1

BUGET SI TREZORERIE

1. BUGETUL DE STAT – PLANUL FINANCIAR DE BAZA AL STATULUI

1.1. Originea si trasaturile bugetului de stat

1.2. Structura si rolul bugetului de stat

1.3. Principiile bugetare

2. PROCESUL BUGETAR

2.1. Continutul si caracteristicile procesului bugetar

2.2. Decizia bugetara

2.3. Etapele procesului bugetar

3. APROBAREA, EXECUTIA SI CONTROLUL BUGETULUI DE STAT

3.1. Legea bugetului de stat

3.2. Veniturile si cheltuielile bugetare si executia acestora

3.3. Controlul executiei bugetului de stat

4. ROLUL SI IMPORTANTA TREZORERIEI STATULUI

4.1. Necesitatea Trezoreriei Statului

4.2. Rolul si importanta Trezoreriei Statului

4.3. Obiectivele Trezoreriei Statului

4.4. Functiile Trezoreriei Statului

4.4.1. Casier al banului public – Titlurile de Stat

4.4.2. Gestionar al disponibilitatilor Statului

4.4.3. Bancher al Statului

4.4.4. Alte functii ale Trezoreriei

BIBLIOGRAFIE

2

1. BUGETUL DE STAT – PLANUL FINANCIAR DE BAZA AL

STATULUI

1.1. Originea si trasaturile bugetului de stat

Cuvântul buget îsi are originea în limba franceza si anume în expresiile „bouge" si

„bougette" care desemnau o punga de piele sau o punga de bani1.

În Anglia, notiunea de buget a patruns odata cu invazia normanzilor si de acolo s-a

raspândit din nou în Europa cu semnificatia franceza pe care o are si în prezent. Englezii au

intercalat un „d” în mijlocul cuvântului alcatuind expresia „budget" pe care mai apoi chiar si

francezii au adoptat-o.

Proiectul se gasea într-o mapa de piele, pe care cancelarul tezaurului o deschidea, când

facea expunerea.Aceasta operatiune se numea deschiderea pungii de bani, sau deschiderea

bugetului iar hârtia sau pergamentul din mapa reprezenta în mod simbolic punga tezaurului si

tezaurul coroanei engleze.

Cuvântul buget era cunoscut în limba curenta franceza mai înainte de 1789, dar

întrebuintat oficial mai târziu.

Primele documente franceze în care întâlnim notiunea de buget, ca termen oficial, sunt

o circulara din 28 iulie 1802, legea cu privire la finante din 24 aprilie 1806 si proiectul de

Constitutie din anul 1815. Desi a lipsit din textul constitutiilor din anii 1848, 1852 si 1875,

conceptul de buget este implementat în terminologia franceza, de unde s-a raspândit si în

celelalte tari din Europa.

În România, cuvântul buget apare pentru prima oara în “Regulamentul Organic al

Moldovei si Munteniei”, pus în aplicare în anul 1831-1832. Capitolul 3 al Regulamentului

Organic se refera la finantele publice unde întâlnim termenul „biudje" si expresia „închipuirea

cheltuielilor anului viitor" (art. 117 Regulamentul Organic al Moldovei).

În dictionarul de specialitate cuvântul buget este definit „Plan financiar care cuprinde

veniturile si cheltuielile statului, unei organizatii sociale sau economice, calculate pentru o

perioada determinata de timp”2.

Bugetul este o categorie economica din domeniul stiintei finantelor a carei

existenta este strâns legata de existenta statului. Prin buget în forma clasica, se

mobilizeaza, la nivelul statului, fondurile de care acesta are nevoie pentru exercitarea

1 Vacarel Iulian (coord.) - Finante publice, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2004 2 Bistriceanu Ghe. – Mica enciclopedie de finante, moneda, asigurari, Editura Universitara, Bucuresti, 2006

3

functiilor sale. Nivelul acestor fonduri denumite veniturile bugetului de stat precum si

destinatia acestora, denumite cheltuielile bugetului de stat, depind de mai multi factori, cum ar

fi: forma de orânduire sociala, conceptiile politice, economice si sociale specifice fiecarei

perioade si nu în ultimul rând de interesele grupurilor politice care exercita puterea politica.

În literatura de specialitate bugetul este abordat sub doua aspecte: juridic si economic.

Sub aspect juridic bugetul reprezinta un act prin care sunt prevazute si autorizate

veniturile si cheltuielile anuale ale statului. Rezulta ca indicatorii bugetari necesita aprobarea

parlamentului a puterii legislative si deci bugetul are caracter obligatoriu.

Bugetul este un act de previziune a resurselor publice si modul de utilizare a acestor

resurse.

Bugetul de stat se elaboreaza pe o perioada de un an. Întrucât în procesul de executie a

bugetului pot sa apara neconcordante între veniturile si cheltuielile prevazute si cele efective

se impun rectificari bugetare în cadrul aceluiasi exercitiu bugetar.

Sub aspect economic bugetul prezinta corelatiile macroeconomice în special legatura

cu nivelul si evolutia produsului intern brut. Teoria economica moderna considera bugetul ca

o variabila esentiala în determinarea produsului intern brut si a nivelului folosirii resurselor.

Bugetul de stat exprima relatiile economice în forma baneasca ce iau nastere în

procesul repartitiei produsului intern brut, în conformitate cu obiectivele de politica

economica, sociala si financiara ale fiecarei perioade. Aceste relatii se manifesta sub dublu

sens:

- pe de o parte, ca relatii prin intermediul carora se mobilizeaza resurse banesti la

dispozitia statului – sub forma veniturilor bugetare;

- pe de alta parte, ca relatii prin care se repartizeaza aceste resurse.

4

Societati

comerciale

Veniturile statului

Servicii publice generale

Aparare, ordine publica

si siguranta nationala

Regii publice

Destinatia

venitur ilor

Cheltuielile

bugetului de stat

Cheltuieli

social-culturale

Alte categorii de

agenti economici

Servicii de dezvoltare

publica, locuinte,

mediu si ape

Institutii publice

Actiuni economice

Alte actiuni

Populatie

Transferuri din bugetul

de stat

Strainatate Împrumuturi acordate

Figura 1 – Bugetul de stat3

Dupa cum rezulta din figura 1, în prima etapa apar relatii de repartitie a produsului

intern brut în favoarea statului sub forma impozitelor, taxelor, contributiilor a prelevarii din

venituri. Insuficienta resurselor determina aparitia unor relatii de natura împrumuturilor de

stat interne prin care se mobilizeaza, la dispozitia statului, disponibilitatile temporar libere,

din economie (ale populatiei si agentilor economici). Exemplu titlurile de stat prin care

3 Vacarel Iulian (coord.) - Finante publice, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2004

5

populatia si agentii economici împrumuta statul cu sume de bani, sume care sunt purtatoare de

dobânda. În aceste situatii statul se situeaza pe pozitia de debitor fata de persoanele care detin

titluri de stat. În practica bugetara aceste împrumuturi poarta denumirea de datorie publica

interna.

În unele situatii insuficienta resurselor generata de repartitia PIB determina relatii ale

statului cu strainatatea, concretizate în diferite tipuri de finantari externe.

Resursele mobilizate prin buget la dispozitia statului se depersonalizeaza, fiind

utilizate pentru finantarea actiunilor întreprinse de puterea legislativa în exercitarea functiilor

statului. Prin intermediul bugetului de stat se realizeaza redistribuirea produsului intern brut

sub forma cheltuielilor bugetului catre servicii publice, aparare, ordine publica, domeniu

social-cultural, sanatate, dezvoltare economica, etc.

În economia moderna, bugetul nu constituie un simplu document în care se

înscriu veniturile si cheltuielile probabile ale statului pe un an bugetar, ci joaca rolul

unui plan financiar la nivel macroeconomic, un instrument de previziune pe o perioada

mai scurta sau mai lunga a dimensionarii veniturilor si cheltuielilor publice.2

Tarile cu economie dezvoltata utilizeaza mai multe variante de buget:

- bugetul de stat în forma sa clasica cuprinzând veniturile si cheltuielile publice pe o

perioada de 12 luni

- „buget al economiei nationale” (în Franta) sau „buget economic” (în Marea

Britanie si SUA) – ca document estimativ cuprinzând toate resursele societatii

(natiunii) si destinatia lor precum si informatii previzionale privind productia,

repartitia si consumul produsului intern brut pe o perioada mai lunga.

Forma si structura acestui buget difera de la o tara la alta.

În SUA îmbraca forma unui document care prezinta cifric veniturile banesti

disponibile, cheltuielile si soldul dintre venituri si cheltuieli pe principalele sectoare ale

economiei nationa le: întreprinderile private, institutii publice, populatie, relatii cu strainatatea.

Indicatorii cuprinsi în acest document nu devin obligatoriu de realizat în viitor, ci au rolul sa

evidentieze modificarile ce vor surveni în economie.

În Marea Britanie „bugetul economic” se prezinta sub forma asa-numitelor „carti

albe”, care evidentiaza veniturile si cheltuielile natiunii pe anul anterior celui în curs,

previziunile privind productia, consumul, comertului exterior în anul urmator si defalcarea

resurselor provenind din venitul national si împrumuturi.

2 Vacarel Iulian (coord.) - Finante publice, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2004

6

Bugetul economic este publicat o data cu bugetul de stat.

În Franta „bugetul economiei nationale” se prezinta sub forma unor conturi

previzionale pe anul în curs.

Acestea împreuna cu conturile natiunii si cu unele ipoteze pentru viitor, însotesc

proiectul legii bugetului de stat. Bugetul economiei nationale cuprinde, în mod sintetic,

resursele provenind din PIB si din import pe de o parte si utilizarea resurselor pe de alta parte.

Elaborarea acestui buget se face cu ajutorul unui model economico-matematic care permite

aprecierea evolutiei viitoare a economiei, în functie de diverse ipoteze. Acest model ofera

informatii pe termen scurt si mediu (2-3 ani) cu privire la evolutia productiei, a consumului, a

investitiilor, la repartitia activitatilor financiare, raportul salarii-profituri.

Bugetul economiei nationale nu are caracter de lege, este un instrument de lucru si de

informare a situatiei si tendintelor evolutive ale economiei cum ar fi: consecinta diferitelor

masuri luate sau preconizate a fi luate de guvern.

În concluzie, putem spune ca trasaturile fundamentale ale bugetului de stat sunt:

• act cu caracter previzional, prin care sunt stabilite si evaluate veniturile pe care statul

urmeaza sa le realizeze si che ltuielile pe care urmeaza sa le efectueze. Prin bugetul de stat

nu se instituie noi venitul si cheltuieli publice, ci se prevede si se evalueaza cuantumul

sumelor la care se vor ridica veniturile si cheltuielile deja reglementate.Bugetul de stat din

punct de vedere tehnic si contabil se prezinta ca un cont în care sunt pe de o parte suma

totala si pe destinatii a cheltuielilor stabilite a se efectua. Prin aceasta trasatura bugetul de

stat se deosebeste de contul de incheiere a executarii bugetului prin care se constata atât

cuantumul total si pe categorii a veniturilor publice realizate, cât si cuantumul total si pe

destinatii a cheltuielilor publice efectuate;

• act cu valabilitate limitata în timp si periodicitate determinata,unde veniturile si

cheltuielile publice înscrise în bugetul de stat sunt prevazute a se realiza, respectiv efectua,

pe o perioada determinata(de regula un an) urmând ca, pentru fiecare an sa se

întocmeasca, sa se aprobe si sa se execute un alt buget de stat;

• act prin care organul de stat cu atributii legislative în administrarea finantelor publice

autorizeaza organele cu atributii executive in acest domeniu sa realizeze veniturile

publice prevazute si sa efectueze cheltuielile publice stabilite;

• act prin care se da posibilitatea organului de stat care îl aproba,adica Parlamentului, sa

exercite controlul general asupra finantelor publice.

7

1.2. Structura si rolul bugetului de stat

În doctrina juridica a statelor cu economie de piata s-au afirmat conceptii diferite,

potrivit carora bugetul de stat nu este niciodata o lege, ca este o lege sau lege si act

administrativ4.

A. Prima teorie care sustine ca bugetul de stat nu este niciodata lege apartine lui

Gaston Jese care aduce urmatoarele argumente în sustinerea acesteia : Bugetul de stat

cuprinde doua parti, una referitoare la venituri si alta la cheltuieli.Studiind natura juridica a

veniturilor, Jeze face distinctie între veniturile provenite din impozite si taxe si veniturile

provenite din alte surse.

Referitor la veniturile din impozite si taxe, titlurile juridice sunt actele juridice ale

caror prevederi sunt puse în aplicare de agenti administrativi, pe baza actelor

normative de instituire a impozitelor.

Referitor la cheltuieli se opineaza ca bugetul anual al statului este conditia obtinerii din

tezaurul public a sumelor de bani destinate cheltuielilor bugetare programate a se efectua.

B. A doua teorie sustine ca bugetul de stat este o lege propriu-zisa si constituie un

program de administrare pentru exercitiul apropiat, o dispozitie statutara pentru durata

exercitiului pe care îl reglementeaza .

C. A treia teorie sustine ca bugetul de stat are natura juridica atât de lege cât si de act

administrativ, porneste de la deosebirea dintre legea formala si legea materiala, statuând ca

bugetul este o lege în partile lui creatoare de dispozitii generale, adica privind veniturile ce

urmeaza a se realiza si totodata, este un act de administratie în partile lui creatoare de acte

individuale si concrete, adica cheltuielile ce trebuie efectuate.

Bugetul de stat este un instrument utilizat pentru a previziona resursele si alocarea lor

cu scopul realizarii unor decizii sau politici urmarite de stat la un moment dat. La nivelul

statului,bugetul este un cont care reflecta cât de mult cheltuieste guvernul (statul) si cum sunt

finantate cheltuielile publice.Însa,bugetul de stat nu este numai un instrument contabil si

financiar, el este în acelasi timp un act juridic si unul politic, deoarece este în mod esential un

act de autorizare (de catre Parlament), precum si o transpunere financiara a unei viziuni

politice.

Bugetul de stat cuprinde veniturile, pe surse si cheltuielile, pe destinatii prevazute pe o

perioada de 12 luni (an bugetar).

4 Costas Cosmin Flavius, Minea Mircea Stefan – Dreptul finantelor publice, vol. I si II, Ed. Sfera Juridica, Bucuresti, 2006

8

Volumul si structura veniturilor si cheltuielilor bugetare difera de la un stat la altul în

functie de nivelul de dezvoltare a tarii respective. În interiorul fiecarui stat nivelul si structura

veniturilor si cheltuielilor difera în functie de conditiile social-politice interne si

internationale, de politica economica si sociala a formatiunii politice care conduce tara.

Veniturile si cheltuielile publice prevazute în buget cu rolul de pârghii folosite de stat

pentru stimularea dezvoltarii sau restrângerii unor activitati a productiei si consumului

anumitor produse pentru influentarea anumitor categorii sociale în realizarea actiunilor în care

statul este direct interesat. Exemple, finantarea de la buget a unor investitii în zonele

defavorizate sau diminuarea impozitului pe profit la întreprinderile mici cu scopul încurajarii

dezvoltarii acestora.

Pe linia cheltuielilor se înscriu ajutoarele, sub forme si denumiri diferite, acordate de

la buget persoanelor fizice cu venituri foarte mici.

În functie de tipul de stat si de structura administrativ-teritoriala în fiecare tara se

elaboreaza mai multe categorii de bugete corelate între ele care alcatuiesc un sistem –

sistemul bugetar.

Din punct de vedere al structurii organizatorice pot fi state de tip unitar si de tip

federal.

Statele de tip unitar sunt organizate în unitati administrativ-teritoriale la nivelul carora

functioneaza organe ale puterii si administratiei de stat locale. Structura sistemului bugetar

cuprinde un buget al autoritatilor publice centrale si bugetele locale, care corespunde

unitatilor administrativ-teritoriale.

Repartizarea veniturilor si cheltuielilor între verigile sistemului bugetar difera în

functie de modul în care sunt distribuite sarcinile între organele centrale si locale ale puterii si

administratiei de stat.

În România Legea privind finantele publice stabileste componenta sistemului unitar de

bugete5. Acesta cuprinde:

- bugetul de stat

- bugetul asigurarilor sociale de stat

- bugetele locale

- bugetele fondurilor speciale

- bugetul trezoreriei statului

- bugetul altor institutii cu caracter autonom.

Acest sistem unitar si corelat de fonduri formeaza bugetul general consolidat.

5 Vacarel Iulian (coord.) - Finante publice, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2004

9

Prin bugetul general consolidat se dimensioneaza si se compara, la nivelul unui an

veniturile si cheltuielile statului si ale celorlalte institutii publice. El reflecta fluxurile

financiare publice de formare a veniturilor fiscale si nefiscale si de repartizare a acestora pe

destinatii în conformitate cu nevoie sociala si cu obiectivele de politica financiara specifice

anului la care se refera.

Bugetul de stat reflecta modalitatile de mobilizare la dispozitia statului a unei

parti din produsul intern brut prin impozite; accize, etc. si repartizarea acestora în

principal pentru realizarea actiunilor social-culturale, apararea tarii, asigurarea ordinii-

publice, pentru finantarea unor investitii si activitati de interes strategic, asigurarea

protectiei si refacerea mediului înconjurator, asigurarea masurilor de protectie sociala a

populatiei.

Rolul bugetului de stat este subliniat de modalitatile de exercitare a functiilor

finantelor publice6.

Bugetul este un instrument prin care se realizeaza alocarea si redistribuirea resurselor

si care prezinta utilitate în procesul reglarii activitatii economice si sociale.

Rolul alocativ al bugetului decurge din natura statului care în mod traditional îsi

asuma sarcina finantarii serviciilor publice. Partea de cheltuieli a bugetului de stat reflecta

politica statului respectiv, concret clasa politica orienteaza cheltuielile bugetului în functie de

politica social economica.

Statul poate desfasura si activitati economice aparând ca agent economic. Bugetele

acestor unitati sunt prezentate ca anexa la bugetul de stat.

Rolul redistributiv al bugetului consta în caractersitica de baza a acestuia:

mobilizarea resurselor si redistribuirea lor prin finantarea actiunilor specifice. În exercitarea

rolului distributiv bugetul contribuie la aplicarea în practica a politicii guvernului, astfel prin

politica fiscala guvernul poate mobiliza resurse diferentiat de la populatie si de la agentii

economici prin cotele stabilite pot mobiliza o cota mai mare de la persoanele cu venituri mai

mari si redistribuirea lor pentru satisfacerea unor nevoi sociale ale persoanelor cu venituri mai

mici.

Rolul de reglare a vietii economice decurge din importanta bugetului de stat ca

instrument cu putere de lege, prin care se reflecta politica economica promovata de Guvern.

Prin intermediul bugetului se poate stimula sau frâna o anumita activitate.

Cheltuielile publice sunt utilizate ca o pârghie de care dispune puterea politica pentru a

favoriza relansarea economiei globala sau sectoriala sau invers. De exemplu: 6 Anghelache Gabriela, Belean P. – Bugetul public si trezoreria publica în România, Ed. Economica, Bucuresti, 2007

10

- finantarea totala sau partiala a unor activitati economice (construirea

infrastructurii, întreprinderi mici, mijlocii) determina cresterea masei salariale cu

consecinta directa asupra cresterii cererii de consum:

- cresterea cheltuielilor administrativo-gospodaresti influenteaza negativ cresterea

economica.

Resursele publice utilizate ca instrument de politica conjuncturala în doua directii

opuse: frânarea activitatii economice sau prin sporirea fiscalitatii, reducerea veniturilor si deci

reducerea consumului. De exemplu, practicarea unei politici fiscale cu impozite si taxe de la

populatie ridicate, diminueaza puterea de cumparare a populatiei cu influenta negativa asupra

consumului si indirect asupra diminuarii productiei.

1.3. Principiile bugetare

Evolutia finantelor publice moderne în secolul nostru a dus la importante modificari în

formularea si aplicarea acestor principii, iar reglementarea acestora este diferita de la un stat

la altul si chiar de la o perioada la alta în cadrul aceluiasi stat. Respectarea stricta a acestor

principii a devenit totusi foarte dificila în prezent. Natura cheltuielilor publice a evoluat în

mod considerabil, finantele publice s-au diversificat, iar necesitatile de a actiona pe termen

lung nu mai pot respecta exigenta unui orizont de timp limitat (anualitatea). Deoarece aceste

reguli sunt partial neadaptate exigentelor contemporane, ele si-au pierdut partial sensul si

utilitatea.

În sistemul bugetar actual din România, la baza elaborarii si executarii bugetului

public national stau principiile7:

• unitatii,

• universalitatii,

• anualitatii,

• specializarii,

• echilibrului,

• realitatii,

• publicitatii.

7 Anghelache Gabriela, Belean P. – Finantele publice ale României, Ed. Economica, Bucuresti, 2005

11

A.Principiul unitatii bugetare

Acest principiu obliga ca „veniturile si cheltuielile bugetare sa se înscrie într-un singur

document,pentru a asegura utilizarea eficiente si monitorizarea fondurilor publice

cheltuite”.Regula unitatii are drept scop evitarea dispersiei operatiilor financiare ale statului în

documente multiple pentru a se facilita pe aceasta cale controlul exercitat de Parlament.Toate

veniturile si cheltuielile de stat trebuie sa figureze într-un singur document „bugetar”,pentru

garantarea sinceritatii si pentru asigurarea claritatii bugetizarii.

Principiul clasic al unitatii a fost pus în discutie în statul liberal care pe lânga sarcinile

traditionale si-a asumat si sarcini economico-sociale. Interventionismul statului a angrenat o

serie de structuri statale sa preia noile sarcini economico-sociale. Astfel, pe lânga bugetul

ordinar al statului, se întocmesc bugete extraordinare, bugete autonome, bugete anexa si

conturi speciale de trezorerie. De asemenea, bugetele locale au o existenta de sine statatoare

fata de bugetul general al statului.

a) Bugetele extraordinare. Cheltuielile antrenate de fenomenele de criza, militarizarea

economiei nationale, razboaie etc. considerate ca având caracter exceptional si trecator, se

înscriu într-un buget distinct si se acopera, de regula, pe seama impozitelor special instituite în

acest scop, a împrumuturilor de stat sau prin emisiune de moneda.Necesitatea întocmirii

bugetelor extraordinare este justificata de unii economisti prin aceea ca cheltuielile

extraordinare s-ar efectua în folosul mai multor generatii si ca n-ar fi echitabil ca acesta sa fie

suportate de o singura generatie prin cuprinderea lor în bugetul ordinar al statului.

b) Bugetele anexa. Întocmirea de bugete anexa este justificata prin faptul ca acestea ar

da posibilitatea cunoasterii exacte a cheltuielilor aprobate si reclamate de întretinerea

anumitor servicii publice si a stabilirii rezultatelor activitatii agentilor economici de stat.

c) Bugetele autonome. În sensul cel mai strict al cuvântului acestea sunt bugetele

persoanelor publice distincte de stat.Este vorba de serviciile publice descentralizate care

beneficiaza de autonomie bugetara, care nu constituie, în definitiv, decât un mod de

organizare a statului. Bugetele autonome se discuta si se aproba numai de catre consiliile de

administratie ale organismelor publice la care se refera si în acest fel unele dintre veniturile si

cheltuielile publice scapa controlului parlamentar.

d) Conturile speciale de trezorerie. Aceste conturi se deschid pentru: cautiunile depuse

de mânuitorii de bani si alte valori publice; avansurile acordate de stat unor întreprinzatori

particulari pentru diferite comenzi; platile pe care le face statul pentru reconstructia tarii dupa

situatiile de razboi; resursele cu destinatie speciala; conturile pentru operatiuni monetare etc.

12

B.Principiul universalitatii bugetare

Acesta consta in aceea ca „veniturile si cheltuielile se includ în buget în totalitate,în

sume brute,veniturile nu pot fi afectate direct unei anume cheltuieli bugetare,cu exceptia

donatiilor si sponsorizarilor,care au stabilite destinatii distincte.

Universalitatea bugetara comporta traditional doua aspecte:

• regula produsului brut

• regula neafectarii unui venit, unei cheltuieli.

Regula produsului brut consta în obligatia de înscriere în documentul bugetar a

veniturilor si cheltuielilor în marime bruta.

Regula neafectarii veniturilor nu trebuie confundata cu regula universalitatii

bugetare,chiar daca cele doua principii pot avea consecinte similare.Acesta regula de “fier”

presupune ca ansamblul veniturilor publice sa acopere ansamblul cheltuielilor publice,deci nu

este admis,potrivit acestui principiu ca un anume venit sa fie destinat unei anumite

cheltuieli,cum se întâmpla în cazul bugetelor anexe si al bugetelor din

extrabugetare.Nerespectarea acestei reguli poate duce la risipa,asigurându-se venituri pentru

finantarea unor cheltuieli,chiar daca acestea nu sunt strict necesare în acel moment.

C. Principiul anualitatii bugetare

Presupune ca „veniturile si cheltuielile bugetare sa fie aprobate pe o perioada de un

an,perioada care corespunde si exercitiului bugetar”.Acest principiu a fost adoptat în

majoritatea tarilor lumii,din necesitati care tin mai degraba de posibilitatea exercitarii

controlului parlamentar asupra activitatii executivului,referitor la bugetul public,prin

aprobarile si rectificarile de buget care se impun în cursul anului,deci pe perioade relativ

scurte, care permit un control mai eficient din partea forului legislativ.

Anualitatea bugetara în executia bugetului public îmbraca de obicei doua forme.Cea

de „gestiune” obliga ca creditele bugetare care nu au fost folosite pâna la încheierea

exercitiului sa-si piarda valabilitatea,iar veniturile prognozate neîncasate pâna la finele acelui

exercitiu sa se contabilizeze în anul în care se încaseaza efectiv,deci în perioadele viitoare.

Data începerii si încheierii exercitiului bugetar poate sa coincida cu anul calendaristic

(ex. Belgia, Franta, Germania, Austria etc.) sau poate sa difere de anul calendaristic (ex.

Anglia, Japonia, Irak - începe la 1 aprilie si se încheie la 31 martie; SUA, Italia, Suedia -

începe la 1 iulie si se încheie la 30 iunie.

13

În România, începând din anul 1924 si pâna în anul 1929, anul bugetar începea la 1

ianuarie si se încheia la data de 30 iunie a anului urmator. În prezent, exercitiul bugetar este

anual si coincide cu anul calendaristic.Toate drepturile dobândite, operatiunile efectuate în

cursul unui an, inclusiv drepturile si obligatiile ce- i revin, direct sau indirect unui buget în

cursul unui an, apartin exercitiului corespunzator de executie a bugetului respectiv. Mai mult

si pentru cheltuielile de investitii prevazute în bugetul de stat, bugetele locale si bugetele

institutiilor publice, creditele bugetare sunt anuale.

O exceptie de la regula anualitatii sunt fondurile speciale echilibrate prin subventii de

la bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale de stat. Soldurile rezultate din executarea

fondurilor speciale si neutilizate pâna la încheierea exercitiului bugetar, se regularizeaza cu

bugetul de stat, respectiv bugetul asigurarilor sociale de stat în limita subventiilor aprobate.

Diferenta se reporteaza în anul urmator cu aceeasi destinatie.

D. Principiul specializarii bugetare

Principiul specializarii bugetare a rezultat din trasatura bugetului de stat de a fi un act

prin care Parlamentul prevede si autorizeaza veniturile si cheltuielile bugetare si pe baza

caruia controleaza ceea ce s-a prevazut si s-a autorizat.

Realizarea în concret a principiului specializarii este asigurata de gruparea veniturilor

si cheltuielilor pe baza unor criterii specifice, într-o sinteza unitara denumita „clasificatie

bugetara", care consta în „gruparea, numerotarea si denumirea legala a veniturilor si

cheltuielilor bugetului statului, obligatorie pentru cuprinsul acestui buget si pentru evidenta

contabila bugetara de stat".

Actele normative prin care se constituie venituri si cheltuieli publice au valoare

limitata în timp, sunt în vigoare înainte de adoptarea bugetului de stat, iar prin legile de

adoptare a bugetului de stat, de regula, nu se instituie si nu se abroga asemenea acte, ci se

autorizeaza executarea lor în noul an bugetar.

Aplicarea principiului specializarii implica în mod necesar elaborarea unui act prin

care se stabilesc clasele pe care sunt elaborate, autorizate si executate prevederile de venituri

si cheltuieli înscrise în bugetele publice. În tara noastra, acest document se elaboreaza de

Ministerul Finantelor Publice si poarta denumirea de clasificatie bugetara.

Clasificatia bugetara cuprinde:

• la venituri - capitole si subcapitole,

• la cheltuieli - parti, capitole, subcapitole , titluri si articole, precum si alineate, dupa caz.

14

În cadrul clasificatiei bugetare vor fi cuprinse cheltuielile de personal si cheltuieli

materiale, care vor fi prezentate distinct.

Clasificatia bugetara are urmatoarele componente care corespund categoriilor de

bugete publice reglementate în prezent în tara noastra:

Clasificatia indicatorilor privind finantele publice, ce corespunde necesitatii elaborarii

bugetului public national în care sunt înscrise si centralizate toate veniturile si cheltuielile

înscrise în celelalte bugete publice;

Clasificatia veniturilor si cheltuielilor bugetului de stat, prin care se asigura si se

determina echilibrarea celorlalte bugete publice;

Clasificatia veniturilor si cheltuielilor bugetare locale,elaborate la nivelul consiliilor

locale si judetene;

Clasificatia veniturilor si cheltuielilor bugetului asigurarilor sociale de stat;

Clasificatia veniturilor si cheltuielilor institutiilor publice si activitatilor autofinantate;

Clasificatia veniturilor si cheltuielilor fiecarui fond special constituit în afara

bugetului de stat si a bugetului asigurarilor sociale de stat;

Clasificatia în profil departamental; aceasta clasificatie stabileste titularii cheltuielilor

înscrise în bugetul de stat.

O clasificatie trebuie sa îndeplineasca cumulativ conditiile:

- sa faca posibila analiza economica a veniturilor si cheltuielilor bugetare;

- sa evidentieze sursele de venituri ale bugetului, cum se repartizeaza impozitele,

taxele si celelalte venituri pe categorii de platitori care este destinatia si natura cheltuielilor;

-sa precizeze prin ce institutii ale statului se realizeaza veniturile si se efectueaza cheltuielile;

-sa fie cât se poate de simpla si clara.

Legea bugetului de stat prezinta o sinteza care cuprinde clasificatia veniturilor si

cheltuielilor bugetului de stat, alcatuita din clase, subcapitole, capitole etc, de venituri si

cheltuieli bugetare:

Astfel, în clasa veniturilor bugetare se disting: veniturile curente; veniturile din

capital; donatii si sponsorizari; încasari din rambursarea împrumuturilor acordate de la

bugetul de stat.

a) în clasa veniturilor curente sunt cuprinse veniturile fiscale si veniturile nefiscale.

Veniturile fiscale includ impozitele directe, printre care impozitul pe profit, impozitul

pe salarii, impozitul pe venit si alte impozite directe si impozitele indirecte, printre care se

numara taxa pe valoarea adaugata, taxele vamale, accizele si alte impozite indirecte.

15

Veniturile nefiscale cuprind varsamintele din profitul net al regiilor autonome si

varsaminte de la institutiile publice.

b) în clasa veniturilor de capital sunt incluse veniturile din valorificarea unor bunuri

ale statului si anume: venituri din valorificarea unor bunuri ale institutiilor publice; venituri

din valorificarea stocurilor de la rezervele materiale si de mobilizare.

In cadrul clasificatiei cheltuielilor bugetare se disting:

a) clasa cheltuielilor curente, care cuprinde: cheltuieli de personal; cheltuieli materiale

si servicii; subventii; prime; transferuri; dobânzi aferente datoriei publice si rezerve;

b) clasa cheltuielilor de capital, cuprinzând .cheltuielile pentru investitii si cheltuielile

pentru rezerva de stat;

c) rambursari de credite, plati de dobânzi si comisioane la credite externe.

Clasificatia cheltuielilor bugetare grupeaza de asemenea, cheltuielile bugetare în

functie de caracterul si destinatia acestora pe subclase si articole de cheltuieli, astfel:

- cheltuieli social-culturale pentru: învatamânt, sanatate, cultura si arta, asistenta sociala,

alocatii si alte ajutoare pentru copii, pensii si alte cheltuieli social-culturale;

- cheltuieli pentru gospodarire comunala si locuinte;

- cheltuieli pentru aparare nationala;

- cheltuieli pentru ordine publica;

- cheltuieli pentru autoritatile publice si anume: administratia prezidentiala, organele

autoritatii legislative, judecatoresti si executive;

- cheltuieli pentru actiuni economice;

-cheltuieli pentru alte actiuni.

E.Principiul echilibrului bugetar

Reprezinta odata o cerinta de baza în teoria finantelor publice clasice.El functiona în

majoritatea tarilor lumii,aceasta pâna aproximativ în perioada crizei economice din 1923-

1933,când,pentru a iesi din criza economica si pentru a preîntâmpina altele, majoritatea tarilor

au încercat practica „bugetelor ciclice”,elaborate pe un numar mai mare de ani,în variante de

genul:

• crearea unui fond de rezerva;

• crearea fondului de egalizare

• tehnica amortizarii alternative.

16

În prezent,majoritatea tarilor lumii îsi construiesc bugetele cu deficit,care variaza ca

pondere în produsul intern brut în functie de politicile bugetare pe care le aplica partidele

aflate la guvernare în acea perioada.

F. Principiul realitatii bugetare

În timpul executiilor bugetare apar nenumarate situatii care fac necesara

reconsiderarea situatiei veniturilor si cheltuielilor bugetare aprobate, în sensul majorarii lor la

unele pozitii si al reducerii la altele. De aceea, a aparut necesitatea evitarii detalierii exagerate

a veniturilor si cheltuielilor bugetare, permitându-se în conditiile legii, a se opera de catre

Guvern, unele modificari ale acestora în timpul exercitiului bugetar, prezentandu-se

Parlamentului spre aprobare un proiect de rectificare a bugetului de stat.

G. . Principiul publicitatii bugetare

Stabileste ca „sistemul bugetar este deschis si transparent”,acest lucru realizându-se

prin:

• Dezbaterea publica a proiectelor de buget,cu prilejul aprobarii acestora;

• Publicarea actelor normative prin care au fost aprobate bugetele,precum si a

conturiloranuale de executie a acestora;

• Mijloacele de informare în masa au acces la difuzarea tuturor informatiilor cu privire

la continutul bugetului de stat,exceptând informatiile si documentele

nepublicate,prevazute de lege.

17

2. PROCESUL BUGETAR

2.1. Continutul si caracteristicile procesului bugetar

Procesul prin care sunt alocate resursele limitate care implica alegerea între obiective

si cheltuieli publice potentiale constituie ceea ce se denumeste bugetare. Bugetarea este deci

procesul care prescrie cum, când si de catre cine se solicita cheltuielile publice si sunt

alocate resursele disponibile8.

Bugetarea cuprinde trei componente esentiale si anume:

• generarea resurselor bugetare (venituri bugetare);

• solicitarea de cheltuieli publice din aceste resurse;

• alocarea resurselor care se preconizeaza a fi obtinute.

Capacitatea bugetara este importanta deoarece de ea depinde capacitatea de a

guverna.Guvernele folosesc bugetul pentru stabilirea si urmarirea unor obiective

nationale,pentru promovarea unor conditii economice favorabile,pentru a gestiona activitatile

lor,pentru a aprecia performantele precedente si a le planifica pe cele viitoare.

Capacitatea bugetara include:

a) Planificarea. Aceasta reprezinta capacitatea de a raspunde la dezvoltarile pe

termen lung si de a face adaptarile corespunzatoare, în lumina proiectelor curente, în privinta

deciziilor prezente având în vedere implicatiile viitoare;

b) Flexibilitatea, adica capacitatea de a face fata fluctuatiilor economice pe termen

scurt, incluzând capacitatea de a face proiectii ale variabilelor economice, predictii corecte

despre realizarea bugetului, de a urmari îndeaproape tendintele veniturilor fiscale si pe cele

ale cheltuielilor publice si de a întreprinde actiuni corespunzatoare;

c) Conducerea economica si anume capacitatea de a mentine stabilitatea economica

prin maximizarea cresterii economice si minimizarea inflatiei si a somajului;

d) Integrarea, adica capacitatea de a controla totalitatea bugetelor si de a lua decizii

bugetare individuale în contextul acestora, urmarind o fiscalitate viabila si realizarea politicii

economice;

e) Evaluarea, si anume capacitatea de a evalua si controla activitatile foarte

dispersate, multe din acestea fiind conduse din exterior din dorinta birocratiei.

8 Costas Cosmin Flavius, Minea Mircea Stefan – Dreptul finantelor publice, vol. I si II, Ed. Sfera Juridica, Bucuresti, 2006

18

Cetatenii (contribuabilii) sunt interesati de bugetare, deoarece doresc sa cunoasca cum

sunt cheltuiti banii publici proveniti din impozite si taxe. Ei sunt îndreptatiti în aceasta

preocupare, deoarece bugetul de stat reprezinta optiuni facute în prezent care vor influenta

deciziile ce se vor lua în viitor.

Literatura de specialitate cunoaste cel putin cinci moduri principale privind politica

bugetului9, astfel:

a) Reformismul, care argumenteaza ca politica si bugetarea trebuie sa fie opuse, ca

bugetarea trebuie sa fie în principal sau exclusiv tehnica. Politica, în sensul opiniilor si

prioritatilor oficialilor alesi si gruparilor de interes, este o ingerinta nedorita care reduce

eficienta si face ca luarea deciziei sa fie mai putin rationala.

b) Negocierea cresterii,vede bugetarea ca fiind negocieri intr-un grup de actori care

au la baza rutina-birocratii, guvernul si legislativul, care se întalnesc în fiecare an si negociaza

pentru o decizie.Acestora li se adauga grupuri de interes,iar procesul este deschis,oricine

putând iesi învingator.

c) Determinismul grupurilor de interes, considera ca aceste grupu sunt actorii

dominanti în procesul bugetar.

In aceasta forma extrema se sustine ca gruparile de interes mai bogate si mai puternice

determina bugetul.

d) Procesul bugetar este el însusi central si focalizat pe politica bugetului. Cei cu

obiective bugetare speciale încearca sa schimbe procesul bugetar în favoarea obiectivelor lor.

Ministerele se lupta între ele pentru putere bugetara prin intermediul procesului bugetar;

procesul bugetar devine instrumentul prin care se obtine sau se refuza separarea si echilibrul

dintre ministere.

e) Punctul de vedere al construirii politicii considera ca politica bugetara se

focalizeaza pe dezbaterea politicii, incluzând dezbaterile despre rolul bugetului. Pe parcursul

deliberarilor în legatura cu bugetul, trebuie rezolvate probleme precum: nivelurile cheltuielilor

publice, politica fiscala,disponibilitatea de a împrumuta pentru sustinerea cheltuielilor publice

pe perioadele de recesiune etc. Conform acestui model, negocierile au un rol important, în

special cele care au loc între ariile majore ale bugetului, cu ar fi serviciile sociale, învatamânt,

aparare.

Procesul bugetar reprezinta ansamblul actiunilor si masurilor întreprinse de institutiile

competente ale statului în scopul concretizarii politicii financiare aplicate de autoritatea

9 Drosu Saguna Dan - Tratat de drept financiar si fiscal, Ed. All Beck, Bucuresti, 2001

19

guvernamentala.8 Îndeplinirea functiilor statului presupune, între altele, asigurarea unor

servicii publice indispensabile unei societati cum ar fi: educatie, îngrijirea sanatatii, cultura,

aparare, ordine publica.

Procesul bugetar presupune existenta unor resurse financiare, precum si alocarea lor în

scopul furnizarii catre cetateni a bunurilor si serviciilor publice.

Instrumentul în care îsi gasesc reflectarea toate resursele financiare publice îl

constituie bugetul general consolidat . El cuprinde ansamblul bugetelor care reflecta fluxurile

de venituri si cheltuieli ale sectorului public si anume:

- bugetul de stat bugetul public

- bugetul asigurarilor sociale de stat national

- bugetele locale

- bugetele fondurilor speciale (extrabugetare)

- bugetul trezoreriei statului

- bugetul altor institutii publice cu caracter national.

Pentru ca acest complex sistem de bugete sa devina operational este necesara

elaborarea politicii financiare a guvernului pe o anumita perioada; concret stabilirea cadrului

juridic care sa reglementeze, pe de o parte, categoriile si nivelurile impozitelor, taxelor si altor

contributii percepute de la persoanele fizice si juridice, iar pe de alta parte structura si nivelul

cheltuielilor pentru furnizarea de bunuri si servicii publice.

Cadrul legislativ trebuie sa fie în concordanta cu obiectivele programului de guvernare

aprobat de Parlament.

Trasaturile procesului bugetar se refera la:

- caracter decizional – bugetul presupune alocarea unor resurse bugetare limitate în

raport cu nevoile societatii pentru bunuri si servicii publice;

- caracter democratic – pe parcursul derularii etapelor procesului bugetar se

manifesta atât atributele statului de drept cât si interesele economico-sociale ale

diferitelor grupuri de cetateni care detin majoritatea politica de decizie;

- caracter preponderent politic – optiunea pentru un anumit tip de politica

economica, politica financiara si monetara se reflecta în continutul bugetului.

Elaborarea si aprobarea bugetului este un act de optiune politica a fortelor

majoritare în Parlament;

- caracter de continuitate ciclica – etapele procesului bugetar sunt stabilite prin

legile specifice, cu precizarea termenelor concrete de derulare si finalizare;

8 Vacarel Iulian (coord.) - Finante publice, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2004

20

- caracter public, cu implicatii la nivel macro si micro-economic care se manifesta

în plan economic si social. Atât pe linia mobilizarii resurselor cât si a destinatiei

cheltuielilor prin procesul bugetar este influentata dezvoltarea sau stagnarea

economica, nivelul preturilor, evolutia somajului, evolutia ratei dobânzii si soldul

contului curent al balantei de plati.

2.2. Decizia bugetara

Procesul bugetar consta în repartizarea luarii deciziei bugetare pe nivelurile sau

partile implicate în elaborarea bugetului, stabilindu- i fiecarui actor institutional

competentele si termenele pentru a asigura întocmirea bugetului în termenul prevazut de lege.

Procesul bugetar este definit ca fiind „un ansamblu de operatiuni care se succeda anual

si privesc elaborarea aprobarea proiectului legii bugetare anuale, executia curenta a

bugetului,încheierea si aprobarea contului de executie bugetara, precum si control bugetar".

Procesul bugetar prezinta urmatoarele caracteristici :

• concurarea actorilor multipli, cu obiective (scopuri) diferite, la reliefarea etapelor

procedurii bugetare;

• vulnerabilitatea procesului la mediul înconjurator (o economie mai dezvoltata sau mai

putin dezvoltata, atitudinile cetatenilor fata de cheltuielile publice, fiscalitate si deficitul

bugetar);

• separarea platitorului de impozite de decidentul bugetar; procesul bugetar determina atât

nivelul de explicitare pentru contribuabili a documentului buget, cât si mecanismele de

asigurarea a acestei explicitari;

• constrângeri legate în special de nivelul deficitului bugetar, procesul bugetar stabilind

limite ale cheltuielilor publice si veniturilor fiscale, astfel încât luarea deciziei sa aiba loc în

conditiile unor astfel de constrângeri.

Obiectivele procesului bugetar sunt:

• cresterea sau reducerea cheltuielilor publice;

• echilibrul sau deficitul bugetar;

• schimbul (negocierea) dintre programe si obiective;

• concurenta sau minimalizarea concurentei;

• controlul financiar si managerial (privind depasirea cheltuielilor publice aprobate si a altor

forme de pierderi).

21

Principalele decizii bugetare sunt:

• deciziile referitoure la modul de derulare a procesului bugetar;

• deciziile referitoare la veniturile fiscale;

• deciziile privind cheltuielile publice;

• deciziile-referitoare la echilibrul bugetar;

• deciziile care privesc implementarea bugetului.

Deciziile privitoare la modul de derulare a procesului bugetar au în vedere modul

cum se iau deciziile bugetare si includ urmatoarele aspecte: participantii la discutiile despre

buget; întinderea competentelor ordonatorilor de credite bugetare; influenta grupurilor de

interes si momentul luarii deciziilor.

Deciziile referitoare la veniturile fiscale includ estimarile tehnice ale veniturilor care

vor fi disponibile în anul urmator, încercând sa se clarifice problema vizând cresterea sau

scaderea impozitelor si gradul de fiscalitate, presiunea fiscala pe categorii de contribuabili etc.

Deciziile referitoare la veniturile fiscale accentueaza lipsa resurselor, element

esential în bugetare si ilustreaza tensiunea dintre responsabilitate publica si acceptabilitate

publica, care este o caracteristica a bugetelor publice.

Deciziile privind cheltuielile publice includ anumite estimari tehnice ale acestora

pentru anul viitor. Multe dintre aceste decizii reprezinta politici semnificative cum ar fi: care

programe vor fi finantate si la ce nivel, beneficiarii programelor publice, reducerile de

cheltuieli si interese protejate.

Un rol important în luarea acestor decizii îl au ordonatorii de credite bugetare

(conducatorii de institutii publice la diferite niveluri) care sunt mai implicati decât în deciziile

privind derularea procesului bugetar si cele legate de veniturile fiscale.

Deciziile referitoare la echilibrul bugetar se refera la problema bugetara

fundamentala si anume daca bugetul de stat este echilibrat sau în caz de deficit bugetar

planificat prin legea bugetara anuala, care este întinderea deficitului si modalitatile de

acoperire ale acestuia.

Deciziile care privesc implementarea bugetului vizeaza probleme ca: întinderea

cheltuielilor efective planificate. în buget, motivatia privind variatia cheltuielilor fata de

nivelurile prevazute în buget si posibilitatea rectificarii bugetului în cursul exercitiului

bugetar.

Realizarea sistemului bugetar se înfaptuieste prin sistemul institutiilor publice

specifice statului de drept.

22

Caracteristica fundamentala a acestui sistem este pe de o parte separarea pe orizontala

a subsistemelor institutionale ale celor trei puteri în stat: legislativa, executiva si

judecatoreasca, iar pe de alta parte, subordonarea, pe verticala, a institutiilor în cadrul

fiecaruia din aceste subsisteme.

Astfel, fundamentarea bugetului se face de catre Guvern, iar aprobarea lui de catre

Parlament.

La elaborarea proiectului si executia bugetului participa organele centrale si locale ale

administratiei de stat, ordonatorii de credite si alte institutii publice (Trezoreria) Controlul

financiar privind executia concreta, în practica a bugetului revine unei institutii specializate –

Curtea de Conturi, care este subordonata direct Parlamentului.

2.3. Etapele procesului bugetar

Procesul bugetar urmeaza sase etape, prezentate în continuare:

1. Elaborarea proiectului de buget

2. Aprobarea bugetului

3. Executia bugetului

4. Încheierea executiei bugetului

5. Controlul executiei bugetului

6. Aprobarea executiei bugetului.

1. Elaborarea proiectului de buget

Elaborarea proiectului de buget este o activitate complexa la care participa Guvernul

prin Ministerul Finantelor Publice ca institutie cu responsabilitatii esentiale în procesul

bugetar, ordonatorii de credite, organele locale ale puterii si administratiei de stat.

Procesul de elaborare a bugetului are la baza programe privind principalii parametrii

macroeconomici care conditioneaza fundamentarea proiectului de buget în corelatie cu

evolutiile din economie pentru a se asigura în mod durabil, atât echilibrul financiar cât si cel

economic general. Principalii indicatori care trebuie sa stea la baza fundamentarii bugetului

sunt: evolutia produsului intern brut (crestere sau recesiune economica), rata inflatiei, gradul

de fiscalitate, evolutia creditului intern, volumul finantarii externe, datoriile scadente.

23

Ordonatorii principali de credite au obligatia ca, pâna la data de 1 mai a fiecarui an, sa

comunice Ministerului Finantelor Publice propunerile de modificare a veniturilor si

cheltuielilor pentru bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor

speciale pentru anul viitor, fata de anul în curs în conformitate cu metodologia Ministerului

Finantelor Publice. Ordonatorii vor motiva si fundamenta cauzele care determina aceste

modificari.

Consiliile locale si judetene au aceleasi obligatii privind solicitarea cotelor sau

sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat fata de anul în curs.

Ordonatorii principali de credite vor depune la Ministerul Finantelor, cel mai târziu

pâna la data de 1 iunie a fiecarui an, propunerile pentru bugetul de stat, bugetul asigurarilor

sociale de stat si bugetele fondurilor speciale.

Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale prezinta propunerile pentru

proiectele bugetelor locale la directiile generale ale finantelor publice locale si controlul

financiar de stat pâna la data de 15 mai a fiecarui an. Directiile generale ale finantelor publice

întocmesc proiectele bugetelor locale pe ansamblu judetului si a municipiului Bucuresti cel

mai târziu pâna la data de 1 iunie.

Ministerul Finantelor Publice examineaza proiectele de buget si poarta discutii cu

ordonatorii principali de credite asupra nivelului maxim al cheltuielilor bugetare. Pâna la data

de 1 iulie Ministerul Finantelor Publice, cu acordul primului-ministru, comunica ordonatorilor

principali de credite limitele de cheltuieli stabilite pe baza politicii financiare a Guvernului în

vederea definitivarii proiectelor de buget.

Proiectele de buget definitivate însotite de documentatii si fundamentari detaliate

pentru venituri si che ltuieli, se depun la Ministerul Finantelor Publice pâna la data de 1

august.

Între limitele de cheltuieli impuse de Ministerul Finantelor Publice ca institutie

responsabila cu elaborarea proiectului de bugete si cererile de fonduri solicitate de minister

apar, în foarte multe cazuri neconcordante: solicitarile fiind superioare limitelor stabilite.

Rezolvarea neconcordantelor presupune mai multe etape:

- prima treapta: la nivelul directiilor de specialitate din ministerele respective cu

directiile din cadrul Ministerului Finantelor Publice

- treapta II – Ministerul Finantelor Publice si conducatorii celorlalte institutii

publice centrale

- divergentele nesolutionate se transeaza în cadrul guvernului.

24

Criteriile care stau la baza procesului de conciliere privesc prioritatile stabilite în

programul de guvernare pentru diferitele sectoare de activitate finantate de la buget, precum si

necesitatea asigurarii stabilitatii macroeconomice.

Ministerul Finantelor Publice pe baza proiectelor de buget si a bugetului propriu,

întocmeste proiectul bugetului de stat, proiectul bugetului asigurarilor sociale de stat si

proiectele bugetelor fondurilor speciale, pe care le depune la Guvern pâna la data de 25

septembrie.

Proiectele se prezinta în Guvern, iar dupa însusirea acestora de catre Guvern, se supun

spre aprobare Parlamentului cel mai târziu pâna la data de 10 octombrie.

Proiectul de buget este însotit de un pachet de documente care constau în:

1. Expunerea de motive si proiectul legii bugetului de stat; expunerea de motive

cuprinde informatii privind evolutiile economice din anul curent în plan mondial si national,

principalele coordonate si prevederi ale politicii financiare, monetare, valutare si comerciale,

reflectate în proiectul de buget: Proiectul legii pentru aprobarea bugetului de stat cuprinde:

- volumul veniturilor cu detaliere pe tipuri de surse

- nivelul cheltuielilor cu defalcare pe destinatii

- propuneri de amendare temporara a cadrului legislativ în materie fiscala:

modificarea unor cote de impozitare, regimul de facilitati fiscale, restrictii privind

cheltuielile publice.

2. Anexele la proiectul de lege bugetara cuprind structura veniturilor pe diferite

categorii impozite, taxe si surse de natura nefiscala si structura cheltuielilor pe agentii

guvernamentale, iar în cadrul acestora în raport cu continutul economic al cheltuielilor

(curente: personal si materiale; capital- investitii).

Anexele mai cuprind bugetele unor fonduri speciale extrabugetare (venituri si

cheltuieli).

3. Informatii documentare privind modul de fundamentare a bugetului necesare

fondului legislativ în etapa de analiza si dezbatere a datelor din buget în vederea aprobarii

proiectului de lege privind bugetul de stat.

Proiectul de buget însotit de documentele enumerate se transmite Parlamentului pentru

aprobare.

25

În spiritul solidaritatii guvernamentale, membrii Executivului au obligatia, ca alaturi

de Ministrul Finantelor, sa sustina, în cadrul dezbaterilor parlamentare, proiectul de buget în

forma însusita de Guvern.

2. Aprobarea bugetului

Caracterul preponderent politic si democratic al proiectului de buget, impactul asupra

situatiei economice, financiare si sociale al prevederilor bugetare impune ca acesta sa fie

aprobat de Parlament. Parlamentul este organul legislativ, iar membrii acestuia reprezinta

interesele tuturor cetatenilor.

Fondurile publice reprezentând sume virate la buget de persoane fizice si juridice sub

forma de impozite si taxe au la baza legi aprobate în Parlament. Regimul de constituire si

utilizare a fondurilor publice trebuie sa cada sub incidenta forului legislativ, care exprima

interesele cetatenilor.

Proiectul de buget depus de guvern la parlament parcurge, pâna la aprobare, mai multe

etape:

a) prezentare de catre primul-ministru sau ministrul finantelor a raportului pe marginea

proiectului de buget în plenul Parlamentului;

b) examinarea proiectului de buget în comisiile permanente ale Parlamentului

c) analiza si aprobarea acestuia în comisia de specialitate a legislativului: comisia

buget-finante

d) dezbaterea si aprobarea proiectului de buget în Parlament

e) promulgarea de catre Presedintele Republicii a legii bugetului.

Derularea acestor etape este influentata de modul de organizare a Parlamentului

(unicameral sau bicameral) si de prerogativele fiecarei camere privind formularea de

amendamente la proiectul de buget.

Comisiile permanente ale parlamentului sunt structurate pe domenii: educatie, cultura,

ocrotirea sanatatii, amenajarea teritoriului si protectia mediului, aparare si situatie materiala,

agricultura, industrie si transporturi. Acestea examineaza proiectul de buget fiecare pe

domeniul specific si formuleaza amendamentele pe care le depun la comisia de specialitate a

legislativului – Comisia buget – finante –banci.

Dezbaterea si aprobarea proiectului de buget în parlament este o actiune complexa

între responsabilitate si imagine electorala. Membrii parlamentului, grupati în formatiuni

26

politice, propun amendamente la proiectul de buget, prin acestea încercând sa satisfaca cât

mai multe din solicitarile cetatenilor pe care- i reprezinta si care le-au acordat votul.

Fundamentarea, ierarhizarea, selectarea si aprobarea amendamentelor la proiectul de

buget este un proces extrem de complex, deoarece, pe de o parte resursele bugetului sunt

limitate în raport cu cerintele societatii. Pe de alta parte, chiar în cadrul aceluiasi partid politic,

amendamentele unor parlamentari pot intra în contradictie cu amendamentele formulate de

alti parlamentari.

Pentru a se evita discutiile neprincipiale sau partizane se procedeaza în trepte: se

stabilesc amendamentele în cadrul fiecarui partid si apoi, se încearca, aprobarea lor în

Parlament. Prin amendamentele propuse de partidul de guvernamânt se încearca mentinerea

politicii economice a Guvernului. Prin amendamentele formulate de partidele din opozitie se

încearca, uneori, modificarea acestei politici.

În acceptarea sau respingerea amendamentelor trebuie sa se urmareasca asigurarea

unor efecte favorabile din punct de vedere social si economic pentru o masa cât mai mare de

cetateni. Se va evita satisfacerea unor interese de grup, care datorita pozitiei din societate fac

lobby (cercurile oamenilor de afaceri, reprezentantii mass-media etc.).

Odata adoptat pachetul de amendamente al unui partid trebuie sustinut de toti

parlamentarii acestuia respectându-se principiul disciplinei de partid, fara care o formatiune

politica nu poate functiona.

Fiecare partid încearca sa-si impuna, în cadrul dezbaterilor din parlament propriile

amendamente.

Transarea setului de amendamente care sunt aprobate în parlament se face prin

negocieri politice între partidele parlamentare, cu respectarea principiului majoritatii.

Posibilitatile parlamentului de a modifica substantial datele din proiectul de buget sunt

limitate. Aceasta deoarece echilibrul financiar stabilit prin proiectul de buget are la baza o

multitudine de parametrii macroeconomici si de restrictii care vizeaza echilibru monetar si cel

valutar.

Exemplu: majorarea cheltuielilor bugetare, fara asigurarea corespunzatoare a

veniturilor sau reducerea veniturilor fara diminuarea adecvata a cheltuielilor publice poate

avea efecte imprevizibile: scaparea de sub control a inflatiei, deprecierea accentuata a

monedei nationale, afectarea capacitatii de plata externe, polarizarea accentuata a societatii.

Dupa aprobarea de catre Parlament, legea bugetara trebuie semnata de presedinte,

dupa care urmeaza publicarea ei în Monitorul Oficial.

27

Daca presedintele are obiectiuni, ele sunt formulate în scris si se poate cere

reexaminarea proiectului de buget de catre Parlament.

3. Executia bugetului

Dupa promulgarea de catre Presedinte legea privind bugetul se publica în Monitorul

Oficial si respectarea ei devine obligatorie pentru institutii, agenti economici si populatie.

Executia bugetului se realizeaza pe durata anului bugetar.

Executia bugetara este activitatea de încasare a veniturilor bugetare si efectuare a

cheltuielilor aprobate prin buget.

Executia de casa a bugetului reprezinta un complex de operatiuni privind încasarea,

pastrarea si eliberarea de resurse financiare pentru efectuarea cheltuielilor publice.

La baza executiei de casa a bugetului stau urmatoarele principii:

- delimitarea atributiilor persoanelor care dispun de utilizarea resurselor financiare de

atributiile celor care executa încasarea acestora si unitatea de casa.

- Pentru fiecare buget (central, local) se deschide câte un cont de unde se elibereaza

resursele financiare pentru efectuarea cheltuielilor.

- Este interzisa efectuarea de plati direct din încasari.

Executia bugetara este un proces amplu si complex la care sunt antrenati un numar

foarte mare de operatori bugetari:

- aparatul fiscal cu toate structurile sale centrale si teritoriale

- institutiile bugetare: ministere si alte agentii guvernamentale – ordonatori

principali de credite –

- institutiile publice operative: scoli, spitale, muzee, teatre, unitati militare, instante

judecatoresti – ordonatori tertiari

- unitati administrativ – teritoriale si alte entitati publice care primesc transferuri de

la bugetul de stat.

Responsabilitatea executiei bugetare revine Guvernului care prin institutiile sale

componente trebuie sa-si dovedeasca capacitatea de administrare atât a procesului de

colectare a veniturilor la un nivel cât mai înalt, cât si procesul de utilizare eficienta a

alocatiilor bugetare.

Prevederile bugetare privind veniturile reprezinta limite minime de realizat; exceptie

fac veniturile din împrumuturi, care constituie limite maxime de atins.

28

Cheltuielile bugetare aprobate prin lege reprezinta limite maxime, ce nu pot fi

depasite. Institutiile publice care executa bugetul au stabilite limitele de cheltuieli pe destinatii

si este interzisa schimbarea destinatiilor. O astfel de actiune poarta denumirea de deturnare de

fonduri si se sanctioneaza prin lege.

Ministerul Finantelor Publice realizeaza monitorizarea operativa a executiei bugetare

urmarind mentinerea, pe parcursul executiei bugetare, a raportului dintre venituri si cheltuieli

în limitele aprobate prin legea bugetara asigurându-se echilibrul financiar si cel monetar.

Veniturile si cheltuielile aprobate prin bugetul de stat, prin bugetul asigurarilor sociale

de stat se repartizeaza pe trimestre, în functie de termenele legale de încasarea veniturilor si

de perioada în care este necesara efectuarea cheltuielilor.

Încasarea veniturilor cuvenite bugetului si efectuarea platilor de la buget se efectueaza

printr-o institutie specializata Trezoreria statului. În localitatile în care aceasta nu are sedii

operatiunile sunt efectuate de o Banca Comerciala printr-o conventie privind prestarea de

servicii încheiata între Ministerul Finantelor Publice si conducerea bancii respective.

Executia veniturilor bugetare se realizeaza prin aparatul fiscal al Ministerului

Finantelor Publice: Directiile Finantelor Publice la nivel de judet, Administratia Financiara la

nivel de municipiu. Circumscriptie financiara la nivelul oraselor, perceptii rurale si agenti

fiscale la nivelul comunelor.

Prin legea bugetara anuala se aproba creditele bugetare pentru cheltuielile fiecarui

exercitiu bugetar.

Creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat pot fi folosite, la cererea ordonatorilor

principali de credite, numai dupa deschiderea de credite sau alimentarea cu fondurile de catre

Ministerul Finantelor Publice a conturilor deschise pe seama acestora la trezoreria statului.

Restrictii privind dispunerea sau efectuarea cheltuielilor aprobate prin buget:

- ordonatori principali, tertiari si secundari finantati din bugetul central nu pot dispune

plati decât dupa deschiderea de credite bugetare pe baza dispozitiei de deschidere de credite;

la nivelul bugetelor locale ordonatorii principali de gradul I si cei tertiari (gradul III) nu pot

dispune plati pâna nu le sunt alimentate conturile curente deschise la Trezorerie;

- alocatiile pentru cheltuielile de personal si de capital, aprobate pe ordonatori de

credite si în cadrul acestora, pe capitole, nu pot fi majorate si nu pot fi utilizate la alte articole

de cheltuieli.

- creditele bugetare, aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetara

anuala, nu pot fi utilizate pentru finantarea cheltuielilor altui ordonator principal de credite.

29

- cheltuielile aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finantarea cheltuielilor

altui capitol.

Ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de

stat si bugetelor fondurilor speciale sunt conducatorii autoritatilor publice, ministrii si

conducatorii celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale.

La Camera Deputatilor si la Senat, ordonatorii principali de credite sunt secretarii

generali ai acestora.

Ordonatorii secundari sau tertiari de credite sunt conducatorii institutiilor publice cu

personalitate juridica, finantate din bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si din

bugetele fondurilor speciale.

Ordonatorii principali de credite repartizeaza creditele bugetare aprobate prin buget pe

unitatile ierarhic inferioare, în raport cu bugetul acestora si aproba efectuarea cheltuielilor din

bugetul propriu.

Ordonatorii secundari de credite aproba efectuarea cheltuielilor din bugetele propriu si

repartizeaza creditele bugetare aprobate pe unitatile ierarhic inferioare, ai caror conducatori

sunt ordonatori tertiari de credite.

Ordonatorii tertiari de credite utilizeaza creditele ce le-au fost repartizate numai pentru

nevoile unitatilor pe care le conduc în conformitate cu bugetul propriu aprobat.

Ordonatorii principali de credite pot delega dreptul de a aproba folosirea si

repartizarea creditelor bugetare înlocuitorilor lor de drept.

Angajarea si efectuarea de cheltuieli din sumele aprobate prin bugetul de stat, bugetul

asigurarilor sociale de stat sau bugetele fondurilor speciale se aproba de ordonatorul de credite

si se efectueaza numai cu viza prealabila de control financiar preventiv- intern.

Operatiunile de angajare a cheltuielilor supuse controlului preventiv exercitat de

Curtea de Conturi se efectueaza cu viza acesteia.

4. Încheierea executiei bugetare

Modul de gestionare a bugetului se concretizeaza prin întocmirea la finele anului

bugetar, a contului de executie bugetara.

Continutul contului de executie bugetara difera în functie de metoda de evidenta

bugetara adoptata: sistemul de exercitiu sau sistemul de gestiune.

În sistemul de exercitiu contul de executie bugetara cuprinde totalitatea operatiunilor

care privesc anul bugetar, respectiv, chiar daca încasarea unor venituri si/sau efectuarea unor

30

cheltuieli se realizeaza dupa încheierea anului bugetar. În aceasta situatie pentru o perioada de

câteva luni, în cursul unui an bugetar se conduce o evidenta paralela, concretizata în conturi

de venituri si respectiv de cheltuieli, corespunzatoare atât anului curent, cât si anului bugetar

precedent.

În sistemul de gestiune, contul de executie bugetara cuprinde numai operatiunile de

încasari a veniturilor si plati în contul cheltuielilor realizate efectiv în anul bugetar respectiv.

Dupa încheierea anului ordonatorii de credite întocmesc si înainteaza pe verticala dari

de seama privind executia bugetului, documente care se centralizeaza si pe baza lor

ordonatorii principali întocmesc dari de seama pentru sectorul de care raspund si le înainteaza

Ministerului Finantelor Publice. Acesta primeste situatii privind executia bugetului de la

Trezorerie si de la celelalte organizatii centrale care raspund de executia bugetului asigurarilor

sociale de stat si a bugetelor fondurilor speciale. În baza darilor de seama primite de

Ministerul Finantelor Publice elaboreaza lucrarile privind contul general anual de executie a

bugetului de stat, a bugetului asigurarilor sociale de stat si conturile anuale de executie ale

bugetelor fondurilor speciale pe care le prezinta Guvernului.

Contul general anual de executie a bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de

stat precum si conturile anuale de executie ale bugetelor fondurilor speciale se întocmesc în

structura bugetelor aprobate.

Acestea vor cuprinde:

A. La venituri:

1. prevederi bugetare aprobate initial

2. prevederi bugetare definitive

3. încasari realizate

B. La cheltuieli:

1. credite aprobate initial

2. credite definitive

3. plati efectuate

Excedentul sau deficitul bugetului de stat, al bugetului asigurarilor sociale de stat si al

bugetelor fondurilor speciale se stabileste ca diferenta între veniturile încasate pâna la

închiderea exercitiului bugetar si platile efectuate pâna la aceeasi data.

31

Contul general de executie bugetara, întocmit de Ministerul Finantelor Publice se

prezinta Guvernului, care dupa discutare, îl supune Parlamentului pentru dezbatere si

aprobare.

5. Controlul executiei bugetului

Controlul asupra modului de gestionare a fondurilor cuprinse în buget revine unui

organism specializat, denumit în majoritatea tarilor, Curtea de Conturi.

Curtea de Conturi este o institutie independenta, exterioara Guvernului care raporteaza

Parlamentului constatarile rezultate, în urma controalelor efectuate ea propune masuri de

îmbunatatire a unor dispozitii legale în vederea cresterii eficientei utilizarii banului public.

Curtea de conturi efectueaza control preventiv asupra unor activitati. În privinta

contului de executie bugetara, Curtea de conturi efectueaza la fiecare institutie publica

controlul ulterior, vizând legalitatea si realitatea datelor cuprinse în acest document. Curtea de

conturi verifica eficienta, eficacitatea si economicitatea executiei bugetare, pronuntându-se

asupra modului cum am fost gestionati banii publici la nivelul fiecarei institutii si pe

ansamblul bugetului.

La încheierea verificarilor efectuate prin structurile sale functionale, daca nu se

constata ilegalitati si prejudicii aduse fondurilor publice, Curtea de Conturi emite actul de

descarcare de gestiune a conducatorului (ordonator de credite) fiecarei institutii publice. Daca

se constata operatiuni ilegale, generatoare de pagube materiale acestea se recupereaza prin

organele de jurisdictie ale Curtii de conturi (daca în organizarea curtii de conturi exista astfel

de organe) sau prin organele de profil din sfera puterii judecatoresti.

Dupa efectuarea verificarilor Curtea de conturi prezinta Parlamentului raportul privind

controlul contului de executie bugetara în vederea dezbaterii si aprobarii acestui cont.

Guvernul îsi are organizat propriul sau organ de control financiar preventiv si ulterior.

Acesta functioneaza la nivelul Secretariatului general al Guvernului, la nivelul fiecarei agentii

guvernamentale, un loc aparte revenind Ministerului Finantelor Publice care poate verifica

oricare din celelalte institutii bugetare asupra legalitatii si eficientei gestionarii fondurilor

publice.

Organizarea si functionarea controlului financiar asupra executiei bugetare prezinta

particularitati de la o tara la alta. Important este ca, prin formele concrete de organizare si

functionare a controlului financiar, sa se evite manifestarea conflictului de interese si sa se

realizeze controlul reciproc al puterilor în stat.

32

În afara controlului financiar functioneaza controlul politic executat de Parlament.

Acest tip de control se manifesta atât cu prilejul examinarii si aprobarii proiectului de buget,

cât si la aprobarea contului de executie bugetara.

6. Aprobarea executiei bugetare

Aprobarea executiei bugetare presupune aprobarea de catre Parlament a contului de

executie bugetara.

În acest scop Comisiile reunite de buget- finante ale parlamentului analizeaza contul de

executie bugetara, dupa care urmeaza dezbaterea, de catre Parlament, a proiectului de Lege

privind aprobarea contului de executie bugetara.

În acest sens, Executivul prezinta în fata Parlamentului sinteza evolutiilor economico-

financiare din anul la care se refera executia bugetara si factorii care au influentat evolutia

acesteia. Formatiunile politice, prin reprezentantii ei, fac aprecieri privind calitatea gestiunii

bugetare comparativ cu prevederile bugetului aprobat. Se pot avansa propuneri privind

modificarea unor legi în vederea cresterii eficientei utilizarii banilor publici. Se trece la

discutarea pe articole a proiectului legii privind aprobarea contului de executie bugetara.

Parlamentul poate solicita continuarea verificarilor de catre Curtea de Conturi a anumitor

aspecte ale executiei bugetare si raportarea catre Parlament a constatarilor rezultate si a

masurilor legale aplicate.

Votul fiind favorabil asupra proiectului de lege privind aprobarea contului de executie

bugetara marcheaza încheierea etapelor procesului bugetar.

33

3. APROBAREA, EXECUTIA SI CONTROLUL BUGETULUI DE STAT

3.1. Legea bugetului de stat

Elaborarea proiectului de stat10 - reprezinta prima etapa a procesului bugetar la

nivelul acestui buget, care consta în formularea propunerilor privind veniturile si cheltuielile

bugetare de catre ordonatorii de credite, comunicarea acestora Ministerul Finantelor Publice

la nivelul caruia are loc centralizarea într-un document numit proiect al legii bugetului de stat;

- este documentul elaborat de catre Guvern Ministerul Finantelor Publice, pe baza proiectelor

bugetelorordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum si a proiectelor bugetelor

locale.

Elaborarea proiectului de buget se bazeaza pe:

• prognozele indicatorilor macroeconomici si sociali din anul bugetar pentru care se

întocmeste buge tul si ale celor pentru urmatorii trei ani;

• politici fiscale si bugetare;

• prevederile memorandumurilor de finantare, de întelegere sau ale altor acorduri

internationale cu organisme si institutii financiare internationale, semnate si/sau ratificate;

• politicile si strategiile sectoriale, prioritatile stabilite în formularea propunerilor de buget,

prezentate de ordonatorii principali de credite;

• propuneri de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite;

• programele întocmite de catre ordonatorii principali de credite în scopul finantarii unor

actiuni de ansamblu, programe ce sunt însotite de estimarea anuala a performantelor

fiecarui program;

• propunerile de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum si de

transferuri consolidabile pentru autoritatile administratiei publice locale;

• posibilitatile de finantare a deficitului bugetar.

Acesti indicatori sunt elaborati de organele abilitate, pâna la data de 31 martie a anului

curent, urmând a fi actualizati pe parcursul desfasurarii procesului bugetar.

Procesul elaborarii proiectului de buget se desfasoara pe baza unui calendar ce

stabileste termenele limita pentru fiecare subetapa a acestuia.

Calendarul procesului bugetar este prezentat astfel:

10 Popescu Nicolae – Finante publice, Ed. Economica, Bucuresti, 2005

34

1. Ministerul Finantelor Publice înainteaza Guvernului, pâna la data de 1 mai,

obiectivele politicii fiscale si bugetare pentru anul bugetar pentrucare se elaboreaza proiectul

de buget si urmatorii ani, împreuna cu limitele de cheltuieli stabilite pe ordonatorii principali

de credite;

2. Guvernul aproba obiectivele politicii fiscale si bugetare, precum si limitele de

cheltuieli pâna la data de 15 mai, dupa care informeaza comisiile pentru buget, finante si

banci ale Parlamentului asupra principalelor orientari ale politicii sale macroeconomice si ale

finantelor publice;

3. Ministerul Finantelor Publice transmise ordonatorilor principali de credite, pâna la

data de 1 iunie a fiecarui an, o scrisoare cadru care specifica contextul macroeconomic pe

baza caruia se întocmesc proiectele de buget, metodologiile de elaborare a acestora, precum si

limitele de cheltuieli aprobate de Guvern;

4. Ministerul Finantelor Publice formuleaza propuneri pentru modificarea limitelor de

cheltuieli datorita schimbarii cadrului macroeconomic, ce sunt adoptate de catre Guvern si

apoi trasmise ordonatorilor principali de credite, în vederea definitivarii proiectelor de buget;

5. Ordonatorii principali de credite au obligatia ca, pâna la data de 15 iulie a fiecarui

an, sa depuna la Ministerul Finantelor Publice propunerile pentru proiectul de buget si anexele

la acesta, pentru anul urmator, cu încadrarea în limitele de cheltuieli si estimarile pentru

urmatorii 3 ani, însotite de documentatii si fundamentari detaliate;

6. Camera Deputatilor si Senatul, cu consultarea Guvernului, îsi aproba bugetele

proprii si le înainteaza Guvernului în vederea includerii lor în proiectul bugetului de stat;

7. Autoritatile administratiei publice locale au obligatia de a transmite propunerile de

transferuri consolidabile si de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;

8. Ministerul Finantelor Publice examineaza proiectele de buget si poarta discutii cu

ordonatorii principali de credite, urmând ca proiectele de buget si anexele la acestea,

definitivate sa fie depuse la Ministerul Finantelor Publice, pâna la data de 1 august a fiecarui

an. În caz de divergenta, hotareste Guvernul;

9. Ministerul Finanatelor Publice, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor

principali de credite si a bugetului propriu, întocmeste proiectele legilor bugetare si

proiectelor bugetare, pe care le depune Guvernului, pâna la data de 30 septembrie a fiecarui

an. Proiectul legii bugetului de stat este însotit de un suport privind situatia macroeconomica

pentru anul bugetar pentru care se elaboreaza proiectul de buget si proiectia acestuia în

urmatorii trei ani. Raportul si proiectele legilor bugetare anuale exprima politica fiscal-

bugetara a Guvernului, precum si informatii relevante în domeniu.

35

10. Dupa însusirea de catre Guvern a proiectelor legilor bugetare si de buget, acesta le

supune spre adoptare Parlamentului, cel târziu pâna la data de 15 octombrie a fiecarui an.

Totodata, în bugetul de stat se include Fondul de rezerva bugetara la dispozitia

Guvernului si Fondul de interventie la dispozitia Guvernului.

Fondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului se repartizeaza unor ordonatori

principali de credite ai bugetului de stat si ai bugetelor locale, pe baza de hotarâri ale

Guvernului, pentru finantarea unor cheltuieli urgente sau neprevazute aparute în timpul

exercitiului bugetar. Alocarea de sume pentru bugetele locale se face prin majorarea sumelor

defalcate din unele venituri ale bugetului de stat sau a transferurilor de la bugetul de stat catre

bugetele locale pentru investitii finantate partial din împrumuturi externe, dupa caz.

Fondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului se poate majora în cursul anului

bugetar cu creditele bugetare anuale (aferente sarcinilor care au fost desfiintate sau amânate)

ale ordonatorilor principali de credite bugetare, finantati din bugetul de stat.

Fondul de interventie la dispozitia Guvernului se repartizeaza unor ordonatori

principali de credite ai bugetului de stat si ai bugetelor locale, pe baza de hotarâri ale

Guvernului, pentru finantarea unor actiuni urgente în vederea înlaturarii efectelor unor

calamitati naturale si sprijinirii persoanelor fizice sinistrate. În cursul exercitiului bugetar

acest fond poate fi majorat de Guvern din Fondul de rezerva bugetara la dispozitia

Guvernului, în functie de necesitatile privind asigurarea sumelor pentru înlaturarea efectelor

calamitatilor naturale.

Întocmirea proiectului legii bugetului de stat constituie rezultatul primei etape a

procesului bugetar, respectiv elaborarea bugetului de stat.

Examinarea si aprobarea proiectului buget de stat

Dupa întocmire, proiectul de buget este supus dezbaterii si aprobarii Parlamentului. În

cadrul celei de a doua etape a procesului bugetar distingem urmatoarele faze:

• dezbaterea la nivelul comisiilor de specialitate, la care are loc avizarea proiectului;

• întocmirea Raportului comun;

• dezbaterea generala în sedinta comuna a celor doua camere ale Parlamentului;

• votarea legii bugetului de stat;

• promulgarea legii bugetului de stat de catre Presedintele tarii;

• publicarea legii bugetului de stat în Monitorul Oficial.

Etapele examinarii si aprobarii proiectului bugetului de stat sunt:

1.Proiectul bugetului de stat, la care este anexat bugetul fondului de asigurari sociale

de sanatate, este depus la Parlament de catre Guvern împreuna cu Raportul privind situatia

36

economica si financiara a tarii si protectia acesteia în viitor si cu proiectul legii bugetare

anuale.

2.Aceste documente sunt examinate de catre comisiile permanente ale fiecarei Camere

(Comisia de buget si finante si alte comisii interesate), care îsi dau avizul. Totodata,

examinarea este realizata si de catre Compartimentul tehnic- legislativ al fiecarei Camere.

La nivelul acestor comisii, unde are lor examinarea, sunt formulate si amendamente.

Daca acestea maresc deficitul bugetar sunt necesare analize si discutii cu reprezentantii

Guvernului pentru gasirea de solutii optime.

Comisiile permanente, precum si Compartimentul tehnic-legislativ comunica avizul

adoptat si amendamentele propuse reunite într-un raport comun.

3. În sedinta comuna a celor doua camere ale Parlamentului are loc dezbaterea atât a

proiectului bugetului de stat cât si a raportului comun privind amendamentele.dezbaterea

proiectului de buget se realizeaza pe ansamblu, pe parti, capitole, subcapitole, titluri articole,

si alineate, dupa caz, si pe ordonatorii principali de credite, pentru anul bugetar, precum si

creditele de angajament pentru actiuni multianuale.

La aceasta dezbatere generala participa si primul-ministru, care expune motivele ce au

condus la elaborarea proiectului bugetului de stat, a proiectului legii bugetare anuale si a

Raportului privind proiectul legii bugetului de stat.

4. Adoptarea Legii Bugetului de stat se efectueaza pe baza votului de ansamblu a legii,

care poate fi deschis sau secret.

5.Legea Bugetului de stat este supusa promulgarii de catre presedintele tarii, dupa care

este publicata în Monitorul Oficial. Legea bugetului de stat intra în vigoare de la data

publicarii.

Legile bugetare cuprind:

• la venituri, estimarile anului bugetar;

• la cheltuieli, creditele bugetare determinate de autorizarile continute în legi

specifice, în structura functionala si economica a acestora;

• deficitul sau excedentul bugetar, dupa caz;

• reglementari specifice exercitiului bugetar.

Anexele legilor bugetare cuprind:

• sintezele bugetului de stat, bugetului Fondului national unic de asigurari sociale de

sanatate;

• bugetele ordonatorilor principali de credite si anexele la acestea;

37

• sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si criteriile de repartizare a

acestora;

• alte anexe specifice.

Daca legile bugetare nu au fost adoptate cu cel putin 3 zile înainte de expirarea

exercitiului bugetar. Guvernul îndeplineste sarcinile prevazute în bugetul anului precedent,

limitele lunare de cheltuieli neputând depasi, de regula, 1/12 din prevederile bugetelor anului

precedent, cu exceptia cazurilor deosebite, temeinic justificate de catre ordonatorii principali

de credite, sau, dupa caz, 1/12 din sumele propuse în proiectul de buget, în situatia în care

acestea sunt mai mici decât cele din anul precedent. Institutiile publice si actiunile noi,

aprobate în anul curent, dar care încep cu data de 1 ianuarie a anului bugetar urmator, vor fi

finantate, pâna la aprobarea legii bugetare, în limita a 1/12 din prevederile acestora cuprinse

în proiectul de buget.

Legile bugetare anuale pot fi modificate în cursul exercitiului bugetar prin legi de

rectificare elaborate cel mai târziu pâna la data de 30 noiembrie. Acestor legi rectificative li

se aplica aceleasi proceduri ca si legilor bugetare anuale initiale.

Potrivit practicii internationale, insitutia specializata in elaborarea proiectului de buget

este fie Ministerul Finantelor, in Europa, fie biroul bugetar care functioneaza pe langa

presedintele executivului, situatie specifica S.U.A.

In statele europene, lucrarile privind elaborarea bugetului sunt pregatite de aparatul

Ministerului Finantelor, care intocmeste un anteproiect ce are la baza evaluarea veniturilor si

cheltuielilor bugetare dupa metode care difera de la o tara la alta si de la o etapa la alta si

anume: metoda automata sau a penultimei, metoda majorarii sau a diminuarii si metoda

evaluarii directe.

Legea anuala a bugetului de stat constituie actul prin care Parlamentul

autorizeaza realizarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor prevazute în bugetul de stat.

Neconcordantele ce pot aparea intre propunerile formulate de ministere si evaluarile

Ministerului Finantelor sunt transate de primul ministru, iar in cazul in care aceste divergente

nu sunt solutionate, in unele tari discutiile sunt supuse

arbitrajului presedintelui republicii.

Criteriile care stau la baza procesului de conciliere vizeaza prioritatile stabilite in

programul de guvernare pentru diferitele sectoare de activitate finantate de la buget, precum si

eficienta, eficacitatea si economicitatea apreciate in raport cu indicatorii de performanta

specifici fiecarui domeniu bugetar.

38

Finalizarea proiectului de buget se materializeaza intr-o serie de documente si anume:

expunerea de motive si proiectul legii bugetului de stat, anexele la proiectul de lege bugetara,

precum si informatii documentare cu privire la modul de fundamentare a bugetului, informatii

ce sunt utile parlamentului cu ocazia analizei si dezbaterilor in vederea aprobarii proiectului

de lege privind bugetul de stat.

Proiectul de buget, una dintre cele mai importante decizii ale puterii executive, este

insusit de Guvern in ansamblul sau, dar si de membrii acestuia care au obligatia, in virtutea

solidaritatii guvernamentale, sa- l sustina, alaturi de ministrul finantelor, in cadrul dezbaterilor

parlamentare.

Aprobarea bugetului de stat este una din atributiile Parlamentului pe care acesta nu o

poate exercita decât în sedinta comuna a celor doua camere. în sedintele comune, lucrarile se

desfasoara potrivit unui regulament cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor.

Acesta este actul normativ care completeaza si circumstantiaza reglementarile din

Constitutie privind procedura parlamentara în general si procedura bugetara speciala

parlamentara.

În Capitolul II intitulat „Proceduri speciale", Sectiunea I, art. 44-53, se reglementeaza

principiile procedurii având ca obiect „Aprobarea bugetului de stat si a bugetului asigurarilor

sociale de stat" si anume:

Proiectele legilor bugetare se trimit de catre Guvern birourilor permanente ale celor

doua camere vor asigura difuzarea acestora catre deputati si senatori;

Proioctele legilor bugetare se trimit si comisiilor pentru buget, finante, banci din cele

doua camere, pentru dezbatere si avizare. Celelalte comisii permanente avizeaza aceste

proiecte în legatura cu acele capitole care intra sub incidenta obiectului lor de activitate;

Amendamentele la cele doua proiecte se pot prezenta în scris la cele doua comisii

parlamentare pentru buget, finante, banci, de catre grupurile parlamentare, deputati si senatori,

în termen de 5 zile de la primirea proiectelor;

Comisiile sesizate în fond pentru examinarea celor doua proiecte de buget întocmesc

câte un raport comun fiecarui proiect, în cel mult 30 de zile de la sesizare, în care prezinta

amendamentele admise si cele respinse, precum si o motivare a solutiei adoptate;

Sedinta comuna a celor doua camere având ca obiect aprobarea celor doua proiecte de

buget parcurge urmatoarele faze procedurale:

- expunerea continutului celor doua proiecte, prin prezentarea de catre initiator a elementelor

de fundamentare a acestora;

39

- prezentarea raportului comun al celor doua comisii permanente de catre unul din presedintii

comisiilor sesizate în fond sau de catre un raportor desemnat de acestia;

- dezbaterea generala a proiectelor de buget în sedinta comuna la care iau cuvântul numai câte

un reprezentant al grupurilor parlamentare si parlamentarii care nu fac parte din aceste

grupuri. Reprezentantul Guvernului are dreptul sa ia cuvântul înainte de încheierea dezbaterii

generale.

În faza dezbaterii generale nu pot fi propuse amendamente;

- dezbaterea pe articole a fiecarui proiect de buget. Se supun la vot cu prioritate

amendamentele propuse în raportul comun. La discutarea fiecarui articol pot lua cuvântul toti

deputatii si senatorii. în cursul luarilor de cuvânt pot fi prezentate numai amendamente

privind probleme de redactare sau care nu aduc atingere fondului problemei discutate;

Amendamentele si articolele dezbatute sunt adoptate daca întrunesc majoritatea de

voturi a deputatilor si senatorilor prezenti la lucrarile sedintei comune;

În faza finala a lucrarilor sedintei comune, dupa terminarea dezbaterii pe articole,

proiectele de lege se supun în întregime votului final al deputatilor si senatorilor.

3.2. Veniturile si cheltuielile bugetare si executia acestora

Executia veniturilor se face în cadrul a doua faze:o faza administrativa si o faza de

executie contabila.

Faza executiei administrative a veniturilor este cea în cursul careia suni efectuate

operatiunile indispensabile încasarii ulterioare. În principiu,faza administrativa este atribuita

ordonatorilor. Totusi, numai emiterea titlurilor de percepere este în competenta exclusiva a

acestora. Operatiunile de constatare si de lichidare pot fi facute în realitate de functionari sau

de agenti publici care nu au calitatea de ordonatori. Operatiunile ce se deruleaza în cadrul

fazei administrative a executiei veniturilor bugetare sunt urmatoarele:

- Stabilirea veniturilor care cuprinde doua operatiuni: constatarea, operatiunea

prealabila si fundamentala prin care creanta bugetara este fixata si consta în determinarea

din punct de vedere material si juridic a bazei impozabile; lichidarea, urmarea logica a

operatiunii de constatare si consta în determinarea creantei bugetare ca suma, adica calcularea

impozitului datorat;

- Emiterea titlului de percepere, ce tine de competenta exclusiva a ordonatorilor.

Titlurile de percepere a veniturilor sunt de forme variate: rol, pentru impozite directe (rolurile

40

sunt titluri colective cuprinzând lista contribuabililor în care se mentioneaza pentru fiecare

contribuabil datoria fiscala), avizul de urmarire (percepere) pentru impozitele indirecte etc.

Aceste titluri de creanta sunt prin ele însele executorii (pentru creantele fiscale) sau pot

fi pronuntate ca executorii (pentru creantele nefiscale).

Faza executiei contabile (încasarea) cade în sarcina contribuabilului care trebuie sa-si

puna semnatura pe titlul de percepere care îi este transmis de ordonator.

Executia veniturilor bugetului de stat este activitatea de încasare a impozitelor,

taxelor, contributiilor si a altor venituri cuvenite acestui buget. Principiile ce stau la baza

executiei veniturilor bugetare sunt:

• nici un impozit, taxa sau alte obligatii de natura acestora nu pot fi înscrise în buget

si încasate, daca acestea nu au fost stabilite prin lege;

• legea bugetara anuala aproba, pentru fiecare an, lipsa impozitelor, taxelor si a

cotelor acestora, precum si a celorlalte venituri ale statului care urmeaza sa se

perceapa;

• este interzisa perceperea sub orice titlu si sub orice denumire de contributii directe

sau indirecte în afara celor stabilite prin lege.

Executia bugetara se încadreaza strict în anul financiar, care are aceeasi durata ca si

exercitiul bugetar, atât pentru stat, cât si pentru agentii economici.

Colectarea creantelor bugetare

Ministerul Finantelor Publice adminsitreaza veniturile statului, ceea ce presupune

administrarea impozitelor, taxelor, contributiilor sociale si a altor venituri bugetare potrivit

legii, prin intermediul procedurilor de gestiune, colectare, control fiscal, solutionare a

contestatiilor si de dezvoltare a unor relatii de parteneriat cu contribuabilii, inclusiv prin

acordarea de servicii de asistenta, conform competentelor.

Un rol însemnat îl are Agentia Nationala de Administrare Fiscala, aceasta având

printre obiectivele principale colectarea veniturilor bugetului de stat (impozite, taxesi alte

venituri ale bugetului de stat,conform competentelor), precum si a veniturilor bugetului

asigurarilor sociale de stat (contributia de asigurari sociale), bugetului asigurarilor pentru

somaj (contributia de asigurari sociale), bugetului asigurarilor pentru somaj (contributia de

asigurari pentru somaj), bugetului, Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate

(contributia pentru asigurari sociale de sanatate, contributia de asigurare pentru accidente de

munca si boli profesionale) datorate de platitori, persoane juridice si persoane fizice. Agentia

Nationala de Administrare Fiscala este autorizata sa aplice, prin organele abilitate,

41

modalitatile de executare si masurile asiguratorii, în conditiile legii, pentru a caror colectare

este competenta potrivit legii.

Stingerea creantelor fiscale

Plata – Platile catre organele fiscale se efectueaza prin intermediul bancilor,

trezoreriilor si al altor institutii autorizate sa deruleze operatiuni de plata.

Plata obligatiilor fiscale se efectueaza de catre debitori, distinct, pe fiecare impozit,

taxa, contributie si alte sume datorate bugetului general consolidat, inclusiv dobânzi si

penalitati de întârziere.

În cazul stingerii prin plata a obligatiilor fiscale, momentul platii este:

• în cazul platilor în numerar, data înscrisa în documentul de plata eliberat de

organele sau persoanele abilitate de organul fiscal;

• în cazul platilor efectuate prin mandat postal, data postei, înscrisa pe mandatul

postal;

• în cazul platilor efectuate prin decontare bancara, data la care bâncile debiteaza

contul platitorului pe baza instrumentelor de decontare specifice, confirmate prin

stampila si semnatura autorizata a acestora;

• pentru obligatiile fiscale care se sting prin anulare de timbre fiscale mobile, data

înregistrarii la organul competent a documentului sau a actului pentru care s-au

depus si anual timbrele datorate potrivit legii.

Compensare – Prin compensare se sting creantele administrate de Ministerul

Finantelor Publice cu creantele debitorului reprezentând sume de rambursat sau de restituit de

la buget, pâna la concurenta celei mai mici sume, când ambele parti dobândesc reciproc atât

calitatea de creditor, cât si pe cea de debitor, daca legea prevede altfel.

Creantele fiscale administrate de unitatile administrativ- teritoriale se sting prin

compensarea cu creantele debitorului reprezentând sume de restituit de la bugetele locale,

pâna la concurenta celei mai mici sume, când ambele parti dobândesc reciproc atât calitatea

de creditor, cât si pe cea de debitor, daca legea nu prevede altfel.

Compensarea se face de organul fiscal competent la cererea debitorului sau înainte de

restituirea ori rambursarea sumelor cuvenite acestuia, dupa caz.

Organul fiscal poate efectua compensare din oficiu ori de câte ori constata existenta

unor creante reciproce.

Compensarea creantelor debitorului se va efectua cu obligatiidatorate aceluiasi buget,

urmând ca din diferenta ramasa sa fie compensate obligatiile datorate altor bugete, în

urmatoarea ordine:

42

• bugetul de stat;

• fondul de risc pentru garantii de stat, pentru împrumuturi externe;

• bugetul asigurarilor sociale de stat;

• bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate;

• bugetul asigurarilor pentru somaj.

Compensarea nu se aplica în cazul bugetelor locale.

Restituire – Se restituie, la cerere, debitorului urmatoarele sume:

• cele platite fara existenta unui titlu de creanta;

• cele platite în plus fata de obligatia fiscala;

• cele platite ca urmare a unei erori de calcul;

• cele platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale;

• cele de rambursat de la bugetul de stat;

• cele stabilite prin hotarâri ale organelor judiciare sau altor organe competente

potrivit legii;

• cele ramase dupa efectuarea distribuirii;

• cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din retinerile prin poprie,

dupa caz, în temeiul hotarârii judecatoresti prin care se dispune desfiintarea

executarii silite.

Prin exceptie, sumele de restituit reprezentând diferente de impozite rezultate de

regularizarea anuala a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice se restituie din oficiul

de organele fiscale competente, în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicarii

deciziei de impunere.

În cazul restituirii sumelor în valuta confiscate, aceasta se realizeaza conform legii, în

lei la cursul de referinta al pietei valutare pentru euro, comunicat de Banca Nationala a

României, de la data rîmânerii definitive si irevocabile a hotarârii judecatoresti prin care se

dispune restituirea.

Data debitorului înregistreaza obligatii fiscale restante restituirea se face numai dupa

efectuarea compensarii.

În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mica decât obligatiile

fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea pâna la concurenta sumei de

rambursat sau de restituit.

În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mare decât suma

reprezentând obligatii fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea pâna la

concurenta obligatiilor fiscale restante, diferenta rezultata restituindu-se debitorului.

43

Executare silita – În cazul în care debitorul nu-si plateste de bunavoie obligatiile

fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, vor proceda la actiuni

de executare silita. Organele fiscale care administreaza creante fiscale sunt abilitate sa duca la

îndeplinire masurile asiguratorii si sa efectueze procedura de executare silita.

Creantele bugetare care se încaseaza, seadministreaza, se contabilizeaza si se

utilizeaza de institutiile publice, provenite din venituri proprii, precum si cele rezultate din

raporturi juridice contractuale se executa prin organe proprii acestea fiind abilitate sa duca la

îndeplinire masurile asiguratorii si sa efectueze procedura de executare silita.

Pentru efectuarea procedurii de executare silita este competent organul de executare în

a carui raza teritoriala se gasesc bunurile urmaribile, coordonarea întregii executari revenind

organului de executare în a carui raza teritoriala îsi are domiciliul fiscal debitorul. În cazul în

care executarea silita se face prin poprire, organul de executare coordonator poate proceda la

aplicarea acestei masuri de executare asupra tertului poprit, indiferent de locul unde îsi are

domiciliul fiscal.

Atunci când se constata ca exista pericolul evident de înstrainare, substituire sau de

sustragere de la executare silita a bunurilor si veniturilor urmaribile ale debitorului, organul de

executare în a carui raza teritoriala se afla domiciliul fiscal al debitorului poate proceda la

indisponibilizarea si executarea silita a acestora, indiferent de locul în care se gasesc bunurile.

Organul de executare coordonator, în cazul debitorilor solidari, este cel în a carui raza

teritoriala îsi are domiciliul fiscal debitorul despre care exista indicii ca detine mai multe

venituri.

Anularea creantelor fiscale – În cazuri exceptionale, pentru motive temeinice,

Guvernul respectiv autoritatile deliberative la nivel local, prin hotarâre pot aproba anularea

unor creante fiscale.

În situatiile în care cheltuielile de executare, exclusiv cele privind comunicarea prin

posta, sunt maimari decât creantele fiscale supuse executarii silite, conducatorul organului de

executare poate aproba anularea debitelor respective. Cheltuielile generate de comunicarea

somatiei prin posta sunt suportate de organul fiscal.

Colectarea veniturilor bugetare se realizeaza în cadrul unitatilor finantelor publice.

Aplicatia care reuneste resursele informatice necesare activitatii de executare a creantelor

bugetare este GOTICA (Gestiunea Obligatiilor din Taxe, Impozite, Contributii si Amenzi).

Functiile de prelucrare automata sunt grupate în cinci domenii care permit

desfasurarea activitatii de colectare a veniturilor bugetare:

• Gestiunea actelor de colectare venituri si operatiuni de stingere a obligatiilor fiscale

44

• Functii pentru lucru cu publicul contribuabil, privind colectarea veniturilor bugetare

• Editarea rapoartelor de evidenta fiscala

• Închiderea soldurilor conturilot fiscale personale

• Executarea silita a obligatiilor fiscale.

Obligatiile fiscale sunt stabilite de catre personalul de specialitate al unitatilor de

colectare, de catre contribuabil sau de alte organe abilitate.

Evidenta creantelor si platilor efectuate se face pe platitori. În cazul persoanelor fizice,

platitori români sunt evidentiati dupa codul numeric personal (CNP), iar cei straini dupa NIF.

Persoanele juridice sunt identificate dupa codul unic de identificare (CUI).

Conducerea evidentei pe platitori se face distinct pe fiecare impozit, taxa, contributie

pentru care exista obligatia declararii si pentru obligatiile stabilite de organele competente.

Începând cu 2005 se preconizeaza întroducerea unui nou sistem de evidenta si colectare a

creantelor bugetare atât la nivel national, cât si la nivelul fiecarei entitati fiscale numit

SIROCO.

Toate drepturile dobândite de stat referitoare la încasarea veniturilor, drepturi cei revin

direct sau îndirect bugetului, în perioada anului bugetar respectiv, apartin exercitiului bugetar

corespunzator acestuia. Deci, orice venit neîncasat pâna la 31 decembrie a anului se va încasa

în contul bugetului pe anul urmator.

Încasarea veniturilor la bugetul de stat se poate realiza prin urmatoarele procedee:

• calcularea si plata directa de catre subiectii impozitelor

• calcularea, retinerea si varsarea la bugetul de stat a impozitului datorat de catre o terta

persoana

• impunerea si debitarea de catre organele fiscale

• utilizarea timbrelor fiscale. Încasarea veniturilor bugetare/procedee.

Calcularea si plata directa de catre subiectii impozitelor Platitorilor de impozite au

obligatia, stabilita prin legea instituitoare a impozitului, sa evalueze obiectul impozabil, sa

calculeze impozitul si sa- l verse la organul fiscal, în contul bugetului de stat, la termenele

legale, conform exigibilitatii platii. De exemblu: impozitul pe profit; TVA; accize; etc.

Calcularea, retinerea si varsarea la bugetul de stat a impozitului datorat de catre

o terta persoana. Metoda se numeste stopaj de sursa. de exemplu: în cazul impozitului pe

venit, angajatorul calculeaza lunar pe baza statelor de plata, impozitele datorate de salariatii

sai si vireaza sumele respective la organul fiscal, în contul bugetului de stat ca, plati

anticipate.

Impunerea si debitarea de catre organele fiscale. Organele fiscale dispun de datele

45

necesare evaluarii obiectului impozabil pe care le detine în evidenta sa, calculeaza impozitele

si obligatiile de plata în cadrul exigibilitatii. de exemplu: calcularea impozitului pentru venitul

anual impozabil de catre înspectorii Administratiei Finantelor Publice.

Utilizarea timbrelor fiscale. Imprimat emis de stat sau de o înstitutie special

autorizata, care se lipeste pe acte oficiale si care reprezinta o taxa ce este platita direct

Admînistratiei Finantelor Publice.

Etapele executiei veniturilor bugetare. Operatiile implicate la nivelul organelor

fiscale în legatura cu executia veniturilor pot fi grupate în urmatoarele etape: asezarea;

lichidarea: emiterea titlului de percepere; încasarea propriu-zisa.

Etapele exectutiei veniturilor bugetare

Asezarea veniturilor bugetare = reprezinta prima etapa în cadrul executiei

veniturilor bugetare ce consta în identificarea materiei impozabile care constituie baza pentru

perceperea de venituri la bugetul de stat si determinarea marimii acesteia.

Lichidarea veniturilor bugetare = se refera la stabilirea cuantumului impozitului

aferent materiei impozabile, pe baza cotelor si a altor elemente prevazute de lege.

Emiterea titlului de percepere = consta în înscrierea cuantumului venitului bugetar

într-un act pe baza caruia se autorizeaza organul fiscal pentru perceperea unui anumit nivel în

contul bugetului.

Perceperea veniturilor bugetare = reprezinta activitatea de încasare efectiva a

impozitelor, taxelor si a altor venituri prevazute în bugetul de stat.

În executia veniturilor, nerespectarea obligatiilor ce revin platitorilor poate îmbraca

forma:

• nerespectarii termenelor de plata;

• sustragerii de la plata impozitului a unei parti dîn obiectul impozabil sau prin

calcularea gresita a impozitului, fenomen purtând denumirea de evaziune fiscala.

Pentru nerespectarea termenelor de plata a sumelor datorate bugetului de stat, se aplica

sanctiuni, sub forma calcularii si încasarii dobânzilor pentru întarziere prevazute de lege.

Executia cheltuielilor bugetare este alcatuita de asemenea, din doua faze: faza

administrativa si faza executiei contabile.

Faza administrativa cuprinde trei categorii de operatiuni:angajarea,lichidarea si

ordonantarea, care reprezinta tot atâtea etape ale procesului de decizie bugetara.

Faza executiei contabile. Toate documentele stabilite sau adunate de ordonator

(borderoul jurnal de mandate emise, ordonante sau mandate,documente justificative etc.) sunt

transmise contabilului public care are sarcina de a dispune plata.

46

Aceasta faza nu este numai faza platii de fonduri. înainte de a face plati, contabilul

trebuie sa controleze conformitatea cu prevederile legale a ordinului de plata si a

documentelor justificative prevazute de lege, ce-l însotesc (semnatura si numele ordonatorului

competent, disponibilitatea creditelor,etc).

Executia cheltuielilor bugetului de stat reprezinta activitatea de efectuare a

cheltuielilor prevazute si aprobate prin acest buge t.

În legile bugetare sunt stabilite si aprobate creditele bugetare pentru cheltuielile

fiecarui exercitiu bugetar, dupa clasificarea economica, functionala si pe surse de finantare.

Creditul bugetar este suma aprobata prîn buget, reprezentând limita maxima pâna la care se

pot ordonanta si efectua plati în cursul anului bugetar pentru angajamente contractate în cursul

exercitiului bugetar si/sau din exercitii anterioare pentru actiuni multianuale.

Deci, sumele aprobate, la partea de cheltuieli, în bugetul de stat, sunt limite maxime ce

nu pot fi depasite. Totodata, pentru actiunile multianuale, în bugetul de stat, se înscriu distinct

credite de angajament si credite bugetare.

Creditele bugetare aferente actiunilor multianuale reprezinta limita superioara a

cheltuielilor care urmeaza a fi ordonantate si platite în cursul fiecarui exercitiu bugetar.

Platile respective sunt aferente angajamentelor legale efectuate în limita creditelor de

angajament aprobate în exercitiul bugetar curent sau în exercitiile anterioare.

Spre deosebire de creditul bugetar, creditul de angajament este limita maxima a

cheltuielilor ce pot fi angajate, în cursul exercitiului bugetar, în limitele aprobate prin legea

bugetara anuala.

Pentru angajamentele multianuale, termenul de credit destinat actiunilor mutianuale

evidentiaza sumele alocate unor programe, proiecte, subproiecte, obiective si altele asemenea,

care se desfasoara pe o perioada mai mare de un an si dau loc la credite de angajament si

credite bugetare.

Executia cheltuielilor bugetare se bazeaza pe urmatoarele principii:

• creditele bugetare sunt nerambursabile si nepurtatoare de dobânda, ele vizând

finantarea bugetara definitiva si gratuita;

• creditele bugetare aprobate sunt autorizate pentru tot anul bugetar;

• creditele bugetare aprobate nu pot fi majorate fara a se preciza sursele de finantare;

exceptie fac alocattile pentru cheltuielile de personal, pe capitole, ce nu pot fi

majorate, de asemenea, aceste alocatii pot fi virate si utilizate la alte articole de

cheltuieli;

• creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate si

47

utilizate pentru fînantarea altui ordonator principal de credite ;

• creditele bugetare aprobate pentru un capitol nu pot fi utilizate pentru finantarea altui

capitol;

• virarile de credite bugetare între subdiviziuni clasificatiei bugetare sunt în competenta

ordonatorilor principali de credite, pentru bugetul propriu si bugetele institutiilor

subordonate, si se pot efectua începând cu trimestrul al III- lea al anului bugetar, în

limita a 10% din prevederile capitolului bugetar la nivelul ordonatorului principal de

credite, care urmeaza, însa, a se suplimenta cu cel putin o luna înainte de angajarea

cheltuielilor;

• virarile justificate de credite bugetare de la un capitol la altul al clasificatiei bugetare,

precum si între programe sunt în competenta ordonatorilor principali de credite, pentru

bugetul propriu si bugetele înstituttilor subordonate, si se pot efectua cu acordul

Ministerului Finantelor Publice, începând cu trimestrul al III- lea al anului bugetar, în

limita a 10% dîn prevederile capitolului bugetar, la nivelul ordonatorului principal de

credite si respectiv, 5% dîn prevederile programului, care urmeaza, însa a se

suplimenta cu cel putin o luna înainte de angajarea cheltuielilor;

• nu se pot realiza virari de credite bugetare de la capitole care au fost majorate dîn

fondurile de rezerva bugetara si de înterventie la dispozitia Guvernului;

• situatia virarilor de credite bugetare este transmisa lunar Ministerului Finantelor de

catre ordonatorii principali de credite bugetare, în termen de 5 zile de la sfârsitul lunii;

• mentinerea unor credite bugetare este analizata lunar de catre ordonatorii principali de

credite care pot formula propuneri de anulare a acestora daca se constata ca nu sunt

necesare. Creditele bugetare anuale la ordonatorii prîncipali de credite, finantati din

bugetul de stat. majoreaza Fondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului

prevazut în bugetul de stat.

• creditele bugetare aprobate si care nu au fost utilizate pâna la sfârsitul exercitiului

bugetar sunt anulate.

În vederea executiei cheltuielilor publice por apare unele situatii deosebite, care se

solutioneaza prin intermediul Ministerului Finantelor Publice, respectiv:

• când au loc treceri de unitati, sarcini sau actiuni de la un ordonator principal de credite

la altul se introduc modificarile corespunzatoare în bugetele acestora si în structura

bugetului de stat, fara a fi afectate echilibrul si rezerva bugetara;

• când se desfiinteaza sau se amâna unele sarcini ale trimestrului sau ale anului bugetar,

ordonatorii principali analizeaza necesitatea mentinerii creditelor bugetare aferente

48

acestora, propunând Ministerului Finantelor Publice anularea creditelor bugetare.

Etapele intermediare executiei cheltuielilor bugetare

Repartizarea trimestriala a creditelor bugetare - Este operatiunea de distribuire

trimestriala a sumelor aprobate prin buget atât pentru cheltuieli proprii, cât si pentru

înstitutiile din subordine (ordonatori secundari si tertiari de credite). Repartizarea creditelor

bugetare este aprobata de Ministerul Finantelor Publice (pe capitole de cheltuieli, si în cadrul

acestora pe titluri; pentru transferuri dîn bugetul de stat catre bugetele locale la propunerea

ordonatorilor principali de credite); ordonatorii principali de credite); ordonatorii principali de

credite sau secundari, atât pentru bugetele proprii cât si pentru bugetele ordonatorilor din

subordine.

Deschiderea creditelor bugetare - Este opreatiunea efectuata la cererea ordonatorilor

de credite ce consta în alimentarea cu fonduri de catre Ministerul Finantelor Publice a

conturilor deschise pe seama ordonatorilor de credite la trezoreriile publice. Acordarea

fondurilor se efectueaza în limita creditelor bugetare aprobate, potrivit destinatiei si în raport

cu gradul de folosire a resurselor puse la dispozitie anterior, în conformitate cu prevederile

dispozitiile legale care reglementeaza efectuarea cheltuielilor respective. deschiderea

creditelor bugetare declanseaza procesul de folo sire a acestora pentru realizarea obiectivelor

aprobate.

Etapele executiei cheltuielilor bugetare. Operatiunile implicate la nivelul înstitutilor

publice, în legatura cu executia cheltuielilor sunt grupate în urmatoarele etape: angajarea,

lichidarea, ordonantarea si plata.

Primele trei operatii: angajarea, lichidarea si ordonantarea - sunt efectuate de catre

conducatorii institutiilor publice (ordonatorii de credite bugetare) sau de catre împuternicitii

acestora.

Etapele executiei cheltuielilor bugetare

Anagajarea = actul care genereaza obligatia unei institutii publice de a plati o suma

de bani unui tert pe baza unui act juridic (lege, contract, decizie mînisteriala, hotarâre

judecatoreasca). Angajarea este, deci, consecinta deciziei luate în mod deliberat de un organ

al administratiei de stat.

Lichidarea cheltuielilor bugetare = faza în procesul executiei bugetare ce consta în

verificarea existentei angajamentelor, a sumelor datorate, a conditiilor de exigibilitate ale

angajamentului, pe baza documentelor justificative care sa ateste operatiunea respectiva.

Ordonantarea cheltuielilor bugetare = se confirma ca livrarile de bunuri si servicii

au fost efectuate sau alte creante au fost verificate si ca plata poate fi realizata.

49

Plata cheltuielilor bugetare = reprezinta actul final prin care institutia publica achita

obligatiile sale fata de terti.

A patra operatie - plata - se efectueaza de catre gestionarii de bani publici (casieri sau

contabili publici).

Ordonatorii de credite au obligatia de a angaja si de utiliza creditele bugetare numai în

limita prevederilor si potrivit destinatiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea

institutiilor publice.

1. Angajarea cheltuielilor bugetare îmbraca doua forme:

• angajamentul legal;

• angajamentul bugetar individual si global.

Anagajarea cheltuielilor trebuie sa se faca întotdeauna în limita disponibilului de

credite bugetare.

Angajamentele legale pot fi, la rândul lor, provizorii si individuale. Angajamentele

provizorii se refera la cheltuielile curente de natura administrativa ce se efectueaza în mod

repetat în cursul unui exercitiu bugetar, materializate în bugete previzionale ordonatorul de

credite având obligatia sa verifice ca acestea sa nu fie depasite de valoarea angajamentelor

legale individuale. În cazul angajamentelor legale individuale aprobate pâna la sfârsitul

anului, acoperite de aceste angajamente legale provizorii, nu trebuie avizate de persoana

împuternicita sa exercite controlul financiar preventiv; viza de control financiar preventiv este

necesara doar pentru angajamentele legale individuale ce depasesc valoarea angajamentelor

legale provizorii.

Angajarea cheltuielilor bugetare - forme

Angajamentul legal = Faza în procesul executiei bugetare reprezentând orice act

juridic din care rezulta sau ar putea rezulta o obligatie pe seama fondurilor publice.

Caracteristicile angajamentului legal:

• trebuie sa se prezinte sub forma scrisa si sa fie semnate de ordonatorul de credite;

• ia forma unui contract de achizitie publica, comanda conventie, contract de munca,

acte de control, acord de împrumut, etc., ce reprezinta proiecte de angajamente legale,

care sunt aprobate de catre ordonatorul de credite doar dupa ce acestea au primit viza

de control fînanciar preventiv propriu sau delegat. În vederea primirii vizei de control

preventiv, proiectul de angajamente legal este însotit de o propunere de angajare a

unei cheltuieli bugetare.

• trebuie sa respecte principiile unei bune gestiuni financiare, ale economicitatii si

eficientei cheltuielilor bugetare;

50

• se efectueaza în tot cursul anului bugetar astfel încât sa existe certitudinea ca bunurile

si serviciile, ce fac obiectul angajamentelor, vor fi livrate si se vor plati în exercitiul

bugetar respectiv;

• se semneaza de catre ordonatorul de credite si transmis compartimentului de

contabilitate pentru înregistrare.

Anagajamentul bugetar = orice act prin care o autoritate competenta afecteaza

fonduri publice unor anumite destinatii în limita creditelor bugetare aprobate.

Caracteristicile angajamentului bugetar:

• este necesara punerea în rezerva a creditelor bugetare angajate, astfel încât toate

angajamentele legale încheiate în cursul unui exercitiu bugetar sau în exercitiile

precedente de ordonatorul de credite sau de alte persoane împuternicite sa poata fi

platite în cursul exercitiului bugetar respectiv, în limita creditelor bugetare aprobate;

pentru respectarea acestei cerinte, angajamentul bugetar prin care au fost rezervate

fonduri publice unei anumite destinatii, în limita creditelor bugetare aprobate, preceda

angajamentul legal;

• ordonatorii de credite nu pot aproba angajamentele legale fara a verifica daca au fost

rezervate fonduri publice necesare platii acestora în exercitiul bugetar, cu exceptia

actiunilor multianuale;

• valoarea angajamentelor bugetare nu trebuie sa fie depasita de valoarea

angajamentelor legale si nu trebuie sa fie mai mare decât creditele bugetare aprobate,

cu exceptia actiunilor multianuale.

Individual = Angajamentul specific unei anumite operatiuni noi care urmeaza sa se

efectueze.

Caracteristicile angajamentului bugetar individual:

• se prezinta la viza persoanei împuternicite sa exercite controlul financiar preventiv în

acelasi timp cu proiectul angajamentului legal individual.

Global = Angajamentul bugetar aferent angajamentului legal provizoriu care priveste

cheltuielile curente de natura administrativa (exemplu: cheltuielile de deplasare, protocol, de

întretinere si gospodaroire, cu asigurarile, cu chiriile, cu abonamentele la reviste, buletine

lunare, etc.) ce se efectueaza în mod repetat pe parcursul aceluiasi exercitiu bugetar.

Caracteristicile angajamentului bugetar global:

• se prezinta la viza persoanei împuternicite sa exercite controlul financiar preventiv în

acelasi timp cu proiectul angajamentului legal provizoriu.

51

1. Angajamentele bugetare se realizeaza prin emiterea unui document scris privind

angajamentul bugetar individual si global, prin care se certifica existenta unor credite bugetare

disponibile si se pun în rezerva (se blocheaza) creditele aferente unei cheltuieli, respectându-

se destinatia stabilita în buget.

Propunerile de angajamente însotite de toate documentele justificative aferente se

înainteaza dîn timp persoanei împuternicite cu exercitarea controlului financiar preventiv în

vederea acordarii vizei, urmând ca la obiectul angajamentelor bugetare globale, precum si

daca totalul angajamentelor legale individuale aferente acestora este la nivelul angajamentelor

legale provizorii. Astfel, daca nu se constata diferente semnificative între cheltuielile

previzionate si cele definitive, este avizat (semnat, stampilat) angajamentul bugetar global ce

devine defînitiv. În cazul în care se observa diferente semnificative, atunci se hotareste

includerea în viitor a cheltuielilor ce au facut obiectul angajamentelor bugetare globale în

categoria angajamentelor bugetare îndividuale. Dupa vizarea angajamentului bugetar de catre

persoana împuternicita sa exercite controlul fînanciar preventiv, acesta este semnat de catre

ordonatorul de credite si transmis compartimentului contabilitate pentru înregistrare.

2. A doua etapa a executiei cheltuielilor bugetare este lichidarea, în cadrul careia se

verifica existenta angajamentelor si realitatea sumei datorate pe baza documentelor care atesta

bunurile livrate, lucrarile executate si serviciile prestate (factura fiscala; factura; state de plata

în cazul salariilor etc.). Aceste documente sunt analizate de persoana împuternicita de

ordonatorul de credite sa efectueze lichidarea cheltuielilor.

3. Ordonantarea platii cheltuielilor bugetare este documentul intern prin care

ordonatorul de credite da dispozitie conducatorului compartimentului financiar (financiar-

contabil) sa întocmeasca înstrumentele de plata a cheltuielilor. Modelul formularului

"Ordonantare de Plata".

Primele trei faze ale procesului executiei cheltuielilor bugetare se realizeaza în cadrul

înstitutiei publice, raspunderea pentru angajarea, lichidarea si ordonantarea cheltuielilor

revenindu- i ordonatorului de credite bugetare sau persoanelor delegate sa exercite aceasta

calitate.

4. Plata cheltuielilor bugetare este efectuata de persoanele autorizate numite

contabil, în limita creditelor bugetare si a destinatiilor aprobate, prin unitatile de trezorerie la

care au conturi deschise, cu exceptia platilor în valuta, care se efectueaza prin banci.

Înstrumentele de plata folosite de catre înstitutiile publice sunt cecul numerar si ordinul de

plata pentru trezoreria statului (OPHT) semnate de conducatorul compartimentului financiar

(financiar/contabil) si de catre persoana cu atributii în efectuarea platii.

52

3.3. Controlul executiei bugetului de stat

Controlul executiei bugetare este determinat atat de ratiuni de ordin politic, in sensul

ca parlamentul este interesat ca guvernul, in realizarea programului sau, sa nu depaseasca

limitele autorizatiei parlamentare ce i-a fost acordata, cat si de ratiuni de ordin financiar,

guvernul fiind interesat de buna gestionare a fondurilor publice, evitarea risipei, prevenirea

deturnarilor si a delapidarilor.

Controlul executarii bugetului de stat are ca obiect pe de o parte, verificarea respectarii

legalitatii bugetare,adica conformitatea executarii administrative si contabile cu regulile de

drept si,pe de alta parte, respectarea autorizatiei date de Parlament.

Controlului bugetar i se aduga o activitate complementara,aceea de valuare a calitatii

gestiunii financiare publice care este realizata simultan sau în mod distinct în cadrul

mecanismelor de control.

Corespunzator importantei pe care o are realizarea prevederilor bugetare în

dezvoltarea economico-sociaia, controlul executarii bugetului de stat se realizeaza în forme

distincte, de catre organele legislative,jurisdictionale si administrative pe baza unor

reglementari cuprinse în acte normative cu putere de lege sau în Constitutie.

Fiecare tip de control, participând la aceeasi finalitate de ansamblu,are o functie

proprie care este asigurata prin modalitati specifice.

Controlul parlamentar asupra executarii bugetului de stat se realizeaza dupa cum

urmeaza:

• în contextul activitatii de examinare si aprobare a documentelor bugetare (legea bugetului

de stat si conturile generale anuale de executie bugetara), precum si pe parcursul

executarii bugetului de stat;

• prin intermediul comisiilor permanente pentru buget, finante, banci, constituite în cadrul

celor doua camere ale Parlamentului;

• prin comisiile parlamentare de ancheta sau de control financiar asupra unuia din aspectele

dorite sau impuse;

• prin audierea unor membri ai Guvernului,.a unor ordonatori principali de credite sau a

oricaror alte persoane cu atributii privind executarea bugetului de stat.

În cazul unui control,Curtea de Conturi verifica, pe parcursul executarii bugetului de

stat si la sfârsitul exercitiului bugetar, urmatoarele:

• conturile gestiunilor publice de bani, alte valori de bunuri materiale publice;

• conturile executiei de casa a bugetelor publice;

53

• conturile de executie ale subventiilor si alocatiilor bugetare pentru investitiile acordate

altor beneficiari decât institutiile publice;

• bilanturile si conturile de executie ale ordonatorilor de credite bugetare si ale

administratorilor care gestioneaza fonduri ce se supun regimului bugetului public;

• conturile operatiunilor referitoare la datoria publica.

Curtea de Conturi este singura competenta, în urma verificarii conturilor, sa hotarasca

asupra descarcarii de gestiune.

Controlul iurisdictional se desfasoara prin intermediul Curtii de Conturi si al

camerelor de conturi judetene.

Obiectul controlului îl constituie legalitatea actelor justificative si a activitatii privind

gestiunea bugetara.

Curtea de Conturi functioneaza atât ca organ cu atributii jurisdictionale, de solutionare

ca instanta de cel mai înalt nivel, a litigiilor privind gestiunea bugetara, cât si ca organ de

control si informare asupra modului de administrare si întrebuintare a resurselor financiare ale

statului, inclusiv asupra conturilor de gestiune ale bugetului de stat, bugetului asigurarilor

sociale de stat si bugetelor fondurilor speciale, din exercitiul bugetar expirat.

În cadrul controlului ulterior, Curtea de Conturi verifica, pe parcursul executarii

bugetului de stat si la sfârsitul exercitiului bugetar, urmatoarele:

a) conturile gestiunilor publice de bani, alte valori de bunuri materiale publice;

b) conturile executiei de casa a bugetelor publice;

c) conturile de executie ale subventiilor si alocatiilor bugetare pentru investitiile acordate altor

beneficiari decât institutiile publice;

d)bilanturile si conturile de executie ale ordonatorilor de credite bugetare si ale

administratorilor care gestioneaza fonduri ce se supun regimului bugetului public;

e) conturile operatiunilor referitoare la datoria publica. Curtea de Conturi este singura

competenta, în urma verificarii conturilor, sa hotarasca asupra descarcarii de gestiune.

Controlul administrativ asupra executarii bugetului de stat constituie una

din componentele controlului financiar,are o sfera cuprinzatoare si se exercita asupra

modului de constituire si utilizare a resurselor financiare ale statului, unitatilor administrativ-

teritoriale si ale institutiilor publice, precum si pastrarea si întrebuintarea mijloacelor

materiale si banesti ale sectorului public.

Controlul administrativ paote fi a priori daca are ca obiect principal un control al

coformitatii cu legea si a posteriori , în cayul în care este axat mai ales pe evaluarea gestiunii

serviciilor ( organismelor publice).

54

4. ROLUL SI IMPORTANTA TREZORERIEI STATULUI

4.1. Necesitatea Trezoreriei Statului

Trezoreria finantelor publice este conceputa ca o institutie financiara prin care sectorul

public îsi efectueaza operatiunile de încasari si plati asupra carora Ministerul Finantelor

Publice exercita controlul fiscal si financiar preventiv, in baza legilor si a normelor

metodologice emise de acesta. In baza legii contabilitatii Ministerul Finantelor Publice este

autorizat sa organizeze contabilitatea trezoreriei finantelor publice privind executia de casa a

bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat,bugetul fondului

national de sanatate, bugetul fondului de somaj, constituirea si utilizarea mijloacelor

extrabugetare si a fondurilor cu destinatie speciala, gestiunea datoriei publice interne si

externe precum si alte operatiuni financiare efectuate in contul institutiilor pub lice.

In tara noastra, începând cu anul 1992, pe baza Hotarârii Guvernului nr. 78/1992

privind organizarea si functionarea Trezoreriei Finantelor Publice si a Legii contabilitatii a

fost organizata executia operatiunilor privind finantele publice prin Trezoreria Statului.

Aceasta a reprezentat una din coordonatele reformei sistemului financiar în România 11.

Prin trezoreria proprie, statul îsi mobilizeaza in mod direct sau indirect

disponibilitatile de fonduri, asigurându-se totodata exercitarea in bune conditii a atributiilor

Ministerului Finantelor Publice si a unitatilor sale teritoriale. De asemenea prin intermediul

Trezoreriei Finantelor Publice se asigura utilizarea eficienta a resurselor Statului de catre

institutiile publice aflate sub controlul permanent al organelor financiare, respectarea

destinatiei fondurilor aprobate prin Legea bugetara, precum si întarirea raspunderii

ordonatorilor de credite in gestionarea banilor publici.

Trezoreria se prezinta ca o banca a finantelor publice12. Ea reprezinta un mecanism

al Ministerului Finantelor Publice prin care se efectueaza operatiunile de încasari si plati

privind bugetul public cu toate componentele sistemului de bugete astfel încât sa se reflecte

echilibrul financiar. Prin trezorerie, se exercita si controlul fiscal asupra încasarii la termen a

veniturilor, controlul asupra finantarii cheltuielilor institutiilor publice.

Totodata Trezoreria finantelor publice este institutia prin care se gestioneaza datoria

publica, asigurându-se refinantarea deficitului bugetar, lansarea împrumuturilor de stat si

11 Mosteanu Tatiana, Buget si trezorerie publica, Editura Tribuna Economica, 2002 12 Ungureanu M.A., Organizarea si conducerea Trezoreriei Finantelor Publice în conditiile economiei de piata în România, Ed. Conphys, Râmnicu-Vâlcea, 1996

55

plasarea disponibilitatilor sectorului public si rambursarea ratelor exigibile în contul

serviciului datoriei publice.

Infiintarea Trezoreriei finantelor publice într-o tara cu economie de piata este inerenta.

Premisele care au necesitat sau au creat cadrul favorabil înfaptuirii Trezoreriei publice în

România au fost: reorganizarea bancilor si consecintele acesteia asupra executiei finantelor

publice; schimbarea conceptiilor privind administrarea si utilizarea resurselor financiare

publice; cerintele si posibilitatile reale de asigurare a echilibrului finantelor publice, prin

interventii pornite în fazele de urmarire a executiei bugetului public, în cadrul fiecarei

componente a sistemului acestuia; autonomia bugetului asigurarilor sociale de stat, în

contextul prevederilor Legii finantelor publice; întarirea autonomiei finantelor locale, la

nivelul bugetelor acestora din subdiviziunile administratiei teritoriale în cadrul judetelor

potrivit Legii administratiei publice locale, înfiintarea si functionarea fondurilor speciale, prin

autonomizarea bugetelor acestora; cresterea si diversificarea fondurilor extrabugetare.

Pâna în 1990, executia de casa a bugetului de stat se efectua prin Banca Nationala,

care avea stabilite prin lege atributiile: încasarea veniturilor bugetare si evidenta acestora pe

capitole, subcapitole, platitori, plati de casa, pe capitole de cheltuieli, pe ministere si institutii

subordonate acestora; exercitarea controlului asupra eliberarii fondurilor de la bugetul de stat

în numerar si din cont catre institutiile publice pentru acoperirea cheltuielilor aprobate, în

limita creditelor bugetare deschise pe destinatii de Ministerul Finantelor; pastrarea conturilor

de disponibilitati ale bugetelor locale, ale institutiilor publice pentru mijloacele extrabugetare

si fondurile cu destinatie speciala; transmiterea informatiilor catre Ministerul Finantelor

privind executia bugetului de stat13.

In reorganizarea sistemului bancar un moment important l-a constituit crearea cadrului

juridic pentru separarea activitatii Bancii Nationale ca banca centrala, cu un înalt grad de

independenta prin exercitarea unor atributii clare si precise sub controlul direct al corpului

legislativ al tarii.

Dintre atributiile pe linia executiei de casa a bugetului de stat, se prevad doar cele

privind deschiderea conturilor de trezorerie ale Statului, pentru evidentierea disponibilitatilor

trezoreriei.

Un alt moment important este crearea Bancii Comerciale Române care a luat fiinta pe

baza legii 31/1990 privind societatile comerciale. Aceasta a preluat de la Banca Nationala

conturile de disponibilitati si de credite pe termen scurt ale agentilor economici, dar si

conturile de venituri si conturile de cheltuieli ale bugetului de stat, ale bugetului asigurarilor 13 Belean P., Tre zoreria Statului în România – evolutie, structura organizatorica, coordinate ale contabilitatii, Ed. Vasile Goldis – University Press, Arad, 2000

56

sociale, ale bugetelor locale, precum si conturile institutiilor publice. Atributiile de executie a

veniturilor si cheltuielilor au inclus si controlul bancar asupra acestora.

In 1992 a avut loc înfiintarea trezoreriei publice care prin sistemul trezoreriilor locale

a preluat atributiile executiei de casa a bugetului public de la Banca Comerciala la care s-au

adaugat alte atributii ce rezulta din reorganizarea finantelor publice. Pe baza Legii finantelor

publice, sistemul bugetar a fo st reorganizat atât în ceea ce priveste eliminarea centralizarii

excesive prin administrarea printr-un singur buget, cât si în ceea ce priveste executia propriu

zisa a bugetului. Astfel, conducerea generala a executiei bugetului public este de competenta

Guvernului României, iar raspunderea privind executia bugetului de stat revine Ministerului

Finantelor Publice, ca organ de specialitate, cea privind executia bugetului asigurarilor sociale

de stat revine Ministerului Muncii si Protectiei Sociale, iar executia bugetelor locale revine

organelor de specialitate ale administratiei publice locale. In vederea îndeplinirii atributiilor

sale Ministerul Finantelor Publice si-a organizat aparatul propriu teritorial prin trecerea

acestuia în structura ministerului. Aparatul financiar-fiscal constituit conform cerintelor

impuse de reorganizarea acestuia în conditiile economiei de piata cuprinde:

• Directiile Generale ale Finantelor Publice si Controlului Financiar de Stat la

nivelul judetelor si municipiului Bucuresti.

• Administratiile Finantelor Publice si Trezoreriile la nivelul municipiilor si

respectiv ale sectoarelor municipiului Bucuresti.

• Circumscriptiile Financiare si Trezorerii în orase

• Perceptii Fiscale Rurale în comune, unele având si activitate proprie de trezorerie.

4.2. Rolul si importanta Trezoreriei Statului

Prevederile Constitutiei României privind bugetul public national au fost dezvoltate

prin Legea nr. 72/1996 privind finantele publice care a stabilit normele pentru formarea,

administrarea, întrebuintarea si controlul veniturilor financiare ale Statului, ale unitatilor

administrativ-teritoriale si ale institutiilor publice. Resursele financiare publice si cheltuielile

se constituie si se gestioneaza printr-un sistem unitar de bugete din care fac parte: bugetul de

stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale, bugetul fondului national de asigurari

de sanatate, bugetul fondului de somaj, bugetul trezoreriei Statului, bugetul institutiilor

publice autonome.

O data cu înfiintarea atât la nivel central cât si în teritoriu, a trezoreriilor finantelor

publice, activitatea aparatului financiar teritorial a capatat noi valente. Rolul trezoreriilor

57

publice este semnificativ, acesta reiesind din principalele operatii derulate în cadrul serviciilor

de la nivelul acestora14:

- stabilirea impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat si bugetelor locale de catre

toti contribuabilii, persoane fizice si juridice;

- urmarirea încasarii la termen a impozitelor si taxelor pentru care sunt deschise la

trezorerie conturi de venituri;

- asigurarea executiei bugetului de stat, a bugetului asigurarilor sociale de stat si a

bugetelor locale prin unitatile de trezorerie, prin încasarea veniturilor din impozite ti taxe de la

platitori si efectuarea platilor dispuse de catre ordonatorii de credite în limita creditelor

bugetare aprobate;

- contabilitatea încasarii veniturilor bugetare pe subdiviziuni, platitori si pe

bugete;

- contabilitatea alimentarii cu fonduri a ordonatorilor finantati din bugetele

locale;

- contabilitatea operatiilor efectuate din conturile institutiilor publice;

- exercitarea controlului fiscal si financiar preventiv;

- raportarea catre Ministerul Finantelor Publice a încasarii veniturilor bugetului de stat

si executiei bugetelor locale, buge tului asigurarilor sociale de stat, bugetul fondului de somaj,

bugetul fondului national de sanatate, pe baza darilor de seama contabile trimestriale si

anuale.

Importanta organizarii sistemului Trezoreriei finantelor publice în România este

evidenta. Acest sistem este considerat cel mai potrivit sistem de organizare a executiei

finantelor publice, protejându- le de toate riscurile. Astfel permite solutionarea unor

importante probleme financiare prin mijlocirea unor operatii specifice ce constau în

gestionarea creditelor externe primite de catre Guvern pentru sprijinirea programelor de

reforma, mobilizarea resurselor financiare din economie pentru acoperirea deficitului bugetar

si pentru plata dobânzilor la datoria publica, finantarea obligatiilor Statului asumate prin

acorduri guvernamentale cu decontare în conturile de clearing, barter si cooperare economica,

în vederea echilibrarii importurilor cu exporturile pe relatiile respective. Sistemul Trezoreriei

Finantelor Publice permite cunoasterea permanenta a resurselor publice si previziunea

nevoilor de împrumuturi pentru finantarea deficitului bugetar.

14 Anghelache Gabriela, Pavel Belean, Trezoreria Statului – Organizarea, functionarea si sistemul contabil, Editura Economica 2004

58

Trezoreria publica cuprinde totalitatea resurselor de care dispune statul. In finantele

moderne rolul Trezoreriei este mult mai mare. Pe lânga functiile sale de casa si de banca se

adauga o actiune de control asupra ansamblului de activitati financiare ale natiunii tinzând sa

devina unul dintre instrumentele prin care statul îsi procura resurse, alaturi de resursele

bugetare si de împrumut. Se vorbeste în mod curent alaturi de resursele monetare, de

rezervele de trezorerie ce se formeaza în cadrul activitatii specifice a acestei institutii, care are

rolul de agent judiciar, actionând pe piata financiara sau pe piata schimburilor valutare.

Trezoreria este „ fata monetara” a finantelor publice, în timp ce bugetul este „ fata financiara a

administratiei Statului”. Rolul trezoreriei este sa ajusteze în timp încasarile cu cheltuielile

publice, împrumutând pe termen foarte scurt, în asteptarea intrarilor încasarilor prevazute în

buget.

Unul din argumentele favorabile înfiintarii Trezoreriei finantelor publice a fost

dificultatea în ceea ce priveste controlul operatiilor desfasurate prin mai multe banci. Acest

lucru încetinea realizarea executiei bugetare, complica fluxurile monetare si prelungea

termenele de raportare a datelor de executie, influentând negativ urmarirea executiei si a

echilibrului bugetar15.

In acest context de ample modificari si de cerinta rezolvarii unor noi probleme aparute

într-o economie de piata s-a elaborat cadrul legislativ pentru exercitarea de catre Ministerul

Finantelor Publice a atributiilor ce- i revin în domeniul finantelor publice, în sensul crearii

unui sistem propriu pentru urmarirea executiei bugetare, cu ajutorul caruia sa coordoneze

problemele politicii financiare. Astfel prin HG nr. 78/1992 Ministerul Finantelor Publice a

fost autorizat sa înfiinteze trezorerii în cadrul organelor financiare subordonate iar prin Legea

nr. 82/1991 s-a prevazut organizarea contabilitatii trezoreriei finantelor publice. In baza

cadrului legal constituit s-a conceput un sistem unitar de organizare si functionare a

trezoreriilor finantelor publice, care prezinta avantaje vizibile.

Astfel, în ceea ce priveste organizarea controlului prin organele proprii ale

Ministerului Finantelor Publice exista avantajul urmaririi îndeplinirii obligatiilor catre buget

de catre toti agentii economici si contribuabili, prin organizarea evidentei pe platitori,

asigurându-se la nivelul fiecarei trezorerii posibilitati sporite de a actiona operativ pentru

respectarea termenelor de plata si reducerea ramasitelor de încasat. La nivelul fiecarei

trezorerii se asigura datele privind stabilirea debitelor si a încasarilor pe fiecare platitor,

evidenta impozitelor si taxelor încasate la buget ,evidenta cheltuielilor, înregistrarea

15 Belean P., Trezoreria Statului în România – evolutie, structura organizatorica, coordinate ale contabilitatii, Ed. Vasile Goldis – University Press, Arad, 2000

59

deficitului, disponibilitatile din conturile trezoreriei. Acestea sunt baza eficienta în luarea

deciziilor.

Ministerul Finantelor dispune astfel de instrumentul necesar pentru stabilirea strategiei

pe termen scur t si lung în domeniul finantelor publice, dispunând de ansamblul informatiilor

privind derularea executiei financiare publice prin trezorerie.

Activitatea desfasurata prin trezorerie presupune costuri mai reduse întrucât potrivit

conventiei încheiate între Ministerul Finantelor Publice si Banca Nationala, pentru operatiile

de executie bugetara nu se solicita comisioane, în schimb unitatile bancilor utilizeaza

disponibilitatile bugetului – excedentele si cele ale institutiilor publice, ca surse de creditare,

fara sa se acorde dobânzi. In vederea acoperirii deficitului bugetar, în existenta unor sume

importante în contul curent al trezoreriilor, sunt avute în vedere si disponibilitatile institutiilor,

care nu se mai pastreaza la banci ci în conturi la trezorerie.

Prin înfiintarea trezoreriilor cu costuri de altfel infime s-a ajuns la o gestionare mai

eficienta a resurselor Statului dar si la un control mai atent a cheltuielilor dispuse de

institutiile publice prin contul curent al trezoreriei, deschis la Banca Nationala. Eficienta s-a

concretizat în localizarea operativa a întârzierilor de plata, a railor platnici sau a nerespectarii

cuantumului de impozit datorat bugetului Statului. Totodata au fost respinse la plata

institutiilor publice acele plati care nu se încadrau în creditele bugetare aprobate pe

subdiviziunile clasificatiei bugetare ca volum si categorii de cheltuieli.

Asupra consecintelor organizarii si functionarii Trezoreriei sunt opinii diferite.

In primul rând, referindu-se la atributul sau de casier al Statului, se apreciaza ca

organizarea si functionarea Trezoreriei are drept consecinta realizarea retelei de fluxuri

monetare la nivelul Ministerului Finantelor Publice si în unitatile sale teritoriale, prin care se

realizeaza în permanenta legatura între încasari si plati, asigurându-se disponibilitatile

temporare aflate în contul Trezoreriei Statului. Exista astfel posibilitatea efectuarii de

plasamente financiare cu scopul de a sprijini procesul de tranzitie si restructurarea economica,

asigurând, în acelasi timp, fructificarea disponibilitatilor temporare ale sectorului public.

In al doilea rând, organizarea si functionarea Trezoreriei are consecinte pozitive

asupra modului de organizare a Ministerului Finantelor Publice, unitatilor sale

teritoriale si aparatului financiar fiscal, asigurându-se exercitarea în conditii mai bune a

atributiilor ce-i revin.

In al treilea rând, retinem ca o consecinta deosebit de importanta a functionarii

Trezoreriei, crearea posibilitatii organizarii în conditii foarte bune a exercitarii

controlului prin organele proprii ale Ministerului Finantelor Publice asupra

60

documentelor de încasare a obligatiilor cuvenite bugetului public national pentru respectarea

termenelor de plata, dar si asupra efectuarii cheltuielilor de catre institutiile publice din

creditele bugetare aprobate. Efectul imediat al activitatii de control se materializeaza în

cresterea volumului de venituri atrase la bugetul public national, precum si în ritmicitatea

încasarilor.

Totodata, se creeaza posibilitatea organizarii si exercitarii controlului prin organele

proprii ale Trezoreriei asupra efectuarii cheltuielilor de catre institutiile publice din creditele

bugetare aprobate, mijloacele speciale extrabugetare si fondurile speciale, asigurându-se

încadrarea platilor în destinatiile stabilite pe subdiviziunile aprobate prin legea bugetara

anuala – cheltuieli curente: salarii, materiale subventii, transferuri, cheltuieli de capital,

respectarea dispozitiilor legale în vigoare care privesc: plata salariilor si a altor sporuri si

drepturi de personal, procurari de bunuri, obiecte de inventar, materiale, alimente,

medicamente, investitii precum si întarirea raspunderii ordonatorilor de credite în cheltuirea

banului public. Acestea toate, în conditiile executiei bugetare prin unitatile Bancii Comerciale

Române nu se asigura nici un fel de control asupra cheltuielilor institutiilor publice, ci numai

evidenta platilor pe capitole si ordonatori de credite.

In al patrulea rând, se considera ca organizarea si functionarea Trezoreriei are

drept consecinta perfectionarea sistemului informational în domeniul finantelor,

folosindu-se sisteme de prelucrare automata a datelor, obtinându-se informatii operative în

legatura cu executia bugetara. In acest sens, a fost necesar a se realiza un program informatic

unitar, eficient, care sa cupleze cele doua interfete ce functioneaza în conditiile actuale, si

anume: VENIS si TREZOR. Un prim pas în acest sens a fost crearea sistemului electronic de

plati, SEP. Astfel, devine posibila realizarea retelei judetene care poate fi conectata în viitor la

o retea proprie a Ministerului Finantelor Publice si Banca Nationala, aceasta efectuând

operatiunile de executie bugetara fara sa solicite comisioane. In schimb, Banca Nationala

utiliza disponibilitatile bugetului – excedente mari si cele ale institutiilor publice ca resursa de

creditare, fara sa acorde dobânda.

Prin înfiintarea trezoreriilor, disponibilitatile sectorului public s-au preluat de la banci

în contul curent al Trezoreriei Statului, iar excedentul care se înregistreaza poate fi plasat cu

dobânda negociata inclusiv societatilor bancare. Prin plasarea cu dobânda a disponibilitatilor

din sectorul public s-ar fi putut asigura recuperarea integrala a cheltuielilor de organizare si

functionare a trezoreriilor teritoriale, ramânând si un surplus însemnat de venituri, acesta

putându-se folosi în alte scopuri – dotarea cu tehnica de calcul, însa pentru realizarea acestui

61

deziderat este necesara elaborarea prevederilor legale adecvate, fapt de care se poate tine

seama în viitor.

Prin trezorerie se realizeaza perfectionarea sistemului informational si decizional în ce

priveste rapiditatea, relevanta si acuratetea raportarilor în legatura cu urmarirea executiei

bugetare si a altor operatiuni de trezorerie. In acest context se asigura informatii zilnice în

legatura cu încasarea veniturilor, efectuarea cheltuielilor, înregistrarea deficitului,

disponibilitatile din conturile Trezoreriei si altele, ceea ce asigura o baza eficienta de date în

vederea luarii deciziilor. Astfel, Ministerul Finantelor Publice dispune de instrumentul pentru

stabilirea strategiei pe termen scurt si lung în domeniul finantelor publice, cunoscând

ansamblul informatiilor privind derularea executiei financiare prin sistemul trezoreriei. De

asemenea, trezoreria a creat posibilitatea unei foarte bune contabilitati, iar prin raportarea

operativa a rezultatelor se pot lua decizii la nivel macroeconomic pentru acoperirea deficitului

contului general al Trezoreriei Statului.

4.3. Obiectivele Trezoreriei Statului

Trezoreria este organizata si functioneaza ca un sistem unitar atât la nivel central, în

cadrul Ministerului Finantelor Publice, cât si la nivelul unitatilor teritoriale ale Ministerului

Finantelor Publice, în cadrul directiilor generale ale finantelor publice.

Prin sistemul de trezorerie se asigura realizarea concomitenta de operatiuni specific

bancare, operatiuni de evidenta bugetara, precum si operatiuni de control operativ.

Operatiunile derulate prin trezorerie se refera în special la executia bugetara,

asigurându-se astfel efectuarea operatiunilor de încasari si plati pentru:

- Bugetul de stat;

- Bugetul asigurarilor sociale de stat;

- Bugetele locale;

- Fondul pentru plata ajutorului de somaj;

- Bugetul asigurarilor sociale de sanatate;

- Fonduri speciale;

- Alte disponibilitati ale institutiilor publice.

Institut iile publice, indiferent de sistemul de finantare si de subordonare, efectueaza

operatiunile de încasari si plati prin unitatile Trezoreriei Statului în a caror raza sunt

înregistrate fiscal, cu exceptia institutiilor publice ai caror conducatori au calitatea de

ordonatori principali si secundari de credite ai bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale

62

de stat si bugetelor fondurilor speciale si institutiilor publice autonome cu sediul în municipiul

Bucuresti, precum si a Consiliului General al Municipiului Bucuresti, care efectueaza

operatiunile de încasari si plati prin Trezoreria Municipiului Bucuresti.

La judete si la municipiul Bucuresti, trezoreria este organizata ca directie în cadrul

Directiei Generale a Finantelor Publice si a Controlului Financiar de Stat, iar în cadrul

obiectivelor acesteia se includ:

-coordonarea activitatii de trezorerie la organele financiare teritoriale;

-gestionarea contului corespondent al trezoreriei judetene deschis la sucursala

judeteana a Bancii Nationale, asigurând efectuarea operatiilor de decontare între trezoreriile

locale si institut iile bancare corespondente;

-deschiderea creditelor bugetare dispuse de ordonatorii de credite secundari finantati

din bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale de stat în toate trezoreriile locale;

-asigurarea încheierii exercitiului financiar la nivelul judetului si al municipiului

Bucuresti;

-întocmirea bilantului centralizat al Trezoreriei, analiza si elaborarea raportului de

analiza;

-elaborarea lucrarilor de sinteza privind executia bugetara, conturile de trezorerie, pe

care le înainteaza periodic Ministerului Finantelor Publice.

Incasarea impozitelor si taxelor achitate de contribuabili se înregistreaza la unitatile de

trezorerie, în conturi analitice deschise pe categorii de bugete, contribuabili sau entitati

specializate de administrare, astfel:

-pentru bugetul de stat: pe tipur i de impozite si contribuabili;

-pentru bugetele locale si bugetul asigurarilor sociale de stat: pe tipuri de impozite si

entitatile specializate de administrare (autoritatile administratiei publice locale si respectiv

casele teritoriale de pensii din subordinea Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale);

-pentru fonduri speciale: pe institutiile publice care gestioneaza fondurile respective;

-pentru alte disponibilitati ale institut iilor publice: pe institut iile publice titulare de

cont.

Rezultatele obtinute pâna acum dovedesc beneficiile pe care le ofera sistemul

trezoreriei în procesul executiei bugetare:

• în ceea ce priveste organizarea controlului prin organele proprii ale Ministerului Finantelor

Publice, acesta se exercita asupra:

- urmaririi îndeplinirii obligatiilor catre buget de catre toti contribuabilii, prin organizarea

evidentei pe platitori, asigurându-se la nivelul fiecarei trezorerii posibilitati sporite de a

63

actiona operativ pentru respectarea termenelor de plata si reducerea ramasitelor de încasat; la

nivelul fiecarei trezorerii se asigura datele privind stabilirea debitelor si încasarilor pe fiecare

platitor;

- efectuarii cheltuielilor de catre institut iile publice din creditele bugetare aprobate, mijloacele

extrabugetare si fondurile speciale.

• perfectionarea sistemului informational si decizional în ceea ce priveste rapiditatea,

relevanta si acuratetea raportarilor privind urmarirea executiei bugetare si a operatiunilor de

trezorerie. Ministerul Finantelor Publice dispune astfel, de instrumentele necesare pentru

stabilirea strategiei pe termen scurt si lung în domeniul finantelor publice.

• desfasurarea activitatii de trezorerie cu costuri mai reduse, comparativ cu cele înregistrate

pâna la înfiintarea Trezoreriei, în cazul executiei bugetare prin intermediul sistemului bancar.

Pentru acoperirea deficitului bugetului de stat sunt folosite direct disponibilitatile aflate în

conturile trezoreriei, inclusiv disponibilitatile institutiilor publice care sunt pastrate în

conturile sale în conformitate cu prevederile legale. Eficienta se realizeaza prin localizarea

operativa a întârzierilor de plati, identificarea nerespectarii legii în procesul de încasare a

veniturilor bugetare, neplata lor la termen si actionarea în consecinta. Totodata, eficienta

creste si pe seama controlului efectuarii cheltuielilor, prin verificarea încadrarii acestora în

limita creditelor bugetare aprobate pe subdiviziunile clasificatiei bugetare.

Trebuie sa atragem atentia asupra faptului ca Trezoreria nu trebuie implicata în

politicile si prioritatile ministerelor, neputând sa înlocuiasca responsabilitatile manageriale ale

acestora; Trezoreria doar va pune la dispozitia conducatorilor acestor institutii informatii

financiare ce vor permite cresterea eficientei procesului de gestionare a resurselor si de luare a

deciziilor.

4.4. Functiile Trezoreriei Statului

Functiile originare ale Trezoreriei, conform finantelor clasice sunt : casierie, unde sunt

depuse fondurile Statului si banca cu activitate de credit pe termen scurt însarcinata sa

echilibreze în orice moment încasarile si iesirile de fonduri.

In finantele moderne, la functiile sale de casa si banca se adauga si functia de control

asupra ansamblului de activitati financiare ale natiunii. In prezent, Trezoreria tinde sa devina

unul dintre instrumentele prin care statul îsi procura resursele, alaturi de resursele bugetare si

de împrumut.

64

Intre cele doua definitii exista o legatura în sensul ca : Trezoreria – administratie este

serviciul public însarcinat cu gestiunea Trezoreriei – casa. Evolutia finantelor publice a

permis largirea din ce în ce mai mult a celei de-a doua definitii în raport cu prima, datorita

cresterii considerabile a rolului pe care îl are gestiunea Trezoreriei – casa. In practica, ea este

cea care participa la una din functiile esentiale pe care stiinta moderna o recunoaste finantelor

publice: asigurarea echilibrului general al monedei si al economiei. Aceasta functie este

îndeplinita datorita unei puteri noi, foarte importanta, care a fost în prezent recunoscuta

Statului si care este încredintata administratiei Trezoreriei : cotrolul pietei monetare si al

pietei financiare.

4.4.1. Casier al banului public – Titlurile de Stat

Trezoreria în calitate de casier public asigura centralizarea fondurilor publice

implicând executia de casa centralizarii operatiilor de încasari si plati efectuate de stat si

vegherea la existenta disponibilitatilor pentru a face fata angajamentelor Statului.

Mecanismul centralizarii fondurilor a constat în crearea unei administratii speciale,

însarcinata sa primeasca veniturile si sa efectueze platile – institutia Trezoreriei publice. Inca

de la început aceasta institutie fiind axata mai mult pe functii contabile, a presupus separarea

sa în raport cu administratiile, respectiv cu autoritatile care iau decizii privind executia

bugetului.

In contextul functiilor originare, înfiintarea Trezoreriei publice a prezentat importanta

în special din punct de vedere al independentei în raport cu puterea financiara privata, dar si

tratarea sa sub forma centralizarii politice si administrative. Instituirea Trezoreriei publice

centralizate a fost una dintre etapele importante pe planul separarii între finantele publice si

cele private. Stabilirea unitatii casieriei în favoarea serviciului public al Trezoreriei a fost

însotita de atribuirea agentilor sai a dreptului de control asupra ansamblului operatiilor de

executie a bugetului ceea ce a întarit centralizarea politica si administrativa16.

Executia de casa a operatiilor de încasari si plati efectuate de stat reprezinta de fapt

executia operatiilor Statului si ale corespondentilor. Trezoreria efectueaza prin functia de

casier al Statului, un numar mare de încasari si plati. Acestea sunt, mai întâi, operatii

prezazute în Legea bugetara, adica venituri si cheltuieli bugetare propriu-zise, precum si

operatii ale conturilor speciale ale trezoreriei.

16 Belean P., Trezoreria Statului în România – evolutie, structura organizatorica, coordonate ale contabilitatii, Ed. Vasile Goldis – University Press, Arad, 2000

65

Insa Trezoreria este totodata si casierul corespondentilor sai, care, în virtutea

reglementarilor generale a contabilitatii publice, depun cu titlu obligatoriu sau facultativ

fondurile la Trezorerie sau sunt autorizati sa efectueze operatii de încasari si plati prin

intermediul conturilor Trezoreriei. Acestea au conturi deschise la trezorerie pentru care

Ministerul Finantelor Publice fixeaza conditiile de functionare si regimul dobânzilor.

Trezoreria este astfel casierul administratiilor autonome care întocmesc bugete anexe sau au

personalitate juridica distincta de cea a Statului, cum sunt institutiile publice.

In calitate de casier al Statului, Trezoreria are ca sarcina emisiunile titlurilor de

împrumut public si gestionarea datoriei publice. In acest scop, poate beneficia de

concursul bancilor care folosesc ghiseele lor pentru plasarea împrumuturilor. Pentru

împrumuturile pe termen scurt, trezoreria are un rol important în emisiunea bonurilor de

tezaur. Aceste bonuri au misiunea de a- i permite onorarea obligatiilor exigibile, precum si

vegherea disponibilitatilor banesti.

Procurarea de bani în casieria publica este prima dintre operatiile trezoreriei. Aceasta

este legata de miscarea fondurilor în timp determinata de termenele la care devin exigibile

încasarile si platile.

Problema Trezoreriei, aceea de procurare de bani pentru asigurarea permanenta a

disponibilitatilor necesare platilor, este specifica atât trezoreriei finantelor private, cât si

finantelor publice. Astfel, încasarile si platile sunt obiectul fluctuatilor în cursul anului.

Pentru cheltuielile ordinare ale bugetului public exista o anumita regularitate în nivelul

lor lunar, cu exceptia lunii decembrie, în care se executa partial cheltuieli, serviciile publice

utilizând cea mai mare parte a creditelor lor înca neconsumate înainte de încheierea

exercitiului, creditele riscând sa fie anulate în virtutea legii anualitatii.

Pentru venituri regularitatea este mai putin realizabila, deoarece aceasta depinde de

ritmicitatea vietii economice, mai ales în cazul impozitelor directe.

Aceste miscari ale veniturilor si cheltuielilor se combina cu alte miscari de fonduri

exceptionale – emisiunea de împrumuturi, rambursarea împrumuturilor contractate de pe piete

externe, plati de comisioane si cu miscarile datorate operatiilor corespondentilor. Aceste

miscari exceptionale imprima lichiditatii Trezoreriei mari variatii si prin intermediul lor se

poate determina un trend în fluctuatia lichiditatilor Trezoreriei si succesiunea perioadelor de

cresteri – lichiditati abundente si scaderi – lipsa de lichiditati. Asemenea perioade pot fi

identificate în cadrul trimestrelor, pe luni ale acestora, între trimestre, dar si în cazul lunilor,

între decadele acestora.

Pentru echilibrarea trezoreriei se poate apela la trei categorii de resurse:

66

a) utilizarea fondurilor corespondentilor

b) emisiunea bonurilor de tezaur

c) avansuri acordate de banca de emisiune

a) Solutia prin care Trezoreria întelege sa rezolve problema procurarii de resurse

pentru asigurarea disponibilitatilor în orice moment în casieriile publice consta mai întâi în a

drena în casieriile sale o masa de resurse, care fara îndoiala, nu fac decât sa le tranziteze, însa

care contribuie la alimentarea casieriei sale.

Fondurile cele mai mari provin din depozitele corespondentilor:autoritatilor publice

locale, institutii publice, întreprinderi publice si altele. Trezoreria are posibilitate sa dispuna

de aceste fonduri în intervalul pâna când acesti corespondenti, la rândul lor, dau ordine de

eliberare de fonduri din aceste conturi în vederea efectuarii platilor proprii.

In ciuda centralizarii fondurilor, diponibilitatile astfel procurate de Trezorerie pot fi

insuficiente pentru asigurarea lichiditatilor necesare. Aceasta insuficienta poate fi cauzata de

un deficit bugetar important, precum si de faptul ca acesta creeaza un gol în casieria

trezoreriei. De asemenea, aceasta insuficienta poate sa tina de deciziile luate de corespondenti

privind retragerea fondurilor din conturi. Aspecte ale dezechilibrului monetar, deficitul

balantei conturilor pot de asemenea, sa restrânga lichiditatile bancare si prin acesta sa

diminueze solvabilitatea Trezoreriei. In acest caz, trebuie ca trezoreria sa procedeze la

alimentarea casierie sale prin alte mijloace, deoarece disponibilitatile corespondentilor sai nu

sunt suficiente. Astfel se apeleaza la emisiunea bonurilor de tezaur si la avansurile acordate de

Banca Centrala.

b) Bonurile de tezaur sunt împrumuturi pe termen scurt si mediu, destinate publicului

si bancilor sau organismelor financiare.

Categoriile de bonuri de tezaur ce pot fi emise sunt:

a) bonuri în formular

b) bonuri în cont curent

Bonurile în formular sunt plasate la ghiseul deschis. Acestea constituie unul dintre

elementele esentiale ale politicii de economisire. De asemenea, regimul lor de emisiune

variaza în functie de obiectivele cantitative sau calitative ale acestei politici. Astfel,

caracteristicile bonurilor în formular sunt modificate frecvent în scopul schimbarii volumului

sau stabilitatii resurselor colectate de la public.

Trezoreria are posibilitatea de a face sa varieze nivelul bonurilor în circulatie si de a

spori subscriptiile procedând la asa-numita „campanie a bonurilor”. Prin ridicarea ratei

dobânzii, prin cresterea anumitor avantaje ale detinatorilor îndeosebi fiscale, prin recurgerea

67

la publicitate, prin sporirea comisioanelor acordate organismelor de plasare, este posibil sa se

mareasca emisiunea bonurilor. Este posibil si fenomenul invers, procedându-se la o diminuare

a ratei dobânzii bonurilor.

Bonurile în cont curent sunt bonurile cumparate de diferite institutii financiare, banci

care doresc sa-si înscrie valoarea lor într-un cont curent girat de Banca Centrala. Acest sistem

este mai eficient, economisind cheltuielile de confectionare, de paza si de manipulare a

formularelor.

Politica de emisiune a bonurilor de tezaur se refera la alternativele operatiunilor

trezoreriei posibile de folosit pentru a influenta masa subscriptiilor. Acestea sunt:

• Mecanismul plafonului (proportia), care consta în proportia

stabilita de autoritatea monetara, ca procentaj din disponibilitatile bancilor, care poate

sa fie plasata în bonuri de tezaur. Acest mecanism reprezinta in împrumut fortat prin care

bancile trebuie sa asigure, prin bonuri de tezaur, o anumita masa a subscriptiilor.

• Mecanismul coeficientului de trezorerie, stabilit ca raport între activele lichide

ale bancilor, inclusiv bonurile de tezaur si ansamblul resurselor, Insa, în acest sistem,

trezoreria nu este singurul beneficiar al blocarii activelor bancare ca în mecanismul

plafonului, deoarece efectele de comert mobilizate se pot substitui bonurilor în calculul

coeficientului. De fapt, stabilirea coeficientului de trezorerie poate permite reducerea, putin

câte putin, a proportiei plafonului.

• Mecanismul rezervelor obligatorii, prin care bancile sunt constrânse sa

conserve, într-un cont creditor neremunerat de la Banca Centrala, active reprezentând o

anumita fractiune a depozitelor astfel încât partea respectiva din creditele potentiale sa fie

considerata ca economie. Cresterea acestui proncentaj restrânge expansiunea creditelor si

reprezinta o forma concreta de lupta contra inflatiei.

Desi aceste mecanisme au dus la reducerea rolului bonurilor de tezaur în sis temul

bancar, totusi bancile continua sa subscrie la bonuri de tezaur pentru plasarea

disponibilitatilor.

• Mecanismul emisiunii de bonuri în raport cu nivelul resurselor bugetare.

Aceasta presupune stabilirea unui anumit procentaj al valorii bonurilor emise în raport cu

nivelul total al resurselor bugetare Bonurile de tezaur reprezinta forma curenta, obisnuita sau

normala de recurgere la împrumut ca mijloc de procurare de resurse publice. Imprumuturile

propriu-zise sunt relativ rare, dar mai ales neregulate. Imprumuturile prin bonuri de tezaur se

fac regulat si de o maniera permanenta. Ele genereaza o datorie pe termen scurt, cunoscuta

sub denumirea de „datorie flotanta”.

68

Datoria flotanta prezinta unele dezavantaje:

1.Reînnoirea bonurilor de tezaur de la o scadenta la alta, transformându- le, din

împrumuturi pe termen scurt sau mediu, în împrumuturi indefinit reânnoite. Este o situatie cu

riscuri, deoarece ar fi suficient ca reânnoirea sa nu fie acceptata, pentru ca statul sa „plonjeze

în grave dificultati financiare”. Ar putea fi vorba de solicitarea rambursarii în perioade dificile

pentru trezoreria publica, ceea ce ar conduce la agravarea crizei.

2.Pericolul politic apare atunci când detinatorii de bonuri îsi retrag încrederea în

Guvern, aruncându-l într-o criza grava.

Remediul clasic folosit pentru protectia contra pericolelor datoriei flotante este

consolidarea acesteia, mergându-se, în prezent, spre o alta directie: controlul creditului.

c) Cel mai important ajutor pe care Banca de Emisiune îl acorda Statului rezulta din

avansurile pe care i le transmite. Avansurile se acorda pe baza unei conventii încheiate între

Ministerul Finantelor Publice si Banca Nationala a României prin care banca consimte

voluntar un avans si îi fixeaza conditiile. Un bon de tezaur reprezentând un avans este remis

de Banca în contrapartida. Conventia se aproba prin lege. Recurgerea la lege denota vointa de

a restrânge si de a controla utilizarea avansurilor.

Banca Centrala efectueaza pentru Trezorerie urmatoarele operatii:

a) asigura miscarea fondurilor în spatiul dintre diferitele sucursale si detinatorii de conturi.

b) asigura gestiunea contului curent general al Trezoreriei, a bonurilor de tezaur.

c) pune la dispozitia Trezoreriei, în mod gratuit, ghiseele pentru plasarea bonurilor si asigura

gratuit serviciul sau.

d) varsa o redeventa Statului în contrapartida privilegiului emisiunii.

e) ia în pastrare bonuri si alte valori publice

f) sconteaza bonuri de tezaur si colaboreaza cu Trezoreria în politica monetara. Aceasta

operatiune înseamna creatie monetara.

Din punct de vedere financiar, recurgerea la avansuri la Banca Centrala semnaleaza o

situatie critica a finantelor publice, manifesta dezechilibrul bugetului Statului si al Trezoreriei.

Se apreciaza astfel ca apelul la avansuri catre banca compromite creditul public, denuntându- i

deteriorarea sa din punct de vedere monetar, avansurile de la Banca Centrala conduc la

emisiune monetara, ceea ce creeaza puternice presiuni inflationiste.

Insarcinata cu executia efectiva a operatiunilor de încasari si plati prevazute prin legea

anuala a finantelor, Trezoreria este casierul Statului. Miscarile de fonduri în cadrul Trezoreriei

rezulta din operatiunile permanente, vizând pe de o parte resursele permanente ale Statului, în

69

cadrul carora impozitele ocupa un rol esential, iar pe de alta parte, cheltuielile permanente,

care cuprind cheltuielile ordinare, cheltuieli de capital, transferuri.

Permanenta acestor operatiuni, adica repetitivitatea acestora, poate fi înteleasa numai

referitor la functiile permanente ale Statului, justificând caracterul lor precis, riguros si

restrictiv. Realizând aceste operatiuni Trezoreria manifesta o atitudine pasiva deoarece aceste

operatiuni sunt fixate prin legea finantelor publice si i se impun Trezoreriei, deoarece în acest

caz ea nu exercita direct functia de casier, în esenta, asigurând numai derularea corecta în

timp si spatiu a acestor operatiuni.

Operatiunile de casa ale Trezoreriei Statului sunt clasificate conform a trei criterii:

• dupa criteriul juridic se disting:

a) bugetul de stat; bugetele locale; bugetul asigurarilor sociale de stat

b) bugetele anexe

c) conturile speciale de trezorerie

• dupa criteriul financiar se disting:

a) operatiuni cu caracter definitiv (încasari fiscale si cheltuieli)

b) operatiuni cu caracter temporar (care reclama o rambursare ulterioara a fondurilor)

• dupa caracterul economic, cheltuielile de trezorerie cuprind:

a) cheltuieli ordinare, de functionare si de transfer

b) cheltuieli de capital: de investitii

Prin functia de casierie, Trezoreria efectueaza:

a) toate operatiunile propriu-zise de încasare a veniturilor bugetare si de plati de la buget, în

numerar sau prin decontari în cont.

b) controlul asupra cheltuielilor la eliberarea fondurilor de la buget si asigurarea informatiei

necesare privind executia de casa a bugetului în vederea întocmirii conturilor de executie a

bugetului si a elaborarii rapoartelor periodice asupra acesteia.

c) gestioneaza pozitia zilnica de casa a bugetului si asigura lichiditatile necesare prin

cunoasterea fluxurilor de încasari si plati, elaborarea de prognoze cu privire la cerintele de

plata, la sincronizarea platilor si încasarilor, inclusiv a acelora privind finantarea

deficitului si serviciul datoriei publice.

Incepând cu 1 ianuarie 1997, finantarea investitiilor institutiilor publice se face prin

Trezoreria finantelor publice pentru care acestea trebuie sa depuna la unitatile Trezoreriei lista

de lucrari, utilaje, mobilier si alte obiecte.

70

4.4.2. Gestionar al disponibilitatilor Statului

Rolul de bancher al Trezoreriei prezinta doua forme:

• In primul rând Trezoreria actioneaza ca o banca de depozit, banca de afaceri care

furnizeaza capitaluri unor întreprinderi pentru a le asigura dezvoltarea.

• In al doilea rând Trezoreria actioneaza ca o banca de emisiune si în acest fel

intervine în domeniul circulatiei monetare.

Gestionarea fondurilor publice este activitatea Trezoreriei ce se realizeaza datorita

unitatii casieriei si a unitatii de gestiune a acesteia, casieria poate asigura gospodarirea

fondurilor atât în timp, cât si în spatiu.

Gestionarea în spatiu presupune compensatiile, adica compensarea deficitului cu

excedentul înregistrat, precum si transferul de numerar pentru centralizare la Trezoreria din

Ministerul Finantelor, denumita „Casieria Trezorierului Platitor General”, care asigura

compensarea între casieriilor locale componente ale unitatii administrativ- teritoriale.

Compensarea se efectueaza numai pe baza ordinului trezorierului platitor general cu

conditia existentei disponibilitatilor banesti în Casieria Generala. Astfel, Casieria centrala

trebuia sa se aprovizioneze cu lichiditati banesti.

In prezent, operatiile s-au simplificat ca urmare a dezvoltarii reglementarilor prin

înscrisuri (documente de decontare), prin operatii în conturi.

Gestionarea fondurilor în timp înseamna planificarea si efectuarea operatiilor de

încasari si plati bugetare atât în cadrul anului financiar, cât si pe mai multi ani prin conturile

speciale ale Trezoreriei, al carui rol consta în ajustarea acestor operatii în timp.

Administrarea Trezoreriei Statului presupune, de asemenea, realizarea distinctiei între

echilibrul bugetar si echilibrul Trezoreriei. Se constata ca si într-un buget echilibrat exista

decalaje sezoniere, Trezoreria trebuind sa asigure sudura între secventele fluxurilor bugetare.

Cu atât mai mult, în perioade de deficit bugetar, functia Trezoreriei este aceea de a

asigura acoperirea nevoilor de finantare ale Statului, mobilizând resurse pe pietele de

capitaluri.

In fine, Trezoreria trebuie, atunci când volumul datoriei sale a atins un anumit nivel si

când structura acesteia s-a diversificat, sa duca o politica eficienta de gestiune a îndatorarii,

intervenind pe piata titlurilor sale pentru a obtine profit din oportunitatile reducerii sau

extinderii costurilor datoriei.

71

4.4.3. Bancher al Statului

In calitatea sa de banca, Trezoreria asigura urmatoarele servicii:

a) este banca la care institutiile publice îsi au deschise conturile de încasari si plati,

realizând astfel gestionarea disponibilitatilor banesti ale sectorului public si integrarea

acestora în politica de lichiditati a bugetului.

b) gestioneaza datoria publica interna si externa, asigurand evidenta si plata serviciului

datoriei publice;

c) asigura contabilitatea privind executia de casa pentru operatiunile de incasari si plati

privind veniturile si cheltuielile sectorului public;

d) efectueaza si operatiunile în care statul apare în calitate de garant sau de coparticipant

la coordonarea de împrumuturi diferitelor agentii guvernamentale, care la rândul lor pot

acorda împrumuturi;

e) exercita un control fiscal asupra incasarii veniturilor bugetare si unul financiar

preventiv asupra efectuarii platilor privind respectarea limitelor si destinatiei creditelor

bugetare asa cum acestea au fost aprobate, deschise si repartizate.

In România, conform prevederilor Legii finantelor publice, se interzice acoperirea

cheltuielilor bugetului de stat prin recurgerea la emisiune monetara si prin finantarea directa

de catre banci.

Refinantarea datoriei publice interne, finantarea deficitului bugetar si echilibrul

balantei de plati externe se efectueaza prin contractarea si garantarea de catre Ministerul

Finantelor Publice pe piata financiara interna si externa de împrumuturi în limitele aprobate

anual de catre Parlament.

Acoperirea golurilor temporare de casa si a deficitului înregistrate pe parcursul

executiei bugetului de stat se efectueaza prin:

a) folosirea resurselor disponibile aflate în conturile trezoreriei Statului. Legea prevede ca

asemenea resurse se pot folosi pentru finantarea temporara de pâna la 20% din deficitul

înregistrat pe parcurs.

b) emisiunea, în primele zece luni ale fiecarui an, de bonuri de tezaur sau alte instrumente

specifice purtatoare de dobânda si cu scadenta pâna la sfârsitul anului financiar. Valoarea

totala a acestor înscrisuri aflate în circulatie nu poate depasi 8% din volumul total al

cheltuielilor Statului.

c) împrumuturi fara dobânda acordate de Banca Nationala pe seama resurselor de creditare

ale acesteia. Termenul de rambursare este de maxim 6 luni si nu poate depasi sfârsitul

72

anului financiar. Rambursarea se efectueaza pe seama veniturilor bugetare sau a unui

împrumut de stat contractat prin respectarea conditiilor legii. Valoarea împrumutului

acordat de banci nu poate depasi într-un an financiar 10% din totalul cheltuielilor bugetare

aprobate, precum si dublul capitalului BNR si fondului de rezerva constituit.

Suplimentarea unor credite bugetare aprobate prin Legea bugetului de stat în vederea

finantarii unor actiuni si sarcini noi aparute pe parcursul anului, respectiv pentru înlaturarea

efectelor unor calamitati naturale, se efectueaza pe seama fondului de rezerva bugetara si a

fondului de interventie la dispozitia Guvernului care se utilizeaza pe baza de hotarâri ale

acestuia.

4.4.4. Alte functii ale Trezoreriei

In plus fata de functiile traditionale ale Trezoreriei, casierie si banca,trezoreria se afla

in stransa legatura cu piata financiara si, mai ales, cu piata monetara. Pe masura ce statul a

evoluat, a fost posibila exercitarea unui anumit control asupra acestor piete. Trezoreria

publica a fost insarcinata cu acest control. Astfel, ea joaca un rol prim-plan in exercitarea unei

dintre functiile esentiale ale finantelor publice moderne:mentinerea echilibrului monedei si al

economiei.

Rezultat al unei evolutii complexe si adesea contradictorii, mult mai diversificate

decat un plan a-priorii,functiile actuale ale Trezoreriei nu sunt usor de delimitat. Totusi, se pot

regrupa intr-o abordare generica, cinc i functii principale:

1.Administrator al banului public, in sensul de gardian al echilibrului bugetar si

casier al Statului;

2.Intermediar financiar in sensul ca imprumuta pentru a acoperi diversele deficite si

acorda imprumuturi din disponibilitatile sale ;

3.Mandatar al puterii publice intrucat exercita numeroase misiuni de autoritate

,specifice Statului,in sectoarele economico-financiare;

4.Agent al interventiei financiare publice in economie in vederea reducerii costului

resurselor financiare furnizate(de exemplu:acordarea de garantii anumitori solicitatori de

imprumuturi in scopul reducerii costului resursei)

5.Gardian al marilor echilibre ce pot fi definite ca raporturi de egalitate intre nevoile

si capacitatile de finantare,ele exprimind chiar obiectul politicii financiare,ele exprimind chiar

obiectivul politicii financiare ,inteleasa ca ajustare a capacitatilor de finantare la nevoile de

finantare si plasarea acestor finantari in serviciul actiunii economice.

73

Finantistii clasici nu considerau decât un singur echilibru financiar: cel dintre

veniturile si cheltuielile publice.

Finantistii moderni estimeaza ca sunt doua forme de echilibru pe care statul nu le

poate ignora si anume:

a) echilibrul ofertelor si cererilor de capital

b) echilibrul intrarilor si iesirilor de devize straine

Interventia Statului, din acest punct de vedere, se face prin intermediul Trezoreriei.

74

BIBLIOGRAFIE

1. Anghelache Gabriela, Belean P. – Finantele publice ale României, Ed. Economica,

Bucuresti, 2005

2. Anghelache Gabriela, Belean P. – Bugetul public si trezoreria publica în România, Ed.

Economica, Bucuresti, 2007

3. Bistriceanu Ghe., Popescu Ghe. – Bugetul de stat al României, Ed. Universitara, Bucuresti,

2007

4. Bistriceanu Ghe. – Mica encic lopedie de finante, moneda, asigurari, Editura Universitara,

Bucuresti, 2006

5. Costas Cosmin Flavius, Minea Mircea Stefan – Dreptul finantelor publice, vol. I si II, Ed.

Sfera Juridica, Bucuresti, 2006

6. Drosu Saguna Dan - Tratat de drept financiar si fiscal, Ed. All Beck, Bucuresti, 2001

7. Mosteanu T., Dinu S. – Reforma sistemului fiscal în România, Editura Didactica si

Pedagogica, Bucuresti, 1999

8. Mosteanu T. - Finante Publice, Editura Universitara, Bucuresti, 2004

9. Mosteanu T. si colectiv - Finante publice. Note de curs si aplicatii pentru seminar, Ed.

Universitara, Bucuresti, 2005

10. Mosteanu Tatiana – Buget si trezorerie publica, Ed. Universitara, Bucuresti, 2004

11. Mosteanu T. - Finante publice. Sinteze si aplicatii practice, Ed.Lucman, Bucuresti, 2002

12. Popescu Nicolae – Finante publice, Ed. Economica, Bucuresti, 2005

13. Vacarel Iulian (coord.) - Finante publice, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2004

14. * * * www.mfinante.ro

15. * * * Legea bugetului 2006 si 2007 – www.mfinante.ro