1

Dosarul nr.4-1re-4/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E

D E C I Z I E

28 ianuarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti

Judecători – Anatolie Țurcan, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Nadejda Toma, Ion

Guzun, Elena Cobzac, Xxxxx Boico

a judecat fără citarea parților, recursul în anulare declarat de către avocatul

Dragomir Aliona în numele condamnatului Vrancean Ion, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2018

și deciziei Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 28 noiembrie 2019, în

cauza penală privindu-l pe

Vrancean Ion xxxxx, născut la xxxxx, originar din s.

Xxxxx, r-nul xxxxx, domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 29.10.2014 – 22.11.2016;

Instanța de apel: 19.12.2016 – 29.11.2017;

Instanța de recurs ordinar: 04.04.2018 – 22.05.2018;

Instanța de apel: 11.07.2018 – 03.12.2018;

Instanța de recurs ordinar: 03.04.2019 – 28.11.2019;

Instanța de recurs în anulare: 16.06.2019 – 28.01.2021.

Asupra recursului în anulare în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

1. Prin sentința Judecătoriei Călărași din 22 noiembrie 2016, Vrancean Ion, a

fost achitat de sub învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art.164 alin.(2)

lit. b), e) și g) Cod penal din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

A fost hotărâtă soarta corpurilor delicte.

2. Pentru a pronunța sentința prima instanță a reținut, că prin rechizitoriu

Vrancean Ion se învinuiește de faptul că, la data 09.02.2014, aproximativ la ora

17:00, prin înțelegere prealabilă cu o persoană neidentificată de către organul de

2

urmărire penală, având scopul comun de a-l răpi pe Ciobanu Iurie Xxxxx, de la

domiciliu, pentru a-l impune să recunoască o faptă infracțională, s-au deplasat la

domiciliul lui Railean Alexei din satul Xxxxx, raionul Călărași și depistându-l acolo

pe Iurie Ciobanu, i-au aplicat lovituri cu pumnii și picioarele până și-a pierdut

cunoștința, după care forțat a fost urcat într-un automobil neidentificat și dus pe un

câmp deschis în apropierea s. Xxxxx, r-nul Călărași, unde din nou a fost maltratat și

lovit cu pumnii și picioarele de ambii făptuitori, ulterior persoana neidentificată a

luat un par de la vie cu care i-a aplicat mai multe lovituri peste diferite părți ale

corpului respectiv și în regiunea mâinii stângi, pricinuindu-i conform raportului de

expertiză medico-legală nr.76 D din 25.04.2014 leziuni corporale medii cu

dereglarea sănătății de lungă durată, sub formă de echimoze pe spate, membrul

superior drept, și coapsa dreaptă, echimoze imense pe buci cu trecere pe coapse,

fractura osului ulnar stâng (în regiunea antebrațului), impunându-l să recunoască

faptul furtului de păsări de la mama lui Vrancean Ion, că chipurile l-a comis

împreună cu Ciobanu Iurie Xxxxx și Costin Vitalie Gheorghe. Ulterior aceștia s-au

deplasat cu automobilul la domiciliul lui Cioban Iurie Xxxxx din satul Xxxxx,

raionul Călărași unde se afla și Costin Vitalie și sub pretextul, că aceștia să meargă

să ajute la descărcat niște lucruri, i-a ademenit în drum iar de acolo i-au urcat în

automobil și i-a dus în același loc, unde anterior a fost dus Ciobanu Iurie Xxxxx,

apoi dându-i jos din automobil le-au aplicat și acestora lovituri cu pumnii și

picioarele peste diferite părți ale corpului impunându-i să recunoască o faptă

infracțională, pricinuindu-i lui Costin Vitalie conform raportului de expertiză

medico-legală nr.74D din 25 aprilie 2014, echimoze imense cu edeme pronunțate

ale țesuturilor moi pe membrele superioare care se califică ca vătămări corporale

ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă durată, iar lui Ciobanu Iurie Xxxxx conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 75D din 25 aprilie 2014, i-au cauzat

echimoză cu edem al țesuturilor moi și plagă pe membrul superior drept, echimoză

pe spate și plăgi pe gambe care se califică ca vătămări corporale neînsemnate, apoi

toți aceștia au fost duși acasă la mama lui Vrancean Ion și impuși să îngenuncheze

în fața ei.

3. Împotriva sentinței a declarat apel acuzatorul de stat, care a solicitat casarea

sentinței de achitare în privința lui Vrancean Ion, cu pronunțarea unei noi hotărâri

prin care ultimul să fie condamnat în baza art.164 alin. (2) lit. b), e), și g) Cod penal

la 6 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului, procurorul a invocat că:

- instanța de fond nu a apreciat obiectiv declarațiile părților vătămate Ciobanu

Iurie Xxxxx, Ciobanu Iurie Xxxxx și Costin Vitalie date la urmărirea penală în

coraport cu cele depuse pe parcursul cercetării judecătorești.

3

- instanța de fond nu a ținut cont de declarațiile inițiale și unanime ale

victimelor, date imediat după comiterea faptei, prin care acestea îl învinuiesc pe

Vrancean Ion de comiterea unei infracțiuni grave;

- pe parcursul cercetării judecătorești, ce a durat aproximativ doi ani, instanța

nu a luat în calcul comportamentul inculpatului Vrancean Ion, care urmărind scopul

de a-și consolida poziția de apărare și a de a evita pedeapsa penală, profitând că

victima Ciobanu Iurie dispune de un nivel de dezvoltare intelectuală redusă și face

parte din categoria persoanelor social vulnerabile, a recurs la un vicleșug și i-a

angajat un avocat, care de fapt au acționat în favoarea inculpatului;

- instanța de fond a pus la baza sentinței de achitare doar declarațiile părților

vătămate depuse în instanță considerând că vina inculpatului nu a fost demonstrată

prin nici o probă, neapreciindu-le critic și coroborat prin prisma multitudinii

vătămărilor corporale descrise în cele trei rapoarte de expertiză medico-legală ale

victimelor, nr.74d, 75D și 76d din 25.04.2014 și procesul-verbal de cercetare la fața

locului;

- instanța de fond nu a apreciat probele ce confirmă neveridicitatea declarațiilor

părții vătămate date în ședința judiciară, cum ar fi înștiințarea telefonică a lui Iulia

Ciobanu - mama victimei Iurie Ciobanu, care imediat după comiterea infracțiunii a

sesizat poliția, precum că fiul ei a fost bătut de Vrancean Ion;

- instanța de fond nu a luat în considerație că părțile vătămate în cadrul

urmăririi penale au fost audiate cu utilizarea mijloacelor tehnice de înregistrare

video, probă care a fost examinată și vizualizată în ședința de judecată, unde

participanții la proces inclusiv instanța, au văzut că părțile vătămate nu au fost

constrânse de colaboratorii de poliție să dea declarații împotriva lui Vrancean Ion și

că declarațiile lor depuse instanței sunt false;

- nu s-a luat în considerație că, în privința părților vătămate Ciobanu Iurie

Xxxxx, Ciobanu Iurie Xxxxx și Vitalie Costin au fost pornite cauzele penale

nr.20161601261, 20161601262 și 20161601263 în baza art.312 Cod penal, care la

acel moment se aflau în curs de examinare în Judecătoria Călărași.

4. Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie

2017, a fost respins ca nefondat apelul declarat de procuror, cu menținerea sentinței

fără modificări.

În motivarea deciziei instanța de apel a menționat că, prima instanță corect a

statuat că procurorul nu a prezentat probe pertinente, concludente, utile și veridice

ce ar demonstra că fapta încriminată inculpatului întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii, probatoriul administrat fiind insuficient pentru a dovedi vinovăția

acestuia. Învinuirea adusă inculpatului este bazată doar pe presupuneri și dubii, care

nu au fost înlăturate, fapt care face imposibilă adoptarea unei soluții de condamnare.

4

Mai mult, pe parcursul urmăririi penale au fost admise multiple erori

procesuale, fiind stabilit că urmărirea penală în privința lui Vrancean Ion pe faptul

răpirii persoanelor, în baza art.164 alin.(2) lit. b) și e) Cod penal a fost pornită la

data de 29 aprilie 2014, iar acțiunile procesuale de recunoaștere și audierea părților

vătămate au avut loc la data de 08 aprilie 2014, la 26 aprilie 2014 și respectiv la data

de 12 martie 2014 și 28 martie 2014, adică toate acțiunile au avut loc înaintea

pornirii urmăririi penale în baza art.164 Cod penal în modul stabilit expres de lege.

Astfel omisiunile admise de către organul de urmărire penală, generează în cele din

urmă menținerea actului judecătoresc, privind achitarea lui Vrancean Ion.

5. Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, a declarat recurs ordinar

procurorul, care invocând temeiurile prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel și remiterea cauzei la

rejudecare în instanța de apel în alt complet de judecată.

6. Prin decizia Colegiului al Curții Supreme de Justiție din 22 mai 2018, a fost

admis recursul declarat de către procurorul, casată total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2017 și dispusă rejudecarea cauzei în

aceiași instanță, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs ordinar a constatat că, soluția instanței de apel privind

menținerea achitării inculpatului pe art.164 alin.(2) lit. b), e) și g) Cod penal este

prematură. Concluziile instanței de apel contravin prevederilor art.101 alin.(1) Cod

de procedură penală, deoarece probele enunțate nu au primit o apreciere la justa lor

valoare.

La baza menținerii achitării, instanța de apel a pus declarațiile inculpatului, a

părților vătămate și a martorilor date în instanța de fond și apel, precum și

materialele cauzei administrate, însă instanța de apel nu a apreciat probele în

ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor și a omis să se expună asupra

declarațiilor martorilor, în special a martorului Vrancean Eugenia, declarații care

sunt strâns legate de învinuirea înaintată. Instanța s-a limitat la aprecierea abstractă a

rezultatelor mai multor expertize.

7. Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie

2018, apelul a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivii

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Vrancean Ion a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art.164 alin.(2) lit. b), e) și g) Cod penal la 6 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

7.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că, vinovăția

lui Vrancean Ion în comiterea infracțiunii prevăzute de art.164 alin.(2) lit. b), e) și g)

Cod penal a fost demonstrată prin declarațiile părților vătămate și a martorilor

oferite în cadrul urmăririi penale, care au fost date citire în ședința instanței de apel.

5

Astfel, instanța de apel a specificat că, prima instanță a pronunțat o soluție

pripită și neîntemeiată, deoarece a pus la baza sentinței de achitare doar declarațiile

părților vătămate depuse în instanță de judecată, considerând că vina inculpatului nu

a fost demonstrată prin nici o probă, neapreciindu-le critic și coroborat și prin

prisma multitudinii vătămărilor corporale descrise în cele trei rapoarte de expertiză

medico-legală ale victimelor nr.74d, 75D și 76d din 25.04.2014 și procesul-verbal

de cercetare la fața locului. Faptul că toate trei părți vătămate au depus mărturii false

în cadrul cercetării judecătorești, se confirmă prin înștiințarea telefonică a lui Iulia

Ciobanu - mama victimei Iurie Ciobanu, care imediat după comiterea infracțiunii a

sesizat poliția, precum că fiul ei a fost bătut de Vrancean Ion.

De asemenea, instanța de apel a stabilit că acțiunile inculpatului Vrancean Ion

întrunesc elementele infracțiunii prevăzute la art.164 alin.(2) lit. b), e) și g) Cod

penal, adică răpirea a două persoane de către două persoane, cu aplicarea altor

obiecte folosite în calitate de armă.

În contextul dat, instanța de apel a reținut prezența în acțiunile lui Vrancean

Ion a laturii obiective și anume a acțiunilor de capturare și reținere forțată, toate cele

trei părți vătămate Ciobanu Iurie Xxxxx, Ciobanu Iurie Xxxxx și Costin Vitalie, au

declarat că aceste circumstanțe au avut loc, au indicat la persoana inculpatului, la

persoana care era cu inculpatul, la automobilul de culoare albă, la faptul că

inculpatul împreună cu persona neidentificată au aplicat mai multe lovituri. Faptul

existenței vătămărilor corporale fiind confirmată și prin declarațiile martorilor și

rapoartele de expertiză. Acțiunile respective au avut loc ca rezultat al furtului de

găini din gospodăria mamei inculpatului Vrancean Ion, implicare în care părțile

vătămate la sfârșit nu o negau, datorită suferințelor la care au fost supuși.

De asemenea, instanța de fond nu a luat în considerație că părțile vătămate în

cadrul urmăririi penale au fost audiate cu utilizarea mijloacelor tehnice de

înregistrare video și s-a stabilit că colaboratorii de poliție nu au întreprins careva

acțiuni/inacțiuni prejudiciabile în privința persoanelor audiate la urmărirea penală.

8. Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, recurs ordinar a declarat

avocatul Negura Vladislav în numele inculpatului Vrancean Ion, care invocând

temeiurile prevăzute la art.427 alin. (1) pct.6) și 15) Cod de procedură penală, a

solicitat casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței de achitare,

invocând faptul că:

- instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele

cercetate de prima instanță, dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a

instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal, instanța de apel, s-a

limitat doar la o reevaluare a probelor, care anterior au fost puse la baza sentinței de

achitare și la o interpretare nouă a acestor probe în sensul întemeierii în baza lor a

unei sentințe de condamnare;

6

- instanța de apel a făcut trimitere la declarațiile martorilor Vrancean Eudochia

- mama inculpatului, Ciobanu Dinu, Josan Marin, Railean Vladislav într-un sens

controversat și anume: inițial instanța de apel critică declarațiile acestor martori,

declarându-le neveridice, date sub influență, neprezentând totodată nici un argument

ce ar justifica această afirmație, ca mai apoi la final, să invoce declarațiile acestor

martori în sensul condamnării inculpatului Vrancean Ion, însă fără a cita și audia

acești martori, pentru a înlătura aceste divergențe, ignorând prevederile art.8 alin.(3)

Cod de procedură penală, care prevede că concluziile despre vinovăția persoanei de

săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea

învinuirii care nu pot ii înlăturate, în condițiile prezentului cod, se interpretează în

favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului;

- este pripită concluzia instanței de apel privitor la afirmarea ca neveridice a

declarațiilor părților vătămate Costin Vitalie, Ciobanu Iurie Xxxxx, Ciobanu Iurie

Xxxxx date în instanța de fond și instanța de apel, motivându-și sentința de

condamnare doar pe declarațiile părților vătămate date în cadrul urmăririi penale. Ca

argument instanța invocă doar propria convingere, ce evident nu este suficient

pentru a motiva o atare soluție de aplicare selectivă a probelor acumulate din una și

aceiași sursă - declarațiile părților vătămate depuse în cadrul urmăririi penale și

instanțele de judecată;

- instanța de apel a luat o poziție vădit de condamnare a inculpatului Vrancean

Ion indiferent de prevederile legale. Ca probă, ce confirmă faptul, că inculpatul

Vrancean Ion nu a determinat părțile vătămate prin nici o metodă de a da declarații

în favoarea sa prin schimbarea declarațiilor inițiale, prezintă ordonanța procurorului

în Procuratura Călărași, Eugeniu Șlicari din data de 06.11.2018, de scoatere de sub

învinuire a lui Vrancean Ion cu clasarea cauzei penale, înmânată la data de

11.01.2019.

9. Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 28 noiembrie

2019, a fost respins ca inadmisibil recursul ordinar declarat, cu menținerea deciziei

atacată.

9.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs ordinar a reținut că la

rejudecarea cauzei, instanța de apel respectând prevederile art.414 din Codul de

procedură penală, a ținut cont de constatările instanței de recurs și a examinat cauza

sub toate aspectele, complet şi obiectiv, audiind suplimentar inculpatul, părțile

vătămate, dând o apreciere critică acestor declarații, a cercetat suplimentar

materialele cauzei în ședința instanţei de apel, cu consemnarea lor în procesul-verbal

al ședinței de judecată, adoptând în consecință o soluție corectă de casare a sentinței

adoptate de prima instanță și adoptarea unei noi hotărâri de condamnare a

inculpatului Vrancean Ion în baza art.164 alin.(2) lit. b), e) și g) Cod penal.

7

Instanța de recurs ordinar a evidențiat că instanța de apel, a expus situația de

fapt reținută în cauză și corect a conchis asupra vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunii încriminate, prin concluziile ce au rezultat în urma analizei coroborate a

cumulului de probe administrat la dosar.

De asemenea, instanța de recurs ordinar a respins afirmația avocatului precum

că, instanța de apel în contradicție cu art.415 alin.(21) Cod de procedură penală și

jurisprudența CEDO, a pronunțat o hotărâre de condamnare în cazul casării unei

sentințe de achitare, fără administrarea unor probe noi ce incontestabil ar demonstra

vinovăția inculpatului, or instanța de apel în urma rejudecării cauzei, după

pronunțarea de către prima instanță a unei sentințe de achitare, în conformitate cu

prevederile art.415 alin.(21) Cod de procedură penală, a audiat suplimentar inculpatul

și părțile vătămate, astfel decizia instanței de apel corespunde prevederilor legale

nefiind încălcate careva drepturi ale inculpatului.

Totodată, instanța de recurs a indicat că nu poate servi temei pentru

determinarea erorilor invocate cu casarea ulterioară a deciziei Curții de Apel în cauză

și prezentarea de către avocat a practicii CEDO, referindu-se la două cauze CtEDO

(cazurile: Mischie și Lazu c. Moldovei), în care au fost stabilite încălcări ale

drepturilor și libertăților fundamentale, fiind constatat violarea art.6 CEDO, or

lecturând textul cazurile enunțate, instanța de recurs a constatat redarea de către

apărarea doar a conținutului descriptiv a acestor cazuri, însă apărarea nu a raportat

constatările Înaltei Curți, vizate în hotărârile sale, referitor la cazul judecat, nu a

argumentat relevanța și impactul concret al acestor cazuri asupra mersului procesului

de judecată a lui Vrancean Ion, cu scoaterea în evidență a lacunelor admise, nu a

redat momentele în care hotărârea atacată ar contravine acestei practici, nu a arătat

care este acea evaluare necorespunzătoare a materialelor cercetate admisă de

instanță, nu a scos în evidență care sunt, reieșind din practicile relatate, contradicțiile

și erorile admise de către instanța de apel, capabile să răstoarne soluția prin care

Vrancean Ion a fost recunoscut vinovat.

Din considerentele expuse, instanța de recurs a apreciat argumentele invocate

în recursul ordinar declarat ca nefondate, deoarece nu sunt incidente în speță cazurile

de casare la care a făcut referire autorul, care ar servi drept temei de implicare a

instanţei de recurs ordinar, în sensul casării deciziei contestate, menționând că

instanța de apel a oferit răspunsuri argumentate și complete la examinarea apelului

declarat de procuror, pronunțând în final, contrar argumentelor invocat de recurent, o

hotărâre motivată, cu expunerea clară și întemeiată a soluției adoptate conformă

rigorilor şi exigențelor impuse de art.6 CEDO.

10. Împotriva deciziei Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din

28 noiembrie 2019, a declarat recurs în anulare avocatul Negura Vladislav în numele

condamnatului Vrancean Ion, prin care solicită casarea deciziei instanței de apel și

8

deciziei instanței de recurs, cu menținerea sentinței prin care inculpatul a fost achitat,

invocând motive similare cu cele indicate în recursul ordinar (pct.8 din prezenta

decizie), invocând suplimentar următoarele argumente:

- instanța de fond corect a dat aprecierea probelor prezentate de către

acuzatorul de stat şi anume declarațiilor părților vătămate schimbate în instanța de

judecată. Toate trei părți vătămate, fiind preîntâmpinate de răspunderea penală pentru

darea declarațiilor false, au negat vinovăția lui Vrancean Ion în răpirea lor, indicând

că au fost nevoiți la anchetă să dea declarațiile false din motivul presiunii

psihologice din partea organul de urmărire penale;

- părțile vătămate în instanța de judecată au declarat, că au fost aduse la poliție

şi au stat patru ore. În dosar sunt probe care confirmă, că părțile vătămate Ciobanu

Iurie Xxxxx şi Costin Vitalie sunt notificate despre dispunerea expertizei la

25.04.2914 ora 9.10-9.15 (f.d.68-69 vol. I), iar ulterior în aceeași zi sunt audiate cu

înregistrarea video în procesele verbale a cărora nu este indicată ora începerii şi

finalizarea acțiunii (f.d.53, 56 vol. I), dar din vizualizarea CD-ului anexat, la

începerea audierii ofițerul de poliție ce efectuează audierea pronunțată data de

25.04.2014 şi ora începerii audierii a lui Costin Vitalie ca fiind 12.24 (min.00.12 a

înregistrat video), iar la Ciobanu Iurie Xxxxx la 12.54 ca 09.34 (a înregistrat video);

- cele relatate de către părțile vătămate și anume că s-au aflat în custodia

poliției la data de 25.04.2014 de la ora 09.10 până în jurul orei 12.30, se confirmă

prin materialele cauzei, instanţei de fond nu i-a fost oferită nici o explicație

plauzibilă asupra necesității menținerii părților vătămate în inspectorat timp de mai

bine de trei ore înainte de a fi audiate motiv, motiv pentru care instanța de fond

corect a apreciat drept credibile declarațiile depuse în ședința de judecată, precum că,

ultimii ar fi fost influențați sau presați înaintea depunerii declarațiilor (ne-a ținut 4

ore, ne-au speriat...):

- în cadrul audierii la urmărirea penală, Costin Vitalie şi Ciobanu Iurie Xxxxx

au declarat că au fost solicitați de inculpatul Vrancean Ion să descarce niște obiecte

din gospodăria mamei sale (f.d.39,42 vol. I), în audierile inițiale ultimii indică

cuvântul Tovar. (f.d.26 vol. I). Iar Ciobanu Iurie Xxxxx nu fost martor la discuția

dintre Vrancean Ion și Ciobanu Iurie Xxxxx şi Costin Vitalie, reiese că a rămas în

mașină la drum să-i aștepte, prin urmare nu aveau de unde ști de conținutul concret al

discuțiilor inclusiv şi că ultimii au fost chemați să descarcă anume mobila, obiecte,

tovar (în ambele procese-verbale de descifrare a audierii video contrar celor spuse,

este indicat cuvântul obiecte, (f.d.55, 58 vol. I);

- instanța de fond cercetând înregistrările audio, corect a reținut că la 21.09

min. Ciobanu Iurie Xxxxx este întrebat de ofițerul de poliție dacă Vrancean Ion i-a

spus să-şi schimbe declarațiile, apoi, fără a aștepta răspunsul lui Ciobanu, peste

câteva secunde la 21.15 min., înregistrarea video este brusc întreruptă, întrebarea

9

dată nefiind inclusă în procesul-verbal de audiere video (f.d.58 vol. I), organul de

urmărire penală intenționat a decupat înregistrarea cu răspunsul la întrebarea dată,

fiind evident că răspunsul oferit de Ciobanu Iurie nu îi era favorabil acuzării;

- în legătură cu ilegalității acțiunilor organului de urmărire penală la ședința din

25.02.2015, avocatul părții vătămate a solicitat recuzarea procurorului invocând

presupuse presiuni şi amenințări ale acestuia în adresa părții vătămate Ciobanu Iurie

Xxxxx (f.d.203-205), iar procurorul a solicitat un termen pentru a avea posibilitate să

depună în scris întru combaterea acuzațiilor aduse. Ulterior, cererea de recuzare nu a

mai fost soluționată de instanța, deoarece procurorul a fost înlocuit cu un alt procuror

fără a se indica vreun motiv concret al acestei înlocuiri și dacă înlocuirea

procurorului s-a făcut în urma înaintării cererii de recuzare (f.d.209 vol. I);

- fiind audiat suplimentar în instanța de apel, partea vătămată Costin Vitalie a

relatat că a fost audiat în cadrul urmăririi penale şi în cadrul examinării cauzei în

instanța de fond. La judecata a declarat că s-au bătut între ei în mașina. S-au certat în

mașina, a ajuns la poliție, dar Vrancean Ion Mihail a zis că nu mai trebuie să meargă

la poliție şi s-au dus acasă. Polițiști i-au dat să semneze ce au scris. El nu poate citi.

Cu Vrancean Ion nu a avut nici-un conflict;

- audiat în instanța de fond și în instanța de apel martorul acuzări Ciobanu Dinu

Xxxxx a declarat că nu a dat nici o declarație la poliție deoarece nu poate citi, doar a

semnat ceea ce a scris polițistul. El a fost impus de către polițiștii care au venit în

ogradă. În instanța de fond nu a susținut declarațiile scrise din numele lui, deoarece

ele nu sunt veridice. El se află în relațiile normale cu Vrancean Ion; martorul Josan

Marin a declarat că la momentul dării declarațiilor el a comunicat că fratele lui

Costin Vitalie i-a comunicat că a fost chemat de către Vrancean Ion la poliție a se

lamuri cu furtul de găini. De asemenea i-a comunicat speriat că, după aceea a fost

chemat la poliție și pus să semneze referitor la bătaia care a avut loc între ei. Tot

fratele a povestit că în mașina el s-a urcat benevol, nu a fost forțat să se urce. Crede

că fratele a plecat benevol la Călărași deoarece nu l-a văzut careva semne de violență

pe corp. I-a spus fratele că la poliție l-au pus să spună și se semneze ceea ce nu a

dorit să spună şi l-au speriat. La poliție a spus că Vrancean Ion l-a bătut, dar asta nu

era adevărat şi nu trebuia să spună; martorul Railean Vladislav a declarat că cunoaște

pe toate părțile vătămate şi pe inculpatul Vrancean Ion, iar Ciobanu Iurie Xxxxx este

socrul lui. El a declarat că erau toți la masa, a venit Vrancean Ion a discutat liniștit cu

Ciobanu Iurie Xxxxx. Despre ce a discutat nu cunoaște, nu s-au bătut, nu au strigat.

După asta ambii au urcat în mașina. Ciobanu Iurii a urcat benevol, fără să fie forțat;

- instanța de fond a constatat în mod justificat faptul că procurorul nu a

prezentat probe pertinente, concludente, utile și veridice, care ar demonstra că fapta

descrisă și încriminată lui Vrancean Ion, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii, or, probatoriul administrat este unul insuficient pentru a dovedi cert vina

10

inculpatului, și cu atât mai mult au fost admise mai multe omisiuni de către organul

de urmărire penală, care generează menținerea actului judecătoresc, privind achitarea

lui Vrancean Ion.

11. Judecând recursul în anulare declarat în raport cu materialele cauzei şi

motivele invocate, Colegiul penal consideră că acesta urmează a fi respins, ca

inadmisibil, din considerentele ce urmează a fi descrise în continuare.

Conform dispozițiilor art.4 § 2 din Protocolul 7 la Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului şi a Libertăților Fundamentale, redeschiderea procesului,

conform legii şi procedurii penale a statului respectiv, poate fi efectuată dacă un

viciu fundamental în cadrul procedurii precedente este de natură să afecteze

hotărârea pronunțată. Hotărârile irevocabile de condamnare pot fi atacate cu recurs în

anulare, în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, numai în

cazurile stipulate în art.453 Cod de procedură penală.

În conformitate cu art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile

irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept

comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor

Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii.

Conform prevederilor art.6 pct.44) Cod de procedură penală, prin viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, se

înțelege o încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția

pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăților Fundamentale, de alte tratate

internaționale, de Constituția Republicii Moldova şi de alte legi naționale.

În sensul normei de drept enunțate, este de înțeles că una din cerințele esențiale

la declararea recursului în anulare este motivarea acestuia din punct de vedere al

prezenței erorii de drept, comise la judecarea cauzei, care cade sub incidența noțiunii

de viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea atacată.

La caz, Colegiul penal analizând argumentele recursului în anulare prin prisma

sensului atribuit de lege noțiunii de viciu fundamental, consideră că titularul cererii

de recurs nu a adus argumente care s-ar încadra în acest concept și care ar afecta

hotărârile pronunțate.

Reieșind din prevederile legale menționate, Colegiul penal reiterează că, una

din cerințele esențiale la declararea recursului în anulare, este motivarea acestuia din

punct de vedere al prezentei erorii de drept, comise la judecarea cauzei, care cade sub

incidența noțiunii de viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat

hotărârea atacată.

Astfel, din conținutul recursului în anulare, Colegiul penal reține că, recurentul

formulând solicitarea expusă în cerere, s-a bazat în principal pe chestiunea aprecierii

probelor de către instanțele de fond, care nu se subscrie temeiurilor pentru recurs

11

prevăzute de art.453 Cod de procedură penală, deoarece expunerea problemei

aprecierii probelor prin prisma existenței vreunui viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente, care a afectat hotărârea atacată, cu invocarea faptului că

instanța de recurs ordinar nu s-a expus asupra problemei menționate, în ansamblu

este inadmisibilă şi poartă doar un caracter declarativ, având scopul deghizat de

redeschidere a procesului penal.

În susținerea celor menționate supra, instanța de recurs relevă că la etapa

judecării recursului în anulare, instanța nu declanșează un control asupra fondului

cauzei, nu dă o nouă apreciere probelor administrate şi cercetate şi nu verifică

argumentele care anterior nu au fost obiect de cercetare în cadrul etapelor precedente

de judecare a cauzei, ci verifică doar dacă s-a admis vreun viciu fundamental de către

instanțele ierarhic inferioare.

Reieșind din materialele dosarului, Colegiul penal atestă că, instanța de recurs

ordinar a stabilit cert că la examinarea cauzei în instanța de apel, corect a fost

apreciat întreg probatoriu în sensul art.101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității şi coroborării reciproce,

stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt şi de drept, ajungând la concluzia

corectă privind condamnarea lui Vrancean Ion pentru comiterea infracțiunii

imputate, fiind prezente în acțiunile acestuia elementele constitutive ale infracțiunii

încriminate. Inculpatului Vrancean Ion fiindu-i stabilită o pedeapsă echitabilă pentru

infracțiunea săvârșită.

Colegiul penal reține că, instanța de recurs ordinar, verificând decizia instanței

de apel prin prisma prevederilor art.427 alin.(1) Cod de procedură penală cu

certitudine a stabilit că, la examinarea cauzei în apel au fost respectate prevederile

legale prescrise de art.art.413-418 Cod de procedură penală, iar careva erori la acest

capitol la fel nu au fost constatate.

Totodată, Colegiul penal a conchis, că toate probele prezentate au primit o

apreciere corectă, iar concluziile făcute de instanța de apel rezultă din probele

acumulate la prezenta cauză, fiind întemeiată concluzia precum că, învinuirea

înaintată inculpatului Vrancean Ion este confirmată prin probe pertinente şi

concludente, care în ansamblu dovedesc vinovăția acestuia în comiterea

infracțiunilor imputate.

În contextul dat, Colegiul penal statuează că critica aprecierii probelor, care în

fața instanței de recurs ordinar comportă o solicitare de reapreciere a acestora, nu

putea fi supusă analizei la respectiva etapă, fapt menționat de către instanța de recurs

în decizia adoptată, deoarece instanța de recurs este abilitată de a se pronunța asupra

chestiunilor de drept, care constituie erori cu caracter procedural sau material, iar

aprecierea probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține de judecarea fondului

cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de către instanța de recurs.

12

Din considerentele expuse, Colegiul penal va respinge argumentele

recurentului în partea dată, ca fiind inadmisibile şi nesusceptibile de a fi apreciate

prin prisma unui viciu fundamental, decizia instanței de recurs ordinar fiind

întemeiată şi legală.

Nu pot fi reținute în sensul admiterii recursului nici argumentele aduse de către

recurent sub aspectul că instanța de recurs ordinar nu a motivat decizia prin prisma

argumentelor avansate în recursul ordinar, or la acest aspect este relevantă

jurisprudenței CtEDO, care în asemenea situație a indicat, că în cazul în care

instanțele de fond și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la

împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților

să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în

principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (cauzele

Garcia Ruiz v. Spania, hotărârea din 21 ianuarie 1999; Helle v. Finlanda, hotărârea

din 19 decembrie 1997).

Totodată, în concepția Curții Europene, art.6 parag.1 nu impune motivarea

detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale

specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (cauza Van de Hurk

v. Olanda, nr. 16034/90 din 19 aprilie 1994, Immeubles Groupe Kosser v. Franța,

nr. 38748/97 din 9 martie 1999).

Astfel, deși art.6 § 1 din Convenție nu reglementează admisibilitatea şi forța

probatorie a motivelor, argumentelor şi mijloacelor de probă ale părților, el instituie

în sarcina instanțelor obligația de a se dedica analizei lor efective, fără să le aprecieze

relevanța. Obligația de motivare a hotărârilor judecătorești face parte din setul de

garanții stabilit pentru existența unui proces echitabil. Conform jurisprudenței Curții

Europene, expusă în cazurile aplicării art.6 al Convenției, o hotărâre motivată

demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal, oferă posibilitatea

ca această hotărâre să poată fi verificată în cadrul căilor de atac şi oferă posibilitatea

persoanelor interesate de a pregăti o cerere de apel sau recurs (cauza Kuzneţov şi alții

v. Rusiei, nr. 184/02 din 11 aprilie 2007).

Conform jurisprudenței Curții Europene, expusă în cazurile aplicării art.6 al

Convenției, o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul

procesului penal, oferă posibilitatea ca această hotărâre să poată fi verificată în cadrul

căilor de atac și oferă posibilitatea persoanelor interesate de a pregăti o cerere de apel

sau recurs (cauza Kuznețov și alții v. Rusiei, nr. 184/02 din 11 aprilie 2007).

Suplimentar, se constată că argumentele recurentului, care nu se subscriu

temeiurilor pentru recurs în anulare, au fost pe deplin abordate la etapa examinării

recursului ordinar, asupra acestora fiind expuse concluzii argumentate și detaliat.

La fel, se conchide că invocarea eventualei încălcări a jurisprudenței CEDO, în

cuprinsul recursului în anulare declarat de către recurent nu este susținută prin careva

13

argumente plauzibile şi circumstanțe concrete, fiind declarativ şi reprezintă părerea

subiectivă a recurentului ce contravine circumstanțelor cauzei apreciate corect de

către instanța de recurs ordinar în decizia sa.

Argumentele invocate de către recurent în recursul în anulare privind

ilegalitatea hotărârii adoptate în cauză, descrise la pct.10 se referă în mare parte la

decizia emisă de către instanța de apel, iar argumentele referitor la decizia instanței

de recurs ordinar au mai mult o conotație generală ce se referă la teoria generală ce

ține de revizuirea hotărârilor, principiile ce guvernează procesul penal, efectivitatea

dreptului la un proces echitabil, circumstanțe ce țin de aprecierea probelor, fără a

menționa care erori de drept au fost comise la judecarea cauzei, care au afectat

hotărârea atacată, or analizând textul deciziei instanței de recurs ordinar se constată

că aceasta s-a pronunțat argumentat şi întemeiat asupra tuturor chestiunilor deferite

judecății.

În atare circumstanțe, Colegiul penal menționează că, dreptul la un proces

echitabil, consfințit în articolul 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului şi a Libertăților Fundamentale, enunță preeminența principiului

supremației dreptului, iar unul din elementele definitorii ale acestui principiu este

garantarea securității raporturilor juridice, care înseamnă, printre altele, că o soluție

definitivă a oricărui litigiu, inclusiv de natură penală, nu trebuie rediscutată.

Colegiul penal consideră necesar să specifice faptul că, în jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor Omului, unul din aspectele fundamentale ale preeminenței

dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care cere, “inter alia”, ca,

atunci când instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea

lor să nu mai poată fi pusă în discuție (a se vedea cauza Brumărescu vs România,

Nr.28342/95&62, 14 28 octombrie 1999). Acest principiu insistă asupra faptului că

nici o parte la proces nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri judecătoreşti

definitive şi executorii doar în scopul reluării procesului de judecată şi al unei noi

soluționări a cauzei. Competența de revizuire a instanțelor supreme trebuie exercitată

pentru a corecta erorile de drept şi omisiunile justiției, și nu pentru a efectua o

reexaminare a cauzei. Revizuirea nu trebuie tratată ca un recurs deghizat şi nici

existența a două păreri asupra aceleiași probleme nu poate servi drept temei pentru

reexaminare. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar în cazul în care

reexaminarea este necesară în virtutea circumstanțelor fundamentale şi obligatorii (a

se vedea cauza Bujniţa vs Moldova, Nr.36492/02, 16 ianuarie 2007).

În consecință, Colegiul penal constată că, hotărârea contestată nu este afectată

de un viciu fundamental, iar instanța de recurs ordinar s-a expus motivat asupra

chestiunilor esențiale supuse atenției sale, decizia fiind legală şi întemeiată, iar

recursul în anulare declarat urmează a fi respins ca inadmisibil fiind vădit

neîntemeiat.

14

12. Conducându-se de prevederile art.art.457, 435 alin.(1) pct. 1) Cod de

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul în anulare declarat de către avocatul

Dragomir Aliona în numele condamnatului Vrancean Ion, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 28 noiembrie 2019, în privința

condamnatului Vrancean Ion xxxxx.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 26 februarie 2021.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Iurie Diaconu

Liliana Catan

Nadejda Toma

Ion Guzun

Elena Cobzac

Xxxxx Boico