GLUCIDE

Glucidele reprez o clasa de compusi ternari f. rasp in nat si care prez o impor biologica deosebita. Ele se formeaza in cursul procesului de fotosinteza, in org viu acestea sufera numeroase transf si modif. In trecut aceste subst au fost cunoscute sub den improprie de hidrati de carbon dat faptului ca in molec lor raportul

C/ H2O =1:1 C6H12O6 = C (H2O)6

insa acest raport nu are nici o leg cu proprietatile acestor subst. Nici denum actuala de glucide nu este adecvata deoarece numerosi compusi glucidici nu sunt dulci.

RaspandireaOrganismul vegetal contine glucide in raport de aprox 50 % din subst uscata.

Regnul animal e mult mai sarac in ceea ce priveste diversitatea structurilor glucidice. In regnul vegetal sunt indispensabile vietii participand la alcatuirea scheletului plantelor, constituind atat principii imediate cat si subst de rezerva. Datorita acestor functii glucidele se gasesc in toti reprezentantii regnului vegetal fara exceptii cu preponderenta la plantele superioare, la bacterii si ciuperci, fiind mai putin abundente. Se gasesc in toate organele plantei, in cantitati mai mari in organele de rezerva.

Biogeneza Glucidele isi au originea in ciclul fotosintezei: fenomenul de fotosinteza

reprezinta singura modalitate de transformare a materiei anorganice in materie organica, rezultatul acestei transformari fiind moleculele de oze simple. Structura ozelor depinde de numarul atomilor de carbon si de natura functiilor grefate pe catena. Catena de C este liniara cu unele exceptii cand este ramificata (hamameloza). Functiile grefate sunt de alcooli primari si secundari, glucide fiind polioli, functia specifica fiind cea carbonil; cand aceasta este de tip aldehidica → aldoze; cand aceasta este de tip cetona → cetoze.

Aceasta formeaza cu unul din oxidrilii secundari un semiacetal ciclic printr –o aditie intramoleculara cu formarea unui heterociclu piran sau furan.

α D glucoza β D glucoza α D fructoza β D fructoza

Formele ciclice au o anumita orientare dupa cum sunt piranozice sau furanozice.

α D glucopiranoza β D glucopiranoza α D fructofuranoza β D fructofuranoza

Atomul de carbon 1 sau 2 (dupa natura functiei carbonil) devine asimetric si in functie de orientarea sterica a hidroxilului format genereaza 2 feluri de izomeri: α si β. Dupa orientarea in spatiu a hidroxilului de la C5 ozele prezinta 2 forme sterice:D si L, in natura se gasesc numai formele dextro cele levo se gasesc f. rar.

Hidroxilul care se formeaza in urma acetalizarii denumit si hidroxil glicozidic are proprietati speciale. El poate sa formeze cu alti alcooli combinatii eterice care se numesc glicozide.

CLASIFICAREA GLUCIDELOR

Actiunea terapeutica si intrebuintari

OzeleOzele sunt energetice, poliholozidele omogene sunt emoliente, iar coloizi

ozogeni/ poliuronidele sunt laxative, emoliente, topice.Dintre oze in terapeutica se folosesc in scop diagnostic sau medicamentos

xiloza, glucoza, galactoza si fructoza.Xiloza se foloseste in scop diagnostic: pentru controlul resorbtiei la nivelul

intestinului subtire fiind eliminata prin urina aproape total nemodificata.Galactoza se fol in scop diagnos pt explorarea fct hepatice; ea e izomerizata

la glucoza doar de un ficat sanatos, eliminarea prin urina indica o alterare hepatica.Glucoza se fol ca energizant in efort. Sub forma perfuzabila de concentratie

5% si 10% se foloseste parenterala, pentru tratarea sacului hipoglicemic datorat supradozarii de insulina sau dupa operatii.este folosita ca edulcorant, ca adjuvant farmaceutic ( in special ca diluant in prepararea comprimatelor de supt, deoarece se dizolva lent si are un gust placut; este mai putin dulce decat zaharoza.

Fructoza se fol ca hepatoprotect (e mai usor metabolizata de un ficat bolnav decat glucoza), in trat intox hepatice, coma hepatica, coma alcoolica, hipoglicemie. Se fol ca edulcorant la diabetici; are un gust mai dulce decat zaharoza.

POLIOLINu fac parte din grupa glucidelor: se obt industrial prin reduc ozelor coresp.

Manitolul - poliol foarte raspandit la alge si ciuperci precum si la plantele superioare apartinand in special familiilor Schrophulariaceae si Oleaceae.

Se prepara prin sinteza din glucoza sau zahar invertit

Dupa adminis pe cale orala se absoarbe f. putin actionand ca laxativ osmotic.

Doza: 15g *3/zi. Sub forma de sol perfuzabila se fol in edem cerebral cu hipertens intracraniana, edem pulm cand e neces mobilizarea rapida si masiva a lichidului; diuretic puternic pt evitarea blocajului renal (in cazuri de soc) cand se impune eliminarea rapida din org a unor subst toxice, sol perfuzabila 10%, 20% manitol.

Sorbitolul

Se gaseste in fructul Sorbus aucuparia (scorus de munte) si Crataegus oxyacanta in proportie de 10% si in fructele de cires, visin, prun.

Sorbus aucuparia (scorus de munte) Crataegus oxyacanta (paducel)

In organismul uman este metabolizat la fructoza fiind folosit ca edulcorant in hrana diabeticilor. Are o stabilitatea mai mare comparativ cu glucoza si fructoza fiind folosit la :

- prepararea solutiilor perfuzabile- ca diluant la prepararea comprimatelor de supt administrate diabeticilor- ca laxativ usor in doze de 20 – 30g ,se foloseste si sub forma de supozitoare

sau microclisme in special in pediatrie.

Xilitolul

Se obtine prin prelucrarea lemnului industrial si se prepara prin reducerea xilozei. Are un gust dulce aproximativ egal cu al zaharozei. Administrat pe cale orala atat la omul sanatos cat si la cel diabetic nu modifica valorile glicemiei fiind folosit ca edulcorant. Xilitolul nu este degradat de enzime bucale,preparatele care contin acest poliol nu genereaza carii dentare motiv pentru care este folosit la prepararea gumei de mestecat, folosit pentru prevenirea cariilor.

PRODUSE VEGETALE CARE CONTIN GLUCIDE

Graminis rhizoma – Rhizoma Arvensis

Reprezinta rizomii recoltati de la Agropyrum repens sin. Triticum repens din familia Gramineae denumit popular pir.

Recoltarea – se ara suprafetele pe care este raspandit, se aduna cu grapa, se scutura de pamant, se spala cu apa si se conditioneaza.

Caractere macroscopice Produsul este format din bucati cilindrice prevazute cu noduri si internoduri

avand suprafata lucioasa. Lungimea este de 15-20 cm, grosime 2 mm avand cul galben deschis pana la galben-brun ,mirosul lipseste iar gustul este slab dulceag.

Compozitia chimica Contine 5-8% triticina si inulina ,polifructozani ce difera intre ei prin gradul

de polimerizare (inulina este un polimer mai inalt decat triticina), mucilag( 10%), polioli (manitol,inozitol), carotenoide si vitamine din complexul B.

Inulina

Din uleiul volatil s-a izolat agropirenul un compus din grupa poliinelor care imprima acestuia proprietati antimicrobiene si fungistatice.

agropirenul

Actiune si intrebuintariSe fol ca diuretic in afectiuni renale inflamatorii si pentru prevenirea

formarii calculilor renali. La nivel cardiovascular produce o scadere provizorie a tensiunii arterile.In medicina populara se foloseste in tratamentul afectiunilor reumatismale ,gutei, afectiuni respiratorii si dermatologice cronice.Produsul se utilizeaza depurativ si diaforetic sub forma de decoct iar extracte de Graminis rhizoma intra in compozitia unor preparate dietetice pentru diabetici.

Intra in compozitia unor ceaiuri cu actiune diuretica, a ceaiului depurativ si sudorific.

O

CH2

O

OH

O

H2CHO

OH

O

CH2

O

OH

O

OH

OH

OH

H2C

H2C

CH2OH

HO

HO

OH

OH

OH

n

CH2 C C C CH3C

Amidonul (Amylum)

Reprezinta cel mai important produs rezultat prin procesul de fotosinteza. In acest proces amidonul provine din polimerizarea glucozei la maltoza – dizaharid, care constitue monomerul moleculei de amidon. In primul stadiu al procesului de sinteza se formeaza un amidon de tranzitie prezent in special in frunze care nu are un grad de polimerizare foarte inalt si care este usor degradabil.

In timpul noptii acest amidon de tranzitie sufera un nou proces de polimerizare fiind depozitat in organele de rezerva ale plantei (fructe, seminte, organe subterane) sub forma de amidon de rezerva. Produsul folosit in industria farmaceutica, tehnica, alimentatie reprezinta amidonul de rezerva.

FR X prevede ca oficinal amidonul de grau, de porumb si de cartof.Din punct de vedere macroscopic se prezinta sub forma unei pulberi albe sau

a unor fragmente aglomerate fara gust si fara miros. Este insolubil in apa rece si solventi organici, in apa fierbinte se umfla si formeaza coca de amidon.

Compozitia chimicaAmidonul este format din doua polizaharide: amiloza si amilopectina care

se gasesc sub forma de straturi de depunere grupate concentric sau excentric in jurul unui centru de formare → hil.

Amiloza reprez 15-20% si e dispusa in partea centrala. E un polimer al α maltozei unitatile de monomer sunt leg 1,4 α glicozidic sub for unei catene liniare.

Structura chimica a amilozeiA →legaturi α ―1,4 glicozidice

In granula de amidon amiloza este dispusa sub forma de spirala, avand un grad de polimerizare foarte inalt. Este alcatuita din 3 unitati de glucopiranoza.

O OO O

O O OOH

OH OH

OH OH

OH OH

OOH

CH2OH CH2OH CH2OH CH2OH

O

A A A

Amilopectina reprezinta 80 – 85% si este dispusa in straturi exterioare; are grad de polimerizare mai mic decat amilaza; este constituita tot din unitati de α D glucopiranoza care sunt legate 1,4 α glicozidic si 1,6 α glicozidic.Catena este ramificata. Monomerii amilopectini sunt maltoza si izomaltoza.

Structura chimica a amilopectineiA→legaturi α―1,4 glicozidice B→ legaturi α―1,6 glicozidice

Gradul de polimerizare si structura diferita a celor 2 polizaharide le imprima proprietati diferite:- Amilopectina e insol in apa rece cu I formeaza o culoare slaba roz-violacee;- Amiloza este solubila in apa rece cu I formeaza o culoare albastra.

Hidroliza enzimatica a amidonului se face cu ajutorul amilazelor (α si β) enzime. α amilazele sunt f rasp in regnul animal si vegetal ataca molecula din int cu formarea de macromolecule cu grad de polimerizare mai mic (dextrine) care apoi sunt scindate la maltoza si resp la maltoza si izomaltoza. In final prin hidroliza se form glucoza. β amilazele hidrolizeaza amidonul de la capete cu formarea maltozei. Amiloza poate fi separata de amilopectina prin dizolvarea amidonului in apa la temp ridicata si fractionarea cu ajutorul n-butanului.

Reactii de identificareSectiunile sau pulberile tratate cu solutie Lugol dau o coloratie albastra.

AAA

O

CH2OHCH2OHCH2OH

OH O

OHOH

OHOH

OHOH

OH OOO

OO OO

AAA

O

CH2OHCH2OHCH2OH

OH O

OHOH

OHOH

OHOH

OH OOO

OO OO

AAA

O

CH2OHCH2OHCH2OH

OH O

OHOH

OHOH

OHOH

OH OOO

OO OO

AAA

O

CH2OHCH2OHCH2OH

OH O

OHOH

OHOH

OHOH

OH OOO

OO OO

OO

O

OOH

OH

OH

O

CH2OHCH2OH

OH

CH2

A B

Actiune si intrebuintariSe foloseste pentru obtinerea industriala a glucozei, etilenglicolilor si a

dextrinelor prin hidroliza acida enzimatica.Nu prezinta o actiune farmacodinamica propriu-zisa. Datorita proprietatilor

sale fizice de adsorbtie a secretiilor si a grasimilor dermice, a calitatilor sale racoritoare si de alunecare se foloseste la prepararea pulberilor antiinflamatoare de uz pediatric, folosite in igiena sugarilor.

Se fol amidonul de orez care este cel mai fin. In ind farmaceutica se folos la prepararea comprimatelor si drajeurilor ca liant, dezagregant , agent vascozifiant si diluant, glicerolatul de amidon se foloseste ca baza la prepararea unguentelor hidrofile. In ind cosmetica se fol la prepararea pudrelor si fardurilor Amidonul mai este folosit si in ind alimentara si cea textila la prepararea unor adezivi sau apreturi.

Dextran (Dextranum)

Reprez prod metabolic a unor bacterii din genul Leuconostoc (Leuconostoc mesenteroides, Leuconostoc dextranicum) si a unor ciuperci din genul Aspergillus, rezultat prin polimerizarea glucozei sau zaharozei, leg se stabilesc in pozitia α 1,6.

poli α 1,6 glucopiranoza

Practic dextranii se obtin industrial prin adaugarea la o solutie de zaharoza a unei culturi bacteriene coresp greutatea produs rezultat 400 000. Dupa polimerizare dextranii se precipita cu metanol in mediul de reactie dupa care sunt supusi unui proces de degradare hidrolitica (depolimerizare) pentru scurtarea catenei pana la obt unor polimeri cu greutate moleculara intre 40 000 – 75 000. Din amestecul rezultat dupa depolimerizare se fractioneaza cu ajutorul etanolului sau a acetonei.

Descrierea macroscopicaPulberea alba cristalina fara miros fara gust, higroscopica,usor solubila in

apa, practic insolubila in acetona, alcool si metanol.

Actiune si intrebuintariIn industria farmaceutica se foloseste Dextran 40 (Reomacrodex) si Dextran

70 ca inlocuitori de plasma in pierderile masive de sange: Dextra 40, 70 in clorura de sodiu 0.9%; Dextra 40, 70 in Glucoza 5%; se foloseste sub forma de solutie perfuzabila in soc traumatic, hemoragic, deshidratari (in cazul arsurilor), pancreatite, tromboflebite, tromboza, profilaxia trombozelor postoperatorii.

Prin legarea moleculelor de dextran intre ele prin punti de glicerina rezulta structuri spatiale in forma de retea care se folosesc ca agenti de absorbtie fata de bacterii sau toxinele acestora; ca agent de cicatrizare pentru rani.

Dextranomer → Crupodex , Debrisan pulbere care se foloseste in tratamentul plagilor exudate si infectate;

Dextranii cu GM ~ 20 000 →acid clorosulfonic → dextran sulfati (se folosesc ca inhibitori ai coagularii de tip heparina).

Echinaceae herba/radix

Reprezinta radacinile recoltate de la speciile: Echinacea purpurea, Echinacea pallida şi Echinacea angustifolia din familia Asteraceae denumita popular palaria-soarelui. De la specia Echinacea purpurea se recolteaza si partea aeriana.

Speciile genului Echinacea cresc spontan în estul SUA, pe sol uscat, nisipos şi în preerie. Cele trei specii utilizate ca plante medicinale au fost aclamatizate şi introduse în cultură în Europa, Australia , Noua Zeelanda şi în Rusia. La noi în ţară nu au fost cunoscute ca plante medicinale până în anii '90.

Primele culturi mari de Echinacea purpurea, Echinacea pallida şi Echinacea angustifolia au fost realizate la Plantextract la începutul anilor '90, de către farmacistul Alexander Peev. După practicarea unor tehnici de cultură ecologică, timp de peste 15 ani, culturile de Echinaceea de la Plantextract au fost certificate, primind titlul de culturi organice (ecologice).

Cele 3 specii de Echinacea sunt plante erbacee. Prezinta frunze liniare,de forma lanceolat eliptica, cu marginea intreaga si cu 3 nervuri de culoare verde inchis, verucoase, aproximativ paralele. Inflorescenta este un capitul constituit din flori hermaphrodite,tubular de culoare brun – rosietica ,inconjurate de cateva flori female,ligulate, de culoare rosie-roz.

Radacinile speciilor de Echinacea se prezinta sub forma unor fragmente cilindrice, neregulat ramificate cu suprafata externa striata longitudinal,de culoare brun- negricioasa.

Gustul, la inceput usor dulceag si aromatic, devine apoi amar si astringent.Mirosul este slab , caracteristic.

Compozitia chimicaComponentele active principale apartin urmatoarelor grupe de compusi

- polizaharide - flavonoide - esteri ai acidului cafeic - ulei volatil - alcamide - ceto-alchine si alchene

PolizaharideSpeciile de Echinaceea contin un nr mare de polizaharide Echinaceea in

special compusi inulinici. Aceştia se găsesc în proporţii de 5,9 % în rădăcinile de Echinaceea Angustifolia, în concentraţii mai ridicate toamna şi iarna.

FlavonoideEchinaceea angustifolia cât şi Echinaceea purpurea conţin numeroase

flavonoide în frunze şi tulpini, dintre care rutozida care este cea mai frecventă alaturi de luteolina, querecitina, apigenina. Conţinutul total de flavonoide pentru Echinaceea angustifolia este 0,48 % respectiv 0,38% pentru Echinaceea purpurea.

Esteri ai acidului cafeicCel mai important reprezentant al acestei clase de compuşi este

echinacozida care se acumulează în rădăcini, dar a fost găsit în cantităţi mici şi în flori. Conform ultimelor cercetări, Echinacea angustifolia conţine 0,3% - 1,3% iar Echinacea pallida 0,4 %-1,7%. Concentraţia de echinacozida este similară şi în Echinacea purpurea. Alaturi de acesta se mai gasesc acidul cicorienic in radacinile Echinacea purpurea si cinarina in radacinile de Echinacea angustifolia.

Ulei volatilConţinutul în uleiuri volatile variază la cele trei specii : rădăcinile şi frunzele

de Echinaceea angustifolia conţin mai puţin de 1% uleiuri volatile, rădăcinile de Echinaceea purpurea conţin 0,2 % iar florile şi frunzele conţin 0,6 %.

Rădăcinile de Echinaceea palida conţin mai mult de 2 %, în timp ce frunzele conţin mai puţin de 1 %. Interesant este de remarcat faptul că în lunile aprilie şi mai, conţinutul rădăcinilor de Echinaceea pallida în uleiuri volatile este maxim de 3,5 % - 4% şi scade 1%-1,5% în restul anului. Princip comp ale uleiului volatil sunt: borneolul, acetatul de bornil, cariofilenul, cariofilen-epoxidul,germacranul D.

AlcamideAtat din radacinile cat si partile aeriene ale speciilor de Echinacea contin in

special izobutilamide cu actiune antiinflamatoare si imunostimulatoare.

Ceto-alchine si alcheneAcesti compusi au fost izolati numai din Echinacea pallida :sunt compu usor

oxidati de oxigenul atm in prod comercial fiind prezenti derivatii lor hidroxilati.

Alte componente Alcaloizi a caror prezenţa în compoziţia speciilor de Echinaceea a fost raportată încă din 1897 de către Lloyd. Recent au fost izolaţi doi alcaloizi pirazolidinici din rădăcinile de Echinaceea purpurea, respectiv din Echinaceea angustifolia : tusilagina şi izotusilagina lipsiti de hepatotoxicitate.Acizi graşi in special acidul oleic, acidul linoleic (Echinacea angustifolia), acid palmitic (Echinaceea purpurea).Glicoproteine: au fost identificate în Echinaceea purpurea prin procedee de fracţionare celulară, multe dintre ele avand actiune imunostimulatoare. Minerale expr in mg/100g rădăcini crude: Al(129 mg), Ca(776 mg), Cl(76 mg), Fe(46 mg), Mg (117), K (317 mg). Vitamine in special vitam C (0,214%) continuta în Echinaceea purpurea proaspătă.

Acţiune si intrebuintariCercetările privind substanţele active din cele trei specii de Echinacea au

început de peste un secol şi nu sunt încheiate nici până în prezent. Echinacea realizează stimularea sistemului de autoapărare a organismului prin mobilizarea leucocitelor şi mărirea activităţii fagocitozei, prin inhibiţia multiplicării viruşilor şi stimularea producerii de interferon. Nu posedă acţiune bactericidă sau bacteriostatică directă. La ora actuală se pune accentul pe 4 grupe de subst cu acţiune imunostimulatoare dovedită: derivaţi ai ac. cafeic, alcamide, polizaharide şi glicoproteine. Treb avut în vedere că aceste comp nu sunt conţinute de toate cele 3 specii medici de Echinacea (Echinacea pallida şi Echinacea angustifolia herba-nu conţin polizaharide şi glicoproteine, iar rădăcina nu conţine glicoproteine), compon nu se extrag apoi în proporţii egale în toate formele extractive (conc cea mai mare

de derivaţi ai ac cafeic şi polizaharide se obţ în sucul presat de Echinacea purpurea) şi, în parte, sunt instabile( în special ac cichorienic).

Stimularea imunităţii se realizează prin mecanisme diferite:-deriv ac cafeic stimulează fagocitoza în testul granulocitelor "in vitro" şi "in vivo" -alcamide (izobutilamidele acidului dodecatetraenic) stimulează fagocitoza în testul granulocitelor "in vitro" şi "in vivo", sunt parţial şi inhibitori ai ciclooxigenazei-COX2, resp 5-lipo-oxigenazei şi implicit au activitate antiinflamat.-glicoproteinele (un complex glicoprotein-polizaharidic) stimulează limfocitele B şi macrofagele.-polizaharidele au acţiune stimulatoare asupra fagocitozei. De asemenea s-a putut demonstra "in vivo", pe şoarece, o acţiune protectivă faţă de diferiţi agenţi infecţioşi ( Wagner şi Proksch). Della Logia şi colaboratorii au observat şi acţiune antiedematoasă a unui amestec de polizaharide din Echinacea angustifolia radix.-echinacozida prez proprietăţi antibiotice. S-a mai remarcat că extractul total de echinacea are acţ antivirală, ce se manifestă în acelaşi sens cu interferonul. Efectele au fost evid de virus ARN, cel gripal şi faţă de virusul ADN, virusul herpetic

Substanţele active din echinacea se comportă ca nişte bariere adevărate în calea extinderii procesului infecţios şi inflamator. De asemenea, ele stimulează procesul de fagocitoză, amplificând astfel capacitatea de apărare locală şi ajutând organismul în eforturile sale de a opri invazia microbilor în ţesuturi. În cadrul unui studiu efectuat la Universitatea din Munchen, s-a observat că extractul de echinaceea stimulează înmulţirea limfocitelor T cu 30 % mai mult decât alte medicamente imunostimulatoare.

Experimentele au pus în evidenţă că principiile active din plantă accelerează vindecarea plăgilor şi refacerea ţesuturilor lezate. Administrarea sub diverse forme a substanţelor active duce la intensificarea formării de ţesut granulos.

Echinacozida e consid una din subst cu cea mai mare activitate antibiotică. Ac stim salivaţia, transpiraţia, cicatrizarea leziunilor si întăreşte sistemul imunitar.

Activitatea imunostimulatoare este una din proprietăţile cele mai cunoscute ale echinaceei. Ultimele cercetări au arătat că polizaharidele sunt responsabile de această proprietate. Faptul că echinaceea previne bolile de sezon (răceli, gripe, viroze), e concluzia unui studiu simplu orb ce arată că 60% din pers cărora li s-a administrat echinaceea sub formă de ceai, tinctură, capsule sau alte forme asociate, nu au răcit la schimbări de anotimp. Mucoasa sistemului respirator în prezenţa echinaceei e mai productivă şi intruşii (bacterii, viruşi) nu pot pătrunde în org.

Formele farmaceutice folosite sunt foarte dif in fct de organul de planta fol.Astfel in cazul sp. Echinaceae purpurea pt partea aeriana (herba) forma clasică şi cea mai recom e sucul obţ prin presarea plantei înflorite proaspete. Sucul presat se stabilizează cu alcool pentru administrare ca preparat lichid sau se concentrează, cu obţ de extract uscat pentru administrare sub formă de comprimate

sau capsule. Dozele recomandate sunt de 6-9ml /zi (suc presat) timp de max 8 săptămâni. În admi ext se recomandă prepararea cu un conţ de min 15% suc presat.

In cazul in care se fol aceeasi specie (Echinacea purpurea) dar radacina se prelucreaza în special sub forma de tinctură şi se adm de 3 ori/zi câte 30-60 picăt.

Specia Echinacea pallida radix se prelucreza sub forma de tinctură (şi tinctura mamă, materie primă pentru homeopatie) şi se administrează în picături (doza maxim 900 mg plantă/zi) timp de cel mult 8 săptămâni.

Specia Echinacea angustifolia, deşi se consideră că este insuficient documentată, se prelucreza sub forma tinctură sau extract solid pentru administrare sub forma de comprimate sau capsule.

Extracţia hidroalcoolică asigură extracţia parţială a derivaţilor de ac. cafeic, extracţia compuşilor lipofili şi extracţia în mică masură a polizaharidelor. Presarea plantei şi obţ sucului asigură extracţia în conc max a compuşilor hidrofili : polizaharide şi derivaţi de acid cafeic.

Celuloza

Se prepara prin degresarea materiei prime vegetale cu eter apoi fierberea cu NaOH 1% pentru indepartarea completa a substantelor liposolubile si saponificabile. Pentru obtinerea unei celuloze chimic pure se autoclaveaza in prezenta unor solutii alcaline de bisulfat de sodiu care dizolva si ligninele.

Monomerul celulozei → celobioza care este formata din 2 molecule de β glucopironozei legate 1 – 4.

celobioza

Celuloza este formata din fibre care sunt alc din macromolecule care contin cateva sute de molecule de glucoza. Aceste macromolecule sunt asociate cate 40-50 in formatiuni longitudinale paralele cu axa longitudinala a fibrei → cristalite.

O

OH

CH2OHCH2OH

OHO

O

HO

OH

OHOHβ β

Acestea sunt legate intre ele prin legaturi slabe lasand spatii libere prin care poate sa patrunda usor apa → proprietatea de umplere. Datorita legaturilor slabe prin intermediul functiilor oxidril permite asocierea in agregate, macromoleculare uriase care o fac insolubila in apa. Prin eterificare partiala a OH cu alcool metilic rezulta metilceluloza (tiloza) care e sol in apa; se foloseste in tehnica farmaceutica ca stabilizant pentru emulsii, vascozifiant, liant.

Prin combinatii cu acidul glicolic → carboximetilceluloza se foloseste sarea de sodiu – la prepararea comprimatelor (ca excipient, dezagregant); se foloseste ca baza de unguent la prepararea unguentelor hidrosolubile (geluri).

Celuloza (derivat greu digerabil) se foloseste tratamentul de lunga durata a constipatiei cronice; se poate administra si in timpul sarcinii deoarece actiunea se instaleaza dupa mai multe zile nu se foloseste in constipatia acuta. Foarte important este administrarea cu o cantitate suficienta de apa care duce la o marire a bolului alimentar consecutiv cu crester peristaltismului intestinal-in caz contrar se form un fitobezoar (agregat de subst nedigerabile) care poate determina ocluzia intestinala.

Marirea bolului fecal se datoreaza atat proprietatilor de gonflare a celulozei cat si incapacitatea enzimelor intestinale de a o degrada.

In practica medicala se foloseste vata de celuloza (Lanugo ligni depuratum) sau tifon din fibre celulozice (Tela depurata) deoarece capacitatea de absorbtie si gomflare mai mare ca ale bumbacului. In aceste caz celuloza este prelucrata pentru obtinerea vascozei – fibra se taie sau se tese.

Gossypium depuratum (vata hidrofila din bumbac)

Reprezinta perii tectori proveniti de pe tegumentul seminal al diferitelor specii de Gossypium din familia Malvaceae.

FR X prevede ca perii sa fie lungi (min 0,5 cm) subtiri (40 mm ), degresati separate de impuritati si albiti.

Caractere macroscopice:Nu prezinta gust si mirosFire lungi de cel putin 14 mm aglomerate intr –o masa de culoare

alba, pufoasa, usoara care se desprinde in fasii datorita operatiei de gomflare;Rasfirata in fasii subtiri nu trebuie sa prezinte noduri

Compozitie chimicaContine 90% celuloza.

FR X prevede:

- Sa nu contina impuritati din planta si noduri- Sa nu contina substante grase, rezine;- Sa nu aiba reactie alcalina- Sa nu dea reactie poz pt subst reducatoare, cloruri, sulfati, agenti de inalbire.

O conditie indispensabila reprezinta faptul ca treb sa fie hidrofila. 0,5g vata pusa la supraf apei intr-un cilindru de 1000 ml treb sa se imbibe, sa se scufunde in cel mult 10s.

Deoarece Gossypium depuratum – bumbac purificat o serie de farmacopeei folosesc pentru vata denumirea de Lanugo gossypi absorbens. Din bumbac se obtine tifonul (Tela gossypii absorbens)

Mel Depuratum (Mierea)

Reprezinta produsul de elaborare a albinelor Apis mellifica – Apideae.Se recolteaza din luna mai pana cand se raceste prin 3 procedee:

1. Scurgerea libera din faguri – cea mai buna calitate2. Centrifugarea fagurilor3. Prin presare – calitate inferioara

Caractere macroscopiceLichid vascos limpede, cul variaza de la galben la roscat in fct de flo vizitata

de albine, epoca si modul de recoltare. Mirosul variaza, daca e dezagreabil nectarul este recoltat de la flori cu plante toxice (Aconitum-omag, Datura-ciumafaia sau laurul, Rhododendron-bujor de munte), fiind si ea toxica. Are un gust dulce-aromat.

Conservata in timp cristalizeaza datorita glucozei, fapt ce indica ca este naturala. Mierea cu un continut mai mare de glucoza (rapita) cristalizeaza mai repede decat cea cu un continut mai mare de fructoza (mierea de salcam).

Compozitia chimica Este diferita in functie de florile de la care s – a recoltat nectarul si perioada

de recoltare.Contine glucide, vitamine, aminoacizi.Actiune si intrebuintari

Prezinta proprietati antibacteriene, antiinflamatorii, imunostimulatoare, regeneratoare, expectorante, analgezice, sedative – in functie de sortul de miere:

- Din tei – efect sedativ- Din menta – efect antiseptic, analgezic, calmant- Din salcam – calmarea tusei

- Din conifere – actiune antiseptica si antiinflamatoare.In farmacopeele vechi a figurat ca prod oficinal. In ultimele decenii,

apiterapia fol preparate obt din produse apicole.