bursa

5/6/2018 Bursa - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/bursa-559ab9a86c817 1/12

BURSA –INSTITUTIE DE BAZA IN ECONOMIA DE PIATA

Cuvinte cheie: Wall Street, NYSE, TSE, ISE, negot, 29 octombrie, actiuni, obligatiuni,

capital negociere, finantare, sedinta de bursa, agent de schimb, vanzator, comparator.

Trebuie sa stim sa acordam atentia cuvenita bursei. Ea este parte integranta a vietii

economice datorita pozitiei dominante detinuta pe piata financiara nationala si internationala.

Fara bursa, posibilitatile de tranzactionare s-ar reduce la negocierile directe intre parteneri, in

defavoarea agentilor mici. Nu trebuie decat sa demonstramrolul bursei in economia de piata

si, mai ales, in finantarea economiei. In acest caz, bursa conducela reducerea dependentei

financiare a agentilor economici fata de banci.

1. Institutie bursiera – definire, scurt istoric, clasificari

Ca institutie specifica economiei de piata, bursa poate fi definita ca o asociatie

organizata a comerciantilor, industriasilor, agricultorilor, armatorilor, agentilor de

asigurari sociale, in vederea negocierii de valori publice si private pe piata capitalului.

Bursele de valori sunt piete special organizate, in cadrul carorapot incheia tranzactii cu

valori mobiliare (actiuni, obligatiuni, titluri de renta, bonuri de tezaur).1

In Securities Exchange Act, din 1934 (S.U.A), se da urmatoarea definitie: Termenul

bursa ( Exchange) desemneaza orice organizatie, asociatie sau grup de personae,inregistrata sau nu in calitate de corporatie, care constituie, mentine sau pune la dispozitie

un spatiu sau/si conditii pentru intalnirea cumparatorilor si vanzatorilor de titluri financiare sau pentru realizareaintr-altfel a functiilor indeplinite in mod current de o bursa de valori,

asa cum acest termen este in general inteles, si include locul de negocieri si conditiile

adiacente de care dispune acea bursa.2

Bursele de valori sunt institutii de o importanta deosebita in ansamblul mecanismelor

de reglare a economiei de piata. Prin intermediul lor, se desfasoara multiple activitatii

financiare, din care amintim tranzactiile cu valori mobiliare, cu valute convertibile si metale

pretioase. Bursele de valori reprezinta piete oficiale unde se vand si se cumpara valori

mobiliare, se stabilesc modalitati de negociere si pretul acestor titluri.

Aceste organisme sunt foarte sensibile la multiplele influente pe care le declanseaza

evenimentele de ordin economic, social-politic si valutar. Orice tranzactie incheiata la bursa

este determinate de interesele clientilor si, la randul ei, produce efecte asupra evolutieicursurilor valorilor mobiliare negociate. Cursul acestor titluri creste, scade sau se mentine

stabil pe un anumit interval de timp, in functie de situatia conjuncturala si, in ultima instanta,

de increderea pe care o are publicul in starea generala a economiei si finantelor fiecarei tari.

In urma restrictiilor monetare si financiare din principalele tari furnizoare de fonduri

financiare, s-a format pe piata internationala o piata distincta a plasamentelor de valori

mobiliare. Aceasta asigura procurarea rapida si mai ieftina de fonduri pe termen mediu si

lung, prin valorificarea acumularilor de mijloace de plata realizate in unele tari, care nu au o

piata economica si financiara interna suficient de dezolvata.3

1 Ghilic-Micu Bogdan, Bursa de valori, Ed. Economica, Bucuresti, 1997, pag.302 Popa,Ioan – Bursa , Ed. Adevarul, Bucuresti, 1993, pag.733 Dardac Nicolae, Basno Cezar – Bursele de valori- Dimensiuni si rezonante social-economice, Ed. Economica,

1997, pag.11

1



Scurt istoric

Bursa, ca loc de desfasurare a operatiunilor comerciale, a fost cunoscuta din cele mai

vechi timpuri, desi notiunea a aparut mult mai tarziu. Inca din antichitate oamenii si-au

delimitat locuri unde sa faca schimburi, grecii si romanii fiind adevarati maestrii. Incepand

din secolele XI-XII negotul ia amploare mai ales in Italia, dar prima bursa se va infiinta multmai tarziu.

La Bruges, in a doua jumatate a secolului al XVI-lea, bancherii si negustorii se

intalneau in locuinta unui bogat negustor flamand Van de Burse, pentru a discuta si incheia

diverse afaceri. Numele acestuia va da mai tarziu denumirea de bursa. De asemenea, deasupra

usii, la intrarea in casa, erau sculptate trei pungi denumite in limba franceza bourses.In literature de specialitate, prima bursa este considerate a fi bursa din Anvers, care a

fost inaugurate in 1531. Anvers era cetate comerciala si industriala inca din secolul al XII-lea

si a devenit centru financiar al imperiului lui Carol Quintul (1500-1558).

In Franta, prima bursa ia fiinta la inceputul secolului al XVI-lea la Lyon, important

centru de afaceri. In acelasi timp ia nastere o bursa la Toulouse, port si centru commercial.

Urmeaza alta la Rouen. In 1639, profesia de curtier este inlocuita cu cea de agent de schimb, pentru toti cei care aveau ca activitate negocierea titlurilor de valori. Spre sfarsitul secolului al

XVII-lea, se infiinteaza o bursa la Montpellier.

In 1724, o hotarare a Consiliului de Stat al Regelui constituie actul de nastere al bursei

din Paris, dar si prima reglementare a pitei franceze, prin care bursa este recunoscuta ca fiind

indispensabila activitatii economice. Aceasta hotarare fixeaza frecventa si locul unde sa

functioneze si interzice accesul femeilor. Insa in urma Revolutiei franceze se desfiinteaza

corporatiile, iar cea a gentilor de schimb este dizolvata (1791). Tranzactiile trebuiau sa se

incheie fara intermediari.

Bursa a fost redeschisa in 1794 in biserica Petit Peres, de unde se muta la

Palais_royal, in galleria de lemn. De aici trece pe terenul manastirii de Filles-Saint Thomas,

unde la 24 august 1808 Napoleon I pune piatra de temelie pentru noul edificiu al bursei, sub

directa indrumare a arhitectului Brongniart, cladire ce a fost inaugurate la 3 noiembrie 1826

ca bursa si tribunal de comert.La Londra, Thomas Gresham infiinteaza in City, in 1554, o bursa denumita Royal

Exchange, care incepand cu 1773 se va profila numai pe schimburi efecte financiare si se va

numi The Stock Exchange , nume care va fi purtat de toate pietele anglo-saxone.

In Germania, iau nastere la jumatatea secolului al XVI-lea primele burse la

Angsburg, Nurnberg si Hamburg. Urmeaza cea din Lubeckin 1605, din Konigsberg in 1613,

din Frankfurt in 1615, din Leipzig in 1635. Bursa din Berlin a fost infiintata in 1685, cand

Marele Principe Elector a ordonat ca, pentru incurajarea comertului, antrepozitele si

magazinele de marfuri sa fie transformate intr-o bursa.In 1608, a fost infiintata bursa de valori din Amsterdam, unde cotau,pe langa

titlurile datoriei publice, si actiunile Companiei Olandeze a Indiilor Orientale. Intr-un ritm

alert, burse au fost infiintate in toata lumea: Bruxelles (1801), Milano (1831), Roma (1827),

Madrid (1831), Geneva (1850), Genova si Tokyo(1855).

In S.U.A un grup de negustori si curtieri infiinteaza prima bursa new-yorkeza,

semnand la 17 mai 1972 Button Wood Agrement. Tranzactiile se derulau sub un platan, in

fata unei cladiri din Wall Street nr.68. In 1874 se deschide bursa de marfuri Chicago

Mercantile Exchange, unde se tranzactionau produse agricole. In 1903, inaugurarea noii

cladiri a bursei din New York a coincis cu momentul unei cresteri fara precedent, prin care au

fost depasite cu mult bursele din Londra si Paris.

In 1929, pe 24 octombrie, pe Wall Street ordinele de vanzare s-au dezlantuit exploziv,iar cursurile s-au prabusit, facnd din acest 29 octombrie ziua celei mai mari catastrofe din

2



istoria bursei. In acea zi au fost vandute 16 milioane de titluri antrenand falimentul curtierilor

sia al bancilor. Marele crah bursier si-a adus, in acest fel, contributia la dezastrul economic ce

a cuprins ansamblul economiei mondiale in perioada 1929-1933. Europa Occidentala numara

13 milioane de someri in 1931, iar in 1933 S.U.A si Germania aveau 13, respectiv 6 milioane

de someri.4

Dupa al doilea razboi mondial, piata Americana a inceput sa inspiredin ce in ce maimulta incredere datorita cresterii dolarului, superioritatii tinerei economii americane in plin

avant, precum si datorita eforturilor facute de autoritatile financiare pentru a informa si

proteja actionarii.

Perioada postbelica a adus cu sine importante schimbari atat in mecanismele

tranzactiilor bursiere, cat si in raporturile de forte intre principalele centre bursiere. 5 Revolutia

franceza de la inceputul anilor 70, a supus lumea bursiera la o mutatie fara precedent. De

asemenea, prabusirea sistemului Monetar de la Bretton Woods si revolutia telematica au

produs o adevarata unda de soc. Suspendarea convertabilitatii externe a dolarului SUA a

determinat aparitia si dezvoltarea foarte rapida a pietei la termen de instrumente financiare,

precum si liberalizarea regulilor functionare a sistemului financiar international.

Cea mai receptive la schimbari a fost piata Americana, fapt ce a contribuit la avansuleconomiei si pietei fata de cele europene si asiatice.

In Franta, abia in 1983 se produc primele schimbari radicale prin aparitia pietei

secundare, in 1984 se procedeaza la dematerializarea titlurilor, iar in 1986-1987 se creeaza

noile instrumente financiare MATIF si MONEP.

In Anglia, big-bang-ul (reorganizarea din temelii a burselor) se produce in 1986.

Piata asiatica, indeosebi cea japoneza, a facut si ea mari progrese in ultimele decenii,

prreluand chiar suprematia mondiala, yenul intarindu-se apreciabil fata de dolarul American,

nesigur in urma crahului bursier rasunator 1987.

Alaturi de pietele mature ale SUA, Japonia sau Comunitatii Europene, au aparut piete

noi, prin renasterea burselor din Europa Centrala si de Est.

Motorul acestora il constituie privatizarea, cresterea economica, incercandu-se

captarea atentiei investitorilor, existand posibilitati pentru obtinerea de castiguri considerabile.

In acelasi timp, aceste piete in dezvoltare6 nelinistesc deoarece cursurile sunt influentate intr-o

masura apreciabila de evenimente imprevizibile de natura economica, sociala sau politica,

dovedind inca imaturitate si instabilitate.

Clasificarea burselor

Sub aceeasi denumire a bursei s-a dezvoltat, in timp, o anumita diversitate

institutionala. Inca din secolul al XVII-lea a inceput procesul de specializare a burselor in burse de marfuri si de valori. In present, activitatea burselor, dupa obiectul lor, este bine

precizata. Exista:

• burse de marfuri;

• burse complementare comertului international (burse de asigurari, precum Lloyd s

din Londra sau burse de navlosiri);

• burse valutare sau de devize;

• burse de valori imobiliare.

In functie de varietatea tranzactiilor pe care le mijlocesc, bursele pot fi generale si

specializate. In cadrul burselor generale se tranzactioneaza o gama variata de marfuri si

4 Gallois Dominique, Bursa-origine si evolutie, Ed. Teora 1997, pag.105 Ciobanu Gheorghe, bursa de valori si tranzactiile la bursa, Ed. Economica, Bucuresti, 1997, pag.2836 Gallos Dominique, op.cit. pag. 17

3



hartii de valoare. Bursele specializate mijlocesc tranzactii numai cu marfuri sau numai cu

hartii de valoare.

Dupa modul de admitere al particpantilor, bursele pota fi: burse la care participarea

este nelimitata, cu conditia respectarii dispozitiilor interne specifice si burse la care accesul

este limitat, in sensul ca pot fi negociate numai acele marfuri si valori mobiliare care au foat

admise in cotatie oficiala.7

Bursele se mai clasifica din punct de vedere al formei de costituire in burse private si

burse de stat.

Bursele private sunt asociatii ale persoanelor fizice si juridice create in conditiile

legii, care reglementeaza constituirea, exploatarea si dezvoltarea unei piete secundare de

capital.

Institutia bursei este o persoana juridical noua care se autoreglementeaza si se

aotoguverneaza. Forma cea mai cunoscuta a unei burse private de valori este o asociatie fara

scop lucrative, care isi regaseste echilibrul la marile burse din New York (NYSE), Tokyo

(TSE), Toronto, Montreal, Oslo etc.

Fata de aceste modele, practica diferitelor tari inregistreaza si alte tipuri de burse.

Astfel, in Marea Britanie, bursele de valori sunt constituite de membrii asociati si suntrecunoscute legal ca institutii bursiere. Bursele din Germania sunt considerate organisme cu

autoreglementare, in absenta unei autoritati de supraveghere specifice, fiind constituite din

personae fizice si companii particulare cu aprobarea guvernului local. Bursele din Elvetia au o

dubla natura: partial de institutii publice, fiind guvernate de legea din cantonul unde fiinteaza,

dar si de companii private, dupa modul de operare.

Bursa de stat, organizata si reglementata prin legi speciale, se regaseste cu predilectie

in tari cu drept latin (burse napoleoniene). Astfel, in Franta, este consacrat rolul central al

autoritatii publice, reprezentata printr-un Comisar al Guvernului ca delegate in conducerea

bursei.

In aceeasi ideie, agentii de bursa sunt considerati, in general, functionary publici,

detinand monopolul tranzactiei. In Belgia, legea din 1990, cuprivire la operatiunile cu titluri

financiare conserva traditia, stipuland ca bursele sunt create prin Decret Regal si administrate

de o persoana juridica de drept public, fara scop lucrative. De asemenea, si bursa de valori din

Bruxxelles are ca temei juridic Decretul Regal din 18 ianuarie 1991.

2.Statutul si membrii bursei

Majoritatea burselor de valori contemporane se bazeaza pe principiul

autoreglementarii, stabilindu-si modul de organizare si functionare prin adoptarea statutului

si regulamentului propriu.Infiintarea si functionarea unei burse presupune indeplinirea catorva conditii:

• existenta pe scara larga a marilor firme, organizate ca societati pe actiuni; acestea

au nevoie de capitaluri uriase pentru a-si desfasura activitatea, de unde necesitatea

impartirii lor in actiuni si obligatiuni;

• dispersarea actiunilor si obligatiunilor la un numar sufficient de mare de

posesori;daca acestea ra fi detinute numai de govern si de cateva personae bogate,

schimbul de efecte s-ar face prin negociere directa sin u ar mai fi necesara

existenta unui loc de comercializare a lor;

7 Anghelache Gabriela, Dardac Nicolae, Stancu Ion, Piete de capital si burse de valori Ed. Adevarul, Bucuresti,

1992, pag.64

4



• reglementarea stricta a activitatii tranzactionale prin limitarea numarului de

participanti, stabilirea unui cod de conduita pentru intermediary, precizarea

modului de desfasurare a sedintelor de bursa (pentru evitarea speculatiilor).

Conform practicii internationale, bursele se infiinteaza pe baza cererii

asociatiilor fondatoare si cu avizul Camerei de Comert si Industrie. La cererea asociatiilor se

anexeaza Statutul bursei, care cuprinde, in general: obiectul negocierilor, drepturile siobligatiile participantilor, modalitatile de admitere a membrilor asociati, atributiile adunarii

Generale, adoptarea hotararilor in carul Adunarii Generale, adoptarea hotararilor in cadrul

Adunarii Generale, atributiile Comitetului bursei, secretariatul bursei si atributiile Comisiei de

arbitraj, frecventarea si finantarea burselor, atributiile Camerei sindicale, reguli de baza

privind incheierea contractelor, procedura tranzactiilor in sala de negocieri, negocierea

titlurilor mobiliare, modul de stabilire a cotatiilor.8

In afara de aceste elemente cadru, in statul de organizare si functionare a bursei, se

cuprind si alte date, in functie de specificul obiectului de activitate.

Membrii bursei

In mod obisnuit, Asociatia bursei este imputernicita sa admita ca membrii orice

companie din tara sau strainatate, asociatii de comert sau personae fizice, pe baza aprobarii

Comitetului bursei.

Fig. 1 Componenta asociatiei bursei de valori

Sursa: Ghilic – Micu Bogdan, Bursa de valori, Ed. Economica, Bucuresti, 1997, pag.34

Obtinerea calitatii de membru depinde de o serie de conditii: frecventarea anterioara a

bursei in decursul unei perioade, detinerea unei firme proprii sau prestarea unei anumite

activitati, recomandarea din partea unor membri ai bursei, depunerea unei garantii, etc.

Pot fi membri ai bursei:

• bancile, prin unul din directori;

• societatile care au titlurile inscrise la cota oficiala, prin reprezentantul acestora;

• agenti oficiali care fac parte de drept din Asociatia bursei.

8 Ghilic-Micu Bogdan, op.cit. , pag. 32

5

Membrii

bursei de

valori

Membrii

plini

Membrii

afiliati

Membrii

afiliati straini

Societati

cotateBanci Agenti oficiali

Firme cu

drepturi

limitate

Companii

straine



Calitatea de membru plin al Asociatiei bursei se obtine pe baza de cerere scrisa.

Cererile respective se examineaza de o comisie formata din Presedintele Camerei de Comert,

Presedintele Comitetului bursei sau un membru din Comitet, un delegate al Asociatiei

burselor, sindicul bursei si comisarul Guvernului. Decizia se ia cu o majoritate absoluta a

membrilor Comisiei si este definitive. Dupa constituirea Asociatiei burse, admiterea de noimembri se face de catre aceasta, convocata in Adunarea Generala. Hotararea se adopt ape

baza de vot secret, cu majoritate simpla si dupa o prealabila afisare in sala bursei, cu cel putin

trei zile inainte de sedinta.

Pentru a deveni membri plini, societatile trebuie sa fie recomandate de catre doi

membri existenti si sa se ocupe de activitati specifice bursei respective. Calitatea de membru

plin nu este personala, ci ea se stribuie firmei pe care o reprezinta unul din directori sau alti

imputerniciti.

Membrii afiliati ai bursei sunt societati ai caror reprezentanti opereaza in cadrul

bursei intr-o forma restransa fata de calitatea de membru plin. Nici calitatea de membru afiliat

nu este personala. Membrii afiliati platesc o taxa fixate de Comitetul bursei. In cadrul

Adunarii Generale, membrii afiliati nu au drept de vot, nu pot dispune de beneficiipecuniare sinici nu pot participa la distribuirea fondurilor constituite prin subscriptii sau alte surse.

Membrii afiliati straini sunt reprezentati de diverse companii sau firme straine admise

la Asociatia bursei si care negociaza pentru clientii lor titluri de valoare pe pietele respective.

De asemenea, calitatea de membru afiliat strain nu este personala, ci se acorda societatii.

Pentru a deveni membru afiliat strain, firmele trebuie sa fie propuse de catre un membru plin

al asociatiei. In cazul in care majoritatea Comitetului accepta propunerea prezentata,

secretariatul notifica in scris admiterea firmei in cadrul membrilor afiliati straini.9

3. Organizarea si derularea tranzactiilor bursiere

Derularea operatiilor la bursa de valori are loc dupa un system de organizare riguros

stabilit, atat in privinta locului si rolului participantilor, cat si cu privire la modul de efectuare

a tranzactiilor.

Agentii de schimb sunt cei care asigura gestiunea portofoliului de valori mobiliare in

contul clientilor lor. Cumparatorii si vanzatorii de hartii de valoare (firme, banci, personae

fizice), desi genereaza cererea si oferta de titluri, nu au acces direct la bursa, ci numai prin

intermediul agentilor de schimb. Acestia se grupeaza in doua categorii:10

• brokerii-agenti actioneaza in contul clientilor lor, avnd rolul de intermediari

deoarece primesc ordinele de vanzare-cumparare de la clientii lor si le transmit

brokerilor-specialisti;• brokerii-specialisti centralizeaza ordinele de vanzare-cumparare si negociaza

ordinele primate de la brokerii agenti.

In structura organizatorica a bursei, un rol deosebit de important il are casa de

clearing ( de compensatie ) care garanteaza executarea obligatiilor asumate de parteneri.

Prin intermediul casei de clearing se echilibreaza toate tranzactiile incheiate intr-o zi

bursiera. Cumparatorii au garantia ca vor primi titlurile, iar vanzatorii au siguranta ca vor

incasa contravaloarea titlurilor vandute.

Functionarea bursei presupune un flux permanent de informatii intre agentii de

schimb, comisia operatiilor de bursa, casa de clearing, vanzatorii si cumparatorii de hartii de

valoare.

9 Ghilic-Micu Bogdan, opera citata, pag.3510 Anghelache Gbriela, Dardac Nicolae, Stancu Ion, operata citata, pag.66

6



Sursa: Anghelache Gabriela, Dardac Nicolae, Stancu Ion, Piete de capital si burse de

valori, Ed. Adevarul, Bucuresti, 1992, pag.67

Fluxul derularii tranzactiilor la bursa cuprinde urmatoarele etape:

1. vanzatorii si cumparatorii adreseaza ordine de vanzare-cumparare de titluri;

2. brokerii-agenti colecteaza ordinele si le transmit brokerilor-specialisti;

3. brokerii-specialisti centralizeaza ordinele de vanzare cumparare si procedeaza la

executarea lor prin intermediul comisiei operatiilor la bursa, in cadrul careia se

deschide cotarea si se determina cursul;

4. interventia csei de clearing in scopul echilibrarii tranzactiilor;

5. confirmarea executarii ordinelor de vanzare-cumparare de catre comisia operatiilor de

bursa;

6. brokerii-agenti informeaza clientii in legatura cu executarea ordinelor;7. vanzatorii predau titlurile si incaseaza banii, cumparatorii efectueaza plata si primesc

titlurile, dupa care brokerii-agenti contabilizeaza operatiunile ca fiind incheiate.

Activitatea bursei este supravegheata de stat, prin intermediul unei directii specializate

( Directia de trezorerie). Actiunea autoritatii publice vizeaza:

• crearea unor burse pe teritoriul tarii;

• aprobarea regulamentului de functionare a Companiei Agentilor de Schimb;

• numirea sau revocarea unor agenti de schimb;

• aprobarea deciziilor Comisiei operatiilor de bursa;

• stabilirea modalitatilor de acoperire a riscului in cazul operatiilor la termen.

4.Burse de valori reprezentative

In S.U.A, piata valorilor mobiliare este reprezentata prin doua mari burse: New york

Stock Exchange si American Stok Exchange. NYSE este cea mai veche, s-a infiintat in 1792,

are b1366 de membri –persoane fizice- iar in cadrul ei actioneaza circa 5000 de investitori,

fiind cotate peste 1500 de societati americane si straine.

AMEX a fost infiintata in 1850, are 661 de membri, iar cei circa 2000 de investitori

tranzactioneaza actiunile a 890 de firme.

Pe langa acestea, mai functioneaza: Mid-West Stock Exchange, Pacific Coast Stock

Exchange, Philadelphia-Baltimore-Washington S.E., bursele din boston, Cincinnati, Pittsburg,

7

Vanzatori si cumparatori de

hartii de valoare

Brokerii-agenti Brokerii-specialisti

Comisia operatiilor de bursa Casa de clearing



Detroit, Salt-Lake City, Miami.In fiecare stat membru al federatiei functioneaza comisii de

bursa.

Toate aceste burse reprezinta sectorul A (first market) al pietei americane.

Operatiile effectuate in afara bursei sunt reglementate de National Association of

Security Dealers ( N.A.S.D). Cererea de admitere a valorilor mobiliare in bursa trebuie

adresata simultan Comitetului director al bursei si Comisiei de Securitate si schimb, NASDAQ. NASDAQ impreuna cu asa numitele titluri roz (pink sheet securities) constituie

piata OTC ( sectorul B al pietei bursiere americane). Este o piata in intregime electronica,

rezervata tranzactiilor de foarte mare volum. Relatiile se stabilesc intre comerciantii de titluri

(dealeri) precum si intre acestia si clientii lor, prin mijloace computerizate de preluare si

transmitere a informatiilor. Piata OTC ocupa locul trei in lume, prin volumul ridicat al

tranzactiilor, dupa NYSE si Bursa din Tokio.

Sectorul c este reprezentat de tranzactiile cu titluri listate la NYSE, dar effectuate prin

intermediul unor firme de brokeraj, member ale acestei burse, iar pe sectorul D se

tranzactioneaza titluri prin Corporatia Retelelor Internationale (INSTINET), system automat

de cotare dar si de executare.

Pe piata titlurilor la vedere, negocierea se realizeaza in mod distinct pentru titluriinscrise in cotatia oficiala, pentru alte valori din afara cotatiei si pentru blocurile de control.

Piata la termen are denumirea NYFFE ( New York Futures Financial Exchange) sia

fost create in anul 1980, avand ca obiect al negocierilor contractile la termen pentru indici

bursieri. Pe piata la termen, brokerii specialisti impun anumite garantii in numerar sau titluri

blocate, al caror nivel variaza in functie de importanta tranzactiei, termenul operatiunii si

bonitatea clientului. Reglementarea ioperatiilor are loc in cinci zile de la data incheierii

tranzactiei.

Indicii bursieri principali care caracterizeaza piata Americana sunt:

• Dow Jones Industrial Average (DJIA)- caracterizeaza evolutia NYSE, se

calculeaza pe baza unui cos de 30 de actiuni reprezentand 20-25% din capitalizarea bursiera a acestei piete. Caracteristic este faptul ca el nu arata cursul mediu al

actiunilor componente, ci reflecta nivelul pietei intr-un anumit moment in raport cu

momentul de referinta;

• Standard and Poor s( S&P s 100)- calculate ca un cos ponderat al cursului a 100

de actiuni; se foloseste mai mult ca suport pentru contracte de optiuni;

• NYSE Composite Index – se calculeaza ca medie pentru toate cele 1500 de

actiuni cotate la NYSE, fiind deci cel mai cuprinzator indice al pietei americane.

In Japonia, piata secundara este formata din bursele de valori si piata interdealeri

(OTC). Cea mai importanta este Bursa din Tokio (Tokio Stock Exchange sau Kabuto-cho),

detinand cca.80% din tranzactii si situandu-se, pe plan mondial, pe pozitia a doua, dupa

NYSE.Membrii bursei sunt constituiti in societati anonime, in cadrul carora isi desfasoara

activitatea membrii permanenti, care opereaza pe cont propriu, si saitorii, care au calitatea de

intermediari intre membrii permanenti.

Bursa este condusa de un Consiliu de administratie ales de Adunarea generala a

membrilor permanenti. Pe langa acest consiliu functioneaza un numar de comitete permanente

si un serviciu de inspectie. Controlul puterii publice este exercitat prin Ministerul de Finante.

Cotarea actiunilor este efectuiata dupa metoda prin opozitie. Saitorii inregistreaza intr-

un caiet de referinta ordinele de cumparare si cele de vanzare. Nivelul cursului se stabileste

sub forma unui curs de echilibru. Cotarea obligatiunilor se realizeaza in functie de natura

titlului.

8



Piata la termen s-a creat in 1945, purtand numele de TIFFE (Tokio International

Financial Futures Exchange) iar in cadrul acesteia 90% din operatiuni sunt speculative. La

bursa din Osaka functioneaza si o piata a indicilor bursieri.

Acestia sunt reprezentati de NIKKEI, calculate pe baza a 225 de valori representative, si

TOPIX care a vut o ascensiune rapida in ceea ce priveste folosirea sa ca punct de reper pentru

starea pietei nipone.Pana in 1986, piata britanica a functionat in regimul gentlemen s agreement , cu accent

fundamental pus pe uzantele pietei bursiere si avand trasaturi puternic conservatoire ce-I

ofereau caracterul unui club inchis. Votarea Legii serviciilor Financiare (Financial Services

Act) a condos la reformarea din temelii a acestei piete, marele salt fiind cunoscut sub

denumirea de Big Bang.Reprezentativa pentru City-ul londonez este International Stock Exchange (ISE) care

beneficiaza de o infrastructura tehnica dintre cele mai avansate, precum si de o structura

instututionala bancara si financiara caracterizata prin maxima eficienta si professionalism.

Bursa este administrate de un Consiliu, al carui presente este ales annual. Pe langa

Consiliu functioneaza mai multe comitete specializate, dintre care un rol mai important il

detin Comitetul pentru introducerea valorilor mobiliare in bursa si Comitetul pentru admitereade noi membrii.

Statul nu supravegheaza bursa. Fiecare firma ale carei titluri coteaza la bursa se

angajeaza sa accepte autoritatea Consiliului bursei. Toate bursele regionale sunt reunite in

jurul celei din Londra.11

Piata over-the-counter a fost create in 1980 sub denumirea de Unlisted Securities

Market (USM), si este destinata in special firmelor mici si mijlocii. Totodata, este in curs de

formare si o a tria piata (third market) pentru necesitatile de finantare ale firmelor ce nu au

acces pe celelalte piete.

Piata la termen s-a infiintat in 1982 sub denumirea de London International Financial

Futures Exchange (LIFFE). Operatiunile principale sunt cu optiuni, futures si contracte

internationale ( in special cu piata germana si italiana).

Indicii bursieri reprezentativi sunt:

• Financial Times – FT 100 (Footsie), compus din 100 de valori (numai engleze)

din cele mai active; integreaza cca. 70% din capitalizarea bursiera;

• FT Actuaries- All Shares, calculate pentru 650 de actiuni si bonuri de tezaur, a

caror capitalizare depaseste 80%;

• FT 30, exprima evolutia a 30 dintre cele mai representative titluri tranzactionate.

Raportul de interdependenta dintre principalele burse se manifesta atat in planul

cooperarii dintre ele, cat si in planul unei competitii accentuate pentru atragerea capitalului. In

ultimii ani, s-au conturat doua modalitati principale de actiune in acest sens:

dereglementarea ( atenuarea formelor de control al bursei) si electronizarea ( introducereatehnicii electronice de calcul in mecanismul tranzactiilor bursiere).

Dereglementarea, ca expresie a procesului liberalizarii bursiere pe plan mondial, are

ca scop simularea si sporirea eficientei pietei. Cateva din efectele acesteia s-au materializat

prin:

• reducerea costului tranzactiilor si reducerea comisioanelor practicate, fapt ce a dus

la cresterea substantiala a volumului tranzactiilor si crearea de noi piete (futures si

de optiuni);

• modificari in strategia agentilor pietei prin oferta mult sporita de produse bursiere

si servicii si prin trecerea de la activitati de intermediere la operatiuni pe cont si

risc propriu;

11 Anghelache Gabriela, Dardac Nicolae, Stancu Ion, opera citata, pag.99

9



• orientarea tot mai accentuata spre performantele pe termen scurt;

• cresterea volatilitatii cursurilor la bursa, dar si a riscurilor associate operatiunilor,

ceea ce a dus la afirmarea produselor bursiere derivate.

Electronizarea s-a realizat prin utilizarea sistemelor computerizate in initierea,

incheierea si derulzrea contractelor. Obiectivele acestui proces au fost reducerea costurilor sicresterea operativitatii tranzactiilor. Se vorbeste tot mai mult de piata electronica, respective

aceea in care informatia se transmite si se prelucreaza prin utilizarea unor sisteme de

computere.

Tendinta generala este aceea de transforamre a bursei intr-o piata permanenta in care

tranzactiile se realizeaza prin intermediul ecranelor de computer si a retelelor electronice

dintre ele. La NYSE, incepand cu 1990, se efectueaza tranzactii non-stop pe un anumit numar

de titluri.

O tendinta secundara in dezvoltarea pietelor bursiere este informationalizarea,

respective implicarea acestora in sistemul mondial de tranzactii cu titluri financiare. Un model

specific il reprezinta bursele europene, cu tendinta de integrare si chiar de constituire a unei

Euroburse, prin crearea unui sistem international informatic pentru preturile de bursa.

Rezultatul unor asemenea masuri a fost dinamica diferentiata a celor trei mari piete

bursiere. Astfel in perioada 1986-1992, piata bursiera Americana a crescut cu 27 %, cea

japoneza cu 61%, iar cea britanica cu 100%. Cresterea interdependentelor dintre cele trei mari

centre bursiere, in conditiile situarii in zone diferite de fus orar, creaza premisele constiturii

unui system unitary de tranzactie la scara globala cu functionare neintrerupta de-a lungul a 24

de ore.12

CONCLUZII

12 Dardac Nicolae, Basno Cezar, opera citata, pag.19

10



1. Bursa constituie o piata principal ape care se intalnesc cererea si oferta de capital

intr-un echilibru asigurat de legile liberei concurente.

2. Tranzactiile in cadrul burselor se incheie pe baza unor reglementari bine

determinate si a unor uzante si reguli cunoscute, fapt ce sporeste increderea intre

vanzatori si cumparatori.3. Bursele constituie locul unde se concentreaza un mare volum de informatii cu

character economic, financir, politic etc

4. Fondurile de investitii si capitalurile sunt orientate, prin activitatea bursiera, spre

acele domenii de activitate care poseda un grad mare de eficienta.

5. Bursele pun in evidenta starea conjuncturala a economiei, inregistreaza mersul

afacerilor marilor companii industriale si comerciale.

11



BIBLIOGRAFIE

1.Dardac Nicolae Bursele de valori-dimensiuni si rezonantesocial economice, Ed.Economica,

Bucuresti, 1997

2. Ghilic-Micu Bogdan Bursa de valori, Ed. Economica, Bucuresti,19973. Ciobanu Gheorghe Bursele de valori si tranzactiile la bursa , ed. Economica, Bucuresti,

1997

4. Popa Ioan Bursa ,Ed. Adevarul, Bucuresti, 1995

5. Gallois Domimique Bursa-origine si evolutie. Ed.itura Teora, Bucuresti, 1997

6. Anghelache Gabriela , Dardac Nicolae, Stancu Ion, Piete de capital si burse de valori, Ed.

Adevarul, Bucuresti,1992

7. Fota C. Rosu-Hamzescu I. , Ilinca G. , Marginean M. Bursa la dispozitia

intreprinzatorului, Ed. Mondo Ec, Craiova, 1992

8. Murgu N. Lazar C., Isarescu M. In zgomotul bursei Ed. Albatros, Bucuresti, 1982

9. Negoescu Gheorghe, Bontas Cristina, Burse de marfuri si valori, Ed. Algorithm+, Galati,

199710. Stancu Ion, Preparatifs pour la mise en place d un marche financier en Roumanie,

Buc.,1993

11. Defosse G, Flornoy Y, La bourse des valeurs, Paris, 1986

12. Jenkins A. The Stock Exchange Story, London-Heinemann, 1973

13. Hubert-Briere A, Entreprises epargnants, La bourse a l heure des reformes, Paris,1987

14. Quattard-Pinon F. Marches des capitaux et theorie financiare, Paris, Economica, 1993.

12

bursa

Documents