1

Curs4- Neurologie BOALA PARKINSON A fost descrisa de James Parkinson sub numele de paralizie agitanta. Reprezinta o entitate anatomo-clinica caracterizata prin dezvoltarea in a doua jumatate a vietii, cu evolutie lent progresiva,cu leziuni ce intereseaza sistemul dopaminergic nigro-striat. Frecventa bolii este estimata la 1/200 dupa varsta de 40 de ani. Afectiunea are usoara predilectie masculina. Cauza bolii este incomplet elucidata. Modul sau evolutiv ca si tipul leziunilor, o incadreaza in afectiunile degenerative ale sistemului nervos, traducand incapacitatea de reinoire neuronala, mai ales odata cu varsta. In aceasta privinta este stabilit ca formatiunile pigmentate ale trunchiului cerebral (lucus niger, locus caeruleus sufera cu varsta o depopulare neuronala mai accentuata comparativ cu cortexul cerebral.Boala Parkinson se declanseaza atunci cand numarul neuronilor dopaminergici scade sub 20 la suta din numarul lor initial(exista un proces degenerativ activ). Exista si o predispozitie ereditara de transmitere a bolii. Semne clinice:-debutul este in general insidios, prin oboseala, dureri sistematizate si o reducere a activitatii care poate orienta spre o afectiune reumatismala sau chiar depresiva;-aparita tremorului orienteaza spre o afectiune neurologica si este cea care atrage atentia anturajului si pacientului;-in stadiul initial al bolii tremorul este unilateral sau predominant unilateral (tremorul parkinsonian: apare in repaos, dispare cu ocazia miscarilor active, se accentueaza la emotii, stress, apare mai ales la nivelul membrelor superioare, imitand miscarea de numarat al banilor, la nivelul membrelor inferioare imita miscarea de pedalat);- akinezia: diminuarea si lentoarea miscarilor (la nivelul fetei se remarca clipitul rar-facies imobil, aspect de masca, unerori predominant pe o singura parte, orientand catre un diagnostic de pareza faciala. In timpul mersului se remarca o reducere a miscarilor de balans a bratelor);- adiadocokinezie (proba moristii, proba marionetelor);- vorbire monotona, dificil de inteles;- akatisie:balans al picioarelor, imposibilitatea de a mentine picioarele pe loc;- hipertonie cu aspect de flexie: umerii semiflectati in fata, aspect de semn de intrebare din profil, persista si in decubit dorsal (la sustragerea brusca a pernei capul nu cade pe planul patului);- tulburari vegetetive: hipersialoree, hipersecretie sebacee care da un aspect lucios al fetei, hipersudoratie, uneori retentie de urina si constipatie;- hipotensiune ortostatica;- inteligenta ramane mult timp normala; Evolutia este lent progresiva catre agravare, durata medie de supravietuire este de zece ani,prognosticul vital depinde de aparitia escarelor. Tratament:- anticolinergice: Romparkin, Artane, in formele tremorigene si atunci cand predomina sialorea;- favorizanti de secretie dopaminergica:Amantadina;- Levodopa:Madopar;- terapia tulburarilor psihiatrice daca este cazul;- terapie chirurgicala: se creaza o leziune la nivelul talamusului care duce la diminuarea tremorului sau transplant de celule de substanta neagra de la fat, care sa secrete dopamina.