blaga-eu nu strivesc corola

8/6/2019 Blaga-Eu Nu Strivesc Corola

http://slidepdf.com/reader/full/blaga-eu-nu-strivesc-corola 1/4



Simboluri şi semnificaţii: poemul se configurează pornind de la două opoziţii:dintre simbolurile luminii (pentru cunoaştere) şi întunericului (taină, mister, neînteles)semnificând obiectul cunoaşterii (misterele universale). Opoziţia fundamentală este aceeadintrelumina mea (cunoaşterea poetică) şi lumina altora (cunoaşterea comună, raţională).

• Prima secvenţa lirică introduce-n text imaginea eului poetic însoţit de verbelela forma negativă şi la prezentul etern (nu strivesc, nu ucid ). Această formăreprezintă chiar marca unui contrast cu un alt mod de cunoaştere. Prezenţadeterminantuluicu mintea constituie o referire clară la cunoaşterea de tipraţional care distruge misterul lumii. Enumeraţiaîn flori, în ochi, pe buze orimorminte sugerează percepţia fragmentară a universului în dimensiunile salevegetală, umană şi minerală.

• Cea de-a doua secvenţă are-n centru antiteza întrelumina mea şi luminaaltora, cunoaşterea poetică având ,ca şi minus –cunoaşterea, rolul de a potenţamisterele.Se evidenţiază contrastul verbelor: sugruma- sporesc

• Ultima secvenţă lirică se constituie într-o amplă comparaţie între cunoaşterea poetică şi lumina selenară. Aşa cum lumina lunii nu face decât să accentuezeatmosfera de taină a nopţii, a cadrului nocturn, poezia adânceşte taineleuniversului, fără a tinde spre explicarea, lămurirea lor. Modul poetic deînţelegere a realităţii obiective şi subiective integrează minus cunoaşterea şi odepăşeşte prin afectivitate (verbuliubesc ) prin conştiinţa sacralităţii (epitetuls fânt mister ) ca şi prin dimensiunea sa iniţiatică. Modificarea din versul temăare menirea să exprime o percepţie integratoare , în măsură să refacă unitatea primordială a universului.- si flori, si ochi, si buze, si morminte.

In viziunea poetului- filosof, creaţia lirica este un mod de cunoaştere şi deexistenţa în univers, prin care fiinţa umană îşi redescoperă dimensiunea mitică.

BLAGA- SPECIFICUL RELATIEI AUTOR_EU LIRIC(MODERNISM)BLAGA-PARTICULARITATILE LIMBAJULUI IN POEZIA MODERNISTA

Lucian Blaga( 1895-1961) se defineşte ca personalitate creatoare prin dualitatea poet-filozof. Spre deosebire de Eminescu, în a cărui operă se regăsesc într-o sinteză

2



originală concepte filozofice diverse, Lucian Blaga elaborează un sistem filozofic propriu, cu certe implicaţii în creaţia poetică, sistemul structurat în patru trilogii:Trilogia Cunoaşterii, Trilogia Culturii, Trilogia Valorii şi Trilogia Cosmologică.

Dubla vocaţie creatoare favorizează o abordare particulară a raportului dintreautor şi eul liric, în sensul în care ideile şi conceptele filosofice se regăsesc, transpuse înlimbaj metaforic expresiv şi sugestiv, în opera poetică. Din acest punct de vedere, estesemnificativă viziunea expusă înTrilogia Cunoaşterii, care se bazează pe două concepteantinomice: cunoaşterea luciferică şi cunoaşterea paradisiacă. Spre deosebire decunoaşterea paradisiacă, neproblematică, de tip raţional, care nu încearcă să pătrundă înesenţa obiectelor şi fenomenelor, cunoaşterea luciferică produce o criză în obiect,scindându-l în fanic (ceea ce se arată) şi criptic (ascuns). Conceptul de cunoaştere seasociează cu noţiunea de mister, universul însuşi înfăţişându-se ca o sumă de mistere. Înfuncţie de atitudinea faţă de mister ,există trei variante ale cunoaşterii luciferice: pluscunoaşterea (misterele sunt progresiv atenuate), zero cunoaşterea (misterele sunt permanentizate) şiminus cunoaşterea (misterele sunt progresiv potenţate).Pornind de laaceste concepte filosofice, se pot stabili conexiuni şi interferenţe cu opera lirică, îndeoebi

minus-cunoaşterea putând fi asociată poeziei.Situată în deschiderea volumului din 1919 intitulat Poemele luminii , poezia « Eunu strivesc corola de minuni a lumii »constituie mărturia principiilor estetice pe care seîntemeiază lirica lui Blaga. Ca specie lirică, este o artă poetică, în care,spre deosebiredeTestamentul lui Arghezi, accentul este pus pe aspectele cunoaşterii, nu ale actului poetic în sine.

Titlul are în centru metafora revelatoarecorola de minuni a lumii. In « Trilogiaculturii », autorul stabileşte ditincţia dintre două tipuri de metaforă :metaforă

plasticizantă şi metaforă revelatoare. In viziunea filosofului ,metafora plasticizantă seîntemeiază pe o comparaţie prescurtată, care presupune asociaţii simple între obiecte. Inschimb,metafora revelatoare :”fiind destinată să scoată la iveală ceva ascuns...încearcărevelarea unui mister prin mijloacele pe care ni le pun la îndemână lumea concretă,experienţa sensibilă şi lumea imaginară”

Acest concept este sugestiv ilustrat prin metafora-titlu, ce rezultă dintr-o percepţiea universului ca sumă de mistere. Prin analogie cu vegetalul, corola sugerează frumuseţe, puritate şi fragilitate. Prin formă exprimă perfecţiunea, iar în relaţie cu sfera religioasă(ca sinonim pentru « aureolă ») exprimă sacralitatea. Termenul de « minune » poate ficonsiderat un sinonim al misterului.

Compoziţia evidenţiază apartenenţa la modernism, poezia fiind scrisă în versliber, ceea ce permite o maximă libertate în exprimarea ideii poetice. Se remarcă procedeul construcţiei circulare (repetiţia semnificativă a unui vers iniţial în finalul

poemului).La nivelul simbolurilor şi al semnificaţiilor, poemul se configurează pornind de

la două opoziţii. Prima opoziţie se conturează între simbolurile luminii (pentrucunoaştere) şi întunericului (taină, mister, neînteles) semnificând obiectul cunoaşterii(misterele universale). Opoziţia fundamentală este aceea dintrelumina mea (cunoaşterea poetică) şi lumina altora (cunoaşterea comună, raţională).

Prima secvenţa lirică introduce în text imaginea eului poetic, însoţit de verbele laforma negativă şi la prezentul etern (nu strivesc, nu ucid ). Aceste forme reprezintă chiar

3



marca unui contrast cu un alt mod de cunoaştere. Prezenţa determinantuluicu minteaconstituie o referire clară la cunoaşterea de tip raţional, care distruge misterul lumii.Enumeraţiaîn flori, în ochi, pe buze ori morminte sugerează percepţia fragmentară auniversului în dimensiunile sale : vegetală, umană şi minerală, în alternanţa viaţă-moarte..

Cea de-a doua secvenţă are în centru antiteza dintrelumina mea şi lumina altora, celedouă metafore revelatoare desemnând modalităţi opuse de înţelegere şi interpretare auniversului. Cunoaşterea poetică , reprezentată metaforic prin „lumina mea” are ,ca şiminus –cunoaşterea, rolul de a potenţa misterele. Prin contrastul verbelor: sugruma-

sporesc, se evidenţiază opoziţia fundamentală dintre cele două moduri de raportare launivers, la misterele acestuia.Ultima secvenţă lirică se constituie, în spiritul modernismului,ca amplificarea uneicomparaţii între cunoaşterea poetică şi lumina selenară. Aşa cum lumina lunii nu facedecât să accentueze atmosfera de taină a nopţii, a cadrului nocturn, poezia adânceştetainele universului, fără a tinde spre explicarea, lămurirea lor:”Intocmai cum cu razele eialbe, luna/ nu micşorează, ci tremurătoare/mareste si mai tare taina nopţii/ aşaîmbogăţesc şi eu întunecata zare/ cu largi fiori de sfânt mister”. Modul poetic deînţelegere a realităţii obiective şi subiective integrează minus- cunoaşterea şi o depăşeşte prin afectivitate (verbuliubesc, asociat eului liric) prin conştiinţa sacralităţii (epitetuls fânt mister ), ca şi prin dimensiunea sa iniţiatică. Modificarea versului- temă are menireasă exprime o percepţie integratoare , în măsură să refacă unitatea primordială auniversului.- „Căci eu iubesc/ si flori, si ochi, si buze, si morminte.”

Poemul se configurează ca arta poetică, exprimând, prin vocea eului liric, principiile careguvernează creaţia

In viziunea poetului- filosof, lirismul, având drept principal instrument metaforarevelatoare, este un mod de cunoaştere şi de existenţa în univers, „în orizontul misterului

şi al revelaţiei”.

4

blaga-eu nu strivesc corola

Documents