camara de fructe

2
Cămara de fructe de Ion Pillat Poezia „Cămara de fructe” de Ion Pillat face parte din volumul „Pe Argeş în sus” şi este un pastel. Volumele „Pe Argeş în sus” (1923), „Satul meu” (1925), „Biserica de altădată” (1926) oferă cititotului imaginea transfigurată poetic a unei lumi miraculoase. Pastelul este specia lirică, în care poetul descrie un tablou din natură, apelând la imagini vizuale, motorii, auditive, precum şi la figuri de stil si motive literare care compun armonizarea planului terestru cu cel cosmic. Eul liric îşi exprimă direct sentimentele faţă de peisajul conturat prin descriere. Titlul „Cămara de fructe” este sugestiv pentru amintirile din copilăria poetului, descriind „cămara de altădată”, a cărui evocare în sufetul acestuia melancolie şi regret. Poezia „Cămara de fructe” de Ion Pillat este alcătuită din patru catrene (strofe de câte patru versuri) şi exprimă încă de la început sentimentul de singurătate şi emoţia nostalgică pe care le simte poetul atunci când se întoarce în trecut, la vârsta fericită a copilăriei: „Deschid cu teamă uşa cămării de-altădată/ Cu cheia ruginită a raiului oprit”. “Uşa” semnifică întoarecea în universul copilăriei prin amintire. “Cheia ruginită” sugerează trecerea timpului, iar cămara este spaţiul unde se poate realiza o întoarcere în timp. Impresiile din copilărie sunt atât de puternice, încât rafturile şi poliţele par a se umple, în faţa ochilor săi, cu “piersici de jar şi albaştri struguri/ Şi pere de-aur roşu cu flăcări de parfum”. Reintrând în lumea de basm a copilăriei, unde imaginaţia face totul posibil, poetul vede şi „pepeni verzi- smaragde cu miezul de rubin-/ Şi tămâioşii galbeni ca soarele de vară”, dar şi caise şi gutui ce-i par „trandafirii lampioane şi lămpi de aur verde”. Imaginile şi senzaţiile pe care le retrăieşte poetul sunt ilustrate prin epitete şi comparaţii. Majoritatea epitetelor sugerează culoarea – epitete cromatice -: „vânătul ei fum”, „piersici de jar ”, „albaştri struguri”, „pere de-aur roşu ”, „pepeni verzi ”, „tămâioşii galbeni ”, a căror imagine este întregită de comparaţia „tămâioşii glabeni ca soarele de vară”. În strânsă legătură cu imaginile descrise, poetul îşi exprimă direct sentimentele de teamă, uimire, tristeţe şi profund regret pentru pierderea iremediabilă a „raiului” copilăriei.

Upload: victor-ine

Post on 01-Dec-2015

2.754 views

Category:

Documents


4 download

DESCRIPTION

Comentariu

TRANSCRIPT

Page 1: Camara de Fructe

Cămara de fructe de Ion Pillat

Poezia „Cămara de fructe” de Ion Pillat face parte din volumul „Pe Argeş în sus” şi este un pastel. Volumele „Pe Argeş în sus” (1923), „Satul meu” (1925), „Biserica de altădată” (1926) oferă cititotului imaginea transfigurată poetic a unei lumi miraculoase. Pastelul este specia lirică, în care poetul descrie un tablou din natură, apelând la imagini vizuale, motorii, auditive, precum şi la figuri de stil si motive literare care compun armonizarea planului terestru cu cel cosmic. Eul liric îşi exprimă direct sentimentele faţă de peisajul conturat prin descriere. Titlul „Cămara de fructe” este sugestiv pentru amintirile din copilăria poetului, descriind „cămara de altădată”, a cărui evocare în sufetul acestuia melancolie şi regret. Poezia „Cămara de fructe” de Ion Pillat este alcătuită din patru catrene (strofe de câte patru versuri) şi exprimă încă de la început sentimentul de singurătate şi emoţia nostalgică pe care le simte poetul atunci când se întoarce în trecut, la vârsta fericită a copilăriei: „Deschid cu teamă uşa cămării de-altădată/ Cu cheia ruginită a raiului oprit”. “Uşa” semnifică întoarecea în universul copilăriei prin amintire. “Cheia ruginită” sugerează trecerea timpului, iar cămara este spaţiul unde se poate realiza o întoarcere în timp. Impresiile din copilărie sunt atât de puternice, încât rafturile şi poliţele par a se umple, în faţa ochilor săi, cu “piersici de jar şi albaştri struguri/ Şi pere de-aur roşu cu flăcări de parfum”. Reintrând în lumea de basm a copilăriei, unde imaginaţia face totul posibil, poetul vede şi „pepeni verzi-smaragde cu miezul de rubin-/ Şi tămâioşii galbeni ca soarele de vară”, dar şi caise şi gutui ce-i par „trandafirii lampioane şi lămpi de aur verde”. Imaginile şi senzaţiile pe care le retrăieşte poetul sunt ilustrate prin epitete şi comparaţii. Majoritatea epitetelor sugerează culoarea – epitete cromatice -: „vânătul ei fum”, „piersici de jar”, „albaştri struguri”, „pere de-aur roşu”, „pepeni verzi”, „tămâioşii galbeni”, a căror imagine este întregită de comparaţia „tămâioşii glabeni ca soarele de vară”. În strânsă legătură cu imaginile descrise, poetul îşi exprimă direct sentimentele de teamă, uimire, tristeţe şi profund regret pentru pierderea iremediabilă a „raiului” copilăriei. Poezia are rima îmbrăţişată, măsura versurilor este de 13-14 silabe, iar ritmul este iambic. Întrucât poetul descrie un aspect din natură, exprimându-şi totodată şi propriile sentimente, poezia „Cămara de fructe” de Ion Pillat este un pastel