calculul productivitatii8.doc

7
CALCULUL CAPACITĂŢII DE PRODUCŢIE ÎNTREPRINDERILOR 1. Noţiuni Prin productivitatea întreprinderilor se înţelege capacitatea de a produce bunuri materiale, pe baza nomenclaturii stabilite, într-o anumită perioadă de timp. La determinarea capacităţii de producere a întreprinderii se ţine cont de utilizarea maximă a utilajelor şi a suprafeţelor de producţie, tehnologiilor progresive şi metodelor ştiinţifice de organizare şi dirijare a producţiei. Se cunosc trei tipuri de capacităţi de producţie a întreprinderilor: proiectată, activă şi de perspectivă. Capacitatea proiectată de producţie a întreprinderii este un indicator calculat al producţiei maxime, stabilite pentru întreprinderea dată, într-o unitate de timp de care se ţine cont la proiectarea sau reconstrucţia (extinderea) întreprinderilor. La calcularea capacităţii de producţie a întreprinderii, halei industriale, sectorului, liniilor tehnologice etc. se conduc de trei durate de timp pentru funcţionarea acestora: durata calendaristică (maximă) de timp (Tc); durata nominală de timp (Tn); durata planificată (calculată) de timp (Tp). Durata calendaristică de timp este totalitatea zilelor calendaristice în perioada de calcul (an, trimestru, lună etc.). Durata nominală de timp este totalitatea duratei posibile de funcţionare a utilajelor, pornind de la regimul adoptat de lucru pentru întreprinderea dată în perioada calendaristică calculată corespunzătoare. Durata nominală de timp se determină după formula:

Upload: serenkii-bucarciuc

Post on 17-Jan-2016

12 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: Calculul Productivitatii8.doc

CALCULUL CAPACITĂŢII DE PRODUCŢIE ÎNTREPRINDERILOR

1. Noţiuni

Prin productivitatea întreprinderilor se înţelege capacitatea de a produce bunuri materiale, pe baza nomenclaturii stabilite, într-o anumită perioadă de timp. La determinarea capacităţii de producere a întreprinderii se ţine cont de utilizarea maximă a utilajelor şi a suprafeţelor de producţie, tehnologiilor progresive şi metodelor ştiinţifice de organizare şi dirijare a producţiei. Se cunosc trei tipuri de capacităţi de producţie a întreprinderilor: proiectată, activă şi de perspectivă.

Capacitatea proiectată de producţie a întreprinderii este un indicator calculat al producţiei maxime, stabilite pentru întreprinderea dată, într-o unitate de timp de care se ţine cont la proiectarea sau reconstrucţia (extinderea) întreprinderilor.

La calcularea capacităţii de producţie a întreprinderii, halei industriale, sectorului, liniilor tehnologice etc. se conduc de trei durate de timp pentru funcţionarea acestora: durata calendaristică (maximă) de timp (Tc); durata nominală de timp (Tn); durata planificată (calculată) de timp (Tp).

Durata calendaristică de timp este totalitatea zilelor calendaristice în perioada de calcul (an, trimestru, lună etc.). Durata nominală de timp este totalitatea duratei posibile de funcţionare a utilajelor, pornind de la regimul adoptat de lucru pentru întreprinderea dată în perioada calendaristică calculată corespunzătoare.

Durata nominală de timp se determină după formula:

Tn = Tc – (Dw + Dh)

în care Dw – număr zile de week-end; Dh – număr zile de sărbători, conform Constituţiei Rep. Moldova.

Durata planificată de timp este egală cu durata nominală de timp minus durata timpilor prevăzuţi pentru reparaţii capitale şi curente a utilajelor (conform planului anual de reparaţii stabilit) şi se determină prin formula:

Tp = (Tc – Tr.cap.)

în care Tr.cap. – durata reparaţiilor capitale, zile; Tr.cur. – durata reparaţiilor curente, %. Duratele reparaţiilor capitale şi curente variază în funcţie de specificul şi metoda tehnologică de producere.

Productivitatea medie pe schimb a întreprinderii (Pm.sch.), produsele căreea pot fi depozitate o perioadă îndelungată de timp, se calculează după formula:

Page 2: Calculul Productivitatii8.doc

Pm.sch. =

în care Pan – capacitatea (proiectată) anuală de producţie a întreprinderii, (m3/an, m2/an, m.l/an, buc./an, t/an etc.); nsch. – număr de schimburi pe zi (24h); kn – coeficient de funţionare neuniformă a întreprinderii, se adoptă ca 1,25-1,35.

Productivitatea pe oră (Ph) a întreprinderii se determină prin formula:

Ph =

în care h – număr ore pe schimb.În acele cazuri, când produsele nu pot fi depozitate (staţii de beton marfă,

staţii de beton asfaltic etc.), atunci capacitatea de producţie proiectată a întreprinderii se calculează pentru necesarul maxim pe schimb.

2. Structura întreprinderilor, stabilirea schemelor tehnologice şi a utilajelor necesare producţiei

2.1 Procese tehnologice, operaţii, fluxuri tehnologiceProcesul tehnologic reprezintă totalitatea operaţiilor concomitente sau

ordonate în timp, necesare pentru obţinerea unui produs (prin extragere, prelucrare, asamblare etc.).

Procesul tehnologic poate fi realizat prin tehnologii diferite. Tehnologia indică schimbările esenţiale de formă, de structură şi de compoziţie chimică necesare pentru realizarea unui produs şi are la bază fenomene fundamentale şi legi caracteristice.

Procedeul tehnologic indică modul corect, respectiv mijloacele tehnice prin care se realizează procesele tehnologice de obţinere a unui produs.

Procedeele tehnologice sunt caracterizate în parte de mijloacele folosite şi se pot grupa în câteva procedee sau tehnologii de bază:

- tehnologie stand;- tehnologie în lanţ de agregate (utilaje);- tehnologia conveier;- tehnologia în lanţ de agregate şi conveier parţial.Ceea ce caracterizează tehnologiile de bază este modul de mplasare şi de

exploatare a mijloacelor cu care se „formează” produsele şi elementele, adică a

Page 3: Calculul Productivitatii8.doc

tiparelor sau formelor, în funţie de care apar rezolvări diferite în fluxul tehnologic pentru toate operaţiile de lucru şi care se referă în special la:

- tipul, modul de amplasare şi exploatare a diverselor utilaje şi instalaţii tehnologice;

- folosirea în mod diferit a suprafeţelor de lucru.Operaţia tehnologică reprezintă o etapă prin care se realizează o anumită

transformare a materiei prime.Diferite grupe de operaţii constituie o fază de fabricaţie (de preparare, de

separare etc.), iar timpul necesar pentru ca materiile prime să parcurgă toate etapele procesului tehnologic constituie ciclul de fabricaţie.

După natura şi legile care guvernează desfăşurarea lor operaţiile se clasifică în:

- operaţii mecanice, care schimbă forma şi locul materiilor prime, ex: sfărâmarea, clasarea, amestecarea, prelucrările mecanice la metale, transportul şi depozitarea materialelor;

- operaţii fizice care modificiă proprietăţile fizice ale materiilor prime. De exemplu:

- transfer termic: încălzirea, răcirea, tratamentele termice;- transfer de masă: difuzia;- transfer de fază: cristalizarea, extracţia, evaporarea, distilarea, condensarea;- operaţii chimice şi biochimice care schimbă natura fizică şi chimică a

materiilor prime (ex: reacţii de neutralizare, oxidare, reducere, enzimatice, de polimezare etc.)

Succesiunea logică a tuturor etapelor de transformare a materiei prime în produs constituie fluxul tehnologic al procesului considerat.

Fluxul tehnologic se reprezintă prin scheme de operaţii, care conţin succesiunea în timp a operaţiilor, inscripţionate în dreptunghiuri şi prin scheme cu utilaje (scheme tehnologice), care reprezintă succesiunea utilajelor (notate convenţional prin simboluri) corespunzătoare operaţiilor prin intermediul cărora se realizează procesul tehnologic.

Operaţiei principale din cadrul unui proces tehnologic îi corespunde un utilaj principal; în funcţie de capacitatea acestuia se stabileşte capacitatea de producţiei a întregii instalaţii. De cele mai multe ori, pentru a înţelege fenomenele care au loc într-o anumită etapă de transformare a materiei prime în produs se face apel la schema de principiu a utilajului principal.

2.2 Stabilirea schemei tehnologiceProiectarea întreprinderilor se începe de la stabilirea schemei tehnologice de

producere. Se cunosc scheme tehnologice calitative şi cantitative.

Page 4: Calculul Productivitatii8.doc

Schema calitativă stabileşte componenţa proceselor şi succesiunea de execuţie a acestora, care permite stabilirea tipului de utilaje tehnologice şi transport necesare, condiţiile de amplasare a acestora.

Schema cantitativă permite stabilirea cantităţii de materie primă prelucrată (pe fiecare sector), necesare pentru producţia volumului necesar de bunuri.

Pe baza schemelor tehnologice şi capacităţii de producţie a întreprinderii se face stabilirea definitivă a utilajului tehnologic, se determină cantitatea şi regimul de funcţionare a utilajului.

Utilajele tehnologice şi cele auxiliare se clasifică în:- tehnologice – destinate producerii bunurilor prin prelucrarea materiei prime

şi a semifabricatelor (betoniere, concasoare, gatere etc.);- energetice – care asiguraă procesul de producţie cu toate tipurile de energii

necesare (staţii electrice mobile, compresoare, grupuri generatoare etc.);- de ridicare şi transport – care asigură transportul materiei prime,

semifabricatelor şi produselor finite în interiorul halelor de producţie şi pe teritoriul întreprinderii (transportoare cu bandă, vagonete, şnecuri etc.);

- de încărcare-descărcare – care asigură descărcarea materiei prime şi încărcarea produselor finite la depozitele întreprinderii şi în hale de producţie (motostivuitoare, poduri rulante, macarale, palane etc.);

- auxiliare – (buncăre, dozatoare, etc.).

Stabilirea definitivă a utilajelor se face pe baza comparării indicatorilor tehnico-economici corespunzători (din ghiduri, tabele, manuale etc.). Numărul necesar de utilaje (N) se determină după formula:

N =

în care - totalitatea de cheltuieli normative de timp, necesare pentru execuţia volumului anual de producţie pe aceste utilaje, h; ku – coeficient de utilizare a utilajului în timp, adoptat ca fiind egal cu 0,85-0,95; tsch – durata schimbului, h; nsch.

– număr de schimburi pe zi (24h).