde-al doilea sfert al veacului al XII-lea. Oricum, manuscrisul0 reproduce un text maivechi, scris la sfritul secolului al XI-lea, dup 1086. Aceast afirmaie se bazeazpe faptul c autorul poemului face referiri la evenimente ce s-au petrecut n acel an,precum btlia de la Zalaca (cf. nota 43).Cert este c ne aflm n prezena unui cntec de vitejie de o deosebit frumusee, a

crui valoare poetic nu a fost depit, n Frana, de nici un alt poem epic. Studiul epopeilor franceze a ridicat mari semne de ntrebare nu numai n ceea ce

priveteepoca n care au fost create ci i cu privire laoriginea lor.Evenimente i personaje dinCntecul lui Roland ne permit s recunoatem punctul

de plecare istoric care i-a dat natere. Dar s-au scurs peste trei sute de ani ntrebtlia de la Roncevaux (778) i momentul elaborrii poemului. Cum se explic aceast ,,tcere a secolelor (J. Bdier)? Cum au aprut cntecele

de vitejie franceze? Rspunsurile au fost foarte numeroase i, deseori, contradictorii.Prima teorie a fost cea a lui Gaston Paris care, n Istoria Poetic a lui Carol cel

Mare (Paris, 1865 i 1905), arat c, nc din secolele VIII, IX i X, existau n Franamici ,,cantilene sau ,,cntece lirico-epice elaborate imediat dup desfurareaevenimentelor la care se refer, cntece care, transmise oral din generaie ngeneraie, s-au amplificat n jurul unei teme centrale. Astfel ar fi luat natere, ctresfritul secolului al XI-lea, epopeile, eroice franceze n forma n care le cuno atem iastzi.

Teoria lui Gaston Paris se inspir, n mod evident, din ideile romantismului germancu privire la epopee n general; poezia epic ar fi un produs spontan al geniuluipopular, mai precis al sufletului popoarelor germanice, ntr-o perioad ndeprtatcare se confund cu nsi nceputurile civilizaiei.Nu sunt de aceeai prere nici Mila y Fontanals (Despre poezia eroico- popular

castilian , Barcelona, 1874) i nici Pio Rajna (Originile epopeii franceze, Florena,1884) care afirm c epopeile nu sunt un gen popular ci operele unor poei dinapropierea curilor feudale, menite s-i proslveasc pe cavaleri.

Joseph Bdier n Legendele epice (4 vol. Paris, 1908-1913 i 1914-1921) opuneafirmaiilor lui Gaston Paris, o teorie ,,individualist vorbind, totodat, de originiletardive, clericale i ntru totul franceze ale epopeii.


3/67

3

Dup Bdier poemele epice s-au nscut pe drumul pelerinajelor, n urma colaborriidintre clugrii pstrtori ai unor legende de circulaie local i jonglerii atrai pelng sanctuare de mulimea pelerinilor.

,,La nceput a fost drumul jalonat de sanctuare. naintea cntecului de vitejie a fostlegenda: legenda local, legenda religioas (op. cit., t. III, 1914-1921).

Aceast ,,legend a fost preluat, spune Bdier, de un autor, mai mult sau maipuin talentat, care i-a dat structura de epopee. n cazul Cntecului lui Roland este evident c poetul care a modelat materia brut a

fost un om de geniu. La nceput n-au existat dect frnturi de legend: un corn defilde tirbit, la Bordeaux, despre care se spunea c ar fi aparinut lui Roland; ostnc crpat, se zicea, de spada lui Roland, la Roncevaux; dou morminte, laBlaye, pe drumul ctre Sfntul Iacob de la Compostella, bnuite a fi cele ale luiOlivier i Roland.Numai un adevrat poet a putut realiza pe baza unor date att de sumare aceast

capodoper a genului epic f rancez; versiunea de la Oxford constitue, crede Bdier,punctul de plecare al tuturor versiunilorCntecului lui Roland .Tezele lui Bdier nu au fost acceptate dect n parte. El a fost combtut denumeroi istorici literari francezi i strini. S-a contestat importana locurilor de

pelerinaj i a drumurilor care duceau spre sanctuare; s-a negat rolul clerului nelaborarea epopeilor rzboinice.Unii cercettori au cutat sursa epopeilor franceze n operele savante ale unor poei

carolingieni precum Angilbert sau Abbon. Dar nCntecul lui Roland nu exist nici oreferire la vreun text antic; nemaivorbind de faptul c nimeni nu poate crede cepopeile eroice ale Franei ar fi putut fi destinate unui alt public dect cel popular.

Lui Bdier, Albert Pauphilet i rspunde cu afirmaia,,La nceput a fost poetul (Romania, L, 1924, pp. 193-194), nelegnd prin aceasta c rolul major n apariia,,cntecelor de vitejie l-a avut creatorul laic, chiar dac s-a servit de surse savante.

Edmond Faral (Cntecul lui Roland , Paris, 1933) susine tezele lui Bdier, dar alimedieviti bine cunoscui, Ferdinand Lot, Robert Fawtier, Ren Louis, le resping nmod categoric. Pentru acetia nu poate fi vorba de o lung ,,tcere a secolelor ntreevenimentul istor ic i opera care l reflect. Exist mrturii anterioare veacului alXI-lea, precum Fragmentul de la Haga , un text n limba latin, din anii 980-1030, el nsui o prelucrare a unui text mai vechi i n care sunt prezeni eroii unor legendedin ciclul luiGuillaume dOrange. Rita Lejeune stabilete c nc de la nceputulsecolului al XI-lea numeroi frai primeau numele de Olivier i Roland, dovadgritoare a faptului c cele dou personaje erau deja celebre pe atunci*.

Ceea ce presupune, n mod firesc , existena unor balade, a unor povestiri inspirate

de btlia de la Roncevaux i cntate de jongleri; aceste povestiri, preluate ulteriorde cronicari i menestreli au dat natere, n secolul al X-lea probabil, unui poem ce aservit, la rndul su, de surs de inspiraie celui ce ne-a lsat o creaie de valoareuniversal, n forma cunoscut astzi.Una din principalele critici aduse lui Bdier se refer la afirmaia sa cu privire la

originea clerical a epopeilor eroice. E drept c nCntecul lui Roland de exemplu,se fac referiri la religia cretin sau la biseric dar faptele eroilor, atmosfera poemuluisunt cu totul laice. Ar fi putut oare un clugr s scrie o oper n care singurul lucru cu adevratimportant sunt loviturile de spad? n care nu exist dect un singur personaj cleric? Ramn Menndez Pidal i expune punctul de vedere n ,,Cntecul lui Roland i

tradiia epic a francilor (trad. fr., Paris, 1960); el consider c genul epic este, prinexcelen, un gen ,,al variantelor; epopeile eroice fiind opere n continu


4/67

4

transformare, Cntecul lui Roland , n varianta cuprins n manuscrisul de la Oxford,ar constitui rezultatul unei ndelungi evoluii a uniu ,,cntec legat de actualitate,reluat apoi i transformat nencetat.

Cntecul de vitejie ar fi circulat oral, nucunoscnd variante scrise dect ntr-o faztardiv a evoluiei sale, fiecare jongler adugnd i adaptnd dup placul su textuliniial. n concluzie, Menndez Pidal scrie: ,,Nu este numai o poezie pentru t oi, ci operatuturor . Aceast poezie ajunge s aib un stil impersonal, fiind expresia puterniciipersonaliti a unui ntreg popor. Pentru c, dup prerea sa, n epocile primitive,poezia ca i limba sunt creaia colectiv a tuturor claselor societii (op. cit., pp.516-517).Descoperirea, relativ recent, n Spania, a unui manuscris latin,Nota Emilianense,

datnd din anii 1065-1075, n care ( Text cules de Mihai Constantin )se regsesc datele principale ale povestirii despre Roland i Oliver, atest existena Cntecului nainte de 1100, deci mult mai aproape dect se credea de etapasurselor istorice.

Analele, cronicile, fragmentele de texte latine, descoperite dup ani ndelungide cercetare, au permis istoricilor literari s arate, contrar celor spuse de Bedier, c

tcerea secolelor nu este chiar absolut. n ultimii ani s-au fcut auzite noi puncte de vedere n att de controversatul

domeniu al originii epopeilor franceze.S-a observat c tezele lui Bedier si cele ale luiR. Menedez Pidal se pot completa reciproc. Martin de Riquer (Cntecele de vitejiefranceze, trad. fr., Paris, 1957) i Pierre le Gentil (Cntecul lui Roland, Paris, 1967) s-au strduit chiar sa scoat n eviden caracterul lor complementar .

Nimeni nu mai crede astzi c o epopee de proporiile i calitateaCnteculuilui Roland ar fi creaia spontan a unui singur poet, nelegat de niciun fel de tradiie

epic sau liric. Creatorul, oricare ar fi el, este produsul unei societi; opera lui reflect lumea n care triete i continu tradiiile acestei lumi. Nu este mai puin adevrat c nirul de jongleri care au vehiculat legenda a aprut un mare scriitor, pe deplin stpnpe arta sa, care i-a dat Cntecului forma perfect, am ndrzni s spunem ,,clasic ,pe care o cuprinde manuscrisul 0 .

Adepii teoriei individualiste a lui Bedier, ce acord un rol primoridal Poetului,nu se opun, obligatoriu, adepilor teoriei ,,tradiionaliste, care insist asupraimportanei precursorilor i a societii n care a luat natere poemul.

Care este adevrul istoric n cazul Cntecului lui Roland ? n primvara anului 778, Carol cel Mare ntreprinde o expediie militar n

Spania pentru a veni n ajutorul guvernatorului musulman al Barcelonei care era nlupt cu emirul Cordobei. mpratul trece Pirineii n regiunea basc n fruntea uneipri din armat; restul trupelor france pornesc pe drumul care strbate Pirineiiorientali. Carol ocup Pamplona dar nu poate cuceri Saragoza. Renun la asediu iface cale ntoars pentru a nbui o rscoal a saxonilor condui de Witikind.

La 15 august 778, ariergarda franc este surprins n trectori de o populaiebasc sau gascon i complet nimicit.

Nici analele carolingiene, nici cronicile arabe nu menioneaz numele luiRoland printre victime. Totui un personaj cu acest nume este citat printre cavaleriidin preajma lui Charlemagne, ntre anii 772-774.

n Vita Karoli(830), biografie scris de secretarul lui Carol cel Mare, cronicarulEginhard (770?-840), faptele sunt descrise cu amnunime, relund o povesteanterioar. Eginhard precizeaz c printre cei ce i-au gsit sfritul n dezastrul din


5/67

5

Pirinei se afla i un conte din Bretania numit Hruotland. Muli cercettori sunt nclinais cread c prezena, n textul lui Eginhard, a numelui lui Roland e o dovad n plusa existenei unei legende de larg circulaie, oricum anterioar relatrii cronicaruluifranc.

Tot documentele istorice arat c bascii (sau gasconii) nu au fost pedepsii,pentru c mpratul nu s-a mai ntors din drum. Vestita btlie dintre Carol i otilesarazine nu a avut, deci, loc dect n fantezia plin de respect a poetului care nu avrut ca gloria viteazului suveran s rmn tirbit.

Conform cronicilor, moartea francilor a rmas nerzbunat. Mai mult, deiCarol era obligat, ca suzeran s duc n ar trupurile vasalilor si, textele istoricespun c dintre toi nobilii czui la 15 august 778, numai Eginhard ar fi fost ngropat nFrana.

Poemul modific faptele pentru posteritate. Iat deci varianta lor literar. Dup apte ani de lupte victorioase,Carol cel Mare a cucerit ntreaga Spanie.

Numai cetatea Saragoza continu s fie n stpnirea regelui sarazin Marsil.Temndu-se c va fi nvins pn la urm, acesta l vestete pe Carol cel Mare c, dese nvoiete s plece n Frana, el se va cretina i i va deveni vasal. mpratul lcrede. La propunerea nepotului su, Roland, Carol l va trimite ca sol n tabraduman pe Ganelon, cumnatul su, care este, n acelai timp i tatl vitreg aleroului principal al poemului.

Misiunea este grea i periculoas. Nu teama l va face pe Ganelon s-i aratemnia ci faptul c s-a simit dispreuit. Carol a refuzat s pun n pericol viaa celor12 pairi i cea a lui Turpin. Cuvintele lui Roland au atrnat greu n balan. Oare viaalui Ganelon valoreaz mai puin dect a celorlali baroni? Ofensa era grav, i, deiaccept misiunea care i-a fost hrzit, baronul jur n faa tuturor s se rzbune, sspele ruinea, dup toate legile cavaleriei.

Ajuns la curtea regelui pgn, se aliaz cu Marsil; urzesc mpreun pieirea luiRoland i a celor doisprezece pairi, cei mai nobili cavaleri ai francilor.

Carol pornete spre Frana. Se apropie, cuprins de nelinite, de porile Cizei,cu gndul mereu la cei douzeci de mii de franci condui de Roland.

O uria armat sarazin se pregtete de atac: la Roncevaux Oliver a zritmulimea fr de numr a otirilor pgne. nelept, l sftuiete pe Roland s sunedin corn; mpratul e la hotarul dintre Spania i Frana. Se va ntoarce i va schimbasoarta btliei. Roland refuz considernd c gestul su ar fi un act de laitate; esigur c ariergarda i va nvinge pe dumani.

Lupta e crncen. Forele sunt inegale i francii se prbuesc unul dup altul.

Numai civa mai sunt n via, cnd Roland se hotrte, n sfrit, s sune din corn,nu numai pentru a cere ajutor ci pentru a-l vesti pe Carol c au pierit ca nite viteji. mpratul sosete pe cmpul de lupt i pornete n urmrirea pgnilor. Dei

Marsil primete ajutorul emirului Baligant, Carol va nimici otirea arab. Dezastrul de la Roncevaux va deveni, n poem, cea mai mare victorie a celui

mai mare conductor de oti din lumea feudal european. n fapt, Carol cel Mare a purtat multe btlii pe care le-a ctigat, dar despre

niciuna din ele nu s-au scris poeme att de frumoase.Emirul Baligant ests ucis chiar de mprat, regele Marsil moare i el, regina

Bramidona este luat n captivitate. Carol revine n Frana. Ganelon va trebui judecat la Aix, dup legile rii. I se

va hrzi, ca oricui trdtor, o moarte crud i ruinoas: va fi legat de doi armsaricare, n goana lor, i vor sfrteca trupul.


6/67

6

Roland va fi astfel rzbunat a doua oar . *

* *Cea mai veche epopee francez este, incontestabil, i capodopera geniului. n construcia acestui edificiu literar se detaeaz net dou pri distincte:

prima, avnd ca punct de plecare mnia i trdarea lui Ganelon, se ncheie cumoartea lui Roland; cea de-a doua ne vorbete despre rzbunarea lui Carol celMare, respectiv despre nfrngerea sarazinilor i pedepsirea trdtorului. Cele doumari fragmente de btlie sunt precedate de un prolog diplomatic i urmate de unepilog judiciar.

Frumuseea operei este sporit de intensitatea sufletului ei dramatic. Sunt ncauz interese mai presus de individ--- legturile feudale destrmate de trdare,pericolul invaziei islamice ---care se confrunt cu interese personale.

n Iliada punctul de plecare al conflictului l constituie mnia lui Ahile. Totastfel mnia lui Ganelon este cea care declaneaz aciunea propriuzis aCntecului lui Roland.

Considernd c a fost jignit i c viaa i-a fost pus n pericol, Ganelon, nfuria lui oarb i calc jurmntul de credin fa de Carol cel Mare, trimind lamoarte sigur ariergarda, floarea cavalerimii france.

Pedepsirea celui ce a trdat ne apare ca un punct final firesc al poemului.Desigur c dincolo de acest conflict personal se profileaz clar contururile

lumii care i-a dat natere. S-a spus de ctre unii critici c acest poem scris ntru preamrirea lui Carol cel

Mare pstreaz ecourile luptelor duse de cretintate n vremea primei Cruciade.Nimeni nu ar putea nega faptul c autorul poemului face numeroase referiri la religiacretin, la divinitate, la ngeri. Acestora le opune idolii pgni, trinitateamahomedan conceput dup modelul cretin, convertirea de bun voie sau silit asarazinilor.

Dar toate aceste elemente, ce se vor definitorii pentru cele dou tabere,rmn, totui, exterioare conflictului ce se desfoar la un nivel foarte uman.

Exist n poem versuri de neuitat care sintetizeaz crezul oricrui cavaler. Legtura dintre vasal i suzeran constituie cheia de bolt a lumii feudale.

Roland triete, lupt i moare ca un vasal credincios. Pentru onoarea seniorului su i mbrbteaz otile ntr -o lupt al crui deznodmnt e cunoscut tuturor. i totpentru onoarea lui Carol i va da ultima suflare. Aceast legtur de feudalitate estenedesprit de legtura de snge: cinstea sau ruinea sunt mprtite de totneamul celui n cauz. Treizeci din rudele lui Ganelon vor trebui s ispeasc alturi

de el, crima comis mpotriva ordinii feudale. Legturii de vasalitate, celei de snge, li se adaug o alta, nscut dinstrfundurile inimii omeneti: prietenia. Fria de arme dintre Oliver i Roland captuneori nuane de o ( Text cules de Filip Tuu) gingasie neasteptata :va devein ,curand,celebra,in tot vestul Europei.

Marea arta a poetului se vadeste si in caracterul lapidar al unorsplendide cugetari,in capacitatea sa de a caracteriza,in putinecuvinte,trasaturile esentiale ale unui personaj sau ale unui peisaj.

** *


7/67

7

Textul dupa care s-a realizat traducere de fata este cel publicat infranceza veche de Joseph Bedier ( La Chanson de Roland, edition dart ,Paris,1922).

Asa cum am aratat, Cantecul lui Roland e compus din 4002 versuri in

marea lor majoritate decasilabice, inpartite in 291 de lese construite pe22 de tipuri de asonante din care nu redam in acest volum decat circatrei sferturi .In cea ce priveste traducerea textului si versificatiaprecizamurmatoarele : ne-am silit sa fim cat mai aproape de original ,dar ne-amferit sa-l redam in romaneste intr-o forma arhaica,considerand catrducerea este facuta pentru cititorii de astazi, care vorbesc limba anilor70.

Traducerea nostra in versuri nu a folosit monoasonanta decatexperimental , in cateva lese ; in rest am incercat asonante si rime .Amfolosit acest sistem ,in primul rand pentru a-i pastra Cantecului uncharacter popular si , in al doilea rand , pentru a putea face pasiinecesari spre o modernizare ,care urmareste insa in deaprope textuloriginal.

** *

Cantecul lui Roland marcheaza,fara indoiala ,o culme in domeniulliteraturii francez. Este o epopee care intruneste toate calitatile pe caretrebuie sa le aiba acest gen literar .

Poemul a fost comparat cu o bazilica romanica ,solida ,monumentalsi severa.Silueta aceasta nu exclude o elegant sobra careimpresioneaza pri echilibrul proprtiilor prin simplitate ;poate , mai ales,prin senzatia pe care ti- o comunica ,acea a dainuirii peste veacuri.

CANTECUL LUI ROLAND

I

Regele Carol,marele-imparat ,Sapte ani plini in Spania al luptat ,Si pan la mare, plaiu indepartatA cucerit castele-a daramat,Zid sau cetate in fata nu i-au stat


8/67

8

Fara de Saragosa ce-i pe-un munte-analt.Marsil paganul, rege blestemat ,Lui Mahomed si Apolo-i inchinat.Sa scape de urgie nu-I e dat .

ii

Marsil la Saragosa-n tainic ceasLa umbra ntr-o poiana- acum s-a tras

Pe-o lespede de marmura-i intinsIn juru-i ostasimea el a stansSi catre conti si duci Marsil a spus:,,Aflati ce grozavie ne-a ajuns :Carol al dulcii Frante-n gand si-a pusSa ne distruga, ca sa-i fiu supus .Ostirea mea nu poate sa-mi ajungaSi nu am oameni ca sa il infranga .

Ce sfat in gruel asta ceas imi dati ?De moarte si rusine ma scapati. Nici un pagan nu incearca raspuns ,Fara de Blancandrin , cinstit supus .

iii

E Blancandrin intre pagani vestit ,Viteaz fara pereche si cinstit ,Un bun sfatuitor si intelept

(Text cul es de N Barbazan)


9/67

9

"De ce te sperii,rege?Ti-o spun dreptLui Carol cel ce tare mindru esteTrimite-i de prietenie veste;Ca ii vei da ursi,lei si caini,sa stie,Camile sapte sute,soimi o mie,Catari vreo patru sute,fiecareCu aur incarcat,cincizeci de care,De va putea plati ostasii iara,Ca s-a luptat destul in asta tara;La Aix in Franta de-o sa plece-ndataIl vei urma de Sant Mihai si iata,Cand tu primi-vei crestineasca legeTu ii vei fi supus vasal,se intelege.De vrea ostateci,da-i,ca o dovada,Zece ori douazeci,ca sa te creada.Copiii nostri sa i-i dam din tara:De-o fi,cu eisi fiul meu sa moara. Asa-i mai bine,fara cap sa piara,Decat ca noi,lipsiti toti de onoare,S-ajungem cersetori la drum mare".

IV

Si Blancandrin: "Pe bratul meu cel dept,Pe barba care-mi flutura pe pipt,Francii vor merge-n Franta,tara lor.Cind se va-ntoarce acasa fiecare,Carol va fi la Aix,capela-i mare,De Sant Mihai,in mare sarbatoare.

Va trece ziua pusa drept soroc,De la noi vesti nu va primi deloc.Regele-i mindru,cruda-i inimaSi la ostateci capul va taia.Piarda ei capul,noua nu ne pasa,Decat sa pirdem Spania cea frumoasaSi sa-nduram mizerii si rusine."Paganii spun:"Asa-i poate mai bine."

V

Aduna sjatul regele Marsil.


10/67

10

Din Balaguer ii cheama pe Clarin,Pe Priamon si pe Eudropin,Guarlan barbasul,pe Estamarin,Maheu ce-i unchi lui Machiner,mai vinDe peste mari Jouner si Malbin

Ca sa-l asculte toti pe Blancardin.Din cei mai ticalosi,zege alege:"Seniori baroni,la Carol voi veti merge-Cel ce-mpresoara Cordes-ul acum-In miini veti duce ramuri de maslinIn semn de pace,ca umili sa fim.Si daca alta cele noi gasim, Aur si-argint eu va voi da din plin,Paminturi cit in zare se tot tin."Paganii spun:''Asta ne-o fi prea mult!''

VI

Iata Marsil ca sfatul a sfarit:''Seniori,veti merge cum am chibzuit.Purta-veti ramuri de maslin,anume,Lui Carol Magnul,regelui,veti spuneSa se indure,pentru Dumnezeu,Ca nu va trece luna cand,chiar euIi voi urma cu credinceosi o mieSi voi primi cu toti crestini sa fie,Ca-s omul lui si-n slujba lui ca stau.De vrea ostateci,cati doreste-i dau''Si Blancandrin:''Asa vei face pace.''

VII

Catari albi, zece, porunci Marsil,Trimisi de regele din SuatilFraie de aur au, iar sei de-argint.

Calari acum toti solii au pornitSi-n mana poarta ramuri de maslin,La Carol, rege-al francilor, ei vin.Si Carol ai primi, dar se-nseala.

VIII

E vesel imparatul, multumitCetatea Cordres el a nimicit,Cu catapulta zidu-a daramat

Iar cavalarii prada mare au strans, Aur,argin si arme au de-ajuns


11/67

11

Si in oras n-au mai ramas pagani,Ori i-au ucis orii-au facut crestini.Carol cel Mare sta intr-o gradinaRolandsi Olivier sint impreuna; Anseis mandrul,ducele Sansun

Gonfalonierul Geoffroi d'SAnjouGerin si Gerier de fata se aflauSi altii multi acolo mai erau:Din dulcea Franta cinsprezece mii.Si pe o scoarta alba cavaleriiSe-ntrec la table vremea sa petrreacaBatranii si-ntelepti doar,sah joaca,Iar tineri se harjonesc in sabii.Lang'un maces la umbra unui brad Au inaltat un turn de-aur turnat,Pe el Carol,marele imparat.I-e barba alba,parul inflorit,Voinic i-e trupul,mandru,neclintit.Il recunosti de-l vezi intaia oara. Ajusi la el solii descalecaraSi cu prietenie toti il salutara.

IX

Incepa Blancardrin cuvantul sau;''Salut in numele lui DumnezeuPe care trebuie sa-l preaslavim.Marsil,viteazul rege,te saluta. A chibzuit la legea crestineasca.Din bunul sau el vrea sa-ti daruiascaUrsi,lei,copoi ce stiu sa-alerge iute,O mie soimi,camile sapte sute,Catari cu argint si aur fiecareSa ai incarcat cincizeci de care.Izanti de aur vei avea nespusCa sa platesti ostirea sant de ajuns.

Ai sta in tara asta mult, o stii,La Axi in Franta-i bine sa revii. Acolo te-oi urma stapanul meu''.Inalta Carol mainile spre DumnezeuSi capul pleasa sa se chibzuiasca.

X

Plecat isi tine capul imparatul.Cu graba nu si-a spus nicicand cuvantul

Asa-i e felu, vorba-i e inceata.Cand salta chipul si mai maindru-arata;


12/67

12

Soliei spune:''Bine ati venit.Marsil mi-e dusman de neinblanzit; Acestor vorbe,spuse-n fata mea,Sa dea crezare,oare as putea?Si Blancardrin:''Ostateci o sa dam

Vreo cincisprezece,douazeci lasam,De-o fi sa piara-i fiul meu cu ei,Si mult mai nobil dam, daca tu vrei.Cand la palat vei fi cu-al tau alaiDe sarbatoare Sfantului MihaiVa fi acolo si stapanul meu.Si-n baile ce-ti dete DumnezeuSa il botezi,in sfintele lor ape.Raspunse Carol:''Poate sa mai scape.''

XI

Frumos e-amurgul stalucind in soare.Catarii,Carol spuse-n grajd sa-i duca.Gatira cortul in livada mareCei zece soli straini sa locuiasca.Doisprezece sergenti numi sa ii serveasca.Si se culcara pan'a doua zi.Venira zorii,Carol se trezi,Pleca la slujba si se inchinaSi apoi sub un pin se-napoia.Cheama baroni langa el sa vina,Cu cei din Franta sfat el vrea sa tina.

XII

Si imparatul sub un pin anumeChema baronii-n sfat sa se adune.Turpin arhiepiscop,dulce Ogier,Henri,Richard care unchi ii e,

Pe Ancelin,Gasconul brav si bun,Tebald de Remis si varul sau MilumErau de fata Geriee si Gerin;Roland se afla printre cei ce vin,Olivier,ce-i nobil si viteaz,se stie;Din Franta,franci s-aici peste o mie.Si Ganelon,cel ce-a tradat,veni.Incepu sfatul care rau sfarsi.

XIII

''Seniori baroni--zise-mparatul--mie,


13/67

13

Marsil,sa stiti ca mi-a trimis solie.Din bunul sau ne face parte mare,Lei,ursi,precum si caini de vanatoare,Soimi la o mie si camile multe,Catari cu-aur arab vreo patru sute,

Peste cincizeci de care sa-ncarcam.Dar ne-a cerut in Franta sa plecam.Marsil la mine-acasa va veniSi legea noastra sfanta va primi,Iar crestinat,vasalul meu va fi.Dar stiu eu oare-n suflet ce-o gandi?''Spusera francii:''Bine-i sa ne temem''.

XIV---XXII

Dupa ce Carol le spune baronilor sai ce-i propune Marsil,astepta ca fiecare sa-sidea parerea.Primul se ridica nepotul sau,contele Roland,ce-i aminteste imparatuluica e rau sa se increada in regel maur care a mai tradat o data, servindu-se deaceeasi inselatoirie si i-a ucis pe cei doi soli a lui Carol,Basan si Basilie.Rolandsocoteste ca trebuie continuat razboiul.Ganelion si ducele Naimes nu sant deaceeiasi parere si il sfatuiesc pe Carol sa se inteleaga cu Marsil.Cine sa conducasolia?Turpin,ducel Naimes,Roland,Olivier se ofera pe rand dar Carol nu-iasculta.Atunci Roland se ridica din nou si-i cere imparatului sa-l trimita peGanelion,tatal sau vitreg.Ganelion este cuprins de neliniste si de manie.Il insulta peRoland si-l ameninta.Roland propune,pentru a doua oara,sa plece el,dar Ganelin nuse invoieste:''Va indeplini porunca imparatului.Roland rade badjocorit.Ganelion iiazvarle in fata toata ura si tot dispretul sau, apoi ii spune lui Carol cel Mare:

XXIII

''Ma duc la Saragosa,dar stiu bineCa cine pleaca acolo nu mai vine.Mi-e soata sora ta o stii anume,Si am un fiu cum nu e altu-n lume,Este Baudouin,ce un vitez va fi.

Mosia el va mosteni.Sa-l ocrotesti,eu nu-l voi mai vedea''.Si Carol:''Prea ti-e inima duioasa,Ti-am spus sa pleci,deci grabnic totul lasa!''

XXIV

Zise iar Carol:''Vino,Ganelion,Sa iei manusa si acest baston.Francii-au ales precum ai auzit.''

''Nu,Sire,ci Rolan,el m-a numit!Nicicand n-am sa-l iubesc,aici o spun,


14/67

14

Si nici pe Olivier,amicu-i bun. Asemeni parii care-l indragescIn fata ta spun ca-i dispretuiesc.''Si Carol zise:''Prea te-ai indarjit.Mergi negresit,asa am poruncit''.

''Ma duc,dar chezasie eu nu amCum n-au avut Basiliei nici Basan''.

XXV

Carol manusa drapta i-o intindeO scapa Ganeleon, n-o poate prinde.Cat ar fi vrut sa nu fi fost de fata!Si francii:''Ce-nseamna asta oare?De-aici noi vom avea pirdere mare''.Iar Ganelon:''Va voi trimite vesti''.

XXVI

Si Ganelon:''Sire sa plec as vrea!E drumul lung,nu pot intarzia''.

( Text cules de Nico leta Nedelcu )

Carol: ,, Cu voia mea i-a Domnului te du! Cu mna dreapt cruce i fcu i i ddu bastonul i scrisoarea.

XXVII

i Ganelon spre cortul su porni Arme s-i ia, vesminte, se grbi, Cele mai bune care le gsi. De aur pinteni la clci avea, La mijloc, pe Murgleis24 , spada sa ;Pe Tachebrun 25 apoi nclec, Unchiul su Guinemer l ajut. Muli cavaleri plngeau, spunnd aa: ,,O, ce pcat este de faima ta!La curtea regelui att ai stati-n mare cinste tu i te-ai aflat.Pe cel ce- a spus s pleci i sol s fii Nu-l va putea nici Carol ocroti.


15/67

15

Ru a gndit Roland cnd te-a numitCci i-esste neamul nobil i vestit . Apoi mai zic: ,, Mergem i noi cu tine! Iar Ganelon : ,, Este pcat! mai bine Singur s mor i nu voi, bravi brbai.

n dulcea Fran, seniori, plecai: Un bun rmas soiei, de la mine; Pe Pinabel 26 , la fel, l las cu binei pe Baudouin care mi-e fiu, cum tii , V e senior i s l ocrotii. i o porni apoi pe al su drum.

XXVIII

Trecu acum pe sub nali mslini, Alturea-i merg solii sarazini.Cnd Blancandrin se-apropie din mersSchimbar vorbe pline de-neles. Zise pgnul: ,, Carol e vestit, Calabria27 i Pulia28 a cucerit! n Anglia29 trecu srata mare, De Sfntul Petru i trimit tribut. n ara noatr oare ce-a mai vrut? i Ganelon: ,, E Carol rege mare n lumea-ntreag seamn el nu are.

XXIX

,, Snt francii nobili, zise Blancardrin,Dar nu-l servesc pe Carol, precum tim,Sfaturi i dau, rele, pgubitoare, i coni i duci, cu toi, cu mic i mare. i Ganelon: ,, Nu tiu astfel a fi Fr de Roland ce ru va ptimi. La umbr Carol ieri n zori edea, Sosi Roland atunci n faa sa,

Venea din Caracasonia30

prdat, n mini cu-n mr, o poam-mbujorat: ,, Slvite sire, astzi tu primete Coroana ce pmntul stpnete ! Trufia-i va aduce-o soart crunt Cci moartea zilnic fr rost nfrunt; De-ar fi cin s-l omoare avea-vom pace.

XXX-XXXI

Blancandrin, vznd c Ganelon l urte pe Ronald,i dpe fa adevratele

sentimente i amndoi plnuiesc s-l ucid pe nepotul lui Carol.Clrind fr ncetare, cei doi ajung la Saragosa.


16/67

16

La umbra unui pin se afl tronul mre al regelui sarazin.Marsil ateapt nconjurat dedouzeci de mii de oameni.Iat-i pe cei doi n faa tronului.

XXXII

i Blancandrin nspre Marsil pete, Alturi, Ganelon l nsoete: ,,n numele lui Mahomed, stpne, i-al lui Apolo ce-l sfinim pe lume, Solia ta lui Carol i-am purtat.Doar minilespre cer i-a ridicati s-a rugat la zeul lui ales.Un mare nobil ns i-a trimesCe este- n Frana un baron cinstit: Prin el s afli ceea ce-ai voit. Marsil rosti:,,S spun,l-ascultm!

XXXIII

Dar Ganelon se chibzuise bineLa cuvntarea ce avea a ine Ca unul care tie rostul su:,,Salut n numele lui DumnezeuPe care s-l slvim cu toi pe lume ! Viteazul Carol iat ce i spune: Cretina lege dac vrei, primete, i Spania jumate-i druiete. Iar de nu vrei ca s i fii supus, Legat de viu,safli,vei fi dusLa Aix,la Scaun i n judecat i vei gsi tu cuvenita plat i vei muri-n ruine i urgie Se-nfioar Marsil plin de mnie. Cu-o suli voi s l loveasc De nu erau ai lui s l opreasc.

XXXIV

Marsil se-mbujor pe loc i apoi Smuci de sulia cea grea napoiVzndu-l, Ganelon de spad trase Ca dou degete din teaco scoase ,,O, mndr spada mea, el spuse, La curi regale atta te-am purtatNicicnd va spune marele mprat C singur am murit n ri strine

Fr ca-nainte eu s m rzbun. Pgnii zic:,,S nu se fac lupt.


17/67

17

XXXV

i cei mai nobili regele-i rugar Pe tronul lui s se aeze iar.

Califul zise:,,Rege,ru gndeti, Cnd vrei pe francu`acesta s-l loveti. S vezi ce vrea i s-l asculi mai bine. i Ganelon:,,ndur,dei-i ruine. Dar pe tot aurul ce-i dat de DumnezeuPe tot ce-are mai scump regatul tu, De am rgaz,eu tot o s v spun Ce i vestete Carol cel vitez i bun, Din zibelin poart o manta Acoperit cu mtase grea. O scoate-o zvrle,Blancandrin o prinde,i-apoi spre spad mna i ntinde: Mnerul aurit l i cuprinde . i zic pgnii:,,Ce viteaz baron ! XXXVI

i Ganelon nspre Marsil pete: ,, Eti mnios degeaba, i vorbete, Stpnul Franei, Carol te vestete, Cretina lege dac o primeti , Jumate Spania vei avea rsplat, Roland s-o stpneascpe cealalt: i vei avea cel mai trufa vecin ! i de nu vrei, i-o spune sus i tare, La Saragosa o s te-mpresoarei-o s fii dus cu for a , strns, legatLa Aix, unde-i cetatea, la palat,Nu veiavea nici armsar, nici cai, i nici catri, catrce n-o s ai ; Vei fi purtat pe-o gloab deelat31i vei pieri chiar dup judecat. Ai de la Carol o scrisoare, iat .

i i ddu rvau-n mna drept. XXXVII

Marsil de furie tot pli; Rupse sigiliul, ceara azvrli,Privi rvaul i apoi le zise: ,, Carol al Franei, iat ce-mi trimise: mi spune c durere i mnie Avu cu cel Basan i Basilie Scurtai de-un cap n munte la Haltilie32 ;

i c de vreau s am suflet n pieptPe unchiul meu, califul, s-l trimet


18/67

18

Altfel nicicnd n-o s m mai iubeasc . Al regelui fiu prinse s vorbeasc i zise: ,, Ganelon este nebun ; S mai triasc n-are drept acum.D-mi-l pe mn i- o s fac dreptate . L-aude Ganelon i spada-i scoase Cu spate se- aeaz lng un pin.

XXXVIII

Marsil ntr-o livad se retrase, Cu el pe cei mai buni i aduse,Snt: Blancandrin cel cu prul argintiu , i Jurfaret33 ce-i e motenitor i fiu , Apoi califul, unchiul credincios.i Blancandrin: ,, S vin francu-acum:C de-al nostru mi-a jurat pe drum . Regele spuse: ,, Adu-mi-l ndat . i Blancandrin l lu de mna dreapt Pn n livad, pn la adunare. Urzir-aici cumplita lor trdare.

XXXIX

,, Viteze nobil Ganelon, zise Marsil,Cu tine m-am purtat ca un copilVoind s te lovescprins de mnie.De aceea blni de zibelin i dau ie : Peste cinci sute livre preuiesc ; Iar mine i mai mult i druiesc . i zise Ganelon: ,, E foarte bine. De Domnul vrea, te-o rsplti pe tine .

XL

,, i afl, conte, drept mrturisesc, Cmi-ai plcut i-a vrea s te iubesc .

De Carol Magnul adori s-ascult ,Este btrn i s-a luptat cam mult ;De dou veacuri, pe ct tiu , trecut , i cte ri el nu strbtut, Attea lovituri are n scut.Muli regi bogai pe drumuri a lsat; Cnd i s-o face sil de luptat? i Ganelon: ,, Nu-I Carol precum crezi,Cci om de eti i l cunoti sau vezi , Nu poi s spui c nu este viteaz Iar de l laud, afl, n-a putea

S spun attea nspre cinstea sa. Ct preuiete, cine poate spune?


19/67

19

Cnd Domnul n-afcut altul pe lume. i-ar da chiar viaa pentru-ai si baroni .

XLI

Zise Marsil: ,, Eu mult m mir , i-o spun, Albit e mpratul i btrn. De dou veacuri anii i-au trecuti-atta lume el a strbtut ; Attea lnci a tot primit in scut i-atia regi bogai a srcit ! Cnd se va stura de rzboit? i Ganelon : ,, Ct vor tri anume Nepotul su , ce n-are so pe lume , i Olivier , prietenu-I iubit ,i pairii, care Carol i-a-ndrgit, i avangarda, douzeci de mii, de nimeni nu se teme, s o tii .

XLII

Pgnul zise: ,, Mai mirat eu snt De Carol Magnul cel albit, crunt , Trecut de dou veacuri , oboist, Ce-attea lovituri n scut a prins Atia regi bogai el a nvins!De lupte grele cnd s-o odihni? ,, Nicicnd, dac Rolan va mai tri; C de aici i pn-n rsrit, Cu Olivier, nu-i altul mai vestit.Cei doisprezece pairi ce Carol i-a-ndrgit La mii de cavaleri le stau n frunteNu-i om pe Carol astzi s-l nfrunte. ( Text c ules de Ir ina Ivan )

LXII

Rosti Marsil:,,Brav conte am ostire

Cum n-ai vazut si nu ai tu de ostire:

Am patru sute mii,ba si mai multi,


20/67

20

Putea-voi eu pe Carol sa- l infrunt?

Si Ganelon raspunse:Niciodata!

Pierdea-vei paginimea-n lupta toata.

Lasa sminteala sit e chibzuieste.

Lui Carol Magnul bunuri daruieste

De asta francii sai sa se uimeasca

Ostateci douazaci de-o sa primeasca

In dulcea Franta va porni curand,

Ariegarda-n urma-I doar lasand.

Si peste ea Roland va fi mai mare

Cu Oliver cel vajnic si-ntelept.

Iar de Roland muri-va ,ti-o spun drept,

Va pierde Carol si mandria toata.

XLIV

,,Cinstite conte,ai putea sa-mi spui,

Cum pe Roland va fi sa ii raspui?

Si Ganelon ,,Prea bine tu sa stii,

Cand Carol langa Ciza va sosi

In urma ariegarda va lasaCondusa de Roland,viteaz barbat,

Si de-Oliver,amic apropiat.

Vor fi la franci,cam douazeci de mii.

Pagani trimite tu o suta mii;

O batalie si intai vor da


21/67


22/67

22

XLVII

Un jilt,de fides se afla de-o parte.

Marsil ceru sa I se-aduca o carte:

E a lui Trevagant si Mahomed cea lege ,

Pe ea jura si sarazinul rege

Cum ca de-o fi sa-l afle pe Roland

Cu-ntreaga-I oaste el se va lupta

Si-l va ucide va putea.

Si Ganelon :,,Sa fie voia ta!

XLVII

Se-apropie de regale Marsil

Dintre pagani vestitul Valdabron

Si-I spuse el,razand lui Ganelon:

,,Ia spada mea ,ca alta nu-I mai buna,

O mie de mangoni face acuma.

Prieteneste ia-o ,fie a ta,

Sa ne ajuti ca sa putea aflaPe-acel Roland ariergarda sa.

Si Ganelon:,,E treaba ca facuta.

Apoi pe barba sip e fata se saruta.

XLIV


23/67

23

Pe Climorin iata-l acum venind.

Lui Ganelon ii spuse el razand:

,,Ia coiful meu e cel mai bun din tara,Insa ajuta-ne ,te rog eu dara

Ca pe Roland sa- l facem de ocara.

Iar Ganelon:,,E treaba ca facuta .

Apoi pe gura sip e fata se saruta.

L

Regina Bramimonda se ivi:

,,Eu te iubesc mult ,conte ,sa o stii,

Regele si ai lui te pretuiesc ;

Doua siraguri soatei tale-I daruiesc

Granate,aur,ametist,se stie,

Mai mult decit a Romei bogatie,

Cum Carol insusi n-a avut vreodata;;.

Le lua si-n cizma le bag ape data.

LI

Marsil pe vistiernic l-a chemat;

;E gata darul pentru imparat?

Raspunse;,Este,da si cit mai bine;


24/67

24

Camile sapte sute cu-aur pline,

Ostateci douazeci,din cei mai nobili.

LII

Marsil il ia pe ganelon de umeri;

,,Printre cei mai viteji baroni te numeri,

Pe legea cea mai sfinta care-o ai,

Sa nu cumva ca inapoi sa dai.

Mult vreau sa-ti dau din marele-mi tezaur,

Zece catiri,toti incarcati cu aur,

Si an de an asemeni iti void a;

Pun cheile cetatii-n mina ta,

Spune-I lui Carol de mindra cetate.

Iar de Roland e-n oastea cea din spate,

La poarta-n trecatoare-n orice parte

Il voi lovi amarnic ,chiar de moarte.

Si Ganelon;,,Prea mult am zabovit.

Incaleca si iata-l ,a pornit.

LIII

In drum spre,tara,regale trecu

Puternica cetate Galna de vazu

Roland o cucerise.Nemicita.

Un vreas ea va ramane pustiita.


25/67

25

Vesti de la Garielon Carol nu are

Si nici vreun bir din Spania cea mare.

Dar iata,dimineata-n zori de zi,In tabara si Ganelon sosi.

LIV

Carol de dimineata s-a scuulat

Si slujba cuvenita-a asculat.

Pe iarba,langa cort e imparatul.

Roland si Oliver sunt langa el,

Ducele Naimes si nobili fel de fel;

Si tradatorul Ganelon soseste

Cu viclenie regelui vorbeste:

,,Sa tea jute Domnul cel de sus,

Chieile Saragosei am adus.

Avere multa ti-a trims cu mine

Si-ostateci douazeci,pazeste-I bine.

Califul daca n-a voit sa vina.

Vreo patru sunte mii eu am vazut,

Toti inarmati cu platosa si scut,Cu spade mari de aur,lucitoare,

Urmindu-l pe calif pina spre mare;

De la Marsil fugeau san u primeasca

Sa nu se-nchine-n legea crestineasca.

La patru leghe-ajunsera de mal


26/67

26

Cind se stirni furtuna-n orice val.

S-au inecat cu totii,mari si mici,

Califul de scapa,era aici.Cit despre regale pagin,sa stii,

Ca luna asta nu se va mplini

Si va veni aici sa te urmeze.

In legea ta vrea sa se crestineze

Cu miinile unite-n rugaciune,

Cu Spania sa i-o dai tu,stapine;;.

Regele zise;Domnul e cu tine!

Bine-ai lucrat,rasplata vei primi.

Trompetele sunara mii si mii.

Stransera francii tabara si-apoi

Spre Franta o pornira inapoi.

LV

Spania,Carol,toata-a pustiit,

Castele ,ziduri,tot a nimicit.

Regele acum sfisind razboiul mare


27/67

27

Spredulcea Franta a pornit Calare

.

Un gonfanon in lancea lui de fierPune Roland sa fluture spre cer.

Aici fracezi-n tabara lor stau.

Prin vai adanci pagani forfoteau

Platose ai si foarte bine

Coiful pe cap,spada la cingatoare,

Scutul de gat si lancea aplecata.

Pe-un varf de munte se-adunara roata.

Sint patru sunte mii de asta data.

Sin u stiu,Doamne,francii ce-I asteapta!

LVI

Ziua-I sfarsita,scde spre-noptat,

Si doarme Carol,marele-mparat.

E-npoarta Cizei,pare ca viseaza,

Cu lancea-n mana si privirea treaza,Cum Ganelon din mana i-o smuceste

Si peste cap puternic o-nvarteste,

In aschii mii spre cer o risipeste.

Dar doarme Carol sin u se trezeste.

LVII


28/67

28

Un urs in somn acum I se-arata.

La Aix,in Franta,Carol se afla

Un urs salbatec bratul drept il pierde;Dinspre Ardeni un leopard se-ntinde

Spre el.Sa-l sfasie se pregateste.

Atunci din sala un ogar tinteste

In salturi mari spre rege se indreapta

Si-I rupe ursului urechea dreapta,

Apoi spre leopard ogarul sare.

Spun francii :,,O sa fie lupta mare.

Dar nu se stie cine-o birui.

Carol tot doarme si nu se trezi.

LVIII

Noaptea trecu, s-arata limpezi zorii

Printre osteni.

Merge imparatul mandru,e calare.

,,Seniori baroni, zise Carol cel Mare,Priviti spre porti,spre stramta trecatoare.

Oastea din spate cine s- o conduca?

,,Roland sa fie, spuse Ganelon,

E dintre toti cel mai viteaz baron.

Carol aude,cata incruntat:

,,Esti necuratu viu si-adevarat


29/67

29

Turbarea mintea ta cand o ingheata!

Cinva conduce oastea cea de fata?

Si Ganelon:,,Danul Ogier,marite-ti spunCa el baron nici unul nu-I mai bun.

LIX

Iar cind Ronald pe nume s-auzi

Ca un viteaz spre Ganelon vorbi;

,,Iti multumesc,parintele-mi iubit,

Ariergarzii ca m-ai sorocit!

Al Frantei noastre Carol n-o avea

Nici cal,nici armasar,or altceva

Sa piarda;vrun catar sa-I piara

Vreun animal,mirtoaga de povara,

Fara de lupta si s- o afle oricine.

Si Ganelon;Vorbit-ai drept si bine.

LX

Daca Roland se auzi numit

Spre tatal vitreg el vorbi rastit:

,,O!ce credeai ,netrebnic ticalos,


30/67

30

Ca-mi va cadea cumva manusa jos

Cum ti-a cazut bastonu-mparatesc?

(Text cules de Alexandru Brde) ......................................................................................................LXXVIIIChernuble de Munigre ca sosesteEl plete lungi pina-n pamant taraste.Cand este vedel si in toane buneCat duc patru catiri in spate-si puneIn tara lui,se spune ca n-ar fiDe soare raza,graul n-ar rodi,Nu cade ploaie, ploaia nu s-arata,Ci totu-i piatra neagra-ntunecata

Doar diavoli ar trai, unii au zis.Chernuble spune: "Spada mi-am incins,La Roncevaux in snage-am s-o-nrosesc.Iar pe Roland in drum daca-l gasescSfant mincinos de nu-l voi atacaSa-i iau pe Durendal cu spada mea.De francii pier, Franta va fi pustie".Cu aceste vorbe pairii o pornesc.O suta mii pagani ai insotesc,Grabiti ca sa se lupte, clocotesc.Se inarmeaza intr-un crang de brazi.

LXXIXSi zale sarazine iute-si punDe trei ori sfant mai groase ele acumaCoifuri de Saragosa,sclipitoareDin Viena spade au la cingatoare,Scuturi bogate, suliti lucitoare,Stindarde rosii, albe si albastre.Lasa catarii, caii cei de drumSi-n locul lor fugari isi iau acuma.Ziua-i senina, soarele luceste,Ostirea in lumina straluceste.Trambiti suna ca de sarbatoare Aud francezii, zgomotul e amre,Si zice Oliver:"Imi pare mieCa sarazinii stau de batalie".Roland raspunde:"Domnul daca vreaNoi pentru rege ai vom infrunta.Pentru Senior orice e sa induriDe-s lase pielea,paru-si prapadeasca,Dar fiecare bine sa loveasca, Cantari urate sa nu scorneasca.Padanii-s vinovati,ddreptate-ai nostri au.Eu pilda rea nicand nu vreau sa dau.


31/67

31

LXXXOlivier e pe-o colina-nalta....De ierburi plica este valea toata.

El pe Roland il cheama langa sine:"Spre Spania se-aude vuiet mare,Se vad armuri si coifuri lucitoare!Durere mare fi-va de asta dat.Cand pentru ariegarda ne-a numit"Olivier sa taci,zice Roland rastit,Mi-e tata vitreg sa nu-l banuiesty!

LXXXIOlivier pe-o nalta-colina,Privesti Spania,care-n zari s-arata,

Si sarazinii,gloata multa,mare;Cu nestemate-n coifuri stau in soare,Cu-armuri sclipind si scuturi fara numar,Stindarele prinse-n lanci purtate-n umar. Asa-s de multe ca nici el nu poateSe le scoata,sant nenumarateIn sinea lui cuprins de-nfiorareCoboara depe deal in graba mare,Se e\le duca francilor de veste.

LXXXIIOlivier:"Pagani vazui anumeCiti nu e om sa fi vazut pe lume.O suta mii de scuturi la piept stanse,Cu zale albe,coifuri sclipitoareCu lanci drepte suliti lucitoareVa fi o lupta cum n-a mai fost vreodataVa aiba Domnu-n grija lui cea dreapta!Blestem pe cel ce fuge ,francii spunPana la moarte vom lupta acum.

LXXXIIISpuen Olivieru: Sant multi paganiSI-mi pare ca francezii din corn sa suni Aude Carol si se-ntoarce-n drum.Roland raspunde: As fi chiar nebunRIn dulcea Franta numele imi pierdCu Durendal porni-voi sa lovescPan la maner de sange s--nrosesc.Iti jur ca au pe frunti pecetea mortiIti jur ca au pe frunti pecetea mori.

LXXXIVRoland prieten suna-n corn odata,


32/67

32

Aude Carol marea lui armataSo toti baroni se intorc in dataRoland raspunde:Doamne ar fi pacatDin vina mea sa-mi cinstesc parintii!Dar voi lovi cu Durendal neinvins

Cu spada ce pe soldum am incins.O vei vedea cu lama-nsangerataPagani vin sa piara de-asta data.Iti jur ca toti au moartea scisa-n fata.

LXXXV

Prietene Roland din corn sa suni!De-aude Carol cei trecand prin portiIti jur ca va veni cu francii totiCa cineva om pe pamant sa zicaPentru cum sa sunat c-am sunat fara, de frica frica!Parinti nu siar pierde cinstea oare?Si cand voi fi in batalia mareCu spada voi fi in batalia mareIar Durendal insangerato o fi.In lupta oastea franca seaman nare.Pagani mortii-s dati fara scapare"

LXXXVI

Si Olivier: "De ce te-ar condamna?Eu am vazut oastea din fata ta.Intinsa este peste munti si stanciPeste campii si-n vaile adanci.E atat de mare oastea cea straina; A noastra este mica si putina".Roland: "Asta imi creste dorul de-a lupta!Iar Domnului n-ar fi pe voia saCa Franta sa se-nece in rusine!Decat ocara, e sa mor mai bine.Vitejii sant iubiti de imparatul".

LXXXV||Roland e brav Olivier inteleptSi-s curajosi cat nu se poate spune:Cand sant calarin sunt inarmati anumeChiar de-ar muri,nu fug de pupta dreaptaViteji baroni cu vorba-nflacarata.Pagani maniosi mereu dau roataOlivier ziceL Hai Roland si cata:Ri sant zici si Carol e departeDe-ai fi sunat din cornu-ti noi de moarte Am fi scapat si Carol se intorceaIndrepta-ti inspre munti privirea taSi spre sarmana noastra oaste cata.Lupta aici ultima data.Zice Roland:"Ce spui e nebunie!Cel ce se teme,blestemat sa fie! Aici ramanem nu ne vom clinti.Noi vom lupta si ii vom zdrobi.

LXXXVIII


33/67


34/67

34

Aproape-o jumatate pas cuprinde.Indurerat nepot-i mort cand vedeIese din randuri, apoi se repedeCu strigatul de lupta sarazinInspre francezi, la fel vorbind urat"Da Franta astazi cinstea si-a pierdut!"

L-aude Olivier si se-ntarataDa pinteni calului, apoi se-avantaSi va lovi ca un viteaz baron.Isbeste ,sparge-armura, scuitu-i ruptSi gonfanului i-a bagat in trupIl ia cu lancea,mort l-arunca jos, Apoi priveste in spre ticalosSi-atuncea cu mandrie-n glas ii spune:"HEi,secatura, s-a sfarsit cu tine!"Loviti francezi sa ducem lupta bine!"Striga "Montjoie!",e strigatul lui carol

XCV

Un rege, Cosablix ce se numeste,In Barbaria-i domn si o stapaneste;(Text cules d e Daniel Gheorg he)

8Vorbete tare nspre sarazini: ,,Vom ine lupta, ct vom vrea s in;Otirea franc-i slab i puin. Cei de aici snt buni doar de dispre. Carol nu-i va scpa cu nici un pre: S piar pn la unul e sortit. Turpin, arhiepiscopul, l-a auzit.Pe nimeni n-a urt aa vreodat. Pinteni de aur strnge i pornete Cu vitejie i n plin lovete. i sparge scutul, platoa-i sfrm i i nfrnge lancea-n trup cu-o mn, Apoi l zglie, din a s-l scoat, i l arunc mort pe jos, deodat. Privete leul ce l prvlise i nu vamai vorbi. Turpin i zise:,,Vezi ca-i minit, tu trdtor de rnd! Carol ne este sprijin oriicnd, Iar francii n-o s fug niciodat. Vom birui i azi pgna gloat i afl deci: tu trebuie s mori. Lovii, francezi,din ce in ce mai tare! Noi am lovit nti, Domnul e mare !

Strig:,,Montjodie!stpn e in cmpie. XCVI


35/67

35

Gerin lovi-n Malprimis de Brigal.Pgnu-i scut nu preuiete un ban: Gerin zdrobi paftaua-i de cristalCe sfrmat ajunse jos sub cal.

Pn la carne platoa i-o rupse,Cu lancea-i bun trupul i-l ptrunse. Czu pgnul ca un bolovan Cu sufletul menit pentru Satan.

XCVII

Prietenu-i Gerier spre emir porni.i sparse scutul, plstoa-i plesni,Prin mruntaie lancea i-o socoateDe l rzbi prin trupu-i pn-n spate,Apoi din a l prbui-n spate,Zise Olivier: ,,Frumoas btlie!

XCVIII

Samson pe Almasur55 l-a i lovit i-i sparge scutul de-aur nflorit,Zaua e prea subire pe pgn, Strpunge inima, ficatul si-un plmn. Czu din a;sa-l plng cine-o vrea.Zise Turpin: ,,Ce lance de viteaz!

XCIX

Aneseis las calul s porneasc nspre Turgis de Tortelosa, s-l loveasc. Izbeste scutu-n bucla aurit, Platoa dubl e acum zdrobit. Cu fierul lncii trupul i-l strbate, mpinge tare, ajungnd n spate.l salt-n a i mort l prvlete.

Zise Roland:,,Viteazu aa lovete! C

Engelier, gasconul din Bordeaux,D pinteni calului i a pornit Pe Escremiz Valternul l-a lovit.i sparge scutul ce-l inea la gt, Prin zale i ptrunde mai adnc, n furca pieptului el lancea i-a-nfiptApoi din a pe jos l-a prvlit.

Englier i spune:,,Iat-te pierdut!


36/67

36

CI

Oton lovete greu n Estorgans n scut, n fa, tare, i-l strpunge. Prin alb i roul scutului ajunge

La platoa de fier ce se sfrm Apoi nfige lancea cu o mn i se grbete iute s-l doboare.i spune:,,Nu mai ai nici o scpare!

CII

Pe-Astramariz lovete Berengier i sfarm scutul, platoa de fier, i bag lancea ascutit-n corpi printre sarazini l las mort. Din doispreyece pairi snt zece fr glas. Margariz i Chernuble au rmas: Acetia doi mai snt acum n via.

CIII

Margariz e un cavaler viteaz,Frumos, mldiu i cu statura dreapt. Spre Olivier el calul i-l ndreapt i sparge scutul su cel aurit Apoi cu lancea nspre trup mpinge.l cru Domnul, lancea nu-l atinge.Fierul se rupe i nu l rstoarn, Iar Margariz nspre ai si se-ntoarn i sun adunarea viu din goarn.

CIV

n crunt btlie-i lumea toat. Roland alearg, pretutindeni cat; D n duman cu lancea grea, izbete,

A cincisprezecea oar o zdrobete. Trage pe Durendal, spada lui bun, D pinteni spre Chernuble s-l rpun. Lovete-n coiful plin de nestemate.i sfarm fruntea, capul i strbate Chiar printre ochi i faa i ajunge De plato mai jos i l strpunge; n furca pieptului el taie,frnge,De a ajuns acuma DurendalPrin aua aurit pn la cal. ira spinarii-i taie i l las

Fr sulfare-n cmp pe iarba deas. ,,Lepdtur-i spune,acum du-te


37/67

37

Cci Mahomed nu poate s te-ajute.Aa netrebnic nu ctig-n lupt.

CV

Roland strbate cmpul de btaie Cu Durendal ce sfrtec i taie. Mcelu-n sarazini este cumplit.De mori pmntul s-a acoperiti peste tot doar snge se arat. Are armura, mna-nsngerat, Iar calul, coama i spinarea toat. Olivier nu st s se gndeasc, Iar pairii faima nu vor s-i umbreasc. Lovesc francezii-n lupt nenfricai. Pgnii mor sau pic leinai. Turpin:,,Baroni, fii binecuvntai! Strig ,,Montjoie e strigtul lui Carol.

CVI

Olivier se avnt iar n lupt. I-a mai rmas puin din lancea rupt. ntr-un pgn, Malon, el a lovit; Scutul i-a rupt,---de flori mpodobit---,Ochii din cap ieii acum i snt Iar creierii-i se scurg nspre pmnt. Printre cei apte sute mori Malon s.a dus. Ucide apoi pe Turgis i Esturguz; Restul de lance i-a rmas n pumn.

Ronald i spune:,,Ce faci tu acum? Aici bastonul un rost nu are,Doar fierul i oelul au valoare. Unde i este spada Hauteclaire, Ce-i cu cletar i aur la mner?Olivier:,,S-o scot n-am reuit. Cu lancea-aveam prea mult eu de lovit.

CVII

i Olivier i trase spada sa, Cea despre care-att Roland vorbea,


38/67

38

i mnuind-o ca un cavalerLovi-n pgnul Justin de Val Ferre. Cam pe la mijloc easta i-a tiat, Trupul, pieptarul galben nflorat,

aua ce-n aur are nestemate,Intrnd n ira calului jumate i pe cmpie-l prvlete mort. Roland i zice:,,frate te scotCci Carol pentru asta ne iubete. ,,Montjoie! din piepturi france iybucnete.

CVIII

Gerin l clrete pe Sorel, Pe Passecerf, Gerin e lng el. Slbesc din fru i pintenii i strng, Lovesc n Timozel, cnd l ajung,Unul n zale, altul drept n scut.n trup pgn ei lncile i rup, l prvlesc apoi pe o colin. Cine-a ajuns pgnul cel dinui N-am auzit i nici nu pot s-o spui.Esprieris fiul lui... BurdelTurpin ucide acum pe Siglorel,Spurcatul vraci de care s-ar fi spusC-a fost n iad de Jupiter condus.Zise Turpin:,,Mult ru el ne-a fcut. Roland:,,Lepdtura a avut ce-a vrut.Frate Olivier, ce bine ai lovit!

CIX

E lupta o nesupus-ncrncenareFranci i pgni lovesc mereu mai tare.

Unii lovesc i alii se feresc. Ce de lnci frnte-n snge se roesc! Se rup stindarde, stemele de fier,i-atia franci de seam-n lupt pier! N-or mai vedea nicicnd mame, soii, Pe francii ce i-ateapt sus la pori. Carol cel Mare plnge-acum amarnic.La ce-i bun plnsul? Totul e zadarnicCci Ganelon cumplit l-a nelat La Saragoasa-atunci cnd a trdat. Dar va pieri n chinul cel mai mare;

I-au ridicat la Aix spnzurtoare. Cu el treizeci de rude au osndit


39/67

39

Care la moarte nici nu s-au gndit.

CX

Se afl btlia-n ceasul greu.Roland i Olivir lovesc mereu. Turpin d mii de lovituri n rnduri. Cei doisprezece pairi nu stau pe gnduri.Francezii toi lovesc acuma iute i pier pgnii-n ir cu mii i sute. Cine nu fuge-n suli sfrete, De vrea sau nu, el moartea i gsete. Francii i pierd ce au ei mai de seam N-or mai vedea nicicnd ai lor prini, Pe Carol ce i-ateapt sus n muni. n Frana se strnete o furtun, uier vntul, clocotete, tun, Grindina cade, ploaia potopete, Norii se-nfrunt, fulgerul trznete. Se zguduie pmntul n cutremur Iar de la Saint-Michel pn la Sens 56 i de la Besancon pn la Wissant Nu-i un perete-ntreg la nici o cas. Se prefcu amiaza-n noapte deas, Din fulgere se-abate cte o raz. Cei ce privesc snt stpnii de groaz. Unii vorbesc:,,Precum s-a profeit, Sfritul lumii iat a venit. Dar adevrul nu l tiu, nu-l spun:Pentru Roland durerea-i mare acum.

CXI

Cu sete mare francii au lovit.Turpin:,,O, ct de bravi ai notri snt, Nu-i rege s-aib alii pe pmnt, i este scris n Gesta Francilor57

Mulime de pgni au prpdit. Doi n-au rmas din suta cea de mii. C mpratul nostru-i un viteaz. Alearg peste cmp ctnd pe-ai lori plng, ndurerai de mare dor,

Pentr u prinii care i ateapt. Spre ei Marsil cu oastea se ndreapt.


40/67

40

( Text cu les de A ndreea Georg escu)

CXII

Vine Marsil pe-o vale lunga acum,Cu oaste-i mare el isi face drum.Cam douazeci de corpuri sunt pornite.Coifuri sclipesc cu pietre-mpodobite,Scuturi, pieptare, toate-s aurite;Trimbite, mii navala sunaTumultu-i mare, glasul lor rasuna.Roland vorbeste: ,,Vezi Oliver, frate,Cum Ganelon n-a juruit de moarte.Ca ne-a vindut oricine poate spuneDar imparatul o san e razbune.Va fi o lupta mare-ncrincenata.Cum om pe lume n-a vazut vreodata.Cu Durendal, cu spada-mi, voi lovi,Iar tu cu Hauteclaire vei dovedi.

Atite tari cu faima am colindatSi atite batali am cistigat!Sa nu le iasa cintece urite.

CXIII

Marsil prapadul alor sai il vede.

Cerul sa sune corni, trompete, Apoi Marsil cu ostea sa pornestte.In frunte e Abisme pe calul sau;Din toti pagini este cel mai rau,sPlin de pacate, mare ticalos,Nu crede in maria si-n Christos.Ca smoala-i chipul si infatisareaIar legea lui sint moartea si tradareaSi nu le-ar da pe aurul din lume.Nicicind sa rida sau sa faca glume,Dar e viteaz si foarte indrasnet;De-aceea la marsil e-n mare prt.Si-aduna oamenii acum sub steag


41/67

41

Si lui turpin de loc nu-I este drag.De cum il vede sa-l loveasca-i vineSi-si spune-ncet, asa, ca pentru sine:E un eretic, un necredincios. De il ucid va fi mai de folos;

Nu mi-a placut nicicind netrebnicia.

CXIV CXXVIII

Arhiepiscopul Turpin reia batalia. Il ataca pe Abisme si-l ucide. Si de-o parte si de alta cadluptatyori. Din rindurile francezilor mor Engelier, Samson si Anseis, Gerin, Gerie, BErengielsi Gui de Saint-Antoine. Lupta devine din ce in ce mai idarjita. Roland vede cu nespusadurere ca a pierdut floarea cavalerimii franceze. Il intreaba pe Oliver ce este de facut. Oliviernu-i mai poate da nici un alt raspuns decit ca prefera moartea unei infrangeri rusinoase.Atunci Roland se hotareste ca sa sune din corn.

CXXIX

Zice Roland: ,,Eu vi suna din corn,Aude Carol care e la portiSi jur ca va veni cu francii toti. Si Olivier: ,,Va fi rusinePentru tot neamul tau, o stii prea bine,Atat cit pe pamint se va afla.Cind te-am rugat-ai vrut a m-asculta.Dee o faci acum, nu sfatu-mi folosesti.De suni din corn, viteaz tu nu mai estiSi esti pe brate foarte-nsingerat. Roland raspunde: ,,Fiindca m-am luptat!

CXXX

,,E batalia noastra foarte crudaEu sun din corn si Carol o s-auda.Olivier: ,,Nu-i fapta de baron!Cind te-am rugat n-ai vrut sa suni din corn.De regale venea eram scapati.Cei care sunt aici nu-s vinovati.

Pe barb ace o purta te rog sa crezi,Pe Aude, sora mea, n-ai s-o mai vezi


42/67

42

Si nici cindva s-o mai imbratisezi!

CXXXI

Zice Roland: ,,De ce te-ai suparat? Raspunde Olivier: ,, Esti vinovat,Curajul intelept nu-i nebunie;Masura-n indrasneala sa se tie!Cu usurinta tan e-ai dus la moarteSi nu vom mai avea de Carol parte.De ma credeai, regale se-ntoarce aSi batalia asta o cistiga.Marsil cadea oricum sau mort sau prins;Curajul tau Roland acum ne-a-nvins! Ne pierdem azi Carol, stii, pentru vecie,Viteaz ca el nici cind n-o sa mai fie!Tu ai sa mori iar franta-i rusinata.Prietenia noastra astazi s-o sfirsiSi cu durere ne vom desparti.

CXXXII

Turpin aude cum cei doi se cearta;Prieteni de aur da si o pornesteInspre cei doi si-asa ii dojneste:,,Sire Roland, sire Olivier, rog stai,Pe Dumnezeu, sin u va mai certati!De suni din corn nun e va folosi.Insa de suni, oricum mai bine o fi:Carol me-o razbuna cu-ostirea-I toata

Sa nu se bucure pagina gluata.Francezii nostrii vor descaleca,Ucisi sau ciopartiti ne vor afla. Ne-or pune in sicrie, rind pe rind,Cu jeale i-n suflet pentru noi plingindSi in morminte la biserici ne vor duceCa porcii, lupii, ciinii san u ne manince. Roland raspunse:,, Bine ai vorbit

CXXXIII


43/67

43

Roland isi duce cornu-acum la gura.Il prinde bine si puternic suna.Inalti nuntii, cornul lung rasuna.Treizeci de leghe vuietul razbate.

l-aude Carol, ostile asculta.Regale zice :,, Sunt ai nostri-n lupta! Si Ganelone ,,De-altcineva vorbea,Mare minciuna chiar sa se parea .

CXXXIV

Acum Roland, sfortindu-se din greu,Cu-amaraciune suna cornul sau.Din gura un fir dev singe izbucneste,Sub coif acuma timpla ii plesneste.Glasul de corn rasuna-n departari;l-aude Carol ce-I in trecatori.Ducele Naimes si francii-au auzit.,, E cornul lui Roland! El ne-a vesti,Spune imparatul, sunaca se bate. Si Ganelon: ,,Nu-I nici o batalie!Tu esti batrin, cu barba colilie,Cu aste vorbe pari un copilasi.Stii doar Roland cit este de trufas;Cerul ma-ntreb cit il va mai rabda.n-a luat el Noples fara voia ta?Paginul cind din ziduri aiesitCu contele Roland s-a razboit;El, san u vezi c-a fost vreo batalie,A revarsat un riu pste cimpie.Pentru un iepure ar suna din corn o zi.Acum cu pairii in vreo joaca-o fi!

Cine cu dinsul lupta ar porni?Hai, calareste!Nu te miai opri!Strabuna Franta inca e departe.

CXXXV

Este Roland cu gura-nsingerataSi linga frunte tampla-I este Sparta

Suna din corn cu-amar nelinistitAude Carol, francii au auzit.


44/67

44

Regale zice: ,, Lung glas de intristare! Naimes: ,, viteazul e acum la grea-ncercare!Cred ca se afla-n plina batalie.Cel ce-a tradat vrea sa-ti-o ascunda tie.Aduna-ti oastea-n graba si porneste,

Mosia, neamul, ti le mintuieste;Roland, auzit prea bine, eri-n urgie!

CXXXVI

Cere- imparatul cornii toti sa suneOstirea franca linga el s-adune;Si isi pun zale, coifuri, spade aurite,Scuturi frumoase, sulite ascutite,Au gonfanoane albe, rosii,albastre.Incaleca baroni vestiti in oaste.Prin trecatori dau prieteni, se grabesc,Cu toti se-ntreaba, intre ei vorbesc:,, De l-am gasi pe conte inca viuGreu vom lovi cu totii-n paganime! Zadarnici vorbe! Este prea tirziu!

CXXXVII

E dupa-amiaza limpede in soare.Armurile apar stralucitoare:Zale si coifuri ard in rosii vapaiSi scuturi ce de flori sunt smaltuie,

De aur gonfanoane, suliti ascutite.Si calareste Carol cu minie.Sunt tristi francezii, cit putreau sa fie. Nu-I unul sa nu plinge.de durerePentru Roland au teama cu incapiere.Peb Ganelon sa-l prinde, Carol striga tare,La bucatarii lui il da-n pastrare.Si pe Besgon, celesef, il chiama:,, ca pe un ticalos sa-l tii, ia seama,Fiindca a tredat si i-a vindut pe-ai mei. Bezgon il ia, si-o suta dintre ai sai

Pune de paza, mai buni sau mai rai,Ce fire-I smulg din barba sau mustata,


45/67

45

Si cite patru pumni ii trag in fata;Cu bete si bastoane bine-l bat.In cerc de fier la git iata i-au pusSi-n lant l-au priponit ca pe un urs ;Pe o mirtoaga l-au suit apoi

Pina-l va cere carol inapoi.

CXXXVIII

Muntii-s inalti cu stinci intunecate,Vaile adinci cu ape nvolburate.Suna trompete-n fata si in spateSa ii raspunda cornului vor toate.Si calareste carol cu minie,Francezii-s tristi, li-e inima pustie. Nu-I unul sa nu ceara-n plinset greuCa pe Roland sa-l scape DumnezeuPina va fi ca-n vale sa soseascaSi lupta impreuna s-on porneasca.Ruga e-n van, fiindca ei nu stiu:Totu-I zadarnic, vor sosi tirziu.

CXXXIX

Alerga Carol mai plin de minie.Pe piept rasfrata-I barba colini.Baronii string din pinteni, se zoresc,Si-s miniosi doar la Roland gindesc Ca nu sunt cu viteazul capitan,Cel care-n Spania piginii-nfrunta.

Nu cred ca va scapa de soarta-I crunta.Cei ce au ramas cu el sint mindre nume Nu-I rege sa, fi-avut ca ei pe lume

CXL

Roland priveste peste munti si vaiIii vede pretutindeni morti pe-ai sai


46/67

46

s-i plinge ca un nobil cavaler:,,Va rasplateasca Domnul cel din cer!Iar sufletele-n rai sa va primeascaSi printer sfinte flori va odihneasca!Vasali ca voi nici cind n-au mai trait.

Voiali de-a rindul bine m-ati slujit,Regale-a-nvins cu voi tari si popoareDar v-a crescut spre marea-I intristarea!O dulcea Franta, tu pamunt iubit, Negru zabranic astazi te-a cernit!Din vina mea baronii au pierit,Sa-I apar, sa-I ajut, nam izbutit; Pe Dumnezeul Sfint Tatal CerescOlivier, frate, nut e parasesc,Si de nu cad in lupta, mor de-amar.Prieten drag, haide la lupta iar!

CXLI

Iata Roland in lupta-a revenit;Cu Durendal loveste-nsufletit.( Text cules de Cris t in a Giurea)

Pe acel Faldrun de Pui l-a ciopirtitSi douazeci si patru de pagini rapune.Ca nimeni altul vrea sa se razbune ;Si ca un cerb ce il alearga ciinii Asa fugeau din fata lui paginii.

Zice Turpin: ,,Va spun , asa e bineSa fie-un cavaler, drept se cuvine,Cind are calul bun si e-narmat ,Sa se arate mandru, neinfricat , Astfel nu pretuieste o para ;Calugar e mai bun la minastire,Rugindu-se de-a noastra mintuire ."Roland raspunde : Nu-i crutati ! Loviti ! "Si iata-i pe francezi din nou porniti .Prapadul se-abatu iar in crestini.

CXLII


47/67

47

Cind stii ca batalia prinsi nu areTe aperi pin' la ultima suflare.De aceea francii lupta vajnici lei.Marsil se-ndreapta mandru inspre ei.E-ncalecat pe un cal numit Gaignon ;

Da pinteni si-l loveste pe BevonCare-i senior la Beaune si Dijon.Ii sparge scutul, zaua i-o sfarimaSi mort il prabuseste in tarina.Mai cad apoi Yvoire si YvonSi linga ei, Gerard de Roussillon.Roland i-aproape, spre pagin el cata :,,Fii blestemat si Domnul sa te bata !Spre raul meu prietenii-mi ucizi !Dar pin' ne despartim, iti jur anume ,Tu spadei mele ii vei sti de nume ."Si ca un bun baron da , nu asteapta,De-i smulge pumnul de la mina dreapta.Lui Jurfaleu ii taie capu-acum ;E fiul lui Marsil, si-i cel mai bun.Lui Mahomed paginii-n rugaciuneIi cer cu totii ca sa ii razbune :,,Sint prea mari ticalosii ce-au ramasMai bine pier decit sa pierda-un pas.Hai sa fugim!" unii la altii-si spunSi-o suta mii o iau la fuga-acum.Sa-i cheme oricine , nu se mai intorc.

CXLIII-CL

Regele Marsil a fugit de spaima. La comanda ,ostirii ii ialocul unchiului sau Marganice, care stapaneste Cartagina siEtiopia. Noul val de sarazini slabeste si mai mult rindurilefrancezilor. Roland nu mai are nici o indoiala ca este inceputulsfirsitului. Le cere din rasputeri luptatorilor sai sa nu sepredea si sa loveasca pina la ultima suflare. Marganice prindecuraji si, apropiindu-se de Olivier, ii strapnge pieptul prin

spate. Desi ranit de moarte, Olivier isi aduna ultimele puterisi cu mindra sa spada Hauteclaire, ii despica teasta lui Mar-ganice, apoi il cheama alaturi pe Roland:

,,Sire, prieten, vino linga mine !Indurerat, azi ma despart de tine."

Roland se aproprie si-si priveste cu groaza prietenul al caruichip e lipsit de culoare ; singele-i curge de-a lungul trupului.De durere Roland lesina pe calul sau.

Olivier, ranit de moarte, nu mai vede .Simte pe cinevaaproape si loveste cu spada. Roland primeste cu uimire


48/67

48

lovitura si-i vorbeste cu blandete lui Olivier care, recunos-cindu-i vocea, ii cere iertare .Roland i-o acorda, si apoi isiiau ramas bun pentru totdeauna cu multa dragoste in suflet.

Olivier moare.

CLI

Prietenul ca-i mort Roland vazindSi ca-i inchis cu fata spre pamintIi spune vorbe dragi de despartire:,,De vitejia ta este pacat ! Atita vreme noi doi ne-am legat,Nici tu nici eu nu ne-am facut vreun rau.Cind te vad mort, ca sa traiesc mi-e greu."Si cade iar Roland in greu lesinPe calul sau ce-l cheama Veillantif ,Dar scarile aurite-n sa il tinDe nu se prabuseste de pe cal.

CLII

Lesinul lui Roland nu se sfirsiseSi in simtri de tot nu-si reveniseCind vestea-ngtrozitoare i-a sosoit:Francezii-s morti, cu totii au pierit.Traiesc numai Turpin si Gautie de l'Hum.Gautier din munti sosise chiar acum ;Cu cei din Spania greu s-a razboit.Oamenii-s morti, paganii i-au zdrobit. Alerga pe de-a lungul vailorSi-l cheama pe Roland in ajutor:,,Dragul meu conte, prea viteaz si bun ,Cind sint cu tine nu mi-e frica-ti spun.Sint Gautier ,Maelgutu-am cucerit,

Si mi-este unchi Droon, batrin albit ;Viteaz eram si ma-ndrageai atit,Mi-e frinta lancea, scutul este rupt, Armra-i tandari, zalele-s zdrobite.Iar trupul-mi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59Eu voi muri, insa mi-o vor plati".Roland cuvintele i-a auzitSi catre el in graba a pornit.

CLIII

Indurerat Roland, plin de minie,


49/67

49

Porneste iar in crunta batalie.Din sarazini ucide douazeci,Sase Gautier,Turpin omoara cinci.Paginii spun : ,,Tilhari sint cei de-aci !Vedeti, seniori, sa nu va scape vii.

E tradator cel care nu-i lovesteSi-i las fricos cel care nu-i zdrobeste".Chemarile la lupta iar rasuna.De pretutinderi la asalt s-aduna.

CLIV

Roland se arata luptator vestit,Gautier de l'Hum, un cavaler cinstit,Turpin asemeni, spada incercata;Toti trei vor mai departe sa se bata.Pornira iar prapadul in pagini.O mie sarazini sint jos din scari,Patruzeci mii se mai gasesc calari,Dar sa se-aproprie de ei nu indrazneau.Tapuse, lanci spre dinsii aruncau ;Grindina de tepuse ce incepusePe Gautier de moarte il rapuse.Turpin din Reims este cu scutul spart.Sub coiful rupt i-e capul sfarimat.Zaua-i bucati , e toata destramata ;Patru tepuse-n trup i s-au infiptSi calul de sub el s-a prabusit.Nespusa-i jalea cind cazu Turpin.

CLV

Turpin din Reims ca a cazut vazandPatru tepuse-n trup infipte-avind,Se ridica de-ndata in picioareSi-i spuse lui Roland dintr-o suflare

Numai o vorba : ,,Inca nu-s pierdut!Cit sint in viata nu ma dau batut."Trase pe Almace, buna spada a sa,Si mai lovi de-o mie ori cu ea.Va zice Carol : ,,Unul n-a scapat.''Era de patru sute insi inconjurat,Unii raniti, iar altii sfirtecati

Si multi din ei de capete scurti. Arata Gesta, martorul o spune 60Ce-a fost de fata --- asa, printr-o minune,Baronul Gilles ce carta a facut.

Cine n-o stie, mult n-a priceput.


50/67

50

CLVI

Roland neinfricat in lupta-i iarE-o apa tot si trupu-i arde jar ;

Cutite-n crestet, timpla i-a crapatIntia data-n corn cind a suflat.Carol sa vina-i ultima lui vrere.Iar sufla-n corn dar fara de putere. Asculta Carol, se opreste-n drum:,, E farte rau, seniori, v-o spun acum.Nepotul meu Roland se pregateste.Simt dupa corn ca mult nu mai traieste.Goniti s-ajungem cit mai este vreme !Toate trompetele va poruncesc sa cheme !''Saizeci de mii trompete acum sunindRasuna muntii, vaile raspund.Paginii aud si teama nu-si ascund.Zic: ,,Vine Carol ; va sosi curind!''

CLVII

,,Se-ntoarce Carol, ei incep sa spuna,Trompete france iar prelung rasuna ,De vine Carol, vom avea urgie.Roland traind, va fi iar batalie ;Pamantul nostru, Spania vom pierde''.Se-aduna-n rinduri iar cam patru suteDin cei cu zale si mai bravi in lupte.Inspre Roland cu furie se-ndreapta .Baronul stie acuma ce-l asteapta.

CLVIII

Cind ii vazu Roland spre el venind,Se-nsufleti mai mult ca orisicind .Cit va trai n-o sa se dea , nicicum.Lui Veillantif , fugarul sau cel bun ,Ii dadu pinteni auriti, pornindInspre paginii dinaintea sa.Turpin, arheisopul, il urma.Paginii spun: ,,Prieteni, hai, fugiti !Cornuri franceze, iata, auziti:Se-ntoarce Carol regele puternic''.Pginii fug apoi , renuntind sa mai atace . Roland

singur printre miile de morti si, rand pe rand, isi a (aici nu se vede continuarea )pe care-i aseaza in fata lui Turpin ce le da ultir (aici nu se vede continuarea )


51/67

51

vintare. Desi ranit de moarte, Turpin incercaapa lui Roland, care abia mai rasufla.Arhiepis (aici nu se vede continuarea )doar cativa pasi si se prabuseste mort. Roland isi (nu se vede prea bine )lesin si-l vede pe Turpin, pentru care rosteste cal (nu se vede prea bine )de lauda , dupa obiceiul pamantului.Puterile i (nu se vede prea bine )

si intelege ca i-a venit sfirsitul.

CLXVIII

Simti Roland ca moartea il ajunge ,Ca prin urechi tot creieru-i se scurge.La Dumnezeu se roaga pentru pairiIar pentru el la Sfintul Gabriel.Sa nu il mustre nimeni, cornu-adunaIar spada-i Durendal o ia in mina.Si nu mai mult cit zboara o sageata,Spre Spania-i o colina ridicata.Urca Roland sub un copac frumosPe patru trepte care vin de jos.In iarba verde, cade si lesinaCu fata-n jos , ca moartea i-e vecina.

CLXIX

Muntii-s inalti, copacii falnici crescSi patru scari de marmura sclipesc.Roland in iarba verde a lesinatUn sarazin la pinda-i nemiscat(mai este un rand dar nu se vede )( Text cules de Elena Mdlina Pliau )

CLXXSimti Roland c spada vrea sa-i smulgDeschise ochii i astfel se rosti:Pe cte tiu de-al nostru tu na-I fi ! Apoi cu cornul ce-l avea la sine ,Lovi n coiful cu-aur i rubine, Sparse oelul ,easta ,osu-i sparse, Amndoi ochii din orbite-i scoasei la picioare,fr glas rmase. Zise Roland : Pgn miel ,


52/67

52

S m atingi cum de ai ndrznit ? Te-o socoti oricine un smintit!Dar am rupt cornul , gura i-am zdrobit , Auru-i dus , cristalu-i risipit .

CLXXI

Simte Roland vederea cum i-o pierde. ncearc s se scoale n picioare; Chipui-i e palid , fara de culoare .O piatr cafenie-n fa areTrist ,mnios ,de zece ori n ea loveste,Oelul nu se rupe ,doar scrnete. Rosti Roland : Fecioar,fii cu mine! Ah!Durendal,ce mil mi-e de tine!Nu i voi mai purta de grij ie. Cte izbnzi pe cmp de btlie i-ntinse plaiuri i-am adus,cu tine,Lui Carol cel cu barba colilie!S nu ajungi pe lae mini strine. Ai fost slujita de un bun vasal. n Sfnta Fran n-o sa ai egal.

CLXXII

Lovi Roland in marmura-mpietrit. Scrni otelul.Lama-i neclintit. i cand vazuc nu o poate frnge Porni ncet n sinea-i a o plnge:

Frumoas Durendal,strlucitoare, Flacari de foc tu rspndeti in soare! Carol cel Mare se afla-n MorianaCnd printr-un inger Domnul l vestiC-a unui conte de ai si vei fi: Cu tine mpratul m-a ncins,

i-Anjou-ul i Bretania-am nvins, Am cucerit Poitou-l,Maina-am luat;Normandia de-a-ntregul s-a predat,Provena,Acvitania caznd Lombardia i Romania,la rnd, ApoiBavaria i Flandra-n lupte grele,..................................................i ele , Constantinopolul i s-a smerit ,Saxonia ce-n plin a stpnit . [Islanda] Scoia am luat la feli Englitera unde avea castel .

Attea ari i-am dat in batalieLui carol cel cu barba colilie .


53/67

53

De spada asta greu si-amar mi-e mie.N-o las pgnilor ,s mor mai bine . Ferete Doamne , Frana , de ruine !

CLXXIIILovi iar spada-n piatra cenuie . Ct o stric nustiu ,nimeni nu stie.Dar nu se sfrnse spada ci scrnii nspre slava-nalt doar tni. Iar de vzu c totul e zadarnicO plnse-n sine nc mai amarnic :

Sfnt , frumoasa eti, rosti fierbinte , Mnerul tu e plin de moate sfinte . De la Sfntul Vasile snge , i un dinte Al lui Sn Petru ;de la Saint Denis Ai pr din capu-i n mner nchisi din vemntul Preacuratei o frm; Nu-i drept s cazi ntr -o mn pgn. Crestinii este drept ca s te poarte. De mna unui la s nu ai parte! Cu tine ri ntinse-n batalieI-am luat lui Carol cel cu barba colilie ,De e bogat , puternic , mpratul.

CLXXIV

Simi Roland c moartea vrea s l cuprind Din cap cum i coboar peste piept . Ctre un pin n grab merse drept . Cu faa-n jo , pe iarb-apoi s cad, S apere cu trupu-i corn i spad . ntoarse capul spre pgna gloat; Fcu-nadins cci vrea cu-adevrat

S spun ai lui i Marele mprat : Viteazul conte-i mort nvingtor. Cu palma pieptu-i bate ncetior, Mnua-ntinde ctre Dumnezeu.

CLXXV

Roland simi c timpul i-a venit .Spre Spania cu faa pironit , Cu-o mn pieptu-ncetior i bate :

Doamne ,m iart, ,spune: Pcate mari sau mici , anume


54/67

54

Tot ce am greit de cnd venii pe lume i pn azi cnd moartea m cuprinde ! Mnua dreapt nspre Domnu-ntindeDin cer un nger vine i i-o prinde.

CLXXVI

Sub pin Roland culcat moartea-i ateapt: Spre Spania privirea i ndreapt , Attea gnduri i venir-n minte,De cte cuceriri i aduse-aminte.De dulcea Fran unde s-a nscut , De Carol Magnul care l-a crescuti fr voie ncepu s plng . Dar nici pe el nu se ls-n uitarei de pcate i ceru iertare :

Slvit stpn ce eti cu adevrat , Pe Lazr tu din morti l-ai nviat ,Pe Daniel de lei la-i aprat . S-mi aperi sufletul n orice ru i mntuie-m de pcatul greu! Mnua dreapt Domnului o-ntindeSnt Gabriel coboar i o prinde.Pe-un bra i las capul i-a pornitCu minile n rug spre sfrit : Un heruvim se las pe pmntTrimis de Domnul Dumnezeu cel sfnti doi Arhangeli Domnu-a mai trimisS i duc sufletul n Paradis.

CLXXVII-CCLVII

mpcat cu sine i cu Dumnezeu ,Roland a murit .Carol cel Mare ajunge laRoncevaux unde,plin de durere , i caut vitejii.Vede dezastrul i se declar vinovat

c nu a sosit mai devreme .Se va rzbuna crncen .Toi cei e fa plng.Oasteapgn se vede n deprtri .Ziua e pe sfrite.La rugmintea lui Carol soarele seoprete ca s-i lumineze calea.mpratul pornete pe urmele pgnilor i-i ajunge lafluviul Sebre.Pgnii ,disperai se arunc n valuri i pier pn la unul.Otirea francse oprete s se odihneasc.Carol adoarme greu.La cptiul lui st de pazarhanghelul Gabriel.Dou vise vin s-i anune mpratului viitoarele lupte.

n aceast vreme regele Marsil a fugit la Saragosa.Furioi,pgnii distrug toatestatuile zeilor lor.Rnii de moarte ,nfrnt,Marsil se adreseaz emirului dinBabilon,Baligant,cruia i trimite vorb c ,de nu-i vine n ajutor,i se va supune luiCarol cel Mare.Baligant primete s-l ajute i printr -o solie l vestete pe Marsil c vaveni n Spania cu o armat uria.

n timp ce Carol cel Mare se afl la Roncevaux,unde i cinstete pe cei czui,aparprimele grupuri de sarazini.mpratul se pregtete pentru btlie:are zece corpuri de


55/67

55

ostai.Armata pgn e de trei ori mai mare.ncepe lupta.Pier sarazini fr num.Ctre sfritul btliei cele dou cpetenii se ntlnesc.Acum se va hotrsoarta celor dou armate.

CCLVIIIZiua-i trecut i-i spre nserare.Franci i pgni se bat fr-ncetare.Viteji snt toi ce-acum aici se bat.Ei strigtul de lupt n-au uitatStrig Precieuse! emirul ndrjit, Carol:Montjoie!,e strigtu-i vestit,i-astfel din glas se tie fiecare. n mijlocul cmpiei se-ntlnesc,Se caut i aprig se lovesc, epuele n scuturi crunt izbesc. Sunt scuturile rupte,sfrmate, Fii din zale-n lturi, aruncate, Dar nu ajung s se loveasc-n trup.ei se rstoarn,chingile se rup, Snt regii la pmnt acum... n graba mare salt n picioare. i trage iute spada, fiecare. Aceast lupt n-o avea sfrit Pn ce unulnu va fi murit.

CCLIX

Carol al dulcei Frane-i curajos;Emirul nu se teme,nu-i fricos,Ei sbiile goale-i potrivesc

i peste scuturi ndrjii lovesc, Prin pielea groas i prin lemn se taie, Sar cuie,scuturile se ndoaie. Apoi armurile cu furie plesc. Albe scntei din coifuri izbucnesc.Sfritnu are lupta ce-a-nceputPn ce unul nu se d btut.

CCLX

Zice emirul:Carol,te gndete


56/67


57/67

57

intr n cetatea Saragosa care i-a rezistat apte ani.O ocup i distruge toi idolii.Vortrece legea cretin peste o sut de mii de sarazini.Nu i regina.Carol o va duce nFrana unde prin blndee vrea s o conving s se lepede de Mahomed.Cei care nuvor s se cretineze snt ucii. Noaptea a trecut i vine ziua iar.Carol las cetatea n paza a o mie de cavaleri ipornete spre Frana.(Text cu les de Ioana Voicu )

mai cucerete cetatea Narbona, apoi se ndreapt spre Bo-deaux unde depune, pealtarul Sfntului Seurin, cornul de fildes al lui Ronald.Un document stravechi, ,,Le Guide des pelerins,, (din secolul al XII-lea) atestexistenta la Saint-seurin a unui corn de fildes. Un alt corn, despre care se spune car fi cel autentic, se afla la un muyeu din Toulouse ; poate fi vyut i astzi. Carol l ingroap la Blaye, pe malul Girondei, pe cei trei vestii baroni ai si : ronald,Oliver si turpin, in morminte de amarmura alba . mpratul ajunge in cele din urm la Aix, n capitala sa , de unde trimite soli ca s seadune juctorii pentru procesul lui Ganelon.

CCLXVIII

Din Spania, la Aix e Carol iar , n locul cel mai minunat din ar. Se urc n palat n sala mare . Fecioara Aude, frumoasa, i aparei-i zice: Unde-i Ronald ? de cpitan s-mi spuiCel ce a jurat s fiu soia lui ".

Durerea st pe carol s-l doboare,Plnge din ochii i barba-i trage tare: ,,O sora mea, de- un mort te ngrijeti, Altul mai bun n scimb ai s primesti: E Ludovic, mai mu i pot spune , E fiul meu,regatu-i va rmne ". Rspunde Aude :,,Este ciudat ce-mi s spui. Dar voia taTatalui i-a sfinilor azi nu-iCa mort Ronald, eu vie s rmi !" Se+nglbeneste, jos se prbuete.E moart. Doamne sufleti-i primeste!Bronii pl ng i o jelesc pe aude .

CCLXIX

Aude cea frumoas a sfrit pe dat Carol o crede numai leinat; i este mil plnge mpratul. O ia de mini voind s o susin, Dar aude spre umar capul i nclin . Atuncea Carol de vyu ca-i moart, Patru contese porunci s vinS-o duc la o mnstire de surori Unde-o veghear noaptea pn-n zori,


58/67

58

i-o ngropar lng un alt vestitPe Carol mlt l-a mai cinstit.

CCLXXI

Atuncea Carol de vzu c-i moart,

E ganelon n lanuri ferecat. St n cetate cu faa spre palatSi de un stlp ce-acolo s-a aflatCu coyi de cerb de mini este legat.lovesc cu beecu bastoane-l bat,C altceva mai bun n-a meritat.Si ateapt judecata-ndurerat.

CCLXXI

Din gestele btrnei s-a aflatCum Carol muli vasali el a chemat La Aix , la Catedral-a adunat n ziua aceea de mare cinstire, A Sfntului Silvestru pomenire. Asta-i povestea cum l-au judecatPe Ganelon cel ce a trdat . Ceru mpratu-n faa lui sa-l duc.

CCLXXII

,,Seniori Baroni, Carol atunci vorbeste,S-l judecai cum legea poruncete! Cum oastea mea in Spania-a venit .Francezii douyeci mii mi-a prpdit: Pe-al meu nepot, ce nu- l vei mai vedea , Pe Oliver cum altul nu era ,Cei 12 pari vndui pentru argint ". Si Ganelon: Aa-i, nu pot sa mint;Ronald de aur mult m-a pgubit i pentru asta moartea i-am dorit,Dar n-am trdat sa se tie bine ".

Rspund Francezii: ,,Da noi sfat vom ine". CCLXXIII

St Ganelon fe fa in picioare; Este voinic i chipul mndru are Ca un baron, de nu ar fi trdat ! Spre juzi si franci privirea i-a-ndeprtat, Treizeci de rude i snt ajutoare .Prinse sstrige nspre adunare: ,,Pe Domnul Sfnt, rog dai-mi ascultare !

Am fost cu mpratul n otire i l-sm slujit cu-ntreaga mea simire .


59/67

59

Nepotul su ROnald m-a prizmuit ,El morii i durerii m-a sortit .Sol la Marsil se tie ca m-a dat ; nelepciunea mea doar m-a scpat . Dispreul meu atunci i-am artatSi celor care-n juru-i s-au aflat.Carol i voi barinii m-ati ascultatM-am rzbunat dar n-am trdat tii bine." Rspunser francezii :,,Sfat vom ine".

CCLXXIV

Cnd Ganelon vyu ca-ncepe judecat Treizeci de rude a adunat n dat El printre rude unul , PinabelDe la Sorence , asculta toi de el . tie-n vorbire tot ce se cuvine ;Viteaz n lupte nu-l intrece-oricine .i spune Ganelon ,,M-ncred in tineCa s m scapi de moarte i ruine !" i Pinabel :,,Curnd vei fi scapat De zice vreunl da fii spnzurati n lupta Carol s-l timeat i spada-mi fi-va judecat." I se inclina la picioare Ganelon

CCLXXV

Se afl-n sfat saxoni si bavarezii poatevini, normanzi si francezi Sfnt i tiezi germani sunt numeroi Cei din auverge nclin a fi miloi. Vorbesc ncet toi spre Pinabel i zice unul: ,,Hai s terminmOrice proces. Pe Carol s-l rugm Pe Ganelon s-l ierte de-ast dat i credincios fi-va-i viaa toataRonald e mort nimic nu-l mai nvie

Aur, argintnicio bogaie Iar cel ce-o crea s lupte e bun ! Acelai lucru i ceilali o spun Fra Thierry, ce-i mpotriv.

CCLXXVI

La Carol Magnuml vin baronii acum:,,Noi te rugm, ei regelui i spun , Pe ganelon s nu-l scoi vinovat i o s-ti fie cel mai devotat.

Las-l n via-i cavaler vestit ,De moare el Ronald tot nu nvie .


60/67

60

Pentru nimic n-ai s-l mai vezi vreodat"Rspunde Carol: Vd el m-ai trdat !

CCLXXVII

Carol vznd de toi c-i prsit, nclin capul spre jos mhnit . ,,Nefericit snt" yise pentru sine .Dar iat c spre el un nobil vine . E Thierry, cu Geoffroy ce-i frate .Subtire, zvelt i nu prea lat in spate , Cu prul negru, chipul msliniu,Nu e mrunt dar nici nalt nu-l tiu . Plin de respect lui Carol zice-aa : ,,Slavite rege nu te ntrista !S te servesc n-am incetat vreodat. Pentru strabunii mei vreau judecat: i-arice i-ar fi facut lui GanelonRonald era in slujba ta baron .Iar Ganelon ticlos ca a trdat i jurmntul care ine a clcat; De aceea cred ca spnjurat s moar Iar trupul lui...............................................Pltind ca ticalosut ce a trdat . De altfel crede vre-un neam de-al lui ,Eu spada mea drept cheysie pui n judecat, fata de oricine ". Francii rspund: ,,Vorbit-ai foarte bine "

CCLXXVIII

Sosete acum la rege Pinabel . E-nalt, voinic si tras ca prin inel,Cnd d in vreunul s-a sfrsit cu el .,,Sire, aici e a voastr judecat. Cere s fie linite o dat ! Ce Thierry a spus e o minciun.

Eu l dezmit si vom lupta-mpreun". El regelui i d mnus dreapt. ,, Chezai de seamna vreau " regel ateapt Treizeci de rude; c-i cinstit vor spune .,,n libertate eu atunci l-oi pune "i porunci ca bine sa-i payeasc.

CCLXXIX

cantecul lui roland.docx

Documents