cancer serban vasile concluzii

Upload: ciugudean-mircea

Post on 04-Mar-2016

30 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

Sanatate

TRANSCRIPT

Meniul lui Serban Vasile (raspuns pentru Madalina Elena si pentru toti cei interesati:P):Madalina, nu am un meniu zilnic bine stabilit, dupa cum nici in jungla nu exista asa ceva. Insa vad ca e aproape o regula aceasta: mananc dimineata cand mi-e foame, nu la o anumita ora, fructe de tot felul pe care le am in casa. Pe la amiaza mananc nuci cu paine "de calorifer". Mai pe seara imi fac o salata de sfecla rosie in care mai adaug si o lamaie, niste semincioare de anason si un pic de ulei de masline. Intre "mese" mai dau prin razatoare un morcov mare. Sau mai mananc niste fructe. Ori mai rontai niste seminte de floarea soarelui sau de dovleac. Apa beau doar de cateva ori pe an. Daca mi-e sete, mananc salata de varza cruda sau mere rase. Mai mananc destul de des paine cu ceapa sau cu mujdei de usturoi. Sau paine "singura".Imi plac salatele de ridichi negre si cele de radacinoase (telina cu pastarnac si morcov). Si tot asa. Mananc tot ce poate fi mai simplu si mai autohton. Incerc sa mananc numai si numai din motivul ca mi se face foame. Incerc sa exclud pe cat posibil orice alta motivatie de a manca. Nu dau mancarii nicio importanta peste cea a excretiei. Le consider ceea ce sunt si nimic mai mult: procese naturale, biochimice. Consider umilitor si degradant sa mananc de placere. Asta nu inseamna ca imi pun pelin in mancare, desi pentru obezi ar fi o idee. Daca sunt suparat sau stresat, ma consolez cu astea: "Mai rau iti trebuie! Sa zici mersi ca ai scapat cu atat!"Pentru mine, toate zilele sunt zile oarecare, deoarece nu am duminici, sarbatori religioase ori legale si nici concediu. Am numai anotimpuri si nici acelea prea bine delimitate. Intr-o zi oarecare, mancarea nu e o problema decat tot una oarecare. Nu am nicio ora de servit masa, ci cand mi-e foame, ma duc la cules in jungla (in bucatarie), unde nu gasesc nici de-al naibii decat "vegetale". Ori le mananc ca atare, pe cele care se pot manca astfel, ori imi incropesc o "mosmoneala" sau o salata rapida. O "mosmoneala" este de pilda un mujdei de usturoi cu ciuperci Champignon crude. Inting ciupercile pe rand, una cate una in mujdei si asta e tot. Mananc aproape o caserola (de kg) odata. In mujdei pun ulei de masline si o lingurita rasa de curcuma. O salata ar fi dintr-o ridiche negra mai maricica data la razatoare, in amestec cu ceapa si cu ulei de masline. Painea o fac singur "la calorifer" sau imi cumpar niste paine Fibropan cu multe tarate in ea.Alta salata este de sfecla rosie: rad cateva sfeclisoare, le amestec cu ulei, zeama de la o lamaie intreaga, curcuma si semincioare parfumate indiene. Sau clasica salata de rosii, castraveti, 2 capatani de salata verde (obligatoriu), ardei kapia, ceapa, ulei si lamaie, plus curcuma. O alta mancare ar fi nuci cu paine. Sau seminte de floarea soarelui si de dovleac, ca atare.

Astazi am baut 1 litru de suc proapat de mere cu o lamaie in amestec. E ora 14, iar masa e f. departe. Precizez ca am trecut la acest regim acum 4 ani, fara sa fi fost vreodata bolnav in viata mea.Nu am avut nicio alta motivatie forte, in afara de cugetarea mea si constatarea ca trecand anii, omul care mananca traditional, chiar si cumpatat (eu nu am fost niciodata cumpatat, nici macar acum), se ingrasa obligatoriu si se si imbolnaveste. Cu o depunere de doar 0,5 kg pe an, in 30 de ani pui pe tine 15 kg, ceea ce e enorm. Insa cine se limiteaza la a depune doar 0,5 kg pe an, daca dimineata mananca precum de Pasti, la amiaza ca de Caraciun si seara ca de Revelion? Serban Vasile - CONFERINTA LUI OTTO WARBURG DESPRE ADEVARATA CAUZA A CANCERULUI By Corella RoseMary in SuntSanatos Editai documentulROG PE CEI CARE STIU FOARTE BINE ENGLEZESTE SA CORECTEZE TRADUCEREA ACESTEI EXTREM DE IMPORTANTE CONFERINTE A LUI OTTO WARBURG DESPRE ADEVARATA CAUZA A CANCERULUIOTTO WARBURG CONFERINTA DE LA LINDAU DIN 1969 traducere integrala PARTEA I The Prime Cause and Prevention of Cancerwith two prefaces on preventionRevised lecture at the meeting of the Nobel-Laureates on June 30, 1966at Lindau, Lake Constance, Germany... Principala cauza si prevenirea canceruluicu doua prefate despre prevenireLectura revizuita la intalnirea laureatilor premiului Nobel, in 30 iunie 1966,la Lindau, Lake Constance, GermaniabyOtto WarburgDirector, Max Planck-Institute for Cell Physiology, Berlin-DahlemEnglish Edition by Dean BurkNational Cancer Institute, Bethesda, Maryland, USAThe Second Revised EditionPublished by Konrad Triltsch, Wrzburg, Germany1969Preface to the Second Revised German Editionof the Lindau Lecture(The way to prevention of cancer)PREFATA LA ED A II-A GERMANA, REVIZUITA(Modul de prevenire a cancerului)Inca de la lectura tinuta la Conferinta de la Lindau din 7 iunie 1966, multi medici au cercetat, nu fara succes, consecintele practice ale faptului ca celulele canceroase sunt anaerobe. Cu cat mai multi participa in aceste examinari, cu atat mai curand vom sti ce poate fi realizat in acest domeniu. Exista un aspect unic al acestor cercetari si ele pot fi extinse la pacienti umani pe scara larga, fara riscuri; totusi, unele experiente pe animale au dat rezltate contradictorii de multe ori. Terapia cancerului uman va fi o rezultanta intre biochimia cancerului si cea umana.In curand va fi publicata o lista a anumitor grupuri de enzime respiratorii, oxidative, la care am adaugat de curand acidul cytoheminic si acidul d-amino-Levulinic, precursorul hematiilor de transfer al oxigenului. Intre timp, pot fi utilizate preparate din vitamine existente pe piata care contin, pe langa alte substante, multe grupe active de enzime respiratorii, oxidative. Multe din acestea pot fi adaugate in alimentatie. Cytohemin si vitamina B12 pot fi adminstrate subcutanat. (un sinonim pentru "grup activ" de enzime este grup "prostetic" de enzime.)Astazi nu exista nici-o alternativa la prevenirea cancerului fata de cea enuntata si prezentata la Conferinta de la Lindau. Este modalitatea de a ataca cel mai direct cauza principala a cancerului si totodata este terapia cel mai mult experimentata.Intr-adevar, milioane de experimente umane, prin eficacitateaq unor vitamine, au aratat ca respiratia celulei este diminuata daca sunt indepartate din alimentatie grupele de enzime active de respiratie. Iar respiratia celulei este restabilita imediat daca aceste grupe de enzime sunt adaugate in alimente. Fara indoiala ca ne putem imagina ca este stiintific fundamentat sa previi si sa tratezi o maladie a carei cauza principala este respiratia celulara defectuoasa. Nici coduri genetice ale formelor de viata anaerobe, si nici virusi ai cancerului nu sunt explicatii alternative viabile azi si asta pentru ca in om nu au fost descoperite astfel de coduri si nici astfel de virusi, dar viata anaeroba a fost descoperita in om. 8.)Ce pot face grupurile de enzime active de respiratie cand tumorile deja s-au dezvoltat? Raspunsul este evident, deoarece tumorile traiesc in corp aproape anaerob, in conditiile in care grupurile de enzime active oxidative nu pot actiona.Pe de alta parte, pentru ca metastazele mai tinere se dezvolta in corp aerobic, cu consum de oxigen, inhibarea acestora prin utilizarea grupurilor de enzime active oxidative ar trebui sa fie posibila. De accea mai intai trebuie sa ne propunem sa inlaturam toate tumorile compacte, care sunt focarele anaerobe ale metastazei. Apoi grupurile de enzime active ar trebui adaugate in alimentatie, in cele mai mari cantitati posibile pentru multi ani, chiar pentru totdeauna. Aceasta este o proccedura care da sperante. Daca ea reuseste, cancerul va deveni o maladie tratabila.Cu atat mai mult, am descoperit recent (a) in experimente cu celule canceroase in dezvoltare in vitro ca mici concentratii din unele grupuri de enzime active oxidative selectate inhiba complet fermentatia si cresterea celulelor canceroase in cateva zile. Din aceste experimente se poate trage concluzia ca celulele nediferentiate mor daca una incearca sa-si normalizeze metabolismul. Este un rezultat neasteptat si astfel se incurajeaza necesitatea de a inhiba cresterea metastazelor cu grupurile de enzime active oxidative.(a) 10g riboflavin/cm3 sau 10 g acid d-Aminolevulinic inhiba complet in vitro cresterea si fermentatia, dar inhiba intr-o masura mai mica respiratia si oxigenarea celulei. Asa cum era de asteptat, ascitele canceroase nu sunt vindecate.PARTEA A II A A TRADUCERII Part IIAsa cum s-a subliniat, prima conditie a tratamentului propus este de a creste saturatia de oxigen a celulelor corpului. Exista si a doua conditie: carcinoamele exogene trebuie indepartate, cel putin in timpul tratamentului. Respiratia defectuoasa a carcinoamelor deranjeaza (afecteaza) direct sau indirect circulatia capilara (periferica), o realitate dovedita... de faptul ca nu exista nici-o celula canceroasa. Bineinteles ca respiratia celulei nu poate fi imbunatatita daca este afectata concomitent de carcinoame.Dupa Conferinta de la Lindau s-a pus intrebarea de ce refacerea respiratiei celulei de catre grupurile de enzime active a fost propusa atat de tarziu, in 1966, cu toate ca fermentatia celulelor canceroase a fost descoperita inainte de 1923. De ce s-a pierdut atata timp?Cel ce a pus acesta intrebare a uitat ca in 1923 mecanismul clinic de actiune a enzimelor era inca un secret detinut doar de Natura. Primul grup activ al unei enzime Fierul, component transportator de oxigen al enzimelor respiratorii oxidante. a fost descoperit in 1924. Au urmat apoi doua decenii de descoperiri in domeniul transportatorilor de oxigen: metalo-proteinele, flavo-proteinele, piridin-proteinele, perioada incheiata cu "Metalele grele - ca grupuri prostetice de enzime" si cu "Enzimele transportatoare de hidrogen" in 1947 pana in 1949.Cu atat mai mult, in anii de dupa 1923, glucolizarea si anaerobioza erau constant confundate, astfel ca nimeni nu stia care erau caracteristica specifica apentru tumori. Cele trei faimoase si decisive descoperiri ale lui Den Burk si colegii de la Centrul National de la Bethsade au fost in 1941, 1956 si 1964. prima, ca metabolismul de regenerare a ficatului, care creste mai rapid decat cele mai multe tumori, nu este un metabolism canceros, ci un perfect metabolism aerobic, embrionic; A doua, ca celulele canceroase derivate in vitro dintr-o singura celula normala, au fost in vivo cele mai maligne cu cea mai mare rata de fermentatie. A treia, ca in vivo, celulele hepatice regeneratoare produse in vivo de carcinoame diferite, erau in vivo cele mai maligne, cu cea mai mare rata de fermentatie.Mai mult, un fapt surprinzator este ca tesutul de cultura fiind carcinogenic si astfel are o presiune a oxigenului prea scazuta (cauza intrinseca), fapt descoperit in 1927 si (reconfirmat in 1966). - Caracterul anaerobic al celulelor cancerigene este un fapt stabilit din 1060 cand s-au dezvoltat metode pt. masurarea presiunii oxigenului in interiorul tumorilor intr-un corp uman viu.Istoria recenta ne arata ca chiar cele mai mari genii nu ar fi fost in stare sa sugereze in 1923 ceea ce s-a sugerat in 1966.Viata fara oxigen intr-o lume vie creata de oxigen a fost asa de surprinzatoare si a ridicat atatea controverse pentru ca existenta anaeroba a celulelor canceroase sa fie acceptata de toti oamenii de stiinta dintr-o data. Dar, mare parte din rezistenta a disparut cand la Lindau s-a explicat ca pe baza anaerobismului exista acum o sansa reala sa se scape de aceasta teribila boala, daca omul isi doreste sa admita experientele si faptele.Este adevarat ca au fost necesari mai mult de 40 de ani sa invatam ce e de facut. Dar 40 de ani e o perioada scurta in istoria stiintei.La 2 ani dupa conferinta de la Lindau, Linus Pauling a propus sa controlam bolile mentale prin adaugarea in alimentatie a grupelor active de enzime de respiratie. Dar in acest caz baza experimentala lipsea. Nicio boala mentala nu e cunoscuta deocamdata a carei cauza principala sa fie respiratia defectuoasa a celulelor creierului.PARTEA A III-A A TRADUCERII PREFATA LA PRIMA EDITIE(Prevenirea cancerului endogen)Multi experti sunt de acord ca aproximativ 80% din tipurile de cancer ar putea fi prevenite daca intreg contactul cu carcinoamele exogene cunoscute ar putea fi evitat. Dar cum ar putea procentul de 20% de cancere endogene, asa numitele cancere spontane sa fie prevenite?Pentru ca nu exista celule canceroase a... caror respiratie sa fie intacta, este indiscutabil ca maladia canceroasa ar putea fi prevenita daca respiratia celulelor corpului ar fi pastrata intacta.Astazi cunoastem 2 metode de a influenta respiratia celulelor. Prima metoda este de a scadea presiunea oxigenului in celulele in dezvoltare. Daca aceasta presiune este scazuta intr-o asemenea masura incat enzimele de transfer al oxigenului nu mai sunt saturate cu oxigen, respiratia poate scadea ireversibil si celulele normale pot fi transformate in anaerobe facultative.A doua metoda de a influenta respiratia celulelor in vivo este aceea de a adauga grupe active de enzime de respiratie in alimentatia subiectului uman. Lipsa acestor grupuri diminueaza respiratia celulei si abundenta acestor grupuri repara respiratia deficitara a celulelor afirmatie ce este dovedita de faptul ca aceste grupuri sunt vitamine necesare omului.Pentru prevenirea cancerului se propune ca prim pas sa se pastreze viteza fluxului sanguin la acea valoare la care sangele venos sa contina inca suficient oxigen, in al 2-lea rand, sa se mentina ridicata concentrsatia hemoglobinei in sange in al 3-lea rand, sa se adauge intotdeauna in alimentatie, chiar si la persoanele sanatoase, a grupelor active de enzime de respiratie si sa se creasca dozele acelor grupuri, daca o situatie precanceroasa s-a insatalat deja. Daca in acelasi timp carcinoamele exogene sunt riguros extirpate, astfel cele mai multe cancere pot fi prevenite.Aceste propuneri nu sunt nicidecum utopice. Din contra, ele pot fi realizate de catre oricine, oriunde, la orice ora. Spre deosebire de prevenirea altor boli, prevenirea cancerului nu necesita ajutor guvernamental si nici cheltuieli mari.PARTEA A IV-A Prima cauza a cancerului si prevenirea luiPartea a 2-a (Lectura de la Conferinta de la Lindau revizuita)de Otto Warburg(Director, Max Planck Institute for Cell Physiology, Berlin-Dahlem, Germany)... English Edition by DEAN BURK*), National Cancer Institute, Bethesda, Maryland*)Nota lui DEAN BURK: Prezenta traducere este adaptata dupa o lucrare originala prezentata de Otto Warburg in 1966, la intalnirea anuala a laureatilor premiilor Nobel din Lindau, Germania.Otto Warburg a castigat premiul Nobel pentru medicina in 1931 pentru descoperirea enzimelor de transfer a oxigenului in respiratia celulelor si a fost nominalizat si a doua oara in 1944 pentru descoperirea grupurilor de enzime active de transfer. Multe universitati precum Harvard, Oxford, Heidelberg i-au oferit diplome de onoare. El este membru al Societatii Regale din Londra, CAVALER AL Ordinului de Merit infiintat de Frederik cel Mare si a fost decorat cu Crucea Mare cu Stele Si Trese pe Epoleti a Germaniei. Specializarile lui sunt Chimia si Fizica Vietii. in ambele domenii nici-un alt cercetator n-a avut mai mult succes decat Otto Warburg.Exisata cauze principale si secundare ale bolilor. De exemplu, cauza principala a rabiei este bacilul rabiei, dar cauzele secundare ale sale sunt mizeria, sobolanii si puricii care transfera bacilul rabiei de la sobolan la om. Prin cauza principala a unei boli intelegem acea cauza pe care o intalnim in fiecare caz de boala.Cancerul, mai presus de toate bolile, are nenumarate cauze secundare. Dar, chiar si cancerul are doar o singura cauza principala. Sintetizand in cateva cuvinte, principala cauza a cancerului este inlocuirea respiratiei in celulele umane normale, cu o fermentatie a zaharului. Toate celulele normale isi satisfac necesarul energetic prin respiratie de oxigen, in timp ce celulele canceroase isi iau energia in mare parte din fermentatie. Toate celulele normale sunt obligatoriu aerobe, in timp ce toate celulele canceroase sunt partial anaerobe. Din punctul de vedere al chimiei si fizicii vietii, aceasta diferenta intre celulele normale si canceroase este atat de mare, incat abia se poate imagina o diferenta si mai mare. Oxigenul, donatorul de energie pentru plante si animale este detronat in celulele canceroase si inlocuit cu o reactie exoterma a unor forme inferioare de viata, numita fermentatia glucozei.Cheia problemei cancerului este, in aceeasi ordine de idei, energetica vietii, care a fost domeniul de cercetare al Institutului Dahlem inca de la infiintarea de catre Fundatia Rockefeller in 1930. In Dahlem, enzimele de transfer a oxigenului si hidrogernului au fost descoperite si izolate chimic. In Dahlem, fermentatia celulelor canceroase a fost descoperita acum zeci de ani in urma, insa doar acum cativa ani s-a demonstrat ca celulele canceroase pot creste in corp aproape doar cu energia din fermentatie. Doar in zilele noastre se pot accepta in privinta cancerului toate experimentele facute de Pasteur si Koch ca dovada a cauzei principale a unei boli. Daca este adevarat ca inlocuirea respiratiei-oxigen cu fermentatia este principala cauza a cancerului, atunci toate celulele canceroase, fara exceptie, trebuie sa fermenteze si nici-o celula normala de crestere nu ar trebui sa existe in fermentatie in corp.Un experiment extrem simplu si convingator realizat de americanii Malmgren si Flanegan, confirma acest punct de vedere. Daca se injecteaza spori de tetanus, care pot germina doar in mediu cu presiune scazuta a oxigenului, in sangele unor soareci sanatosi, soarecii nu se imbolnavesc de tetanus pt ca sporii nu gasesc locuri locuri intr-un corp sanatos unde presiunea oxigenului sa fie suficient de scazuta. De asemenea, femelele soareci insarcinate nu se imbolnavesc cand sunt injectate cu spori de tetanus pentru ca in aria de crestere a embrionului nu exista nici-o zona unde presiunea oxigenului sa fie suficient de scazuta pentru a permite germinatia sporilor.Totusi, daca se injecteaza spori de tetanus in sangele unor soareci care au tumori, ei se imbolnavesc de tetanus pentru ca presiunea oxigenului in tumori poate fi atat de scazuta incat germinarea sporilor este posibila. Aceste experimente demonstreaza intr-un mod special specificul anaerobic al celulelor canceroase si specificul aerobic al celulelor normale si in mod particular caracterul aerobic al celulelor embrionare.Fermentatia in hepatoamele de tip MorrisUn al doilea tip de experimentare demonstreaza o legatura cantitativa intre fermentatia tumorilor si rata de crestere a tumorilor.Daca se injecteaza cobai cu substante cancerigene, unora li se poate provoca, conform lui Harold Morris de la Institutul National al Cancerului din Bethesada, SUA cancere ale ficatului (hepatoame) in diverse grade de malignitate. Astfel, unele tumori isi pot dubla masa in 3 zile, altele au nevoie de 30 de zile. De curand Dean Burk si Mark Woods, tot de la acelasi institut, au masurat in vitro etapele fermentatiei anaerobe in diferite stadii ale cancerelor hepatice si au obtinut o curba (Fig. 1) care arata o relatie cantitativa intre fermentatie si rata de crestere si totodata dintre fermentatie si malignitate in aceste diverse tumori. Fermentatia creste cu malignitatea si chiar mai repede decat ea.Un interes special este aratat fermentatiei cancerelor hepatice cu cea mai scazuta rata de crestere pentru ca unii cercetatori din SUA sustin ca asemenea tumori nu au fermentatie si astfel fermentatia anaeroba nu poate fi cauza principala a cancerului.*)NOTA. De exemplu, vezi C.H.Bohringer Son, Ingelheim am Rhein, the factory Work-Journal "Das Medizinische Prisma" , Vol. 13, 1963. Aici este pusa in discutie acea parte dintr-o lucrare a lui Van Potter (Madison, Wisconsin, USA) in care este respinsa teoria conform careia in tumorile de tip Morris cu crestere lenta, fermentatia anaeroba este principala cauza a cancerului si este avansata lipsa interactiunii intra-celulare ca fiind cauza reala a cancerului.Fig. 1 Acceleratia cresterii odata cu fermentatia in cancerele hepatice Morris, dupa Dean Burk si Mark WoodsDean Burk si Mark Woods au observat imediat din curbele lor ca in regiunea punctului zero, rata de fermentatie este atat de mica, incat nu ar putea fi masurata cu metodologia uzuala folosita in mod curent de cei doi, chiar daca in acelasi punct zero rata de crestere cea mai mica a fost intotdeauna usor de masurat. Burk si Woods au observat, cu alte cuvinte, ca in regiunea punctului zero de pe curbele lor, testul de crestere era mai sensibil decat testul uzual de fermentatie. Cu metode redefinite si adaptate pentru a masura fermentatia zaharului (glucozei), ei au descoperit ceea ce orice chimist ar fi realizat dupa observarea curbei, ca chiar si hepatoamele Morris cu cea mai scazuta rata de crestere au fermentat zahar.Rezultatele lui Burk si Woods au fost confirmate si extinse de alti cercetatori prin metode independente. Pietro Gullino, tot din Bethesda, SUA a conceput o metoda de perfuzie prin care un cancer hepatic Morris aflat in crestere intr-un organism viu poate fi perfuzat o lunga perioada de timp, chiar saptamani, cu ajutorul unei singure artere si a unei vene, astfel incat sangele care vine si care pleaca de la tumoare poate fi analizat. Gullino a aflat cu ajutorul acestei metode ca tumorile hepatice Morris cu crestere lenta intotdeauna produc fermentatia acidului lactic in timpul cresterii. Aceasta este o contradictie cu ce se intampla la nivelul ficatului, unde dupa cum se stie de pe vremea lui Claude Bernard, acidul lactic nu este produs, ci consumat de ficat. Diferenta, deci, intre ficat si tumorile Morris in vivo este de aceea infinit (+ la -). Gullino a descoperit apoi ca tumorile cresc in vivo cu un consum diminuat de oxigen. In consecinta, descoperirile lui Gullino arata ca tumorile Morris cu crestere lenta sunt partial anaerobe. Silvio Fiala, un biochimist de la Universitatea Southern California, a descoperit ca nu numai tumorile hepatice cu crestere lenta produc acid lactic, dar si ca numarul lor de respiratii cu oxigen devine foarte redus. Cancerele hepatice Morris cu crestere lenta sunt totusi departe de a fi in afara acestei caracteristici anaerobiotice a tumorilor. Din contra, ele sunt dovada cea mai buna a acestei caracteristici distinctive. Vreme de 40 de ani cercetatorii cancerului au cautat o forma de cancer care sa nu fie fermentativa. Cand in sfarsit a aparut o tumoare care nu e fermentativa tumoarea Morris cu crestere lenta s-a dovedit in fapt a fi o eroare metodologica.PARTEA A V-A ATRADUCERII Transformarea metabolismului embrionic in metabolism cancerosUn al treilea tip de experimente de la Institulul din Dahlem, avandu-i drept coautori pe Gawehn, Geissler si Lorenz, este de asemenea cat se poate de pertinent. Stabilindu-se ca anaerobicitatea aste acea proprietate a celulelor canceroase care le deosebeste de celulele normale, se pune, firesc, intrebar...ea cum se transforma celulele normale aerobe in celule canceroase, anaerobe. 6)7)8).Daca se pun celule ale embrionului unui cobai intr-un mediu de cultura corespunzator, saturat cu oxigen sub presiune fiziologic normala, ele vor creste in afara corpului cobaiului, in vitro, exclusiv aerobe, fara urma de fermentatie. Cu toate acestea, daca in timpul procesului de crestere se reduce presiunea oxigenului astfel incat respiratia sa fie partial inhibata, metabolismul pur aerobic al celulelor embrionului de cobai va fi cantitativ alterat in 48 de ore, pe parcursul a doua diviziuni celulare, intr-un metabolism caracteristic celulelor canceroase in fermentatie. (vezi Fig. 2).Daca se aduc inapoi conditiile aerobe initiale ale acestor celule carora in timpul cresterii li s-a redus presiunea de oxigen, la acelasi nivel al presiunii oxigenului si se permite celulelor sa creasca mai repede, metabolismul canceros ramane. Transformarea metabolismului celulelor embrionare in metabolism celular canceros poate fi deci ireversibila si un rezultat important este ca obtinerea de celule canceroase din celule normale este un proces ireversibil. Este la fel de important ca aceste celule al caror metabolism a fost modificat vor continua sa creasca in vitro ca anaerobe. Durata experimentelor este totusi prea scurta pentru a avea rezultate concludente la testele de inoculare a acestor celule inapoi in corpul cobaiului, dar conform tuturor rezultatelor anterioare, aceste celule vor crste mai tarziu ca anaerobe, dupa transplantarea lor in organismul animal.In orice caz, aceste experimente fac parte din cele mai importante cercetari din domeniul cancerului pana la descoperirea fermentatiei tumorilor. Pentru metabolismul cancerului, masurat de mii de ori, a fost acum indus in mod artificial in celule normale printr-o procedura perfect posibila, si cu acest metabolism canceros indus artificial celulele se vor divide si vor crste ca anaerobe.*)Experimentele au fost repetate imediat dupa publicare, bineinteles fara accord. Vezi de exemplu: Th. Goodfriend, D. M. Sokol and N. O. Kaplan, J. molecular Biol. 15, 18, 1966.In lunile urmatoare am imbunatatit experimentele astfel incat s-a putut masura cu un manometru presiunea oxigenului de respiratie si de fermentatie la celulele embrionare in timpul transformarilor metabolice. Fig. 3 arata detalii ale experimentului. S-a descoperit in timpul unui astfel de experiment ca reducand cu 35% oxigenul de respiratie, este suficient pentru o astfel de transformare in timpul cresterii celulelor. Presiunea oxigenului care reduce respiratia cu 35% poate sa aiba loc la terminatiile capilare, astfel incat posibilitatea de aparitie a cancerului este mai mare atunci cand apar presiuni scazute ale oxigenului in timpul cresterii celulei in organismul animal.**NOTA. Aceste experimente arata, precum si curba lui Burck si Woods din Fig. 1, ca este mult mai corect sa catalogam celulele tumorale ca partial anaerobe decat intamplator anaerobe. O celula normala e transformata intr-una canceroasa numai daca o parte din respiratie e inlocuita cu fermentatie.Fig. 2: Metoda de transformare a metabolismului embrionic in merabolism canceros prin scaderea presiunii oxigenului.Inducerea cancerului prin implantarea in animale de materiale solide este o indicatie experimentala a acestei posibilitati. Daca se implanteaza discuri din sunbstante solide sub pielea unor cobai, discurile vor fi curand inconjurate de capsule de tesut viu care fi irigat cu vase de sange din hipoderma. In aceste capsule se dezvolta frecvent sarcoame.Ceea ce produce cancerul nu este natura chimica a discurilor solide (plastic, aur, fildes etc.), ci tipul special de sange care alimenteaza tesutul ce incapsuleaza discurile. Acest sange variaza in functie de rasa si tipul animalului si induce cancer datorita presiunii scazute a oxigenului in discurile incapsulate.Fig. 3: Metoda de masurare manometrica a respiratiei si fermentatiei in timpul transformarii metabolismului embrionic in cel canceros.*NOTA: Vasele nu sunt sgitate pentru ca miscarea impiedica cresterea. Totusi, presiunea oxigenului in forma lichida la partea de sus a vaselor este mult mai scazuta decat in forma gazoasa. De exemplu, cand presiunea oxigenului in forma gazoasa era de 2000 mm coloana de apa, la fundul vaselor era 130 mm coloana de apa. (O. Warburg, A. Geissler and S. Lorenz, Zeitschr. Fr Naturforschung 20b, 1070, 1965.)CAUZA PRINCIPALA SI PREVENTIA CANCERULUIPartea a 2-aTermodinamicaDaca o presiune scazuta a oxigenului in timpul cresterii celulare poate cauza cancer, sau, mai general, daca orice inhibare a respiratiei in timpul cresterii poate cauza cancer, urmatoarea problema este de a arata de ce reducerea respiratiei la nivel celular induce cancer. Deoarece deja stim ca odata cu scaderea respiratiei, apare fermentatia, putem reformula intrebarea astfel: de ce apare cancerul atunci cand respiratia oxigenului la nivel celular este inlocuita cu fermentatia?Istoria inceputurilor vietii pe Pamant arata ca viata exista pe Terra inainte ca atmosfera Pamantului sa contina oxigen sub forma de gaz in stare libera. Celulele vii trebuie deci sa fi fost celule de fermentatie si dupa cum ne arata fosilele, ele erau un singur tip de celule, nediferentiate. Numai cand a aparut oxigenul liber in atmosfera, acum cateva miliarde de ani in urma, a urmat cea mai mare dezvoltare a vietii care a facut sa apara marea varietate de plante si animale din celulele nediferentiate, de fermentatie. Ceea ce filosofii vietii au numit evolutia creatiei a fost deci rezultatul activitatii oxigenului.Procesul invers, nediferentierea vietii, are loc in zilele noastre in cea mai mare amploare, sub ochii nostri, in dezvoltarea cancerului care este o alta forma de nediferentiere la nivel celular. Pentru a fi siguri, dezvoltarea cancerului are loc chiar si in prezenta oxigenului liber din atmosfera, dar acest oxigen nu poate penetra in cantitate suficienta in corpul celulelor de crestere sau enzimele de respiratie ale celulelor de crestere nu pot fi saturate cu grupurile de enzime active. In orice caz, in timpul dezvoltarii cancerului respiratia se reduce intotdeauna, apare fermentatia si cele mai diferentiate celule sunt transformate in celule anaerobe de fermentatie care si-au pierdut toate functiile anterioare si retin doar proprietatea de crestere. Astfel, cand respiratia dispare, viata nu dispare, dar semnificatia vietii dispare si ceea ce ramane este o masina de crestere care distruge organismul pe masura ce creste in interiorul acestuia.Dar de ce oxigenul diferentiaza si lipsa oxigenului nu diferentiaza? Nimeni nu poate contesta ca dezvoltarea plantelor, animalelor si a omului din celule anaerobe este cel mai improbabil proces dintre toate procesele. Totusi, e neindoielnic faptul ca Einstein a provenit dintr-un organism unicelular de fermentatie, asta pentru a ilustra miracolul la care s-a ajuns datorita oxigenului molecular. Dar, in conformitate cu termodinamica lui Boltzmann, un proces improbabil are nevoie de lucru mecanic pentru a avea loc. Este nevoie de lucru mecanic pentru a produce diferente de temperatura intr-un gaz cu temperatura uniforma; totusi, egalizarea temperaturii este un proces spontan care nu necesita efort. Respiratia oxigenului este cea care realizeaza acest proces, in viata si uniformizarea incepe imediat ce respiratia este redusa in orice fel. In orice limba a termodinamicii, diferentierea reprezinta o stare puternica si ferma, in timp ce nediferentierea, care este cancer, este adevarata stare de echilibru. Sau, cu o ilustratie, celulele diferentiate ale corpului sunt ca o bila pe un plan inclinat care se vor rostogoli, iar respiratia (oxigenul) se va opune mereu la asta. Daca respiratia se reduce, bila se rostogoleste pana in partea de jos a planului la nivelul de nediferentiere.Dar de ce energia de respiratie si nu energia de fermentatie poate diferentia, cu toate ca, in general, de exemplu in crestere, energia de respiratie si energia de fermentatie sunt echivalente. Este evident ca nu ar fi existat cancerul daca nu ar fi existat aceasta discriminare a energiei de fermentatie, adica daca fermentatia ca si respiratia ar fi putut produce diferentiere. Apoi, cand respiratia este inlocuita cu fermentatia, aceasta ar mentine diferentierea si o puternica stare de diferentiere ar fi mentinuta chiar si in celulele de fermentatie.PARTEA A VI-A A TRADUCERII ChimiaFizica nu pot explica de ce cele doua tipuri de energie nu sunt echivalente in diferentiere, dar chimia poate explica asta. Biochimistii stiu ca atat energia de respiratie cat si energia de fermentatie isi fac treaba ca energie fosfatata, dar caile fosfatarii sunt diferite. Daca se aplica aceste cunostinte la aparitia carcinoamelor, se pare ca numai fosfatarea oxidativa dar nu si fosfatarea fermentative poate duce la diferentiere, un rezultat care poate in viitor va explica mecanismul diferentierii.Totusi biochimia poate explica astazi de ce fermentatia apare, cand respiratia scade. Fig. 4 arata ca drumurile sunt comune atat timp cat exista acid pyruvic. Apoi caile devin divergente. Produsii eliberati de fermentatie dau o singura reactie, reducerea acidului pyruvic cu ajutorul dicloro-nicotinamidei la acid lactic.Pe de alta parte, produsii rezultati din oxidarea acidului piruvic, H2O si CO2 sunt obtinuti numai dupa mai multe reactii aditionale.Asadar, cand celulele sunt distruse, este deasemenea probabil ca prima respiratie celulara sa fie deasemenea distrusa.In acest fel, frecventa aparitiei cancerului este explicata pe baza teoriei probabilitatiilor.Figura 4Pentru a rezuma:1. Deteriorarea respiratiei este mai frecventa decat deteriorarea fermentatiei pentru ca respiratia este un proces mai complex decat fermentatia;2. Respiratia deteriorata poate fi usor inlocuita de fermentatie pentru ca ambele procese au acelasi catalizator: nicotinamidele.3. Consecinta inlocuirii respiratiei cu fermentatia este in cea mai mare parte glicolizare, rezultand in moartea celulelor din lipsa de energie. Numai daca energia fermentatiei este echivalenta cu energia pierduta a respiratiei, apare anaerobioza. Glucolizarea inseamna moarte prin fermentaie, anaerobioza inseamna viata prin fermentatie.4. Cancerul apare pentru ca respiratia, iar nu fermentatia, este aceea care poate mentine si crea mari diferentieri ale celulelor corpului.Pentru a concluziona discutia despre cauza principala a cancerului, teoria virusului cancerului ar trebui si ea mentionata. Este cel mai dezbatut subiect in randul filozofilor cancerului. Daca aceasta teorie ar fi adevarata, ar trebui sa fie posibil sa prevenim si sa vindecam cancerul prin metode virusologice; si toate substantele cancerigene ar putea fi mancate sau fumate liber, fara nici-un pericol, daca numai contactul cu virusul cancerului ar trebui evitat. Este adevarat ca unele cancere cauzate de virusi au aparut la animale, dar nu este sigur ca ar fi fost observat cancer uman produs de vreun virus, tinand cont de faptul ca substante imune produc cancer la animale si oameni fara ajutorul virusilor. Intrucat virusii nu intrunesc conditiile lui Pasteur, conditii care fac posibila gasirea cauzei principale a fiecarei boli. De aceea stiinta clasifica virusii ca o cauza secundara a cancerului, conducand la anaerobism, cauza principala care intruneste conditiile lui Pasteur.b) NOTA: Cocosul Rous, un cancer etichetat azi ca fiind de origine virusologica, fermenteaza glucoza si traieste partial anaerob ca si celelalte tumori. O. WARBURG, Bioch. Zeitschrift 160, 307, 1925; F. WIND, Klinische Wochenschrift, Nr. 30, 1926.Multi poate isi amintesc cum anaerobioza ca si cauza principala a cancerului a fost recent disputata in mod emfatic, cand un singur tip de cancer hepatomul de tip Morris - a fost catalogat in mod gresit ca fiind lipsit de fermentatie.In opozitie, teoria virusologica face adepti din ce in ce mai multi, chiar daca tuturor cancerelor umane le lipsesc virusul originar. Aceasta inseamna renuntarea la principiile lui Pasteur si revenirea la timpurile trecute ale medicinei.APLICATIILa ce ne foloseste sa cunoastem principala cauza a cancerului? Iata un exemplu: In tarile scandinave, s-a produs un cancer al gatului si esofagului al carui precursor este asa-numitul Plummer-Vinson Sindrom, Acest sindrom poate fi vindecat cand se adauga in alimentatie grupele de enzime active de respiratie, de exemplu: saruri de fier, riboflavin, niciotinamide si acid pentotenic. Cand se vindeca precursorul cancerului, se poate astfel preveni cancerul. Dupa cum sustine Ernest Wynder de la Institutul Sloam Kettering din New York, timpul este factorul determinant in exterminarea acestui tip de cancer cu ajutorul grupelor de enzime active de respiratie.In aceeasi ordine de idei, este important de mentionat ca, cu ajutorul uneia din grupele de enzime active de respiratie, numita nicotinamida, tuberculoza poate fi vindecata tot la fel de bine ca si cu streptomicina, dar fara efecte secundare. Inca de la sulfamide si antibiotice, aceasta descoperire din 1945, este cel mai important eveniment in aria chimio-terapiei in general si incurajeaza in asociere cu experientele din Scandinavia, eforturile de prevenire a cancerului prin adaosuri in alimentatie a unei game largi de grupe de enzime active de respiratie. Atata vreme cat nu se supradozeaza, astfel de experimente nu pot fi daunatoare.Eu as merge si mai departe si as propune intotdeauna suplimente in dieta cu cantitati mari din grupele de enzime active oxidative dupa operatii de succes, cand exista pericolul ca metastazele sa creasca. Nu se va reusi niciodata sa se realizeze o rediferentiere a celulelor nediferentiate canceroase, cel putin pe durata scurta a unei vieti umane, aceasta probabilitate este zero. Dar s-ar putea creste respiratia metastazelor in crestere si astfel se va inhiba fermentatia si, pe baza curbei lui Burck si Woods, obtinuta cu tumoarea hepatica Morris, in felul acesta se inhiba cresterea metastazelor pana acolo unde ar putea deveni tot atat de daunatoare precum asa-numitul cancer somnolent din celulele prostatei barbatilor in varsta.Un al doilea exemplu de aplicatiiFizicianul Manfred Von Ardenne a abordat recent problema terapiei cancerului. Ardenne a descoperit ca celulele canceroase, din cauza fermentatiei lor, sunt mai acide si in interior si la suprafata, decat celulele normale si astfel sunt mai sensibile la temperaturi ridicate. Bazandu-se pe aceasta teorie, el si colegii lui au tratat pacienti cu cancer dupa interventiile chirurgicale initiale de indepartare a tumorilor, cu cresteri ale temperaturii corpului pacientilor pana la aprox 109 grade Fahrenheit, pentru o ora, in speranta ca metastazele vor fi distruse sau ca dezvoltarea lor va fi incetinita intr-atat incat ar putea deveni inofensive. Inca nu se poate afirma daca aceasta idee a avut sau nu success. Dar munca de pana acum a lui Ardenne are deja o mare semnificatie in zona in care sperantele legate de chimio-terapia conventionala au fost diminuate si metodele lui pot fi combinate cu proceduri hipotermice moderate sau extreme.PARTEA A VII-A ATRADUCERII A treia aplicatieIn concordanta cu estimarile lui K.H. Bauer de la Institutul Cancerului din Heidelberg, cel putin de un milion din cei 25 de milioane de barbati din Germania de Vest vor muri de cancer al tractului respirator; si mai multi vor muri de alte forme de cancer. Cand se va considera ca aceasta boala este o permanenta amenintare, se va realiza ca maladia aceasta este cea mai periculoasa amenitare din istoria medicinei.Multi experti sunt de acord ca se pot preveni cam 80% din cancerele umane daca substantele cancerigene s-ar putea tine departe de celulele normale ale corpului. Aceasta preventie nu presupune cheltuieli si in special nu ar necesita cercetari suplimentare pentru a aduce preventia cancerului la 80%.*) Cand aceste estimari au fost publicate, cei 80% au inceput sa scada. Preventia ramane inca tabu si doar un diagnostic precoce este singura consolare care se ofera.De ce totusi se fac atat de putine pentru prevenirea cancerului? Raspunsul a fost intotdeauna ca nu se cunoaste cauza principala a cancerului si nimeni nu poate preveni ceva ce nu se cunoaste. Dar azi, nimeni nu poate spune ca nu se stie ce este cancerul. Din contra, nu exista boala a carei principala cauza sa fie mai bine cunoscuta, astfel ca ignoranta nu mai este o scuza. Preventia cancerului va fi de necontestat pentru oamenii care vor sa supravietuiasca. Dar de cat de lunga preventie va fi nevoie, depinde de cat de mult vor reusi profetii agnostici sa reduca aplicarea cunostintelor stiintifice in domeniul cancerului. In acest rastimp, multi oameni vor muri inutil de cancer.

Angelica, iata cum vine povestea cu cancerul. Fiecare celula de-a noastra are 40% din ADN de tip bacteian si 60% de tip amoeba. De ce? In fiecare celula exista niste bacterii cu ADN propriu, diferit de ADN-ul din nucleu. Aceste bacterii traiesc in simbioza cu celula gazda. De-a lungul a 2 miliarde de ani de simbioza, o parte din ADN-ul bacteriilor "parazite" a fost preluat in nucleul celulei gazda, iar bacteriilor le-a ramas partea din ADN-ul lor initial cu care sa-si faca treaba in celula. Aceste foste bacterii parazitare se numesc mitocondrii. Functia lor principala, printre altele, este respiratia oxidativa. Daca nu am avea mitocondrii, nu am functiona cu oxigen. Ce inseamna a respira? Inseamna a combina oxigenul adus de la plamani cu hidrogenul din glucoza, cu degajare de energie care se inmagazineaza intr-o molecula-acumulator numita adenozintrifosfat (ATP). Glucoza este o substanta puternic reducatoare, adica e plina cu atomi de hidrogen ce pot fi culesi de pe scheletul format de atomii de carbon. Insa si celula gazda stie sa rupa atomi de hidrogen de pe "crengile" de carbon ale glucozei, cu degajare de energie ce se inmagazineaza in acumulatorii ATP. Metabolismul energetic fara oxigen se numeste glicoliza anaeroba. Metabolismul energetic cu oxigen se numeste respiratie aeroba. Asadar, in fiecare celula de-a noastra avem simultan si strans corelaste 2 tipuri de metabolism energetic: glicolitic si oxidativ. De ce? Cum? Ce diferenta este intre ele? Ce legatura e cu cancerul? Eu cred ca povestea cancerului incepe odata cu aparitia vietii pe pamant, acum 3,8 miliarde de ani (sau acum vreo 7.500 de ani cf. Bibiliei...). Initial, toate celulele de la aparitia vietii pana acum 2 miliarde de ani erau anaerobe si nici nu aveau nucleu. Toate vietatile erau unicelulare. Aceste celule se numesc procariote (adica de dinainte de a avea nucleu). Viata a aparut intr-o atmosfera infernala, fara dram de oxigen, ci doar azot, bioxid de carbon, gaz metan, gaze sulfuroase si cam toate nenorocirile gazoase ce ies de prin vulcane. Vietatile erau celule singulare care traiau in colonii, uneori gigantice. Unul din produsele excretiei lor era oxigenul! In aproape 2 miliarde de ani atmosfera terestra a devenit atat de intepatoare, de toxica, datorita oxigenului, incat daca celulele nu se adaptau la aceasta colosala "poluare" cu oxigen, mureau pana la ultima. Inca de cand in atmosfera exista 1% ogigen, el a inceput sa intepe la propriu! Etimologic, daca imi aduc aminte, in greaca oxy inseamna ascutit, intepator. Din marea masa de bacterii care formau viata pe planeta, unele s-au adaptat la acest oxigen. Adica si-au format inauntrul lor o suprafata de reactii enzimatice intr-o anumita succesiune, astfel incat la capatul lantului statea capcaunul de oxigen care "se cupla" cu atomii de hidrogen smulsi de pe crengile de carbon ale glucozei cu degajare si simultan inmagazinare de energie in ATP. Pana acum avem deja 2 tipuri de celule prokariote: cu metabolism energetic glicolitic, anaerob si respectiv celule cu metabolism energetic oxidativ, aerob. Intre timp, concentratia de oxigen din atmosfera tot crestea... Asta acum 2 miliarde de ani. Cel mai mare eveniment al vietii pe pamant care s-a petrecut vreodata de cand exista viata si datorita caruia a aparut marea diversitate a formelor de viata pluricelulare din prezent este invazia bacteriilor aerobe asupra celor anaerobe! Sau invers! Sau pe cale amiabila! Imi cer scuze ca expunerea mea e poate cam stufoasa, poate mai bine era sa o fi scris mai intai intr-un fisier, dar nu am timp. Ori ca celulele de tip glicolitic nu au reusit sa digere celulele oxidative, ori astea oxidative nu au reusit sa omoare pe cele glicolitice, cert este ca s-au casatorit! Celulele oxidative au ramas in "casa" mare a celulelor glicolitice si si-au impartit treburile gospodaresti de toata frumusetea. Cam asa: celulele glicolitice nu stiu sa faca energie decat pret de 8 molecule de ATP per molecula de glucoza. Cum? In citoplasma, molecula de glucoza cu 6 atomi de carbon doldora de hidrogen (formula glucozei este C6H12!!!), e abordata de enzime si taiata de catre acestea in doua molecule care se numesc piruvat, fiecare avand 3 atomi de carbon. Din aceasta rupere a glucozei in doua rezulta 8 molecule de energie inmagazinata in ATP. Cam atata stie sa faca celula in citoplasma ei. ACESTA ESTE CANCERUL!!!! Si cu piruvatul cum ramane? Pai acesta este transformat enzimatic in acid lactic si excretat. Aici trebuie facuta urmatoarea precizare: metabolismul glicolitic are o viteza uluitoare. El este fermentativ, exact cum e drojdia in aluat sau in mustul de struguri. Celula cu metabolism glicolitic nu stie altceva decat sa proceseze glucoza in lactat si sa se perpetueze. Practic nu o poate opri decat lipsa glucozei! Ea nu are niciun mecanism de oprire, de sinucidere, de apoptoza. Celula glicolitica este nemuritoare... O astfel de celula este celula canceroasa. O celula glicolitica, cu metabolism energetic anaerob, fermentativa, care consuma rapid glucoza caci rapid o rupe in doua. Celulele canceroase ne trateaza pe noi ca pe un aluat cald si nu se lasa pana nu mananca toata glucoza. De aceea ajung bolnavii de cancer la casexie. De aceea bolnavii de cancer mor atat de repede, pt ca li se termina resursele, se topesc la propriu. DAR sa revenim la istoria vietii pe pamant, caci doar astfel putem intelege aparitia cancerului. Ziceam ca celula glicolitica isi desfasoara metabolismul ei energetic in citoplasma sa, unde cu ajutorul enzimelor rupe in doua o molecula de glucoza pe care o transforma in 2 molecule de piruvat. Insa ca piruvatul sa iasa prin membrana, trebuie facut lactat, ceea ce e f simplu cu ajutorul unei enzime. Bacteriile oxidative, aerobe se hranesc cu piruvat, adica cu excrementele celulei gazda! As putea zice ca mitocondriile formeaza "flora intestinala" a celulei! Cantitatea de energie produsa de mitocondrii dintr-o molecula de glucoza (adica din 2 molecule de piruvat) este ce cam 38 de ATP!!! Ce multa energie! Produsele de excretie ale mitocondriilor sunt bioxidul de carbon si apa! Carevasazica, o molecula de glucoza care intra intr-o celula este mai intai prelucrata in citoplasma pana la piruvat, apoi piruvatul e prelucrat in mitocondrii pana la bioxid de carbon si apa. O astfel de celula se numeste eukariota, adica are nucleu plus acest metabolism energetic dublu. Ficecare vietate de pe pamant e formata din celule eukariote! Si noi si pestii, si ramele si cartitele si elefantii si pasarile etc sunt toate formate din celule eukariote. Asadar, cine este format din celule eukariote risca sa faca cancer! De aceea s-au putut identifica tumori canceroase pana si la dinozauri! Cum se formeaza cancerul? De-a lungul a doua miliarde de ani, simbioza dintre mitocondrii si amoebe s-a perfectat dupa reguli extrem de precise. Odata cu simbioza aceasta din care au rezultat celulele eukariote s-au putut forma organisme pluricelulare de la cele mai simple pana la cele mai complexe. Cea mai importanta functie a mitocondriei este metabolismul energetic oxidativ. O alta functie fundamentala este administrarea sinuciderii celulei, adica apoptoza. Moartea a aparut odata cu simbioza celulara de acum 2 miliarde de ani. Pana atunci, toate celulele erau nemuritoare, asa cum sunt si astazi toate organismele unicelulare anaerobe, fermentative. Cancerul poate aparea atunci cand intre mitocondrii si celula gazda apare de-simbioza, divortul. daca intre mitocondrii si celula gazda se perturba sistematic simbioza, atunci celula ori se sinucide, ori se necrozeaza, ori functioneaza fara mitocondrii, adica doar cu metabolismul glicolitic, fementativ... In acest caz, celula nu mai stie altceva decat sa consume glucoza si sa se divida. Procesul fermentativ este extrem de rapid, iar organismul are multa glucoza, dar nu infinit de multa. Cine tulbura simbioza, cine deranjeaza buna functionare a celulei? Cine face ca celula sa recurga la mecanismul ei ancestral energetic (fermentativ glicolitic, anaerob)? Despre asta voi mai scrie altadata. Daca cineva are nevoie de precizari, de detalii, astept intrebari. Rgret ca nu am facut mai intai un material coerent, ordonat, sistematizat pe puncte si subpuncte, dar sa zicem ca e bine si asa. Monica, celulele din care suntem formati noi, oamenii sunt celule eukariote care se caracterizeaza prin faptul ca ADN-ul este incapsulat intr-un nucleu (la prokariote nu exista nucleu ca protectie pt ADN) si prin faptul ca au doua metabolisme energetice corelate: cel anaerob (fermentativ sau glicolitic), din citoplasma si cel oxidativ (sau respirativ sau aerob), din mitocondrii. Metabolismul energetic consta in culegerea atomilor de hidrogen de pe crengile de carbon ale moleculei de glucoza, proces enzimatic ce se soldeaza cu producerea de energie care este inmagazinata intr-un 'acumulator numit adenozintrifosfat (ATP). Oriunde in organism e nevoie de energie, acolo de duc aceste molecule care cedeaza energia necesara, descarcandu-se ca orice acumultato reincarcabil! E tare de tot chestia asta. Ereditatea n-are de-a face cu cancerul. Esentialul este simbioza dintre mitocondrii si celula gazda. Daca simbioza este perturbata, daca mitocondriile nu mai merg, atunci celula poate accesa din codul ei genetic setul de instructiuni pentru metabolismul integral anaerob si asta e cancerul. O modalitate de a face cancer este sa omori mitocondriile in mod sistematic, repetat. De pilda daca iei medicamente impotriva bacteriilor, vor muri bacteriile, dar si mitocondriile sunt tot bacterii, asa ca e omori si pe ele! ramasa fara mitocondrii, celula se comuta pe glicoliza anaeroba si gata pozna. Nici pe departe nu am terminat ce e de spus despre originea cancerului. Caci mai trebuie sa amanuntim destule lucruri si sa vedem si ce remedii am putea folosi. In orice caz, exista o relatie clar dovedita intre hipoxie (insuficienta sau chiar lipsa oxigenului) si cancer. Mitocondriile care exista in fiecare celula a noastra si care presteaza activitatea respiratorie pe baza de oxigen sunt niste bacterii prietenoase cum sunt si cele din intestinul gros. Or, intoxicarea acestor mitocondrii, omorarea lor sau adormirea lor e tot ce poate fi mai rau. Foarte multe boli, inclusiv imbatranirea sunt de fapt mitocondriopatii. De retinut este ca mecanismul apoptozei celulare este stapanit de mitocondrii. Iar celulele canceroase nu au apoptoza! Marele biochimist Otto Warburg a demonstrat experimental aparitia cancerului. El a pus celule vii intr-un glob de sticla intr-o cultura in care erau in plina dezvoltare si le-a redus treptat oxigenul. A repetat experimentul de sute de ori cu acelasi rezultat: cand lipsa oxigenului ajungea la 35%, celulele sanatoase se transformau in celule canceroase. El a sustinut la Lindau in 1969 celebra Conferinta in fata laureatilor premiilor Nobel in care a aratat ca singura cauza primordiala a cancerului este carenta de oxigen care afecteaza metabolismul respirator mitocondrial. Toate chimicalele, fumatul, stresul, alimentatia si toate nenorocirile "civilizatiei" duc la toxemie care inseamna hipoxie, insuficienta de oxigen. Cautati pe Google Otto Warburg, Conferinta de la Lindau si cititi-o de o mie de ori! In organism, mediul acid afecteaza respiratia celulara. De aceea se tot insista pe detoxifiere si pe alcalinizare! Mediul acid este favorabil glicolizei anaerobe care este metabolismul energetic al celulelor primitive cum sunt cele canceroase, virusii, germenii patogeni. De aceea tumorile canceroase sunt pline de virusi si de paraziti si de microbi, deoarece acolo este un mediu acid, carent in oxigen care le prieste. De aceea consider ca toti cei care sustin ca boala canceroasa e provocata de virusi, bacterii si paraziti gresesc. Pai gasindu-se in toate tumorile aceste vietati, au crezut ca ele au provocat boala, cand de fapt ele erau beneficiarii ei oportunisti!OTTO WARBURG CONFERINTA DE LA LINDAU DIN 1969 traducere integrala PARTEA I The Prime Cause and Prevention of Cancer with two prede Lucian Toma la 19 noiembrie 2011 la 15:12Principala cauza si prevenirea canceruluicu doua prefate despre prevenireLectura revizuita la intalnirea laureatilor premiului Nobel, in 30 iunie 1966,la Lindau, Lake Constance, GermaniabyOtto WarburgDirector, Max Planck-Institute for Cell Physiology, Berlin-DahlemEnglish Edition by Dean BurkNational Cancer Institute, Bethesda, Maryland, USAThe Second Revised EditionPublished by Konrad Triltsch, Wrzburg, Germany1969Preface to the Second Revised German Edition of the Lindau Lecture(The way to prevention of cancer)PREFATA LA ED A II-A GERMANA, REVIZUITA(Modul de prevenire a cancerului)Inca de la lectura tinuta la Conferinta de la Lindau din 7 iunie 1966, multi medici au cercetat, nu fara succes, consecintele practice ale faptului ca celulele canceroase sunt anaerobe. Cu cat mai multi participa in aceste examinari, cu atat mai curand vom sti ce poate fi realizat in acest domeniu. Exista un aspect unic al acestor cercetari si ele pot fi extinse la pacienti umani pe scara larga, fara riscuri; totusi, unele experiente pe animale au dat rezltate contradictorii de multe ori. Terapia cancerului uman va fi o rezultanta intre biochimia cancerului si cea umana. In curand va fi publicata o lista a anumitor grupuri de enzime respiratorii, oxidative, la care am adaugat de curand acidul cytoheminic si acidul d-amino-Levulinic, precursorul hematiilor de transfer al oxigenului. Intre timp, pot fi utilizate preparate din vitamine existente pe piata care contin, pe langa alte substante, multe grupe active de enzime respiratorii, oxidative. Multe din acestea pot fi adaugate in alimentatie. Cytohemin si vitamina B12 pot fi adminstrate subcutanat. (un sinonim pentru "grup activ" de enzime este grup "prostetic" de enzime.)Astazi nu exista nici-o alternativa la prevenirea cancerului fata de cea enuntata si prezentata la Conferinta de la Lindau. Este modalitatea de a ataca cel mai direct cauza principala a cancerului si totodata este terapia cel mai mult experimentata.Intr-adevar, milioane de experimente umane, prin eficacitateaq unor vitamine, au aratat ca respiratia celulei este diminuata daca sunt indepartate din alimentatie grupele de enzime active de respiratie. Iar respiratia celulei este restabilita imediat daca aceste grupe de enzime sunt adaugate in alimente. Fara indoiala ca ne putem imagina ca este stiintific fundamentat sa previi si sa tratezi o maladie a carei cauza principala este respiratia celulara defectuoasa. Nici coduri genetice ale formelor de viata anaerobe, si nici virusi ai cancerului nu sunt explicatii alternative viabile azi si asta pentru ca in om nu au fost descoperite astfel de coduri si nici astfel de virusi, dar viata anaeroba a fost descoperita in om. 8.)Ce pot face grupurile de enzime active de respiratie cand tumorile deja s-au dezvoltat? Raspunsul este evident, deoarece tumorile traiesc in corp aproape anaerob, in conditiile in care grupurile de enzime active oxidative nu pot actiona.Pe de alta parte, pentru ca metastazele mai tinere se dezvolta in corp aerobic, cu consum de oxigen, inhibarea acestora prin utilizarea grupurilor de enzime active oxidative ar trebui sa fie posibila. De accea mai intai trebuie sa ne propunem sa inlaturam toate tumorile compacte, care sunt focarele anaerobe ale metastazei. Apoi grupurile de enzime active ar trebui adaugate in alimentatie, in cele mai mari cantitati posibile pentru multi ani, chiar pentru totdeauna. Aceasta este o proccedura care da sperante. Daca ea reuseste, cancerul va deveni o maladie tratabila.Cu atat mai mult, am descoperit recent (a) in experimente cu celule canceroase in dezvoltare in vitro ca mici concentratii din unele grupuri de enzime active oxidative selectate inhiba complet fermentatia si cresterea celulelor canceroase in cateva zile. Din aceste experimente se poate trage concluzia ca celulele nediferentiate mor daca una incearca sa-si normalizeze metabolismul. Este un rezultat neasteptat si astfel se incurajeaza necesitatea de a inhiba cresterea metastazelor cu grupurile de enzime active oxidative.(a) 10g riboflavin/cm3 sau 10 g acid d-Aminolevulinic inhiba complet in vitro cresterea si fermentatia, dar inhiba intr-o masura mai mica respiratia si oxigenarea celulei. Asa cum era de asteptat, ascitele canceroase nu sunt vindecate.Asa cum s-a subliniat, prima conditie a tratamentului propus este de a creste saturatia de oxigen a celulelor corpului. Exista si a doua conditie: carcinoamele exogene trebuie indepartate, cel putin in timpul tratamentului. Respiratia defectuoasa a carcinoamelor deranjeaza (afecteaza) direct sau indirect circulatia capilara (periferica), o realitate dovedita de faptul ca nu exista nici-o celula canceroasa. Bineinteles ca respiratia celulei nu poate fi imbunatatita daca este afectata concomitent de carcinoame. Dupa Conferinta de la Lindau s-a pus intrebarea de ce refacerea respiratiei celulei de catre grupurile de enzime active a fost propusa atat de tarziu, in 1966, cu toate ca fermentatia celulelor canceroase a fost descoperita inainte de 1923. De ce s-a pierdut atata timp?Cel ce a pus acesta intrebare a uitat ca in 1923 mecanismul clinic de actiune a enzimelor era inca un secret detinut doar de Natura. Primul grup activ al unei enzime Fierul, component transportator de oxigen al enzimelor respiratorii oxidante. a fost descoperit in 1924. Au urmat apoi doua decenii de descoperiri in domeniul transportatorilor de oxigen: metalo-proteinele, flavo-proteinele, piridin-proteinele, perioada incheiata cu "Metalele grele - ca grupuri prostetice de enzime" si cu "Enzimele transportatoare de hidrogen" in 1947 pana in 1949. Cu atat mai mult, in anii de dupa 1923, glucolizarea si anaerobioza erau constant confundate, astfel ca nimeni nu stia care erau caracteristica specifica apentru tumori. Cele trei faimoase si decisive descoperiri ale lui Den Burk si colegii de la Centrul National de la Bethsade au fost in 1941, 1956 si 1964. prima, ca metabolismul de regenerare a ficatului, care creste mai rapid decat cele mai multe tumori, nu este un metabolism canceros, ci un perfect metabolism aerobic, embrionic; A doua, ca celulele canceroase derivate in vitro dintr-o singura celula normala, au fost in vivo cele mai maligne cu cea mai mare rata de fermentatie. A treia, ca in vivo, celulele hepatice regeneratoare produse in vivo de carcinoame diferite, erau in vivo cele mai maligne, cu cea mai mare rata de fermentatie.Mai mult, un fapt surprinzator este ca tesutul de cultura fiind carcinogenic si astfel are o presiune a oxigenului prea scazuta (cauza intrinseca), fapt descoperit in 1927 si (reconfirmat in 1966). - Caracterul anaerobic al celulelor cancerigene este un fapt stabilit din 1060 cand s-au dezvoltat metode pt. masurarea presiunii oxigenului in interiorul tumorilor intr-un corp uman viu.Istoria recenta ne arata ca chiar cele mai mari genii nu ar fi fost in stare sa sugereze in 1923 ceea ce s-a sugerat in 1966.Viata fara oxigen intr-o lume vie creata de oxigen a fost asa de surprinzatoare si a ridicat atatea controverse pentru ca existenta anaeroba a celulelor canceroase sa fie acceptata de toti oamenii de stiinta dintr-o data. Dar, mare parte din rezistenta a disparut cand la Lindau s-a explicat ca pe baza anaerobismului exista acum o sansa reala sa se scape de aceasta teribila boala, daca omul isi doreste sa admita experientele si faptele.Este adevarat ca au fost necesari mai mult de 40 de ani sa invatam ce e de facut. Dar 40 de ani e o perioada scurta in istoria stiintei. La 2 ani dupa conferinta de la Lindau, Linus Pauling a propus sa controlam bolile mentale prin adaugarea in alimentatie a grupelor active de enzime de respiratie. Dar in acest caz baza experimentala lipsea. Nicio boala mentala nu e cunoscuta deocamdata a carei cauza principala sa fie respiratia defectuoasa a celulelor creierului.(Prevenirea cancerului endogen)Multi experti sunt de acord ca aproximativ 80% din tipurile de cancer ar putea fi prevenite daca intreg contactul cu carcinoamele exogene cunoscute ar putea fi evitat. Dar cum ar putea procentul de 20% de cancere endogene, asa numitele cancere spontane sa fie prevenite? Pentru ca nu exista celule canceroase a caror respiratie sa fie intacta, este indiscutabil ca maladia canceroasa ar putea fi prevenita daca respiratia celulelor corpului ar fi pastrata intacta.Astazi cunoastem 2 metode de a influenta respiratia celulelor. Prima metoda este de a scadea presiunea oxigenului in celulele in dezvoltare. Daca aceasta presiune este scazuta intr-o asemenea masura incat enzimele de transfer al oxigenului nu mai sunt saturate cu oxigen, respiratia poate scadea ireversibil si celulele normale pot fi transformate in anaerobe facultative.A doua metoda de a influenta respiratia celulelor in vivo este aceea de a adauga grupe active de enzime de respiratie in alimentatia subiectului uman. Lipsa acestor grupuri diminueaza respiratia celulei si abundenta acestor grupuri repara respiratia deficitara a celulelor afirmatie ce este dovedita de faptul ca aceste grupuri sunt vitamine necesare omului.Pentru prevenirea cancerului se propune ca prim pas sa se pastreze viteza fluxului sanguin la acea valoare la care sangele venos sa contina inca suficient oxigen, in al 2-lea rand, sa se mentina ridicata concentrsatia hemoglobinei in sange in al 3-lea rand, sa se adauge intotdeauna in alimentatie, chiar si la persoanele sanatoase, a grupelor active de enzime de respiratie si sa se creasca dozele acelor grupuri, daca o situatie precanceroasa s-a insatalat deja. Daca in acelasi timp carcinoamele exogene sunt riguros extirpate, astfel cele mai multe cancere pot fi prevenite.Aceste propuneri nu sunt nicidecum utopice. Din contra, ele pot fi realizate de catre oricine, oriunde, la orice ora. Spre deosebire de prevenirea altor boli, prevenirea cancerului nu necesita ajutor guvernamental si nici cheltuieli mari.Exisata cauze principale si secundare ale bolilor. De exemplu, cauza principala a rabiei este bacilul rabiei, dar cauzele secundare ale sale sunt mizeria, sobolanii si puricii care transfera bacilul rabiei de la sobolan la om. Prin cauza principala a unei boli intelegem acea cauza pe care o intalnim in fiecare caz de boala.Cancerul, mai presus de toate bolile, are nenumarate cauze secundare. Dar, chiar si cancerul are doar o singura cauza principala. Sintetizand in cateva cuvinte, principala cauza a cancerului este inlocuirea respiratiei in celulele umane normale, cu o fermentatie a zaharului. Toate celulele normale isi satisfac necesarul energetic prin respiratie de oxigen, in timp ce celulele canceroase isi iau energia in mare parte din fermentatie. Toate celulele normale sunt obligatoriu aerobe, in timp ce toate celulele canceroase sunt partial anaerobe. Din punctul de vedere al chimiei si fizicii vietii, aceasta diferenta intre celulele normale si canceroase este atat de mare, incat abia se poate imagina o diferenta si mai mare. Oxigenul, donatorul de energie pentru plante si animale este detronat in celulele canceroase si inlocuit cu o reactie exoterma a unor forme inferioare de viata, numita fermentatia glucozei. Cheia problemei cancerului este, in aceeasi ordine de idei, energetica vietii, care a fost domeniul de cercetare al Institutului Dahlem inca de la infiintarea de catre Fundatia Rockefeller in 1930. In Dahlem, enzimele de transfer a oxigenului si hidrogernului au fost descoperite si izolate chimic. In Dahlem, fermentatia celulelor canceroase a fost descoperita acum zeci de ani in urma, insa doar acum cativa ani s-a demonstrat ca celulele canceroase pot creste in corp aproape doar cu energia din fermentatie. Doar in zilele noastre se pot accepta in privinta cancerului toate experimentele facute de Pasteur si Koch ca dovada a cauzei principale a unei boli. Daca este adevarat ca inlocuirea respiratiei-oxigen cu fermentatia este principala cauza a cancerului, atunci toate celulele canceroase, fara exceptie, trebuie sa fermenteze si nici-o celula normala de crestere nu ar trebui sa existe in fermentatie in corp.Un experiment extrem simplu si convingator realizat de americanii Malmgren si Flanegan, confirma acest punct de vedere. Daca se injecteaza spori de tetanus, care pot germina doar in mediu cu presiune scazuta a oxigenului, in sangele unor soareci sanatosi, soarecii nu se imbolnavesc de tetanus pt ca sporii nu gasesc locuri locuri intr-un corp sanatos unde presiunea oxigenului sa fie suficient de scazuta. De asemenea, femelele soareci insarcinate nu se imbolnavesc cand sunt injectate cu spori de tetanus pentru ca in aria de crestere a embrionului nu exista nici-o zona unde presiunea oxigenului sa fie suficient de scazuta pentru a permite germinatia sporilor.Totusi, daca se injecteaza spori de tetanus in sangele unor soareci care au tumori, ei se imbolnavesc de tetanus pentru ca presiunea oxigenului in tumori poate fi atat de scazuta incat germinarea sporilor este posibila. Aceste experimente demonstreaza intr-un mod special specificul anaerobic al celulelor canceroase si specificul aerobic al celulelor normale si in mod particular caracterul aerobic al celulelor embrionare.Fermentatia in hepatoamele de tip Morris Un al doilea tip de experimentare demonstreaza o legatura cantitativa intre fermentatia tumorilor si rata de crestere a tumorilor.Daca se injecteaza cobai cu substante cancerigene, unora li se poate provoca, conform lui Harold Morris de la Institutul National al Cancerului din Bethesada, SUA cancere ale ficatului (hepatoame) in diverse grade de malignitate. Astfel, unele tumori isi pot dubla masa in 3 zile, altele au nevoie de 30 de zile. De curand Dean Burk si Mark Woods, tot de la acelasi institut, au masurat in vitro etapele fermentatiei anaerobe in diferite stadii ale cancerelor hepatice si au obtinut o curba (Fig. 1) care arata o relatie cantitativa intre fermentatie si rata de crestere si totodata dintre fermentatie si malignitate in aceste diverse tumori. Fermentatia creste cu malignitatea si chiar mai repede decat ea. Un interes special este aratat fermentatiei cancerelor hepatice cu cea mai scazuta rata de crestere pentru ca unii cercetatori din SUA sustin ca asemenea tumori nu au fermentatie si astfel fermentatia anaeroba nu poate fi cauza principala a cancerului. *)NOTA. De exemplu, vezi C.H.Bohringer Son, Ingelheim am Rhein, the factory Work-Journal "Das Medizinische Prisma" , Vol. 13, 1963. Aici este pusa in discutie acea parte dintr-o lucrare a lui Van Potter (Madison, Wisconsin, USA) in care este respinsa teoria conform careia in tumorile de tip Morris cu crestere lenta, fermentatia anaeroba este principala cauza a cancerului si este avansata lipsa interactiunii intra-celulare ca fiind cauza reala a cancerului.Fig. 1 Acceleratia cresterii odata cu fermentatia in cancerele hepatice Morris, dupa Dean Burk si Mark WoodsDean Burk si Mark Woods au observat imediat din curbele lor ca in regiunea punctului zero, rata de fermentatie este atat de mica, incat nu ar putea fi masurata cu metodologia uzuala folosita in mod curent de cei doi, chiar daca in acelasi punct zero rata de crestere cea mai mica a fost intotdeauna usor de masurat. Burk si Woods au observat, cu alte cuvinte, ca in regiunea punctului zero de pe curbele lor, testul de crestere era mai sensibil decat testul uzual de fermentatie. Cu metode redefinite si adaptate pentru a masura fermentatia zaharului (glucozei), ei au descoperit ceea ce orice chimist ar fi realizat dupa observarea curbei, ca chiar si hepatoamele Morris cu cea mai scazuta rata de crestere au fermentat zahar.Rezultatele lui Burk si Woods au fost confirmate si extinse de alti cercetatori prin metode independente. Pietro Gullino, tot din Bethesda, SUA a conceput o metoda de perfuzie prin care un cancer hepatic Morris aflat in crestere intr-un organism viu poate fi perfuzat o lunga perioada de timp, chiar saptamani, cu ajutorul unei singure artere si a unei vene, astfel incat sangele care vine si care pleaca de la tumoare poate fi analizat. Gullino a aflat cu ajutorul acestei metode ca tumorile hepatice Morris cu crestere lenta intotdeauna produc fermentatia acidului lactic in timpul cresterii. Aceasta este o contradictie cu ce se intampla la nivelul ficatului, unde dupa cum se stie de pe vremea lui Claude Bernard, acidul lactic nu este produs, ci consumat de ficat. Diferenta, deci, intre ficat si tumorile Morris in vivo este de aceea infinit (+ la -). Gullino a descoperit apoi ca tumorile cresc in vivo cu un consum diminuat de oxigen. In consecinta, descoperirile lui Gullino arata ca tumorile Morris cu crestere lenta sunt partial anaerobe. Silvio Fiala, un biochimist de la Universitatea Southern California, a descoperit ca nu numai tumorile hepatice cu crestere lenta produc acid lactic, dar si ca numarul lor de respiratii cu oxigen devine foarte redus. Cancerele hepatice Morris cu crestere lenta sunt totusi departe de a fi in afara acestei caracteristici anaerobiotice a tumorilor. Din contra, ele sunt dovada cea mai buna a acestei caracteristici distinctive. Vreme de 40 de ani cercetatorii cancerului au cautat o forma de cancer care sa nu fie fermentativa. Cand in sfarsit a aparut o tumoare care nu e fermentativa tumoarea Morris cu crestere lenta s-a dovedit in fapt a fi o eroare metodologica.Transformarea metabolismului embrionic in metabolism cancerosUn al treilea tip de experimente de la Institulul din Dahlem, avandu-i drept coautori pe Gawehn, Geissler si Lorenz, este de asemenea cat se poate de pertinent. Stabilindu-se ca anaerobicitatea aste acea proprietate a celulelor canceroase care le deosebeste de celulele normale, se pune, firesc, intrebarea cum se transforma celulele normale aerobe in celule canceroase, anaerobe. 6)7)8).Daca se pun celule ale embrionului unui cobai intr-un mediu de cultura corespunzator, saturat cu oxigen sub presiune fiziologic normala, ele vor creste in afara corpului cobaiului, in vitro, exclusiv aerobe, fara urma de fermentatie. Cu toate acestea, daca in timpul procesului de crestere se reduce presiunea oxigenului astfel incat respiratia sa fie partial inhibata, metabolismul pur aerobic al celulelor embrionului de cobai va fi cantitativ alterat in 48 de ore, pe parcursul a doua diviziuni celulare, intr-un metabolism caracteristic celulelor canceroase in fermentatie. (vezi Fig. 2).Daca se aduc inapoi conditiile aerobe initiale ale acestor celule carora in timpul cresterii li s-a redus presiunea de oxigen, la acelasi nivel al presiunii oxigenului si se permite celulelor sa creasca mai repede, metabolismul canceros ramane. Transformarea metabolismului celulelor embrionare in metabolism celular canceros poate fi deci ireversibila si un rezultat important este ca obtinerea de celule canceroase din celule normale este un proces ireversibil. Este la fel de important ca aceste celule al caror metabolism a fost modificat vor continua sa creasca in vitro ca anaerobe. Durata experimentelor este totusi prea scurta pentru a avea rezultate concludente la testele de inoculare a acestor celule inapoi in corpul cobaiului, dar conform tuturor rezultatelor anterioare, aceste celule vor crste mai tarziu ca anaerobe, dupa transplantarea lor in organismul animal.In orice caz, aceste experimente fac parte din cele mai importante cercetari din domeniul cancerului pana la descoperirea fermentatiei tumorilor. Pentru metabolismul cancerului, masurat de mii de ori, a fost acum indus in mod artificial in celule normale printr-o procedura perfect posibila, si cu acest metabolism canceros indus artificial celulele se vor divide si vor crste ca anaerobe. *)Experimentele au fost repetate imediat dupa publicare, bineinteles fara accord. Vezi de exemplu: Th. Goodfriend, D. M. Sokol and N. O. Kaplan, J. molecular Biol. 15, 18, 1966.In lunile urmatoare am imbunatatit experimentele astfel incat s-a putut masura cu un manometru presiunea oxigenului de respiratie si de fermentatie la celulele embrionare in timpul transformarilor metabolice. Fig. 3 arata detalii ale experimentului. S-a descoperit in timpul unui astfel de experiment ca reducand cu 35% oxigenul de respiratie, este suficient pentru o astfel de transformare in timpul cresterii celulelor. Presiunea oxigenului care reduce respiratia cu 35% poate sa aiba loc la terminatiile capilare, astfel incat posibilitatea de aparitie a cancerului este mai mare atunci cand apar presiuni scazute ale oxigenului in timpul cresterii celulei in organismul animal.**NOTA. Aceste experimente arata, precum si curba lui Burck si Woods din Fig. 1, ca este mult mai corect sa catalogam celulele tumorale ca partial anaerobe decat intamplator anaerobe. O celula normala e transformata intr-una canceroasa numai daca o parte din respiratie e inlocuita cu fermentatie.Fig. 2: Metoda de transformare a metabolismului embrionic in merabolism canceros prin scaderea presiunii oxigenului.Inducerea cancerului prin implantarea in animale de materiale solide este o indicatie experimentala a acestei posibilitati. Daca se implanteaza discuri din sunbstante solide sub pielea unor cobai, discurile vor fi curand inconjurate de capsule de tesut viu care fi irigat cu vase de sange din hipoderma. In aceste capsule se dezvolta frecvent sarcoame. Ceea ce produce cancerul nu este natura chimica a discurilor solide (plastic, aur, fildes etc.), ci tipul special de sange care alimenteaza tesutul ce incapsuleaza discurile. Acest sange variaza in functie de rasa si tipul animalului si induce cancer datorita presiunii scazute a oxigenului in discurile incapsulate. Fig. 3: Metoda de masurare manometrica a respiratiei si fermentatiei in timpul transformarii metabolismului embrionic in cel canceros.*NOTA: Vasele nu sunt sgitate pentru ca miscarea impiedica cresterea. Totusi, presiunea oxigenului in forma lichida la partea de sus a vaselor este mult mai scazuta decat in forma gazoasa. De exemplu, cand presiunea oxigenului in forma gazoasa era de 2000 mm coloana de apa, la fundul vaselor era 130 mm coloana de apa. (O. Warburg, A. Geissler and S. Lorenz, Zeitschr. Fr Naturforschung 20b, 1070, 1965.)CAUZA PRINCIPALA SI PREVENTIA CANCERULUIPartea a 2-aTermodinamicaDaca o presiune scazuta a oxigenului in timpul cresterii celulare poate cauza cancer, sau, mai general, daca orice inhibare a respiratiei in timpul cresterii poate cauza cancer, urmatoarea problema este de a arata de ce reducerea respiratiei la nivel celular induce cancer. Deoarece deja stim ca odata cu scaderea respiratiei, apare fermentatia, putem reformula intrebarea astfel: de ce apare cancerul atunci cand respiratia oxigenului la nivel celular este inlocuita cu fermentatia?Istoria inceputurilor vietii pe Pamant arata ca viata exista pe Terra inainte ca atmosfera Pamantului sa contina oxigen sub forma de gaz in stare libera. Celulele vii trebuie deci sa fi fost celule de fermentatie si dupa cum ne arata fosilele, ele erau un singur tip de celule, nediferentiate. Numai cand a aparut oxigenul liber in atmosfera, acum cateva miliarde de ani in urma, a urmat cea mai mare dezvoltare a vietii care a facut sa apara marea varietate de plante si animale din celulele nediferentiate, de fermentatie. Ceea ce filosofii vietii au numit evolutia creatiei a fost deci rezultatul activitatii oxigenului.Procesul invers, nediferentierea vietii, are loc in zilele noastre in cea mai mare amploare, sub ochii nostri, in dezvoltarea cancerului care este o alta forma de nediferentiere la nivel celular. Pentru a fi siguri, dezvoltarea cancerului are loc chiar si in prezenta oxigenului liber din atmosfera, dar acest oxigen nu poate penetra in cantitate suficienta in corpul celulelor de crestere sau enzimele de respiratie ale celulelor de crestere nu pot fi saturate cu grupurile de enzime active. In orice caz, in timpul dezvoltarii cancerului respiratia se reduce intotdeauna, apare fermentatia si cele mai diferentiate celule sunt transformate in celule anaerobe de fermentatie care si-au pierdut toate functiile anterioare si retin doar proprietatea de crestere. Astfel, cand respiratia dispare, viata nu dispare, dar semnificatia vietii dispare si ceea ce ramane este o masina de crestere care distruge organismul pe masura ce creste in interiorul acestuia. Dar de ce oxigenul diferentiaza si lipsa oxigenului nu diferentiaza? Nimeni nu poate contesta ca dezvoltarea plantelor, animalelor si a omului din celule anaerobe este cel mai improbabil proces dintre toate procesele. Totusi, e neindoielnic faptul ca Einstein a provenit dintr-un organism unicelular de fermentatie, asta pentru a ilustra miracolul la care s-a ajuns datorita oxigenului molecular. Dar, in conformitate cu termodinamica lui Boltzmann, un proces improbabil are nevoie de lucru mecanic pentru a avea loc. Este nevoie de lucru mecanic pentru a produce diferente de temperatura intr-un gaz cu temperatura uniforma; totusi, egalizarea temperaturii este un proces spontan care nu necesita efort. Respiratia oxigenului este cea care realizeaza acest proces, in viata si uniformizarea incepe imediat ce respiratia este redusa in orice fel. In orice limba a termodinamicii, diferentierea reprezinta o stare puternica si ferma, in timp ce nediferentierea, care este cancer, este adevarata stare de echilibru. Sau, cu o ilustratie, celulele diferentiate ale corpului sunt ca o bila pe un plan inclinat care se vor rostogoli, iar respiratia (oxigenul) se va opune mereu la asta. Daca respiratia se reduce, bila se rostogoleste pana in partea de jos a planului la nivelul de nediferentiere.Dar de ce energia de respiratie si nu energia de fermentatie poate diferentia, cu toate ca, in general, de exemplu in crestere, energia de respiratie si energia de fermentatie sunt echivalente. Este evident ca nu ar fi existat cancerul daca nu ar fi existat aceasta discriminare a energiei de fermentatie, adica daca fermentatia ca si respiratia ar fi putut produce diferentiere. Apoi, cand respiratia este inlocuita cu fermentatia, aceasta ar mentine diferentierea si o puternica stare de diferentiere ar fi mentinuta chiar si in celulele de fermentatie.ChimiaFizica nu pot explica de ce cele doua tipuri de energie nu sunt echivalente in diferentiere, dar chimia poate explica asta. Biochimistii stiu ca atat energia de respiratie cat si energia de fermentatie isi fac treaba ca energie fosfatata, dar caile fosfatarii sunt diferite. Daca se aplica aceste cunostinte la aparitia carcinoamelor, se pare ca numai fosfatarea oxidativa dar nu si fosfatarea fermentative poate duce la diferentiere, un rezultat care poate in viitor va explica mecanismul diferentierii.Totusi biochimia poate explica astazi de ce fermentatia apare, cand respiratia scade. Fig. 4 arata ca drumurile sunt comune atat timp cat exista acid pyruvic. Apoi caile devin divergente. Produsii eliberati de fermentatie dau o singura reactie, reducerea acidului pyruvic cu ajutorul dicloro-nicotinamidei la acid lactic.Pe de alta parte, produsii rezultati din oxidarea acidului piruvic, H2O si CO2 sunt obtinuti numai dupa mai multe reactii aditionale. Asadar, cand celulele sunt distruse, este deasemenea probabil ca prima respiratie celulara sa fie deasemenea distrusa. In acest fel, frecventa aparitiei cancerului este explicata pe baza teoriei probabilitatiilor.Figura 4Pentru a rezuma:1. Deteriorarea respiratiei este mai frecventa decat deteriorarea fermentatiei pentru ca respiratia este un proces mai complex decat fermentatia;2. Respiratia deteriorata poate fi usor inlocuita de fermentatie pentru ca ambele procese au acelasi catalizator: nicotinamidele.3. Consecinta inlocuirii respiratiei cu fermentatia este in cea mai mare parte glicolizare, rezultand in moartea celulelor din lipsa de energie. Numai daca energia fermentatiei este echivalenta cu energia pierduta a respiratiei, apare anaerobioza. Glucolizarea inseamna moarte prin fermentaie, anaerobioza inseamna viata prin fermentatie.4. Cancerul apare pentru ca respiratia, iar nu fermentatia, este aceea care poate mentine si crea mari diferentieri ale celulelor corpului.Pentru a concluziona discutia despre cauza principala a cancerului, teoria virusului cancerului ar trebui si ea mentionata. Este cel mai dezbatut subiect in randul filozofilor cancerului. Daca aceasta teorie ar fi adevarata, ar trebui sa fie posibil sa prevenim si sa vindecam cancerul prin metode virusologice; si toate substantele cancerigene ar putea fi mancate sau fumate liber, fara nici-un pericol, daca numai contactul cu virusul cancerului ar trebui evitat. Este adevarat ca unele cancere cauzate de virusi au aparut la animale, dar nu este sigur ca ar fi fost observat cancer uman produs de vreun virus, tinand cont de faptul ca substante imune produc cancer la animale si oameni fara ajutorul virusilor. Intrucat virusii nu intrunesc conditiile lui Pasteur, conditii care fac posibila gasirea cauzei principale a fiecarei boli. De aceea stiinta clasifica virusii ca o cauza secundara a cancerului, conducand la anaerobism, cauza principala care intruneste conditiile lui Pasteur.b) NOTA: Cocosul Rous, un cancer etichetat azi ca fiind de origine virusologica, fermenteaza glucoza si traieste partial anaerob ca si celelalte tumori. O. WARBURG, Bioch. Zeitschrift 160, 307, 1925; F. WIND, Klinische Wochenschrift, Nr. 30, 1926.Multi poate isi amintesc cum anaerobioza ca si cauza principala a cancerului a fost recent disputata in mod emfatic, cand un singur tip de cancer hepatomul de tip Morris - a fost catalogat in mod gresit ca fiind lipsit de fermentatie. In opozitie, teoria virusologica face adepti din ce in ce mai multi, chiar daca tuturor cancerelor umane le lipsesc virusul originar. Aceasta inseamna renuntarea la principiile lui Pasteur si revenirea la timpurile trecute ale medicinei.APLICATIILa ce ne foloseste sa cunoastem principala cauza a cancerului? Iata un exemplu: In tarile scandinave, s-a produs un cancer al gatului si esofagului al carui precursor este asa-numitul Plummer-Vinson Sindrom, Acest sindrom poate fi vindecat cand se adauga in alimentatie grupele de enzime active de respiratie, de exemplu: saruri de fier, riboflavin, niciotinamide si acid pentotenic. Cand se vindeca precursorul cancerului, se poate astfel preveni cancerul. Dupa cum sustine Ernest Wynder de la Institutul Sloam Kettering din New York, timpul este factorul determinant in exterminarea acestui tip de cancer cu ajutorul grupelor de enzime active de respiratie.In aceeasi ordine de idei, este important de mentionat ca, cu ajutorul uneia din grupele de enzime active de respiratie, numita nicotinamida, tuberculoza poate fi vindecata tot la fel de bine ca si cu streptomicina, dar fara efecte secundare. Inca de la sulfamide si antibiotice, aceasta descoperire din 1945, este cel mai important eveniment in aria chimio-terapiei in general si incurajeaza in asociere cu experientele din Scandinavia, eforturile de prevenire a cancerului prin adaosuri in alimentatie a unei game largi de grupe de enzime active de respiratie. Atata vreme cat nu se supradozeaza, astfel de experimente nu pot fi daunatoare.Eu as merge si mai departe si as propune intotdeauna suplimente in dieta cu cantitati mari din grupele de enzime active oxidative dupa operatii de succes, cand exista pericolul ca metastazele sa creasca. Nu se va reusi niciodata sa se realizeze o rediferentiere a celulelor nediferentiate canceroase, cel putin pe durata scurta a unei vieti umane, aceasta probabilitate este zero. Dar s-ar putea creste respiratia metastazelor in crestere si astfel se va inhiba fermentatia si, pe baza curbei lui Burck si Woods, obtinuta cu tumoarea hepatica Morris, in felul acesta se inhiba cresterea metastazelor pana acolo unde ar putea deveni tot atat de daunatoare precum asa-numitul cancer somnolent din celulele prostatei barbatilor in varsta. Un al doilea exemplu de aplicatiiFizicianul Manfred Von Ardenne a abordat recent problema terapiei cancerului. Ardenne a descoperit ca celulele canceroase, din cauza fermentatiei lor, sunt mai acide si in interior si la suprafata, decat celulele normale si astfel sunt mai sensibile la temperaturi ridicate. Bazandu-se pe aceasta teorie, el si colegii lui au tratat pacienti cu cancer dupa interventiile chirurgicale initiale de indepartare a tumorilor, cu cresteri ale temperaturii corpului pacientilor pana la aprox 109 grade Fahrenheit, pentru o ora, in speranta ca metastazele vor fi distruse sau ca dezvoltarea lor va fi incetinita intr-atat incat ar putea deveni inofensive. Inca nu se poate afirma daca aceasta idee a avut sau nu success. Dar munca de pana acum a lui Ardenne are deja o mare semnificatie in zona in care sperantele legate de chimio-terapia conventionala au fost diminuate si metodele lui pot fi combinate cu proceduri hipotermice moderate sau extreme.A treia aplicatieIn concordanta cu estimarile lui K.H. Bauer de la Institutul Cancerului din Heidelberg, cel putin de un milion din cei 25 de milioane de barbati din Germania de Vest vor muri de cancer al tractului respirator; si mai multi vor muri de alte forme de cancer. Cand se va considera ca aceasta boala este o permanenta amenintare, se va realiza ca maladia aceasta este cea mai periculoasa amenitare din istoria medicinei. Multi experti sunt de acord ca se pot preveni cam 80% din cancerele umane daca substantele cancerigene s-ar putea tine departe de celulele normale ale corpului. Aceasta preventie nu presupune cheltuieli si in special nu ar necesita cercetari suplimentare pentru a aduce preventia cancerului la 80%. *) Cand aceste estimari au fost publicate, cei 80% au inceput sa scada. Preventia ramane inca tabu si doar un diagnostic precoce este singura consolare care se ofera.De ce totusi se fac atat de putine pentru prevenirea cancerului? Raspunsul a fost intotdeauna ca nu se cunoaste cauza principala a cancerului si nimeni nu poate preveni ceva ce nu se cunoaste. Dar azi, nimeni nu poate spune ca nu se stie ce este cancerul. Din contra, nu exista boala a carei principala cauza sa fie mai bine cunoscuta, astfel ca ignoranta nu mai este o scuza. Preventia cancerului va fi de necontestat pentru oamenii care vor sa supravietuiasca. Dar de cat de lunga preventie va fi nevoie, depinde de cat de mult vor reusi profetii agnostici sa reduca aplicarea cunostintelor stiintifice in domeniul cancerului. In acest rastimp, multi oameni vor muri inutil de cancer.