Blaise Pascal

Blaise Pascal s-a remarcat încă din copilărie prin inteligenţa sa uimitoare şi prin pasiunea sa pentru matematică, lăsându-şi amprenta în acest domeniu de la o vârstă foarte fragedă. În continuare, vom face cunoştinţă cu acest om extraordinar şi cu realizările sale.

Pasionat de matematică, Blaise publică în 1653 lucrarea „Traité du triangle arithmétique” („Tratat despre triunghiul aritmetic”), în care face cunoscut Triunghiul lui Pascal. Acest triunghi, prezentat în imaginea de mai jos, are un rol important în prezentare coeficienţilor binomiali. Fiecare cifră reprezintă suma dintre cele două de mai sus.

O altă contribuţie importantă este stabilirea principiului probabilităţilor, la care colaborează cu Fermat. Totul începe cu un joc, la propriu. Un jucător îi propune lui Pascal o problemă în care se cerea aflarea proporţiei în care trebuia împărţită miza, la sfârşitul unui joc. Pascal trimite această problema şi prietenului său, Fermat, iar cei doi ajung la acelaşi rezultat, dar prin metode diferite. Continuând să rezolve probleme asemănătoare, se ajunge la formularea teoriei probabilităţilor, în 1657.

Pe lângă pasiunea pentru matematică, Blaise era interesat şi de fizică. În 1646, el repetă experimentele cu barometre ale  lui Torricelli,fizician şi matematician italian, ajungând la aceleaşi rezultate.

Studiile sale în direcţia hidrodinamicii şi hidrostaticii duc la invenţia unor aparate precum presa hidraulică. Aceasta a fost inventată de Joseph Bramah în 1795, acesta folosindu-se de Principiul lui Pascal, care spune că presiunea exercitată din exterior pe o porţiune din suprafaţa unui lichid aflată în repaus, într-un vas închis ermetic, se transmite prin lichid în toate direcţiile şi cu aceeaşi intensitate asupra pereţilor vasului în care se află lichidul.

Totuşi, Pascal nu se rezumă doar la teorie, ci îşi dezvăluie şi latura practică. Mai devreme am pomenit de faptul că el a inventat o maşină de calculat, în încercarea de a-l ajuta pe tatăl său. Cu toate că ar fi de aşteptat ca această maşină să aibă un succes extraordinar, lucrurile nu stau chiar aşa. În primul rând, acest calculator era destul de scump, neputând ajunge în mâinile oricui. O a doua problemă este cea întâlnită şi în ziua de astăzi când vine vorba de tehnologii noi, care au potenţialul de a înlocui munca depusă de om: maşina de calculat făcea, controlată de o singură persoană, munca a cinci angajaţi. Asta ar fi însemnat ca o mulţime de oameni să rămână fără locuri de muncă.

Este normal, în aceste condiţii, ca maşinăria lui Pascal să nu fie văzută tocmai cu ochi buni.

Lucrări

Blaise Pascal aduce o contribuţie importantă în filozofia matematicii prin  lucrarea sa ”De l'Ésprit géométrique” („Despre spiritul geometric”). Filozofia matematicii este o ramură ce studiază implicaţiile matematicii şi rolul acesteia în vieţile oamenilor. În lucrarea respectivă, Blaise vorbeşte despre descoperirea adevărurilor şi că ideal ar fi ca propoziţiile să fie fondate pe adevăruri deja stabilite, lucru ce se dovedeşte, în final, a fi imposibil.

O altă lucrare a lui Pascal este „De l'Art de persuader” („Despre arta persuasiunii”).  În aceasta el discută despre felul în care oamenii sunt perfect convinşi de anumite axiome, pe baza cărora, mai târziu, se vor trage concluzii. Totuşi, nu este cert că aceste axiome sunt, la rândul lor, corecte.

În 1647, Pascal scrie „Experiences nouvelles touchant le vide” („Noi experimente cu vidul”), în care descrie motivele pentru care există vid deasupra coloanei de lichid dintr-un barometru.

Concluzie

Deşi viaţa lui Pascal a fost scurtă, ea a fost plină. El a arătat lumii că poate gândi atât matematic cât şi filozofic şi a revoluţionat ştiinţa. Chiar şi schimbările bruşte prin care trece, de la savant genial la fanatic religios şi invers, aduc o contribuţie majoră la această plinătate a existenţei sale. Acum, că am aruncat o privire fugară în viaţa lui Blaise Pascal, putem recunoaşte cu uşurinţă faptul că a fost un „copil-minune”, ale cărui calităţi, dar şi defecte, l-au ghidat pe drumul său spre maturitate şi au făcut din el un excepţional om de ştiinţă.