Sub denumirea de colibaciloze sunt cuprinse bolile care au ca etiologie infectia primara cu bacterii din specia Escherichia coli. La pasari se cunosc doua feluri de entitati infectioase distincte: Colisepticemia si Coligranulomatoza. Colibacilii intervin adesea si ca germeni de infectie secundara in alte procese infectioase (micoplasmoza, viroze respiratorii, artrite etc.).

Colisepticemia este intalnita la numeroase specii de pasari, mai ales la gaini si curci, indiferent de varsta, incepand din primele zile dupa ecloziune. Boala se manifesta mai frecvent la varsta de 20-80 de zile, cand mortalitatea poate sa ajunga la 40% din efectivul afectat.

De remarcat este faptul ca Escherichia coli este prezenta in intestinul pasarilor sanatoase ca epifit. In conditii de microclimat necorespunzator – supraincalzire, frig, umiditate, deficiente de ventilatie, carente alimentare, paraziti, alimente vechi, mucegaite – aceste bacterii de E. coli devin patogene, trec bariera intestinala si produc boala. In etiologia bolii sunt incriminati si o serie de factori infectiosi favorizanti precum micoplasmoza, virusul bronsitei infectioase sau al bolii de Newcastle.

Deci colisepticemia este o boala conditionat patogena, care apare numai in conditiile in care, in afara de factorul determinant (colibacili), intervin si o serie de factori favorizanti care pot sa apara in sistemele de crestere a pasarilor, cand nu se respecta cerintele igienice si normele tehnologice. In fermele de pasari, colibacilii sunt prezenti peste tot, putand sa contamineze apa, furajele, asternutul etc. Infectia pasarilor se realizeaza atat pe cale aerogena (praf) cat si pe cale orala, odata cu furajele si apa contaminate.

Simptome:

Tabloul clinic – la colibaciloza simptomele nu sunt caracteristice, se constata lipsa poftei de mancare, abatere, febra, diaree, cu slabire progresiva, mortalitate mare la puii mici, mai ales la cei crescuti in conditii necorespunzatoare; in cazul gainilor ouatoare se constata reducerea ouatului.

Tabloul morfopatologic – leziunile sunt variate in functie de forma evolutiva a bolii. In forma acuta se constata congestii si hemoragii pe seroasa organelor interne (ficat, splina, rinichi), iar in formele cronice la adulte apar salpingite, ovarite, peritonite etc.

Diagnosticul se confirma numai in laborator, prin examen bacteriologic din organele interne, mai ales din maduva osoasa, provenite numai de la cadavre proaspete.

Profilaxie si combatere:

In vederea prevenirii aparitiei Colisepticemiei in ferma trebuie sa se asigure un perimetru de protectie prin care sa se impiedice orice cale de patrundere a agentilor patogeni de natura virala, bacteriana, micotica etc. Deosebit de importanta este amplasarea fermei de pasari. Aceasta trebuie sa respecte anumite distante fata de diferite drumuri de acces si unitati industriale (FNC, abatoare etc.), stabilite pe baza legislatiei sanitar-veterinare si de protectia mediului. Nerespectarea acestor distante duce la cresterea riscului de imbolnavire a pasarilor.

Este necesara asigurarea unei alimentatii corespunzatoare atat calitativ (cu nutreturi echilibrate in principii nutritivi, plastici, energetici, minerali si vitaminici, fara mucegaiuri), cat si cantitativ, fiind important si modul igienic de administrare a hranei, cu asigurarea frontului de furajare si adapare. In vederea prevenirii contaminarii mediului in unitatile zootehnice se impune aplicarea de masuri periodice de dezinfectii si deratizare.