B eâa c ţim M ffiM sînH uM , si Tipografia;

Braiov, piaţa mare Nr, 30,8crieorî nefleuncais ca so

primesc. — Manuscripte nu ps retrimet,,

IHSERATE se primesc la Admi- nlitraţlune to Braşov şi la or- măt6rele Birouri de anuncfuri:

în V iena: M, Dukct, Htmrick Schakk, Rudolf Jfosse, A. Oppeliks Nachfolger; Anton Oppelik, J. Dannebcr, In Budapesta: A. V. Goldbergerg, Eckstsin Bemai; în Bucureaci: Agence Havan, 8uc- curaaie de Koumanie; în Ham* borţ,: Karoiyt & Lieumann,

Preţul inserţlunilor: o seriă garmond pe 0 colină 6 or. şi 80cr. timbru pentru o publi­care. Publicări mai dese după tarifă şi învoială.

Reclame pe paşraa a 3-a o •eriă 10 cr. seu 30 bani.

„Gaíetr' iese în M-care di.Abonamente pentru Anstro-Ungaria:Pe un an 12 fl., pe şese luni

6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Dumineci 2 11. pe an.

Pentrn Mânia si străinătate:Pe un an 40 franol, pe şâse luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franol.

Se prenumără la t6to oficieie poştale din întru ai din afară

şi la dd. colectori.Arămiul pentrn Brasor

administraţiunea, piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30 >•! etaglu I.: pe un an 10 fl., pe ş6se luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dueul în casă: Pe un an 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 11. Un esemplar 6 or. v. a. sâu 15 bani. At&t abonamen­tele cftt şi inserţiunilo sunt

a se piăti înainte.

Nr. 103. Braşov, Vineri, 10 (22) Maiü 1396.

Buletinele false.Este caracteristic şi főtte bă­

tător la ochi cum foile guvernului unguresc în raporturile, ce le aduc despre serbările milenare îs provin­cia, îşi dau silinţa se presemte aceste serbări în ţinuturile locuite de Ro­mâni, ca severşite cu concursul aces­tora, luând afară numai ici colo pe câţî-va „agitatori înreutăţiţi“.

Tendinţa acésta de-a înfăţişa cu tot adinsul disposiţiuoea, ce dom- nesce în sinul masselor poporului nostru, ca simpatică serbărilor din Pesta, şi de-a voi astfel a împain- gini ochii lumei cu buletine false, spuind, că poporul e mulţămit, când nicî*odată In decursul celor cjece secuii trecuţi n’a iost mai nemalţămit ca acuma, denotă, pe lângă o dosiă de obrăsnciă estraordinar de mare, şi o vedită slăbiciune; dovedesce că Ungurii dela putere, cu tóté că se arată aşa de încrezuţi, tot nu sunt liniştiţi în consciinţa lor, deóre-ce— vorba arganului lui Bismark — mai mult ca jumetate din locui­torii ţerilor corónei ungare nu-’s de viţa lor, şi prin armare nici că se pot însufleţi pentru reminiscenţele lor arpadiane.

Sciu înse guvernanţii unguri şi mai mult, sciu, că cele (Jece mili- óné şi mai bine de locuitori nema­ghiari ai acestor ţerî nu numai că nu simpatiséza, dér sunt chiar în cea mai mare parte amăriţi şi în­verşunaţi asupra lor, din causa mul­telor nedreptăţirî şi asupriri, ce le îndură dela ei. Sciu mai vertos, cum stau cu Românii, că în realitate tóté buletinele oficióse, ce se trimit din diferitele comitate şi localităţi des­pre participarea acestora la serbări, sunt mincinóse, intru cât nu se res- trîng la constatarea faptului, că ici- colo de sîlă s’a arangiat câte-un simulacru de ceremonia.

Déca ucazurile, „constituţiona­lilor44 stapânitorî dela Pesta n'au putut produce resultate mai mari, decât acele, ce le-au dobândit ici- colo, prin ameninţări, din partea unor timicfi şi slabi de ânger şi prin servilismul unor venătorî de interese meschine, atunci de sigur, că causa nu este a se căuta în negligenţa or­ganelor guvernului. Acestea au lu­crat în interesul propagandei pentru mileniu cu mai mare zel chiar de­cât ar fi făcut’o funcţionarii guver­nului Ţarului într’o situaţiune aaa- lâgă.

Terorismul, ce s’a esecutat, de esem piu, cu ocasiunea iluminărilor, puse în scenă în mai multe oraşe de pe la noi, este viu ilustrat prin iaptul, că cu acésta ocasiă a reînviat fúrói ea v&ndalică unguréscá. îndeo­sebi cele ce s’au petrecut în Şom- cuta mare, capitala renumitului ţi­nut românesc al Ohiorului, merită se fiă aduse la cunoscinţa lumei ci- vilisate ca document pentru gradul de cultură, de liberalism şi de tole­ranţă, la care au ajuns cei ce se laudă şi se îngâmfă, că ar fi cuce­rit statul, pe care acjî ei îl ^alcă- tuesc“.

Este un trist semn de ooncor- diă şi de armoniă, când la asemeni ocasiuni, cum era şi iluminaţiunea în onórea mileniului, se sparg cu pietri ferestrile unei părţi a cetăţe­nilor fruntaşi. Este mai trist înse, şi denotă o selbăteciă nespusă, când motorul acestui fapt condamnabil este ura naţională, este intoleranţa pătimaşă faţă cu cei de altă rassă, de alte sentimente şi aspiraţiuni.

Se vede, că nici pănă în 4̂ ua de astăcji cultura ungurésca nu a résbit a face din urmaşii lui Arpad un popor cu caracter în adever eu- ropén. Acésta o dovedesce mai ales faptul, că furórea selbatică nu se îndreptă numai în contra persónelor

particulare, ci chiar şi în contra in- stituţiunilor de cultură. Căci ceea ce s’a întâmplat la Şomcuta, bom- bardându-se ferestrile şc0lei şi ale bisericei române, este résboiul pe faţă al forţei brutale a masselor pentru derîmarea culturei, este re- íntórcerea la barbarismul timpurilor vechi.

Aici 0răşi ne vine în minte ceea ce li-s’a spu9 Ungurilor de ca- tră cel mai mare protector al lor, că asemeni acte de barbarism şi de nedreptate se pot résbuna amar mai curénd séu mai târcfiu.

R e c u rs co n tra o p r i r e i co n fe re n - ţe i. Cetim în „Tribuna" de ac l̂: După- cum suntem informaţi, d-1 Dr. loan Raţiu a înaintat deja la primărie recursul său în contra opririi neîntemeiate a conferenţei. Recursul soris în românesce arată, că d-1 Dr. Raţiu n’a cerut, dela d-1 primar per­misiune, ci simplu a însciinţat ţinerea eon- ferenţei, ca acela să se potă îngriji even­tual de susţineraa ordinei publice. De-alt- cum primarul nici nu e competent să delibereze asupra unui atare act, căci nu aparţine car­eului său de activitate. Se espune apoi cum ministrul îndator&iă pe d-1 Dr. Raţiu, ca să aduoă la cunoscinţa conducătorilor partidului naţional ordinaţiunea sa de di- solvare şi-l face responsabil de aoest lucru. Se arată absurdul, de a-se provoca chiar la legea despre „egaîa îndreptăţire a naţio- nalităţilor“ pentru a lua naţionalităţilor ori-ce drept de întrunire, consfătuire şi or- ganisare ^spre apărarea intereselor sale, şi în sfirşit se cere nulificarea actului ilegal al primăriei şi curs liber dreptului de în­trunire. Recursul, ţinut în ton energic, s’a predat tot primăriei, pentru a-1 aşterne forului competent.*1

Cesiiunea, fiind de importanţă atât de mare, credem, că d»I Dr. Raţiu va pu­blica în întreg cuprinsul său recursul mai sus amintit, ca publicul român să vadă în tote amănuntele sale, cum şi în ce chip s’a ridicat protest în contra oprirei confe­renţei.

Guvernul român şi mileniulŞedinţa Camerei române dela 24 Aprilie v.

D. Dim. Á Stordza, preşedintele con­siliului : D-lor, răspunsul meu la interpe­larea D-lui Grădisteanu va fi fórte scurt.

Nu voiü răspunde la diferitele acu- saţiunî ce ’mi-a făcut direct D-sa, prin fi­guri oratorioe, séu indirect prin casele ne­întemeiate ale D-lui Aurei Popoviol.

D. Ioan Grădişteanu mă întrebă, déoá. guvernul român are să ia parte sóu nu la serbarea Mileniului din Budapesta.

La acéstá întrebare numai, am să răspund.

Guvernul Regatului ungar a decis sé sărbeze în anul acesta o rniiă de ani a duratei acestui Regat.

Aşi dori să mi-se spună: cum am puté noi să împiedecăm o asemenea ser­bare, şi oe ne-ar îndreptăţi ca sé o împe- decâm? Cugetat’a onorabilul interpelator la ce încurcături zadarnice şi absurde ar ajunge lumea oând un Stat ar contesta al­tui Stat serbări a óre căror aniversări ?

Fiă-care ţeră îşi are serbările sale. Şi noi avem serbările nóstre naţionale, între cari cea mai mare este 4iua de 10 Maiü. Cred că cu toţii avem dorinţă oa să ajungă Regatul român să sărbeze şi el mileniul acestei cjile. E cert, că nu ne va plăcea când cine-va ne-ar împiedeca.

A mai fost la noi şi Unirea, mai avem serbări mari naţionale ou ocasiuni speoiale.

In anul treout aü fost două; la noi s’a serbat inăugurarea podului peste Du­năre. In Nordul Europei, Germania a ser­bat desohiderea canalului Kiel. La amân­două aceste serbări au fost representate Statele amice prin inadins trimişi.

Acésta este datina între popóre, nu de astăcjl seu de ieri, oi de seooli. In era de pace, în care trăim, e natural ca aoeste partioipări la serbări să fiă mai frecuente.

Acelaşi lucru s’a întâmplat şi ou ser­barea dela Budapesta. Ministrul de estime şi al casei împeriale-regaie a Austro-Un-

FO ILETO O TL „(*AZ. TRANS.“

La încoronare!Reamintiri de P. Brosteauu.

(Urmare.)

Pentru unul ca mine, care, prin ocu- paţiunea şi traiul meu în cercuri apr6pe esclusiv neromâce, arare-orî aveam oca­siunea d’a petrece în sooieiăţl românesci, şi astfel cuprins de nisce simţeminte pesi­miste m’am dedat de mult a-mi ţinâ t6te visurile şi dorinţele mele ideale ca un te- eaur secret al inirnei, pentru mine, cum (}ic, conversaţia cu venerabila domnă era o adevărată revelaţiune. Pentru prima-dată am avut fericirea de-a au^i o femeiă din oercurile cele mai înalte ale României vor­bind despre poporul românesc cu o iubire şi duioşiă, ce e in stare să storcă fedmira- ţiune şi entusiasm din inimele ^cele mai împetnte.

Ii descrisei şi eu starea tristă şi de­plorabilă a Românilor cisoarpatinl, năeasu- riie şi persecutările, Ja cari suntem espuşl atât pe terenul desvoitarii nostre culturale, cât şi materiale. Din întâmplare aveam toc­mai ia mice un studiu asupra situaţiunei

Românilor din Ungaria, Transilvania şi din Banat, pe care îl scrisesem cu câte-va cjil© mei înainte, in presera primei oonferinţe naţionale a delegaţilor români, ţinute la Sibiiu, şi pe care îl publicasem în „Lumi­nătorul* din Timişora. Acest studiu pre sentă o ic6nă pe cât de posomorită, pe atât de adevărată a stărei nostre politice; la finea studiului însă am căutat s8 mai mângâiQ spiritele desperate, încuragiându-i prin reamintirea virtuţilor eroice înăscute inimilor române şi punendu-le în vedere resultatele etrăluoite, câştigate pe câmpul de răsboit» de Românii din regatul liber al României — resultate neaşteptate de noi, oa şi de străini, cari au pus lumea îa- trăgă în uimire.

Am cetit studiul întreg d-nei S., er densa mă asculta cu o atenţiune şi cu o plăoere deosebită, întrerupându-mă adese­ori cu un „aşa eu, „forte bineu, „da, ade- vărat“ ; ajunsei la pasagiul ultim, pe care îl reproduc aici din cuvent în cuvânt pre­cum urmăză:

„in*fine oâte-va cuvinte cătră con­fraţii noştri: Românii din Ungaria. Vă adu­ceţi voi aminte de apreţi&rea n6stră asupra vaiorei militare a confraţilor noştri de din­colo de Carpaţi, înaintea resbek,iui româno- ruso-turcV Dumne4eule, câtă grijă şi te-

mere ocupa inimile nÓ3tre, ve4eodu-i pe ei, cari de 200 de ani nu au mai avut spada în mână, că se pun de-odată alăturea ou o armată încărunţită în răsboiele sale secu­lare şi încununată o« laurii de gloriă, câş­tigaţi pe câmpurile de bâtăliă a douölumi, cum se frământau spiritele nóstre de grijă,

.că o să ne compromită renumele nostru oa popor emiüent resbelie, câştigat de fiii noş­tri în armata austro-ungară prin bravura şi purtarea lor plină de vite jiă !!

„Oh, şi în ce mod strălucit ni-au con­testat eroii dela Plevna, Gri viţa, Rahova, Vidin etc. temerile nóstre şi ni-au dovedit până la esces, că sângele strămoşeso curge şi astăcjl tot aşa de ourat şi de limpede în vinele acestor strănepoţi ai lui Ştefan cel mare şi ai iui Mihail eroul, ca înainte ou 200 de an i! Reînâlţâcd neamul nostru pe piedestalul gloriei şi al nemurirei, şi înfrum- seţându-i fruntea lui cu coróna regósoá!

„E i bine, dér noi, — noi!... Dumne­zeule, unde am ajuns noi astăcjl în asémé- nare ou ei?.!... óre nu aparem noi ca nisce pigmei faţă de grandiósele resuitate elup- tate de e i !!

„Aşa-dâră încă-odată la lucru, fraţi­lor ! Lucru şi luptă se cere! Nici o învin^ gere fără luptă bárbátéscá ! Organisaţi-vă! Uniţi-vă pentru un Dumnezeul Umti-vă împrejurul causei sânte a naţionalităţii nós­tre rooiâne! Ridicaţi sus drapelul naţional, luptaţi ou armele dreptăţii şi constringeţl pe asupritori ia ryspectarea drepturilor

nóstre nealienabile, şi credeţi-mi, că Eu­ropa, văqjând cum se luptă un neaţn al eroilor dela Griviţa, Rahova, Smârdan etc. îşi va îndrepta simpatiile ei şi asupra nós- tră şi va insista unanim la reaiisarea do­rinţelor nostre naţionale! Aşa să ne ajuto Dumnezeu! Am in!

Hei, înaadar m’aşi încerca să repro- duo impresiunea acestor pasagii asupra d-nei S., orl-oe descriere ar rémánó palidă faţă de efectul faptic. Au trecut d’atuncl aprópe cinci-8pre-4ece ani, însă şi acuma par’ că véd pe venerabila matróná, cum ia început o podidiră iaonml, pe oari căuta să şi-ie ştărgă ou batistă ei, şi când nu se mai putu stăpâni, dete curs liber simţămin- telor ei nobile, erumpând într’un plâns, un plâns de emoţiune a mamei române, în­cât trebuia să întrerup cetirea.

—■ „Nu, nu Vă întrerupeţi, Domnul meu, continuaţi numai mai departe ou oe- tirea, dér lăsaţi-mă să piâng, căci pare că mi-se mai alină durerea inimei faţă de su­ferinţele naţiei mele! Sărmana naţiă, câte năcasurl şi apăsări trebue sé îndure şi nu e nimenea, nici in cer, nici pe pământ, care s’o scape de sortea ei vitregă! Par’ că a uitat’o şi Dumne4 âu sfântul4*...

Nu sciu, decă mai trăesce şi astăcjl dómna iá., am ţinut însă a reamiuti aio

Pagina 2. GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 103— 1896.

gariei a invitat, prin o circulară adresată tuturor representanţilor acreditaţi pe lângă ourtea austro-ungară, ca la iestivitstea din Budapesta ső ínoonjóre pe Impêra- tul-Bege.

O asemenea invitare a fost trimisă şi representantului nostru; décà nu i-s’ar fi trimis o asemenea invitare, acésta ar ii fost un luoru insolit, o lipsă de curteniă. Décà representantul regelui nu ar fi. răs- puns la aoéstá invitare, ar fi fost un act isolât din parte-ne, o lipsă de curteniă din partene.

óre bine era ső se întâmple unul ori altul din aceste douô caşuri? Eu cred că nu, oăol norma traiului dintre State este de a evita, ér nu de a crea oonflicte.

Ső rèspundem la acéstâ invitare era cu atât mai mult reoerut, cu oât noi stăm Sn relaţiunl de bună prietiniă cu guvernul austro-ungar, şi cu cât relaţiunl de prie- tiniă intimă există între amêndoi Mo-

narobii.Face Bomânia parte din concertul

european, sóu nu ? Dâcă nu vrem să faoem parte din concertul europén, putem ső ne despărţim de restul Statelor şi ső stăm lao parte, fără motive bine-ouvântate.

In tot caşul, aoele puse înainte de onor. D. Ioan Grădişteanu numai motive bine-cuvântate nu sunt. Bine ar íi aoésta? Cine ar îndră8ni ső o susţină serios? Dér décà faoem şi décà trebue ső facem parte din concertul europén, nu putem ső ne deslipim de dênsul. In oaşul de faţăe cert oă nu ar ii iost bine, nici pentru ţâra n0stră, niol pentru relaţiunile ei europene, ca Begatul së se abţină, fără se fiă la mijloc o oausă bine-ouvântată, delà serbă­rile Mileniului.

In ourând vom lua parte şi la o altă serbare xnărâţă, la înooronarea Impőratului şi împărătesei Busiei. Begatul nostru va fi representat prin însu-şl Principele moşte­nitor. Ore am trebui sê ne abţinem şi dela acéstâ serbare?

Odată na*am eolipsa dintr’un loo, altă dată din alt loc, şi la fine ne-am afla per- 4ând posiţiunea oe am càpôtat ou atâta munoă, ou atâtea sacrificii şi dificultăţi.

Ored oă guvernul a avut o purtare corectă şi în faţa relaţiunilor sale externe şi în faţa posiţiunei sale politioe, oând a decis, oă representantul român sô mérgâ la serbările din Budapesta.

A fi avut o altă purtare, acésta ar fi fost a micşora posiţiunea Bogatului.

Mai am de adăogat câte-va ouvinte4ise.

înţeleg sentimentele oe trebue ső avem pentru conaţionalii noştri din alte State; dér aoeste simţăminte trebue ső fiă regu- lamentate prin posiţiunea Bogatului. Bega­tul trebue ső fiă întâia şi oonstanta nós- tră preocupare; aci este angagiată totă responsabilitatea nostră, pentru că noi ce­tăţeni ai acestui Begat suntem.

De aoeea, orl-ce demonstraţiune, şi

aoest episod, oa o suvenire din oele mai plăcute din viâţa mea, şi ca un tribut de veneraţiune faţă de o mamă română ou simţăminte atât de nobile pentru neamul său românesc!...

Sosirăm la Bâşava (Orşova), unde o deputaţiune trimisă din partea Senatului, a Camerei şi a Guvernului Bomâniei în­tâmpinară pe fratele şi pe nepoţii regelui, pe Leopold de Hohenzollern, cu ambii fii ai săi, Carol şi Ferdiuand, presumptivii ur­maşi pe tronul regal al Bomâniei. După salutările de bine venire se urcară erăşl toţi pe tren şi pleoarăm apoi spre Veroiorova, unde ne dădurăm ou toţii jos, ca să tre­cem intr’un tren românesc.

O oompaniă de soldaţi români în mare ţinută, cu musica militară şi o mulţime imensă de publio se afla pe peron şi în ourtea gării, cari aşteptau sosirea înalţilor 6speţl ai regelui. La coborîrea acestora de pe tren, musioa întonâ imnul Hohenzollerni- lor, âr mulţimea erupse în nesfîrşite urări de „Să trăescă*.

(Va urma.)

mai alee orî-oe demonstraţiune publică, trebue să-’şl aibă şi ea mősnra ei.

Eu nu esit de а фее: că décá acele demonstraţiunl trec peste limitele provo- cătore, ele pot fi dăunăt6re posiţiunei Be-

1 gatului, şi prin urmare nu pot deoât ső fiă desaprobate de guvern, oa şi de orl-oe cetăţân conecienoios.

Ieri a fost o demonstraţiune a stu­denţilor. Noi am lăsat’o liberă, pentru că eu cred, oă orl-ce fel de demonstraţiune întru cât este paclnică trebue ső fiă lăsată liberă. Aoésta am cerut oând eram în'opo- siţiune; aoésta căutăm să executăm fiind la guvern.

Dér oând acele demonstraţiunl devin provocăt6re, guvernul nu póte ső le apróbe, şi e cert, că ar fi mai bine ca ele ső nu fiă făcute.

Ieri s’au purtat stindarde de inscrip- ţinnl provocătore. Nu era bine, niol înţe­lept luoru. Décá erau purtate asemenea stindarde aiurea ou alte inscripţiunl ana­loge şi ar fi dat nascere la conflicte, bine era? Când t6tă lumea fuge de oonflicte, bine, prudent ori înţelept este noi ső le provooăm? Guvernul nu póte, decât ső desapróbe asemenea act.

Lăsându-se studenţimei t6tă liberta­tea, guvernul era în drept ca íntréga ei atitudine ső fiă mai oorectă. Când ne bu­curăm de tóté libertăţile, ső le şi respeo- tăm, căci numai atunci le întărim. Aote necumpănite ínső pot compromite situaţiu- nile cele mai bine stabilite.

Când s’ar face asemenea provooaţiunl în Paris ori în Berlin, a doua ф Europa ar putea sta în flăcări. Nu suntem Fran­cia, nici Germania, dér avem posiţiunea nostră, pe care nu e bine ső o expunem fără nevoiă, şi fără a cugeta mai departe la coneecuenţele ce ar resulta.

In tóté trebue ső existe o limită, care nu trebue depăşită, şi guvernul speră, că nimeni nu va uita, că ântâia datoriă a unui bun cetăţân este ső respecteze posi- siţiunea a însă-şl Patriei sale.

D. Grâdişteanu póte eé orédá despre seutimentele mele liberale şi patriotioe ce va voi. Faptele vor vorbi aci mai mult de­cât vorbele. Am convicţiunea, că am dat destule probe pentru ca ső nu mő tem de fulgerele D-lui Grădişteanu. Am convicţiu- nea, că ţâra scie şi simte, că resuflă sub un guvern liberal naţional, şi oă va da aoestui guvern concursul său, oa stégul Begatului ső fâlfâe tot-déuna neştirbit. (Aplause).

(„M m itorul oficial*.)

Crisa se apropiă.Aoésta constatare o fac acum chiar

şi unele foi unguresol din Budapesta. Ast- i fel fóia budapestană „Alkotmány* scrie în numérul sőu mai nou următorele:

„Iu toiul serbărilor milenare au în­ceput încă de pe-aoum ső se amestece vool

Intr’un vagon.Umorescă. După 1. Rosen.

(F ine)

„Mő bucur din inimă, stimstă dómná, că am avut fericirea de-a fi recomandat d-tale, pentru-oă sémenl de minune ou rő- posata mea soră, pe care o iubeam mai presus de tóte“ .

„Dér pentru-oe minţescl?“

„Numai ca să-ţi pot spune la înce­putul cunosoinţei nóstre oă... te iubesc.*

„Asta vréi ső mi-o spui?

„Pe onóre, stimată dómná, răspunsei schimbându-ml vocea. încă nu ţi-am vécjut faţa, ou tóté acestea te iubeso mai mult decât vi0ţa. Inchipuesce-ţl cum te voiu iubi, décá te voiu vedé înaintea mes, aşa, precum îmi eşti acum în fantasiău.

„Cu acestea îi apuc mâna şi o gră­mădesc cu mii de sărutări.

„Ce faci? 4ise ea în alt ton, nu după cum vorbise pănă acum, şi îşi trase mâna. Mi-s’a părut că e seriosă. Eu încă lăsai lao parte glumele şi mő adresai oătră ea cu

disonante. Ne mai vorbind aici de doliul ivit în oasa domnitóre, oare doliu este şi doliul naţiunei, trebue ső ne provocăm la situaţiunea critioă, ce s’a ivit la bursa din Budapesta şi care durézá acum de două 4ile.

„Causa derutei dela bursă nu o for- meză atât evenimentele din afară, cât mai mult situaţiunea nostră economică. Şi pe alte terene se arată deja presemnele crisei pre­văzute de noi: comercianţii din capitală,, antreprenorii, otelierii, închinătorii de> odăi, cari au ooutat la mulţi strőinl, pănă acum s’au înşelat mult în aşteptările lor. Ghimpelii cei bunî de esploatat nu mai vor eő so- sâscă, ér loouitorii oapitalei, ce-i drept, oeroetâză cu grosul exposiţia, dér se fereso de-a cádé în ghiarőle celor oe pândesc ocasiunea de a jăfui.

„Ast-fel în multe locuri a început ső se rupă : aţa şi forte mulţi speculanţi în- drăsneţi vor falimenta înainte de închiderea exposiţiei.a

CRONICA POLITICA.— 9 (21) Maitt.

»„Agenţia Ştefani“ publioă o depeşă din

Massanah, care dă numele membrilor con­siliului de resbel chemat sô judece pe ge­neralul Baratieri, sub preşedinţia ganeralu- lui Delmayno. Aousatul şî-a ales oa apără­tor pe căpitanul Cantoni. Probabil, oă tri­bunalul va fané şedinţă la Adicajé. „Agen­ţia Ştefaniu mai află din Massauah, oă alal- tăerl dimin0ţă s’au înapoiat prisonierii cei mai apropiaţi. Alţii sunt aşteptaţi înoă în timpul dilei. Se speră, oă până la sfîrsitul lunei toţi prisonierii vor fi înapoiaţi. For­tul Adigrat a fost desarmat ou desăvârşire şi golit. Generalul Boldiseră, socotind ter­minată fasa aotuală a campaniei, va trans­fera corpul său de operaţiuni la Dongollo apoi la Baraçit-Sénafé. Generalul Baldi- sera, în înţelegere cu rasul Mangasa, are de gând să trimâţă două oompanii de geniu la lagărul din Adua, pentru a îngropa pe Italienii oă4uţI în timpul luptei şi a le ri- dioa un monument. In fine se anunţă, oă loootenentul Sapelli a atacat în timpul nopţii şi prin surprindere, Ambadebra, şi Va luat în siăpânire. Pagubele inamicului sunt considerabile. Italienii au avut 4 morţi şi 4 răniţi în r=od grav.

*Lumea politică comentézâ ou multă

vioiciune demisiunea ducelui d’Audiffret- Pasquier din preşedinţia comitetului orlea- nist din Francia. E forte probabil, că par­tidul regalist se va împărţi în două, şi pricina aoestei crise trebuie oăutată în deo­sebirea atitudinei ducelui Filip d'Orléans şi a verului său prinţul Henri} faţă de repu-

I blică. Prinţul Henri, după oât se pare, vrea să jôce un rol politio special, independent de şeful Casei d’Orléans. ţ)iarul „Evéne­ment“ spune, oă Henri d’Orléans va între­prinde o călătorie prin Franoia pentru a

seriositate: „Domnă! nu-mi vei 4*°® câ’s nebun, decă îţi cer mâna ?“

„Pentru-oe? răspunse ea glumind, gân- deso că nici d-ta nu-mi vei 4i°d nebună, dâoă îţi voiu împlini rugarea...u

„Domnă, mă f<cl omul cel mai fericit esolamai, şi eram să oad la pioidrele ei.

„Nu te grăbi domnule, asoultă mai întâi condiţiile... 413e e& după aoeea.

„Condiţii ?u gângavii ou uimire.„Firesce, d-ta te-ai înamorat de mine,

fără să mă cunoşti*.„Ba da, te ounoso prea bineu.„Despre asta vrâu să mă conving.

Asculta cum. îmi vei da cuvântul de опбге, oă îndată oe vom ajunge în Viena, nu te vei încerca să te informezi de minett.

„Iţi promit*.

„După ame4*> punot la orele 4, voiu merge în Prater, ori singură, ori în socie­tate cu mai mulţi. Şi dâcă între t6te cele­lalte femei mă vei afla, şi, fără niol o în doială, te vei adresa oătră mine, oa oătră soţia d-tale, primesc să fiu a d-tale, fiindcă atunci voiu fi convinsă, că te atrage mima ca un magnet cătră mine. Te mvoescl ?“

ţine conferinţe, în tdte oraşele mari, asu­pra oestiunilor coloniale. Guvernul a dis­pus, ca prinţul să fiă de aprope suprave- ghiat, de6re-oe sunt temeri, că conferin­ţele acestea vor da loo la agitaţiuni po­litice.

Glasul lui Ştefan Ludovic Roth.’La tomnă se împlinesc 100 de ani

| dela 4iu& nasoerei ounoscutului bărbat Sasi Ştefan Ludovio Roth, care íntréga sa vieţă a luplat pentru drepturile şi limba popo­rului său, şi la 1848 a oă4ut viotimă ur­giei Maghiarilor revoluţionari. Organul Sa­şilor tineri nKronstădter Zeitungu deja de mai mult timp ventilézá cestiunea, oa ani­versarea 4ilei de nasoere a lui L . Both totă săsimea să-o serbeze, ohiar acum pe timpul serbărilor milenare, în mod demn şi imposant. Saşii bătrâni însă se codesc, şi nu arată nici o voiă deosebită de-a lua parte la arangiarea unei serbătorl, oare „ar supura pe Banffy şi pe prietenii lor ma- ghariu. B^serva şi laşitatea aoésta mame- luoescă o oombate „jS>. Ztg.u în numărul său de ieri, 4i°énd oă „este laş şi nebun tot-odată acela, care mai buouros voiesoe să se stingă pe încetul, decât să încerce aşi mântui viâţa în luptă, — fiă acésta chiar şi zădarnică.u

Este interesant acel pasagiu din ar­ticolul numitului фаг, în care se 4 о̂е> câ dâcă Saşii de astă4l ar pă$i înaintea spiri­tului lui Both, acesta şi-ar ridica cătră ei glasul in următorul mod :

*Voi, cari vă giraţi înaintea semini- lor voştri oa Saşi veritabili şi vă mândriţi ou simţemintele vóstre germane, dér n'aveţi curagiul sé vorbiţi înaintea unui vice-şpan un cuvânt german. Voi slăbănogilor, oarl vă spărieţl la fiă-oare cuvânt bărbătesc, oe răsună destul de arare-orl din mijlocul vostru, şi priviţi ou o ochire timidă la oel puternic, că óre nu se supără pe voi. Voi nebunilor, cari aşteptaţi toleranţă naţională dela un popor, oare, ca şi consoţul sőu jidan, se ţine de popor ales în lumea a- oésta şi privesoe cu un dispreţ îngânfat la jfiakszászok*1 şi „büdös oláhoku. Voi iiinţe făr’ de oaracter, cari ca rőspuns la tóté în­jurăturile, ou oarl vő îngrămădesc, peregri­naţi la Budapesta la serbarea milenară şi tămâiaţi grandomania maghiară. Voi laşilor, oarl defaimaţl chiar pe conaţionalii voştri, pentru de a-vő recomanda superiorilor voş­tri maghiari ca buni „patrioţi*. Voi suflete mămulare, cari [taxaţi mai soump câţl-va oreiţarl cerşiţi, o oale ferată vioinală sóu un post de solgábirőu, decât onórea voslră germană !*

Astfel ar glăsui spiritul eroului sas, şi după cum фее „2Г. Z t.u Saşii ou ruşine ar trebui ső recunóaoá, că nu sunt demni de jertfa oe a adus’o Ştefan Ludovic Both prin mórtea sa.

„Ce eram să fac ? In sine era în ade­văr o întreprindere îndrăsneţă, cu risio mare acésta, şi deşi aveam o atragere es- tra-ordinară cătră frumósa mea cunoscută necunosoută, nu puteam oonta mult pe sim­patia ochilor mei, — tot a trebuit ső mő invoesc cu planul ei, dela care s’a deolarat, oă nu renunţă sub nici o condiţiă. Aşa am juoat pe cel sigur de reuşita sa şi mő si­leam, pe cât îmi era cu putinţă, a profita din strîngerl de mâni, cari le înoăroam ou sărutări din grosul. Strîngerile acestea au şi fost o fericire pentru mine. Cum? Veţi vedé mai târ4iu. Când se crepa de 4iuă suntem aprópe de reşedinţă. Ea îşi trase frumos mâna din mâna mea, î^I strînso voalul bine în jurul capului, se sguli în unghiul ei, astfel, că nici ideiâ nu-mi pu­team face despre forma şi statura frumósei mele mirese.'

„Intr’aceea ajungem la Viena. Ea rő mâne in vagon pănă mő depărtez de tren. Trag la hotelul E... Eram tare neliniştit pentru aventura, ce mi-se întâmplase. N ’am mâncat aprópe nimic, de unde am eonchis la mărimea suferinţei mele, câol pănă atunci

Nr. 103— 1896 GAZETA TRANSILVANIEI.V

Pagina 3.

Contra Mileniului.Reuniunea Germanilor naţionali din

Viena a ţinut alaltăerl o adunare sub pro­videnţa lui Garol Hermann Wolf, redaoto- rul (|iarului „ Ostdeutsche Rundsch^uu. S’au ţinut mai multe vorbiri contra serbării milenare, preoum şi contra pactului cu Ungaria. In fine se propuse primirea ur- măt6rei resoluţiunl: „Adunarea de astă4l hotăresce de-a provooa guvernul, ca acesta să abdică la timp oonvenţia vamală şi oo- marcială cu Ungaria şi să apere indepen­denţa politică şi economică a naţiunilor ne- maghiare din Ungaria". Resoluţiunea aoâsta însă n’a fost admisă la votare de cătră comisarul poliţian asistent.

*

nPest. L l.u spune, că în comuna Şi- ol&u, com. Aradului, preotul looal Iura €odreanu încă a oficiat lithurgia milenară impusă. La finea servioiului divin însă ţinut o predică, pe care a înoeput’o cu ur- m&târele cuvinte: „Ţâra aoâsta a fost Românilor ou mult înainte de ce au sub- jugat’o Maghiarii. Atot puternice, tu cel oe conduol sorţile naţiunilor, ajută-ne, ca *8 ne recâştigăm cât mai în grabă şi pen­tru veoiă proprietatea nostră". La au4ul acestei „rugăciuni", 4*°® » -P* toţ*Maghiarii, cari au asistat la liturgiă, s’au depărtat „indignaţi" din biserioă.

*

După cum anunţă J)Alkotmdnifu locui­torii români din comuna Karnyareva (?) com. Caraş-Severin, n’au sărbat mileniul chiar pe placul Maghiarilor. Voind adecă învăţătorul Bejan să ţină în 1 0 c. o vor­bire festivă, un ţăran tînăr ou: numele Bringe, sări asupra lui, pentru al împedeca dela acâsta. Atunci notarul oomunal Adolf Dobrov porunci strajelor să’l închidă pe Bringe. Intr’un moment însă 400 de Ro­mâni năvăliră asupra închisorei comunale pentru oa să'l libereze pe tînărul ţăran închis. Deja începură a sparge uşile, când *e ivi gendarmeria, care se puse pază la uşa prinsonierului, şi astfel sărbarea mile­nară n’a putut decurge „în linişte", de- ore-ce t6tă 4iua au fost locuitorii comunei in cea mai mare agitaţiă.

SOIRILE DILEi.— 9 (21) Maiü.

Studenţii universitari români, sêrbï fi croaţi dela universitatea din Yiena, cari ia fost traşi la răspundere pentru ounos- «ata demonstraţiune contra mileniului, alal- iâerl din nou au fost oitaţl la poliţiă, unde Ne spuse, că se vor lua oele mai aspre mâsurl la cas décà vor încerca a face nonă demonstraţiunî „contra integrităţii itatului". După aceea se luâ un protoool, iu oare se 4i°e, că studenţiii presenţl iau a ounoscinţă înfruntarea. Sêrbii şi Croaţii wbscriseră protocolul, Bomânii însé nu voiră IU subscrie 4i°ênd, că protestul lor n’a

fost îndreptat, contra integrităţii statului, ci oontra preamărirei unui monument, oare reamintesce domnia de odini6ră a Ma­ghiarilor.

— A -

Erăşi proces politic. Astă4l s’a per- tractat — scrie „Tribuna" — la tribunalul din Sibiiu procesul pentru pretinsă agitare naţională, intentat d-lui profesor semina- rial Dr. Petru Şpan. Pertractarea s’a în­ceput la 9*/4 6re. Apărător: d-1 Dr. Nico- lau Vecerdea. In cursul pertractării s’a des­coperit evident falsitatea fasiunilor celor doi martorl-gendarmî, cari au făout tot-o- dată şi arătarea contra d*lui Dr. P. Şpan. Martorii români s’au purtat vrednic şi con- seouent. Ţinuta acusatului a fost neîntre­rupt oonsoie şi dâmnă, procurorul Nagy a rostit un rechisitor escepţional de şovinist şi violent. Acusatul a ţinut un remaroabil discurs de apărare, de-asemenea şi apără­torul, domnul Dr. N. Vecerdea. In urma unei desbaterl de vre-o l/2 de oră, tribu­nalul enunţă verdictul, c& domnul Dr. P. Şpan, din causa insuficienţii motivelor aduse contra d-sale, e ăbsolvat de p^dipsă, fără a fi însă declarat de nevinovat. Atât proou- rorul, cât şi apărătorul, însinuară recurs de nulitate. Acusatul înoă să declara nemul- ţămit cu sentinţa.

Păgânismnl se lăţesce. Din Arad se telegrafiâză, că în urma sanţionărei legei privitore la neoonfesionalitate, p&gânismul a înoeput să ia dimensiuni printre Ungurii

acestea rup de

din „Alföld". Intr’una din 4ilQle patru familii s’au insinuat, că se biserioă şi că nu mai vor să scie de nici o legătură cu biserica. Dér nu numai în „Alföld", ci şi în Seghedin şi în Hódmező­vásárhely, s’au făcut mai multe insinuări de felul aoesta. Mai vîrtos între sooialiştl se observă mare înolinard de-a rupe legă­turile ou biserica, voind prin acésta a se libera de suportarea sarcinelor şi contribu­ţiilor cătră biserică. Acâstă scire telegra- fioă o aduce o fóiá guvernamentală, care trebue că simte multă satisfaoţiă vă4ând, oât de curând a înoeput să rodésoá să­mânţa păgânismului plantată de ei prin nouele reforme bisericesci!...

— o—Festivităţile dela 8 Iunie. Se vorbea

în Budapesta, că din causa doliului fami- iei domnitóre, festivităţile milenare dela

8 Iunie nu se vor ţinâ. In faţa acestei soiri, se anunţă, oă după ce acele serbări sunt rénduite prin lege, tot numai prin lege 8’ar puté amâna. Acésta însă nu se va în­tâmpla, deóreoe e ‘vorba, ca doliul ourţii să fiă suspendat dela 5—9 Iunie, numai ba- urile nu se vor ţin0.

— o —

18 ani nevinovat în temniţă. In anul 878 au fost condamnaţi la o judecătoriă

din Croaţia doi ţărani oroaţi la temniţă pe viâţă, învinuiţi, cu omor şi jaf. Unul dintre robi a murit după 7 ani. Celalalt însă, a

moral nu-mi strioase nicl-odată apetitul. După mésà gătit bine, mă grăbeso la gră­dină. Mă pun la întrare, oa un stêlp, cu

în mână. M’am hotărit a observa nânile tuturor damelor oelor frumóse, fiind >, cu ooasia strîngerii de mână, am simţit alésa mea o brăţetă în forma unui lăn- lor, după cum se îndatinézâ a purta da- iele. După acésta speram că voin puté-o QDÓsce. Mă temeam numai că şirâta va observat atunci emoţiunea mea oea plă-

mtă, căci între două sute de dame, cari ecură pe lângă mine, cel puţin o sută

Souë>4ecI şi nouă aveau brăţare în formă 3e lănţişor. Sună órele 4. O grupă mare

apropiă de întrare. Vor fi fost cam două- <jeoI de dame şi domni. Le esaminai mâ­inile. Dér, fatalitate, tóté pórtá brăţare, nu- Ijnai una singură n’avea nimio. O privii [«dată în f&ţă. Era frumósá, toomai cum îmi

ipuisem eu pe necunoscuta mea mi-

De-odată mă sàgétà prin inimă şi, Bergêud spre dênsa, o prind de mână şi Bè adresez cătră societatea, care sta în- Birmurită.: Aici, în persona dómnei Sa-

bina... am onóre a vă recomanda pe mult iubita mea mirésá".

„Bravo, strigară de-odată domnii, cari fără índoiélá, soiau de tótá întâmplarea şi Sabina, căci ea era în adevăr, roşind pleca ochii spre pământ şi suferi să o îmbrăţişez înaintea publicului.

„După opt 4^e serbarăm cununia. La reíntórcere amintindu-ne de aventura nós- tră, iubita mea oonsórtá mă întrebă să-i spun, oum am cunosout’o? — Firesce i-am spus că m’am ră4imat mult pe sim patiă, dér mai mult contasem la brăţara pe oare şir0ta nu o luase, fiind-că băgase de sémá oă o pipăesc cu intenţiă.

„Aici e întregă istoria.

— „Mai p0rtă şi astă4î lănţişorul ? în­trebă un oome8an.

— „Acum îl port eu, răspunse Vultu- resou, dér nu-1 simţesc.

Toţi iau paharele în mână şi deşer- tându-le pănă’n fund, cântă împreună pen­tru Yulturescu: „In veci pomenirea lui".

1870. P.~P.

cărui nevinovăţiă s’a constatat'numai acum, a şedut deci 18 ani nevinovat în temniţă.9

Ore oum eă fiă reoompensat şi réhabilitât un astfel de nenorocit ?

— o —Un ciclon uriaş. Din New-York se

depeş0ză, oă dible trecute a furibundat in Texas un oiclon îngrozitor. Ciclonul a omorît 120 de ômenï şi peste 100 sunt greu răniţi.

Colera în Egipet. Ultimele ştiri ves- teso, că colera Ц în Egipet o întindere din ce în ce mai mare. Numărul morţilor se înmulţesce din 4i în 4** Măsurile de ca­rantină, atât la Constantinopol, cât şi în oelelalte porturi ale Turoiei, au fost în­doite. Măsurile strict necesare au fost luate şi în porturile maritime române.

Băile de vapor şi de vană dela şc6* lele române din loc vor fi închise în Du­mineca viitôre, în de Rosalii.

— o —

Ospeţii, cari vin la Braşov, pot afla cele mai bune, mai ourate şi mai higie- nice odăi la Y illa Kertsch, aflătore pe promenada cea mare a oraşului, în ne­mijlocită apropiare de gara tramvaiului, aşa că nici nu mai trebue birje. Odăi mul­te şi pe ales, clădite în stil modern şi ele~ gant mobilate, cu aşternut nou, mobile nouă, serviciu promt, ér bacşişuri nu se dau. In grădină restaurant şi musică mai în fiă-care di. Se pot închiria odăi şi apar­tamente întregi cu luna, cu săptămâna şi cu 4iua, costând după plac delà 1 ii. pănă la 4 fi. la 4i.

încoronarea dela Moscva.Marele şi vechiul oraş rusesc e în

plină fierbere ; pretutindinl domnesce o aotivitate febrilă, pe stradele cari se re- parézâ şi se împodobeso ca şi în palatele şi pe pieţele Kremlului. Numărul visitato- lilor e deja fôrte mare. In palatul Ţarilor din Kreml se lucrézâ 4* §i nopte la îm­podobirea sălilor ; comori nepreţuite se soot 'pentru a fi întrebuinţate în aoest scop.

Din acest palat pléoâ Ţarul la cate­drală în 4'и* încoronării, după ce s’a spo­vedit în ajun. Drumul său trece peste o scară, numită „scara roşie“ şi cunoscută în t6tă Rusia. Pe aoéstâ soară se pôte 4ioe, că s’a năsout istoria Rusiei. Delà Ivan cel grôznic şi pănă la Alexandru II I , mulţi principi din cei mai însemnaţi au trecut peste scara acésta de care sunt le­gate evenimente din cele mai însemnate. Pe scară au fost executaţi conspiratorii în oontra lui Petru I, în faţa complicei lor, sora lui Petru. Pe soara roşie a trecut Alexandru 1, după ce geniul lui Napoleon cel mare se zdrobise de zidurile Kremlului. Pe scara roşie a treout Alexandru I I oând a desfiinţat robia şi oând a declarat răs- boiu Turoiei. Pe scara acésta a fost asa­sinat Dumitru oel fals, oare înoeroase să trécâ Rusia la catolioism.

Una din curiosităţile Kremlului e şi palatul Ţarului Nioolae I. al căruia aran­jament s’a păstrat aşa oum era la môrtea marelui Ţar. Nicolae I nu suferea căldiiră în odăi, şi niol pănă a4l uu mei sunt sobe în aoest palat. In cabinetul lui de luoru se găsesce pe acelaşi loo masa pe care Ni­colae a scris ordiuile oătră generalii săi să între în Ungaria şi să supue pe revoluţio­narii maghiary.

Pentru serbările încoronării se fac adevărate repetiţii ; în fie-care 4* se în~ eércà iluminatul, se repetă oântările. Se fao repetiţii chiar cu trasul clopotelor din turnul lui Ivan de pe piaţa roşie. In aoest turn 4ioe, „Epoca", se ailă cele mai minu­nate clopote, oarl, când sunt trase tôte, produo o mubioă impunëtôre şi înduioşă- tôre. In faţa întrării turnului zace tăcut clopotul oel mai mare din lume, care a că4ut din turn şi a crăpat. E frumos de vă4ut oum Cazaoii întră prin orăpăturile clopotului şi se mişcă în el oa într’o casă. Din turnul lui Ivan ai cea mai frumâsă vedere asupra Moscovei. In noptea spre 4 Maiü s’a înoeroat iluminatul Kremlului. Mii şi mii de lămpi aruncau lumină asupra clădirilor şi asupra curiôsei încadrări a

arsenalului, al oăruia parter e înconjurat de 600 tunuri ouoerite la 1812.

La serbările încoronării vor veni forte multe delegaţii din t6tă Rusia. Vor fi 147& representanţl ai diferitelor stări. Printre aceştia sunt 48 mareşali ai nobilimei, 34 şeft de provinoii, 73 căpetenii de oraşe,1 stareţ al ţăranilor liberi, 11 preşidenţl de oraşe, 221 representanţl ai aristocraţiei de nascere, etc.

SCIRI ULTIME.Belgrad, 20 Maiu. Ambasadorul

austro-ungar br. Schiessl a incuno- sciinţat în mod oficios pe ministrul* preşedinte serbesc Novacovicî, că mi­nisterul de esterne din Yiena pri- vesce ca finit incidentul neplăcut, ce s’a ivit între ambele state în urma vătemarei stogului maghiar.

Belgrad, 20 Maiu. Renumitul agitator sârbesc llia Hadsi a fost prins în comuna Bitoljei. In locuinţa lui au descoperit mai multe bombe. In momentul când erau se pună mâna pe Hadsi, acesta se împuşcă şi imediat muri.

Yiena, 20 Maiâ. Se afirmă, că contele Kielmansegg, guvernorul Austriei de jos, îşi va da dimisia ime­diat după închiderea sesiunei parla­mentare, şi va fi transferat tot în calitate de guvernor la Graţ, 6r gu­vernorul de aci, marchisul Bacquehem va merge la Briinn.

Moscva, 20 Maiu. Aci s’a lăţit scirea, că prinţul moştenitor rusesc a murit în Nisza. Se <Jic©, că mortul a fost transportat pe un vapor de res- bel rusesc, pe care va fi dus la Odessa, unde va remân6 pănă ce se vor fini serbările da încoronare. Nu­mai atunci va fi publicată în mod oficios scirea despre mortea prin­ţului.

DiVERSE.Prima oltuire în contra versatului.

In 14 MaiQ a acestui an s’au împlinit o sută de ani, de când cetăţenul engles dela sate Ienner a săvârşit prima oltuire în oontra vărsatului. Acâstă aniversare era sd fiă serbată din partea reuniunei medicilor englesl printr’o adunare festivă, care îns$ s’a amânat pănă in prima 4i după congre­sul medicilor, adecă pănă în 17 Septemvre, oând vor putâ să ia parte la serbare şi medicii din provinciă.

Cine se hrănesce mai mnlt? Statis­ticele mai nouă spun, că Englesul chel- tuesce anual pentru hrană 100 fi., Fran* cesul 95, Germanul 85, Spaniolul 65, Ru­sul 50 fi. Pâne se consumă la an: în Germania 280 chile de persdnă, în Franci* 270, în Rusia 268, în Spania 240, în Italia 200, âr în Anglia numai 190. Ce privesoe consumul cărnei, Anglia ocupă locul prim. A id se consumă la an 55 chile de carne de persdnă, în Franoit» 39, în Germania 32, în Rusia 26, âr în Italia numai 13. E in­teresant de-a aminti, că Englesul consumă de 5 ori atâta zahar oa Franoesul, ori Ger­manul, şi de 10 ori mai mult oa Rusul.

L i t e r a t u r ă .In tipografia Seminarului gr. cat. din

Blaşiu a apărut: „Manual de stilistică pentru clasa IV şi V gimnasială, prepa­randii, şcola reală, şoâla superioră de fete ş. a. precum şi pentru privaţi, de Ioan F. Negruţiu, profesor. JEdiţiunea 12, revă4ut& şi îndreptată după planul ministerial". — Form. mare 8° de 272 pag. Preţul 1 fi» 30 cr. — Buna primire, de oare s’a bucu­rat ediţiunea primă, este în sine o dovadă pentru valârea aoestui manual, care aoum se presentâ corectat şi îmbunătăţit, fiiind introduse în text, pe lângă esemple, şi unele modele, âr în partea din urmă un tractat de stilistică practică, forte de maro ajutor pentru întroduoerea tinerimei în ou- nâscerea şi stilisarea tuturor scrisorilor, oarl vin mai des înainte în viâţa praotioă.

Proprietar: D r , ' A u r e l H u r e ş i a n u *

Redactor responsabil G r e g o p i u fiii a i OP.

^ O D 0 D € i O O ^ O © D Q f â € 2 f â C ! i O © i C 5 O ® O ^ C Î S { x 9 ^ ® O O O O G t № O O G ® O Î № m ® i № W m K m m % X K K n K y

TJfl«D>

s

lOfc-

T3fl

«o5>

IOt>-

CuaflO

o03oo»-.+3

idflo

uo

z n

>fiS ® ~ id -2 bQ- =rft ^=> O--*— J«j “a** s;® « a *1co L_ E3J ~ ■4-'*' ™

JS 3 <«J >2 «S E t i " " "S *“ ^ ,* ^ "2,2 *-2 - g ^ t s^ — = >£ 5= c^ 3 CD «# i ^ o 5 - o ®ig >& «J e x: bS * E < ® o © g>3 «4? =■££.§

s e g § g i® » * i c ®© 2 8 ^ s ffl * >« ,S »•+= -a -*̂ a « o o oo -+̂-1® “ 5 5 " 3 _ » 5 î ®

a f c „ § - . f e si «S •*■* _ ,îC £ *-fl hm ’S ,5£ ea -S•- © S -srs = ^ ^ A c e l. o !5 ^

<Se0

ScIM

«L3

A

3II)L3

O

lO O lO O ilîî I io I lO o IO rjj 05 H lO l> ^ ^Oi 00 ^ ,“H i t>* t>* O t> i—i ( M O S C N O C q O i C i i Q c O O O

iQ O I >0 i co o lOIO lO I 1Q t> G 103 lO CD 00 cp oi 00 O<m ^ tîî co ^ io (MrH t~! 05 CO CO t—i

t -cq

OCN

C-co

coO i00

>3sso(M

fls

CU

• • _M a<D

•

tM -Mfl

l-H

* © h3 ’S d 00oî *1

03 O o ̂■̂ 1

ot i <S fl<1-4

®TJ CD

uOSt ifl flri tic t i ti) bfi08 ** fl fl fl fl

<D fl fl fl<0 fl ,

T5 -o l-t ţ>ho

© <D,̂ -i—̂i03

t i o . » Ihafl

fl <Dn a «8

OXJ&O

>sO

•».«

«s■*»ca-*-» h bjp

eȣ3

a fl a . Ou fl9

m «S a aM4JDo

OOQ

T5®Wj<D

00*05-

î a ® ©<S D-,

bc © ©

-ta ,-ţ;«s .-Sîs rC’ ţ~, ® ti. s-t fl O O flA ®O <-ţ3

T 3®

t 3

v <c#—I —i boflfl

tl I fl 2 o eu

< § £

P «rf13 .fl§ <DO- rC3t-t «fl -2m flO ©

*3 ea

bC>-4«5©

T3

fl A £ d

(1) •ra ro« t!-£î a

00Oe3

’©Ofl>eâPQCD

12(D

T3

b£flfl

’©OflxaSW OQD CDr-~* ,--fca ca■ • 0) <DT5 rQ

. •

• • .

fl« •

38a

• »

®bC<Dat

t i uo CD

> JT5 a >fl a£ ” « ^ „ o0 O T3 CU £ fl01 ** Oz ; 5a i j

<ufl

-o>-loo©

TJ

<0‘S J oOl câ &