CalDe la Wikipedia, enciclopedia liberăPentru alte sensuri, vedeți Cal (dezambiguizare).

Cal domestic

Stare de conservare

Domesticit

Clasificare științifică

Regn: Animalia

Încrengătură: Chordata

Clasă: Mammalia

Subclasă: Theria

Infraclasă: Eutheria

Ordin: Perissodactyla

Familie: Equidae

Gen: Equus

Specie: E. ferus

Subspecie: E. f. caballus

Nume trinomial

Equus ferus caballusLinnaeus, 1758 [1]

Sinonime

48[2]

modifică 

Shire

Frizon

Calul (Equus caballus) este un mamifer erbivor copitat de mărime considerabilă, fiind una dintre cele șapte specii moderne ale genului Equus. Face parte din ordinul Perissodactyla, familia Ecvidee.

Anatomia cailor le permite să se folosească de viteză pentru a scăpa de prădători. Caii au un bine dezvoltat simț al echilibrului și instinctul de a lupta sau a fugi în caz de pericol. Legată de această necesitate de a scăpa de prădători în sălbăticie este o trăsătură neobișnuită: caii sunt capabili de a dormi în picioare. Caii de sex feminin, numite iepe, au o perioadă de gestație de aproximativ 11 luni (340 de zile), iar puiul, numit mânz, poate sta în picioare și alerga la scurt timp după naștere. Cei mai mulți cai domestici încep pregătirea cu șa sau ham la vârste cuprinse între doi și patru ani. Ei devin adulți la vârsta de cinci ani, și au o durată de viață medie între 25 și 30 de ani.

Corpul calului este zvelt, iar gâtul este puternic și poartă o coamă. Trunchiul, cu piept lat, se sprijină pe patru membre lungi, musculoase, puternice, terminate cu câte un deget învelit în copită. Incisivii sunt îndreptați oblic înainte. Deoarece se tocesc, pe suprafața incisivilor apar urme în relief, după care se apreciază vârsta animalului. Caninii sunt mici. Între canini și premolari se află bara cornoasă. Măselele sunt late, cu creste de smalț.

Este folosit pentru călărie, tracțiunea unor diverse tipuri de atelaje, dresaj și pentru carnea lui, care poate fi consumată.

Conform ultimelor cercetări, se pare că domesticirea cailor s-a petrecut în urmă cu circa 6.000 ani, într-un vast perimetru care cuprinde astăzi stepele ierboase din Ucraina, sud-estul Rusiei și vestul Kazahstanului.[3]

Rasele de cai sunt împărțite în trei categorii în funcție de temperament: cai cu „sânge fierbinte” cu viteză și rezistență la oboseală; cu „sânge rece”, cai folosiți pentru munca grea și anevoioasă; și cu „sânge cald”, care au ieșit din încrucișări între cai cu sânge fierbinte și sânge rece, având ca scop creearea unor anumite rase pentru călărit, în special în Europa. În prezent, sunt mai mult de 300 de rase de cai în lume, utilizați pentru diferite activități.

Cuprins

  [ascunde] 

1 Filogenia calului

2 Biologie

o 2.1 Durata de viață și etape

o 2.2 Mărime și măsurători

o 2.3 Ponei

3 Rase de cai și ponei

4 Utilizarea în alimentație

5 Note

6 Legături externe

7 Vezi și

Filogenia calului[modificare | modificare sursă]

Reconstituirea evoluției calului s-a realizat pe baza studuilui fosilelor. Strămoșul îndepărtat al calului, Propalaeotherium, era un animal de mărimea unui câine, având mai multe degete la picioare decât calul actual (care are numai unul, celelalte fiind atrofiate), ce trăia în păduri, hrănindu-se cu frunze. Într-o perioadă de timp de aproximativ 50 de milioane de ani, calul devine animalul erbivor, cu forma și mărimea din zilele noastre, atrofierea degetelor de la picioare fiind o adaptare la fugă. Evoluția calului s-a putut urmări în mod deosebit în America de Nord. Această evoluție are loc treptat, fiind documentată de fosilele descoperite. Astfel, procesul de evoluție a calului începe din perioada eocenă, cu aproximativ 555 de milioane de ani în urmă. Strămoșul calului din aceea perioadă era Hyracotherium numit de unii și Eohippus, care se hrănea cu frunze și fructe din pădure. Mărimea sa era de 20 de cm înălțime la umăr. Hyracotherium se deosebea mult de calul de azi: era de mărimea unei vulpi sau căprioare, avea spinarea încovoiată, gâtul, botul și picioarele erau scurte, piciorul era asemănător labei de câine (cu degete), craniul și creierul erau mici.

În urmă cu circa 50 de milioane de ani urmează un proces lent de evoluție, perioada de trecere de la Hyracotherium la Orohippus. Aceasta se produce prin hrănirea mai variată, ce determină o modificare a dentiției. Din Orohippus ia naștere forma următoare a calului (ca.47 miloane de ani) Epihippus.

Dinții devin mai tari și mai bine fixați, fapt explicat prin schimbarea hranei datorită schimbării climei din America de Nord (climă uscată), prin reducerea zonei pădurilor și apariția stepei, strămoșul calului adaptându-se la vegetația specifică de iarbă a stepei.

Mesohippus (Heinrich Harder, 1920)

Faza următoare de evoluție a calului Mesohippus a apărut în urmă cu 40 de milioane de ani. Acest strămoș al calului era mai mare, înălțimea la greabăn fiind de 60 cm, spinarea mai puțin încovoiată, gâtul, picioarele și botul mai lungi, numărul degetelor de la picior redus la 3 degete.

În urmă cu cca. 35 milioane de ani apare Miohippus, care era mai mare și cu craniul mai lung decât forma precedentă.

În urmă cu 24 milione de ani, în familia calului se diferențiază forme variate, dar unele forme dispar, incapabile să se adapteze la noile condiții de mediu. Linia care a supraviețuit, adaptată la hrănire cu frunze și cu iarbă (greu digerabilă fiind bogată în silicați) a fost Opalphytolith, la care în evoluția dinților, apar dinți robuști, mai rezistenți la tocire. Aceste animale au picioare mai lungi și pot să alerge mai repede pe vârfurile degetelor pe zonele întinse de stepă.

Varianta următoare în evoluția cabalinelor este Parahippus, ce apare în urmă cu 23 miloane de ani: animalul are încă trei degete, posedă însă dinți mai lungi ca predecesorii lui.

Calul domestic (Equus caballus)

Urmașul său, Merychippus, apare în urmă cu 18 milioane de ani. Cu toate că are tot trei degete, calcă numai pe vârfurile lor; dinții capătă o formă tot mai rezistentă, apropiindu-se de forma dentiției actuale a calului.

Din linia Merychippus iau naștere un număr mare de variante, printre care și varianta foarte asemănătoare calului de azi, cu o dentiție rezistentă.

În urmă cu 15 milioane de ani apare Pliohippus, cal cu trei degete la picior, asemănător calului actual, urmat de succesorul său Dinohippus. Tipul calului de azi, Equus, apare în urmă cu cca. 4 milioane de ani.

Calul din America de Nord dispare acum câteva mii de ani, fiind readus de către europeni, în procesul de colonizare a Americii, în secolul al XVI-lea. Calul readus în America se sălbăticește din nou, apărând mustangul, calul indienilor din America; un proces asemănător se produce înAustralia cu calul și măgarul. Calul de sex masculin este numit armăsar, femela fiind numită iapă. Aceasta poate să aibă un mânz pe an, perioada de gestație la iapă având o durată de 11 luni.

Biologie[modificare | modificare sursă]

Points of a horse[4][5]

Termeni specifici și specializați sunt folosiți în descrierea anatomiei ecvine, diferite stadii ale vieții, culori și rase.

Durata de viață și etape[modificare | modificare sursă]

Depinzând de rasă, îngrijire și mediu, calul modern domestic are speranță de viață cuprinsă între 25 și 30 de ani.[6] Sunt și care trăiesc peste 40 de ani și mai mult, dar aceștia sunt rarități.[7] Cel mai bătrân cal cunoscut a fost „Old Billy”, din secolul al XIX-lea, care a trăit până la 62 de ani.[6] În era modernă, Sugar Puff, care a intrat în Guinness Book of World Records ca cel mai bătrân ponei în viață, a murit în 2007 la vârsta de 56 de ani.[8]

Indiferent de data nașterii a unui cal sau ponei, în multe concursuri vârsta crește pe data de 1 ianuarie în emisfera nordică[6][9] și pe 1 august în emisfera sudică.[10] Excepții se fac în cursele maraton, unde vârsta minimă pentru a concura este bazată pe vârsta reală și precisă a animalului.[11]

Următoarea terminologie este folosită pentru a descrie caii de diferite vârste:

Mânz : un cal, indiferent de sex, mai mic de un an. Un mânz care este hrănit cu lapte matern

este numit în engleză weanling iar cel hrănit cu biberonul suckling.[12] Mulți mânzi domestici sunt

înțărcați la vârste cuprinse între cinci și șapte luni, deși pot fi înțărcați de la patru luni fără efecte

psihice adverse.[13]

Cârlan : un cal de orice sex care are între unul și doi ani.[14]

Colt : un cal mascul sub vârsta de patru ani.[15] O eroare comună de terminologie este numirea

oricărui cal tânăr ca „mânz”, cânt acest termen se referă doar la caii tineri de sex masculin.[16]

Mânză : cal de sex feminin sub vârsta de patru ani.[12]

Iapă : cal de sex feminin.[17]

Armăsar : un cal necastrat cu vârsta de peste patru ani.[18] Termenul „cal” este uneori folosit

colocvial pentru a se face referire la un armăsar.[19]

Cal castrat : cal castrat de orice vârstă.[12]

În cursele de cai, aceste definiții pot fi diferite: De exempli, în Insulele Britanice, Thoroughbred degfinește ca Colt un cal care are mai puțin de cinci ani.[20] Totuși, cursele australiene Thoroughbred definesc colts și mânzele ca având mai puțin de patru ani.[21]

Mărime și măsurători[modificare | modificare sursă]

Înălțimea cailor este măsurată de la cel mai înalt punct al greabănului, unde gâtul se unește cu spatele.[22] Este utilizat acest punct pentru că este un punct stabil al anatomiei, spre deosebire de cap și gât, care se mișcă sus și jos în același timp cu corpul calului.

Lumea vorbitoare de limba engleză măsoară înălțimea cailor în hands și inchi: un hand este egal cu 101,6 millimetres4 in. Înălțimea este exprimată ca numărul total de mâini, urmată de unpunct radix, apoi de numărul de inci adiționali, și terminând cu abrevierea „h” sau „hh” (pentru „hands high”). Deci, un cal care are "15.2 h" are 15 hands plus 2 inci, pentru un total de62 inci (157,5 cm) în înălțime.[23]

Mărimea variază printre rasele de cai, ca acest cal în mărime naturala și celălalt în

Mărimea cailor variază de la rasă la rasă, dar este influențată și de nutriție. Caii pentru munci ușoare au deobicei între Format:Hands și pot cântări între 380 kilograme.[24] Caii mai mari pot începe de la Format:Hands și deseori au înălțimea de Format:Hands, cântărind între 500 - 666 kilograme .[25] Caii pentru muncile grele au cel puțin Format:Hands și pot fi înalți de Format:Hands. Pot cântări între 666 - 666.666.666kilograme.[26]

Cel mai mare cal cunoscut din istorie a fost probabil un cal Shire pe nume Mammoth, care era născut în 1848. Avea înălțimea de 21.2½ hands (86,5 in/219,71 cm), și greutatea maximă de 666 kilograme .[27] Actualul deținător al recordului pentru cel mai mic cal esteThumbelina (calumbelina, un cal matur în miniatură afectat de dwarfism. Ea măsoară 17 inci (43,18 cm) în înălțime și cântărește 27,12 kilograme.[28]

Ponei[modificare | modificare sursă]

Ponii sunt taxonomic aceleași animale ca caii. Distincția dintre un cal și ponei este de obicei întocmită pe baza înălțimii, în special pentru competiții. Cu toate acestea, înălțimea singură nu este singurul criteriu, diferențele dintre caii și poneii pot include, de asemenea, aspecte ale fenotipului, inclusiv conformație și temperament.

Standardul tradițional pentru înălțimea unui cal sau a unui ponei la maturitate este de 14.2 inci (58 mâini, 147 cm). Un animal 14.2h sau peste este de obicei considerat a fi un cal și unul mai puțin

decât 14.2 ha ponei,[29], dar există multe excepții de la standardul tradițional. În Australia, poneii sunt considerate a fi cei sub 14 mâini (56 inchi, 142 cm),[30] Pentru competițiile din Vest organizate Federatia Ecvestra din Statele Unite, unul de 14,1 inchi (57 mâini, 145 cm), iar Federația Internațională de Sporturi Ecvestre, organismul mondial de conducere pentru sporturi cu cai, folosește măsurători metrice și definește un ponei ca fiind un cal care măsoară mai puțin de 148 centimetri (58.27 in) la greaban, fără încălțări, care este doar putin peste 14.2 h, precum și 149 cm (58.66 in), sau pur și simplu peste 14.2 ½ h, cu încălțări.[31]

Înălțimea nu este singurul criteriu pentru a distinge caii de ponei. Registrele pentru rase de cai, care produc de obicei indivizi atât sub cât și peste 14.2 h iau în considerare toate animalele de rasă, din acea rasă de cai, indiferent de înălțimea lor.[32] În schimb, unele rase ponei pot avea caracteristici în comun cu caii și animalele individuale se poate maturiza, ocazional, la peste 14.2 h, dar sunt în continuare considerate a fi ponei.[33]

Poneii au oase mai groase, gâturi scurte și subțiri, și capete mici cu frunți late. Pot avea temperament mai calc decât caii și un nivel mai mare de inteligență ecvestră, care poate sau nu poate fi utilizat pentru a coopera cu dresorii.[29] Mărimea, nu este considerată un factor determinant. De exemplu, poneiul de Shetland care are în medie Format:Hands, este considerat un ponei.[34] La fel, rase ca Falabella și alți cai miniaturali, care nu poate fi mai înalți de 30 inci (76,2 cm), sunt clasificați în registrul de rase ca cai foarte mici, nu ponies.[35]

Rase de cai și ponei[modificare | modificare sursă]

Akhal-Teke

Albanian

Altai

Alter-Real

American Cream Draft

American Saddlebred

American Shetland

American Standardbred

Andaluz (cal)

Andravida

Anglo-Kabarada

Anglo-Arab

Appaloosa

AraApaloosa

Arab

Ardennais

Ardenes

Ariegeois

Asturcon

Australian Brumby

Auxois

Azteca

Baluchi

Banker

Barb

Bardigiano

Bashkir

Bashkir Curly

Basotho

Batak

Bavarian Warmblood

Bavaro

Berberisco

Bolones

Boulonnais

Brabant

Breton

Budonny

Calul Canadian

Calul Islandez

Camargue

Chilean Corralero

Cob