BOLI NEPARAZITARE IN CULTURILE DE TOMATE

FITOSANITAR. Exista o serie de afectiuni neparazitare sau fiziologice ale plantelor de tomate (Petele brune pe frunze, Asfixierea coletului, Asfixierea radacinii, Argintarea). Petele brune pe frunze pot fi observate la tomatele cultivate in solarii sau in camp, sub forma de pete foliare. Deseori aceste pete pot fi confundate cu atacul produs de Alternaria porri f. sp. solani. Spre deosebire de aceasta boala, in aceste cazuri nu se constata pete pe petioluri, tulpina sau fructe si de aici necesitatea de a nu se interveni cu tratamente fitosanitare, afectiunile respective fiind de natura fiziologica (G. Marinescu, 2006). Asfixierea coletului este des intalnita in culturile de tomate. Se manifesta prin necroza si suberificarea coletului, radacina principala este redusa in comparatie cu coletul si tulpina precum si necroza si suberificarea radacinilor secundare. De asemenea partea bazala este alterata, determinand o distrugere a radacinilor, iar uneori se observa chiar desprinderea radacinii principale. Aceasta afectiune neparazitara este cauzata de stagnarea apei in cultura, precum si folosirea apei foarte reci la udare. Asfixierea radacinii este o afectiune care apare in cazul folosirii apei de irigare foarte rece, aplicarea udarilor in exces, amplasarea culturilor pe soluri mai putin drenate. Asfixierea radacinii provoaca ingalbenirea apoi brunificarea zonala sau generala a radacinilor cu necrozarea si disparitia radicelelor. Argintarea este o boala neparazitara care apare la plantele provenite din seminte nemature sau in conditii prelungite de temperatura sub 15 grade Celsius. Pe frunze se manifesta sub forma unor pete griverzui cu aspect argintiu de forma unor dungi pe tulpina, pe fructe apar sub forma de striuri verzi-argintii care devin galben-pal la maturitate. Pe frunze aceste pete ocupa portiuni din foliole, sau chiar portiuni din frunza. Plantele afectate de aceasta boala, in general isi revin, exceptie facand cele care au varful de crestere afectat. Printre masurile fitosanitare de prevenire si combatere a bolilor neparazitare la tomate se numara: corectii privind lipsa de potasiu si bor, corectii privind conductibilitatea electrica a solului, se va evita pe cat posibil uniformitatea temperaturii noapte-zi, evitarea temperaturile scazute din timpul infloritului si legarii, evitarea intervalului prea mare intre udari, lipsa de calciu la nivelul fructului, excesul de azot, drenarea proasta a solului, defolierea exagerata a culturii. Dereglari de nutritie In culturile de tomate, conditiile pedoclimatice pot determina aparitia unor dereglari de nutritie legate de nivelul si raportul macro-elementelor absorbite intr-un anumit moment de catre plante. In functie de durata si gravitatea fenomenelor, aceste dereglari pot afecta calitatea si cantitatea productiei (dupa Jansen si colaboratorii, 1989). Diagnosticarea dereglarilor nutritionale este destul de dificila din cauza asemanarilor dintre simptomatologia unora dintre carente sau excese produse de diferite elemente minerale.

Principalele carente nutritionale pot fi intalnite in conditiile urmatoare: temperatura solului foarte scazuta duce la carenta de fosfor, luminozitatea foarte slaba duce tot la carenta de fosfor, temperaturile nocturne ridicate duc la carenta de magneziu, dezvoltarea redusa a sistemului radicular este indusa de carenta de fosfor si fier, fertilizarea organica excesiva sau dezechilibrata produce carente de magneziu, exces de potasiu, carenta de fosfor si exces de azot. Afectiuni neparazitare ale tomatelor Atat complexitatea factorilor de mediu, cat si managementul mai mult sau mai putin performant practicat in spatiile protejate si camp, pot determina anumite defecte ale fructelor de tomate, reprezentand afectiuni neparazitare (G. Marinescu, 2006). printre aceste afecaiuni se numara cicatricea stilara lemnoasa, putregaiul apical si coacerea patata. Cicatricea stilara lemnoasa este o boala neparazitara destul de frecventa atat in camp cat si in solarii la hibrizii timpurii, cultivati in conditii nefavorabile cu temperaturi scazute in timpul infloritului si legarii, sol foarte rece care are carenta de fosfor la origine, exces de azot, perioade diurne foarte scurte si prea putin luminoase, umiditate relativa ridicata sau o atmosfera prea uscata. Uneori fructele sunt deformate simptom asemanator cu cel provocat de utilizarea erbicidului 2-4 D. Putregaiul apical este o boala fiziologica observata in mod curent la culturile de tomate irigate prin rigole. Aceasta fiziopatie este determinata de: lipsa de calciu la nivelul fructului, irigarea prin rigole, intervalul prea mare dintre udari, exces de saruri, exces de azot, drenarea proasta a solului, atacul agentilor patogeni de sol, sensibilitatea hibrizilor de tomate. Coacerea patata se refera la zone verzi, verzi-galbui care apar pe fructele rosii, aparent normale. Aceste zone sunt de regula mai ferme decat restul fructului copt. La sectiune prin fruct se constata prezenta unui tesut brun. Aceasta deficienta a fructelor de tomate poate fi asociata cu: lipsa de potasiu si bor, luminozitate scazuta, dar asociata cu temperaturi ridicate in spatii protejate, conductibilitate electrica scazuta a solului. In serele de tomate aceste afectiuni se observa calendaristic la inceputul primaverii si sfarsitul toamnei. Masuri de evitare a fitotoxitatii Arsurile cauzate de insolatie sunt frecvente la tomatele din spatiile protejate (sere necretizate, solarii), dar si in camp la fructele expuse la soare. Simptomele acestei boli sunt date de petele albe, stralucitoare, relativ pieloase, usor concave, destul de tari, ce contrasteaza cu restul fructului. Se va evita cultivarea de soiuri si hibrizi sensibili la acesta afectiune, serele se vor cretiza, si se va evita defolierea excesiva a plantelor. In privinta evitarii unor deficiente de ordin cultural ce ar putea afecta aparatul foliar al tomatelor, trebuie sa avem in vedere efectuarea analizelor agrochimice pentru respectarea unui program de fertilizare echilibrat pe tot parcursul perioadei de vegetatie a tomatelor, evitandu-se in acest fel excesul cat si carentele in elementele de baza si microelemente. Evitarea fitotoxicitatii prin respectarea timpului de pauza dupa

efectuarea dezinfectiei solului si efectuarea testului de fitotoxicitate inainte de infiintarea culturii tomatelor in spatiile protejate. Cauzele care duc la fitotoxicitate: efectuarea tratamentelor fitosanitare cu concentratii marite de pesticide, sau aplicarea lor in conditii climatice nefavorabile, folosirea amestecurilor de pesticide necompatibile, folosirea unor pesticide neomologate pentru cultura tomatelor, folosirea unor aparate de stropit neperformante sau cu rezervoarele nespalate suficient dupa aplicarea erbicidelor, aplicarea ingrasamintelor solide si exces de saruri. Ing. Melania OLTEAN, DADR-Unitatea Fitosanitara Maramures

BOLI PRODUSE DE VIROZE IN CULTURILE DE TOMATE

Virusul mozaicului tutunului la tomate (tobacco mosaic virus in tomato) se intalneste in culturile de tomate din spatiile protejate, dar si la culturile de tomate timpurii din camp. Pe frunze apar decolorari difuze verzi in cazul mozaicului comun si galbene sau aproape albe in cazul mozaicului aucuba, de forma neregulata, izolate sau confluente, care alterneaza cu zone de culoare verde normal. Suprafata limbului este usor gofrata. Forma frunzelor poate fi modificata prin reducerea aproape completa sau alungirea si ascutirea la varf a limbului foliar in cazul distorsiunii tomatelor. Pe frunze, petiol, pedunculii florali si tulpina, apar pete si dungi necrotice de culoare bruna, iar foliolele se curbeaza spre fata inferioara. Pe fructele deformate apar pete decolorate, translucide, care devin brune cenusii, usor adancite si cu suprafata rugoasa. In centrul si exteriorul petelor, tesutul este sanatos si isi continua cresterea, astfel ca la doua-trei saptamani fructele atacate au suprafata puternic deformata. Acest virus se transmite prin semintele de tomate, unde poate fi localizat, cel mai frecvent, la suprafata tegumentului. Plantutele tinere sunt inoculate cu virus in momentul cand cotiledoanele se elibereaza din tegumentul semintei (Laterrot si Pecaut 1968). In acest caz, producerea infectiei este conditionata de producerea pe radacinile plantei a unor leziuni proaspete in timpul executarii lucrarilor de repicat si plantat. Virusul se poate transmite prin inventarul de lucru si scheletul rasadnitelor si al spatiilor de cultura (sere, solarii) contaminate sau prin contactul direct intre plante. Masuri de prevenire si combatere Prevenirea atacului virusului mozaicului tutunului la tomate se poate realiza prin aplicarea urmatoarelor masuri: cultivarea soiurilor si hibrizilor cu rezistenta genetica la acest virus, tratarea semintelor la temperatura de 80 grade Celsius timp de 24 de ore, folosirea la repicarea rasadului a unui amestec de sol nou in fiecare an, dezinfectia scheletului in sere solarii si rasadnite, precum si a inventarului de lucru cu

fosfat trisodic 10% in apa calda, urmata de clatire cu apa, eliminarea plantelor cu simptome de infectie virala din cultura, dezinfectarea mainilor si uneltelor de lucru cu solutie de fosfat trisodic 10% la operatiile de plantare, palisare, copilire, defoliere, carnire, respectarea unui asolament riguros in care tomatele pot reveni pe aceeasi sola doar dupa doi ani. Virusul mozaicului castravetilor Virusul mozaicului castravetilor la tomate sau filozitatea la tomate (Cucumber mosaic virus in tomato) a fost semnalata pentru prima data in anul 1930 (Mogendorff), sub numele de frunze de feriga, iar in anul 1960 Kovacevski a descris simptomul de necrozare a frunzelor, tulpinilor si fructelor de tomate. Boala este mult mai raspandita in culturile timpurii de tomate decat in culturile de vara, dar poate produce pagube insemnate si in culturile tarzii. Simptomele bolii. Plantele infectate in faza de rasad au talie redusa. Frunzele devin filiforme prin reducerea suprafetei foliolelor, capatand aspectul de feriga. Deformarea frunzelor poate fi insotita de mozaic slab sau patare. Productia acestor plante este mult diminuata sau chiar pierduta. Daca infectia se produce mai tarziu, se observa decolorarea frunzelor, avortarea florilor, limitarea perioadei de fructificare si scaderea insemnata a productiei, atat cantitativ cat si calitativ. In vestul Europei, boala s-a manifestat sub forma de pete necrotice pe frunzele apicale. Combaterea virozelor tomatelor In spatiile protejate (sera, solarii), se recomanda sa se ia urmatoarele masuri: compartimentele destinate culturii tomatelor se vor curata de toate resturile vegetale, dupa care se va face dezinfectarea spatiului folosind o solutie de formalina (E. Docea, E. Radulescu - 1966). De asemenea, la inceputul fiecarui ciclu de productie pamantul se va steriliza cu vapori supraincalziti sau se va inlocui cu pamant adus din lucerniere sau terenuri intelenite. Obiectele, utilajele si tot inventarul din sere se va dezinfecta prin cufundare in solutie de acid citric sau fosfat trisodic 10%, timp de 30 de minute. Dupa dezinfectarea serei si utilajelor, compartimentele se vor tine inchise, pentru a opri intrarea inauntru a persoanelor straine, deoarece acestea ar putea aduce virusul din afara. In vederea obtinerii de material sanatos se va folosi numai samanta recoltata de la fructele sanatoase care este bine a se dezinfecta inainte de insamantare cu permanganat de potasiu 1%, timp de 5 minute, dupa care se va spala bine in mai multe ape. Rasadul se va produce in recipiente izolate de alte plante (in special solanacee), de la care virusurile s-ar putea transmite. Pana la plantare, cuburile sau laditele cu rasad se vor tine intr-un loc izolat, pentru a nu fi atinse de muncitori, de peretii serelor etc. Cu ocazia repicarii rasadului in ghivece, muncitorii se vor spala pe maini cu una din solutiile amintite mai sus sau cu apa cu sapun. Niciodata ghivecele cu rasaduri de rezerva nu se vor tine in sera printre randurile de tomate. Plantutele care prezinta simptome de imbolnavire se vor distruge. Dupa repicare, rasadul se va examina de mai multe ori, eliminandu-se plantele bolnave. O triere foarte riguroasa a plantelor se va realiza si in momentul plantarii. Combaterea virozelor, in camp

Pentru combaterea virozelor la culturile de tomate in camp, se vor respecta o serie de masuri specifice. Pentru prevenirea virusului mozaicului tutunului se va folosi numai samanta recoltata de la plante sanatoase, care se va trata inainte de insamantare. Pentru prevenirea atacului virusului mozaicului castravetilor, tomatele se vor cultiva la o distanta cat mai mare de culturile de cucurbitacee (sau cele de spanac, telina) care sunt plante gazde ale acestui virus. Producerea rasadului din sere semicalde sau reci contribuie la scaderea imbolnavirii. Pentru combaterea stolburului se recomanda respectarea termenelor de plantare, cultivarea de soiuri precoce si rezistente la atac, distrugerea buruienilor gazda si a insectelor vectoare. In regiunile unde stolburul apare an de an, se vor proteja culturile de tomate, cultivandu-se in jurul lor benzi de porumb, late de 5-6 m, care au drept scop sa impiedice trecerea insectei vectoare la tomate. In cazul culturilor din sere se recomanda ca inainte de inceputul copilitului, daca exista plante bolnave in sera, sa se inlocuiasca cu material sanatos. Deoarece in sera virozele se manifesta numai in conditii de temperatura scazuta si luminozitate redusa, se recomanda ca in zilele senine sa se mentina o temperatura de 28-30 grade Celsius, iar in cele inorate de 20-22 grade Celsius. Se va organiza astfel productia, incat in zilele cu luminozitatea cea mai redusa plantele sa se gaseasca fie la inceputul, fie la sfarsitul perioadei de vegetatie. ing. Melania OLTEAN DADR Maramures - Unitatea Fitosanitara

PATAREA BRUNA A FRUNZELOR DE TOMATE

FITOSANITAR. Patarea bruna a frunzelor de tomate (Alternaria alternata f.sp.lycopersici, A.porri f.sp.solani) este o micoza care se intalneste in majoritatea tarilor cultivatoare de tomate din Europa, America de Nord, Africa, Asia etc. La noi in tara este mentionata frecvent, producand pierderi insemnate la culturile de tomate, atat in camp, cat si in solarii. In sere, boala apare spre sfarsitul perioadei de vegetatie. In anii cu precipitatii abundente in timpul vegetatiei, alternarioza poate duce la pierderi mari de recolta, in cazul culturilor netratate, pana la 80%. Simptome Plantele pot fi atacate in toate fazele de dezvoltare, boala manifestandu-se pe tulpini, frunze, sepale si fructe. In rasadnita, atacul apare in portiunea bazala a tulpinitei, sub forma de pete cu aspect neregulat, de culoare bruna-inchis, initial de cativa milimetri diametru. In scurt timp, petele se extind de jur-imprejurul tulpinitei, caz in care rasadul se ofileste si se usuca. Cea mai frecventa si mai caracteristica forma de atac, care se observa dupa transplantarea tomatelor in camp, este cea care incepe cu frunzele bazale si se extinde la cele dinspre varf. Pe aceste organe apar pete izolate,

mai rar confluente circulare brune, de 2-20 mm diametru, cu suprafata zonata concentric. In dreptul petelor se observa o eflorescenta fina, bruna-negricioasa, conidioforii si conidiile ciupercii. La un atac puternic, are loc o vestejire partiala sau totala a frunzelor, cu consecinte foarte grave asupra productiei. Pe tulpini, petioluri si pedunculi, atacul se manifesta prin pete eliptice, brune-negricioase, de dimensiuni mici, usor cufundate, bine delimitate. Fructele sunt sensibile la atacul acestei ciuperci de la formare pana aproape de maturare. Pe fructele dezvoltate, atacul apare la orice leziune sau crapatura, mai frecvent in zona cavitatii pedunculare si se manifesta prin pete mici, circulare, care treptat cresc in dimensiuni, fiind usor adancite in pulpa, brune-negricioase, lucioase, zonate concentric. Daca fructele atacate sunt mici, atunci se innegresc si cad cu usurinta de pe plante. La suprafata tesuturilor atacate, pe tulpini si fructe, apare o eflorescenta bruna-negricioasa, conidioforii si conidiile ciupercii. Agentul patogen Ciupercile Alternaria alternata f.sp.lycopersici si A.porri f.sp.solani fac parte din clasa Hyphomycetes, ord.Moniliales, fam.Dematiaceae. Conidioforii sunt simpli, septati, de culoare brun-oliv, iar conidiile sunt in forma de butelie, de culoare bruna, cu 8-15 septe transversale si 3-7 longitudinale, fiind dispuse in lant. Conidiile germineaza usor in stropii de apa sau de roua, dupa 1-2 ore, cand temperatura variaza intre 24 si 28 grade Celsius, iar umiditatea atmosferica este de 95-100%. Perioada de incubatie a bolii este de cinci-opt zile. Masuri agrofitotehnice Masurile agrofitotehnice de combatere a patarii brune a frunzelor de tomate sunt rotatia culturilor la 3-4 ani, distrugerea buruienilor si a resturilor vegetale dupa recoltare, aratura adanca de toamna, fertilizarea rationala, aerisirea serelor si a solariilor seara tarziu si dimineata devreme, mentinerea unei temperaturi constante. Masuri chimice Masurile de combatere chimica (in timpul vegetatiei), pentru combaterea patarii brune a frunzelor se vor aplica tratamente cu urmatoarele produse: Dithane M 45-0,2% sau 2,0-2,5 Kg/ha; Orius 25 EW-0,05%; Bravo 500 SC-0,2% sau 1,5-2kg/ha; Konker1,25l/ha; Melody Duo-0,3%; Score 250 EC-0,05% -0,5 l/ha; Ridomil Gold MZ 0,25%-2,5 kg/ha; Poliram DF-0,2%; Folpan 50 WP-0,25%; Folio Gold-537,5 SC0,25% sau 2 l/ha; Manzate 75 DF 0,2% sau 2 l/ha; Merpan 50 0,2%. Etc. Samanta Samanta provenita din culturi atacate de Alternaria alternata f.sp.lycopersici, A.porri f.sp.solani se va dezinfecta termic cu apa calda la 50 grade Celsius timp de 25 de minute sau chimic, cu Tiramet 600 PTS -4ml/kg sau cu Tiramet 60 PTS 4 g/kg. ing. Valer VELE, director coordonator adjunct, DADR Maramures - Unitatea Fitosanitara

PUTREGAIUL INELAR AL FRUNZELOR DE TOMATE

La inceput, putregaiul inelar a fost considerat de natura parazitara, fiind atribuit unor ciuperci sau bacterii. Primul cercetator care a afirmat ca boala este cauzata de o afectiune fiziologica a fost Butler, care in anul 1949 a ajuns la concluzia ca boala este cauzata de un dezechilibru hidric. Ana Hulea, prin experimentele facute in perioada 1948-1959, in laborator, sera si camp, demonstreaza clar etiologia neparazitara a bolii. Putregaiul inelar al frunzelor de tomate este una din cele mai pagubitoare afectiuni fiziologice, determinata de un dezechilibru hidric al frunzelor si fructelor, care se manifesta mai ales in perioadele calde si uscate, atat in camp, cat si in sere. Ca raspandire este mentionata in majoritatea tarilor din Europa, in America de Nord si in America de Sud. Primele semne ale bolii apar imediat dupa formarea fructelor, manifestandu-se prin aparitia unei pete care progreseaza in cercuri concentrice, incepand din locul unde a fost fixat stilul de ovar. Initial, pata este de dimensiuni mici, apoi ocupa un sfert sau jumatate din fruct. Tesuturile din dreptul petei sunt plate sau usor depresionare, albicioase-cenusii sau cenusii-inchis, apoi se brunifica si putrezesc. Frecvent, la suprafata tesuturilor atacate se instaleaza diverse ciuperci saprofite sau parazite facultativ (Alternaria sp., Macrosporium sp.etc) care imprima petelor o culoare negricioasa si accelereaza procesul de putrezire a fructelor. In general, acest putregai afecteaza numai fructele verzi, din primele doua-trei etaje. Dezechilibrul hidric, responsabil de producerea acestei fiziopatii, poate fi provocat de lipsa unei cantitati suficiente de apa in sol, sau de o transpiratie prea mare in conditii de seceta si temperatura ridicata. Lipsa apei din tesuturi se manifesta prin diminuarea turgescentei celulelor, planta incepand sa se ofileasca. Nevoia cea mai mare de apa este in frunze, unde au loc procesele biochimice, nevoie care este suplinita prin consumul de apa din celelalte organe si mai ales din fructe. In producerea dezechilibrului hidric, un rol important il au ingrasamintele organice si minerale, care, daca sunt aplicate in cantitati mari, mai ales in conditii de uscaciune, determina aparitia putregaiului inelar in procent mare. In aceste conditii este ingreunata absorbtia apei si, pe de alta parte, favorizeaza dezvoltarea aparatului vegetativ, crescand necesitatile plantei in aprovizionarea cu apa. De asemenea, deficitul calciului din sol, combinat cu cel de apa, favorizeaza aparitia si dezvoltarea putregaiului apical. Cea mai importanta masura de prevenire este reglementarea umiditatii din sol, care se realizeaza prin lucrari agrotehnice. Astfel, solul bogat in humus, in conditii de seceta va fi lucrat superficial, numai pentru a distruge crusta si buruienile, iar in conditii de umiditate ridicata va fi bine lucrat pentru a se evapora excesul de apa. Ingrasamintele se vor aplica in proportii echilibrate. Pe timp de seceta, in perioada de la formarea fructelor pana la inceperea recoltarii se recomanda irigarea regulata a culturilor. In cazul culturilor neirigate se va lucra bine solul, pentru ca radacinile sa patrunda cat mai adanc. In sere, se recomanda ca umiditatea sa nu scada sub 75%, iar temperatura sa nu depaseasca 24-26 de grade Celsius.

ing. Valer VELE, director executiv adjunct, DADR Maramures-Unitatea Fitosanitara

PATAREA CAFENIE A FRUNZELOR DE TOMATE

Patarea cafenie a frunzelor de tomate (Cladosporium fulvum Cooke, sin. Fulvia fulvum Cooke) este o boala frecvent intalnita atat in culturile de tomate din sere si solarii, cat si in camp, unde in conditii favorabile atacului, produce debilitarea plantelor, cu implicatii evidente asupra productiei. Boala este specifica culturilor de tomate protejate cu folie sau sticla, iar in camp apare doar in conditii extreme de clima. Aceasta boala este de origine din America de Nord, de unde s-a raspandit in toata Europa, Asia, Africa, Australia, producand pagube mari la culturile protejate, iar la noi in tara a fost descoperita de catre Aurelia Vulpoi in anul 1935. In judetul Maramures, boala a fost prezenta in fiecare an. In anul 2007, boala a fost semnalata pe o suprafata de 155 hectare, din totalul de 290 de hectare cultivate cu tomate, din care pe o suprafata de 2 hectare a fost semnalat atac puternic, iar pe restul atac mijlociu. Au fost efectuate tratamente fitosanitare cu produse specifice acestei ciuperci, dar nu a fost eradicata, astfel ca si in acest an si-a facut simtita prezenta in culturile de tomate din spatii protejate, pe o suprafata de 0,24 ha, productia fiind diminuata si depreciata calitativ. In acest an, conditiile climatice au fost deosebit de favorabile aparitiei si dezvoltarii bolilor de tipul ciupercilor, anul 2008 fiind un an cu multe precipitatii si umiditate ridicata fata de valorile multianuale. Din punct de vedere termic, au fost inregistrate mari oscilatii de la zi la noapte, amplitudinea fiind de 19,7-20 de grade Celsius, in conditiile in care, de la temperatura minima de 9,2 grade Celsius noaptea, s-a trecut brusc la temperatura maxima de 29-31 de grade Celsius ziua. Aceste temperaturi, insotite de o umiditate atmosferica ridicata, s-au mentinut aproape pe tot parcursul lunii iulie, ciuperca gasind conditii prielnice de aparitie si dezvoltare. Ciuperca se manifesta pe frunze si rareori pe tulpini, pedunculi, sepale, petale, fructe. Atacul caracteristic este pe frunze. Pe fata superioara a frunzelor apar pete galbene, in dreptul carora pe fata inferioara a frunzelor se formeaza un puf alb, care devine cafeniu si in final brun - violaceu. Acesta prezinta sporulatia ciupercii care este alcatuita din conidiofori si conidii. Primele simptome apar pe frunzele de la baza plantei sub forma de pete de culoare verzi-galbui, care devin galbene, cu marginea difuza, de forme variate, izolate sau confluente. Conditii prielnice In conditii de umiditate atmosferica ridicata si temperaturi peste 20 de grade Celsius, petele apar in numar mare, cresc in dimensiuni, iar tesuturile din dreptul lor se necrozeaza si frunzele puternic atacate se usuca. Pe tulpini si pedunculi se manifesta foarte rar, dar in conditii favorabile atacului apare sub forma de pete brune de forma neregulata care se extind in jurul florilor, producand avortarea acestora. Pe fructe, boala apare in toate fazele de dezvoltare, fiind afectate fructele de la etajul superior.

La suprafata acestora, in jurul pedunculilor apar pete mici, adancite in pulpa, la inceput decolorate, care cu timpul devin brune, apoi cresc si ocupa o mare zona din suprafata fructului. Cercetatorul Tidente Gardner (1925) a stabilit prin intermediul cercetarilor sale ca fructele recoltate de pe plantele bolnave sunt infectate chiar daca nu prezinta simptome, iar semintele infectate au o culoare mai inchisa decat cele normale, cu pete mici negricioase si hilul de culoare neagra. Epidemiologia cladosporiozei Patarea cafenie a tomatelor se manifesta intens in serele si solariile neaerisite, slab luminate si cu o umiditate peste 90% si temperaturi de 20-26 de grade Celsius. Sporularea ciupercii incepe de la 2 grade Celsius. Perioada optima de inmultire este la 20-24 grade Celsius si inceteaza la 35 grade Celsius. Conidiile sunt raspandite de curentii de aer, de uneltele folosite la lucrarile de intretinere a culturii, de catre om si insecte. Miceliul ciupercii Fulvia fulva se dezvolta intercelular si emite prin stomate, fascicole si conidiofori bruni - maslinii septati, simpli sau ramificati. Ciuperca persista sub forma de miceliu si conidii pe resturile de plante atacate, iar dupa unii cercetatori si pe seminte. Temperatura de peste 22 de grade Celsius, umiditatea atmosferica peste 95%, nebulozitatea mare si circulatia redusa a aerului la nivelul plantelor favorizeaza infectia acestora. Printre masurile preventive recomandate se numara cultivarea de soiuri cu rezistenta fata de acest agent patogen (Abundo, Solara, Rianto, Rovato, Sonatino, Viola, Bellina), mentinerea umiditatii aerului in sere si solarii la sub 90%, prin udari mai rare, irigarea pe brazde, prin aerisiri repetate si prin defolierea etajelor inferioare, pentru a asigura o ventilatie a aerului la nivelul solului, iar temperatura sa nu depaseasca 22 de grade Celsius. De asemenea, se recomanda prevenirea aparitiei condensului pe frunze in perioadele cand sunt variatii mari de temperatura intre zi la noapte, deoarece astfel se produce transpiratia intensa a plantelor, iar picaturile de apa care se depun pe frunze favorizeaza germinarea conidiilor. Se va evita irigarea abundenta prin aspersie si in special seara, deoarece se mentine apa pe limbul foliar si favorizeaza aparitia cladosporiozei. Masuri de prevenire si combatere Pentru impiedicarea acestui agent de daunare se recomanda o serie de masuri de prevenire si combatere. In cadrul masurilor de igiena culturala recomandate se numara: ruperea zilnica a frunzelor atacate, pana cand boala nu s-a extins, iar dupa recoltarea fructelor se vor aduna si distruge prin ardere resturile vegetale. Se recomanda dezinfectarea serelor cu Formalina 2,5%. In cazul combaterii pe cale chimica se recomanda o serie de masuri. Efectuarea unui control sistematic si permanent in cultura. La primele semnale care arata inregistrarea conditiile optime pentru declansarea infectiei se vor efectua tratamente specifice. In cazul tratamentelor preventive se va utiliza Topsin 70 PU 0,05% sau Derosal 50 SC 0,05%. Primul tratament se va aplica la aparitia primelor pete galbene, inainte de aparitia fructificatiilor conidiene. La aparitia primelor pete pe frunze se vor aplica tratamente foliare cu: Merpan 50 WP 0,25%, Bravo 500 SC 0,2%, Captadin 50 PU 0,25%, Dithane M 45 0,2%, Dithane Neotec 75 WP-0,2%, Antracol 70 WP 0,2%, Euparen Multi 50 WP 0,15%, Flint Multi 68,8 WG 1,2-1,5 kg/ ha, precum si alte fungicide omologate existente in CODEX. Pentru a evita aparitia de forme rezistente ale ciupercii, este foarte important ca tratamentele cu produse sistemice sa alterneze cu preparatele de contact, iar tratamentele sa fie efectuate la timp. Tratamentele se vor

repeta la 6-8 zile, daca se folosesc fungicide de contact, si la 10-12 zile, daca se folosesc fungicide sistemice. ing. Melania OLTEAN, DADR - Unitatea Fitosanitara Maramures, Serviciul Prognoza si Avertizare

OMIDA FRUCTELOR IN CULTURILE DE LEGUME

Nu se poate concepe obtinerea unor productii ridicate la unitatea de suprafata fara a se tine seama de factori (agenti fitopatogeni, buruieni si daunatori animali) a caror combatere face parte integrata din tehnologia fiecarei culturi. Densitatea populatiilor daunatoare din culturile de legume s-a estimat prin controale vizuale si determinari n camp, dar si prin analize de laborator ale probelor recoltate, ocazie cu care s-a stabilit si inventariat complexul de daunatori animali care caracterizeaza agroecosistemul culturilor legumicole. n acest an, n zona legumicola din lunca Somesului (Salsig, Miresu Mare, Danesti, Pribilesti, Satulung, precum si n Lapusel, Mocira, Satu Nou, Somcuta) din judetul Maramures n culturile de tomate si ardei s-au identificat urmatoarele specii de daunatori animali: Tripsul tutunului (Trips tabaci Lind), Paianjenul rosu comun (Tetranychus urticae Koch), Gandacul din Colorado (Leptinotarsa decemlineata Say), Paduchele verde al piersicului (Myzodes persicae Sulz), Musculita alba de sera (Trialeurodes vaporariorum Westw) si Omida fructificatiilor (Helicoverpa armigera Hbn). Un daunator care ncepe sa puna probleme n culturile de legume si n mod special al tomatelor, care a fost semnalat si n acest an n culturile din spatiile protejate, este Omida fructelor - Heliothis armigera Hbn. Din totalul de 484 ha ocupate cu tomate, ardei si vinete n anul 2007, prezenta daunatorului s-a semnalat pe o suprafata de 45 ha, predominand atacul slab si doar pe un hectar atac mijlociu. Din cauza conditiilor climatice din iarna anului 2007-2008, caracterizate printr-o iarna blanda, cu precipitatii putine si zapada aproape inexistenta, nu a fost diminuata rezerva biologica a daunatorului, astfel ca n acest an, a fost semnalat pana la aceasta data pe o arie semnificativa. Aripile anterioare au n lungul marginii externe 7-8 puncte negre asezate liniar si o banda bruna transversala. Aripile posterioare au o culoare mai deschisa, sunt marginite cu galben si sunt strabatute de o dunga transversala de culoare bruna. Ouale sunt emisferice, prevazute cu striatiuni cu un diametru de 0,4-0,5 mm. Larvele au capul si pronotul galbene-brunii, iar restul corpului de culoare variabila de la verde deschis, pana la brun nchis. Larva este prevazuta pe partea dorsala cu cate doua dungi longitudinale pe fiecare din partile laterale, de culoare mai nchisa. Gradul de daunare Este o specie polifaga cu circa 120 de plante gazda din flora spontana si de cultura. La legume, ataca tomatele, ardeii, vinetele, fasolea etc. Larvele de varsta I si II se

dezvolta pe aparatul foliar, iar ncepand cu varsta a III-a ele patrund n interiorul fructelor, tratamentele de combatere devenind practic ineficiente. Adultii au culoarea corpului variabila de la verde galbui pana la brun-nchis. La tomate, o singura larva poate ataca toate fructele de pe un racem floral, acestea devenind necomerciale. Pagubele cauzate de larvele acestei omizi ating valori de pana la 80% la fasole si tomate, 25-30% la ardeiul gras, 10-15% la ardeiul gogosar, 8-10% la bob, naut, 3-5% la castraveti, vinete, dovlecei. Larvele rod galerii mari n fructele de ardei, tomate, vinete, bame, n care se instaleaza diferite specii de ciuperci din genurile Fusarium si Cephalosporium, care produc putrezirea plantei gazda. n cursul evolutiei, larvele migreaza de la un fruct la altul, acestea fiind atrase de semintele crude ce se formeaza n fructe. Biologia daunatorului Daunatorul Heliothis armigera Hbn este raspandit n toata tara, mai frecvent n Banat, Transilvania, Oltenia, Moldova, Maramures, n culturile de legume din spatiile protejate, dar si n camp. n conditiile climatice din tara noastra, daunatorul dezvolta 2 generatii pe an. Poate sa apara si a III-a generatie de adulti n anii cu toamne lungi (conform Floricai Manolache si colaboratorilor - 1958, si lui Emil Gadea - 1984). Ierneaza n stadiul de pupa la adancimea de 25 cm n sol, dupa care n luna aprilie mai apar adultii care sunt nocturni, zboara n cautarea hranei. Se hranesc cu nectarul florilor timp de 3-5 zile, dupa care ncepe depunerea oualor, care sunt dispuse izolat cate trei, pe organele vegetative ale tomatelor, ardeilor precum si pe plantele spontane. Dupa 10 zile, apar larvele care se hranesc cu frunzele, florile si fructele diferitelor plante, timp de 2-3 saptamani, trecand prin 5 stadii larvare. Dupa maturare, larvele se retrag n sol pentru mpupare. Acest stadiu dureaza 15-20 de zile, dupa care ciclul evolutiv se reia si apare generatia a doua. Omizile din ultima generatie se transforma n pupe pe parcursul lunii octombrie si se retrag n sol pentru iernare. Pragul economic de daunare: 15-20 de oua pe 100 plante pentru generatia de primavara si 30-35 de oua pe 100 de plante la generatia de vara. La legume, ataca tomatele, ardeii, vinetele, fasolea, bamele, bobul, nautul etc. La tomate, o singura larva poate ataca toate fructele de pe un racem floral, acestea devenind necomerciale. Masuri de combatere a Heliothis armigera Hbn Pentru combaterea daunatorului Heliothis armigera Hbn exista masuri preventive si curative. Masuri preventive. Reducerea pierderilor de productie, cauzate agentilor daunatori la culturile de legume (tomate, ardei, vinete) e conditionata de aplicarea unui complex de masuri de prevenire si combatere a atacurilor: tomatele sa revina pe acelasi teren sau dupa solanacee, bostanoase numai dupa 4 ani; cultivarea de soiuri si hibrizi rezistenti sau toleranti la atacul patogenilor micotici si al daunatorilor; tratamentele chimice se vor aplica ori de cate ori este necesar; se vor executa araturi adanci de toamna pentru distrugerea pupelor hibernante; se vor efectua prasile repetate pe perioada de vegetatie pentru distrugerea larvelor retrase n sol pentru mpupare si distrugerea plantelor gazda din flora spontana; se vor semana benzi capcane formate din plante preferate ca: porumb, bame, ricin, naut pe care se instaleaza adultii pentru depunerea oualor. Masuri curative. Masurile constau n aplicarea tratamentelor chimice la avertizare de la aparitia larvelor pana la patrunderea lor n fructe. Produsele recomandate pentru administrare foliara sunt:

Actellic 50 EC 0,1%, Sinoratox 35 CE 1,0 litri la ha, Agrozim 40 EC 0,2%, Confidor Energy 0,08%, Decis 2,5 EC, Karate Zeon, Fastec 10 EC n concentratie de 0,060,08%, Vantex 60 CS 0,2 litri la ha pentru larvele de varsta I si II. Cu bune rezultate pentru limitarea pagubelor se recomanda si produsele biologice: Dimilin 25 WP, Nomolt 15 SC n concentratie de 0,05%, Rimon 10 EC 0,05%, nepoluante, netoxice si selective pentru entomofauna utila. Produsele piretroide au un spectru larg de actiune, dar sunt dependente de conditiile climatice, fiind volatile la temperaturi peste 24 grade Celsius. ing. Melania OLTEAN, DADR Maramures - Unitatea Fitosanitara, Serviciul Prognoza si Avertizare

OFILIREA SAU FUZARIOZA TOMATELOR

Fuzarioza produsa de ciuperca Fusarium oxysporum f. Sp. Lycopersici este o boala cunoscuta n Europa, Asia, Africa, America de Nord, America de Sud si produce pagube importante atat n culturile de tomate n camp, cat si n spatii protejate. La noi n tara a fost semnalata n sere n anul 1969 de Costache. Boala este raspandita n zonele cu climat calduros. n ultimii ani, n Maramures, schimbarile climatice evidentiate prin cresteri ale temperaturilor medii anuale, cu profunde modificari ale frecventei precipitatiilor (acestea sunt sau foarte abundente n perioade nefixe, aleatorii, fie nregistreaza perioade lungi de seceta), au dus la aparitia unor boli si daunatori specifici zonelor calduroase. n Maramures, fuzarioza este considerata una din cele mai grave boli care afecteaza tomatele. Din cele 290 ha cultivate cu tomate, atacul a fost semnalat pe 113 ha, din care 68 ha cu atac slab, 4 ha cu atac mijlociu, iar 1 ha cu atac puternic. Agentul patogen este o boala vasculara care apare mai ales n culturile de ardei, tomate, castraveti, pepeni, fasole, vinete, plante ornamentale, din spatii protejate. Boala este provocata de mai multe specii din genul Fusarium. Dintre aceste specii, mai frecventa este Fusarium oxysporum Schl. F. Sp. Lycopersici (tomate), la care se asociaza Fusarium solani App et. Wr, Fusarium bulbigenum var. Lycopersici si ntr-o mica masura Fusarium vasinfectum. Speciile de ciuperci din genul Fusarium care cauzeaza aceste boli au miceliul localizat n interiorul vaselor conducatoare (tracheomicoze), unde produc toxine si substante vascoase rezultate din degradarea enzimatica a peretilor vaselor de catre ciuperci, producandu-se astfel obturarea sau astuparea vaselor conducatoare, de fapt ofilirea. Din interiorul vaselor conducatoare, ciupercile cu ajutorul enzimelor distrug celulele dinspre interior spre exteriorul plantelor moarte, unde fructifica prin sporidochii (aglomerari miceliene pe care se diferentiaza conidiofori cu conidii mici (microconidii) si mari (macroconidii) care sunt fusiforme si septate (cornulete). Speciile de ciuperci din genul Fusarium n lipsa plantei gazda se dezvolta saprofit pe

resturile vegetale. Temperatura de 28 de grade Celsius, umiditatea ridicata, PH-ul solului de 5- 5,6, nivelurile crescute de azot si scazute de potasiu sunt factori care favorizeaza evolutia fuzariozei tomatelor. Sub 20 si peste 34 de grade Celsius nu se manifesta. Simptomatologie Ofilirea petiolului frunzelor si decolorarea nervurilor reprezinta simptome de debut care apar n sera la plantele tinere. n camp, atacul ncepe prin ngalbenirea frunzelor bazale, care se necrozeaza si se usuca, iar boala progreseaza treptat spre varful plantelor. n sere, n conditii favorabile atacului, ofilirea are o evolutie rapida, caracterizata prin vestejirea, uscarea si moartea plantelor, fara ca frunzele sa-si piarda culoarea normala verde. n primele zile de la debutul ofilirii, plantele atacate si revin pe timpul noptii, nsa ziua cand insolatia este puternica, ofilirea se intensifica. Pot fi atacate una sau mai multe ramuri. Mai ntai sunt afectate foliolele de pe o parte a frunzei, apoi ofilirea si ngalbenirea se extind pe toata frunza. Plantele atacate sunt debilitate treptat, iar cresterea si fructificarea acestora sunt reduse. n sectiuni din tulpina plantelor bolnave se observa brunificarea peretilor vaselor conducatoare, care se poate identifica si n petiolul frunzelor ofilite. Aspecte ale atacului pe planta ntrucat boala se raspandeste prin intermediul solului, se vor lua masuri de dezinfectare sau de nlocuire. Se vor aplica si nematocide, pentru distrugerea nematozilor radacinilor. Dupa recoltare se vor nlatura si distruge resturile vegetale. Protejarea radacinilor de raniri sau rupturi determina o reducere apreciabila a posibilitatilor de infectie, lucru care se poate obtine prin producerea de rasaduri n ghivece de material plastic. n perioada de vegetatie se vor scoate plantele atacate, iar solul din cub va fi nlocuit cu pamant ,,sanatos. Indicatii: Pe terenurile infectate se va evita irigarea pe rigole; n conditii de camp se va respecta un asolament la 4-5 ani; Se vor cultiva soiuri rezistente; n sere si solarii plantele infectate vor fi eliminate periodic din culturi pentru a preveni sporularea ciupercii; Dezinfectarea solului cu vapori suprancalziti cu produse fumigante; Pe vegetatie se executa tratamente preventive la sol, n jurul bazei tulpinii, cu suspensie de fungicide sistemice: Topsin 70 PU sau DEROSAL 50 SC n concentratie de 0,05-0,1% cate 0,5 litri de suspensie la planta; Primul tratament se efectueaza dupa plantare, folosindu-se 0,5 l/planta, iar urmatoarele doua la intervale de 25-30 de zile cu concentratia de 0,1%. Un rol determinant n obtinerea unor productii mari si constante de legume, de calitate superioara impune, pe langa utilizarea unor seminte obtinute din soiuri si hibrizi cu nsusiri biologice valoroase si o cunoastere temeinica a biologiei agentilor fitopatogeni (virusuri, micoplasme, bacterii, ciuperci) si antofite care afecteaza culturi, din camp si din spatii protejate, n vederea elaborarii si aplicarii celor mai adecvate masuri de lupta menite sa previna sau sa mentina sub pragul economic de daunare atacul acestora. Putrezirea radacinilor de tomate Putrezirea radacinilor de tomate produsa de ciuperca Fusarium oxysporum f.sp. radicis-lycopersici este raspandita n SUA, Canada, Japonia, Franta, Italia, Israel, Grecia, Olanda, Belgia. La noi n tara a fost semnalata n anul 2002, la culturile de

tomate de la serele Leoser Bucuresti si Berser Bucuresi, de catre Gh. Marinescu si colaboratorii. Primele simptome ale bolii apar la sfarsitul lunii mai, cand fructele de la prima inflorescenta au ajuns la maturitatea de consum. S-a constatat ca ofilirea plantelor de tomate este mai accentuata spre extremitatile serelor si descreste spre centrul acestora. Deseori, la plantele atacate, deasupra nivelului solului pe o lungime de 15-20 cm se observa leziuni n tulpini (uneori ulceratii la nivelul coletului, cu marginile brune, peste care la scurt timp se dezvolta un miceliu la nceput de culoare alba, apoi roz-portocalie. Simptomul caracteristic al bolii se constata la sistemul radicular al plantelor prin brunificarea radacinilor si a coletului. La plantele ofilite, sistemul radicular este mai slab, are o culoare bruna si este putrezit. n sectiuni din tulpina se observa o culoare bruna a vaselor conducatoare pe aproximativ 15-20 cm de la nivelul solului. Evolutia atacului acestui patogen este mai puternica la temperaturi de 20 de grade Celsius, spre deosebire de Fusarium oxysporum f.sp. lycopersici, care prefera temperaturi de 25-30 de grade Celsius. Apa de irigare este un mijloc de transmitere a patogenului n cultura de tomate. ing. Melania OLTEAN, DADR Maramures - Unitatea Fitosanitara Maramures, Serviciul Prognoza si Avertizare

PUTREGAIUL CENUSIU AL TOMATELOR

Putregaiul cenusiu al tomatelor (Botrytis cinerea) este intalnit frecvent in culturile de tomate din sere si solarii, unde, din cauza conditiilor specifice de umiditate atmosferica ridicata, se creeaza un microclimat favorabil aparitiei si evolutiei acestei boli. La noi in tara a fost semnalata in anul 1963, in serele si solariile de la Institutul de Cercetari Baneasa Bucuresti. In Maramures, in anul 2007, din suprafata de 290 ha cultivate cu tomate, 185 ha au fost fara atac, 105 ha cu atac de Botrytis, din care 87 ha cu atac slab si 18 ha cu atac mediu. Simptome Boala este specifica culturilor de tomate din spatiile protejate, in camp apare mult mai rar. Primele simptome apar pe frunzele de la baza, care prezinta pete galbui-verzui care se necrozeaza si uneori prezinta o zonare concentrica. Pe tulpini, tot la baza plantelor, apar zone depresionare, eliptice, zonate concentric, care pot sa cuprinda tulpina de jur imprejur si sa determine moartea plantelor. Daca umiditatea aerului este ridicata si temperatura moderata, apar pete la diferite niveluri ale tulpinii si plantele se ofilesc deasupra zonei de atac. Atacul pagubitor caracteristic apare pe fructe, sub forma unui putregai moale, umed la locul de insertie al pedunculului. Foarte sensibile sunt fructele tinere care prezinta pete mici, circulare, argintii-albicioase, cu un punct central de culoare bruna-inchis care reprezinta locul pe unde a patruns filamentul de germinatie al sporului. Aceasta forma de manifestare este cunoscuta sub denumirea de pete fantoma. La suprafata organelor atacate se dezvolta fructificatiile ciupercii sub

forma unui mucegai cenusiu. Ciuperca rezista de la un ciclu la altul pe resturile vegetale ca saprofit, sursa de infectie fiind astfel asigurata permanent. Conidiile germineaza in stropii de roua sau in picaturile de apa de ploaie, ori de condens, la temperaturi de 15-20 de grade Celsius, iar tuburile germinative patrund in planta, fie direct (enzimatic), fie prin rani cauzate de insecte sau in timpul lucrarilor de copilit, defoliat sau carnit. La temperaturi de peste 22 de grade Celsius, ciuperca formeaza pe tesuturile atacate si descompuse scleroti de culoare neagra (forma de rezistenta a patogenului). In afara de tomate, aceasta boala mai ataca si vinetele, ardeii, fasolea, varza si salata. Cand umiditatea este excesiva, are loc infectarea florilor, care in 1-2 zile putrezesc, se acopera de conidiofori si cad. In conditii de umiditate atmosferica ridicata, apar pete cenusii, apoase, incepand cu locul de insertie al pedunculului, care progreseaza pana ce cuprind toata pulpa fructului. Fructificatiile ciupercii se dezvolta din abundenta la suprafata tesuturilor, sub forma unui mucegai cenusiu. Boala este favorizata de o umiditate atmosferica cuprinsa intre 90 si 95% si de o temperatura in jur de 20 de grade Celsius. Combatere Boala este cauzata de o ciuperca polifaga (Botrytis cinerea Pers. Et Fries cu stadiul perfect Sclerotinia Fuckeliana). Miceliul ciupercii care este septat, patrunde si se ramifica in spatiile intercelulare ale plantei, poate trai saprofit pe resturile plantelor. Pe miceliu se formeaza conidiofori lungi de 1-2 mm, septati, de culoare brunaolivacee la baza. Conidiile sunt unicelulare, ovoide, hialine sau galbui si dispuse in forma de ciorchine. Dimensiunile lor variaza intre 9 - 15 x 6,10. Imprastiate de curentii de aer, ele germineaza foarte usor. Putregaiul cenusiu se dezvolta deosebit de puternic pe fructe cand se aplica substante stimulatoare de crestere. Boala e favorizata de o umiditate foarte ridicata. In complexul de masuri destinate combaterii acestei boli, un rol important il joaca dirijarea temperaturii si mai ales a umiditatii, care nu trebuie sa fie in exces. Se recomanda ca inlaturarea frunzelor bazale sa se faca atunci cand frunzele sunt batrane si cand stratul de calus de detasare este format, pentru a evita crearea unor porti de patrundere a agentului fitopatogen. Dupa defoliere, copilit sau carnit este necesar ca imediat sa se aplice tratamente cu suspensii de: Rovral 500 SC 0,1% (1 l/ha), Pyrus 400 SC 0,15%(1,5 l/ha), Flint Multi 68,8 WG 1,2 1,5 kg/ha), Sumilex 50WP- 0,1%, Teldor 500 SC 0,08% (0,8 l/ha), Euparen Multi 50 WP 0,2% (2 kg/ha), Merpan 50 WP 0,2% (2 kg/ha), Folpan 80 WDG 0,15% (1,5 l/ha). DADR - Unitatea Fitosanitara Maramures Director executiv adjunct, Ing. Valer VELE

MANA TOMATELOR - PHYTOPHTHORA INFESTANS

Boala a fost semnalata prima data in culturile de tomate din Franta, in anul 1847, de Payen. In tara noastra, boala a fost semnalata in 1940, de Traian Savulescu. Azi o intalnim in toate culturile de tomate, atat in camp, cat si in sere si solarii. In Maramures, in anul 2007, din 290 ha cultivate cu tomate, 190 ha au fost cu atac slab, 77 ha cu atac mijlociu si 23 ha cu atac puternic. In conditiile anului 2007, atacul a fost prezent in toate culturile de tomate, dar cu un grad mai mic fata de anul precedent, ca urmare a conditiilor de timp, stiut fiind faptul ca evolutia climatica are un rol determinant in cazul acestei boli. Conditiile de seceta excesiva, cu temperaturi maxime de peste 30 de grade Celsius in perioada mai - august, au determinat stagnarea evolutiei agentului patogen, deoarece la temperaturi de peste 25 de grade Celsius contaminarile sunt stopate din cauza inactivarii sporilor ciupercii. Atacul se manifesta pe toate organele aeriene ale plantelor: frunze, tulpini, flori si fructe. La inceput, tesuturile petelor sunt de culoare verde-galbuie, cu aspect umed, apoi devin cenusii-brunii, fiind inconjurate de o zona ingusta, decolorata. Pe fata inferioara a frunzelor, in dreptul petelor se observa un puf fin, albicios, care reprezinta fructificatiile ciupercii, conidiofori cu conidii. In cateva zile, frunzele atacate se usuca sau putrezesc. In forma de atac pe fructe, fructele sunt infectate incepand cu primele faze de dezvoltare, pana aproape de maturare. La suprafata fructelor apar pete mici, de forma neregulata, de culoare verde-maslinie, care in foarte scurta vreme devin maslinii inchis, se extind si cuprind portiuni mari din fruct. Simptome. Primele simptome ale Phytophthora infestans apar in camp, spre mijlocul lunii iulie, pe frunzele bazale ale plantelor, sub forma unor pete mai mult sau mai putin circulare sau de forma neregulata de 3-15 mm in diametru. In conditii de umiditate ridicata, la suprafata petelor apare ca si pe frunze, un puf fin albicios. In cazul atacurilor intense, boala apare si pe tulpini, sub forma unor pete la inceput mici, ovale, cenusii-brune, care apoi se extind si inconjoara tulpina pe portiuni mari, de 1020 cm. De regula, tulpinile putrezesc si se rup sau se indoaie in caz ca sunt palisate. Aparitia si evolutia acestei boli este favorizata de precipitatii dese, urmate de o perioada cu cerul acoperit, cu atmosfera saturata in apa si de o temperatura cuprinsa intre 10 si 25 de grade Celsius, de noptile racoroase si de zilele calde cu ceata si roua. Boala se manifesta mai puternic pe parcelele cu soluri grele, slab drenate. Ingrasamintele minerale, in special cele cu potasiu, stanjenesc aparitia si evolutia bolii, in schimb surplusul de azot conditioneaza dezvoltarea atacului. Culturile de tomate irigate intens, precum si cele irigate si nearacite, sunt foarte puternic atacate de mana. Mana tomatelor este produsa de ciuperca Phytophthora infestans, care ataca frecvent si alte plante (cartof, vinete). In perioadele calde si uscate, ciuperca ramane in viata in tesuturile frunzelor inferioare si in leziunile de pe tulpini. Daca vremea redevine favorabila, ciuperca se reproduce din nou. Rareori, in conditii naturale se formeaza oospori. Peste iarna, ciuperca rezista in tesuturile de plante. Sursa initiala de infectie pentru tomate in conditii de camp o constituie parcelele de cartof infectate (la tomate, mana apare cu 12-15 zile mai tarziu decat la cartof). Transmiterea de la un an la altul se mai realizeaza si prin semintele fructelor infectate. Miceliul ciupercii se dezvolta intracelular, hialin, neseptat si formeaza haustori in celulele tesuturilor gazdei. Conidioforii ies din substrat prin stomate. Pe ramificatii, terminal, se formeaza cate o conidie. Ele se formeaza in numar mare, sunt usoare si luate de curenti de aer, reprezinta organele de propagare a ciupercii. Infectia frunzelor poate avea loc pe ambele fete, atat prin stomate, cat si direct prin cuticula la temperaturi cuprinse intre 4 si 30 grade Celsius, fiind mai intensa la 20-21 grade Celsius, cu conditia ca pe frunze sa fie umiditate suficienta. Infectia se produce mult mai frecvent pe partea inferioara a

frunzelor, unde numarul de stomate este mai mare. In cazul fructelor, infectia are loc prin patrunderea tubului de germinatie prin coaja, prin peduncul sau prin stomate. Perioada de incubatie variaza in functie de temperatura si umiditate, de la 2 la 11 zile, aparitia manei in culturile de tomate nefiind limitata in timp. Tratamente. Pentru prevenire, se recomanda aplicarea unui asolament rational. Toamna se vor arde toate resturile de plante, dupa care se va face o aratura adanca. In sere se vor distruge resturile de plante, iar pamantul se va schimba sau se va dezinfecta termic sau chimic (cu formalina 3% sau sulfat de cupru 3%). Pericolul pentru aparitia manei in cultura de tomate devine evident numai dupa ce plantele au ajuns in faza in care randurile sunt incheiate. Daca tratamentele nu au inceput la incheierea ciclului al treilea, dupa patru sau cinci cicluri de dezvoltare a ciupercii, boala apare sub forma de epifitie. Primul tratament de siguranta se va face cu un produs cu remanenta mare, respectiv produse pe baza de cupru: Bouile Bordelaise WDG 0,75% (7,5 kg/ha), Oxicupron 50 PU - 0,5% (4-5 kg/ha), Oxicupral 50 PU prefloral 0,3% (3,0 kg/ha); postfloral - 0,04% (0,4 kg/ha), Alcupral 50 PU - 0,5% (4-5 kg/ha), Champion 50 WP - 0,3% (3 kg/ha), Previcur 60 SL pentru mana de sol 0,152,5%. Pentru urmatoarele tratamente se folosesc produse cu doua substante active: Ridomil Gold MZ 68 WC 0,25% (2,5 kg/ha), Patafol 0,2 (2 kg/ha), Curzate Manox 0,25% (2,5 kg/ha), Acrobat MZ 90/6000 WP - 0,2 (2kg/ha), alternand cu produsele: Bravo 500 SC 1,5 - (2 l/ha), Folpan 0,2 % - (2 l/ha), Dithane M 45 - 0,2 /ha (2,5 kg/ha), Captadin 50 PU 0,25% (2,5 kg/ha), Captan 80 WDG 0,15 % (1,5 kg/ha), Merpan 50 WP 0,25% (2,5 kg/ha). DADR - Unitatea Fitosanitara Maramures Director Executiv Adjunct - ing. Valer VELE