1

MASAJUL CLASIC ŞI REFLEX III

BAZELE ANATOMOFIZIOLOGICE ALE MASAJULUI CLASIC ŞI REFLEX

1. Mecanismul de acţiune a masajului şi zonele matamerice Head Senzaţiile cu stimul la nivelul suprafeţele viscerale ale organelor profunde nu rămân totdeauna

cantonate in situ, ci se însoţesc adesea de o senzaţie dureroasă a peretelui toracic sau abdominal sau pot radia în muşchi (exemplu durerea vezicii biliare iradiază în umărul drept, durerea anginoasă în membrul superior stâng, etc.).

Deoarece durerile viscerale sunt resimţite în unele teritorii cutanate cu fixitate topografică crescută, pot fi folosite ca element de diagnostic dar şi ca manipulare pentru maseur. Terapeutic este suficient de anesteziat zona cutanată dureroasă pentru a face să dispară percepţia conştientă a unei dureri viscerale.

Head a stabilit topografia zonelor metamerice cutanate.

Organ Dermatom Pleură – pulmon ...................D3 – D10 Rinichi – uretră.....................D9 – D12, L1 – L2 Organe sexuale......................D10 – L1

De partea dreaptă: Duoden...................................D6 – D10

Ileum.......................................D8 – D9 – D11 Ficat........................................D6 – D10 Colon ascendent......................D9 – D12

De partea stângă: Cord..........................................D1 – D8 Stomac......................................D5 – D9 Cardia........................................D5 – D6 Pilor...........................................D9 Jejun..........................................D8 – D9 Pancreas.....................................D7 – D9 Splină.........................................D7 – D10 Colon descendent, sigmoid........D9 – L1

Reflexele cu punct de plecare visceral nu rămân totdeauna limitate în teritoriul segmentar corespunzător, uneori se pot extinde în regiunile învecinate sau chiar îndepărtate. Deci se va lucra pe zone cutanate metamerice pentru a fi eficace tratamentul şi pentru a atenua durerile viscerale.

Masajul poate influenţa starea circulatorie şi reacţiile dureroase ale viscerelor subjacente întrerupând angiospasmul şi contracturile. Excitând prin manevre adecvate pe teritoriile cutanate se poate acţiona asupra sensibilităţii şi vasomotricităţii viscerelor. Toate converg către acelaşi efect – reducerea durerii şi a consecinţelor fiziopatologice ale durerii.

Prin acelaşi mecanism acţionează şi injecţiile cu novocaină în zonele cutanate dureroase asupra suferinţelor gastrice, vezicale, apendiculare etc. atât cât durează efectul anestezic. Explicaţia este că odată cu leziunea organului intern este afectat sistemul nervos vegetativ propriu organului lezat, excitaţia fiind apoi transmisă centrului axial de unde este reflectată la periferia cutanată corespunzătoare metamerului şi dermatomului.

CURS DE MASAJ CLASIC, REFLEX (SEGMENTAR) ŞI REFLEXOLOGIC

CABINET MEDICAL SANFIZ - Dr. MARIANA MUTICĂ

2

Aceste elemente presupun existenţa fenomenelor reciproce – excitaţia nuanţată a terminaţiilor

nervoase, a „punctelor de durere” sau a „punctelor de căldură” sau „de frig” este la originea reflexelor profunde. Această excitaţie poate fi mecanică (presiunea, percuţia, tracţiunea, pensarea, tensiunea, înţepătura, acupunctura), chimice sau electrice (fizioterapie); ea antrenează reacţii vasculare, motorii şi secretorii în metamer sau în afara lui dacă excitaţia este suficient de intensă. De exemplu percuţia spaţiului Traube (zona epigastrică) provoacă contractura stomacului, masajul vibrator al peretelui abdominal determină atenuarea sau dispariţia spasmului intestinal, pensarea / rularea superficială a pielii duce la contracţia stomacului sau intestinului după aplicare pe regiunea epigastrică sau juxtaombilicală.

Acupunctura chinezească se bazează pe aceleaşi efecte pe meridiane. 2. Mecanismul de acţiune a masajului asupra vasomotricităţii cutanate şi viscerale Prin masaj (deci prin excitaţie tegumentară) se produc reacţii vasculare subcutanate mai mult sau mai

puţin vii deoarece, aşa cum s-a arătat, în vasele cutanate şi subcutanate se regăseşte peste ¼ din cantitatea totală a sângelui. Impulsurilor vasoconstrictoare de origine simpatică le urmează impulsurile vasodilatatoare cauzate de reflex antidromic cu punct de plecare senzitiv. Este cunoscută balanţa reflexă vasculară dintre circulaţia profundă şi cea superficială, vasodilataţia vaselor dermice antrenând vasoconstricţie profundă. De aceea un efleuraj prelungit al regiunii hepatice provoacă decongestionarea şi o reducere a volumului său.

3. Acţiunea masajului asupra funcţiei hormonale cutanate Unii autori consideră că, odată cu masajul se eliberează fie histamină (cu efect vasoconstrictor la

suprafaţă şi vasodilatator când s-ar injecta profund în hipoderm), fie acetilcolină care stimulează parasimpaticul diminuând astfel starea de hiperalgezie. Acest fenomen, de eliberare de acetilcolină sau histamină ca răspuns la excitaţia mecanică, variază în intensitate după subiect. Există un coeficient reacţional individual care poate schimba cu totul rezultatul excitaţiei manuale. Această consideraţie

3

explică de ce masajul trebuie să fie delicat nuanţat. De altfel, studiile ştiinţifice converg către ideea că un punct crucial al succesului oricăror terapii alternative constă în individualizarea conduitei terapeutice, probabil prin implicarea axei subiectivităţii. Dacă o excitaţie cutanată este nedozată poate provoca reacţii vasculare nefaste. Este cazul petrisajului abdominal făcut fără măsură care, la indivizii sensibili, va provoca spasmul intestinal şi va determina dureri abdominale. Similar este şi cazul masajului hepatic prea puternic ce poate fi urmat de icter însoţit chiar de fenomene de şoc.

4. Efectul masajului pe repartiţia lichidelor interstiţiale Un veritabil sistem lacunar ocupă fantele şi spaţiile intercelulare, la fel ca şi spaţiile areolare ale

ţesutului conjunctiv. Când apa de interpoziţie se află reţinută în exces în ţesuturi ea ocupă mai ales spaţiile intercelulare şi interlamelare ale ţesutului conjunctiv (proporţional cu dimensiunea spaţiilor lacunare şi textura ţesutului conjunctiv). Spaţiile interstiţiale sunt limitate prin cloazonări care, pentru unii autori, sunt continue şi formează cavităţi închise şi independente, iar pentru alţii sunt întrerupte delimitând lacune comunicante unele cu altele.

Sistemul sanguin irigă şi drenează spaţiile lacunare de care este separat pe membrana endoteliului capilar, continuă cel mai adesea, dar permeabilă. Presiunea osmotică a proteinelor atrage către torentul sanguin apa din lichidul interstiţial; presiunea hidrostatică readuce apa din sânge către spaţiile tisulare (echilibrul Starling). Mediul lacunar are deci rol reglator, epurator al produşilor toxici, precum şi rol nutritiv pentru celule.

Cantitatea lichidelor lacunare creşte în toate bolile sistemului nervos central şi vegetativ simpatic, în stări de carenţă, de insuficienţă endocrinologică, în leziunile renale, în boli ale sângelui ca şi atunci când există obstacol în circulaţia de retur.

În această patologie masajul poate interveni pentru a ajuta resorbţia lichidelor de interpoziţie. S-a conchis însă că trebuie realizat cu măsură, cu răbdare, pentru a nu provoca alterarea sau ruptura pereţilor conjunctivi. Apa lacunară poate trece ca urmare a masajului, urmată de un debaclu urinar eliberator. Pe ansamblu, rezultă o ameliorare a circulaţiei şi o uşurare a travaliului cardiac care are de mobilizat o masă mai mică de lichid. Masajul poate ajuta resorbţia lichidelor edematoase sau a epanşamentelor.

5. Alte efecte ale masajului - predispune muşchiul la activitate când precede exerciţiu fizic, deoarece atrage o cantitate mai

mare de sânge şi contribuie la creşterea căldurii locale a muşchiului; - după exerciţiu favorizează ieşirea deşeurilor musculare şi previne redoarea şi contractura

dureroasă; - influenţează funcţia marilor trunchiuri nervoase; - pe marile vase – vezi efectele asupra aparatului circulator; - rol în repararea ţesuturilor lezate.

Individualitatea reacţiilor cutanate Aşa cum s-a arătat, învelişul cutanat reprezintă o individualitate biologică proprie fiecărui subiect.

Diferenţe morfologice şi constituţionale dobândite sau ereditare îi conferă caractere reacţionale variabile de la un individ la altul. Pielea este aparat senzorial, este sediul periferic al analizatorului tactil, cel mai extins dintre toate, reacţionând diferit la excitaţii externe întrucât fiecare subiect are individualitate tegumentară proprie. Funcţiile pielii corespund diverselor moduri de reacţie ce afectează legăturile externe puse în joc prin excitaţiile cele mai diverse (aşa cum este şi masajul). Maseurul va ţine totdeauna seama că grosimea tegumentului diferă în funcţie de regiunile corpului, tot astfel cum va trebui să ţină seana de particularităţile echilibrului vegetativ individual.

Pielea copilului este mai subţire decât a adultului, iar a acestuia mai subţire ca a bătrânului. Pielea bărbatului este mai grosă decât a femeii. Pentru un subiect dat grosimea cea mai mare este la nivelul plantelor şi a pliurilor de extensie şi mai subţire la nivelui pliurilor de flexie, unde sunt vizibile venele şi relieful tendoanelor.

4

PRINCIPALELE FORME DE MASAJ o manual – foloseşte mâna omului; o mecanic – foloseşte diverse instalaţii, dispozitive, aparate.

Domenii ale masajului: medical, cosmetic, sportiv

EFECTELE MASAJULUI - locale - generale - stimulante (excitante) - calmante (inhibitoare)

- imediate - tardive - obiective - subiective

- directe (acţiunea se exercită asupra ţesuturilor superficiale) - indirecte (efecte în profunzime sau transmise la distanţă) - reflexogene

Efectele asupra tegumentului

– descuamare, creşterea celulelor tinere, stimularea activităţii glandelor sebacee şi sudoripare, intensificarea circulaţiei sanguine şi limfatice à reglarea echilibrului circulator, ale schimburilor nutritive, termoreglare, menţinerea tonusului şi elasticităţii tegumentare;

– eliberarea de substanţe vasoactive care, prin intermediul sistemului nervos vegetativ, produc o hiperemie activă;

– trecerea în structurile subcutanate a unor substanţe chimico-farmacologice (folosite în timpul masajului) – unguente antiinflamatorii, substanţe relaxante etc;

– acţiune reflexă (masajul reflexogen); – facilitarea secreţiei glandelor sudoripare (creşterea secreţiei lor).

Efectele asupra ţesutului conjunctiv

– efecte vasoactive pe reţeaua circulatorie, ceea ce duce la stimularea schimburilor nutritive, eliminarea rezidurilor metabolice şi menţinerea elasticităţii elementelor componente;

– menţinerea mobilităţii aparatului osteo-articular-muscular; – resorbţie uniformă a paniculelor adipoase; – acţiune reflexă (masajul reflexogen)

Efectele asupra ţesutului muscular şi articular – efecte vasoactive pe reţeaua circulatorie, cu stimularea consecutivă a proceselor metabolice, creşterea

aportului de glicogen şi a altor substanţe energetice, eliminarea rezidurilor metabolice; – menţinerea tonusului şi a capacităţii de contracţie şi elasticitate musculară; creşte rezistenţa la efort; – activarea secreţiei sinoviale, îndepărtarea lichidelor seroase şi serosanguine din spaţiul articular şi

extraarticular: refacerea după traumatisme, atrofii etc; – combaterea aderenţelor, retracturilor şi redorilor articulare, a stazei sanguine şi limfatice; – stimularea proprioceptorilor.

Efectele asupra aparatului circulator

– creşterea circulaţiei de întoarcere spre inimă, creşterea volumul sanguin cardiac, creşterea debitul-bătaie;

– manevrele lente de masaj scad rezistenţa periferică, scad tensiunea arterială, în timp ce manevrele forte de masaj şi masajul general cresc tensiunea arterială, uşurând munca inimii (digitalizare);

– îmbunătăţirea circulaţiei din ţesuturile mai profunde, stimularea vasomotricităţii capilarelor; – uşoară creştere a numărului de elemente figurate din sânge, a cantităţii de hemoglobină, a eliminării

prin circulaţie a radicalilor de sulf, fosfor, clor; – circulaţia limfatică este augmentată de 25 ori; – creşterea sistemică a numărului de hematii, leucocite;

5

Efectele asupra sistemului nervos

– manevrele excitante stimulează sensibilitatea, conductibilitatea, reactivitatea nervilor, cresc tonusul muscular, stimulează funcţiile organelor şi ţesuturilor; cele calmante acţionează în sens invers;

– stimularea tonusului general, a capacităţii energetice sau de relaxare / destindere, favorizând somnul în funcţie de metodologia excitantă sau sedativă;

– eliberarea de endorfine şi encefaline, substanţe cu rol inhibitor asupra durerii; – la nivel local – reflex de axon cu vasodilataţie secundară, apar reflexele segmentare prin interesarea

segmentului medular şi a arcurilor reflexe; la nivel suprasegmentar apar efecte sedative, relaxante şi chiar hipnotice.

INDICAŢIILE MASAJULUI

v Afecţiuni ale aparatului locomotor – reumatismale, neurologice, posttraumatice, psihogene – afecţiuni

articulare, miozite, miofasciite, miogeloze, celulite, nevrite şi polinevrite, retracţii musculo-tendinoase, contracturi musculare, hipotrofii şi atrofii musculare de diferite cauze.

v Afecţiuni ale aparatului cardiovascular – staze venoase şi limfatice, cu edeme circulatorii periferice. v Afecţiuni ginecologice – inflamaţii cronice, ptoze uterine, aderenţe etc. v Afecţiuni psihogene – forme de nevroză astenică, spasmofilii, distonii neurovegetative. v Afecţiuni dismetabolice – obezitate, diabet, gută. v Pediatrie – anemii, rahitism, sindroame hipoanabolice. v Geriatrie – tratament de întreţinere şi stimulare a musculaturii scheletice şi a metabolismului

diminuat, după explorări paraclinice. v Optimizarea formei sportive. v Sedentarism. v Profilaxie secundară.

CONTRAINDICAŢII MASAJULUI

Contraindicaţii definitive o afecţiuni maligne sau cu potenţial de malignizare prin masaj; o afecţiuni cutanate (bolile de piele) : parazitare, infecţioase, inflamatorii, eczematoase,

eruptive de diverse cauze, plăgi posttraumatice, fragilitate capilară; o afecţiuni acute febrile; o afecţiuni inflamatorii osoase şi osteoarticulare; o tuberculoză cu diferite localizări; o tromboflebite şi flebotromboze; o afecţiuni cardiocirculatorii acute : angină pectorală, infarct miocardic, tulburări de ritm,

insuficienţă cardiacă, embolii cu diferite localizări, hipertensiune arterială netratată; o afecţiuni pulmomare acute; o afecţiuni acute ale tubului digestiv; o manifestări hemoragipare; o stări de oboseală; o bolile psihice majore (în special psihoze).

BIBLIOGRAFIE 1. A. Rădulescu, Elena Teodorescu. Fizioterapie, masaj terapeutic, Bucureşti, Editura medicală 2002. 2. Adriana Sarah Nica. Elemente de masaj în Compendiu de Medicină Fizică şi Recuperare, Bucureşti, Editura

Universitară “Carol Davila” 1998 : 91 – 117. 3. N. Teleche. Tratamentul balnear al bolilor reumatice în Tratat de Medicină Internă Reumatologie Volumul II

sub redacţia Radu Păun, Bucureşti, Editura Medicală 1999 :1827 – 1834. 4. S. Carasevici. Note de curs. 5. Anne Charlish. Răspunsuri alternative la artrită şi reumatism. Editura Aquila 1993. 6. M. Boigey. Manuel de massage. Masson. Paris 1977