black pantone 2247 uu -vviolet tribuna · dar deloc inaccesibila sa tezã de doctorat, destinul ......

TRIBUNA100

Pantone 2247 UU -vviolet

Pantone 2247 UU -vviolet11

Black

Black

R e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e nn o u ã • a n u l VV • 1 - 11 5 nn o i e m b r i e 2 0 0 6 1,5 lei

Nobel ººi aalte ppremii Orhan Pamuk

universitariaAndrei Marga în dialog cu David Ward, preºedintele ConsiliuluiAmerican al Educaþiei

ilustraþia nnumãrului: Daniel Knorr

Rom

ânia în

prag d

e aderare

Pregãtitã sau în

cã visãtoare?Sergiu G

herghina, G

eorge Jiglãu

Irina PPetraº Cuvinte despreCuvinte

Judeþul Cluj

F ãrã îndoialã, cel mai important eveniment alperioadei recente a fost lansarea, la TeatrulNaþional din Cluj, a Almanahului Scriitorilor

Clujeni, Cuvinte, ºi a primelor trei volume dinBiblioteca Tânãrului Scriitor, realizate sub egidaFilialei clujene a Uniunii Scriitorilor din România.Lansarea a avut loc în 18 octombrie, în prezenþa acirca 150 de scriitori din Cluj, Bistriþa-Nãsãud,Bihor, Maramureº, Satu Mare etc., membri saunemembri ai USR. A fost o ocazie de rãsfãþintelectual, dar ºi... culinar, cu brânzeturi, struguriºi vin, precum la cele mai sofisticate party-uri degen. Almanahul, care va fi lansat în perioadaurmãtoare prin diverse oraºe transilvane, esteprobabil cel mai important volum din aceastãcategorie publicat în România dupã 1989. Are 300de autori, 700 de pagini, „împodobite” cufotografii, facsimile ºi desene, dar ºi un CD cu2000 de fotografii, mai recente ori „istorice”, alebreslei scriitoriceºti transilvane. Aratã excelent, ºicred cã fiecare autor îºi va fi petrecut seara zileide 18 octombrie (ori dimineaþa urmãtoare, dupã...chef) rãsfoind pe îndelete, narcisiac-încântat,paginile impozantului op.

Lansarea Almanahului a fost ºi prilejul„aruncãrii în apã” a trei debutanþi editorial, altfeltineri autori cu anume vogã literarã. Laura Husti-Rãduleþ a publicat un volum de prozã scurtã, plinde prospeþime, Proze de dupã-amiazã; AdrianTudurachi a „intrat pe piaþã” cu foarte serioasa,dar deloc inaccesibila sa tezã de doctorat, Destinulprecar al ideilor literare, dedicatã lui MihailDragomirescu – ambele volume au beneficiat degirul Editurii Limes ºi al redutabilului editorMircea Petean. În fine, colega noastrã OanaPughineanu ºi-a reunit sub titlul Plictisealã. Ratare.Prostie eseurile savuroase care au impus-o ca unscriitor incisiv ºi riguros. Casa Cãrþii de ªtiinþã ºi-aasumat „riscul” editãrii unui titlu atât deprovocator. De altfel, tot la Casa Cãrþii de ªtiinþã,sub neobosita coordonare a Irinei Petraº, ajutatãde membrii Comitetului Director al Filialei Cluj aUSR, a apãrut ºi Almanahul Cuvinte.

Toate aceste cãrþi vor intra de-acum în„ghearele” criticii. Aferim!

Centrul Cultural Italian din Cluj ºi-a bucuratapropiaþii, dar ºi publicul larg, în 14 octombrie, cuo reprezentaþie teatralã absolut specialã: primulspectacol de pãpuºi siciliene jucat vreodatã la Cluj.Înfrângerea de la Roncevaux, interpretatã deOpera dei pupi Turri Grasso din Acireale, Italia,este un fragment din celebrul Cântecul lui Roland.Pãpuºile siciliene nu prea semãnã cu alte formulede teatru cu pãpuºi. Au fiecare câte 1,20 m, 15-20de kilograme ºi sunt mânuite de sus, de pe un„pod”, de actorii ascunºi privirilor publicului.Textul este spus de un alt actor, ascuns ºi el dupãcortina lateralã. Ceea ce se vede sunt doarpãpuºile, ca într-un film de animaþie. Virtuozitateaextraordinarã a artiºtilor sicilieni a fost dublatã deimpresionantul lor antrenament fizic. Spectacolula reuºit sã transmitã tot dramatismul confruntãriiarmate, violenþa istoriei narate, într-o reprezentaþie

de formidabilã plasticitate. Dupã spectacol,clujenii au putut sã se întreþinã pe îndelete cuactorii, sã se fotografieze cu pãpuºile, ba chiar sãcumpere „personajele”. O iniþiativã admirabilã aCCI, care s-ar putea repeta la invitaþia – doarformalã, deocamdatã, dar cu mari ºanse deconcretizare – ca pãpuºarii italieni sã revinã la Clujpe scena Teatrului de Pãpuºi „Puck”.

Celebrul fotograf René Burri, una dinpersonalitãþile artei fotografice mondiale, a devenitDoctor Honoris Causa al Universitãþii de Artã ºiDesign din Cluj, în cadrul Academiei de Toamnã„Europa Artium”, desfãºuratã între 16-20octombrie. În numãrul urmãtor al Tribunei veþiputea citi un interviu cu acest om-legendã al lumiicontemporane.

Temerea mea în privinþa statutului cultural alClujului tinde sã se risipeascã. Toamna aceasta emai bogatã în evenimente decât m-aº fi aºteptat.Printre ele, numeroase expoziþii de artã. Cele mairecente au, fiecare, o amprentã particularã,ideologicã în sensul cel mai... artistic al cuvântului.

„If you open it, you get dirty” este proiectullui Adrian Ghenie de la Galeria Plan B, str.Einstein nr. 14, care poate fi vãzut pânã în 10noiembrie. O serie de tablouri în tuºe negre ºi gri,cu un subtil joc de nuanþe, în care lumina seinsinueazã arareori. Subintitulat „Mormântul luiStalin”, demersul lui Ghenie sondeazã tenebreleunei realitãþi „politice”, dar nu neapãrat. O sumã

de semnificaþii ontologice, în cele din urmã,ascunde acest inedit proiect artistic.

Un al doilea proiect îi aparþine lui DanielKnorr ºi poate fi vãzut la Studio Protokoll, str.Dorobanþilor nr. 12, pânã în 2 noiembrie. Knorrprezintã un proiect elaborat cu ocazia alegerilordin Mexic, din 2004, intitulat „Extranjero, ven avotar!/Strãine, vino sã votezi!”, prin care a invitatrezidenþii strãini din capitala mexicanã sã-ºiexprime opþiunile electorale. Demersul lui Knorrn-a fost prea bine privit de autoritãþi, aºa cãproiectul s-a concretizat în cele din urmã într-un...troleibuz (foto). Artistul prezintã la Cluj urna devot, cu opþiunile celor 85 de... alegãtori,corespondenþa cu autoritãþile ºi un film alproiectului. O iniþiativã ineditã, care ar puteaeventual fi aplicatã ºi la noi. În 2008, ori chiarmai devreme.

Scriitori, pãpuºi, pereþi de exponate...

22 TRIBUNA • NR. 100 • 1-15 noiembrie 2006

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ,CU SSPRIJINUL

MINISTERULUI CULTURII ªI CULTELOR

Consiliul cconsultativ aal RRedacþiei TTribuna:Diana Adamek

Mihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMonica GheþVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Tehnoredactare:Mihai-Vlad Guþãªtefan Socaciu

Colaþionare ººi ssupervizare:Camelia Manasia

L.G. Ilea

Redacþia ººi aadministraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

bour

Claudiu Groza

22

Black Pantone 2253 UU


pe la Cluj

În fiecare duminicã, de la ora 12.00, cititoriirevistei Tribuna

sunt invitaþi sã devinã ascultãtorii Revistei Literare Radio

Radio România Cultural

101,0 FM

L a sfârºitul lunii septembrie, ComisiaEuropeanã a dat publicitãþii un nou raportde þarã pentru România ºi Bulgaria. Acest

raport a fost decisiv deoarece a stabilit clar dataaderãrii þãrii noastre la UE: 1 ianuarie 2007.Înainte de publicarea raportului, existau treiposibilitãþi: fie Comisia propunea aderareaRomâniei la data menþionatã, considerând cã þaranoastrã îndeplineºte toate criteriile impuse deacquis-ul comunitar, fie propunea aderarea în2007, plasând, însã, România sub o monitorizareatentã asupra unor domenii deficitare, precumagricultura sau lupta împotriva corupþiei; a treiaposibilitate ar fi fost activarea clauzelor desalvgardare precizate în Tratatul de aderare, carear fi dus la amînarea cu un an a datei aderãrii.Ne propunem o analizã succintã a principalelorevoluþii recente la nivel instituþional ºi atitudinalatât în România, cât ºi în Uniunea Europeanãreferitor la aderare. Aspectele urmãrite vor fi:rapoartele de þarã1 ºi cele mai importanteprogrese realizate de România, alegerile pentruParlamentul European precum ºi dinamica opinieipublice din România ºi din UE referitor laîncrederea în instituþiile UE ºi susþinerea aderãrii. .

Dupã raportul de þarã din 2004, era deaºteptat ca raportul de þarã din octombrie 2005 sãfie cel în care se va stabili data finalã pentruaderarea þãrii noastre la UE. Totuºi, ComisiaEuropeanã a ezitat comunicarea unei deciziidefinitive, chiar dacã a recunoscut progreselefãcute de Guvernul instalat dupã alegerile dinnoiembrie 2004. Decizia a fost amânatã pentruprimãvara lui 2006, când Comisia a datpublicitãþii un nou raport de þarã, lucruneobiºnuit pânã în acest an. Nici în acest ultimraport nu se precizeazã clar data aderãrii, care afost amânatã pentru luna septembrie, însãaprecierile fãcute de Comisie au fost cele maifavorabile României, de pânã atunci. Aºadar,amânarea deciziei pânã în septembrie a pãrut maidegrabã o încercare de a menþine autoritãþile de laBucureºti concentrate asupra problemelor caremai trebuie rezolvate pânã la aderare.

„Comisia Europeanã a confirmat progresulcontinuu al României spre aderare ºi faptul cãRomânia ar trebui sã fie pregãtitã pentru aderarela 1 ianuarie 2007, dacã se va ocupa deproblemele rãmase încã nerezolvate”.2 Aceastaeste fraza care aratã, în limbajul diplomatic alfuncþionarilor europeni, cã decizia în privinþaaderãrii României la UE în 2007 a fost, practic,luatã încã din primãvara acestui an. Cu altecuvinte, problemele subliniate în raport nu eraude naturã sã pericliteze acceptarea ca membru aþãrii noastre, dar cã România nu a atins încãstandardele UE în câteva domenii, precumagricultura sau sectorul financiar. Aceste aprecierirãmân valabile ºi dupã raportul din septembrie.

Rapoartele de þarã ºi clauzelede salvgardare

Clauzele de salvgardare reprezintã instrumentela care una dintre pãrþile semnatare ale unui tratatpoate recurge pentru a înceta aplicarea tratatului,

a o exonera de toate obligaþiile care îi revin prinacesta, definitiv sau pentru o perioadã limitatã,dacã cealaltã parte nu îºi respectã anumiteobligaþii care îi revin. Aceste clauze suntmenþionate explicit în tratat. În cazul tratatului deaderare a României la UE, existã trei clauze desalvgardare „generale”, valabile pentru toatestatele noi membre, care se referã la trei domenii:economie, piaþa internã ºi justiþie ºi afaceriinterne. Aceste clauze generale pot fi activate înprimii trei ani de la data aderãrii, prin votulunanim al statelor membre în Consiliul European.Pentru România ºi Bulgaria a fost introdusã înTratatul de aderare ºi o clauzã de salvgardarespecificã (clauza de amânare). Prin aceastã clauzã,Comisia Europeanã putea recomanda ConsiliuluiEuropean sã amâne data aderãrii României sau aBulgariei cu un an, pânã la 1 ianuarie 2008, dacãexista certitudinea cã acestea înregistreazã încãdeficienþe grave la un numãr semnificativ decapitole. Consiliul European trebuie sã decidã prinvot unanim activarea acestei clauze, pentru ca easã intre în vigoare.

Pe lângã clauzele de salvgardare generale,aplicabile tuturor noilor state membre, ºi clauzade amânare cu an, aplicabilã ºi României ºiBulgariei, existã o clauzã o clauzã de salvgardareaplicabilã doar României, care se referã la 11sectoare din capitolul Justiþie ºi Afaceri Interne ºiConcurenþã. Aceastã clauzã va fi activatã dacã72,27% din membrii Consiliului European,reprezentând 62% din populaþia Uniunii, adicãmajoritatea calificatã a voturilor din Consiliu, îºidã acordul în acest sens. Activarea acestei clauzear fi dus la amânarea cu un a datei aderãrii.3

Patru din cele 11 sectoare aflate sub clauza desalvgardare specificã României þin de domeniulconcurenþei ºi se referã la acordarea ajutoarelor destat, o practicã curentã pentru toate Guvernele dedupã 1989. Pe scurt, Guvernul nu poate acordaastfel de ajutoare pentru combinatele siderurgice,iar orice alte ajutoare sau subvenþii trebuieacordate doar sub stricta supraveghere aConsiliului Concurenþei, al cãrui rol trebuieîntãrit. ªapte domenii problematice semnalate înTratatul de Aderare þin de capitolul Justiþie ºiAfaceri Interne ºi se referã la securizareafrontierelor, la reforma sistemului judiciar, lalupta împotriva corupþiei ºi a criminalitãþii ºiîntãrirea independenþei procurorilor ºi aParchetului Naþional Anticorupþie (actuala DirecþieNaþionalã Anticorupþie).

Trebuie spus cã toate aceste domenii au primitbile albe din partea Comisiei Europene în ultimeledouã rapoarte de þarã, din octombrie 2005 ºiaprilie 2006, dupã implementarea unui planconsistent de reformã a sistemului judiciar,începând cu vara lui 2005. Un prim pachet delegi a fost adoptat, prin asumarea rãspunderiiGuvernului, în iulie 2005, dupã care ParchetulNaþional Anticorupþie a fost transformat înDirecþie în cadrul Parchetului General, dobândindastfel dreptul de ancheta parlamentari.4 Trebuieamintit sprijinul pe care diverºi oficiali europeni,precum comisarul pentru Extindere, Olli Rehn,vicepreºedintele Comisiei Europene, FrancoFrattini sau raportorul pentru România al

Parlamentului European, Pierre Moskowitz, ºi l-auexprimat pentru iniþiativele Guvernului ºi pentruministrul Justiþiei, Monica Macovei, atunci cândacestea s-au lovit de opoziþia Parlamentului, aºacum a fost cazul cu ordonanþa de urgenþã privindtransformarea PNA în DNA, sau a CurþiiConstituþionale, cu ocazia angajãrii rãspunderiipentru pachetul de legi privind reforma sistemuluijudiciar.

Raportul din aprilie 2005 subliniazã progreseledin domeniul Justiþiei. „Au fost fãcuþi paºisemnificativi pentru reforma sistemului judiciar.Au fost adoptate mãsuri de implementare cuprivire la secþiunile ºi completurile de judecatãspecializate, în urma reformei justiþiei din 2005.Procesul de atribuire aleatorie a cazurilor pentrujudecãtori continuã sã funcþioneze în toatã þara.Aceasta a determinat imparþialitatea sistemului dejustiþie. Direcþia generalã Protecþie ºi Anticorupþie,serviciul de securitate militarizat parþial alMinisterului Justiþiei, a fost desfiinþat. (...)România a fãcut progrese în lupta împotrivacorupþiei, stabilind structuri solide ºi iniþiindinvestigaþii într-o serie considerabilã de cazuri decorupþie la nivel înalt. În urma unor astfel deinvestigaþii, patru persoane importante au fostacþionate în Justiþie”5. Aceste precizãri au fãcut caactivarea clauzei de salvgardare specifice pentruRomânia sã nu mai reprezinte un pericol pentruaderarea României la UE în 2007. CriticileComisiei faþã de domeniul Justiþiei se referã acumdoar la intensificarea eforturilor instituþiilorpentru menþinerea ºi continuarea progreselor dejaînregistrate.

Nici în domeniul concurenþei nu mai existãcritici în ultimele rapoarte, menþionându-seexplicit faptul cã „România este o economie depiaþã funcþionalã”. „Punerea în aplicare hotãrâtã aprogramului de funcþionare sau de reformãstructuralã ar trebui sã permitã României sãîndeplineascã întru totul criteriile economice înviitorul apropiat. (...) Au fost adoptate politicifiscale, monetare ºi de salarizare mai adecvate”.6

O problemã serioasã semnalatã în sectorulfinanþelor publice este implementarea sistemuluielectronic de administrare a taxelor, care a fosttestat deja în lunile care au urmat raportului,Guvernul dând asigurãri cã va funcþionacorespunzãtor pânã la 1 ianuarie 2007.

Raportul din aprilie semnaleazã, pe lângãsistemul electronic de administrare a taxelor, altetrei domenii de „preocupare serioasã”, toateþinând de capitolul referitor la agriculturã. Dintreacestea, cea mai dificilã problemã de rezolvatpentru Guvernul român este înfiinþarea uneiagenþii care sã administreze fondurile acordate deUniune pentru fermierii români. Nerezolvareaacestor probleme ar putea duce la reducereasubstanþialã a fondurilor post-aderare destinateþãrii noastre în domeniul agriculturii, însã nupoate periclita aderarea României la 1 ianuarie2007, deoarece nu existã o clauzã de salvgardarepe acest domeniu. De altfel, este aproape ocertitudine faptul cã raportul din luna septembrieva semnala în continuare deficienþele dindomeniul agricol, o altã problemã fiindîntârzierea procesului de înfiinþare a AgenþieiNaþionale de Integritate, cea care ar trebui sãverifice declaraþiile de avere ale demnitarilor.Partidele de opoziþie, dar ºi UDMR ºi PC, seopun, în Parlament, adoptãrii legii de înfiinþare aAgenþiei, în forma susþinutã de Guvern ºi deoficialii europeni.

33



TRIBUNA • NR. 100 • 1-15 noiembrie 2006 33

editorial

România în prag de aderarePregãtitã sau încã visãtoare?

Sergiu Gherghina, George Jiglãu

(Continuare în pagina 23)

În Argumentul la Cuvinte. Almanah literar2006, aminteam cã mini-dicþionarul Clujul literar.1900-2005, apãrut în toamna anului trecut, îºipropunea, simplu, sã inventarieze datele laîndemânã despre cei care scriu în perimetrul largal Filialei clujene a Uniunii Scriitorilor dinRomânia (enumerând, aºadar, membri ºinemembri ai USR din judeþele Alba, Bihor,Bistriþa-Nãsãud, Cluj, Hunedoara, Maramureº,Mureº, Satu Mare, Sibiu etc. sau rezidenþi înUngaria, Franþa, Germania, Israel, Suedia, Canada,SUA). Nu ierarhiza, nu cântãrea ºi nu alegea, cinumãra ºi oglindea în aºteptarea activã a mareluiDicþionar critic al scriitorilor ardeleni.

Cuvinte. Almanah literar 2006 este al doileapas înspre realizarea proiectului cu pricina. Nici elnu ierarhizeazã ºi nu cântãreºte, dar alege. Suntaici, între copertele sale, într-o prezenþã multiplã,toþi membrii Filialei clujene a USR plus un numãrde tineri care au þinut aproape ori au fostrecunoscuþi de ea prin premii ºi concursuri. Chiardacã paginile disponibile în cele din urmã au fostmai puþine decât numele celor pe care pariem,„aripa tânãrã” astfel conturatã vorbeºteconvingãtor despre viitorul instituþiei noastre.

Se numeºte Almanah fiindcã aºa i-am spus laînceputul proiectului ºi aºa a intrat în „mentalulcolectiv”. Titlul cel mare, Cuvinte, a fost unulprovizoriu cãruia i-am cãutat, în lunile de trudã laîmplinirea lucrãrii, un determinant. Nici unul nuacoperea diversitatea ºi ineditul celor 700 depagini. Cel mai aproape de adevãr, pestriþe, ar fiputut stârni conotaþii negative, iar Almanahulnostru are numai intenþii pozitive ºi cumvaocrotitoare. Aºa încât Cuvinte, pur ºi delocsimplu, a fost adoptat ca nume potrivit pentru ocarte larg cuprinzãtoare, liberã ºi fãrã pretenþiiacademice.

La ce bun o astfel de lucrare? La mai multe.Vorbeam mai sus de prezenþa multiplã ascriitorului. Am dorit sã facem vizibil scriitoruldin felurite unghiuri de vedere, sã-i acordãmcâteva onoruri de vedetã. Cititorul are laîndemânã, mai întâi, fiºe biobibliografice sumare,dar aduse la zi (de câte ori a fost cu putinþã), carese poartã ca un dicþionar alfabetic esenþial. Poateafla, apoi, cum scrie ºi cum semneazã scriitorul,cum aratã el acum ºi cum a arãtat în ani maitineri, ce fel de coperte au cãrþile sale, cum aufost ilustrate, cu cine „s-a adunat” de-a lungulanilor ºi cum aratã în clipe de repaus, în ceperiodice a publicat mai ales ºi aºa mai departe.Are, aºadar, la îndemânã o arhivã ºi un album. Ovitrinã. Textele, care ilustreazã ºi ele, care aratã,sunt mici secvenþe menite sã sugereze un ton, untimbru, o voce ºi sã incite, în cele din urmã, lalecturã. Eºantioanele sunt fie, în cazurile fericite,alegerea autorului însuºi, fie, alteori, cioburiculese de noi din dicþionare ºi antologii (indicateîn bibliografia volumului), din cãrþi ale scriitoruluidescoperite în biblioteci ori chiar fragmentetranscrise din pagini de Internet. Spaþiul acordatfiecãrui scriitor – punctul cel mai sensibil allucrãrilor de gen – nu are nici o legãturã cusuprafaþa operei în cauzã, cu caratele ei. La fel seîntâmplã cu fotografiile: unele au nume (au fostfãcute, la timpul lor, de Marta Petreu, Letiþia Ilea,Oana Pughineanu, Dinu Flãmând, Constantin

Cubleºan, Lucia Dãrãmuº, Doina Cetea, dar ºi desubsemnata), altele au fost oferite de autorii înºiºidin arhiva lor, multe au fost descoperite, dupãcãutãri îndelungi, în vreo sursã neaºteptatã. Totmaterialul iconografic þine aproape de autorulvizat, dar nu ne-am ferit sã-l punem în paginã decâte ori apãrea un locºor liber, cu gândul cã olegãturã, mãcar subteranã, existã între toateledatele adunate aici. Ici-acolo, am inserat desenesemnate de Maria Pal, Laura Poantã, „caligrafii”nipone din albumul Rodicãi Frenþiu etc. Amoperat o uniformizare parþialã a materialuluifiindcã importantã ni s-a pãrut în primul rânddiversitatea paºnicã. Am respectat opþiunile(orto)grafice ale autorilor ºi, de cele mai multeori, ale surselor. Singurele oarecum în suferinþãsunt notele de subsol: foarte puþine în cele 700de pagini (ideea de almanah a fost mai puternicãdecât cerinþele academice de redactare), ele au onumerotare rebelã, care nu afecteazã, însã, bunaînþelegere a textului. Traducerile în alte limbi au,de cele mai multe ori, traducãtorul indicat, uneleaparþin autorilor, altele au rãmas anonime.Oricum, indiferent de calitatea lor, slujesc ºi eleideii de diversitate ºi fac Almanahul bun de cititîn cele peste 12 limbi: românã, maghiarã,germanã, francezã, englezã, italianã, spaniolã,catalanã, ucraineanã, suedezã, norvegianã,japonezã, ebraicã, esperanto etc.

Am fost întrebatã de ce nu am înscris pecopertã 2007, cum se procedeazã la almanahuri.Am rãspuns cã 2006 e pur ºi simplu an deapariþie, nu de prospeþime a textelor, unele suntnoi, altele vechi. E un dicþionar-antologie ilustratdestinat scriitorilor membri (care primesc unexemplar drept de autor), bibliotecilor din þarã ºidin strãinãtate, revistelor, instituþiilor de culturãetc. Sunt, în principal, exemplare de informare,reclamã ºi protocol. Ne vom strãdui caAlmanahul sã ajungã în locuri în care sã-ºipãstreze valabilitatea ºi utilitatea o bunã bucatãde vreme. Oricum, el þine ºi de arhivã ºi e un gestde înscriere, oricât de modestã, într-o civilizaþie aurmei, cum îmi place s-o numesc.

O altã nedumerire – de ce am ales pentrucoperta a 4-a o fotografie a sediului pustiu alFilialei? Nu puteam alege una dintre imaginile cusala plinã fiindcã, oricum, ar fi fost doar câþivaprezenþi acolo, iar ceilalþi s-ar fi întrebat de ceunii da ºi alþii nu. În aceste din urmã 15 luni, decând sunt preºedinta Filialei, am aflat multelucruri despre mici vanitãþi ºi mãrunte orgoliiscriitoriceºti, ca ºi despre cât de copilãroºi suntcei mai mulþi dintre colegi – slalomul diplomatice, aºadar, obligatoriu! Tot aºa, când faci, greºeºtiºi îþi asumi ºi riscul de a suporta cârtirile celorcare au preferat sã nu se înhame la asemeneacorvoadã ºi sã-ºi vadã de scrisul lor. Am încercatsã aibã „parte dreaptã, egalã fiecare”, dar nu de„trãit ca fraþii” e vorba între singurãtãþi accentuatecum sunt scriitorii.

Ar fi fost interesant sã poatã fi vãzutã„arhiva” dupã care s-a lucrat într-o atmosferã deneîncredere cã lucrarea va fi dusã la (bun) sfârºit:cutiile uriaºe pline de foi ºi foicele, tipãrite, scrisede mânã ori de maºinã, cãrþi, bileþele, ziare,reviste, alte cutii cu sute de dischete, uneledefecte, fireºte, CD-ROM-uri, zeci ºi zeci de e-

mai--luri printate, cu multe reveniri ale colegilorasupra datelor, telefoane notate pe un petic dehârtie. Un haos teribil de lucrat ºi prelucrat, deales ºi rãs-ales. Fiecare paginã a fost reluatã dezeci de ori; când era gata, mai sosea o informaþieîntârziatã care cerea revizuiri, repaginãri. În plus,totalul, dupã selecþia finalã, era de 980 de pagini– am luat-o, desigur, de la capãt pentru a reducetotul la 700, cât era convenit, din motive tehniceºi financiare, în contract. Unele imagini au fostintroduse în ultima clipã, direct în paginã, ºi n-aumai ajuns pe CD-ROM. De multe ori, textulsingur a hotãrât ilustraþia – dacã acoperea paginapânã jos, nu mai încãpeau ºi imagini, dacã lãsaspaþiu liber, îl puteam umple cu imagini...

La lansarea de miercuri, 18 octombrie a.c., afost lume multã, mai multã decât speram sã vinãla mijlocul sãptãmânii ºi în miezul zilei! Peste 200de oameni sosiþi din tot Ardealul. A fost de faþãºi presa clujeanã, ºi televiziunea, colegi din altebresle artistice. A fost alãturi de noi ValeriuAnania (Mitropolitul Bartolomeu), care s-atransferat de curând de la Asociaþia Scriitorilordin Bucureºti. În spatele nostru, pe scenã, repetaregizorul Tompa Gábor, ºi el membru al Filialeiclujene a USR. Au fost lansate, scurt, ºi cele treivolume de debut care deschid Colecþia Bibliotecatânãrului scriitor (Laura Husti-Rãduleþ, AdrianTudurachi, Oana Pughineanu). Lansãrile vor fireluate pe larg la EXPO-Transilvania, la Salonulediturilor ardelene, în noiembrie, dar ºi într-unturneu cãruia nu i-am stabilit încã toate detaliile.

Almanahul aratã bine, fiecare exemplarcântãreºte 3,5 kg. Deocamdatã, ºtim ºirecunoaºtem cã e frumos, cu poze ºi greu! Eînsoþit de un CD-ROM care conþine materialiconografic din arhiva noastrã (peste 1500 deimagini). Imperfect ºi perfectibil, infinit discutabil,almanahul e, înainte de toate, un instrument delucru. Toate observaþiile ºi completãrile vor fiînregistrate ºi introduse pe site-ul în renovare(www.uniuneascriitorilor-filialacluj.ro). Anul viitorvom edita un DVD iconografic al vieþii literareardelene. Pasul final rãmâne, într-un viitor nu preaîndepãrtat, Dicþionarul critic al scriitorilorardeleni.

44




eveniment

Irina Petraº

Cuvinte despre Cuvinte

55



55TRIBUNA • NR. 100 • 1-15 noiembrie 2006

cartea

ADINA DABIJA

Stare nnediferenþiatãTimiºoara, Editura Brumar, 2006

Î notînd în apele repezi ale biografismului liricacutizat ºi cvasi-diversificat, atît de trendy înpoezia noastrã junã, dãm peste un text

deopotrivã al întregului ºi al fãrîmelor fiinþãrii, alcreaþiei, un compus des-compus ºi-n egalã mãsurãre-compus în ºi dincolo de cotidianul la-ndemînãtuturor, dar disponibilizat ca exploatare asensurilor doar aleºilor; debutînd în volum în1997 cu poezia-pãpuºã, Adina Dabija revine înspaþiul poeziei cu Stare nediferenþiatã, despre alcãrei conþinut Andrei Codrescu îºi exprimãexaltarea, definindu-i versurile drept „frumoase,proaspete, pline de viaþã ºi nemãsurat deinteligente”. Dar pentru cã o mãsurã se impuneîn toate, deºi împãrtãºim întrucîtva apreciereaacestuia, ne vom plasa de bunã-voie într-o zonã acircumspectului ºi a moderatului analitic,admiþînd izul reconfortant al poemelor autoarei ºipunctînd totodatã recurenþele inerente, cãci nimicnu e nou sub soare.

Parcurgem o liricã asumatã, în buna tradiþieclasicizatã deja, în care amprenta temporalitãþiiapare ca un stigmat implacabil, colportor aldispersãrilor ºi al mãruntelor ne-/împliniriexistenþiale, punctatã de o ironie interiorizatã,perceptibilã în pseudo-aruncarea esenþei proprii îndesuet, în detaliul aparent insignifiant,surprinzîndu-se disciplinat particulele ce-mpovã-reazã viaþa, aceasta din urmã desemnatã fiind deo miºcare fluidã, oscilaþie între înþepenire ºidesþelenire, între dualitate, ca declic, ºi pluralitateca inepuizabilã provocare („Am treizeci de ani ºiam cunoscut sîngele”; „ºi timpul, ca un viermeuriaº,/ îºi sapã în tãcere trecerea prin noi” ; „eunu trãiesc, eu curg/ eu cea de azi mã înfulec pecea de ieri”; „sensul profund al vieþii mele stã înfunda de la pãlãrie/ clãtinatã de vînticelul cãlduþde aprilie”; „ Panglica pãlãriei nu mi se va clintiîn vînt/ cãci eu voi fi statuie/ ºi universul armerge înainte de capul lui/ fãrã sã-mi juleascãgenunchii”). Sîngele este pe post de fluid ºi reperpolivalent ontic, în doze întotdeauna prea micisau de prisosinþã, sustrãgîndu-se echilibruluistabil; relaþia dintre real ºi ficþiune se disperseazãîndãrãtnic înlãuntrul unui cerc concentric viciat,comportînd ca variaþii într-ale concretului licoros:vinul roºu, iar într-ale creaþiei: cerneala cuvintelor,stagnînd în impotenþa de a fi articulate,

amînîndu-ºi sensul ca împlinire. Poemul se iveºteîntr-o paradigmã strategicã familiarã, ba chiarbanalizatã – detaliul, cotidianul e îngurgitat ºi maiapoi transpus în liric, traversîndu-se dinspreesenþã/idee înspre amãnuntul fecund materializat,recognoscibil în imediat, creaþia nãscîndu-se ºi eafluid, mizîndu-se în cele din urmã pe o reþetãcomunã: intertextualitatea deliberat uzitatã camoaºã a creaþiei („Dupã ce a murit mama, tatam-a dus la oraº,/ la niºte unchi grei de o altãpoveste a sîngelui (...)/ toatã copilãria mea mi s-adat sã beau la cinã/ cîte un degetar de vin roºu”;„ºi sîngele curgînd lent prin vene/ Amestecat cucerneala cuvintelor/ Ce nu poþi sau nu vrei sã lerosteºti”; „ Astãzi poezia este în dovleac./ Astaface în fiecare zi: stã în dovleac (...)/ leneveºte.Musteºte. Dã pe dinafarã”; „În tramvaiul 16, laceasuri înaintate/ textele lui Miller erau pretextulmeu”; „Omul de serviciu trebuie sã-ºi mai ridiceºi el ochii din podea/ ºi sã asculte povestea meadespre Granby”). Umanul se-ncropeºte ca uncumul de corporalitate ºi eteric, real ºi ficþiune,doar cã de data aceasta creaþia transpare drepthãu maladiv, potenþial infestator al unui sineoricum pervertit de ºi în cotidianul artificial,

acumulîndu-se ºi perpetuu reciclîndu-se un eu cuiz zglobiu. Starea de graþie apropriatã poeziei nusuferã scãpare, nici salvare din impactul camuflatdureros cu elementele realului ingrat, subscriindu-se auctorial la perspectiva lacanianã: „Ratarea nupoate fi decît iluminativã”. Adina Dabija simte ºiea nevoia unei delimitãri între statutul de ales ºimulþime, rostindu-ºi personalizarea in extremis ºi-ntr-ale autenticitãþii propriei existenþe,balansîndu-se între ambiguitate ºi ambivalenþã casintezã atît umanoidã, cît ºi liricã, astfel încît pînãºi împlinirea maximã a eroticului sãlãºluieºtedincolo de concret, în ideatic: iubirea subzistãatîta timp cît e perceputã ludic, în parametrii unuihide and seek, doar astfel provocîndu-se obstinantautenticitatea, evitînd un punct fix echivalent alînstrãinãrii ºi al eºecului. Practicînd conexiunireducþionist-culinar-olfactive potenþate ºi o certãvoluptate a orificiilor ca scurgere ºi disipare învan a esenþei, poezia Alinei Dabija concentreazãexerciþii de evadare ori mãcar de supravieþuire înºi dincolo de mascã.

Sinele ºi ficþiuneaIoana Cistelecan

OVIDIU PECICAN

Poarta lleilor. IIsstoriografia tânãrã ddinTranssilvania ((1990-22005), vvol. IIEditura Grinta, Cluj-Napoca, 2005

Aºa s-ar putea explica iniþiativa generoasã a luiOvidiu Pecican de a aduna în volum textele publi-cate de-a lungul timpului, majoritatea în rubricaPoarta leilor gãzduitã de revista Steaua. Carteareprezintã indiscutabil un gest de colegialitateprin care autorul a încercat sã aducã în centrulatenþiei creaþia mai tinerilor sãi colegi de breaslãadesea ignoraþi “în câmpul receptãrii critice”. Esteîn joc o mai veche obsesie a autorului, de pe vre-mea când era cercetãtor ºtiinþific la Centrul deStudii Transilvane: alcãtuirea unei istorii a ºcoliiclujene de istorie.

Ce înþelege Ovidiu Pecican sã abordeze subtitulatura de “istoriografia tânãrã dinTransilvania”? Rãspunsul ni-l oferã el însuºi încãdin primele paragrafe: producþia de carte a profe-sioniºtilor în domeniu “care la sfârºitul anului1989 încã nu debutaserã editorial în volume pro-prii”. (p. 9)

În prefaþã istoricul clujean încearcã sã neconvingã de originalitatea demersului sãu precumºi de simbolicul arbore genealogic care îl alãturãprofesorilor Ion Bogdan-Duicã, Ion Chinezu, IonBreazu, Mircea Zaciu, Ioan Lupaº, Al. Lapedatu.Alte cãrþi similare care-i precedã iniþiativa – veziBogdan Murgescu, A fi istoric în anul 2000 ºiToader Nicoarã, Clio în orizontul mileniului trei.Explorãri în istoriografia contemporanã – suferã –în opinia sa – de parþialitate, lãsând neacoperitãproducþia istoriograficã a Transilvaniei.

Este admirabilã forþa lui Ovidiu Pecican de areuni într-o manierã coerentã textele sale publi-cate separat, fapt ce dovedeºte cã el se încadreazãîn categoria criticilor ºi istoriografilor cu viziunetotalizantã. Nimic nu se doreºte a fi întâmplãtorîn acest prim volum al Porþii leilor datoritã efor-tului constant al autorului de a prinde în matriceo realitate în continuã expansiune. Ovidiu Pecicanurmãreºte pas cu pas înfiriparea tinerei ºcoli deistoriografie transilvanã, cu ezitãrile ºi reuºitele ei

de moment care pe termen lung au consolidatanumite atitudini critice faþã de trecut. Suntempãrtaºi rând pe rând la programele entuziaste,specifice primilor ani postrevoluþionari, la crizeleinerente perioadei, dar ºi la stãrile de normalitate– mai rare, ce-i drept – într-un cuvânt la con-fruntarea “dintre vechi ºi nou în ultimul deceniuºi jumãtate de istoriografie clujeanã”. (p. 65)

Alte secvenþe al prezentului volum sunt dedi-cate coeziunii de grup, relaþiei magistru-discipol,cãrþilor cardinale, noilor tematizãri ºi receptãriiteoreticienilor occidentali în spaþiul transilvãnean.Cel mai incitant capitol – al VI-lea – este cel încare sunt surprinse principalele scandaluri publiceprilejuite de interpretãrile istoriei Transilvaniei, dedemitizarea unor figuri ca Mihai Eminescu sauNae Ionescu sau de rezolvarea unor problemecurente ale tranziþiei, cum ar fi: rãzboiul manua-lelor alternative, tam-tam-ul regionalizãrii, noultratat de istorie al Academiei etc.

În încheiere, istoricul clujean detabuizeazãchiar demersurile contemporanilor sãi, observândpertinent cã noile orientãri istoriografice “þin ºi deo anumitã «modã» intelectualã, al cãrei generatoreste dorinþa de sincronizare”(p. 212) cuOccidentul.

Ovidiu Pecican nu uitã sã ne deschidã apetitulpentru proiectatele volume II ºi III din Poartaleilor, care ar urma sã aducã în prim-plan:“grupurile ºi grupãrile tinerilor istorici dinTransilvania, ocupându-se de polaritãþile de vârstã,înrudiri ºi afinitãþi. O estimare va avea loc ºi subraportul structurilor formale, de la locul demuncã (catedre, institute de cercetãri, programedoctorale). Se vor lua apoi în discuþie grupãrileaºa-zis programatice, în jurul unor idei,metodologii, crezuri, preocupãri tematice.Alianþele cu alte discipline (filologie, litere, soci-ologie, filosofie, antropologie culturalã º.a.) vorface ºi ele obiectul unor sondaje. De o analizãatentã se vor bucura ºi publicaþiile noi, datorateesenþialmente istoricilor din contingentul anali-zat”. (p. 13-14), respectiv, producþia istoriograficãºi profilurile autorilor ei.

Ne dorim împreunã cu autorul ca demersulsãu solidar sã nu rãmânã unul solitar în peisajulistoriografiei contemporane, ci, mai degrabã, unîndemn pentru întreprinderi similare al istoricilordin toate centrele universitare.

Solidaritate de generaþieGraþian Cormoº

66




A proape neobservatã la apariþie, datoritãtirajului ei confidenþial ºi a circuituluiînchis în care a fost difuzatã, întâia

apariþie postumã a istoricului Pompiliu Teodor,Introducere în istoria istoriografiei din România(Cluj-Napoca, Ed. Accent, 2002, 298 p.) este opublicaþie preþioasã ºi rarã. Ea ilustreazã nunumai o pasiune de o viaþã - ceea ce poate intere-sa, eventual, pe aceia dintre cititori care s-aupasionat de studiul gândirii istorice autohtone sauchiar de ilustrul profesor universitar, prea repedeclasicizat prin trecerea "dincolo" -, ci, mai cuseamã, evoluþia tematicã, metodologicã ºi lanivelul viziunii a scrisului despre trecut înRomânia, de la începuturi pânã astãzi. Un singuramãnunt, revelator însã pentru buna facturã aîntregului: sinteza lui Pompiliu Teodor surprindecu o mânã sigurã ºi evoluþia actualã a scenei isto-riografice de la noi, incluzând portrete analiticeale unor nume ce au marcat ultimele decenii princontribuþiile lor.

Vorbind despre "Scena istoriograficã românãpostbelicã", universitarul clujean se ocupã deDavid Prodan, Ion Nestor, Constantin Buºe,Gustav Gündisch, Mihai Berza, Francisc Pall, JakóZsigmond, ªtefan Pascu, Gheorghe Platon,Alexandru Duþu, Virgil Cândea, ªerbanPapacostea, Leonid Boicu, Alexandru Zub, RaduPopa ºi Lucian Boia. Cum se vede chiar ºi dingoana simplei enumerãri, selecþia este copioasã,cumpãnitã conform propriilor criterii ºi sensibili-tãþi axiologice, dar nicicând amendabilã altminteridecât prin eventuale completãri. Practic, în afarãde Radu Constantinescu, autorul celui mai semni-ficativ pamflet ce vizeazã în ultimul secol întreagacomunitate a istoricilor - au existat ºi pagini mem-orabile de aceeaºi facturã din Iorga, dar multãvreme acestea au rãmas fãrã succesiune -, înselecþia propusã de Pompiliu Teodor suntem înposesia celui mai comprehensiv tablou analitic alistoriografiei ultimelor decenii, atent la prezenþesemnificative din toate marile ºcoli istoriograficeale României, inclusiv cele ilustrate de savanþimaghiari ºi germani. Spunând acest lucru, nu uitnici succintul studiu, scris în exil, de VladGeorgescu, referitor la istoriografia românã dinperioada comunismului (care, însã, nu cuprindeaultimul deceniu roºu), ºi nici recapitularea publi-catã de Radu Popa pe seama arheologiei dinepoca secerii ºi ciocanului. S-ar fi putut adãugaantologiei de personalitãþi a profesorului, cu sigu-ranþã, ºi alte nume; în primul rând, poate, câtevaprezenþe feminine: cel al expertei în antichitateaclasicã Zoe Petre, al exigentei medieviste MariaHolban ori al modernistei Cornelia Bodea. Totuºi,deocamdatã, paginile istoricului clujean rãspundcel mai bine strãdaniei de a contura din merschipul unei epoci de laborioase cercetãri care seaflã încã în plinã desfãºurare.

În ciuda sobrietãþii ºi decantãrii stilistice aabordãrii fiecãrui autor, Pompiliu Teodor gãseºte,ici ºi colo, ºi locul unor inserturi relevante pentruopiniile sale personale în domeniul concepþiiloristorice destul de diverse ale autorilor trataþi.Chiar cãtre final, în ancadratura profilului dedicatistoricului în vogã Lucian Boia, exegetul plaseazãîn contextul potrivit o serie de remarci privitoarela chestiunea imaginarului ºi a miturilor istorice,

subiecte la al cãror succes românesc Boia a con-tribuit în mod covârºitor dupã 1990.

Iatã ce spune Pompiliu Teodor, într-un frag-ment din cartea sa: "Concordant cu nivelul la carese situa studiul imaginarului în istoriografiafrancezã, cu miturile istorice europene, datoritãîntâlnirii cu propriile cercetãri pe terenul istorieimoderne, nu fãrã efect în construcþia teoreticãpropusã, [Lucian Boia] a ajuns sã constate, în pro-priile aserþiuni, cã prin mituri nu a înþeles credinþefalse, ci "mari credinþe", care au dominat ºi domi-nã societatea, dând un anume sens existenþei indi-viduale sau colective." (p. 276-277).

Densitatea ideaticã a fragmentului, ce merita otratare separatã din partea autorului, fie într-unstudiu erudit, fie într-un eseu adresat publiculuicultivat, solicitã o analizã pe mãsurã.

Întâi de toate, Pompiliu Teodor precizeazã cã,în accepþiunea lui Boia, miturile nu trebuie con-fundate cu credinþele false. Nu este probabil caprin acestea P. Teodor sã fi avut în vedere ereziile,credinþele pãgâne sau superstiþiile, ca în lecturaistoricilor religiilor unde, graþie, printre alþii, luiMircea Eliade, ideile ºi credinþele religioase,miturile ºi riturile, ansamblurile teologice de ocomplexitate impresionantã ºi modestele naraþiuniºi rituri ale unor triburi din Oceania ori dinAmazonia se bucurã de un interes la fel deintens. Falsele credinþe avute aici în vedere suntconvingerile împãrtãºite de segmente semnifica-tive dintr-o societate sau chiar societãþi întregi,ceea ce duce cu gândul la mari ideologii doveditenocive - precum fascismul ºi comunismul -, modede gândire contraproductive, cãi înfundate ceajung sã cunoascã, într-un moment istoric saualtul, o mare notorietate ºi suscitã adeziuni pe câtde frenetice, pe atât de contestabile.

În lectura atribuitã lui Boia - consonantã, pre-cizeazã P. Teodor, cu unele dintre interpretãrileistoriografiei europene - a vorbi despre "mituri" lanivelul modernitãþii ºi contemporaneitãþii înseam-nã sã te referi la ""mari credinþe", care au dominatºi dominã societatea, dând un anume sens exis-tenþei individuale sau colective".

Într-adevãr, Lucian Boia defineºte mitul într-unsens consonant cu descifrarea lui P. Teodor.Acesta ar fi o "construcþie imaginarã ... destinatã

sã punã în evidenþã esenþa fenomenelor cosmiceºi sociale, în strâns raport cu valorile fundamen-tale ale comunitãþii ºi în scopul de a asigura coe-ziunea acesteia" (Istorie ºi mit în conºtiinþaromâneascã, ed. a II-a, Bucureºti, Ed. Humanitas,2000, p. 46). Aproape la fel defineºte Boia mitulºi în volumul-manifest Pentru o istorie a imagi-narului, apãrut la aceeaºi editurã, tot în 2000: "oconstrucþie imaginarã: povestire, reprezentare sauidee, care urmãreºte înþelegerea esenþeifenomenelor cosmice ºi sociale în funcþie de valo-rile intrinseci comunitãþii ºi în scopul asigurãriicoeziunii acesteia" (p. 40). Cu toate acestea, altecãrþi ale aceluiaºi autor, par sã propunã ºi alteînþelesuri aceleiaºi noþiuni. În volumul Între îngerºi fiarã. Mitul omului diferit din Antichitate pânãîn zilele noastre (Bucureºti, Ed. Humanitas, 2004),se vorbeºte, încã din subtitlu, dupã cum se poateconstata, de "mitul omului diferit". Or, priningineria geneticã ºi prin omul bionic, ca sã numai vorbim despre preocupãrile - uneori radicale -de automodelare prin practici sportiv-religioase defacturã orientalã sau prin diete persuasive, omuldiferit a devenit de multã vreme o realitatecomunã. Desigur însã cã realitatea, cu toatã con-creteþea ei, nu o datã, prozaicã, nu dizlocã întot-deauna reprezentãrile imaginare care o preced ºiacompaniazã.

Cum ar trebui atunci înþeles mitul acreditat deLucian Boia? Fãrã îndoialã, într-o dinamicã speci-ficã în cuprinsul cãreia el dobândeºte sensuri plu-rale. Pentru istoricul istoriografiei care a fost însãP. Teodor, la curent cu cãrþile colegului sãubucureºtean apãrute pânã la data morþii sale(2001), sensul esenþial al noþiunii rãmâne celdescoperit în Istorie ºi mit... Naraþiunea ce asigurãcoeziunea unei comunitãþi, fie cã vorbeºte despreevenimente cosmice petrecute în illo tempore, fiecã se referã la fapte sociale perfect databile ºiidentificabile este un mit. Iar din acest punct devedere, naþiunea ºi naþionalismul împãrtãºescacest statut, dublând cunoaºterea istoricã propriu-zisã ºi deplasând-o din sfera demersului cognitivde naturã ºtiinþificã înspre zona de interferenþãdintre sensibilitatea colectivã, memoria reciclatã ºiabilitatea de a utiliza istoriile exemplare carãspuns la contexte social-politice ºi etice precise.

Cât de rezonabilã este interpretarea luiPompiliu Teodor apare mai desluºit dacã se com-parã marile ideologii falimentare - comunismul ºifascismul -, în calitate de "false credinþe", cucauþionarea de duratã a naþiunii ºi naþionalismu-lui, în pofida eºecurilor sonore înregistrate deja(rãzboaie fratricide europene, "curãþire etnicã" înfosta Iugoslavie etc.), una dintre "marile credinþe"în continuare active. Distanþa dintre o ideologie ºio para- sau supra-ideologie aproape cã nu mai tre-buie subliniatã. În timp ce prima rãmâne unansamblu de idei relativ coerent ºi coeziv, servindo anume tendinþã istoricã exprimatã de segmentede populaþie cu interese precis articulate în jurulsãu, para- sau supra-ideologia se dovedeºte maipuþin coezivã ºi coerentã, datoritã caracterului sãumai generic, oferind, în schimb, diferitelor ide-ologii, elemente pe care acestea le pot insera înpropria argumentaþie fãrã a le face, totuºi,irecognoscibilã originea. Rãmâne o întrebare dacãultimele pot fi identificate cu niºte mega-trenduriîn evoluþia civilizaþiilor sau sunt niºte expresiispecifice ale reflectãrii comunitãþilor umane înpropriii lor ochi, fãrã o relaþie directã ºi strânsã cumacro-tendinþele dezvoltãrii sociale.

imprimatur

Mitul istoricilor Ovidiu Pecican

77




Sofismul a avut, de-a lungul timpului, definiþiidiferit nuanþate. În esenþã a ajuns sã denumeascãazi raþionamentul fals, exprimat de un neghiob,sau judecata tendenþioasã, formulatã de vorbitorcu scopul de a-ºi induce în eroare interlocutoriiori pentru a se pune în valoare pe sine.Fenomenul marcheazã o maladie a gîndirii logiceºi a spiritului critic, sau o carenþã de moralitate înargumentaþie, ºi se concretizeazã în figuri stilisticeale ambiguitãþii, la nivelul expresiei verbale, sau înrãstãlmãciri spectaculoase ale realitãþii, la nivelulconceptelor comunicate. În cuvintele lui Aristotel,“fiindcã existã oameni care preþuiesc mai mult sãparã înþelepþi decît sã fie (cãci înþelepciuneasofisticã este numai aparentã, nu realã, iar sofistul– omul care cîºtigã bani de pe urma unei înþelep-ciuni aparente, nu reale), este evident cã unor ast-fel de oameni le convine în chip necesar sã parãcã îndeplinesc sarcinile înþelepciunii, decît sã leîndeplineascã cu adevãrat, fãrã a pãrea”.

Comunicatul publicat de conducerea UniuniiScriitorilor pe subiectul autorilor colaboraþioniºtiºi turnãtori, precum ºi alte luãri de poziþie simi-lare ale lui Nicolae Manolescu, preºedinte ales alU.S., conþin – în tentativa lor de amînare ajudecãþii publice, de inocentare a vinovaþilor, deprezervare neprihãnitã a imaginii sociale – o gamãlargã de figuri sofistice, de la cele mai tradiþionalepînã la cele mai surprinzãtoare. O trecere a lor înrevistã îmi pare utilã ºi necesarã.

“Comitetul Director [al Uniunii Scriitorilor]considerã cã breasla literarã n-a fost nici mai per-secutatã, nici mai cruþatã decît altele de cãtrefosta Securitate” – ni se transmite sentenþios. Secuvine subliniat, mai întîi de toate, cã avem de-aface aici cu o simplã opinie subiectivã, dar expusãperemptoriu, în numele unei instituþii, cu scopulde a fi acceptatã ca atare de publicul larg.Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor nu dis-pune de nici o competenþã în verificarea activitãþiifostei Securitãþi (pe cîþi i-a persecutat, pe cîþi i-acruþat). Exprimarea impresiilor pe acest subiect,prin revendicarea de la o falsã autoritate insti-tuþionalã în domeniu, ilustreazã sofismul numitab aauctoritate sau argumentum aad vverecundiam.(Exemplul clasic e dat de enunþul: “Lucian Blaga apublicat un studiu care aratã cã este necesar sã tespeli pe dinþi de trei ori pe zi”, care este neavenit,întrucît Lucian Blaga nu este expert în igienabucalã.) Sofismul dde aantepronunþare e strîns legatde precedentul: deºi încã nu s-a stabilit cu pre-cizie dimensiunea persecuþiilor exercitate deSecuritate la nivelul întregii societãþi, iar problemacunoaºte o amplã dezbatere, în curs dedesfãºurare, Comitetul Director al UniuniiScriitorilor îi ºtie deja rezultatul ºi se considerã înmãsurã sã ni-l anunþe. Focalizarea aadevãrului con-stã în selectarea informaþiei existente ºi rearan-jarea sa, prin schimbarea accentelor ºi modificareaierarhiilor de prioritate. În situaþia noastrã, cînddosarele scriitorilor abia au început sã se ridice lasuprafaþã, semnalînd realitãþi lamentabile ºi com-promisuri scandaloase, U.S. încearcã sã “îngroape”subiectul în peisaj, afirmînd cã nu existã de faptnimic ieºit din comun, iar breasla literarã n-a fostnici mai persecutatã, nici mai cruþatã decît altele.

“Spre cinstea scriitorilor, trebuie spus cã ei audat cel mai mare numãr de disidenþi ºi, totodatã,cã reuniunile Consiliilor Naþionale ºi aleConferinþelor Naþionale din perioada 1968-1989au reprezentat forumuri de contestaþie politicãfãrã termen de comparaþie în România comu-nistã” – zice opinia cea preþioasã. Enunþul pãcãtu-ieºte însã de sofismul ggeneralizãrii ddefectuoase,prin metoda eºantionului ppãrtinitor, care constã

în faptul cã se alege un grup nereprezentativ, iarcaracteristicile sale sînt extinse în mod abuzivasupra întregii categorii de apartenenþã. (Spreexemplu, au existat numeroºi scriitori membri aiC.C. al P.C.R. – Alexandru Balaci, Octavian Paler,D.R. Popescu, Titus Popovici, Valeriu Râpeanuetc. – dar asta încã nu înseamnã cã toatã scri-itorimea a fost politic aservitã.) Pe de altã parte,se ºtie prea bine cã autorii disidenþi n-au acþionatîn mod instituþionalizat, în numele UniuniiScriitorilor, ci ºi-au riscat pielea pe cont propriu ºichiar împotriva îndemnurilor primite de la organi-zaþia profesionalã. Trebuie amintit faptul cã, toc-mai în zilele cînd Paul Goma a fost arestat deSecuritate, în aprilie 1977, Comitetul Director(folosind în sprijin ºi votul lui NicolaeManolescu) l-a dat afarã pe celebrul disident dinrîndul membrilor U.S.! ºi nici cã l-a mai reprimitpînã azi! A manipula sacrificiul personal de atun-ci, pentru a spãla obrazul breslei de acum, îmipare – eufemistic vorbind – o nesimþire grosolanã.

Al cincilea sofism, prin exagerare fflagrantã,ajunge sã echivaleze reuniunile Consiliilor ºiConferinþelor Naþionale scriitoriceºti cu cele maiimportante “forumuri de contestaþie politicã” dinRomânia comunistã. Aºadar nu luptele parti-zanilor din munþi, în anii ‘50, nu greva minerilordin 1977, nu formarea S.L.O.M.R., nu revoltaBraºovului din 1987, nu protestele internaþionaleexprimate de Doina Cornea în anii ‘80 au însem-nat contestaþie politicã fundamentalã, ci nemulþu-mirile sindicale scriitoriceºti legate de tirajul insu-ficient, onorariul simbolic ºi cenzura insolentã!Deviza “LA PPLÃCINTE ÎÎNAINTE!” ar trebuiîncrustatã, în mijlocul trandafirilor nobiliari, pestema breslei condeierilor.

“Conducerea Uniunii Scriitorilor din Româniava solicita C.N.S.A.S. identificarea ºi cercetareadosarelor membrilor ei” – aflãm cu încîntare. Ebine sã observãm totuºi cã amfibologia reprezintãsofismul expresiei ambigue, înºelãtoare, care nu-þipermite sã pricepi cu acurateþe intenþiile vor-bitorului. Aºa ºi-n cazul nostru: ale cui dosare vorfi identificate ºi cercetate? Ale tuturor membrilorUniunii Scriitorilor, sau doar ale membrilor con-ducerii? Din cîte ne spune Comunicatul oficial,nu putem înþelege cum stau lucrurile. Amploareaproiectului privind operaþiunea de asanare moralãe (voit?) neclarã. ªi-apoi, ce nevoie era de unComunicat exprimînd proiecte dde iintenþii?! Eradestul ca ºefii scriitorilor sã-ºi suflece mînecile ºisã chiar cearã, în sfîrºit, dosarele celea…

“Comitetul Director atrage atenþia asupra fap-tului cã nu colaboratorii sînt principalii vinovaþi,ci sistemul care a dat naºtere represiunii. Procesulreal ar trebui intentat comunismului, celor careau ordonat crimele ºi celor care le-au pus în exe-cutare, nomenclaturiºtilor ºi ofiþerilor deSecuritate, adevãraþii protagoniºti dintr-o istorietragicã. Dosariada în curs seamãnã tot mai multcu o manipulare ºi riscã sã se transforme într-ovînãtoare de vrãjitoare ºi într-un rãzboi civil întregeneraþii” – ni se transmite pe un ton care dã pal-pitaþii. Disiparea rresponsabilitãþii e însã doar oieftinã astuþie. Orice avocat stagiar va “demon-stra” cã nu criminalul care a strîns baba de gît ede vinã, ci familia care nu l-a educat, societateacare nu l-a supravegheat, sãrãcia care nu l-a ocolitetc. Dacã vom cãuta sã instrumentãm, mai întîi,procesul comunismului, al nomenclaturismului, alofiþerismului securist ºi al altor protagoniºti cemiºunã, fireºte cã scriitorii turnãtori îºi voraºtepta rîndul pînã pe lumea cealaltã. ªi undescrie, de fapt, cã toate aceste procese morale tre-buie realizate succesiv, cînd ele se pot derula (mai

ales) concomitent?!Apelul lla tteamã (aºa-numitul argumentum iin

terrorem) reprezintã sofismul grosolan prin carevorbitorul manipuleazã temerile ºi prejudecãþileascultãtorului. Fireºte cã deconspirarea unor frip-turiºti turnãtori n-a provocat “rãzboi civil” oriconflict “între generaþii” nici în Germania, nici înPolonia, nici în Ungaria, cum nu-l va stîrni nici lagurile Dunãrii sau la poalele Balcanilor.

Înainte de a-ºi strecura opiniile personale subînfãþiºarea de Comunicate purtînd siglaComitetului Director al Uniunii Scriitorilor,Nicolae Manolescu a mai avut prilejul sã-ºiexpunã, în alte contexte, aceleaºi concepþii eufem-izante, cosmetizante, euforizante. Bunãoarã îninterviul acordat revistei 22 (nr. 813 / 4-10octombrie 2005), cãpetenia scriitorimii româneafirma: “Cît priveºte epurarea moralã, (…) eu amspus cã, în principiu, sînt împotriva oricãreiforme de epurare. Noi nici nu avem legea lus-traþiei. Eu pot sã aflu, eventual, care sînt turnã-torii sau securiºtii din Uniune. ªi ce sã fac cuinformaþia? S-o public spre a-i discredita moral?Nu existã discredit moral, cînd în ParlamentulRomâniei ºi în guvern, ºi peste tot sînt oameniale cãror dosare sînt cunoscute. A suferit RisteaPriboi vreun discredit? Ce sã fac eu unui scriitorcare mai are ºi 70-80 de ani ºi trage mîþa decoadã? Sã nu-i mai dau ajutoare, cum sã-lpedepsesc? Sã-l epurez de unde? De la o pensiede 1.700.000 de lei? Sigur cã trebuie fãcutãcurãþenie, dar eu spun cã trebuie început cuofiþerii de Securitate, nu cu turnãtorii”.

Mãsluirea ccãrþilor (card-sstacking) reprezintãviclenia prin care faptele corecte în sine sînt rear-anjate pentru a oferi imagini unilaterale. Fireºte cãnu existã încã legea lustraþiei, dar aceasta nu facecîtuºi de puþin inutilã deconspirarea scriitorilorturnãtori, întrucît fenomenul þine nu de sfera leg-islaþiei statale, ci de aceea a moralitãþii publice.Fireºte cã Uniunea Scriitorilor are o principalãatribuþie sindicalã, de întrajutorare socialã, daraceasta nu exclude cîtuºi de puþin rolul sãu deinstanþã moralã, civicã. Actualul preºedinte ºi-aobþinut mandatul revendicîndu-se tocmai de laastfel de principii, pe care acum le dã uitãrii.

Argumentul mmilei (aºa-numitul argumentumad mmisericordiam) încearcã sã obþinã sprijinulcolocutorului prin recursul la sentimentele sale decompasiune sau vinovãþie. Probabil cã mai existãºi turnãtori de 80 de ani, care vor fi luînd pensiide 1.700.000 de lei, dar aceasta nu schimbã cîtuºide puþin gravitatea moralã a duplicitãþii lor lam-entabile. Adevãrul afirmaþiilor nu se poatedemonstra pe baza sentimentelor, cãci emoþiileumane se schimbã adesea, pe cînd legile logiciinu.

Privind în urmã la cele zece sofisme, atît dediversificate, aruncate în joc de NicolaeManolescu spre a-ºi impune în cetate opþiunileretrograde, relativizante, admiraþia pentru slalo-mul intelectual pãleºte, iar lehamitea pentru com-promisul moral sporeºte. Din acest colþ de provin-cie universitarã, aº vrea sã-l salut pe reprezentan-tul României la UNESCO ºi sã-l asigur cã noii sãicolegi, ambasadorii, vor savura încîntaþi abilitãþilesale sofiste. Pe de altã parte, însã, foºtii sãi subor-donaþi, scriitorii, n-ar fi meritat ni cet excèsd’honneur, ni cette indignité.

sare-n ochi

Zece sofisme (II)Laszlo Alexandru

88




telecarnet

S crie Alexandru George, în Întâlniri, despreM. Niþescu: "Era un tip þepos ºi rigid, de-ointeligenþã frustã, afirmând o poziþie fermã,

când l-am cunoscut, eu am crezut cã vine din sil-viculturã, dintr-o meserie care-l þinuse departe deoameni, în zona vânãtorii de animale fioroase.Am aflat însã acum cã fusese pedagog pe ladiferite ºcoli, apoi inspector sau îndrumãtor cul-tural pe la sate. Debutând la peste 40 de ani, elîºi aroga dreptul de a-i urmãri ºi plesni cu nuiauape Nichita Stãnescu, Ion Gheorghe ºi MarinSorescu sau sã dea acolade lui Ioan Alexandru,fãrã sã-ºi dea seama de situaþia de clasici în viaþãa celor pe care el îi trata ca pe niºte copii. Asta aamuzat pe mulþi, inclusiv pe Al. Paleologu, redac-torul de la Cartea Româneascã al volumuluiincriminat, Între Scyla ºi Caribda, deoarece îiîmpãrtãºea multe din opinii". Mai multe obser-vaþii se îmbie condeiului în marginea acestor rân-duri suficient de contradictorii. Sã trecem pestereflexele unui posibil autoportret ("tip þepos ºirigid", ins cu ocupaþii iniþial umile, debutantîntârziat), implicate într-o imagine ce se vrea dis-tantã (ca ºi cum un entomolog ar pune sub lupão insectã). De unde însã luarea în serios aetichetei de "clasici în viaþã", acordatã unor (peatunci) tineri, desigur talentaþi ºi cu meritul lor denecontestat în evoluþia liricii româneºti, în venti-larea atmosferei irespirabile a acesteia, în slãbirea"ºurubului" dogmatic, dar al cãror loc a fostsupralicitat în pripã? ºi chiar dacã ar fi "clasici", n-

ar putea fi supuºi discuþiei critice? Sunt chiar atâtde "amuzante" rezervele formulate analitic laadresa producþiei lor? Faptul cã aureola acestorpoeþi, apãrutã la intersecþia insolitã a oficializãriiºi a reacþiei antioficiale, a pãlit între timp, e grãi-tor. ºi de ce tocmai la inconformistul AlexandruGeorge, condescendenþa dispreþuitoare în faþainconformismului care are, e drept, dezavantajulde-a fi practicat de celãlalt? ºi de ce i se atribuie oatitudine de "amuzament" lui AlexandruPaleologu, de vreme ce acesta, dupã cumrelateazã însuºi autorul Marelui Alpha,"împãrtãºea multe din opiniile" nefericitului M.Niþescu? Sã se fi "amuzat" Alexandru Paleologude propriile-i opinii?

*Ghiduº, Cornel Regman îl poreclea pe M.

Niþescu, cu care era coleg de redacþie la ViaþaRomâneascã, Mannix-þescu (dupã numele unuidetectiv, protagonist al unui serial tv.) ºi Niþelea.Cel vizat protesta împotriva ultimului cognomenpe motiv cã era "prefabricat" (cunoºteam ofuncþionarã de la Uniunea Scriitorilor, d-naNiþelea, care s-a cãsãtorit cu Mihai Beniuc).Cornel Regman ºi M. Niþescu au ajuns în relaþiiîncordate. L-am auzit pe cel de-al doilea certându-se cu primul, strigându-i cuprins de furie: "te creziatotputernic, te crezi veºnic? ai sã vezi cã scaunulpe care stai dumneata se va clãtina într-o zi!".Regman tratata accesele colerice ale confratelui cu

calm ºi ironie. Totuºi, la un moment dat, a excla-mat (bineînþeles, când Niþescu nu era de faþã!): "eun idiot sinistru!". Nici faþã de mine M. Niþescun-a arãtat bunãvoinþa la care m-aº fi aºteptat, întemeiul apropierii unor atitudini critice. M-ampomenit cu o scrisoare din partea lui în care mãacuza cã am folosit într-un comentariu asupra luiAdrian Pãunescu aceleaºi citate ca ºi el, deºi... nu-i citisem textul! Cu toate cã m-am strãduit sã-iexplic cã e o coincidenþã... explicabilã, nu cred cãam reuºit sã-l conving. Era un brunet între douãvârste, de staturã potrivitã, bine legat, încãrunþitprematur, cu o privire dârzã ºi alarmatã, gataparcã a face faþã unei primejdii, temãtor demicrobi ca ºi Ibrãileanu, ferindu-se a da mâna,dezinfectându-se îndatã ce dezagreabilul fapt s-a ºiprodus. Vorbea cu circumspecþie, acceptând oglumã numai dupã ce s-a încredinþat cã nu-lvizeazã personal, primind, în genere, cu dificul-tate orice observaþie, dând impresia cã întoarcepe toate feþele fiecare propoziþie a interlocutoru-lui, ca ºi cum ar fi o marfã asupra cãreia segândeºte dacã meritã s-o cumpere sau nu. Foartevizibilã (ºi cam vulgarã!) se înfãþiºa teama sa per-petuã de a nu fi înºelat. Am impresia cã, celpuþin în viaþa literarã, n-a avut nici un prieten.

*M.Niþescu îºi rezolva complexele nu prin

strãlucire speculativã ci prin furie (formã nudã aprotestului), nu prin poezie, ci prin reducþie laprozã (nu mi-l închipui scriind versuri). Lipsitaproape complet de trop, discursul sãu e numainervi ºi oase.

Pagini de jurnalGheorghe Grigurcu

Despre latinitatea balcanicaLimba românã, acest copil teribil al

romanisticii nu înceteazã sã provoace capacitateaanaliticã a specialistului în materie ºi, deasemenea, contextualizãrile pluricentrice într- unspaþiu fertil în oferte culturale alternative, cumeste sud-estul european. Astfel, la meridianulitalian, Teresa Ferro, profesor de limbã ºiliteraturã românã la Universitatea din Udine ºi-acircumscris, cu acribie, domeniul – studiul istorical limbii române aflatã într-o dublã relaþie, culatinitatea târzie dar ºi cu plurilingvismulbalcanic. Lucrarea de doctorat I pparallelismiromeni- iitaliani meridionali ( Catania, 1991 ) afost urmatã de un op masiv, Latino ee llinguebalcaniche nnella fformazine ddel rromeno ( CataniaC. U. E. C. M., 1992), ambele fiind întregite cu oculegere de “studi linguistici” «imprimate iniþialîntre 1983 – 1998 în reviste de specialitate italienesau strãine ºi adunate acum sub titlul Latinoromeno e rromanzo ( Dacia, 2003). La acestea seadaugã cercetarea de interes excepþional Imissionari ccattolici iin MMoldavia ( Clusium, 2005,iar în 2006 versiunea româneascã realizatã decãtre ªtefan Damian) – de fapt un studiu ceprefaþeazã într-un fel douã volume de texte, încurs de publicare, cuprinzând manuscriseredactate în limba românã de cãtre misionarii

catolici ºi pe care Teresa Ferro le-a analizat,selectat ºi transcris la Arhiva Institutului DePropaganda Fide ºi la Arhiva pontificalã aInstitutului Oriental de la Roma. Aºadar, o muncãde benedictin de peste un deceniu ce urmeazã sãfie fructificatã în beneficiul istoriei generale alimbii ºi dialectologiei româneºti. Complementare,construite pe eºafodajul zecilor de conferinþe,studii ºi comunicãri aceste lucrãri impun unsavant familiarizat cu problemele degeolingvisticã, de lingvisticã funcþionalã ºi, ipsofacto, cu acelea ridicate de limba românã vorbitãîn spectaculoasa ei istorie. La o privire pediagonalã ce scuzã, cred, ochiul nespecialistului, s-ar putea schiþa câþiva dintre vectorii ce alcãtuiescarmãtura unui discurs aplicat, unde nu se recuzãînsã proiecþia culturologicã, respectiv dimensiuneaistoricã propriu-zisã, mecanismele memorieiculturale º. a. Iatã-i, într-o succintã enumerare:

1. Teresa Ferro priveºte limba românã ºiplurilingvismul balcanic din perspectiva lingvisticiiromanice, „ceea ce – specificã autoarea – nuînseamnã cã vrem sã tãgãduim valabilitatea, peplan tematic, a conceptului de uniune lingvisticãbalcanicã”. In consecinþã, aduce „ipoteza uneiexplicaþii pe plan romanic a anumitor fenomene,care pânã acum au fost considerate întru totulbalcanice”. E vorba, altfel spus, de continuitateapânzei freatice latine vernaculare în acest spaþiu.

In Aspecte „balcanice” ddin llimba rromânã ccuinteresante cconvergenþe ppe pplan rromanic, de undeam extras citatul, reia spre exemplu o problemãhomericã din lingvistica româneascã, aceea aneutrului, autoarea alãturându-se cu noiargumente lingviºtilor pentru care neutrul areorigine latinã ºi nu slavã. La fel procedeazã cuverbele reflexive, numeroase în românã, ºi cudiscutarea procedeelor de compunere apronumelor ººi aadverbelor nnehotãrâte îîn -vva,concluzia fiind aceeaºi dar menþinutã, prudent, înstadiul ipotezei.

2. Întrebarea, „di capitale importanza”, dacãlimba slavã a contribuit sau nu la formarea limbiiromâne aduce în prim-planul cercetãrilor dedialectologie istoricã ºi comparatã acceptarea dejure ºi de facto a conceptului de uniune lingvisticãbalcanicã, definitã mai întîi de cãtre Trubetzkoy ºiparafatã ulterior în lucrarea lui Kr. Sandfeld,Linguistique bbalkanique (1930). Ultimele douãcapitole din lucrarea imprimatã în 1992 sunt Iromeno ee lle llingue bbalcaniche ºi L UUnionelinguistica bbalcanica.Dincolo de re-inventariereainfluenþelor ºi, implicit, a împrumuturilor venitesuccesiv din direcþia limbilor balcanice medievaleºi cu o valoare de remember pentru lingvisticaromâneascã, convingãtoare rãmâne încercarea detipologizare a trãsãturilor comune. Urmândsugestiilor oferite de cãtre H. W. Schaller ( în DieBalkansprachen ), se face distincþia dintre„balcanismul primar cuprinzând aria centralã aperimetrului lingvistic balcanic ( albaneza,româna, bulgara ºi macedoneana ) ºi balcanismulsecundar, prezent în cel puþin douã limbineînrudite din punct de vedere genealogic”. Or,

grafii

Perspective cavaliereMircea Muthu

99




„trãsãturile primare balcanice” sunt atentîncercuite la nivelul fonetic ( sistemul vocalicbalcanic ), mmorfosintactic ( fuziunea genitivului cudativul, forma specificã de vocativ, compunereaviitorului cu a voi, înlocuirea infinitivului cuconjunctivul, postpoziþionarea articolului hotãrât,reduplicarea obiectului sau a persoanei ), lexical ºifrazeologic – acesta din urmã datorându-se uneiforma mentis ce reflectã complexitatea etnicã,socialã ºi culturalã a sud-estului european.

3. În majoritatea lor contribuþiile TereseiFerro sunt punctuale,fiind convocaþi lingviºtiromâni ºi strãini. Un studiu precum Limbaromânã ººi ddialectele iitaliene meridionale ::concordanþe iipotetice ssau rreale? e departe de a fidoar o addenda et corrigenda la lucrãrile depionierat ale lui Iorgu Iordan, publicate în «Arhiva» de la Iaºi între anii 1923 ºi 1928. Altãdatã fie cã se ocupã de lexicul latin din albanezãsau de „caracterul dunãrean al latinei luiJordanes”, autoarea procedeazã metodic în sensulcã încercuieºte mai întîi achiziþiile ºi ipotezeleanterioare, urmând ca acestea sã fie amendate sauîmbogãþite cu noi argumente pe liniamentul unuilegatum reprezentat de lingvistica autenticã.

4. Lucrarea despre misionarismul catolic înMoldova,cu accentul pus pe La llingua romenacome llingua ddella ccatechesi iin MMoldavia este ºi unexcurs, amplu documentat, istoriografic ºimentalitar, autoarea adâncind – prin documenteprobatorii – cercetãrile notabile semnate de G.Cãlinescu, P. Tocãnel, Gh. Chivu º. a. Se restituieaici, sub o formã articulatã, un capitol importantdin istoria religioasã a Moldovei cu numeroasepuneri la punct privind originea ºi importanþarealã a ceangãilor, ponderea exodului de populaþieromâneascã din Transilvania, stilistica discursuluioral dedusã din pagina manuscrisã a misionariloritalieni nevoiþi sã înveþe limba locului º.a.

Toate aceste coordonate împletite într-undiscurs restitutiv ºi în egalã mãsurã exploratorrotunjesc imaginea unui lingvist pasionat pentruelucidarea numeroaselor chestiuni ridicate delingvistica româneascã ºi balcanicã.

Un flamand sud-esticÎntr-un diptic narativ ( Cutia ccu bbãtrâni,

Cartea Româneascã, 2005), cu interstiþiisimbolice, totemice sau venite din zonaesotericului, Andrei Oiºteanu este cronicarul uneilumi deprimate sau, mai bine spus, restituieplânsetul veacului în procesul, inexorabil, alpietrificãrii timpului în obiecte. Ele, „obiectele –descoperã bãtrânul colecþionar din Arhivarul – auun fel ciudat ºi subtil de a memora. Trebuia sãcercetezi cu migalã textura lemnului, bulele de aerdin carnea sticlei sau gãlbejeala hârtiei pentru a leputea desluºi înþelesul ºi trecutul”. Asemenea unuiBreugel, care înãlþa linia orizontului ca sã poatãcuprinde, cu privirea-i compasivã, întreaga lumedin Parabola oorbilor sau pe aceea, deambulatorie,din festinurile campestre, la fel, naratorul modernutilizeazã, fireºte intuitiv, ceea ce istoria ºi teoriaartei numesc perspectivã cavalierã : o vedere desus, adesea oblicã, relativ apropiatã de obiect,creând un spaþiu energetic ºi evocator în carefiecare element din „cutia cu bãtrâni” are odensitate specificã ºi se aflã la o distanþã relativegalã de cititor. Arhivarul (net superioarãComisionarului, ideatic ºi estetic) e o prozãalcãtuitã din prim-planuri înscrise într-ocircularitate enunþatã mai întîi la modul simbolicde brãþara cu doi ºerpi ce se devorã reciproc ºi cusentinþa aferentã („În cerc noi mergem noaptea ºiconsumaþi suntem de foc„) ºi apoi pedimensiunea e p i c ã în postura colecþionaruluicare, în final, ia locul – în jilþul prãfuit – fostuluipropietar al „ lãzii ferecate” într-o frazã cu ocadenþã de poem : „Praful se reaºezã, moliilereintrarã în somnul lor de postav, aureola sestinse, iar cele douã jumãtãþi de beznã, despãrþitede luminã,se repezirã una-ntr-alta, ca douã reptile

în rut”. Aceasta,dupã ce „raza de soare tãie beznaca o sabie de samurai înfiptã în gheaþa unui lac”.Or, în interiorul acestei reversibilitãþi, unde„ºarpele pãrea cã se învârte în loc, devorându-ºicoada”, fostul arhivar strânge obiecte stranii ºi,implicit, condiþia umanã divulgatã de acesteadupã o atentã decriptare : „o veche valizã cazonãde lemn,þintuitã pe canturi”, un ciudat„perpetuum mobile biologic”, excentricul personajde colecþie ( graful de Saxa ), pilitura de aur dincãlcâiul tâlharului Zlota, oglinda fermecatã º. a.Fiecare achiziþie, solicitând efortul anamnetic,închide destine individuale sau colective iarimaginea generalã – ce configureazã o bunã partedin imaginarul literar sud-est european – esteaceea a unui spaþiu adiabatic. Bâlciul cu miºcareasa brownianã ºi în care „ bãtrânul era mai multplimbat decât se plimba” dar ºi oglinda „cedevoreazã lacomã sufletul ºi vlaga celui oglindit”sunt emblematice, ilustrând de fapt statutulaceleiaºi circularitãþi ce absoarbe ºiscurtcircuiteazã istoria cu fabulaþia, individul cugrupul, cronologia cu atemporalul sau oniricul curealitatea. Concurã la acest proces imaginaþiamaterialã debordantã în descripþii ce, o datã îinplus, spaþializeazã, precum ºi propensiunea pentruspectacular, redevabilã unei sensibilitãþi de facturãrãsãriteanã, decelabilã în hipertrofierea simþurilotactilo-vizuale dar ºi expresionismului sui-generisîn coloraturã mateicaragialescã. Astfel, istorisireadespre grecul Demetrios ( din Comisionarul )reactualizeazã, în manierã îngroºatã, o para-realitate de port balcanic iar portretul in actu alhaiducului Zlota are numeroase tuºe voiculescienepigmentate cu motive extrase din imaginarulfolcloric sud-est european. „Flamandã” nu este

doar construcþia naturilor moarte din Arhivarul ciºi atitudinea contemplativã faþã de timpul oprit,solidificat în obiectele ce, prin eruditã înºirare,transmit în acelaºi timp senzaþia de caducitate ºivremelnicie, precum lãmâia pe jumãtate descojitã,rodia exoticã sau vânatul din pânzele maeºtrilordin Tãrile de Jos : „... o mãrgea de butonitã gãsitãîn þeasta unei broaºte râioase, mantaua strãpunsãde glonþ a generalului Dragalina, o întreagãapotecã plinã cu balsamuri ºi poþiuni miraculoase,un relicvar conþinând boabele Sfântului Ignatius ºiclavicula doctorului fãrã arginþi Talaleu, un vechiastrolab ºi diverse proteze mecanice” º. a. E unveritabul iarmaroc al deºertãciunilor circumscris,iarãºi adiabatic, de Încãperea Bãtrânului ºi îninteriorul cãreia asistãm – ºi e principalaperformanþã esteticã ! – la reificarea, presimþitã decãtre arhivar, ca rezultat al convieþuirii intime ºide duratã cu obiectele insolite : „Hotãrî sãconvieþuiascã cu ele, posedat ºi nu posedându-le,sã le câºtige încrederea, sã le afle rostul subtil,pânã va fi dobândit permisiunea de a intradesculþ ºi cu capul descoperit în lumea lor”. Olecturã atentã poate consemna semnelepremonitive – „fiinþa cu numele de Brebis” estetencuitã în odaia obscurã, buldogul Ruprecht ºigraful au, identice, privirea neîncrezãtoare ºi„chipul bont”, iar vegetaþia ºi stâlpii de piatrã aicastelului îºi împrumutã, reciproc, atributele.Tehnica, ingenios realizatã, a oglinzilor paralele(Pimen, Arhivarul, Despina din oglindã „sesimþeau fiecare reflecþia celuilalt”) consteleazã,poliedric aº spune, aceastã carte autoscopicãdespre singurãtatea obiectului ºi a individului.

1100




A numite teme au survenit în istoriainterogaþiilor omului chiar în situaþiaexistenþei unor reticenþe teoretice majore.

Atunci când o astfel de temã se impune generândsimultan ºi obligativitatea unor explicitãri trebuieasumatã apodicticitatea ei inerentã. Dimensiuneatranscendentalã a acesteia se valideazã prininsistenþa ºi consistenþa angajãrile teoretice care seconstituie ca istorie a abordãrii ei. Infinitul are cusiguranþã toate caracteristicile unei astfel de temedeoarece a devenit piatrã de încercare odatã cuînceputul gândirii matematice ºi filosofice.

Reticenþele teoretice ale grecilor în faþainfinitului reprezintã cel mai adecvat modalitateaprin care tema infinitului incitã la reflecþie.Aceastã provocare e simultan ºi o convocare ce seva desfãºura tocmai ca ºi experienþã a gândirii.Fãrã a schiþa o istorie a concepþiilor asuprainfinitului în filosofia ºi matematica greacã, vomîncerca sã degajãm modul în care se deschideorizontul explicitãrii infinitului, asumând totodatãavertismentul lansat de Aristotel: „Cercetarea înlegãturã cu infinitul este anevoioasãi”.

1. Gândire ºi limitã. Logosul reprezintãmodalitatea originarã prin care se constituie felulde-a fi în lume al grecilor. Multiplele semnificaþiiale logosului converg înspre un sens care sã lepoatã articula ºi configura în acelaºi timp: „[...]logos înseamnã faptul de a fi strâns laolaltã, carestrânge laolaltã în chip originar. [...] Logos nuînseamnã aici nici sens, nici cuvânt, niciînvãþãturã ºi, cu atât mai puþin « sensul uneiînvãþãturi », ci: faptul de-a fi strâns laolaltã caredominã ferm-ºi-constant în sine strângând laolaltãîn chip originarii”.

Aceastã „strângere laolaltã” poate fi înþeleasãîn douã moduri: unul (unitatea care strângelaolaltã) este rezultatul actului (de strângerelaolaltã) sau unul este originea actului. Raportulunu-multiplu reprezintã tematizarea realã pe careo aduce cu sine logosul. „Strângerea” este în faptactul sintetic prin care multiplul se articuleazã camultiplu. În absenþa unului care sã configurezemultiplul ca multiplu, actul de sintezã esteimposibil. În lipsa sintezei, multiplul ca atare nuse poate manifesta ca multiplu. Cele douã sensuriale actului de sintezã sunt unul ºi acelaºi, înmãsura în care unul trebuie sã gestionezemultiplul în chip genuin. Unul este atât origineacât ºi rezultatul sintezei, deoarece miºcarea esteîntotdeauna predeterminatã de rezultatul ei careeste totodatã ºi împlinirea ei.

Prezenþa explicitã a unului e cea care deschideorizontul în care se va desfãºura întreagadezvoltare a problematizãrii infinitului.

Pentru greci perfecþiunea reprezintãdelimitarea ca împlinire a fiinþãrii. Ceea ce edeterminat are cu adevãrat statut ontologic.Determinarea este întotdeauna actul de-a punelimitã care împlineºte ºi dã coerenþã. Limita(péras) nu este nicidecum semnul unei neputinþe.Ea este modul prin care fiinþarea se împlineºte cafiinþare. Cu toate cã este constitutivã fiinþãrii, eareprezintã simultan ºi fiinþarea în întregul ei.Limita dã unitate, adãpostind multiplul în modulunei structuri ordonate. Ea e identicã cu unitateafiinþãrii.

Nedeterminarea (apéiron) este, în acest caz,marca imperfecþiunii ºi chiar a imposibilitãþiiontologice. Odatã ce definirea unui lucru serealizeazã prin determinarea limitei sale, atunciceea ce este nedeterminat este nedefinit ºi caatare nefiinþãtor. Cu toatã rezerva grecilor faþã denelimitat sau infinit, nu trebuie sã uitãm faptul cãunii dintre primii filosofi greci au asumat infinitulca principiu ºi origine a multiplului fiinþãrii:Anaximandru, Xenophon din Colophon, Melissosdin Samos. Indeterminarea are caracteristicile aceea ce este incoruptibil, nederivat, ea generândcele coruptibile ºi derivate. Astfel, oroarea deinfinit a grecilor nu trebuie asumatã într-un chipradical. Dar aceastã aducere în luminã ainfinitului nu este o veritabilã problematizare ainfinitului deoarece statutul sãu de principiumetafizic nu implicã posibilitatea unei explicitãridiscursive, el însuºi nefiind o fiinþare definitã.Acest infinit înþeles ca principiu (arché) nuprovoacã gândirea la o dezbatere atâta timp câtnu are caracterul a ceea ce se dã pe sine aici defaþã, aºa cum se dã fiinþarea deja determinatã înfinitudinea manifestãrii eiiii.

2.Cosmos ºi limitã. Cosmosul este efectuldirect ºi plenar al logosului. Unitatea ºi limitasunt caracterele necesare ale cosmosului astfelîncât consistenþa ºi perfecþiunea sã fie asigurate.Lumea se prezintã sub forma unei structuriînchise ºi ordonate, aºezatã la adãpostul limiteicare o desparte de haosul nedeterminãrii. Haosuleste depãºit prin segregarea pe care limita o aducedefinind (în sens grec) fiinþãrile. Definiþia fiinþãriieste echivalentã cu stabilirea marginilor saleontologice care-i circumscrie faptul de-a fi ca modde-a-fi. Constituirea unei lumi presupune prezenþarealã a limitei care îi dã unitate ºi perfecþiune.Dacã limita este cea care dã unitate, configurândo structurã, atunci aceasta din urmã trebuie sãpoatã fi exprimabilã aritmetic. Unul se exprimãpe sine însuºi în multiplul pe care-l genereazã prinaceastã exprimare configuratoare. Întreagaperfecþiune a cosmosului trebuie sã poatã firedatã sintetic prin raporturi numerice. Aceastaeste, într-o prezentare extrem de succintã,concepþia ºcolii pitagoreice. Numãrul estesubstanþa lumii, în mãsura în care fiinþãrile suntreductibile la configuraþii numerice. În aceastãperspectivã, idealul unei inteligibilitãþi maximaleeste saturat. Dacã cosmosul trebuie sã fieexplicitarea logosului atunci cosmosul trebuie sãpoarte cu sine caracterul „strângerii laolaltã”.Numerele sintetizeazã intensiv, astfel încâtextensia spaþialã poate fi comprimatã aritmetic.Orice numãr trebuie sã se poatã figura. Aceastãfigurare nu se realizeazã într-un spaþiu prealabildat, ci actul reprezentãrii numerelor este identiccu naºterea spaþiului însuºi.

Ontologia pitagoreicã presupune o: „[…]corespondenþã naturalã [s.a.] a numãrului ºi amãrimii […]iv”. Aceastã corespondenþã presupuneimplicit intelectualizarea spaþiului. Utilizândtermenii kantieni, spaþiul ca formã purã asensibilitãþii poate fi tratat aritmetic. Se poateafirma chiar cã intuiþia este generatã de intelect,sau cã intuiþia este efectul raportului intelectuluicu sine. Faptul important e însã coerenþa pe care

o impune similitudinea dintre discretul numerelor(care sunt doar numere întregi pozitive) ºicontinuul mãrimilor spaþiale (linii, suprafeþe,volume). Unitatea cosmosului e redatã prinaceastã posibilitatea de transcriere a continuuluimãrimilor prin discretul aritmetic: „Numerele,raporturile ºi proporþiile lor structureazã universulrealizând astfel un cosmos [s.a.], adicã o totalitatearmonioasãv”. Dacã toate mãrimile spaþiale seexprimã numeric atunci înseamnã cã toatemãrimile sunt comensurabile între ele.Multiplicitatea numerelor are ca fundamentunitatea generatoare. Mãrimile extensive au cafundament multiplicitatea discretã a numerelor.Mãsura comunã a tuturor este în cele din urmãunitatea. Ea face cu putinþã comensurabiliteamãrimilor. Aceasta este întodeauna identificabilãprin raporturi ale numerelor întregi. Unitateadevine astfel sursa ºi legitimitatea coerenþeicosmosului. Problema unui infinit numeric sauextensiv (al mãrimilor) este eludatã deoarece„infinitul ar fi cu exactitate de nenumãrat [s.a.] ºinu ar putea desemna decât o cantitate care scapãîn fapt - ºi nu prin naturã- numãrãrii, prin lipsaunui mijloc de determinare a numãrului deelemente: multitudine nedeterminatã”vi. Oricemulþime de elemente este în principiunumãrabilã, deoarece mãsura lor comunãreprezintã ºi originea acelei mulþimi. Dacã toateraporturile numerice se deduc din unitateaoriginarã, este evidentã posibilitatea principialã deidentificare a numãrului de elemente careconstituie fiecare mulþime. Caracterul infinit alunei cantitãþi este doar unul aparent.Imposibilitatea de-a determina efectiv elementeleunei mulþimi este legatã de o incapacitate practicãºi nu de una direct corelatã cu structuramãrimilor ºi a numerelor.

3. Criza iraþionalelor. Caracterul „strângeriilaolaltã” pe care îl posedã logosul implicã ºi unsens explicit funcþional, anume acela al raportului.Elementele care stau împreunã adunate trebuie sãstea în anumite raporturi configuratoare.Raþionalitatea ºi totodatã coerenþa lumii induc caexigenþã imediatã permanenta posibilitate de-apune în raport douã mãrimi, de orice fel ar fi ele.Acest raport este întotdeauna exprimabil ca raportdintre douã numere întregi. Raþionalitatea esteidenticã cu comensurabilitatea mãrimilor deacelaºi gen. Comensurabilitatea nu trebuie gânditãca ºi proprietate internã a unei mãrimi ci camodalitate de comparare a douã mãrimi. Daraceastã mãsurare reciprocã nu presupunemãsurarea a douã mãrimi care preexistã puneriilor în raport. Nu se mãsoarã douã mãrimi dejadeterminate. Actul mãsurãrii se aflã la origineaconstituirii mãrimilor ca mãrimi. Tot ceea ceexistã, existã doar în mãsura (sau tocmai prinmãsura însãºi) în care un raport preexistã.Unitatea originarã a mãrimilor este cea careîntemeiazã armonia ºi perfecþiunea cosmosuluigrec. Toate mãrimile stau în raport, deci suntcomensurabile, deoarece presupun o unitate demãsurã comunã.

Iraþionalul (álogos) survine odatã cuimposibilitatea comensurabilitãþii a douã mãrimide acelaºi gen: diagonala ºi latura pãtratului. Elesunt incomensurabile doar pentru cã raportul lornu mai este egal cu un raport între douã numereîntregi. Acest raport nu poate fi determinat decâtcu ajutorul rãdãcinii pãtrate din 2, care nu esteun numãr întreg sau un raport de douã numere

incidenþe

Grecii în faþa infinituluiCãlin Cristian Pop

1111




întregi. Imposibilitatea comensurabilitãþii implicãblocajul gândirii: „Activitatea matematicã însãºiproduce probabil primul « monstru » al istorieisale: anume ceva neclasabil, care nu poate figândit nici ca un numãr, nici ca un raport, nici cao mãrime…vii”. Scandalul produs deincomensurabilitate atinge temelia coerenþei lumiigreceºti, care se constituia prin posibilitateaidentificãrii unitãþii mãsurii comune între oricaredouã mãrimi de acelaºi gen. Ceea ce nu poate fimãsurat este iraþional, iar ceea ce este iraþionaleste ireal. Pe de altã parte, trebuie acceptat cãacest raport nedeterminat este diferit de un neant,chiar dacã incomensurabilitatea diagonalei culatura pãtratului nu are un statut empiric. Absenþaexpresiei numerice a raportului presupune ofisurare internã a logosului, odatã ce armoniaaritmeticã este pusã sub semnul întrebãrii. Ceeace e incomensurabil nu poate fi strâns laolaltã denici un temei comun. Lipsa de proporþionalitatereprezintã marca cea mai evidentã a iraþionalitãþii.Informalul se prezintã ca figurã a infinitului, anelimitatului. Limita este inaccesibilã ºineidentificabilã. Tema infinitului convoacãgândirea la reexplicitarea propriei sale esenþe.

4. Atenuarea crizei. Rezolvarea impasului pecare l-a generat incomensurabilitatea pretindea oreconstrucþie a teoriei raporturilor ºi proporþiiloraºa cum a fost ea elaboratã de ºcoala pitagoreicã.Rãspunsul la provocarea infinitului va fi elaboratîn cartea a V-a a Elementelor lui Euclid (nudiscutãm chestiunile istorice care privescproprietatea teoreticã realã a conþinutului acesteicãrþi, atribuitã de unii cercetãtori lui Eudox sauArhimede). Aici nu va mai fi gândit doar „[…] unraport între numere, ci o relaþie între mãrimi, carepoate sã nu fie exprimabilã printr-un raportnumericviii”. Aceastã nouã perspectivã presupuneextinderea noþiunii de raport. Dacã pentrupitagoreici orice raport între mãrimi trebuie înmod esenþial sã se poatã exprima numeric, odatãcu Euclid (sau Eudox) raporturile sunt gânditedoar corelativ cu mãrimile ºi nu cu numerele. Maimult decât atât, Euclid nu va defini nicãieritermenul de „mãrime”. Acesta este introdus canoþiune primã legatã intern de actul punerii înraport prin mãsurare: „O mãrime este o parte aunei mãrimi, cea mai micã faþã de cea mai mare,când ea o mãsoarã pe cea mai mareix”.Circularitatea acestei definiþii indicã statutul determen originar al mãrimii, precum ºi corelaþiaobiectivã a acesteia cu operaþia de mãsurare.Mãrimile sunt mãrimi doar prin mãsurarea careînseamnã punerea lor originarã în raport. Dacãraportul reprezintã raþiunea de-a fi a unei mãrimiatunci posibilitatea de-a gândi un raportneexprimabil aritmetic deschide modalitatea princare criza iraþionalelor poate fi depãºitã. Oricemãrime este în mod originar gânditã ca „maimicã” sau „mai mare” decât o altã mãrime.Raportul (ºi implicit) mãsurarea sunt corelategenetic cu mãrimile. Acestea din urmã, survin înfiinþã doar ca punere în raport prin mãsurare.Mãrimile sunt comensurabile nu prin identificareaunui raport între întregi ci doar prin posibilitateastabilirii permanente a unei inegalitãþi: „Mãrimiledespre care se spune cã au raport una cu altasunt acelea care, fiind multiplicate, se pot depãºiuna pe altax”.

Teoria clasicã (pitagoreicã) a raporturilorpresupunea existenþa unei egalitãþi între raportul adouã mãrimi continue ºi raportul a douã numereîntregi (discrete). Aceastã proporþionalitate estefondatoare pentru coerenþa, unitatea ºi finitateacosmosului. Egalitatea este, în acest caz, semnulfixitãþii ºi implicit al finitãþii. Orice structurã

configuratã se exprimã ca proporþie de raporturi.Egalitatea este identicã limitei. Tot ceea ce posedãfiinþã, se legitimeazã prin limita care-i dãstabilitate structuratoare ºi totodatã formã.Incomensurabilitatea diagonalei cu latura sereduce la imposibilitatea determinãrii uneiegalitãþi. Criza iraþionalelor înseamnã absenþaegalitãþii. Teoria euclidianã va lãsa deopartetocmai egalitatea, asumând inegalitatea ca ºimodalitate genuinã de manifestare ºi producere amãrimilor. Raþiunea ca „strângere laolaltã”permite explicitarea raportului prin inegalitate,dîndu-i astfel limitei un statut mult mai flexibil.Limita se obþine tocmai ca reiterare continuã, capunerea în raport a douã mãrimi. Inegalitateaaruncã în arenã limita miºcãtoare. Infinitul actualcare pãrea sã introducã impasul gândirii este într-un fel potenþializat: „Axioma lui Eudox sau, saudacã se preferã, axioma lui Arhimede, este cuadevãrat instrumentul matematic care permite sãse refuze acestei noþiuni de infinit oriceactualitatexi”.[s.a.]

Atenuarea crizei presupune în fapt întreagadezvoltare matematicã a temei infinitului pe careo vor aduce secolul al XVII-lea, ºi mai ales secolulal XIX-lea. Cu toate cã problematizareamatematicã a infinitului implicã o preluare încalcul a acestuia, precum ºi o „domesticire” amanifestãrii lui, trebuie sã-i acceptãm natura

„monstruoasã”: „ […] o mulþime mi-o reprezint cape un abisxii”.

Note:i Aristotel, Fizica, traducere ºi note de N.I. Barbu, prefaþã deAnton Adãmuþ, Iaºi, Moldova, col. «Biblioteca Filosofie», 1995,204 a, p. 67.ii Martin Heidegger, Introducere în metafizicã, traducere dingermanã de Gabriel Liiceanu ºi Thomas Kleininger, Bucureºti,Humanitas, col. «Paradigme», 1999, p. 172. iii „ Este mai ales datoria cercetãtorului naturii sã cerceteze dacãexistã o mãrime sensibilã infinitã”, 204 a, p. 67 în Aristotel, op.cit. Aceastã sarcinã pe care o impune Aristotel reprezintãobligaþia de-a cerceta în ce mãsurã infinitul poate fi întâlnitprintre fiinþãri. Doar aºa infinitul va provoca ºi va convocagândirea la o încercare realã. iv Jacqueline Guichard, L’infini au carrefour de la philosophie etdes mathématiques, Paris, Ellipses, coll. « IREM-Histoire desmathématiques », 2000, p. 15.v Ibidem, p. 19.vi Ibidem, p. 20.vii Ibidem, p.25.viii Ibidem, p. 57.ix Euclid, V, definiþia I, citat în Jacqueline Guichard, op.cit., p.59. x Euclid, V, definiþia IV (numitã ºi definiþia lui Eudox sauaxioma lui Arhimede), citat în Jean-Louis Gardies, Pascal entreEudoxe et Cantor, Paris, Vrin, coll. « Problémes et controverses», 1984, p.13. xi Jean-Louis Gardies, op.cit., p. 23. xii Afirmaþie a lui Cantor, transmisã de F. Berstein, citat deOskar Becker, Fundamentele matematicii, Bucureºti, Ed.ªtiinþificã, 1968, p. 347.

1122




P rofesorul Philip Zimbardo, de laUniversitatea Stanford (California), împartemanipulãrile în mici, medii ºi mari. Acestea

din urmã, scrie Bogdan Ficeac în Tehnici demanipulare (1998; ediþia a treia), „stau la bazarãspândirii diferitelor curente de opinie, formeazãtradiþii ºi obiceiuri, contureazã mentalitãþi,determinã curente la «modã» sau chiar amplemanifestãri protestatare”. Îºi propun, altfel spus,sã înfluenþeze „întreaga culturã în mijlocul cãreiavieþuieºte individul” (sistem de valori,comportament, fel de a gândi etc.). Tot tehnici demanipulare sunt ºi rescrierea istoriei, remodelareatrecutului, provocarea unor situaþii devulnerabilitate a persoanei, deformarea realitãþii,pervertirea conºtiinþelor, agresarea intimitãþii,controlul sentimentelor, dezinformarea, comerþulcu imagini etc. Din pãcate, pentru analiza lor,exemplele se iau cu prioritate din arsenalulcrizelor politice ºi al experimentelor totalitare, cuvoie sau nu eludându-se literatura, un spaþiu demanevrã tot atât de violent în bãtãlia pentruaceeaºi rescriere a istoriei, deformare a realitãþii ºiremodelare a gândirii. Sã luãm cazul celebrului,de-acum, roman Codul lui Da Vinci (2003) al luiDan Brown, vândut în milioane de exemplare ºicapul de afiº al massmediei o perioadãdisproporþionat de lungã în raport cu valoarea lui.Cum a fost posibilã o asemenea performanþã,cum se explicã neobiºnuita putere germinativã aideii ºi de unde toatã isteria creatã în jurul unuititlu devenit peste noapte canonul abilului efortde control ºi de orientare a strategiilor de lecturã?

O primã observaþie. Codul lui Da Vinciaparþine genului numit de americani „religiousfiction” sau, într-o versiune mai puþinpretenþioasã, „christian inspiration”. Ambeleilustrând orientarea New Age în care intrãdeopotrivã astrologia miticã, infinitatea activã,semnele secrete, treptele iluminãrii, înþelepciuneaanimalã, mesajele naturii, decodarea destinului,dispariþia universului, continente pierdute,dinamica astralã, magie, fantome, spirite,vrãjitorie, mandalas, cabalã, transformareaspiritualã ºi filosofia ocultã. În America, titlurilecãrþilor de pe rafturile marilor librãrii (Barnes &Noble, Borders) nu sunt mai puþin exotic-provocatoare: J. B. Jenkins, Left Behind (romanulultimelor zile ale Terrei), Karen Kingsbury, AMoment of Weakness (doi foºti parteneri, acumdespãrþiþi, luptând fiecare împotriva celuilaltpentru libertatea religioasã), Gilbert Morris, TheAngel of Bastogne (un jurnalist pe urmele tatãluiîntr-o confruntare câºtigatã cu ajutorul îngerului),W. Wanyerin, Iisus (Mântuitorul autor deromane), L. Alcorn, Dominion (rãul care încearcãsã domine lumea) etc. Plus alte lucrãri deîndrumare confesionalã: The Holy Longing, GodCalling, The Shadow of God, Driven by Eternity,Lead Like Jesus, End of the Spear etc.

Fãcând parte din categoria acestor scrieri,Codul lui Da Vinci trebuie vãzut, pe de o parte,ca un roman de serie, pe de alta, ca o tipicãstrategie de generare a unei crize de conºtiinþã însituaþia concretã de ciocnire între civilizaþii, Pefondul de ostilitate a autorului faþã de bisericã ºievanghelia creºtinã, subtila manipulare amulþimilor, prin abordarea unui subiect aparentinofensiv, se înscrie de fapt în scenariul mai largde conspiraþii ºi contra-conspiraþii al cãror scop eremodelarea unei întregi civilizaþii. Cel puþinaceasta e concluzia cãrþii The Da Vinci Deception(2006), cuprinzând o sutã de întrebãri desprerealitatea ºi ficþiunea din roman. În fond, ce

spune autorul? Cã adevãratul Graal e MariaMagdalena, de vreme ce „sfântul sânge” al luiHristos a dat naºtere unor urmaºi (fiica Sarah),reperabili în dinastia Merovingienilor, cã existãîntr-adevãr un arbore genealogic pornind de laHristos ºi cã, prin urmare, ascunzând bisericaacest secret douã mii de ani, întreaga creºtinãtate„este o imensã minciunã” ºi una din cele maimari fraude istorice. Iisus a fost reinventat,chipurile, dupã moarte, ca celibatar, într-o lumedominatã de bãrbaþi (R. Griffith-Jones, The DaVinci Code and the Secrets of the Temple, 2006).Aºadar, bogatul simbolism al unei opere sau operversã manipulare lipsitã de complexe? Tot ceºtim despre Iisus e fals, Biblia e un construct allui Constantin cel Mare, divinitatea Mântuitoruluia fost proclamatã la Sinodul de la Niceea etc.Evident cã ceea ce se doreºte, prin astfel deregretabile afirmaþii, e operaþiunea de redefinire alogicii ºi a limbajului credinþei. Cum? Mai întâi,prin întreþinerea interesului (artificial) în jurulunor astfel de idei, reluate, tãlmãcite ºiamplificate pânã la exces, apoi prin producereaunui fenomen de contagiune într-o nesfârºitã seriede titluri apologetice, explicative, complementare,polemice etc., dedicate aceleiaºi teme. Iatã doarcâteva dintre ele, înscrise în aceastã agitatãmiºcare brownianã menitã sã schimbe sisteme devalori ºi sã modeleze comportamente conformunor principii standard de ideologie politicã.Punerea agresivã sub semnul întrebãrii aidentitãþii, tradiþiei ºi a valorilor spirituale face eaînsãºi parte din tehnica aºa-ziselor manipulãrimari. Obiectivul principal fiinddezindividualizarea unor întregi culturi ºicivilizaþii.

Aºadar, Codul lui Da Vinci apare în 2003. Îiurmeazã pletora de comentarii, analize, scenarii,ghiduri ºi manuale, fie inspirate de roman, fiemenite sã-i exacerbeze importanþa prin transferulde semnificaþii spre alte specializãri ºi discipline:Carl E. Olson, Sandra Miesel, The Da VinciHoax. Exposing the Errors in the Da Vinci Code(2004), The Rough Guide to the Da Vinci Code(2004), J. L. Garlow, P. Jones, Cracking Da VinciCode (2004), Martin Lunn, Da Vinci CodeDecoded (2004), Richard Abames, The TruthBehind Da Vinci Code (2004), Simon Cox,Cracking the Da Vinci Code (2004), R.-GriffithJones, The Da Vinci Code and the Secrets of the

Temple (2006), The Da Vinci Deception (2006),Dan Burstein, Secrets of the Da Vinci Code(2006), John Helfebs, The Unauthorized DanBrown Companion (2006), Amy Welborn, De-coding Mary Magdalene (2006), Akiva Goldsman,The Da Vinci Code. Ilustrated Screenplay (2006),Michael Baigent, The Jesus Paper (2006) etc., etc.Iatã un model (The Da Vinci Code. TravelJournal, 2006), ghid turistic dupã toate regulilegenului, bazat pe romanul lui Dan Brown. Totulîncepe cu Parisul (hoteluri, muzee, monumente,locuri de interes public etc.) într-o agreabilãprezentare în care textul e feminizat, sexualizat.Turnul Eiffel, de pildã, simbol al Franþei, este o„ea perfectã”, un falus de trei sute douãzeci demetri… înãlþime, punct de referinþã pentru ochiul,inima ºi trupul celui plecat în marea aventurã acunoaºterii. Ajuns, sã zicem, în faþa frescei lui DaVinci, vizitatorului i se explicã apoi misterul Cineicelei de tainã. Ghidul va atrage discret atenþia cãlipseºte de pe masa apostolilor tocmai cupa cuvin, adicã tocmai vinul euharistic. De ce? Fiindcãmesajul pictorului e acesta: cupa, vasul cel ales nue un obiect, ci o persoanã, mai exact o femeie alcãrei nume e Maria Magdalena. Maria prinsã înadulter ºi iertatã de Iisus; aceeaºi care, mai târziuunge cu mir de nard picioarele Mântuitorului ºi leºterge cu pãrul capului ei. Iar acum purtãtoareaunui secret atât de mare, încât revelarea lui „arameninþa însuºi fundamentul creºtinãtãþii”.Sfântul Graal e Maria Magdalena, potirul ºi vasulales al sângelui Celui întrupat. Se înþelege de lasine cã insinuarea existenþei unui urmaº al luiIisus Hristos pune ab initio sub semnul întrebãriiînsãºi divinitatea Mântuitorului. Cu un scopanume. Coborându-L în istorie în haina depurpurã a rãstãlmãcirilor, Dan Brown atacãinstituþia contemporanã a bisericii, identificând-o(pe cea catolicã în principal) cu „represia sexualã”,extrapolând apoi ideea de fraudã, minciunã ºineadevãr („tot ce ºtim despre Iisus Hristos e fals”)la întreaga istorie a creºtinismului. Esenþial,romanul se transformã într-o pledoarie pentrulibertatea sexualã, pentru cunoaºterea luiDumnezeu prin „divinitatea” sexului (ideea fixã asatului global) ºi o diatribã împotrivapatriarhatului creºtin întemeiat de Constantin celMare. Cartea discutã, prin urmare, problemele pecare cititorii sunt obligaþi, sub presiune mediaticã,sã le discute. De obicei, rescrierea istoriei e unprivilegiu al învingãtorilor. Întâia întrebare: înnumele cãror „învingãtori” îºi proclamã DanBrown, cu atâta solemnitate, ereziile? A doua: cuifoloseºte o creºtinãtate umilitã ºi învinsã?

puncte de vedere

Isteria coduluiAurel Sasu

1133




secvenþe

a). vvorbim îîntr-aa ddespre mmoda ddemodatãdespre plante modificate geneticºi niciodatã despre ele

ingratele - coloane în alb negru fãrã ieºire /poruncile au un alt felde a tãcea ºi un alt chip de ochi

mereu mãreþiase leagã prosteºte de copitele cailor /

nourul anul acestalunecã aidoma luminii pe un inel de logodnã /

ã). nne îîntâlnim lla ddejunrâdem de trupurile noastre ºi de sãrutãrilebãtrânului libidinos de la tutungeria din colþ /

nu s-a temut de moarte nicicând -ne explicã bãtrâna târfã de la doi

iþindu-ºi provizoriu capul prin uºa întredeschisãa bordelului / "noaptea asta nu mai vine / a lãsato fereastrã deschisã sã-i poatã intrazorii în casã sã-i salute primii maºina de scris" /

din macii putrezind pe cheiuriºi-a fãcut oaspeþi dragi cântând pretutindenitãcerile florii-soarelui îngenuncheat prea uºor /cine sã le mai ºtie tuturorachipul de prima paginã!

în întuneric sau din greºealãrâul a reþinut lumina rampei de gunoi de pemalul vecin / tertipul cu retragerea apelora þinut pânã s-a interpus între ei mormântul /

dupã ce a ratat cruceatoatã lumea a ºtiut cã de crãciunpãdurea le va fi ostilã tãcerii ºi copiii îºi vorîmpãrþi sângele cu pãmântul

ºi cu tot cu ceea ce vor putea amuþi defãgãduiala neîndeplinitã /

â). aapoi ccu bbucurieadormi sub iarnaadãpostind bãtãile inimii /

un timp profilul de umbrese rãspândeºte peste coridorul inundat de trãdare /

în asfinþitîncepe sã batã un vânt uºor /împotriva morþii se spune cãnu este ostenealã îndeajuns /

b). aabia dde sse iiveºte cchipulde dupã zidul ce se târãºte în umbrã /

oraºul s-a lãsat pe mâna regimentuluide voluntari de rãzboi ºi a iov-iºtilorde pe avram iancu /

noaptea este silitã sã poarte un chip depe care sã i se poatã citi totul /

o fabuloasã mizeriese aºeazã peste pustietatea "proaspetelor fecioare"acoperind mãrunþiºurile zilei /

c). ssingur ddansul pprivegheat dde ooaºteptare ciudatãmai place acestui zbor fãrã noimã

spectacolul zãpezii de la cãderea seriinu lasã rãgaz fiicelor tale oarbe /

în fereastra hotelului aceeaºiimagine cotidianã în care se opreºte ploa-

ia /

uºa trântitã de peretele în spatele cãruia numai apune de multã vreme soarelese foloseºte de duminica asta liberã /

se întoarce acasã

flãcãrile picotesc aproape de marginea apelorºi tãcerea lor se zbatede-acum îndãrãtnic /

clopotele se sparg fãrâmã cu fãrâmã /

d). ffrunzele sse ccoboarã ppe ttreptele pprãfoaselorziduri / de acolo începe urcuºul în echilibru /

vocea ei mereu acolola limita cea mai înaltã a zborului"ogni casa" - uºor obsesiv /

ar trebui sã te bucuri ºi tu de fructeleacestea de mãcieºe proaspete /de aceºti lujeri plictisiþi de nepãsarea uºoarã a toamnei /

pragul aceste-i provizoriuºi nimeni nu-l ia în seamã

silit fiind sã hrãneascã neºtiutamândrie a unei rochii de mireasãachiziþionatã prin mica publicitate /

în depãrtare zãpada se aºeazã pe umeriiunor oameni de seamã / nu-i nicioafacere sã fii tandru cu cei apropiaþi /

e). îîn ppreajma mmunteluiumbrele nopþii zãmislite de frigse opun brumelor /

aproape strãinii ºi pustia îndeplinindu-le legea

în voia taîn cuvântul tãuîn lumina taîn liniºtea voastrã mã las /

f). nnoaptea rrãsunã uun vvuiet cciudatºi umbrele sub propria lor greutatese îngânã cu liniºtea dimineþii de iarnã /

zidul se împrejmuie cu o culoare ciudatãspaima paralizeazã frunza de nuc /

ºi nici nu ºtiusã citeascã in excelsis promisiuneaunei nopþi aºezate sub luminile traficuluide tãcere ºi calcare /

g). îîn llocul ddansului oo sspaimã nnãucitoare //se adaugã umilinþei celui lovit denãpastã / grãmezi de moloz se desprindeaude pe trupul atârnând cu ºtreangul la gât /

nourii coboarã aproape de apeºi întrebarea dimineþii mai pãstreazã

o vreme obiceiul de a suferi aproape de ziduri /e rândul tãu sã uiþi sau sã alegi cãrarea

celui ce înºealã ºi aleargã dupã vântatunci când plouã peste piatra fântânii pãrãsite /

h). zzãpada nnu mmai aare rrãgazul nnecesarsã învãluie piatra podiditã de iarbã moartã /mormântul de frunze sfãrâmate pe þãrmuri

se ridicã-n penumbra zorilor printremucuri de þigarã stinse sub cizma gardianului

public /

pe câmp un octombrie pierdut ascultând ploaiase descompune uºor în cuvintele care se roagãîn tãcere între un nor ºi altul în fiecare duminicã/

alteregotãcerea înghite brusc naºterea pãsãrii /îndãrãtnic zborul rânjeºte ascuns

animale sãlbatice în noaptea împietritãse ascund sub zãpezile scunde /

ochi de pasãre licãreºte în "dimineaþapierdutã" a unei liniºti strecurate

printre corturile de tabãrã / departecâinii latrã triºti / nimic nu existã

ce i-ar putea mântui / râzi în barbã uºor /în graba lor magii au uitat sã tragãapa dupã steaua tãcerii /

de-acumdimineaþa târziuavea-n aripã proiectul unui zborperfect imitatde nepãsare uitat

sânge curge din umbrãvântul bea în agonie din elochii ºi-i mãsoarãºi uitã mai devreme de searã

ziua ascunde sunetul surdo movilã de frunze /s-a hotãrât sã acuzede luptã inegalã hulubiicu noaptea de-acum /

poezia

exerciþiu executoriuEchim Vancea

1144




M ã întorc la pãrinþii mei deoarece mai amcâte ceva sã spun despre ei.Ambii erau þãrani simpli, sãraci ºi fãrã

ºtiinþã de carte.Tata, din naºtere predestinat unei vieþi agitate

dacã nu chiar tumultoase. De s-ar fi nãscut prinsecolul XVI-XVII, cred cã s-ar fi fãcut haiduc. Nua fost sã fie. S-a nãscut la finele secolului XIX ºide fecior s-a fãcut stãvar. Asta înseamnã cã pãzeaziua caii satului. Nu-l chema plugul ºi aratulþelinii. Iubea caii ºi stãvar s-a fãcut. De altfel nu s-a despãrþit de cai câte zile a avut. Exceptând opauzã câtã vreme a fãcut armata în ImperiulAustro-Ungar unde, isteþ fiind, deºi fãrã ºtiinþã decarte, ajunge gradat; þuþfiler – poate cevaechivalent astãzi cu gradul de caporal.

Scapã cu viaþa ºi sãnãtatea întreagã din primulrãzboi mondial întorcându-se la vatrã printreultimii din satul sãu natal. Urmare a destrãmãriiImperiului Austro-Ungar ºi a revoluþiei izbucniteîn 1917 pe întinsul marii Rusii, Tata, ca ºi mulþialþii, s-a întors acasã cu arma la dânsul.Important era cã s-a întors.

Bãtrânii satului Chinteni de lângã Cluj îºi maiaminteau cã Alexa Sandului, Tata – stãvar fiind lacai ziua, noaptea, dupã ce se lãsa bineîntunericul, sau înaintea zorilor, când somnulgospodarului e mai adânc ºi mai dulce –, Tata, fieiertat, cam avea obiceiul sã vadã cum mai stau derândul cerealelor înstãriþii satului.

Umplea câte un sac cu boabe de grâu sau decucuruz; ieºea tiptil ºi mai încolo ”scãpa” saculplin peste gard la câte o fatã sãracã sau la câte ovãduvã. De asta spun cã nu era departe dehaiducie pãrintele meu ºi de bunã seamã nu toþicâinii înstãriþilor îl lãtrau. Sau poate ºi câiniisatului þineau cu Tata ºi cu vãduvele nevoiaºe!Mai ºti?

Tatãl meu, dacã nu a fost în prima lui tinereþecât de cât zurbagiu, trebuie sã fi fost un tânãr celpuþin mai pitoresc decât majoritatea celor deseama lui.

ªi apoi portul sãu din zilele de sãrbãtoare...Purta pãlãrie cu boruri tari, rãsfrânte în sus,

camaºã albã cu mâneci largi, izmene largi, laibãrnegru peste cãmaºã, cizme cu tureac tareîmpintenate; iar la brâu ºorþ cu pliuri ºi peste ºorþdouã-trei rânduri de curele înguste þintuite cuþinte de metal. O mustaþã neagrã rãsucitã uºorspre sfârcuri, sec, osos. Parcã tot era vânã. Aºaarãta Tata. Pitoresc.

Tata nu era ruºinos din fire; fricos nici atât.Dovadã era faptul cã în faþa fetelor nu se pierdeacu firea iar în faþa nevestelor nici atât. Ce mai,fecior sãnãtos la trup ºi la suflet.

Despre fel de a fi mai putem sta de vorbã.Zic aºa deoarece plecând cãtanã, la neamþ,

mai bine zis la austrieci, a lãsat în sat o fatã ce-iera dragã, iar când s-a întors acasã, mai târziorcum am mai spus, ia fata de unde nu-i. Pãrinþii eiau mãritat-o, pe vale în sus, mai încolo cu patru-cinci sate, tocmai în ªoimeni. Auzi omule – înªoimeni – frumos nume de sat românesc.

Pãrinþii fetei au dat-o, ce sã te poþi face. Ei auspus:

– Mãi Alexã! Noi am gândit cã n-o sã te maiîntorci din rãzboiul ”neamþului” .

Ce-o fi spus Tata, ce n-o spus, o fi înjurat saunu – bãtrânii satului nu mai ºtiu nici ei. Lucrulera fãcut dar, dupã felul de a fi al tatãlui meu,lucrul fãcut trebuia desfãcut. Nici una, nici douã,împreunã cu vãrul sãu Curtu, într-o searã de

iarnã bunã a lui 1918, prinde la sanie doi cai buniºi direcþia ªoimeni.

Înainte de capãtul satului, Tata ºi Curtuînfundã clopotele cailor sã nu mai sune ºi dupãinvestigaþii sumare, fãcute încã de acasã, ajung cunoaptea în cap la poarta omului care luasedragostea tatãlui meu.

Cei doi ajung la poarta gospodarului, odeschid ºi intrã în curtea omului care dormea înpace bunã lângã tânãra lui nevastã. La uºa dintindã Tata nu ciocãneºte ci bate cu pumnul.Creºtinul, se trezeºte buimac.

– Cine-i? – Eu, Alexa, scoalã-te!Omul, în cãmaºã ºi izmene, vine ºi deschide

uºa. Cei doi intrã în casã. Nevasta, speriatã,rãmâne în pat. Dar speriatã nu glumã, cã-l ºtia peAlexa nu prea umblat la bisericã ºi nici cu preamare fricã de Cel de Sus.

Începe dialogul, scurt ºi la ”obiect”:– Mãi omule, ºtiut-ai cã femeia ta a fost draga

mea înainte de cãtãnie? – Alexã, am ºtiut, dar pãrinþii ei spuneau cã

n-o sã te mai întorci din rãzboi. Aºa þi s-a dusvestea!

Futu-þi aºa ºi pe dincolo! – Femeie! Jos din pat ºi te îmbracã!Nevasta omului nu spune nici mâc, coboarã

blândã din pat ºi începe a se îmbrãca. – Lada de zestre unde þi-e? întreabã Tata pe

femeie.– În casa dinainte! rãspunde femeia.– Curtule ºi tu, omule, luaþi ºi puneþi lada în

dricul saniei.Cei doi se conformeazã. – Ce zestre þi-au mai dat ai tãi? întreabã Tata

pe nevastã.– Douã vaci ce-s în poiatã.– Curtule, scoate vacile de la iesle ºi leagã-le

dupã sanie.ªi Curtu se conformeazã. – Draga mea, zice Tata cãtre femeia omului,

suie-te în sanie!Femeia îl ascultã. Tata zice cãtre omul nãucit:- Tu sã nu ieºi din casã pânã nu ieºim noi din

sat. Cã te omor! Înþelesu-mai?– Înþeles.ªi bietul om nu a ieºit, iar Alexa, tatãl meu, a

luat femeia de lângã om, din patul lui ºi duºi aufost.

Tata ºi-a dus dragostea ºi iubirea lui acasã lapãrinþii sãi. Fãrã preot care sã-i cunune, cu saufãrã vorbe bune, Tata s-a însurat. Dupã doi ani,soþia tatãlui meu i-a dãruit o fatã, pe Lucreþia –Cheþia, cum îi spunem noi astãzi ºi careîmplineºte 86-87 de ani. Este sora noastrã dinspretatã.

Când s-a nãscut Cheþia, mama ei s-a prãpãdit.Pe atunci în sate nu erau case de naºtere º.a.Prima soþie a tatãlui meu a murit. Cred cã aceeaa fost marea lui iubire. Nu s-a bucurat de ea.

Astãzi spun:– Bunul Dumnezeu sã-i ierte pe amândoi!!

E!!! Tata o fi purtat doliul creºtinesc de un an,iar pe Cheþia a dat-o la nevasta vãrului sãu Curtu,care între timp se însurase, s-o creascã. Femeia acrescut-o ca pe copila ei ºi din casa Curtului,peste ani, au mãritat-o bine, cu cinste, dupã IonuPãpucului, în familie de gospodari bine înstãriþi.

Cheþia, pe lângã faptul cã era frumoasã, erade o cuminþenie deosebitã, harnicã foc cã nu-itreceau multe înainte, dintre fetele de seama ei.Gospodinã ºi, pe lângã averea ce au adunat-o cuBãdiucu Ioan, a rãmas pânã astãzi croitoreasasatului.

Cheþia are doi feciori – cam de aceiaºi vârstãcu mine –, trei nepoþi ºi ºase strãnepoþi. Familiemare ºi de frunte în Chinteni.

Prin urmare, Tata nu bine ºi-a adus acasãdragostea tinereþii lui cã a rãmas vãduv. O fi fostun blestem al omului cãruia i-a luat femeia dinpatul lui? Poate da, poate nu. Cine ºtie? Dar viaþatrebuia sã meargã înainte iar Tata trece un deal,unul singur, pânã în Sãliºtea Nouã de unde îºiaduce o fatã de nevastã, pe Irina Barzului, adicãpe mama mea ºi a fraþilor mei.

Nu ºtiu dacã în Chinteni era pe vremea aceeapreot sau nu. Spun asta pentru cã Alexa nu s-acununat nici cu Irina. Poate nu era preot, cã altfelcum? În Sãliºtea Nouã ºtiu precis cã nu era. Basãliºtenii, nici bisericã nu aveau pe vremea aceea.Mama ºi tatãl meu aveau sã se cunune subpatrafirul unui preot abia la spitalul epidemic dinCluj – când ºi unde, peste ani, tata se afla pepatul de moarte, pãzit sub geamul salonului deNegru, câinele nostru credincios.

Cum ºi ce s-a întâmplat, bãtrânii satuluiChinteni nu mi-au relatat dar fapt cert este cãMama, a doua nevastã a tatãlui meu, nu a trãitcu Tata nici un an de zile. Mama ºi-a adunathainele, a trecut dealul spre Sãliºtea ºi Tatarãmâne din nou vãduv; a doua oarã.

Nu multã vreme vãduveºte Alexa Sandului, cãpune ochii pe fata Cicoºeºtilor ºi se însoarã atreia oara. A Cicoºeºtilor, fatã cu stare ºi se pãreacã lucrurile s-au aºezat în vad bun deoarecefemeia i-a nãscut tatãlui meu de astã datã unbãiat, pe Sandu.

Între timp Mama, Irina din Sãliºtea Nouã,este cerutã de nevastã de cãtre crâºmarul dinChinteni. Deci Irina se recãsãtoreºte ºi ea,ajungând de-a dreptul crâºmãriþã.

Alexa, tatãl meu, stã ce stã locului vãzându-ºide familie, dar dupã scurtã vreme o pãrãseºte pefata lui Cicoº ºi începe sã-i umble, din nou, înpicior mamei mele, Irinei. Unde crâºmarul eramai sãltat în vârstã, lui Alexa nu i-a fost greu s-oabatã pe Irina de la rostul ei. O curteazã, ovrãjeºte ºi într-o bunã searã Mama fuge cu Tatapentru a doua oarã.

Asta nu se mai putea ierta ºi unde s-au unitrudeniile crâºmarului cu ale Cicoºeºtilor împotrivaneastâmpãratului de tatãl meu. Sã-l omoare ºi altanu. ªi nu-i de mirare, deoarece pe a lui Cicoº alãsat-o cu un copil iar crâºmarului i-a furatnevasta. Haiducul tot haiduc rãmâne, numai cã s-a nãscut cu un secol, douã mai târziu ºihaiducia ieºise din ”modã”.

Ce sã facã Alexa cu Irina? Ambii erau înculpã ºi nu pentru prima oarã. Singura cale era sãpãrãseascã satul Chinteni ºi aºa au fãcut. Au venitla marginea Clujului, în 1921, cumpãrând ocãsuþã cu douã încãperi lângã podul pârâuluiNadãº.

Pãrinþii mei au luat-o de la început în sensulcel mai propriu al cuvântului; dupã ce, dacãsocotim bine, Tata a fost însurat de patru ori iarMama de trei ori.

Din convieþuirea lor au rezultat ºase copii dartrei – cei dintre Ionel ºi mine – au murit unuldupã altul pânã la vârsta de patru ani.

Curios cã Tata, mergând la Primãria Clujuluisã anunþe noul nãscut, poate fiind uºor ºpriþuit, abotezat pe cei trei decedaþi cu numele Vasile –inclusiv pe mine.

Mama sãraca s-a necãjit amarnic cã avândacelaºi prenume urma sã mor ºi eu de mic. Nu afost sã fie, dar este adevãrat cã, la botez, preotulmie mi-a adãugat ºi prenumele de Augustin ºi aºalanþul deceselor copiilor din ograda pãrinþilor meis-a rupt.

Eu încã mai trãiesc.

(Fragment din volumul de prozã scurtã Mãnãºturuldeclarã rãzboi Italiei, în curs de apariþie la Editura Grinta)

proza

TataVasile Pintea

1155




„Universitatea dumneavoastrãeste foarte bine pregãtitã pentru acest secol”

Andrei MMarga: Domnule profesor DDavidWard, sunteþi de patru zile la Universitatea Babeº-Bolyai, o universitate ce cautã sã-ºi consolidezeprestigiul ºi poziþia în sistemul internaþional. Aþivizitat facultãþile de Stiinþe EEconomice,, SStudiiEuropene,, PPssihologie ººi SStiinþele EEducaþiei,Geografie,, IInsstitutul dde CCercetãri IInterdissciplinare,,Grãdina BBotanicã ºi altele. Ce impresii v-a lãsataceastã vizitã, din punctul de vedere alcompetitivitãþii Universitãþii Babeº-Bolyai?

David WWard: Am fost surprins cât de familiarãmi se pãrea – am venit tocmai din Statele Unite ºiam gãsit aici o instituþie româneascã cu tradiþiimergând pânã la originile sale iezuite, dargândindu-mã la atâþia oameni cu care am vorbit –la opiniile lor despre învãþãmântul superior, laprioritãþile pe care le au aceºtia, cum suntcercetãrile interdisciplinare, reconectarea la Europaîntr-un mod foarte precis ºi înþelegerea moduluiîn care globalizarea afecteazã învãþãmântulsuperior – am realizat cã aceste lucruri se petrec ºiîn alte locuri din lume ºi m-a surprins faptul cãuniversitatea dumneavoastrã este foarte binepregãtitã pentru acest secol. Al doilea lucru este,desigur, faptul cã Dumneavoastrã înºivã sunteþibinecunoscut în lumea academicã internaþionalã;o persoanã pe care am întâlnit-o în multe situaþiidiferite ºi am bãnuit întotdeauna, auzindu-vãvorbind despre România, despre direcþia în careaþi vrea sã evolueze universitatea dumneavoastrã,cã, de fapt, vorbiþi despre un proiect ambiþios,care a înregistrat progrese importante. Deci, amregãsit aici familiaritatea cu ideile careinfluenþeazã astãzi învãþãmântul superior depretutindeni, ºi n-aº fi crezut cã este o instituþieatât de competitivã. Nu înseamnã cã v-aþi trãdattradiþiile, ci cã le combinaþi. Dar trebuie sã existeaceastã hotãrâre de a înþelege faptul cã aceastãcompetiþie este de fapt una internaþionalã. ªi vãdacest fenomen peste tot unde merg.

- Într-un lung interviu pe care l-aþi acordat laUniverssity oof CCalifornia –– BBerkkeley, aþi vorbit de

faptul cã atmosfera în ºcoala din Anglia, pe careaþi urmat-o, era „very Darwinian”. Ce este dereþinut din aceastã atmosferã astãzi ? Bãnuiesc cãvã refereaþi la mediul extrem de competitiv.

- Cred cã fac parte dintr-o generaþie, probabilultima, de tineri englezi cãrora le-a fost destul degreu sã urmeze cursurile unei universitãþi, pentrucã acestea erau foarte puþine. În anii ‘60universitãþile s-au înmulþit rapid, la fel ºi în anii‘80, dar, în generaþia mea, cei care mergeau launiversitate erau foarte puþini. Aºa încât, ca sãpoþi concura pentru un loc, erai testat foarteserios de cãtre profesori care ºtiau cã numai dacãte obligau sa studiezi temeinic vei avea o ºansã încompetiþia cu ceilalþi. Nu sunt sigur cã aºa era celmai bine, dar asta conta atunci. Pe mãsurã ceînvãþãmântul superior de masã s-a dezvoltat,profesorii ºi-au permis sã fie mai puþin severi înmodul în care îºi instruiesc studenþii. Pe de altãparte, bãnuiesc cã, pe termen lung, mi-a folosit sãfiu expus unei concurenþe dure în liceu, dar nucred cã aceasta îºi are locul atunci când vorbimde învãþãmântul superior de masã. Sistemul axat

pe competiþie reflecta un învãþãmânt superiorputernic orientat cãtre meritocraþie.

- În acelaºi interviu de la Berkeley, amintiþi deavantajele „vieþii culturale la Manchester”, încondiþiile diversitãþii culturale de acolo. Cumevaluaþi astãzi, retroactiv, aceste avantaje pentrubiografia Dvs.?

- E o întrebare foarte bunã. Atunci când ampomenit despre acest lucru la prima mea vizitã înStatele Unite, cei mai mulþi au presupus cã vindintr-o regiune industrialã plictisitor de omogenãdin nordul Angliei, locul revoluþiei industriale,nedându-ºi seama cã de fapt acolo trãiau greci,italieni, evrei ruºi ºi polonezi, sefarzi din Salonicºi din Argentina. Pãrinþii mei aveau o prãvãlieunde vindeau ziare, tutun ºi dulciuri în aceastãzonã foarte divers populatã. Era o zonãneobiºnuitã a oraºului Manchester, o zonã foarteeterogenã. Aºa cã am fost nevoit sã fac douãlucruri: o datã sã înfrunt realitatea acesteidiversitãþi, ºi, în al doilea rând, sã înþeleg cãaceºtia erau clienþii tatãlui meu. A trebuit deci sãînvãþ nu numai sã observ, dar ºi sã comunic cuoameni din diverse culturi. Poate de aceea, atuncicând am ajuns în Statele Unite, unii m-au numit„proto-american”, experienþa mea în Anglia fiindmai apropiatã de cea americanã decât de unaenglezeascã. Din punct de vedere istoric,societatea englezã este consideratã ca omogenã,însã zona din Manchester în care am crescut euera, din punct de vedere etnic, un fel de micãAmericã. Prin urmare, cred cã acomodarea mea înAmerica, la doar câteva zile ori sãptãmâni de lasosire, reflecta probabil faptul cã, în cazul meu,Atlanticul nu fusese o prãpastie atât de mare capentru majoritatea celorlalþi.

„Cele mai multe specializãriîºi delimiteazã atât de strictdomeniul, încât nu existãschimb liber de idei.”

- Tot în interviul de la Berkeley aþi insistatasupra formaþiei Dvs. interdisciplinare ca geograf.Din acest punct de vedere, ce aþi recomanda unui

universitaria

„Europa îºi suprastandardizeazãprogramele astfel încât descura-jeazã studenþii ºi le împiedicãdezvoltarea creativitãþii”

Andrei Marga în dialog cu David Ward

În perioada 4 – 8 septembrie 2006, Universitatea „Babeº-Bolyai” l-a avut ca oaspete pe profesorul David Ward,

preºedintele Consiliului American al Educaþiei. Pentru prima oarã liderul renumitei organizaþii universitare americane a fost

oaspetele unei instituþii din România. David Ward a vizitat Universitatea Babeº-Bolyai la invitaþia profesorului Andrei Marga

ºi a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Almei Mater Napocensis.

Din 2001 a fost ales preºedintele Consiliului American al Educaþiei, ce coordoneazã acþiunile a peste 1800 de

universitãþi americane. Recent, preºedintele SUA l-a desemnat pe David Ward ca membru al Comisiei Spellings, comisie ce

lucreazã la elaborarea unui document programatic privind viitorul învãþãmântului superior în Statele Unite.

Prezentãm mai jos discuþia dintre David Ward ºi profesorul Andrei Marga, preºedintele Consiliului Academic al

Universitãþii Babeº-Bolyai.

1166




student de acum în privinþa profilului sãu depregãtire, în aceste decenii, în care, cel puþin înEuropa, trãim ofensiva monodisciplinaritãþii?

- Cred cã e vorba de un echilibru. Cred cãoricine are nevoie de competenþe aprofundateîntr-o disciplinã, dar nu cred cã e suficient. Îþiînsuºeºti cunoºtinþele esenþiale într-o disciplinã ºi,în loc sã te specializezi tot mai mult în aceldomeniu, de fapt îþi lãrgeºti orizontul. Este ceeace am fãcut ºi eu, deºi geografia nu poate finumitã o disciplinã. Când am ajuns doctorand laUniversitatea din Wisconsin am studiatdemografie, sociologie, chiar ºi filosofie socialã ºiistoria ideilor. Conducãtorul meu de doctorat voiasã mã folosesc de cunoºtinþele de specialitate, darsã le ºi depãºesc limitele, deoarece el credea cãsoluþia la problema urbanismului, care eradomeniul meu, nu se poate gãsi în cadrul uneisingure discipline. Cred cã ultimii cincizeci de aniau fost foarte dificili ºi doar în ultimii cinci sauzece ani multe domenii au început sã dezvolteaceste practici. Dezvoltarea geneticii esterezultatul unei reveniri la biologie, dupã mulþi anide fragmentare în discipline mai mici. Cred cãrelaþiile internaþionale reprezintã la ora actualã nudoar un domeniu al ºtiinþelor politice, ci o ºtiinþãcomplexã. Prin urmare, cred cã secolul al 21-leaîncearcã sã refacã echilibrul între ceea ce poate finumit educaþie generalã temeinicã ºi dobândireaunui nivel de specializare pe discipline. Însã, credcã cele douã trebuie sa rãmânã împreunã. Celemai multe specializãri îºi delimiteazã atât de strictdomeniul, încât nu existã schimb liber de idei. Iarmie îmi place sã schimb idei.

- În conferinþa pe care aþi susþinut-o laFacultatea de Studii Europene, cu titlul TheBologna Process. An American Perspective, aþimenþionat faptul cã în SUA multe universitãþisunt concentrate pe studii undergraduate, pe bachelor, ºi sunt excelente prin performanþele pecare le ating. Observaþia Dvs. este foarte impor-tantã, mai ales în contextul în care, în Europa, înRomânia în particular, aproape fiecare universitatevrea sã acorde toate titlurile: bachelor, master,doctor, studii avansate. Ce este de învãþat dinexperienþa americanã în aceastã privinþã?

- Aceasta întrebare îmi dã posibilitatea sãexplic care este scopul American Council onEducation pe care-l conduc. Consiliul American alEducaþiei a luat fiinþã în 1991 pentru a încerca sãcombine cinci forme de învãþãmânt superior:colegiile comunitare, cu o puternicã orientarevocaþionalã, colegiile în întregime independente,care continuã vechea tradiþie a universitãþilor dinOxford ºi Cambridge, implicate puternic atât înînvãþãmântul general cât ºi în cel specializat, insti-tuþiile de cercetare teoreticã ºi cele de orientarepracticã, ºi universitãþile comprehensive. În SUAaceste universitãþi comprehensive au fost întot-deauna în numãr mic, dar au fost foarte perfor-mante ºi unele dintre cele mai bune din lume.Asta a însemnat cã resursele fie federale, fiestatale, n-au fost niciodatã distribuite, ci au fostde fapt concentrate în aceste instituþii. Deci, credcã atunci când europenii se gândesc la SUA ºi vãdinstituþii foarte competitive, trebuie sã înþeleagã cãau de-a face cu o gamã largã de instituþii foartediverse. Unul dintre motivele pentru care acestlucru funcþioneazã este cã multe dintre instituþiilece oferã cursuri la nivel de licenþã sunt foarte efi-ciente când vine vorba de a-ºi trimite absolvenþiisã-ºi continue studiile la celelalte instituþii. Atâtatimp cât existã un transfer eficient între acesteinstituþii ºi atâta timp cât instituþiile de cercetaretrateazã celelalte instituþii cu respect, fãrã a le

considera inferioare, ci diferite ºi adresându-seunui alt public, cred cã aceasta este singura posi-bilitate. Nu existã nici o societate care poatesusþine, de la buget, sã zicem 800 de instituþii decercetare europene. În SUA existã probabil între150 ºi 200 de astfel de instituþii. Majoritatea celor-lalte au o misiune de cercetare mult mai limitatãsau se concentreazã aproape exclusiv pe calificãrila nivel de licenþã. Cred cã va fi o provocare pen-tru UE ca fiecare naþiune de aici sã decidã exactcâte instituþii de cercetare comprehensive îºi poatepermite sã susþinã financiar. E foarte costisitor ºinu e deloc necesar ca toate instituþiile deînvãþãmânt sã-ºi propunã acelaºi scop.

„Este foarte important ca universitatea sã þinã seama de nevoile studenþilor,de intenþiile ºi aºteptãrile lor.”

- În conferinþa Dvs. despre procesul Bologna,aþi menþionat nevoia de a corela masificarea uni-versitãþilor cu intensificarea studiilor, aþi subliniatnevoia de a pune durata studiilor în legãturã cu oreflecþie asupra conþinutului lor. Evident, reflecþiileasupra aplicãrii Declaraþiei de la Bologna nu tre-buie socotite încheiate. Cum evaluaþi durata ºiintensitatea studiilor, aºa cum sunt concepute înprocesul Bologna?

- Cred cã e important sã avem ceea ce aºnumi o ordine temporalã de bazã, 3+2+3, ca unfel de duratã medie, din care e de aºteptat ca înprimii trei ani un student oarecare sã se poatã cal-ifica la nivel de licenþã. În SUA acest lucru seîntâmplã de obicei dupã patru ani, dar aproxima-tiv 15% dintre studenþii americani terminã acestciclu în trei ani. Existã ºi mulþi care au nevoie decinci sau ºase ani. Aºa încât cred cã deoarecemulþi studenþi lucreazã încã din timpul facultãþii,iar mulþi îºi încep studiile dupã vârsta de 25 deani, ca studenþi adulþi, este important ca acestcadru temporal sã fie flexibil ºi adaptat nevoilorstudenþilor. Deci, deºi sunt de acord cã avemnevoie de o idee de bazã, în cazul acesta 3+2+3,totuºi cred cã foarte puþini reuºesc sã-ºi com-pleteze studiile doctorale în 3 ani. Dacã ar putea,ar fi minunat. Prin urmare, eu vãd aceste delim-itãri ca pe un cadru temporal util în condiþii nor-male. Este foarte important ca universitatea sãþinã seama de nevoile studenþilor, de intenþiile ºiaºteptãrile lor, sã le recunoascã ºi, eventual, sã leacorde aceastã posibilitate. Sper sã nu ajungem sãimpunem în mod birocratic un cadru temporal

foarte strict standardizat, chiar dacã cred cã esteun cadru bun ca referinþã.

- În conferinþa Dvs. aþi amintit cât de impor-tant este ca agenþiile calitãþii ºi evaluãrii sã fieindependente, cã este esenþial ca în politicile uni-versitare sã avem cât mai puþinã intervenþie abirocraþiei statului ºi cât mai multã decizieautonomã a universitãþilor înseºi. Aþi fãcut o ple-doarie convingãtoare împotriva soluþiilor ce uni-formizeazã. Ce vi se pare cel mai important dereþinut din perspectiva experienþei americane, înaceste privinþe?

- Este o întrebare foarte dificilã ºi face încãobiectul unor dezbateri în Statele Unite, deºi credcã universitatea este, totuºi, independentã.Desigur cã primim mulþi bani de la stat ºi suntemresponsabili într-o anumitã mãsurã. Prin urmarecred cã ar trebui sã existe un contract de utilizareraþionalã a fondurilor ºi de control al numãruluide studenþi care obþin diplome. Aceasta ar însem-na o oarecare responsabilitate. Acest lucru nu arenimic în comun cu acreditarea sau cu calitateaacademicã, dar statul are dreptul sã aibã aºteptãriîn privinþa eficienþei noastre. Însã când vine vorbadespre ceea ce ar trebui sã însemne o diplomã înconstrucþii, informaticã sau drept, cred cã întot-deauna va exista o influenþã politicã atâta vremecât statul este implicat. De aceea propun, oechipã mixtã de acreditare formatã din persoaneangajate în profesia respectivã, sau universitari dindomeniul respectiv ºi probabil experþi în domeniulpsihologiei educaþionale, care ºtiu ce presupuneprocesul educaþional. Nu cred cã cei din minis-terul învãþãmântului sunt întotdeauna calificaþi sãdetermine asta. Deci mi-ar plãcea sã existe o astfelde echipã mixtã ºi o distanþã între aceastã echipãºi minister. Aºadar, cred cã ministerul are dreptulla o serie de informaþii ºi la rãspunsuri asupramacro-economiei a ceea ce facem în universitate,dar, în ceea ce priveºte procesul de învãþãmânt,cred cã acesta presupune un set de competenþespecifice, care þin de universitate ºi de comuni-tatea academicã sau profesionalã. ªi cred cãacreditarea în Statele Unite e fãcutã în acest fel,adicã autorizatã de cãtre Congres, dar conþinutule determinat de cãtre specialiºtii, participanþii ºibeneficiarii procesului de învãþãmânt. Mai cred cãuneori miniºtrii confundã rezultatele procesuluide învãþãmânt cu eficienþa. Desigur, au tot dreptulsã ne cearã sã fim eficienþi, dar cred cã amestecul

1177




lor în procesul de învãþãmânt ºi în programa academicã este foarte dãunãtor. Aici intervin, caimportante, autonomia ºi valorile universitãþii. ªidesigur, aºa cum Dvs. ºtiþi, peste tot în lume într-un stat totalitar pericolul pe care-l prezintã un minister prea autoritar e acela cã universitateacade prima victimã. ªi cred cã o anumitã indepen-denþã, în acest sens este importantã, pentru cãþine de însãºi esenþa democraþiei.

„Dacã stabileºti prea multestandarde, chiar ºi cei maibuni studenþi se descura-jeazã.”

- SUA atrag foarte mulþi tineri de pe glob.Mulþi doresc sã obþinã un titlu de master sau dedoctor într-o universitate americanã. Care sunt, defapt, atuurile studiilor în SUA ºi în ce constã, defapt, forþa calificãrilor obþinute în universitãþileamericane? Cunoaºteþi, de asemenea, foarte binesistemul european. Având aceste experienþe ce aþirecomanda tinerilor care doresc sã urmeze unprogram de studii masterale sau doctorale la uni-versitãþi americane?

- Cred cã existã în ziua de azi o tendinþã spreegalizare. Atunci când eu am plecat de la Leeds laWisconsin, exista o mare diferenþã în privinþadimensiunii bibliotecilor, a calitãþii laboratoarelorºi a numãrului impresionant de absolvenþi. Deasemenea, la acel moment ºansele de reuºitã înAmerica erau probabil de cinci ori mai mari.Multe dintre acele diferenþe de infrastructurã, denumãr ºi calitate a studenþilor au început sã seestompeze.

Adevãrata provocare a universitãþii americaneeste definirea unui scop pertinent; în loc sãîncerce sã fie universitãþi de cercetare care sãacopere cât mai multe domenii, pot sã aleagã undomeniu important pe plan local, un domeniumai puþin abordat în alte pãrþi. Cred cã aceastatrebuie sã dea dovadã de agilitate antreprenorialãîn stabilirea prioritãþilor. Nu cred cã va fi posibilsã avem nenumãrate instituþii de cercetare com-prehensive. ªi deci cred cã universitãþile ameri-cane sunt mai realiste, ca sã spun aºa, prin aceeacã recunosc ce se poate face cu banii de care dis-pun ºi nu încearcã sã-ºi depãºeascã posibilitãþile,iar acest lucru cred cã are anumite efecte asupracalitãþii procesului de învãþãmânt.

Al doilea aspect este cã odatã ce masificareaatinge un anumit nivel, apare nevoia unei diferen-þieri între instituþii. Atunci când circa 20% dinabsolvenþii de liceu merg mai departe la universi-tate, aceºtia se încadreazã într-o limitã destul destrictã de performanþã academicã. Pe mãsurã ceacest procent creºte, oricât de bune ar fi ºcolile,va exista o mai mare variabilitate. Prin urmare,din nou cred cã ar trebui sã existe o mai mareresponsabilitate în ceea ce priveºte stabilireanevoilor adolescenþilor la 18 ani, pentru cã aces-tea nu sunt neapãrat uniforme. Tocmai acesta vafi lucrul cel mai greu de fãcut.

Salut procesul Bologna considerând cã estecalea de urmat ºi cã se constituie într-un cadru decomunicare, însã acesta are ºi câteva arii de balast– pe de o parte calificarea pe parcursul uneidurate strict delimitate, iar pe de altã parte misi-unea ºi scopul procesului de învãþare. Ar trebui sãexiste un dialog real despre natura acestor ele-mente. Cred cã eficienþa învãþãmântului american,care nu este cu totul perfect, constã în faptul cã

în America standardele minime s-ar putea dovedia fi cele potrivite, pe când Europa þinteºte multdeasupra standardelor minime ºi creeazã perfor-manþã standardizatã. Deci, într-un fel, problemelenoastre sunt diferite. Noi avem un sistem direct ºideschis, care are nevoie de niºte standarde debazã, pe când Europa îºi suprastandardizeazã pro-gramele astfel încât descurajeazã studenþii ºi leîmpiedicã dezvoltarea creativitãþii; aceºtia aunevoie de puþinã libertate. Dacã stabileºti preamulte standarde, chiar ºi cei mai buni studenþi sedescurajeazã. De fapt cei mai buni dintre studenþinu au nevoie de standarde, ei au nevoie de spaþiude desfãºurare.

- În ultimele decenii au fost discutate douãtendinþe: modelul universitãþii americane axate pecercetare ºi modelul academic antreprenorialamerican. De pildã, ce fel de probleme dintre celecu care se confruntã universitãþile de tip antre-prenorial vã preocupã în prezent? Care sunt ten-dinþele cele mai semnificative în acest moment înceea ce priveºte managementul ºi finanþarea uni-versitãþilor americane?

- Într-un anumit sens cuvântul „antreprenorial”defineºte elementul comun al celor cinci tipuri deinstituþii pe care le-am menþionat. Nevoia crescutãde studenþi nu a determinat creºterea în aceeaºimãsurã a fondurilor, nici mãcar într-o societaterelativ înstãritã. Existã o continuã cãutare de fon-duri, fie private, prin donaþii sau prin burse. Darîn mod clar cãutarea de fonduri nu este doar opreocupare pentru universitãþile private de cer-cetare cu program complet, ci pentru toate uni-versitãþile, inclusiv pentru colegiile susþinute dinfonduri comunitare. Acestea coopereazãîndeaproape cu firme locale în diverse moduri.Deci cred cã cuvântul antreprenorial descrie înfond faptul cã o singurã sursã de finanþare, cumeste guvernul sau comunitatea localã, nu maiacoperã nevoile învãþãmântului superior. Deaceea, eºti întreprinzãtor în mãsura în care îþicreezi noi surse de venituri. Cu toate acestea nutrebuie sã-þi pierzi din vedere scopurile ºi menireapublicã ºi acesta este conflictul cu care se con-fruntã colegii mei: Îmi voi pierde utilitatea pub-licã prin aceea cã mã folosesc de fonduri private?Aceasta este ºi dilema conducerii în multe cazuri– felul in care se pot îmbina menirea publicã ainstituþiei academice cu fondurile provenite dinalte surse. De fapt, primele universitãþi antre-prenoriale au fost chiar instituþiile de cercetare,

pentru cã fondurile pentru cercetare provinbineînþeles din mai multe surse. Dar practicile s-au rãspândit în toate celelalte instituþii carefolosesc diferite modele antreprenoriale ca sã-ºiadune proprii bani. Cred cã termenul „antre-prenorial” ar putea descrie aproape toate institu-þiile de astãzi, nu doar instituþiile de cercetare.

- Sunteþi un susþinãtor înfocat al legãturilor decooperare între universitãþile americane ºi cele dinEuropa. Cum evaluaþi tendinþele convergente dinuniversitãþile americane ºi cele europene?

- Cred cã disciplinele sunt cele care creeazãaceastã convergenþã, nu universitãþile; prin inter-mediul bibliotecilor virtuale ºi a comunicãrii prine-mail, discipline ca filosofia ºi psihologia s-auinternaþionalizat, iar engleza a devenit limba lorcomunã. Prin urmare, educaþia s-a internaþionali-zat ºi acest lucru a avut urmãri asupra felului încare s-au organizat universitãþile. Ceea ce spereste ca, în timp ce în trecut plecarea în America,aºa cum a fost cazul meu, însemna emigrare, azilucrurile sã se fi schimbat. Pe mãsurã ce dis-tanþele se reduc, am putea avea nu neapãrat cali-ficãri în co-tutelã, ci sã ne recunoaºtem unii altorao parte din calificãri. E foarte trist cã în special înAfrica, dar probabil ºi în unele zone din Europade Est, emigrarea spre þãrile vestice înseamnãpierdere de capital uman. Ar fi mult mai bine, caacele sisteme universitare care dispun de maimulte fonduri sã-ºi asume o mai mare respons-abilitate în privinþa capitalului uman din þãrile deorigine. Dupã pãrerea mea acest lucru poate firealizat prin programe de cooperare ºi nu cred cãs-a fãcut destul în aceastã privinþã, în mare partepentru cã universitãþile americane sunt atât deabsorbite de misiunea lor pe plan naþional încâtuneori uitã cã au aceste obligaþii de a recunoaºtecã este nevoie de mai multe astfel de calificãri înco-tutelã, de mai multã cooperare, pentru a asigu-ra întoarcerea acestor resurse umane în þãrile deorigine. Pentru cã altfel cred cã vom crea multãfrustrare, în sensul cã ceea ce facem în acestmoment este sã finanþãm emigrarea. Acest faptmã îngrijoreazã, chiar dacã sunt eu însumi unprodus al acestui fenomen.

Interviu realizat de: Andrei MMarga

1188




Daniel MMoºoiu: - ...sã încercãm sã oferim oversiune obiectivã, ºtiinþificã ºi corectã asupraacestui obiect. (istoria literarã, n.n.)

Liviu PPetrescu: - Dupã atâþia ani...

- Dupã atâþia ani, sigur. Acesta cred cã ar fiproiectul care ar trebui sã ne preocupe în primulrând. Dar sunt ºi altele. De pildã, Secþia literarãlucreazã în clipa de faþã la un mare tratat, la undicþionar, de fapt, un Dicþionar Enciclopedic alLiteraurii Române, patronat de Academia Românãºi coordonat de academicianul Eugen Simion. Esteun dicþionar de scriitori, este un dicþionar dereviste, este un dicþionar de termeni literari. Apoi,cred cã îndeosebi colectivul de lingvisticã alInstitutului ar trebui sã priveascã în faºã ideea ºiposibilitatea elaborãrii unui DicþionarEnciclopedic al Lingvisticii Româneºti care sã aibãaceeaºi structurã ºi care sã fie un bilanþ al uneiactivitãþi glorioase, de câteva decenii bune. Deasemenea, tot în ordinea aceasta a proiectelormari, aº vrea sã atragem în Institut cercetãtoritineri. Trebuie sã transformãm profesia de cercetã-tor în ceva extrem de atractiv. În clipa de faþã nueste, din multe motive.

- Cu ce, cum o sã-i convingeþi, d-le profesor?Cu salariul pe care îl vor primi acolo?!

- O sã-i convingem prin... Aici vreau sã vãîncredinþez cã voi încerca sã obþin salarii, dacã nuextrem de atractive, în orice caz, acceptabile. Darnu numai prin asta. Vreau sã atragem foarte mulþitineri la Institut, dacã nu prin argumente de ordinmaterial, deºi ºi acestea vor fi, prin argumente deprestigiu ºtiinþific, care nu sunt de neglijat. M-aºbucura ca pe aceºti tineri sã-i putem îndrepta spreanumite proiecte doctorale. Aceste proiecte sã fielegate – sigur, sprijinite – de burse pe care iarãºitrebuie sã le obþinem. Nu le avem în clipa defaþã, dar sper sã le obþinem, burse de studii încâteva capitale europene mari. De pildã, la Roma,la Budapesta, la Viena, burse de studii în Bizanþunde aceºti tineri sã scotoceascã arhivele ºibibliotecile în cãutarea documentelor ce vorbescdespre români, despre istoria ºi cultura românilor.Pentru cã foarte multe dintre aceste bibliotecirezervã încã surprize, au secrete care trebuiedescoperite. ªi cred cã în felul acesta nu ne vommai putea plânge cã nu avem argumente de ordindocumentar, nu avem argumente de ordin formalcare sã dovedeascã anumite teze privitoare la

existenþa ºi la cultura româneascã de la începutulacestui mileniu.

- Prelungind o idee pe care aþi enunþat-oadineaori, statutul ºi blazonul cercetãtoruluiºtiinþific au decãzut dupã 1990...

- Nu numai din cauzã de ordin material, ci ºidin cauzã de ordin epistemic, ca sã zic aºa. Adicã,la un moment dat, cercetarea de tip ºtiinþific adevenit suspectã, fiind asimilatã unui spiritpozitivist, învechit, specific secolului al XIX-lea.De pildã, în anii ‘60, în România, a început sã fieridiculizatã o anumitã specie criticã: monografia,considerându-se o vechiturã ºtiinþificã care nu maipoate sã intereseze pe nimeni. Iar tinerii critici ºicercetãtori literari au fost orientaþi mai cu seamãspre eseu. Asta însemna sã li se punã în valoarecapacitatea de interpretare. Numai cã a fostdistrusã aceastã categorie a cercetãtorului, nunumai a cercetãtorului literar, ci a cercetãtoruluiîn domeniul culturii, în general. Trebuie sãrefacem acest spirit ºtiinþific în culturã, care a fostgrav lezat de aceastã schimbare de epistemã cãreianimeni nu i s-a putut opune, lucrurile astea suntfireºti, trãim în istorie ºi istoria ne plimbã prin felde fel de transformãri ºi prefaceri. Trebuie sã lesuportãm ºi sã ne adaptãm lor, dar acum spiritulºtiinþific se reinstaureazã ºi cred cã este unmoment bun pentru a reabilita aceastã profesie ºipentru a-i conferi din nou prestigiul pe care-lmeritã.

- Aveþi proiecte ambiþioase ºi generoase laInstitutul de Lingvisticã ºi Istorie Literarã...Sunteþi convins cã veþi gãsi suportul materialpentru realizarea lor? De unde ar trebui sã vinã?Dar, mai ales, o sã aveþi ºi suportul uman departea dumneavoastrã?

- În ce priveºte prima întrebare, cred cãInstitutul de Lingvisticã ºi Istorie Literarã faceparte din sistemul instituþional al AcademieiRomâne. Prin urmare, Academia poate sãbugeteze proiectele Institutului. Sigur cãAcademia primeºte la rândul ei buget din altãparte. Cred, sunt convins, þinând seama dereceptivitatea, de inteligenþa excepþionalã ºi despiritul larg, cuprinzãtor care îl caracterizeazã peacademicianul Eugen Simion, cã vom gãsiînþelegere ºi sprijin din punctul acesta de vedere.Acum, în ceea ce priveºte sprijinul uman, vãgândiþi la resurse...

- Mã refer la viitorii dumneavoastrãcolaboratori.

- Institutul are în clipa de faþã un personalºtiinþific de valoare incontestabilã. Suntpersonalitãþi atât în domeniul lingvisticii, cât ºi încel al literaturii, personalitãþi afirmate,personalitãþi cu lucrãri importante, personalitãþicare au obþinut premii ºtiinþifice ºi literare demare însemnãtate. Dar, dincolo de aceastãrealitate... Eu din nou vreau sã spun cã Institutulse aflã la rãscruce ºi este obligat sã priveascã maipuþin spre trecut ºi mai mult spre viitor. Dinpunctul acesta de vedere, îmi pun mari speranþeîn tinerii pe care aº dori sã-i aduc la Institut,tineri pe care sper sã-i aduc cu sprijinul catedrelorde la Universitate, de la Facultatea de Litere, înspecial, tineri care sã susþinã aceste eforturi ºiaceste proiecte foarte dificile ºi foarte serioase pecare vrem sã le iniþiem acum.

- Sã înþeleg cã unii cercetãtori cu state vechide serviciu vor fi nevoiþi sã pãrãseascã Institutul?

- Nu am de gând sã alung pe nimeni, pentrucã sunt, în general, personalitãþi care ºi-au fãcutdatoria, care au dat dovada calificãrii ºiprofesionalismului lor. Rãmâne, totuºi, sã ne dãmseama dacã se vor angaja cu toþii ºi cu întreagalor capacitate în aceastã poveste de perspectivã,lucru foarte important. Cei care nu vor reuºi sãþinã pasul, se vor împãca cu gândul cã nu îºi aulocul acolo.

- Domnule profesor, vã menþineþi orele laFacultatea de Litere, veþi fi, de la 1 septembrie,directorul Institutului „Sextil Puºcariu”, sunteþipreºedintele Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor ºiconduceþi Societatea Culturalã „Lucian Blaga”. Pedeasupra, aveþi timp ºi pentru proiecteledumneavostrã editoriale, dovadã excepþionalacarte de acum doi ani, Poeticapostmodernismului. Cum reuºiþi sã le faceþi petoate?

- Dã-mi voie sã fac o glumã... Sunt o structurãschizoidã ºi mã descurc destul de bine din pricinaasta. Secretul în toate lucrurile astea, dacã este unsecret... Nu este un secret, fac numai lucruri careîmi plac, care îmi plac realmente. Îmi organizezfoarte, foarte bine timpul. Evident, este mare

arhiva

Liviu Petrescu: „Ceea ce mã face sãmã simt bine în aceastã existenþã este prospeþimea, vitalitatea ºi spontaneitatea tinerilor”

Povestea uunei eemisiuni. În vara anului 1998, profesorul Liviu Petrescu era anunþat ca viitor director al Institutului de Lingvisticã

ºi Istorie Literarã „Sextil Puºcariu” din Cluj-Napoca. Instalarea oficialã urma sã se producã în 1 septembrie. Este motivul pentru

care l-am invitat pe regretatul cãrturar clujean sã participe, în direct, la emisiunea pe care o realizam pe atunci la Radio Cluj,

„Ateneu”. La data la care a avut loc acest dialog (29 iulie 1998), profesorul Liviu Petrescu îºi conturase deja planurile ºi proiectele

pe care visa sã le punã în aplicare la Institutul de Lingvisticã ºi Istorie Literarã. Din pãcate, n-a mai apucat, un an mai târziu

stingându-se din viaþã (5 iulie 1999). Dintr-o impardonabilã eroare, pe caseta pe care am „salvat” emisiunea s-a interpus vocea unui

efemer om politic, astfel încât am ratat debutul dialogului, câteva minute bune, cred. Startul înregistrãrii îl surprinde pe Liviu

Petrescu vorbind despre proiectele viitorului director al Institutului „Sextil Puºcariu”. (D.M.)

1199




nevoie, din când în când, de clipe de lenevie, declipe de inactivitate, de libertate, de reverieneîngrãditã ºi de refacere sufleteascã, e nevoie ºide asta... Am ºi momente de depresie când nusunt în stare sã fac nimic, am momente de apatieºi de plictisealã. E adevãrat. Sunt fireºti, trebuie sãle accepþi, dar dincolo de aceste momente trebuiesã-þi organizezi extrem de riguros agenda,calendarul, sã nu duci o viaþã dezordonatã.

- Sunteþi unul dintre reprezentanþii de marcãai ºcolii filologice clujene. Am sã vã rog sãcaracterizaþi în câteva cuvinte aceastã ºcoalã. Cumse prezintã ea astãzi?

- Întâi, dacã îmi permiþi, aº face un sumar, unbilanþ. ªcoala filologicã clujeanã înseamnã ºcoalade istorie literarã clujeanã, mai precis, înseamnãBogdan-Duicã, care este, sã zic aºa, unul dintreîntemeitori, apoi este Dumitru Popovici, care i-aurmat la catedrã lui Bogdan-Duicã. Apoi esteprofesorul Ion Breazu, este profesorul MirceaZaciu ºi, iertat îmi fie accentul personal, esteIoana Em. Petrescu. Cum percep eu ºcoalafilologicã clujeanã? Toatã lumea vorbeºte despreun asemenea fenomen, însã nu este bine definitnicãieri. Dar îºi are caracteristicile lui. Dupã mine,aceste caracteristici presupun înainte de toaterigoare filologicã. Este ºcoala care a impus maimult decât oriunde un spirit de disciplinãºtiinþificã. Lucrul acesta s-a datorat mai ales luiDumitru Popovici care ºi-a învãþat discipolii, ºi-aînvãþat studenþii ºi colaboratorii sã lucrezeorganizat ºi ºtiinþific. Pe vremea aceea nu existaucomputere. Dânsul a inventat însã un sistem...Nu l-a inventat, a propus ºi a impus un sistem„computerizat”: bazã de date, lucrul cu fiºe etc.ºi-a învãþat discipolii sã lucreze cu fiºe, fiºierelecare acum sunt oferite de fiecare computerpersonal... În acelaºi sens al rigorii filologice, ocontribuþie capitalã o are ºi profesorul MirceaZaciu care, aºa cum vã amintiþi foarte bine, la unmoment dat a condus o colecþie la Editura Dacia,colecþia „Restituiri”, care readucea în actualitatetexte uitate. Dar aceste texte trebuiau editate.Pentru a fi editate, profesorul Mircea Zaciu ainvitat... (din pãcate, prima faþã a casetei pe cares-a înregistrat emisiunea a ajuns la capãt...; pânãcând s-a „întors” caseta, s-au pierdut secundebune; cuvintele profesorului au rãmas în eter...)...este indispensabil în ºtiinþã, este o trãsãturãdistinctivã a ºcolii filologice clujene. Bucureºtiuleste mai fantast, mai imaginativ, acolo GeorgeCãlinescu ºi-a impus pecetea: nota de creativitate,libertatea de metodã, de spontaneitate. Clujul sedistinge, însã, în primul rând prin rigoarefilologicã. Asta, pe de o parte. Din punctul devedere al viziunii, sunt iarãºi douã lucruri desubliniat, dupã pãrerea mea. Cei mai mulþi dintrereprezentanþii ºcolii filologice clujene au acordatatenþie unor subiecte culturale transilvãnene.Dumitru Popovici a scris un tratat care rezistã ºiastãzi, este fundamental, despre ªcoala Ardeleanã.Ion Breazu a scris o carte întreagã: LiteraturaTransilvaniei, a scris un numãr impresionat destudii despre Lucian Blaga. Apoi, profesorulMircea Zaciu a conceput o monografie IonAgârbiceanu. Profesorul Ion Pop, pe care l-amomis dintr-o neglijenþã de neiertat din aceaenumerare, a dat o monografie Lucian Blaga,Ioana Em. Petrescu a scris o monografie IonBudai-Deleanu ºi aºa mai departe. Deci subiecteletransilvãnene sunt foarte importante. Dar, înabordarea lor, toþi aceºti cãrturari de care amamintit au adus cu ei o perspectivã europeanã, auintegrat fenomenul cultural transilvãnean ºiromânesc într-un context ºi într-o relaþieeuropeanã foarte largã. Îmi amintesc, DumitruPopovici a vorbit despre ºcoala Ardeleanã înEpoca Luminilor. Literatura românã în Epoca

Luminilor, deci într-un context ideologic ºicultural foarte larg. Nu trebuie bãnuitã ºi acuzatãde provincialism ºcoala de istorie literarã clujeanã,pentru cã îºi depãºeºte acest provincialism printr-un spirit comparatist de deschidereeuropeanã foarte largã.

- Aþi afirmat undeva, ºi-am sã spun imediatunde, în revista Tribuna, nr. 38, 18-24 septembrie1997, într-un interviu realizat de dl I. MaximDanciu, cã nu critica literarã este în crizã, ciistoria literarã.

- Mã refeream la un moment... Spuneam cãprofesia de cercetãtor este depreciatã în clipa defaþã. ªi istoria literarã a fost depreciatã foartemult, din motive epistemice. S-a schimbatepistema, cum ziceam, ºi istoria literarã a fostconsideratã nefondatã teoretic, nefundamentatãteoretic. Adicã s-a preconizat o cercetareimanentistã a fenomenului literar, smuls din oricerelaþie contextualã. Asta a fost paradigma anilor‘60. Înapoi la text! Nu textul în relaþie cu altceva,cu alte discursuri, cu realitatea istoricã, ci textulîn el însuºi. Aceasta a însemnat o afirmare acriticii literare care se ocupã de text, numai detext, ºi o depreciere a istoriei literare care seocupã de conexiuni, numai de conexiuni. Însã, înclipa de faþã asistãm la un come back, la orevenire a istoriei literare. Existã în viaþa ºtiinþificãinternaþionalã, dar mai ales în cea americanã, uncurent numit „Noul istorism” (the NewHistoricism) care încearcã sã promoveze ºi sãreaºeze istoria literaturii ºi istoria culturii pe opoziþie privilegiatã, contextualizând fenomenulliterar. Prin urmare, ne reîntoarcem la istorialiterarã care cunoaºte acum un moment bun, derevenire puternicã.

- Sunt convins cã pe acest subiect ne-aþi puteavorbi aºa, cu înfierbântare, ore în ºir, mult, multmai mult decât dureazã emisiunea noastrã...

- N-aº folosi cuvinte ca acesta, „înfierbântare”,la o orã canicularã, deºi e târziu!

- Nu este foarte târziu, ci foarte cald, înstudioul nostru... Vã propun sã pãrãsim rigoareafilologicã, rugându-vã sã nuanþaþi un rãspuns datîn interviul pe care l-am amintit. Vã întreabã dlDanciu: „Cãror scriitori de astãzi le daþi o ºansãde a rãmâne în istoria literaturii?” ºidumneavoastrã rãspundeþi: „Lui GheorgheGrigurcu. Dat fiind trecutul sãu de luptã.” Oironie finã! Bãnuiesc c-aþi glumit...

- ªi-acum doriþi sã fiu serios!

- Evident.

- Ar însemna sã vã plictisesc, ar însemna sãprelungesc foarte mult discuþia. Haideþi sã nelãmurim. Era vorba de literatura contemporanã,aºa îmi suna întrebarea. Literatura contemporanãromânã este o literaturã vastã, de mare întindere,de aceea mi s-a pãrut stângaci sã rãspund uneiasemenea întrebãri. Aºa se ºi explicã rãspunsulglumeþ pe care am încercat sã-l dau. Haideþi sã nereferim doar la momentul actual, la cei mai tineriscriitori, cei care s-au afirmat, sã zicem, dupã ‘90.Dacã dintre aceºtia aº întrezãri ºanse mari desupravieþuire pentru cineva... Ei bine, categoric,da. Este o descoperire care m-a fãcut fericit, e odescoperire foarte rarã, cum sã zic, un asemeneascriitor nu apare decât la 50 de ani o datã. E untânãr prozator din Baia Mare, lucreazã laUniversitatea din Baia Mare, este lector de limbaenglezã acolo ºi a debutat cu un roman realmentesenzaþional, Coaja lucrurilor.

- Vã referiþi la Adrian Oþoiu, noul membru alUniunii Scriitorilor!

- Este un prozator absolut extraordinar.

- Iatã un nume despre care revistele ºicercurile de la Bucureºti vorbesc, din pãcate,puþin, în comparaþie cu alþi scriitori din capitalã.

- Ei, sã ºtiþi cã a avut sprijinitori puternici laBucureºti. A fost întâi Alex ªtefãnescu care separe cã l-a descoperit ºi, dupã aceea, doamnaMagdalena Bedrosian care l-a publicat la CarteaRomâneascã. Amândoi au fost entuziasmaþi deaceastã apariþie, de revelaþia pe care o constituiaAdrian Oþoiu.

- Mai avem douã minute la dispoziþie... Îmipermit sã vã citez, din nou, din interviul apãrutîn Tribuna: „Nu sunt un om politic ºi nu am niciun fel de nostalgii politice. Sunt însã un omestetic, iar singurele nostalgii pe care pot sã leîncerc sunt nostalgii estetice. Mi-e dor de lumealiterarã sau de lumea academicã a Clujului dealtãdatã, o lume care funcþiona de cele mai multeori dupã legile mitului ºi ale ficþiunii. Mã simt demulte ori stingher în lumea literarã ºi academicã aClujului de astãzi. O lume care funcþioneazã, dinpãcate, în foarte multe cazuri dupã legilecaricaturii”. Nu v-aþi schimbat pãrerea despreClujul academic de astãzi?

- Din pãcate, nu. Vreau sã spun cã am avutnorocul ºi privilegiul de a trãi în preajma unorpersonalitãþi copleºitoare. Gândiþi-vã doar laConstantin Daicoviciu care era o legendã vie, eraun personagiu literar, era o ficþiune. ºi atâþia ºiatâþia... Hadrian Daicoviciu... Nu-i mai înºir ºi pealþii. Erau, într-adevãr, legende vii. Ei bine, înlocul lor astãzi, cum sã zic, nu descoperimpersonalitãþi de acelaºi calibru. Dar ceea ce mãface sã mã simt totuºi bine în aceastã existenþã ºi-n acest colþ de pãmânt unde trãiesc esteprospeþimea ºi vitalitatea, noutatea ºispontaneitatea intelectualã a tinerilor. Asta mãface încrezãtor ºi mã face, cum spuneam, sã mãsimt bine.

- Eu deja mã simt bine ºi încep sã mã laud cãîn ziua de graþie 29 iulie 1998 l-am avut invitat înemisiunea „Ateneu” pe profesorul Liviu Petrescu!

- Mã faceþi sã mã fâstâcesc...

(Emisiunea a continuat cu un concurs îndirect, prin telefon. Dintre cei patru ascultãtoricare au rãspuns corect la tot atâtea întrebãri, l-amrugat pe profesorul Liviu Petrescu sã desemnezecâºtigãtorul. Din solidaritatea de breaslã sau dininstinct profesional, autorul Vârstelor romanuluil-a numit pe ascultãtorul care ºi-a ales o întrebarece-l viza pe E. Lovinescu. La final, l-am rugat peprofesorul Liviu Petrescu sã ne spunã cum s-asimþit la „Ateneu”.)

- M-am simþit excelent, a fost o emisiune carem-a þinut tot timpul în prizã, cum se spune, aufost întrebãri care m-au incitat, m-au provocat ºisper ca lucrul acesta sã se fi reflectat ºi încoerenþa rãspunsurilor mele, dacã va fi fost aºaceva.

- Domnule profesor, vã mulþumesc foartemult!

Interviu realizat de Daniel MMoºoiu

2200




Attila TTordai-SS. - În data de 2 iulie 2006 auavut loc alegeri prezidenþiale în Mexic. Te-ai dusacolo ºi ai instalat o urnã de vot, invitîndstrãinii sã voteze, sã aleagã preºedinteleMexicului. Cum ai ajuns la concluzia cã unasemenea proiect trebuie promovat?

Daniel KKnorr - Încã de cînd mã aflam înEuropa m-am gîndit sã fac un proiect privindalegerile de acolo. M-am gîndit, în primul rînd,la omul care se trezeºte dimineaþa ºi se duce sãvoteze, adicã îi acordã cuiva încredere ºi se con-siderã reprezentat. Ce se întîmplã mai departe ?Cum se comportã acea persoanã "votatã"? Maimult, în cazul unui grup nereprezentat în sis-tem, de exemplu strãinii, este interesant devãzut reacþia lor la ideea de a avea drept de vot.Este o idee care poate fi transpusã pe oriceplan. Are ºi o nuanþã utopicã, pentru cã, dacãorice strãin ar avea drept de vot, atunci amputea vorbi de un amestec "profund" în treburileinterne ale unei þãri. În sens mai larg, acþiuneaeste un fel de contribuþie la anti-naþionalism.

- Ce reacþie au avut strãinii? Iniþial ai doritca proiectul sã fie prezentat la muzeu, însã aintervenit elementul politic. Proiectul tãu e unulcultural, dar nu putem sã nu observãm cã trimi-te la realitãþile politice. Cum a fost comentatãlucrarea?

- Existã diferite tipuri de strãini. Cei carestau de mult timp în Mexic cu paºaport strãin(exista o persoanã stabilitã acolo de 40 de ani)au spus cã au votat pentru prima datã în þaraunde locuiesc de fapt ºi cã actul de a vota a fosto senzaþie aproape "veridicã" ºi plãcutã ; în plus,au luat în serios candidaþii ºi alegerea lor; alþii,cei din domeniul artei, au privit proiectul dinpunctul de vedere artistic ºi politic (întrucît eravorba de o acþiune ilegalã în Mexic), iar turiºtiiau votat dupã numele partidului sau figurapoliticienilor de pe buletinul de vot.

Eu am fost invitat în Mexic de MuzeulCarrillo Gil pentru a executa o lucrare. Am statacolo în timpul verii pentru producþie. Am doritca alegerile pentru strãini sã aibã loc în muzeupe data de 2 iulie, concomitent cu alegerile ade-vãrate. Deºi am primit o scrisoare de la IFE(Instituto Federal Electoral - Institutul FederalElectoral), în care se preciza cã acþiunea meaeste de naturã artisticã ºi nu aduce atingereintereselor politice ºi nu influenþeazã procesul"democratic" al alegerilor, INBA (InstitutoNational de Bellas Artes - Institutul Naþional deArte Frumoase) a interzis desfãºurarea lucrãriiîn muzeu. În prima din cele douã scrisori prim-ite de la aceastã instituþie, directorul juridic afir-mã cã lucrarea încalcã articolul 33 dinConstituþie, care spune cã un strãin nu are voiesã comenteze sau sã-ºi dea cu pãrerea despre

chestunile politice din stat, iar în a douascrisoare, directorul general adjunct interzicelucrarea definitiv, zicînd cã este împotrivaMagnei Carta. În discuþiile pe care le-am purtatmai tîrziu cu diferiþi artiºti sau curatori, amobservat cã ei nu vãd în aceste scrisori o cen-zurã, ci pur ºi simplu o reacþie a sistemuluiîmpotriva unei situaþii ilegale. Au fost persoanecare au votat ºi dupã aceea m-au rugat sã fiescoase din documentaþia video, fiindu-le fricã deexpulzare. În ziare acþiunea a fost comentatã, pede o parte, ca un exerciþiu democratic, ºi pe altãparte ca o provocare a sistemului. Am observato polarizare în jurul lucrãrii.

- Acþiunea ta ar fi fost ilegalã dacãautoritãþile ar fi luat în considerare rezultatele lanumãrarea voturilor. Nu? Dar este destul declar cã a fost vorba de o acþiune culturalã. Cecrezi despre ºansele artei de a provoca sistemul

interviu

„Arta criticã urmãreºte sãîntroducã partea cea mai criticã a discursului în spaþiile în caresistemul este reprezentat“

De vorbã Daniel Knorr

Daniel Knorr

politic sau economic ? E interesant cazul aceleipersoane care stã acolo de 40 de ani, ºi care,dacã înþeleg bine, nu vota nicãieri de ani dezile. Unde, sau la ce nivel, exercitã arta vreoinfluenþã?

- Mulþi au spus cã a fost o acþiune ilegalã,nu pentru cã s-a votat, iar rezultatele ar fi pututavea vreun impact real, ci pentru cã s-a produsîncãlcarea articolului 33 din ConstituþiaMexicului, care stipuleazã cã un strãin care îºidã cu pãrerea sau comenteazã situaþia politicãdin þarã trebuie expulzat. Este o lege veche, dela începutul secolului XX, funcþionînd de pe vre-mea cînd colonizatorii s-au amestecat în tre-burile interne sau, mai bine zis, au ocupat oparte din þarã. Însã, în ziua de azi, cînd Mexiculface parte din NAFTA ºi este "ghidat" din afarã,acest articol, cred, nu mai are actualitate.Bineînþeles cã o acþiune într-un muzeu trebuievãzutã în context artistic, însã, dacã esteîmpotriva legii, apare întrebarea cît de departese poate merge cu "adãpostirea" unor astfel deacþiuni. Exact aici a început discuþia ºi în mass-media. Trebuie aplicat articolul 33? Ce gîndescstrãinii? Trebuie sã ascultãm ce zic? ºi, de laacest punct încolo, vãd ºansa lucrãrilor de artãde a face o legãturã cu temele care trebuie actu-alizate, ca ºi ºansa ei de a polariza spectatorii înjurul unei tematici. De aici este posibil ca dis-cuþia sau tema abordatã sã fie tratatã, în soci-etate, ca o problemã serioasã ºi dezbãtutã lanivel politic sau economic.

- Pînã la urmã, proiectul tãu a ajuns de lamuzeu într-o galerie privatã. Dar, chiar ºi aºa,problematica propriu-zisã a proiectului a fostremarcatã, deci a avut un efect. Prin ce ar fidiferit receptarea proiectului, dacã nu ai fi fostnevoit sã o muþi din muzeu? Nu mã refer lanumãrul de vizitatori, ci, mai ales, la discuþii.Poate se vorbea mai puþin despre articolul 33 ºimai mult despre reprezentarea politicã. Cumvezi tu relaþia/dependenþa artã-instituþii? Care epãrerea ta despre instituþii în general?

- Discuþiile purtate în jurul lucrãrii s-audatorat conceptului fundamental de a extinde,pentru strãini, dreptul de vot. Din punct devedere strategic, ºi chiar estetic, Galeria Trolebusa fost mult mai aproape de cetãþeni decîtmuzeul, reuºind sã reprezinte, în spaþiul public,artisticul ºi politicul. Totuºi, muzeul ar fi fostlocul unde lucrarea ar fi stîrnit o discuþie maiamplã, pentru cã ar fi avut ºansa de a promovao lucrare ce depãºea cadrele de reprezentare alemuzeului, adicã cadrele unei instituþii naþionale(INBA). Mai precis, acesta a fost ºi motivul pen-tru care lucrarea nu a fost acceptatã în muzeu.

Instituþiile de stat cum sînt muzeele fac partedin locurile unde un sistem este reprezentat, însocietate, la cel mai înalt nivel posibil. De aceeasistemul intervine acolo ºi cautã sã fie reprezen-tat cît mai aproape de conduita politica pe careo urmãreºte. La rîndul ei, arta criticã urmãreºtesã dea lovitura sau sã întroducã partea cea maicriticã a discursului în spaþiile în care sistemuleste reprezentat. În general, în sistemele demo-cratice artiºtii au recurs la o stategie numitã decãtre situaþioniºtii din Parisul anilor '50-'60détournement, ce oferã poziþiilor critice unspaþiu de reprezentare ºi un suport material,reuºind astfel sã transforme aceste poziþii înspectacole pe o scenã artisticã. Aici, cenzuraeste instalatã ca un détournement în care sis-temul preia uneltele strategiilor critice. Însã, însisteme cu un deficit de democraþie, se poateîntîmpla ca o poziþie criticã sã fie cenzuratãîntr-un mod mai puþin elegant.

- Da. Cînd ai prezentat Gripa Europeanã înpavilionul României la ultima ediþie a Bienaleide la Veneþia, s-a discutat despre proiectul tãu ºidespre volumul publicat de Marius Babias chiarla o ºedinþã de guvern. Au apãrut diferitecomentarii în ziarele româneºti, unele destul deostile la adresa voastrã, dar ºi la adresa secre-tarului de stat responsabil pentru derulareaproiectului. Dupã o vreme, dacã nu mã înºel,instituþia guvernamentalã a fost nevoitã sã vã iaapãrarea. Era în discuþie un alt joc de putere,tot la un nivel înalt de reprezentare.

Este prea forþat sã spunem cã ºi în România,la fel ca în Mexic, atunci cînd ai introdus undiscurs critic, ai reuºit sã creezi un "canal decomunicare" propriu cu sistemul? Ce îþi asigura

legitimitatea pentru a spune: Strãinule, vino sãvotezi! ?

- E interesant felul în care priveºti practicamea, ca un fel de canal de dialog cu sistemul.Însã, în primul rînd, am fost interesat sã faclucrarea; nu m-am gîndit cã acest lucru poateajunge la o discuþie amplã. Reperele mele aufost de naturã artisticã, încercînd la început sãdefinesc o lucrare al cãrei material de lucru eraspaþiul politic. În Mexic, legitimitatea ideii melea fost, poate, o reflecþie asupra situaþiei în caremã aflam, ca strãin, invitat de cãtre mexicani sãcontribui la un discurs artistic, fãrã a cunoaºteprea multe detalii despre þarã ºi contextul sãupolitic. Ideea de a chema strãinii sã voteze mi-avenit imediat în minte, putînd fi consideratã ºica un comentariu politic global, ca o temãutopicã pentru toate statele. Mai departe, m-amgîndit ºi la un rãspuns la dezvoltãrile ultimilorani, în care s-au nãscut "conglomerate" politice,economice ºi teritoriale, cum sînt NAFTA ºi UE.Naþionalismul se extinde de la nivel de stat lanivel de state, cuprinzînd acum ideologiile ºiinteresele, ªi schimbînd imaginea vechiuluinaþionalism. Noþiunea de strãin este definitã dinnou ºi se radicalizeazã la bazã. Ea ar puteaînlocui curînd termenul de duºman.

Interviu realizat de

Attila TTordai-SS.

2211




2222




D ouã dintre cele mai interesante exemple,care au provocat scandaluri enorme înmediul universitar occidental, sunt

“Dosarul Freud” ºi “Afacerea Sokal”. Bineînþelescã lista ºarlataniilor este foarte lungã, iardiscuþiile, cercetãrile, studiile, disputele,contestaþiile ºi procesele sunt în curs. Mai estenevoie sã amintim câte istorii naþionale au fostfalsificate de ideologiile extremiste pe parcursula aproape un secol? Câte minciuni au fostpredate sistematic în ºcoli, în licee, înuniversitãþi! Îmi amintesc ºi acum, cu ce plãcereciteam, în secolul trecut, cursurile de lingvisticãale lui Alexandru Graur (Universitatea Bucureºti,1956), unde autorul preciza în introducerecontribuþiile ºtiinþifice ale lui Marx, Lenin ºiStalin. Aceºti mari savanþi nu erau doar niºteiluminaþi ideologici, adevãraþi ºi mari profeþi aitragediilor contemporane, ci ºi iluºtri filosofi,sociologi, fizicieni, istorici, psihologi, chimiºti,economiºti etc. Universalismul unor umaniºtiitalieni ca Pico della Mirandola sau MarsilioFicino (sec. al XVI-lea) ar fi pãlit în faþa acestormonºtri ºtiinþifici, care în realitate îi urau peintelectuali ºi pe orice indivizi inteligenþi, atât demult, încât au organizat exterminarea lor înmasã. Zeci de milioane de indivizi au dispãrutastfel, doar pentru cã gândeau prin ei înºiºi.

Prefer însã sã mã opresc aici la doar douãdin aceste scandaluri – afacerea Sokal (în acestnumãr) ºi dosarul Freud (în numãrul urmãtor) –care sunt destul de picante ºi care aparent nu auprodus victime atât de monstruoase ºi desângeroase ca cele amintite mai sus. Dar faptulnu le deculpabilizezã cu nimic, deoareceminciuna, manipularea ºi închisoarea intelectualãsunt aproape la fel de grave ca ºi crimele înmasã. Închisoarea mentalã este singura din carene putem elibera oricând ºi doar prin mijloaceleproprii, ºi cu toate acestea este singurul tip detemniþã din care culmea majoritatea nu reuºeºtesã iasã ! Mitul platonician al peºterii rãmâne tottimpul de mare actualitate.

Menþinerea în aceastã închisoare anti-spiritualã este perpetuatã de tot felul deºarlatani, ideologi extremiºti, falºi universitarietc. Faptul este atât de grav încât chiar atuncicând sunt denunþate aceste falsuri, de obicei dininterior, de chiar cei care contribuie la fabricarealor, circul continuã. Se întâmplã ca ºi cum, într-oînchisoare realã, li s-ar spune deþinuþilor : “Gata,acum putem sã vã spunem adevãrul! Toatãlumea trebuie sã fie la curent cu faptul cã aici seproduc injustiþii, oamenii sunt bãtuþi, torturaþi,condiþiile sunt inumane, se fac abuzuri! Suntmulte cazuri, care n-au fost semnalate pânãacum, în care oamenii mor în urma torturii.Sunteþi preveniþi. ªi de acum încolo, o sã vãþinem la curent cu tot ce se întâmplã, în virtutearespectãrii unui minimum de demnitate umanã.ªi de acum încolo bãgaþi-vã minþile în cap, ºtiþice vã aºteaptã!”

Impostura cunoscutã sub denumirea de “aface-rea Sokal” are acelaºi principiu de funcþionare,

dar la un alt nivel, mai subtil, al închisorii ideolo-gice a spiritului.

2.1 Afacerea SokalÎn 1996 Alan Sokal are vârsta de 41 de ani.

Cu studii la Universitatea din Harvard ºiPrinceton, specializat în fizicã matematicã, înfizicã statisticã ºi mecanicã cuanticã, acestaocupã un post la Universitatea din New York.Impresionant! El însuºi se caracterizeazã ca fiind“de stânga ºi feminist”! Precizez, pentru lectorulinocent, cã atunci când un “intelectualoccidental” se defineºte ca fiind “de stânga”, nueste vorba decât de un eufemism care mascheazão realitate de extremã stânga, adicã comunismulpe care nu îndrãznesc sã-l afirme în mod expli-cit. Un detaliu biografic care justificã aceastãidee este faptul cã universitarul american a pre-dat matematica, din convingeri politice, trei verila rând (1986-1988) în Nicaragua sandvinistã!Faptul însã nu putea sã-i asigure nici glorialocalã ºi probabil nici un post în guvernulrevoluþionar nicaraguan. Dilema sa eraurmãtoarea: cum sã fii remarcat într-un mediuuniversitar de ºmecheri atunci când tu însuþi eºtifoarte ºmecher, ºi când nu ai nimic de spus lanivel intelectual? Foarte simplu, tot printr-oºmecherie, dar una bazatã pe ideologie!

În vara anului 1994 decide sã schimbedomeniul disciplinar al fizicii pentru a facecarierã în ºtiinþele umane, aceste discipline undeavem obiceiul sã întâlnim o teorie ºi opusa sa. ªiastfel se hotãrãºte sã publice un articol intitulat“Transgressing the boundaries: Toward atranformating hermeneutics of Quantumgravity” în revista Social Text. Zis ºi fãcut!Compilaþia sa hilarantã, canularul sub formã decharabia a fost astfel acceptat în 1995, cu toatecã editorii l-ar fi gãsit un “pic stupid ºi depãºit”,dupã care a fost publicat în mai 1996. Articolulnu meritã nici citit, nici reprodus. Însã esteinteresant de studiat cauzele care l-au produs ºiefectele pe care le-a generat.

Dupã numai o sãptãmânã de la apariþie,autorul se auto-denunþã în revista Lingua Franca,explicând motivele acestui gest :

De câþiva ani sunt perturbat de declinulaparent al normelor riguroase în anumitedomenii ale studiilor literare. Dar nu sunt decâtun simplu fizician : dacã pentru mine plãcereaºi diferenþa nu au nici în clin nici în mânecã,acest fapt este poate pur ºi simplu efectulpropriei mele incompetenþe. Astfel, pentru averifica normele intelectuale dominante, amdecis sã încerc o modestã experienþã (cu toate cãîn mod evident necontrolabilã) : de a ºti dacã oimportantã revistã americanã de studii culturale(cultural studies), al cãrui comite de lecturã estecompus din somitãþi ca Fredric Jameson ºiAndrew Ross, ar publica un articol plin deinepþii în cazul în care a) acesta sunã bine, b)flateazã prejudecãþile ideologice ale editorilor.(cf. Alan Sokal, “A Physicist Experiments withcultural Studies”, Lingua Franca, mai/iunie 1996)

Trebuie sã recunosc cã sunt impresionat deaceastã confesiune parþial sincerã a autorului

care-ºi recunoaºte propria incompetenþã. Trebuiemultã voinþã ºi mai ales o bunã dozã deimposturã pentru a publica inepþii ºtiinþifice submasca ideologicã. Felicitãri pentru un astfel decuraj! Însã dacã ar fi mers cu sinceritatea pânã lacapãt, autorul ar fi trebuit sã spunã cã prieteniisãi de la revista Social Text, cãrora le-a jucataceastã farsã, sunt marxiºti, iar cã adjectivul“somitãþi” atribuit editorilor respectivi trebuiapus între ghilimele. Revista respectivã nu estedeloc o revistã ºtiinþificã, ci o publicaþie deopinie politicã ºi de analizã culturalã1.Deasemeni putem reproºa autorului lipsa deoriginalitate, invocând faptul cã fenomenulacesta este masiv de aproape un secol încoace, ºicã singurul aspect original ar fi auto-denunþareafarsei. Dar chiar ºi acest aspect, este el cuadevãrat original?

În realitate, problema nu este nici de tipsociologic, nici de tip epistemologic sau filosofic,ci de tip patologic. Este vorba de simptomelemaladive ale infestãrii ºtiinþelor (exacte ºiumane) de viruºii ideologici. Inutil sã-þi pierzivremea studiind ºi cercetând toatã viaþãprobleme care nu intereseazã decât un publicrestrâns de specialiºti, în domenii unde riºti sãfii discredidat, datoritã incompetenþei, ºi undenu poþi sã dispui nici de glorie, nici de putere.Soluþia este simplã, ceea ce ºtiinþele ºi cercetareanu-þi pot oferi, dimpotrivã îþi este garantat deideologiile extremiste. Sokal însuºi recunoaºteacest lucru într-un articol din toamna anului1996, articol pe care îl trimisese tot revisteiSocial Text, care însã i-a fost refuzat. Bineînþelesca “somitãþile” din comitetul de lecturã nu aumai fost la fel de stupide ca în cazul precedent.Poate cã ºi de data asta geniul lui Sokal leîntisese o cursã! Aºa cã noul sãu articol“Trangressing the Boundaries : an Afterword” fupublicat în noiembrie 1996, într-o altã revistã,Dissent, pe care editorii (Mitchell Cohen ºiMichael Walzer) o definesc ca fiind “de stângadar în spirit indepent” (sic!). Iatã cum se explicãSokal pe el însuºi în acest articol parodic,impresionant prin sinceritatea sa îndoielnicã :

Deoarece genul propus este o satirã […],articolul meu este plin de adevãruri, de jumãtãþide adevãr, de sferturi de adevãr, de falsuri, denon sequitur ºi de fraze corecte din punct devedere sintactic dar care nu au nici un sens […].deasemeni am utilizat strategii care sunt binestabilite (cu toate cã uneori prin inadvertenþã) degenul: apel la autoritate în loc de logicã, teoriispeculative prezentate ca fiind bine stabilite dinpunct de vedere ºtiinþific, analogii forþate sauchiar absurde, retoricã sunând bine dar cu sensambiguu, ºi o confuzie între sensul tehnic ºisensul comun al cuvintelor.

Citind astfel de inepþii, prima reacþie fireascãa unui filosof obiºnuit cu inflaþia editorialãoccidentalã, ar fi de genul: “Bine ºi ce-i cu asta?Nu procedeazã majoritatea universitarilor la fel?Dupã ce cã eºti prost, o mai ºi spui în public?Altfel spus, ai fãcut o tâmpenie ºi afirmi cã aifãcut într-adins? Cam ca în proverbul nostruromânesc (prostul nu e prost destul dacã nu e ºifudul)!” Dar ar fi pãcat sã-l nedreptãþim pefaimosul Sokal. Sã fim deci indulgenþi cu el ºi sãîncercãm sã vedem care sunt premisele acesteiatitudini? Ce avea el în cap când a decis acestlucru? Dupã spusele lui, obiectivul principal afost politic! Iatã cã treaba devine seriosã:

Unul din scopurile mele a fost de a aduce o

remarci filosofice

Falsurile ºi imposturile ºtiinþifice (I)

Jean-Loup d’Autrecourt

2233




micã contribuþie în vederea unui dialog întrespecialiºtii în litere ºi stânga ºtiinþificã – “douãculturi” care, contrar câtorva declaraþii optimiste,provenind mai ales din partea celor dintâi, suntprin mentalitatea lor probabil mai îndepãrtaþi canicodatã în ultimii cincizeci de ani […]. Primamea grijã nu este de a apãra ºtiinþa în faþahoardelor barbare ale criticilor literari(supravieþuim cu bine, mulþumim) […], aceastaeste în mod explicit politicã. Combatereadiscursului postmodern, post-structuralist, social-constructivist – ºi de maniera generalã oînclinare spre subiectivism – la modã în prezent.Acest discurs este, cred, dãunãtor pentru valoriºi pentru viitorul stângii.

Pe scurt, nu mai este vorba de o imposturãintelectualã, de o farsã, de un bluff universitaraºa cum am obiceiul sã întâlnesc în conferinþele,colocviile, seminariile, publicaþiile filosoficefranceze ºi anglo-saxone, care avea rolul de auto-denunþare : denunþarea propriilor falsuri, dar ºia imposturilor celor care fãceau parte din reþeausa de influenþã. Scopul ar fi unul mai nobil,unul politic care se vrea reformator, salvator. Cefrumos! Ce impresionant!

Când mã gândesc la zecile de mii de tinericercetãtori, doctori în disciplinele lor, care suntmarginalizaþi, cãrora li se furã lucrãrile, care suntdistruºi ca intelectuali ºi în locul cãrora suntrecrutaþi în universitãþi ºi în centrele decercetare, pe criterii exclusiv ideologice ºi deapartenenþã la “reþele familiale“ de tip mafiot,nu pot sã nu admir cu atât mai mult actul de“justiþie” îndeplinit de ilustrul Sokal.

Dar ceea ce este ºi mai interesant în toatãaceastã afacere, este circul declanºat în StateleUnite ca ºi în Franþa în jurul acestui ilustrunecunoscut. Îmi este imposibil sã enumãr aicilista imensã de intelectuali ºi de publicaþii careau participat la aceastã gãlãgie foartemediatizatã. Dar þin la dispoziþia cititorilorcurioºi câteva pagini de bibliografie, careilustreazã foarte bine cum se poate discuta deorice ºi de nimic, cum se poate ocupa spaþiuleditorial ºi cultural cu inepþii ºi cu scandaluri demahala, în lipsã de altceva mai bun.

Bayonne, 22 iulie 2006Golfe de Gascogne

Note:

1 Creatã în 1978 de Fredric Jameson ºi Stanley

Aronowitz, revista Social Text se vrea un fel de port-drapel, în

SUA, al “studiilor culturale“ (cultural studies), un amestec de

studii cu orientare sociologicã, filosoficã, istoricã, culturalã

sau ºtiinþificã din perspectiva “minoritãþilor în luptã“

(homosexuali, femei, minoritãþi etnice)! Comitetul de redacþie

este compus din doi indivizi: S. Aronowitz, profesor de

sociologie ºi director al Center for Cultural Studies al

Universitãþii statului New York (City University of New

York) ºi Andrew Ross profesor de literaturã comparatã ºi de

studii americane la Universitatea din New York (New York

University). Revista este publicatã de Universitatea din Duke

(Carolina de Nord), fiind sponsorizatã de Center for the

Critical Analysis of Contemporary Culture al Universitãþii din

Rutgers (New Jersey). O reþea universitarã foarte interesantã :

unii scriu, alþii editeazã, iar alþii finanþeazã !

Din cauza deficienþelor din agriculturã ºi aproblemelor care încã nu au fost rezolvate în ceeace priveºte lupta împotriva corupþiei, era deaºteptat ca „verdictul” pe care Comisia urma sã îldea în raportul din septembrie era acela cãRomânia îndeplineºte suficiente condiþii pentru adeveni membru UE la 1 ianuarie 2007, dar va fiplasatã sub monitorizare pe problemele rãmaseîncã nerezolvate pe deplin.

Alegerile pentru ParlamentulEuropean

Pe lângã problemele legate de reformele îndomenii precum justiþia, securizarea frontierelorsau reforma agriculturii, România are de rezolvato altã problemã importantã ºi care, spre deosebirede celelalte, are ºi un termen limitã palpabil. Estevorba de adoptarea legislaþiei necesare în vedereaorganizãrii alegerilor pentru desemnareareprezentanþilor României la ParlamentulEuropean, precum ºi regulile de alocare amandatelor, pe baza voturilor exprimate dealegãtori. Cu alte cuvinte, Parlamentul Românieitrebuie sã adopte cât mai repede un Cod Electoralpentru alegerea europarlamentarilor, astfel încâtalegerile sã poatã fi organizate cel mai târziu întoamna viitoare. Tratatul de aderare a României laUE prevede, la artiucolul 21, alineatul 2, cã„înainte de 31 decembrie 2007, România esteobligatã sã organiezeze alegeri pentru ParlamentulEuropean”. România va desemna 35 deeuroparlamentari în urma alegerilor din 2007, iardin 2009 doar 33.

Legislaþia electoralãReforma legislaþiei electorale este o temã de

mare actualitate în România. Dupã alegerile din2000, tot mai multe voci din cadrul clasei politiceºi, mai ales, din rândul societãþii civile, au cerutrenunþarea la sistemul electoral bazat pe votpentru liste de partid, adoptat încã din 1990, ºiimplementarea unui sistem bazat pe vot categoricsau preferenþial, sau aºa numitul „votuninominal”. Cu excepþia UDMR-ului ºi a PRM-ului, toate celelalte formaþiuni politicerelevante s-au pronunþat pentru un sistem care,într-o formã sau alta, sã foloseascã votuluninominal. PSD a propus ca numai Senatul sãfie ales prin vot uninominal, iar la CameraDeputaþilor sã fie menþinut votul pe liste departid. PNL ºi PD ºi-au exprimat susþinereapentru proiectul realizat de Asociaþia „ProDemocraþia”, care propunea un sistem mixt, careîmbinã votul acordat pentru candidaþi individualicu cel pentru partide, realizând un echilibru întrenevoia de responsabilizare a aleºilor faþã dealegãtorii din circumscripþia în care au fost aleºi ºimenþinerea legãturii cu partidul din care provin.Discuþiile pãreau sã se îndrepte cãtre un rezultatconcret în primãvara lui 2004, însã au eºuat dincauza opoziþiei UDMR ºi PRM. Dupã alegeriledin toamna lui 2004, Alianþa PNL-PD s-a angajatsã ducã la bun sfârºit reforma electoralã, însãtoate proiectele de lege care au acest scop batpasul pe loc în Parlamentul României.

În cazul proiectelor privind alegereaeuroparlamentarilor, situaþia nu a fost cu multdiferitã. Subiectul alegerilor pentru Parlamentul

European nu a suscitat un interes prea mare dinpartea partidelor politice. Abia în a doua jumãtatea lui 2005 au apãrut primele iniþiative. Din parteaPSD, deputatul Vasile Puºcaº, fostul negociator-ºefal României cu UE în perioada 2001-2004, aintrodus în dezbaterea Parlamentului un proiectde lege care prevede ca europarlamentarii românisã fie aleºi prin vot preferenþial de listã, în cadrula opt circumscripþii electorale, care corespundcelor opt regiuni de dezvoltare. La nivelul fiecãreicircumscripþi, un partid sau o alianþã de partidepoate propune un numãr de candidaþi egal cunumãrul de europarlamentari care revinecircumscripþiei respective, plus încã cel mult douãpersoane, pornind de la norma de reprezentare deun europarlamentar la 650.000 de cetãþeni.7 Deexemplu, în regiunea de dezvoltare de nord-vest(circumscripþia numãrul 6, conform proiectului luiPuºcaº), ar trebui sã fie aleºi 4 europarlamentari,deci fiecare partid ar putea sã propunã maxim 6candidaþi. Fiecare alegãtor poate opta pentru unsingur candidat de pe lista unui partid.

Un alt proiect de lege pe aceastã temã a fostiniþiat de deputatul UDMR Marton Arpad ºi afost preluat ºi susþinut ºi de Alianþa PNL-PD.Mecanismul de alegere este diferit ºi mai simpludecât în cazul proiectului lui Puºcaº. Astfel, arurma sã existe o singurã circumscripþie electoralã,la nivelul întregii þãri (circmscripþie naþionalã), iarfiecare partid sau alianþã electoralã ar urma sãpropunã o singurã listã, pe care va înscrie 35,respectiv 33, dupã 2009, de candidaþi, plusmaxim nouã supleanþi. Alegãtorul îºi va exprimavotul pentru întreaga listã propusã de un partid,procedeul fiind identic cu cel folosit în prezent laalegerea parlamentarilor. Existenþa unei singurecircumscripþii, la nivel naþional, uºureazã multprocesul de distribuire a mandatelor, în funcþie deprocentul de voturi obþinut de fiecare partid.

În decembrie anul trecut, preºedintele PNL,premierul Cãlin Popescu Tãriceanu, ºi preºedintelePD, Emil Boc, ºi-au exprimat sprijinul pentruproiectul lui Marton, precinzând cã este maiindicatã folosirea unui sistem electoral dejacunoscut pentru români, decât a unuia nou, încontextul în care alegerile pentru ParlamentulEuropean sunt în sine o noutate. „Alegerilepentru Parlamentul European vor fi primaexperienþã de acest fel pentru România. Nu credcã ar fi bine sã facem douã experimentesimultan”, spunea Tãriceanu, în noiembrie 2005.8

De altfel, în cadrul unei ºedinþe din lunaseptembrie a acestui an, Guvernul a adoptat acestproiect ºi l-a trimis spre dezbatere Parlamentului,care a desemnat o comisie specialã pentruadoptarea legislaþiei privind alegerile europene.Spre deosebire de discuþiile legate de reformasistemului electoral folosit pentru alegerilegenerale interne, procesul de dezbatere ºi deadoptare a acestor legi trebuie sã fie unul multmai rapid, deoarece, alegerile europene trebuieorganizate pânã la termenul limitã de 31decembrie 2007. Trebuie menþionat faptul cãorganizarea alegerilor europene dupã data aderãriila UE nu înseamnã cã România nu va fireprezentatã în Parlamentul European. Cei 35 deeuro-observatori, care activeazã în cadrulgrupurilor parlamentare din cadru PE din 2005,vor deveni primii europarlamentari ai României.9

Europarlamentarii aleºi în urma scrutinului din2007 vor avea un mandat de numai doi ani,deoarece în 2009 vor fi organizate, în toate

România în prag de aderarePregãtitã sau încã visãtoare?Sergiu Gherghina, George Jiglãu

2244




statele membre UE, alegerile „la termen” pentruParlamentul European, care au loc din patru înpatru ani.

Organizarea primelor alegeri pentruParlamentul European ar putea ridica numeroaseprobleme, din cauza slabei informãri aelectoratului român cu privire la acest subiect.Chiar ºi în cazul alegerilor locale, generale ºiprezidenþiale, cu care românii sunt familiarizaþi,au loc numeroase incidente ºi chiar fraude,favorizate sau cauzate de informarea precarã aalegãtorilor cu privire la regulile dupã care sedesfãºoarã votul. Un exemplu care aratã confuziape care o creazã în rândurile electoratului ochemare „neobiºnuitã” la urne este cel alreferendumului pentru adoptarea Constituþieirevizuite, din octombrie 2003, când multepersoane mergeau la vot fãrã a cunoaºte obiectulvotului. De asemenea, prezenþa la vot este destulde redusã în astfel de cazuri, existând pericolul caalegerile sã nu fie validate, în cazul în care se vaimpune un procent minim de alegãtori caretrebuie sã se prezinte la urne pentru validarearezultatelor.10

Opinia publicãAnaliza rolurilor pe care opinia publicã le

îndeplineºte la nivel naþional ºi internaþionaltrebuie realizatã pe mai multe planuri. Astfel, unprim plan este reprezentat de capacitatea sa deinfluenþare în elaborarea planurilor de acþiune,implementarea unor politici publice sau în luareadeciziilor semnificative la nivel naþional sauinternaþional. Un al doilea plan de analizã este celal input-ului ºi feedback-ului pe care opiniapublicã îl oferã instituþiilor ºi actorilor politici.Deciziile ºi planurile administrative sunt o a treiadirecþie în care opinia publicã are rolul sãu binedefinit, prin intermediul evaluãrii pe care orealizeazã faþã de latura administrativã. Fãrã a fidirect interesaþi de vreunul dintre aceste aspecte,trebuie menþionatã importanþa ce trebuie acordatãopiniei publice, întocmai datoritã implicaþiilor pefiecare dintre aceste planuri de analizã, înprocesul de aderare a României la UE.

În fapt, prin analizarea opiniei publice cuprivire la aderarea la UE dorim atingerea a treiobiective. În primul rând, evaluãm nivelul ºievoluþia gradului de informare a opiniei publicereferitor la instituþiile UE ºi a modalitãþii în careacestea funcþioneazã. În al doilea rând, observãmºi analizãm evoluþia atitudinii cetãþenilor românifaþã de UE în ultimii 2 ani. În cele din urmã,comparãm opiniile cetãþenilor români cu alecetãþenilor celor 10 state care au aderat în 2004 ºicu populaþiile din vechile state membre ale UEpentru a reliefa diferenþele de abordare venite dinpartea cetãþeanului.

Principalele surse folosite pentru dateleutilizate în aceastã secþiune sunt reprezentate deeurobarometrele naþionale pentru România.Primul eurobarometru luat în calcul este cel cunumãrul 62, datând din toamna anului 2004,primul vreodatã realizat pentru România încadrul eurobarometrelor naþionale. Ultimul luat încalcul este eurobarometrul 65 din primãvaraacestui an, eurobarometrul 66 urmând a fi datpublicitãþii la finele acestui an. De asemenea, amluat în calcul ºi sondaje naþionale efectuate întreanii 2002 ºi 2006 de cãtre institutele de sondajdin România.

Cunoaºterea instituþiilor UE

ºi surse de informarePentru evaluarea gradului de cunoaºtere a

instituþiilor europene vom porni de la itemii cugrad de generalitate superior întâlniþi în euro-barometre, ulterior detaliind ºi itemii particulari.Prin „cunoaºterea instituþiilor” înþelegem rãspun-derea corectã la 50% dintre întrebãrile care suntadresate despre instituþiile Uniunii Europene.Analizând eurobarometrele din toamna anului2004, primãvara ºi toamna anului 2005 vomobserva o variaþie, ce iniþial poate pãrea ciudatã, agradului de cunoaºtere a instituþiilor de cãtrecetãþenii români. Astfel, figura alãturatã11 prezin-tã valorile înregistrate pentru fiecare dintre acestebarometre. Evoluþia pozitivã a gradului decunoaºtere a instituþilor UE, înregistratã întrebarometrul din toamna lui 2004 ºi primãvara lui2005, poate fi uºor explicatã prin prisma interesu-lui crescut dupã eºecul României de a deveni stat-membru al UE. În schimb, este oarecum neaºtep-tat regresul înregistrat în ceea ce priveºte gradulde cunoaºtere – de-a lungul anului 2005 acestascãzând de la 42% la 37%. O posibilã cauzã arputea fi reprezentatã de eºecul TratatuluiConstituþional de a supravieþui referendumurilordin Fraþa ºi Olanda, dar probabilitatea ca acestaspect sã influenþeze gradul de informare ºicunoaºtere în România este redusã. Aceastã vari-aþie oscilantã este explicatã de cei care au redactatraportul în toamna lui 2005 drept fiind asociatãschimbãrilor de interes pe care populaþia le arefaþã de tematica UE.12

Mergând pe analiza specificã a celei maicunoscute instituþii europene în România,Parlamentul European, putem distinge mai multetipuri de cunoaºtere instituþionalã.Eurobarometrul din 2004 nu reflectã decât faptulcã 4 români din 5 (82%) auziserã despreParlamentul European, procent ce a crescut la84% în 2006.13 În schimb, ultimul euro-barometru ajunge la concluzia existenþei a 4tipuri diferite de cunoaºtere instituþionalã aParlamentului European: consistentã (cei care ºtiuºi detaliile de funcþionare ale instituþiei), slabã (serezumã doar la identificarea instituþiei), incertã(nu poate identifica instituþia, dar poate identificaunele mecanisme de funcþionare) ºi inexistentã.14

Primul dintre aceste tipuri, cunoaºterea consisten-tã a Parlamentului European este regãsitã doar încazul unui român din patru (27%), mai puþin dejumãtate decât media înregistratã în statele UE.

Urmãrind o diferenþiere a gradului de infor-mare referitor la procedurile instituþionale aleUniunii în funcþie de mediile de rezidenþã, rezultãcã mediul urban are un avantaj de 10 procente,41% faþã de 31% în mediul rural.15 Aceste datevin sã contrazicã datele prezentate de euro-barometrul rural, efectuat în 2002, moment încare 65% dintre locuitorii din mediul ruralsusþineau cã se informeazã sistematic ºi aucunoºtinte despre UE ºi instituþiile sale.16 Dateleprezentate în 2002 sunt destul de departe derealitatea prezentatã în eurobarometrele din 2004ºi 2005, mai ales dacã luãm în calcul faptul cãgradul de cunoaºtere a instituþiilor europene acrescut semnificativ în anul 2005 în raport cu2002.

Diferenþa poate fi datoratã ºi expunerii diferitela mijloacele de informare, cantitativ mai mare înmediul urban. Observarea principalelor surse deinformare cu privire la instituþiile UE conduce laconcluzia cã peste 70% dintre români folosescteleviziunea drept sursã principalã, radioul este pelocul secund, în timp ce ziarele sunt plasate pelocul al treilea (25%), iar Internetul (15%) este pelocul al patrulea.17

Ultimele douã eurobarometre, cel din toamnalui 2005 ºi cel din primãvara lui 2006, au relevat

faptul cã, la nivelul populaþiei României, existãtendinþa ca cele mai multe informaþii despre insti-tuþiile Uniunii Europene sã le aibã tinerii, per-soanele cu nivel de educaþie cel puþin mediu, ceicu un consum mediatic superior, locuiesc înmediul urban ºi au o atitudine pozitivã faþã deUE. Profilul celor mai bine informaþi românireferitor la instituþiile UE corespunde tinerilor dela oraº, cu educaþie superioarã, cunoscãtori delimbi strãine ºi cu expunere ridicatã la media.

Atitudinea faþã de UEPentru o þarã precum România, în prag de

aderare la Uniunea Europeanã, investigarea aºtep-tãrilor pe care populaþia le are în legãturã cu pro-cesul respectiv este relevantã. Astfel, în cele ceurmeazã dorim analizarea gradului în careromânii susþin aderarea ºi integrarea în UE ºigradul de încredere pe care îl au în UE ºi în insti-tuþiile sale.

Barometrul de opinie publicã realizat deCURS în 2005, precum ºi sondajul Gallup dinacelaºi an reflectã faptul cã 85%, respective 80%dintre români susþin aderarea României la UE.18

Nivelul susþinerii a fost unul foarte ridicat (peste75%) încã din 2002 ºi se menþine ridicat pentrumai mult de 4 ani. Apropierea datei aderãrii nuare menirea sã diminueze numãrul susþinãtoriloraderãrii, iar acest lucru va fi vizibil în cazul unuireferendum naþional înaintea aderãrii.

În ceea ce priveºte încrederea în Uniune, po-ziþia pe care o ocupã românii comparativ custatele membre este una paradoxalã dacã luãm încalcul gradul de informare ºi cunoaºtere a insti-tuþiilor. Deºi au cunoºtinþe relativ reduse asupraUniunii, ei tind sã aibã o pãrere mult mai bunãdespre ceea ce ºtiu în materie de instituþiieuropene comparativ cu alþii. Figura de mai josredã evoluþia încrederii populaþiei României înUE, procentele fiind cele înregistrate de euro-barometrele din 2004 ºi 2005.19 În 2004, româniideclarau cel mai înalt grad de încredere în UE(74%), comparativ cu statele membre, plasândUniunea pe locul 2 în topul încrederii în insti-tuþii la nivel naþional, dupã Bisericã. În 2005 amrãmas naþiunea cu cea mai mare încredere în UEdeºi scorul de încredere a scãzut uºor de la 74%la 68%. La finele lui 2005, încrederea scãdea la64%, însã românii continuau sã fie poporul cucea mai ridicatã încredere în Uniune. Pentru anul2006 se înregistreazã o nouã creºtere la 68%, celmai ridicat grad de optimism, în comparaþie custatele membre, acesta fiind de peste 60%.Oscilaþia pare sã fi fost produsã de efectele votu-lui negativ dat Constituþiei de cãtre Franþa ºiOlanda. În acelaºi timp, gradul de încredere alpopulaþiei se diminueazã uºor pe mãsurã ce creºtenivelul de cunoaºtere al Uniunii ºi al înþelegeriimecanismelor ei. În acelaºi timp, pe mãsurã ce seapropie data aderãrii, nivelul de optimism tindesã ajungã la acelaºi nivel cu al statelor membrecare au înregistrat de mai mult timp încrederesporitã în UE (Portugalia, Grecia).

Temerile românilor legate de integrarea euro-peanã sunt ºi ele stabile, eurobarometrul din2006 reflectând situaþia actualã. Cea mai mareîngrijorare a românilor se referã la sporirea pro-blemelor pe care le vor avea agricultorii (57%)dupã aderarea la UE. Pe locul doi este teama desporire a taxelor dupã aderarea la Uniune (51%),sporirea traficului de droguri fiind teama de ran-gul trei pentru români (47%). Pe locurile urmã-toare se situeazã pericolul unor crize economice(41%), pierderea puterii de cãtre statele mici(34%), transferarea de cãtre UE a locurilor demuncã în þãri cu salarii sãzute (33%) ºi sfârºitulmonedei naþionale (32%).20

2255




Concluziile celor douã sub-secþiuni de mai susvizeazã faptul cã românii, în pofida faptului cãsunt destul de puþin informaþi despre situaþiainstituþiilor Uniunii Europene, prezintã cel mairidicat grad de susþinere al aderãrii (peste 75%, înmedie, în ultimii 4 ani). Încrederea în UE ºi îninstituþiile sale se aflã ºi ea la un nivel extrem deridicat, fapt ce poate pãrea paradoxal în raport cugradul redus cunoºtinþe despre acest subiect.Astfel, este foarte plauzibilã ipoteza conformcãreia optimismul sã se datoreze acestei lipse deinformare. Totuºi, ipoteza poate fi parþial infir-matã de faptul cã portughezii ºi grecii, cei situaþipe locurile urmãtoare în ceea ce priveºte încre-derea, se situeazã bine la capitolul “cunoºtinþedespre UE”, aºa cum va reieºi din sub-secþiuneaurmãtoare. Diferenþele urban-rural în ceea cepriveºte gradul de informare referitor la UE nusunt atât de ridicate precum se speculeazã în dis-cuþiile cotidiene, existând însã un avantaj de 10procente în favoarea mediului urban. În ceea cepriveºte percepþia principalelor probleme cu carese va confrunta România dupã aderare, opþiunilesunt stabile ºi vizeazã probleme din agriculturã,taxe ºi droguri. În acelaºi timp, majoritatearomânilor considerã cã depinde doar de þara noas-trã dacã va adera sau nu în 2007 sau 2008, ceimai mulþi dintre respondenþi fiind însã siguri cãaderarea se va produce la 1 ianuarie 2007.

Diferenþe ale opiniei publiceîn România ºi UE

Existã, fãrã îndoialã, diferenþe între opiniapublicã din România ºi opinia publicã din statelemembre ale UE. Vom analiza, succinct, diferen-þele existente în cazul aspectelor discutate anteri-or doar pentru România. Primul aspect relevanteste cel legat de cunoaºterea instituþiilor ºi meca-nismelor UE. În 2005, România continua sã seafle între ultimele cinci þãri în materie de grad decunoaºtere a instituþiilor UE (alãturi de Bulgaria,Croaþia, Turcia ºi Marea Britanie)21, doar unadintre acestea fiind deja stat-membru al Uniunii.În 2006 situaþia nu este diferitã.

Raportul de informare urban-rural estedeosebit de cel din statele-membre ale UE underaportul înclinã uºor în favoarea celor din mediulrural – 48% faþã de 46% în mediu urban. O altãdiferenþã semnificativã apare în ceea ce priveºtesursele de informare. Dacã în ceea ce priveºteprincipala sursã de informare, televiziunea, situ-aþia este identicã, în România ziarele nu ocupãlocul al doilea ca în statele UE, ci locul al treilea.Românii folosesc ziarele pentru informare asupraUniunii numai în proporþie de aproape 25%, faþãde 41%, procentul corespunzãtor în UE. În plus,Internetul încã este foarte puþin utilizat din sim-plul motiv cã numai 15% dintre români auInternet acasã, faþã de 46%, procentul corespun-zãtor pe total UE.22

În ceea ce priveºte încrederea în instituþiileUE, România înregistreazã o medie, în ultimii 2ani de 68,5% devansând clar noile state membre(cele 10 care au aderat în 2004) cu o medie de55% ºi vechile state membre ale UE, cu o mediede 45%.23 În ceea ce priveºte motivele deîngrijorare referitoare la aderarea UE, deºiRomânia percepe drept cea mai problematicãagricultura, atât noile state-membre, cât ºi vechilestate-membre plaseazã pe primele 2 locuricreºterea taxelor, urmatã de sporirea traficului dedroguri (ordinea diferã în funcþie de grupul destate).24

Dacã anterior am analizat sprijinul pe careromânii îl acordã pentru aderare, am decis sãanalizãm în cele ce urmeazã sprijinul pe care

statele-membre ale UE îl acordã României.Suportul pe care cetãþenii din diferite þãri îlacordã pentru aderarea României la UE semenþine în bunã mãsurã într-o ierarhie similarã întoamna faþã de primãvara anului 2005. Cetãþeniidin Grecia, Cipru, Suedia, Slovenia ºi Malta suntîn favoarea integrãrii României în proporþie depeste 60%. În grupul þãrilor cu un suport pentruintegrarea României între 50-55% se aflau, întoamna ca ºi în primãvara 2005, þãrile baltice,Ungaria, Slovacia, Polonia ºi Olanda.25

ConcluziiUna dintre cele mai bune concluzii pe care le

putem avea la finalul acestei analize este redatãchiar de cãtre Jonathan Scheele: „Nu existã lunãde miere dupã noaptea nunþii dintre România ºiUE. România trebuie sã performeze ca statmembru din prima zi dupã aderare”.26 Oricât dedure ar suna cuvintele sale ºi oricât de dificil parede înfãptuit conþinutul celor spuse, Româniatrebuie sã se aºtepte la o astfel de atitudine dinpartea instituþiilor ºi oficialilor Uniunii. Impactulpost-aderare poate fi dureros ºi poate duce laefecte neaºteptate precum cele din RepublicaCehã sau Ungaria.

La nivel atitudinal, populaþia Românieimanifestã optimism ºi sprijin pentru aderare.Însã, aceste aspecte pozitive nu sunt susþinute deun nivel al informãrii pe mãsurã. Sursele deinformare sunt reprezentate de televiziune ºiradio care nu se pot decât rezuma la prezentareaunor date sumare despre instituþiile ºimecanismele UE, ziarele fiind consultate de unromân din patru, iar accesul la Internet fiindfoarte redus (mai puþin de un român din ºasebeneficiazã de Internet la domiciliu). Atitudineapozitivã a românilor este însoþitã de un suportdestul de ridicat din partea unor state membreale UE vizând aderarea României.

La nivel instituþional, situaþia se pare a se fiîmbunãtãþit pentru þara noatrã în ultima perioadã.Aprecierile venite din partea oficialilor europeni,precum ºi poziþionarea mai bunã în raport cuBulgaria, au oferit speranþe României, care, înurmã cu un an, nu avea certitudinea aderãrii în2007, iar progresele realizate îºi continuã liniaascendentã. Sectoarele problematice reprezintãîncã subiect de discuþie. Cert este faptul cãreforma instituþionalã trebuie sã se manifeste ºi la

nivelul alegerii unui sistem electoral pentrualegerile europene, proces în care România va fiangrenatã curând dupã aderare. România pare, înaceste momente sã aibã potenþialul ºi resurselenecesare unei adaptãri rapide la nivel atitudinalcerinþelor Uniunii. Existã însã câþiva „dar” ce nefac sã ne întrebãm dacã România esteinstituþional pregãtitã pentru aderare sau este încãvisãtoare sperând în ajutor strãin, reforme lente ºitrageri de timp aºa cum nu de puþine ori aprocedat în perioada de pre-aderare.

Note:1 Ne vom referi în special la rapoartele de þarã din toamna lui

2005 ºi primãvara lui 2006, acestea fiind cele mai relevante înidentificarea progreselor f?cute de România, dar ?i capitolele la careþara noastrã este încã deficitarã.

2 Document de sintezã - raport de monitorizare – 16 mai 2005.[www.infoeuropa.ro], data accesãrii: 17.09.2006.

3 Vezi [www.infoeuropa.ro], data accesãrii: 17.09.2006.4 Conform Constituþiei, doar Parchetul General poate ancheta

parlamentari, iar fostul Parchet Naþional Anticorupþie a fost înfiinþat caorganism independent.



7 Norma de reprezentare se obþine împãrþind numãrul total delocuitori ai þãrii la numãrul total de europarlamentari.

8 George Jiglãu, „Boc ºi Tãriceanu ºi-au jurat iubire veºnicã”, înZiua de Cluj, 2 decembrie 2005.

9 În calitate de observatori, reprezentanþii români au o activitatelimitatã în cadrul legislativului european. Spre exemplu, ei pot participala ºedinþele comisiilor parlamentare, dar nu pot vota ºi nu pot luacuvântul decât dacã ceilalþi membri ai comisiei îºi dau acordul, prinvot.

10 În cazul alegerilor locale, generale ºi prezidenþiale, este nevoieca cel puþin 50% plus 1 din numãrul alegãtorilor înscriºi pe liste sãparticipe, pentru ca alegerile sã fie validate.

11 Figura reprezintã procentele comparate obþinute dineurobarometrele 62, 63, ºi 64, din datele deja menþionate. Sursa:www,infoeuropa.ro, data accesãrii: 21.08.2006.

12 Eurobarometrul 64.2, Opinia publicã în Uniunea Europeanã,Raport na?ional: România, toamna 2005, p. 14.

13 Eurobarometrul 62 ºi Eurobarometrul 65.14 Eurobarometrul 65, Opinia publicã în Uniunea Europeanã,

Raport naþonal: România, primãvara 2006, p. 3.15 Eurobarometrul 64.2, idem, p. 15.16 Eurobarometrul rural, Fundaþia pentru o Societate Deschisã,

2002.17 Pentru detalii, vezi Eurobarometrul 65.18 Barometru de Opinie 2005, Institutul pentru Liberã Iniþiativã în

colaborare cu Centrul de Sociologie Urbanã ºi Regionalã (CURS), p. 5;Percepþia opiniei pubilce din România asupra politicii externe ºi arelaþiilor internaþionale, Gallup, 2005.

19 Figura reprezintã procentele comparate obºinute dineurobarometrele 62, 63, ºi 64.

20 Pentru detalii, vezi Eurobarometrul 65, p. 22.21 Eurobarometrul 63, p. 3.22 Eurobarometrul 65, p. 3.23 Calcule effectuate pe baza datelor din Eurobarometrul 65, p. 8.24 Pentru detalii, vezi Eurobarometrul 65, p. 22.25 Pentru detalii, vezi Eurobarometrul 64, p. 24.26 Declaraþie Jonathan Scheele privind Raportul de Monitorizare –

16 mai 2005. [www.infoeuropa.ro], data accesãrii: 17.09.2006.

2266




C lujul nu are familii ilustre de români alcãror arbore genealogic sã înceapã maidevreme de secolul XIX. Aici n-a existat o

aristocraþie propriu-zis româneascã ºi pînã dupãUnirea din 1918, nici o intelectualitate consisten-tã, cu figuri proeminente ºi cu vocaþia unor ideifondatoare. Printre foarte puþinele excepþii rãsare,aproape straniu, într-o glorie imperialã, mediculoculist Ioan Molnar Piuariu, “notabilitat” (înnobi-lat) în 1791, autor, printre altele, al unei gramati-ci, româno-germane. Cultura românã e de “sub-zistenþã“ ºi mediocrã, iar oficial abia dacã toler-atã. O datã cu înmulþirea românilor în oraº, seacumuleazã o energie subteranã care aºteaptã,comprimatã, momentul cristalizãrii. De fapt,avem de-a face cu un complex al marginalitãþiispecific oricãrei minoritãþi discriminate. Cînd con-textul devine favorabil, un asemenea complexsfîrºeºte întotdeauna într-o revoltã. Explozia cul-turii dupã 1918 este în esenþã consecinþa uneirevolte a marginalilor. E ca o renaºtere miracu-loasã; o afirmare freneticã ºi luminoasã a sub-stanþei etnice. Clujul devine un centru polarizantal românitãþii efervescente. Deºi decorul urbanis-tic rãmîne în mare neschimbat, geografia oraºuluise etnicizeazã simultan cu mediul lingvistic. Seconstituie uimitor de repede o elitã prodigioasãcu vocaþie fondatoare. Dar nu-i vorba în acest cazde un boom cultural, adicã de un momentexploziv al unui fenomen de creºtere, ci maicurînd de o genezã; o explozie auroralã, deînceput de lume. În învãþãmînt ºi culturã aparinstituþii imediat performante ºi se creeazã astfelo ambianþã intelectualã în care entuziasmul emereu roditor. Vin de pretutindeni personalitãþieminente, fascinate de acest timp al întemeierilor.Se trãieºte intens ºi laborios într-un registru al fer-vorii. Pînã ºi sãrbãtorile omagiale devin aiciatipice. Astfel, la zece ani de la Unirea din 1918,un grup de intelectuali, majoritatea universitari,editeazã în 1929 o lucrare de referinþã ºi întrucît-va de pionerat în cultura noastrã: Enciclopediaromânã, cunoscutã sub numele de Enciclopedia“Minerva”. De fapt, e puþin spus editeazã, cãcimonumentul a fost proiectat ºi construit degrupul respectiv, numit convenþional “Comitetulde redacþie”. Rãsfoiesc adesea cu admiraþie

uimitoarea lucrare, încercînd sã reconstituireprezentarea ei în mentalul celor treisprezecespecialitãþi care au elaborat-o, dar motivaþia lordintr-un scurt preambul are aerul modest al unuigest patriotic; un stereotip frecvent în discursurilepublice ale ardelenilor, înainte ºi dupã Unire:“Enciclopedia Minerva apare ca un pios omagiuadus de colaboratori ºi de editurã sforþãrile fãcutede cãtre acei ce s-au jertfit ori au luptat pentruîntregirea neamului…”. În realitate, oameniiaceºtia aveau o formidabilã voinþã a întemeierii ºiambiþia de a construi monumental. Sentimentulnaþional, în ofensivã, nutrea toate energiile cre-atoare, Enciclopedia clujenilor era gînditã, înfond, drept o imagine grandioasã a naþiunii înafirmare. Pe de altã parte, ea se integra vastuluiproiect iluminist al ªcolii Ardelene, continuat în adoua jumãtate a secolului al XIX-lea de Societatea“Astra” care, de altfel, a editat ºi ea oEnciclopedie, la Sibiu, la sfîrºitul veacului; defici-tarã însã ca informaþie ºi concepþie ºi, de aceea,depãºitã, cred autorii clujeni. Sã remarcãm, apoi,cã în viziunea autorilor, Enciclopedia performeazãun fel de model al “omului cult” din anii ’30 aisecolului trecut, înþelegînd prin “omul cult” cãrtu-rarul obiºnuit, adicã “orice locuitor ºtiutor decarte al þãrii”. Cine va rãsfoi lucrarea realizeazãcã este vorba de o exigenþã severã ºi de un stan-dard foarte ridicat. Descoperi ºi aici consecinþaaltui proiect iluminist care a devenit pentru socie-tatea româneascã din Ardeal paradigma educaþieiprin învãþãmînt ºi culturã. Enciclopedia este, înprincipiu, un vast dicþionar de personalitãþi ºinoþiuni referitoare la întregul teritoriu al creaþieiºi cunoaºterii. În cazul Enciclopediei Minerva estevorba despre o selecþie amplã, din dicþionarulenciclopedic universal. Ea e conformã aºteptãrilor“omului cult” din interbelic, aºa cum apare el înconcepþia enciclopediºtilor clujeni. Trebuie spusînsã imediat cã informaþiile (majoritatea culesedin surse autorizate) sînt relevante ºi la zi pentrudomeniile de referinþüã. Definiþiile, concentrate ºiexacte, au o surprinzãtoare acurateþe. Pentru a dao idee despre amploarea ºi eficienþa documen-tãrii, sã spun numai cã afli aici, printre atîteaaltele, toate localitãþile din România (oraºe ºicomune), cu diverse informaþii despre ele,

inclusiv numãrul de locuitori la 1929. Dacãcunoºti contextul apariþiei Enciclopediei, realizezicã aceasta e de o surprinzãtoare modernitate ºiobiectivitate (în receptarea unor personalitãþi saua unor noþiuni). Apar cîteva ambiguitãþi doar înevaluarea unor scriitori români care, de altfel,aveau încã o imagine voalatã în perioada respec-tivã, cum este, de pildã, aceea a lui Al.Macedonski. Dar, oricum, nu existã o perspectivãardeleneascã, provincialã, cu parti-pris-uri fãþiºe.De altminteri, autorii înºiºi sînt personalitãþi con-sacrate ori în plinã afirmare ale timpului lor, custudii universitare ºi doctorate la Viena ºiBudapesta. Iatã lista celor treisprezece: AlexandruC. Pteancu, dr. în litere ºi filosofie: ordonarea ºirevizuirea materialului; Augustin Maior, inginer,prof. univ: ºtiinþele fizice ºi tehnice; ºtefan Meteº,membru corespondent al Academiei: istorianaþionalã, economia politicã ºi religia ortodoxã;Romulus Demetrescu, dr. în filosofie: filosofie,sociologie, drept, literatura românã ºi universalã;dr. Valeriu Bologa, docent universitar: ºtiinþemedicale; Aurelian Florinescu, licenþiat înmatematicã ºi geografie: ºtiinþele geografice;Victor Laþiu, dr. în ºtiinþe: ºtiinþele naturale ºichimia; Sever Pop, dr. în litere: istoria universalãºi istoria artelor plastice, lingvistica; SeptimiuPopa, preot, profesor: religia romano-catolicã ºigreco-catolicã, generalitãþi; Ana Voileanu-Nicoarã,prof. la Conservator: muzica; Ion Muºlea, dr. înlitere: arta modernã româneascã, teatru, muzee ºiactualitãþi culturale; maior Alexandru Cristescu:chestiunile militare; dr. Petru B. Cirlea(maghiarizarea numelui Þîrlea, familie de originemacedo-românã): chestiunile sportive. Nume,aºadar, în bunã parte cunoscute ºi integrate dejaîn istoria culturii naþionale. Mulþi dintre autoripredau atunci în învãþãmîntul universitar, uniiconduceau institute de cercetare sau instituþiipublice ºi toþi scriau ºi publicau studii de speciali-tate. Din modestie, în propria lor Enciclopedie nufigureazã decît doi. Sã menþionez, în sfîrºit, cãlucrarea, ca obiect, este o performanþãtipograficã. Are 978 de pagini, format A4, cu tex-tele distribuite pe trei coloane în paginã. Conþinepeste o mie de cliºee în text, o sutã hãrþi alb-negru, zece în culori ºi cincizeci planºe artistice.Prima ediþie a apãrut în cinci mii de exemplare.S-a tipãrit la Imprimeria “Minerva” S.A. Cluj.

Enciclopedia “Minerva”Petru Poantã

intermezzo clujean

2277




[A împlinit 15 ani ºi a venit pe la mine. FFiinnuull, nuTitulescu. Adicã Paul. Paul George (mai departe îi voispune Paul). Deoarece la mine în apartament se fãceacurãþenie mare, ne-am dus sã ne plimbãm.]

– Uite, Paul, de-aici începe bulevardul NicolaeTitulescu. Tu ºtii cine a fost Titulescu?

– Da, un politician.– ªi ce a fãcut el mai ºi mai grozav?– Multe. De-aia i-au dat ºi numele acestui

bulevard care, mi-a spus mama, mai demult senumea strada Pata. Da’ nu ºtiu de ce ...

– Fiindcã aºa, în linii mari, dacã te mai duceaicâþiva kilometri buni, ajungeai în comuna Pata.Culmea e cã, ºi acum, dacã te duci pe Titulescutot atâþia kilometri, tot în comuna Pata ajungi, nula moºia lui Titulescu! Deci, ce a fãcut Titulescu,ceva foarte important? Precum ai zis tu – multe.S-a nãscut în 1882, la Craiova, exact ca bunicã-mea. Dar a murit în 1941, la Cannes, ceea cebunica... Între timp, a fost ministru de una ºi dealta, dar mai ales ministru de externe. Ei, ºi dedouã ori, în 1930 ºi în ’31, a fost preºedinteleLigii Naþiunilor, actualul ONU.

– M-am prins...Aºadar, îi arãt lui Paul cum începe bulevardul

N. Titulescu, pe dreapta cu un bolerou, pe stângacu ouã proaspete. Scris galben pe roºu. Maiîncolo, cât vezi cu ochii, blocuri (nu chiar urâte)ºi verdeaþã – multã: tufe, boscheþi, flori, viþã-de-viepe faþade pânã pe etajul patru, flori ºi la ferestreori pe balcoane (de remarcat etajul VI de la nr. 6ºi un balcon de la numãrul 32), copaci fructiferisau nu (de fapt, “fructiferi” cred cã sunt toþi!),brazi (brazii ar fi fost mult mai mari, cu osebirecei argintii, dacã “moþul” lor, a câtorva – vreo

câteva sute – n-ar fi poposit de Crãciun în caseleprimitoare ale concitadinilor noºtri, civilizaþi darsãraci). Salcâmi, tei, mesteceni, plopi, un scoruºminunat (la nr. 28, sc. III), nuci, pruni, cireºi…Un adevãrat crâng întins de-a lungul strãzii ºi cuprelungiri printre blocuri.

– Tudor, uite ce grafitti e acolo, la numãru’26, la scara II!

– Ce grafitti? Nu vãd pânã acolo…– Bandi numa pãntru tine…Cine-i Bandi? Îmi aprind o þigarã. Ne întâlnim

cu Hans, un câine. Singurul al cãrui nume l-amaflat. De întâlnit am întâlnit mai mulþi. Paul tace,privind ba în stânga, ba în dreapta.

– Da’ la numãru’ 20, ai vãzut pãsãrile aleanegre?

– Ceva ciori pe acoperiº? Ciudat; astea aparnumai seara ºi dimineaþa; dar atunci cu miile. Cala Hitchcock.

– Nu pe acoperiº, pe geamul de la parter.– Cum, naiba?– Pictate.– Vreun fantezist…– Pãi, cam ca ãsta de-aici, cu senzori de

miºcare ºi alarmã pe balcon!Trecem prin dreptul unei farmacii (una din

cele cinci sau ºase de pe traseu), prin dreptul unuimagazin alimentar (unul dintre cele cinci sau ºasede pe traseu). În dreptul spaþiului dintre 36 ºi 38,Paul tresare din nou:

– Ai vãzut ce grafitti? Ah, tu nu prea vezi...Scria „ MUE”. Ce înseamnã?

– Nu-þi spun. Sunt naºul tãu.Derutat, Paul schimbã vorba.

– Da’ sunt la farmacii pe-aici pe la voi... ªicabinete medicale... Aºa de mulþi bolnavi sunt pe

Titulescu?– Se pare... E un vad bun pentru Crucea

Roºie... Nu?– Apropo, cruce-cruce n-am prea vãzut. Biserici

nu-s prin zonã?– Multe, nu-s. N-a trecut Becali pe la noi.

Totuºi, câteva ar fi: una chiar dupã ce se terminãstrada, ortodoxã, una reformatã, mititicã – lacapãtul de sus al strãzii, pe stânga, ºi unapenticostalã – la mijlocul ei. N-ai vãzut-o? Dinasta, penticostalã, uneori se aud cântecele destulde frumoase.

– Da’ birturi, crâºme, restaurante...?– Cam tot ca bisericile. Un restaurant cu nume

spaniolesc ai vãzut la început, o crâºmã e lacelãlalt capãt, ºi o jumãtate – la mijloc.

– Mai multe farmacii decât cârciumi..., cugetãPaul. Auzi, da’ inima de la numãru’ 14, ai vãzut-o?

– Ce? Doneazã cineva o inimã sau o pune laîndemânã?

– Nu ºtiu; era „ventuzatã” pe geam.Brazi, farmacii, magazine alimentare, vreo

câteva magazine de alt soi (inclusiv unul de“cadouri”, câini, douã «trolee», trandafiri, copaci,o droaie de maºini, gropi în trotuar... În dreptulnumãrului 117, Paul îmi dã un cot ºi îmi spunecã acolo o va trimite pe maicã-sa, deoarece pe ofirmã scrie ceva de genul “ºcoala mamei”. Îmimai aratã ºi un balcon pe care scrie “Tavi”. Cevamai spre capãtul bulevardului, trecem neglijenþipe lângã anunþata cârciumã, aºezatã vizavi debiserica reformatã ºi... ieºim de pe bulevardulNicolae Titulescu. Mã uit la ceas: exclus sã se fiterminat curãþenia de-acasã. Încotro s-o luãm? PeUnirii? Pe Borhanci? La vale, spre ISE? Ce amdecis vã voi povesti cu altã ocazie. Bine?

Cu finul meu pe TitulescuTudor Ionescu

remember

M ã gîndesc (ca un gînditor sadea cesînt…) cã atunci cînd s-a nãscut PanekKati, ursitoarele cîntau cu glas baritonal

cîntece vechi, aveau chef de joc ºi de joacã,dãdeau pe gît cîte-o canã cu vin, din cel stors decãtre picioarele noduroase ale lui Bachus iarpauze fãceau doar pentru a-ºi rãsuci cîte o þigarãdin frunze aromate ºi a ofta sonor, artistic, dupãiubiri trecute.

Pentru Panek Kati, viaþa de culise e o anexã lacea principalã, rostogolitã pe scîndurile scenei,chiar dacã respectiva anexã se insinueazã, uneori,cu abilitate în spatele celeilalte, încercînd a ieºi ºiea la rampã. Vitalitatea care irumpe din aceastãactriþã se datoreazã, în primul rînd, cîntului.Cîntul cel de la începuturi, crud, anonim, neatinsde impuritãþi, aproape sãlbatic, în stare sã-þi stre-coare fiori pe ºira spinãrii, sã-þi zgîrie timpanele,sã-þi rãscoleascã viscerele. Cîntul ºi jocul oînsoþesc pe Panek Kati cu încãpãþînare, completîn-du-se reciproc.

Actriþa e o balanþã între rîs ºi plîns, întretragedie ºi comedie. Ea ºtie foarte bine cã între

grotesc ºi sublim e o distanþã de-un pas ori nicimãcar atît. De aceea, pe graniþa subþire dintre celedouã noþiuni, ea se miºcã cu siguranþa unei gim-naste de elitã.

Frivolã ºi angelicã, senzualã ºi afectuoasã,reginã ºi sclavã. Uneori, o marionetã în mîna des-tinului. Un clovn care-ºi ascunde sentimentele substraturi groase de farduri colorate. ºi peste toateacestea, cîntecul popular, adesea de-o rãscolitoaretristeþe. Dar Panek Kati este o luptãtoare a cãreiarenã este scena.

Joacã cu aceeaºi dezinvolturã în registru comicori dramatic, ºtiind sã fie ºi pateticã ºi sentimen-tal-liricoidã ºi exuberant-hazlie ori impresionant-dramaticã. Dar, cel mai bine îi reuºesc rolurile încare lacrima e crãpatã de rîs, fãrã intenþii, unamestec de dulce amar, un îndemn la hai sãfacem haz de necaz, mult mai teribil decît oricedeclamaþie bubuitoare ori zbuciumat-visceralã…Cînd creeazã astfel de roluri, Panek Kati îmiaminteºte (o sã vã mire!) de unul din marii actoriai ecranului, cam uitaþi în ultima vreme, ºi anumede Alberto Sordi. Chiar dacã ea, în aparenþã, este

mai dominantã, mai hotãrîtã, mai sigurã ºi nu selasã uºor dusã de val.

Exigentã, constant, cu ea însãºi, atunci cîndeste vorba de scenã, Panek Kati cunoaºte foartebine lecþia muzicianului conºtient de valoareafiecãrei note interpretate. ºtie ce, cum ºi cît tre-buie exersat, pînã ce iese ºi se produce, laînãlþime, chiar ºi în faþa unui public cu urechiafone.

Sã cînþi ºi sã nu faci compromisuri, sã joci ºisã nu faci compromisuri, sã trãieºti ºi sã nu… Mãrog, în viaþã uneori nu le poþi ocoli, dar în artã sepoate. Sunã banal dar… sunã bine.

Panek Kati este o actriþã (artistã) cu o largãpaletã de tonalitãþi interpretative, coloratã precumun curcubeu dupã o ploaie de varã. Îþi capteazãatenþia cu lejeritate, te prinde în capcana actuluiei artistic ºi te duce cu ea pînã la capãt, într-oaventurã plinã de risc ºi farmec. Are personalitatebine conturatã. O remarci chiar ºi atunci cînddoar traverseazã scena în vîrful picioarelor, fãrã aºopti vreun cuvînt, precum un mim sfios de dis-cret, cu un zîmbet amar-ironic pe buze. Pãrereamea.

Panek KatiRadu Þuculescu

ex-abrupto

2288




N u mã pot debarasa de impresia cã luminafabuloasã a toamnei ascunde cumva oprimejdie. Cât de mare, în ce fel, n-o pot

spune. E o oarecare îngrijorare, ca un fel de pre-moniþie. Mã îngrijoreazã tot felul de lucruri, cumar fi de exemplu geamurile lui Costan. Dimineþilesunt foarte reci, bruma cãruntã dãinuie în umbracasei pânã la amiazã, în umbra stâlpilor detelegraf (sau de ce-or fi fiind) ºi prin viroagele maiadânci, cu o insistenþã care mã face sã mai pun ohainã pe mine ºi sã-mi dau seama cã mi s-a stinspipa: parcã aº lipsi prin asta universul de o sursãde cãldurã.

Costan ºi-a spart metodic geamurile cândva pela începutul verii. Poate se lãsase zãpuºeala ºiomul simþea nevoia de mai mult aer. Deocamdatãnu pare nici pe departe îngrijorat - geamurile ace-lea par ultima lui problemã. Cioburile ascuþite,rãmase în cercevele, parcã îmi intrã mie în carne.Când apuc sã-l vãd în curte, se agitã prinperimetrul acela plin de gioarse inutile care par sãaparã singure acolo peste noapte. Se adunã, tepomeneºti, ca sã nu le prindã frigul iernii izolateprin alte cotloane ale satului. Probabil le aduce elcu roaba atunci când nu-l vede nimeni, face oriceîn loc sã-ºi punã sticlele la geamuri. Ca urmarecurtea lui aratã de multã vreme ca o magazie devechituri în aer liber. Pelinul ºi brusturii au fostdeja arºi de brumã ºi se vede totul ca-n palmã. Lageamurile sparte, evident, nu arde niciodatã lumi-na când mã întorc eu acasã. Incãperea a fost evac-uatã, golitã de mobilier, ºi familia lui Costan segrãmãdeºte în încãperea de jos - aceasta cu gea-muri mici ca de cazematã.

Cât îl priveºte pe Costan, existenþial vorbind,acesta trece fãrã îndoialã printr-o perioadãproastã. Bombãne, vorbeºte de unul singur,rãspunde la salut cu întârziere, multã vreme dupãce a trecut pe lângã tine. Este evident cã pe om îlroade ceva. Am înþeles cã ºi-a bãtut zdravãn nev-

asta, pe Maricica, ºi ca sã-ºi rãcoreascã nervii ºi-aspart toate ferestrele casei. N-am asistat la eveni-ment, dar acestea se vãd din ºosea ca bombardatede o grindinã care s-ar fi abãtut, culmea ghinionu-lui, doar peste curtea lui. Am aflat de la o femeiecare a abordat subiectul oarecum pe ocolite cãMaricica ar refuza sã-ºi asume îndatoririle conju-gale, pe motiv cã ar fi de-acum anândoi preavârstnici pentru asemenea zburdãlnicii. Femeiaîmi spune toate acestea foarte pe ocolite, cu oexpedienþã suspectã. Nici ea nu-i prea tânãrã. Alþiispun cã totul s-ar trage pur ºi simplu de la faptulcã omul a început iarãºi sã bea. Pânã acum a jost"jurat", dar s-a dus la preot ºi acesta la dezlegat.Asta însã, dacã stãm sã judecãm drept, nuexclude în totalitate prima explicaþie.

Mã întâlnesc cu el când vine de la lucru, cusapa în spinare. În picioare are cizme de cauciuc,iar în mâini se strãduie sã þinã o pereche depantofi. Încãlþat ºi la mâini ºi la picioare, aºa parela prima vedere. Vine pe ºosea în timp ce acelacare trebuia sã-l plãteascã o luase pe scurtãturã,pe uliþã. Bietul Costan are ghinion ºi cândmunceºte. Schimãm câteva cuvinte, dar se vede cãomul nu are inima uºoarã. Din toþi dinþii Costana mai rãmas doar cu caninii, galbeni de tutun ºi,pânã în clipa când deschide gura, bine ascunºisub mustaþã. Nu cere þigarã, nu cautã sã piardãvremea la poveºti, nu încearcã sã mã convingã sã-mi fac curtea mai frumoasã, sã tai frasinul ºi sãbetonez, sã pun ciment - "þãment", cum spune el.

Venind eu acasã, pe la unsprezece noaptea, ozãresc pe Maricica fãcând scandal în faþa clãdiriiînchise a Bufetului. Grasã, îmbrãcatã într-o rochiealbã ºi subþire ca o cãmaºã de noapte, pare o fan-tomã. Autocamioanele lungi care trec pe lângã eaclaxoneazã preventiv, dar Maricia, extraordinar desupãratã, nici nu le bagã în seamã. Prima impresieeste cã se ceartã cu clãdirea pustie, la care seoþãrãºte cu toatã indignarea ºi slobodã la gurã cât

încape. Poate cã va da ºi ea cu pietre. Înãuntruluminile sunt stinse, uºile închise cu lacãtul celmare. E închis, o anunþ eu când ajung în dreptulei. Am crezut cã e înãuntru ºefa, îmi explicã eacu nãduf. Sã nu-i mai dea omului ãstuia pe dato-rie, cã într-o noapte mã omoarã cu toporul, mãgãseºte lumea dimineaþa rece ºi degeaba maicheamã jandarii. Faþa ei rotundã ºi dinþii de aurîmi dau senzaþia cã zâmbeºte pânã ºi acuma. Pãite temi de el? o iau eu la rost. Maricica e de douãori mai voinicã decât firavul Costan. Geaba, cã-ibãrbat, îmi spune ea resemnatã, chiar cu un oare-care respect. Am ajuns la poartã ºi stau acolonehotãrât în timp ce ea intrã în curte, ºi dispareundeva în întuneric, ca într-un labirint printreobiectele acelea bizare. Streºinile lasã în jur oumbrã groasã ºi nu se-aude nici un fel de zgomotînãuntru.

Casa aceea prea mare pentru ei, sau pe careoricum n-o prea folosesc pentru cã ºi-au ridicatalãturi un ºir de magherniþele din îngrãditurã ºipãmânt, se înãlþa cu geamurile sparte în vãzullumii ca o casã din care fantomele au ieºit bruscprintr-un fel de compresie, lãsând-o ºi mai pustie.Va rãmâne mai mult ca sigur tot aºa ºi pesteiarnã, familia bulucindu-se claie peste grãmadã înîncãperea de jos, din care aburul de la gãtitnãvãleºte, pe la prânz, afarã pe uºã în vãlãtuci cumiezme destul de apetisante. Uneori Maricicagãtea afarã, pe soba uriaºã de tuci, învârtind cutoþii în oale, ºi atunci îþi venea sã-i invidiezi pen-tru viaþa lor în aer liber, cu bãtãtura transformatãîn locuinþã de varã.

Seara urmãtoare l-am vãzut eu însumi peCostan cum se împleticea ºi lovea uºile cocioabe-lor pe care tot el le ridicase prin preajmã. Pãreahotãrât sã distrugã ceva. În casã ardeau luminile,dar pãrea sã nu fie nimeni. Se vedeau bine de totferestrele acelea sparte ca în urma unui bombar-dament. Ti le pun eu, îi promit lui Costan, daracesta îmi aruncã o cãutãturã atât de suspicioasãºi de tristã cã prefer sã-mi vãd de drum. Cum, euam crezut cã-i vorba doar despre niºte biete gea-muri?

Geamurile toamneiAlexandru Vlad

tutun de pipã

translaþii

M aurice Blanchot definea dezastrul (încartea lui intitulatã tocmai L'écriture dudésastre) ca fiind scena ce a avut loc în

trecut, dar care prin acest simplu fapt determinãprezentul atât de mult încât el nu poate fi decât orepetare a ceea ce a fost. Exact în aceeaºi paradig-mã se înscrie romanul lui Sadegh Hedayat (figurãsingularã ºi singuraticã a literelor iraniene) intitu-lat Bufniþa oarbã (Polirom, ediþia a II-a, 2006; tra-ducerii semnate de Gheorghe Iorga i se poatereproºa o prea puternicã neologizare - pãcat îngeneral al traducãtorilor noºtri din limbi îndepãr-tate). Tema e enunþatã deja din titlu - bufniþa,pasãrea legatã în mod tradiþional de imaginarulînþelepciunii ºi profeþiei este fiinþa alter-ego anaratorului ce urmãreºte scrierea vieþii lui, caformã a destinului; numai cã bufniþa este oarbãca ºi destinul. Naratorul, un om de prisos, pri-zonier al unei cãsãtorii eºuate lamentabil, minia-turist mediocru ºi opioman înrãit îºi scriepovestea vieþii lui, într-o ordine (numai aparent)

aleatorie, de fapt pentru a spune (putem imaginaaceastã povestire reluatã de oricâte ori) povesteadezastrului sãu. El se reduce în fond la un romanfamilial (în sensul lui Freud); tatãl ºi unchiul sãu,gemeni (se cunoaºte valoarea sacralã agemelitãþii) s-au îndrãgostit de aceeaºi femeie,supuºi la proba închiderii cu un ºarpe (de altfelmotivul veninului ucigaº, dar ºi izbãvitor e o con-stantã), unchiul doar va supravieþui, înlãturându-lpe tatãl mort. Iar fiul vinovat fãrã vinã, nu vaface decât sã retrãiascã viaþa tatãlui ucis. ªidragostea lui pentru soþie (o stricatã) va fi uneºec, ea înºelându-l între alþii cu un negustor demãrunþiºuri (alt avatar al unchiului blestemat cemai apare ºi sub chipul fantastic al unui cãruþaºfunerar). El nu poate rupe aceastã legãturã perver-sã, nici în realitate, nici în imaginar (de aceeaminiaturistul mediocru nu va deveni inspiratdecât atunci când picteazã aceeaºi scenã care-lobsedeazã, scenã reprezentându-i de fapt pemama ºi pe unchiul sãu; imaginea are la începutul

romanului farmecul unei adevãrate miniaturi cla-sice persane). Dar tocmai aceastã icoanã pe careeroul o vede peste tot îi va fi furatã de un altavatar al unchiului ºi atunci printr-un straniu pro-ces de identificare perversã naratorul va lua chip-ul duºmanului. Poate cã finalul cu încercarea deposedare (ratatã ºi sfârºind în omor) ca ºi actuldisperat al scrierii povestirii nu sunt decâtultimele încercãri de conjurare a sorþii. Dar eleeºueazã ºi atunci eroului nu-i mai rãmâne decât sãse scufunde în nebunie (ca ºi în Jurnalul unuinebun al lui Gogol, nebunia se ghiceºte peste totfãrã sã fie numitã) - el e un martor neputincios alacestei sorþi, asemeni astrologului ce apare înfinalul unei alte mari opere a literaturii persane -Cartea regilor de Firdousi. Tot ca ºi în scriereagogolianã mai devreme citatã, nebunia se mani-festã printr-o incapacitate de a vedea lumea aºacum este ea - ceea ce lasã drum liber tuturor fan-tasmelor, care în cele din urmã vor copleºi slabarezistenþã a minþii bietului miniaturist. Dar dacãscrierea lui Gogol se încheia totuºi cu o imagine azborului, aici ultimele cuvinte sunt: "greutateaunui mort îmi apãsa pe piept". Pãcatul pãrintescnu va putea fi niciodatã conjurat.

Povestea unei înnebuniriHoria Cãpuºan

2299




S -a întâmplat într-o searã din vara care atrecut: mã îndreptam spre casa unuiveriºor, casã aflatã pe uliþa de la râu, încã

neasfaltatã, încã destul de liniºtitã, cu mulþi nuci,sãlcii ºi plopi înºiraþi chiar pe dunga apei; eradupã o ploaie domoalã ºi mã uitam sã nu calcprin bãlþile destul de dese. ªi aºa pãºind am gãsit„epiderma de bazalt“, o piatrã cât podul palmei,incredibil de catifelatã, o piatrã creolã; mângâind-o, mi-am adus aminte de Piatra Palidã, un volumde versuri al pe nedrept uitatului poet FlorinMugur, de împrejurãrile cu totul speciale în caream achiziþionat ºi citit volumul; dar asta e o altãpoveste, de necomprimat în spaþiul aferentrubricii. Una peste alta, trofeul verii mele a fost,rãmâne epiderma de bazalt, o port cu mine tottimpul, încã de la întoarcerea în oraº. Chiaratunci, la pomenita revenire în mediul urbanagitat, douã distinse doamne m-au anunþat cãumblã prin târg vorba cum cã urmeazã sã plec...consul la Sidney! Nici pomenealã de aºa ceva, euplec, dacã am timp, la cules epiderme de bazalt!

Sigur, mi-ar fi drag sã ajung în þara (continentul)cangurilor, am trãit o vreme – cu pãrerea de rãucã nu deþin un marsupiu, sã-mi port femeileiubite acolo; ºi sã-l vãd pe prietenul adolescenþei,stabilit la Adelaide; dar consul, de unde atâtadiplomaþie?! Dar ºtiu cã este un Dragolea lucrândpe-acolo; dupã cum, tot din presã, am aflat ºi deun Dragolea de Timiºoara, hoþ nãprasnic, un datîn urmãrire generalã. Pânã acum, poliþia nu mi-apropus sã fiu hoþ expert, nici externele –diplomat pe cealaltã emisferã; rãmân proprietarulunei minunate epiderme de bazalt, la rândul ei –posesoarea „terenului intravilan“ al rubricii.Pentru cã tot a venit vorba de terenul intravilan,pe strãzile oraºului se zbenghuie douã dubiþealbe, aparþinând unor firme ocupate cu „carne ºiproduse de carne“; într-o rubricã TV ni se spunecum cã Flanco lucreazã „fãrã exagerãri poetice“;bine, dar ce te faci când cele douã firme carecontribuie la gloria carmangeriei se numescCãtina ºi Transcrenguþa?! Mai rar nume aºagingaºe pentru fabrici de mezeluri ºi alte

delicatese cãrnoase! ºi ce-o fi însemnând„Transcrenguþa“? O fi o Crenguþa de tranziþie, ofi o Crenguþa în transã? Dacã eram diplomatpricepeam, dacã eram un hoþ calificat înþelegeamcorect ce vrea sã zicã „transcrenguþa“? Mi-amscos din cap aceste chinuitoare întrebãri când amvãzut o mãcelãrie elegant intitulatã „Halal“ ºi toto dubiþã albã, în staþionare, pe care scria chiarnegru pe alb „Bivolul – producþie TV, înregistrãri.Organizeazã evenimente.“; ºi era, pe tabla netedãºi albã, ºi capul negru al unui bivol cu mândrecoarne; între care, din pãcate!, au uitat sã-iinstaleze o camerã de luat vederi profesionalã, casã ºtim cine ne filmeazã viaþa desfãºuratã laumbra transcrenguþei cu frunzele în cãdere liberã;dar, întreb ºi eu, cu epiderma de bazalt în podulpalmei, „transcrenguþa“ are sau nu umbrã?

Piatra, consulul ºi hoþulMihai Dragolea

epiderme de bazalt

I storia se repetã. Britanicul Ali Imran, autorulaccidentului de la podul Eroilor în care aumurit trei tineri, printre care ºi regizorul

Cristian Nemescu, a fost eliberat. La fel s-aîntâmplat cu puºcaºul marin american, ucigaºullui Teo Peter. Alt caz insignifiant în ochiistrãinãtãþii. ªi cu ce pedeapsã s-a ales americanulla Curtea Marþialã din Virginia? Cu o scrisoare demustrare! Zadarnice au fost intervenþiile familieiºi ale oficialilor români, câte or fi fost. Româniinu conteazã ca vii în arena internaþionalã. Camorþi nici atât. Concluzia: strãinii îºi pot face decap în România cã pânã la urmã scapã basmacuratã din orice încâlcealã cu legile înmuiate deforþa irezistibilã a banilor. Adevãrul gol-goluþ punejustiþia ºi dupã ea guvernul (tot mai privatizat) înaceastã posturã ingratã. Poleiala onorabilitãþii eridicol întreþinutã când toatã lumea vede cãîmpãratul e în pielea goalã ºi nu pare a se ruºinade propria-i goliciune. Naturalia non sunt turpia!

Dar e natural ca orice strãin fãrã scrupule sãîncalce legea în România? Ba sã mai fie ºi toleratprin partide, cã, de! banii lor nu au miros ºi debani politicienii au nevoie ca aerul. Nici cândrespectivul ajunge la ananghie se pare cã partidulcu pricina nu-ºi ia mâna ocrotitoare de pe capulinculpatului. Îi oferã alternative ºi… Hayssamalege. O uºcheºte englezeºte din þarã. Dacã nu i-arfi reuºit fuga, ar fi acþionat altfel, sunteminformaþi recent ºi cine ºtie câte se vor maidezvãlui cu timpul în legãturã cu rãpirea celor treiziariºti ca sã nu mai vorbim de alte ºi alte afaceridubioase. Omar Hayssam plãnuia rãpirea uneiadin fetele lui Bãsescu. Tupeul, curajul ºineobrãzarea sunt fãrã margini când un strãintrebuie sã-ºi apere pielea. ªi adevãrul e cã ºi-o

apãrã cu îndârjire. Aici nu existã nici legi, niciscrupule. Bieþii români cãzuþi victime inocente alestrãinilor din aceastã categorie sunt singuriivinovaþi cã le-au stat în cale.

În ciuda tendinþelor de camuflare, viaþapoliticã apare tot mai clar în ochii opiniei publicedebarasatã de paravane artificiale. România sedezbracã în vãzul lumii ca Gina Pistol, ClaudiaSexxy sau Simona Senzual, fãrã a lua în calculriscurile acestei metode de desecretizare. Dacãdezbrãcatul în vãzul lumii aduce unor fâþe cunuri garanþia unei ascensiuni iminente într-ocarierã râvnitã, la fel de perisabilã ca frumuseþealor, expandatã în media pe mãsura coapselorexpuse ºi a sânilor semeþi dezveliþi, nu acelaºilucru se va întâmpla cu darea în vileag astructurilor de tip mafiot infiltrate în societatearomâneascã de care, se pare, nu mai e chip sãscãpãm. Desigur, însãºi ascensiunea Românieispre un loc râvnit în Uniune pare compromisã,printre altele, ºi de aceastã cãpuºã înfiptã înepiderma tot mai vulnerabilã în faþa lumiicârtitoare. Dezvãluirile de acest tip ne apropieimaginea de o þarã cu onorabilitatea cãlcatã înpicioare, cu identitate incertã, cu sclipici lipit pesãrãcie, loc al tranzacþiilor oneroase ºi al datuluicu tifla în cumsecãdenia localnicilor lãsaþi fãrãapãrare.

Preocupãrile pentru imagine ºi pentrupromovarea adevãratelor valori sunt vorbe învânt, atâta timp cât aflãm, de pildã, cãpreºedintele Comitetului Nobel pentru literaturã,academicianul Kiell Espmark, a afirmat într-oconferinþã de presã la Bucureºti în luna august cãnu existã niciun scriitor român laureat cuprestigiosul premiu pentru cã… din România nu s-

a primit nicio propunere cu candidaþi, deºi “oriceprofesor din þarã are dreptul de a trimitepropuneri”. Delãsare, necunoaºtere a drepturilorde promovare? Ce rost au speculaþiile fãcute îninterior de intelectuali respectabili, când noi nicinu am intrat în cãrþi? Chiar propunerile româneºtilansate de Laurenþiu Ulici (care s-au bazat pedocumente, credem) din cunoscuta sa antologiepe aceastã temã pãlesc în lumina constatãriifãcute de academicianul suedez. Par a fi multzgomot pentru nimic, simple amãgiri. E un fel dea ne amãgi cã suntem bãgaþi în seamã. Asta întimp ce România dezbrãcatã de valori avanseazãîn spaþiul rigorilor europene ºi al preþiozitãþiloruneori ridicole cu manele, fum de la tarabele cumici, telenovele nesfârºite în presa scrisã ºivizualã, exultã în promovarea extravaganþelorpoliticienilor ºi bogãtaºilor invidiaþi, asistã pasiv lajocurile ilegale ale potentaþilor (români saustrãini), aplaudã kitsch-ul zilnic înghiþându-ºi cunãduf în suflet suferinþele ºi trãdãrile. În ce þarãtrãim, domnilor?

România dezbrãcatãAdrian Þion

zapp-media

3300




FEESSTTIIVVAALLUULL ZIILLEE ºII NNOOPPÞÞII DDEE TTEEAATTRRUU EEUURROOPPEEAANN,Brãila, 9-17 septembrie 2006

Actorii ºi recitalurile actoriceºti au fost„sarea ºi piperul” celei de-a doua ediþii aFestivalului brãilean, o manifestare pe

drept cuvânt europeanã, chiar dacã miezul eisavuros pentru un mittel-european ca mine aprovenit din sud-estul continentului, din niºteBalcani fermecãtori, traumatici ºi foarte-foarteeuropeni.

Numeroasele reprezentaþii, de toate tipurile,au fãcut din splendida clãdire a Teatrului „MariaFilotti” un fel de Mecca a mijlocului deseptembrie. Am remarcat la Brãila acelaºi lucru caºi la Baia Mare, cu doar câteva luni mai devreme:curiozitatea, pasiunea pentru teatru ºi pofta deevenimente a unui public nu prea rãsfãþat dinacest punct de vedere. Indiferent de calibrul orispecificul spectacolelor din festival, spectatoriibrãileni au umplut sãlile, încercând sã rezonezecât mai bine la tâlcul fiecãrei propuneri.

Iar propunerile n-au fost puþine, nici obositor-similare. Dimpotrivã, au fost într-atât de diverse,încât am simþit nevoia unui rãgaz de, iatã, maibine de o lunã, pentru a vedea ce a rãmas înmemorie din fiecare spectacol, în suflet dinfiecare emoþie.

Oferta „Zilelor ºi Nopþilor” brãilene a excelatîn reprezentaþii de mare public, dar ºi de marevirtuozitate. Indiferent dacã au fost comediiclasice, drame ori texte contemporan-postmoderne, ele au revelat excelenþi actori oriechipe. Fireºte, au fost ºi montãri mai puþinremarcabile, precum în orice conjuncturã de acestgen, ba chiar ºi dezamãgiri. Despre fiecare, însã,pe rând, fãrã a þine musai cont de programuldesfãºurãrii lor.

Pãlãria florentinã de Labiche, prezentatã deTeatr Powszcehny din Varºovia, a deschis seriaspectacolelor de virtuozitate a interpretãrii. Deºiiniþial am avut o rezervã în privinþa opþiuniirepertoriale, orice temere s-a risipit în primeleminute ale reprezentaþiei. Regizorul Piotr Cieplaka folosit actorii nu ca individualitãþi careinteracþioneazã din când în când, ci ca pe o masãde manevrã, mereu prezentã în scenã, cu ori fãrãreplici. Astfel, comedia bulevardierã a lui Labiche,cu poantele tipice, s-a transformat într-o comedieburlescã, de o irezistibilã vitalitate, în care fiecareprotagonist este, cu ori fãrã voie, implicat îneconomia acþiunii. Cãutarea pãlãriei florentine –pretextul descoperirii unor încrengãturi ºiîncurcãturi amoroase – nu mai e doar treaba unuipersonaj, ci, deodatã, a tuturor. Tonul esteaccentuat spre grotesc de-a lungul acþiunii, întruamuzamentul copios al publicului. Totul stã îndetalii fine, nu în ºuºe, ºi în profesionismulexcepþional al actorilor, care n-au ºarjat nici mãcaro secundã. Ceva din absurdul ionescian se simteîn acest spectacol, deºi introducerea unuiinterludiu cu un poem de Eliot, regizorul dorindsã atragã miza spre drama existenþialã, nu are

prea mare semnificaþie în economia semanticã aîntregului. Ce rãmâne din Pãlãria florentinã esavoarea unei comedii de formidabilã prospeþimeºi interpretarea unei echipe de actori redutabile.

În sfera postmodernismului s-a aflat Totuldespre femei de Miro Gavran, producþie aTeatrului din Klaipeda, Lituania. Spectacolminimalist, în cel mai bun sens al cuvântului.Personaje: trei femei, care joacã mai multe femei,conturând o poveste coerentã, cu individualitãþi,care se intersecteazã în cele mai variate situaþii,ipostaze, momente de viaþã. De la fiica incapabilãsã accepte o relaþie amoroasã la mama ceconsumã amar eºecurile fetelor sale ori la bunicadin azil care face nebunii de-a dreptuladolescentine, tot ce þine de existenþapostmodernã, cu alienarea, cãutãrile, ezitãrile sale,s-a vãzut în aceastã reprezentaþie de marerafinament, în care actriþele au trecut, în fracþiunide pauzã între scene, prin stãri contrarii,asumându-ºi identitãþi deseori divergente. NeleSavichenko, Valentina Leonavichiute ºi ReginaShaltenyute au dovedit, sub „bagheta” regizoralãa Daliei Tamulevichiute, un mare talent, dublatde o fantasticã mobilitate. Un spectacol cuceritor.

Alte trei spectacole, sud-estice, de aceastã datã,au confirmat remarcabile partituri actoriceºti.

Sunt din Albania, de Stefan Capaliku, înextraordinara interpretare a Emei Andrea (TheaterLaboratory XO5 & Odisea Theatre, Tirana), afost, probabil, piesa strãinã la care românii puteaurezona cel mai uºor. Povestea e balcanic-amuzantã-amãruie: o tânãrã femeie, reprezentantaAlbaniei într-un comitet european, îºi povesteºteexperienþa de est-european în Vest. De lasuspiciunile vameºilor ºi controlul absurd-vigilent

al bagajelor la ipocrizia întrunirilor „europene”,unde toþi dorm, schimbând apoi banalitãþientuziaste la cheful de dupã, totul altoit pe stareade dezrãdãcinare a eroinei, care vede defecteleþãrii sale, fãrã a mitiza însã Europa, spectacolul acomunicat un sentiment comun unei întregigeneraþii de est-europeni. Ema Andrea a jucat cuo expresivitate uluitoare, copleºind publicul, într-un decor simplificat la maximum. Ea este,alãturi de protagonista spectacolului urmãtor,revelaþia acestei ediþii a festivalului brãilean, oactriþã excepþionalã.

ªi tot o actriþã excepþionalã, în registru grav, afost turcoaica Fatma Oney, în superbul,emoþionantul monolog În spatele ochilor de NavaSemel, montat de Kemal Baºar la Teatrul de Statdin Ankara. Piesa este confesiunea unei mamedespre copilul sãu mongoloid, despre lupta eipentru a-i asigura o viaþã normalã, despre lupta

ªi eu sunt un balcanic... (I)Claudiu Groza

teatru

Adonis Philipi, directorul Festivalului de Teatru dn Elbasan (Albania), Claudiu Groza, dramaturgul Dumitru Crudu ºi regizorulMihai Lungeanu, în faþa Teatrului „Maria Filotti” foto: Ionuþ Sociu

foto: Claudiu Groza

3311




de a-i face loc acestui copil în lume. O lumeindiferentã, crudã, în care toleranþa e de fapt unrãgaz pânã la scadenþa cumplitã a excluderii. PiesaNavei Semel s-ar referi, conform prezentãrii, laperioada holocaustului ºi la o societate careexcludea orice diferenþã. Totuºi, textul, care nu dãdate cronotopice precise, se dovedeºte ºi aziextrem de traumatic, punându-te în postura de ajudeca altfel pe cel de lângã tine, dar care nu-þiseamãnã... Fiecare din noi e expus acestei traume,chiar în secolul 21. Fatma Oney a reuºit sãtransmitã cumplita emoþie a întâmplãrii dramaticechiar într-o limbã necunoscutã publicului. Suntconvins cã, chiar ºi fãrã titrarea rece, lateralã, atextului, doar cu un rezumat, aº fi avut lacrimi înochi, precum majoritatea spectatorilor, la finelereprezentaþiei. În spatele ochilor face parte dinacea categorie de spectacole care se pãstreazã nuneapãrat în memorie, cât în sertãraºul cu afectepe care-l deschidem doar uneori, în momenteprivilegiate.

Câteva spectacole româneºti au evoluat înnota onorabil-ghiduºã a reprezentaþiei de club,marcând formule regizorale/interpretativeingenioase ºi o prospeþime tonicã.

O staþie... de Peca ªtefan – primul text alautorului – i-a permis regizoarei Carmen Vidu sãconstruiascã, la Teatrul de Comedie din Bucureºti,un spectacol colorat, original, precum„manifestele” artistice ale avangardelor interbelice.Un soi de „teatru manga”, dupã cum afirmã chiarregizoarea. Pretextul reprezentaþiei e un dialog, unfel de flirt adolescentin într-o staþie de autobuz,cu tot slangul unei astfel de situaþii. Carmen Vidu

i-a folosit pe Irina Duþã ºi Toma Cuzin ca pe unfel de pãpuºi executând un ritual social-erotic,totul pe fundalul video plin de culoare al uneipoveºti. O tinereþe vitalã transmite acest spectacolsimplu ºi plastic-vizual, plin de senzaþii, care m-afãcut sã tânjesc dupã anii mei de (mai) demult.

ªapte zile din viaþa lui Simon Labrosse deCarole Frechette, montat de Dan Tudor la TeatrulLuni de la Green Hours este ceea ce s-ar numi unspectacol tipic de club. Jucat însã foarteprofesionist ºi construit cu ingeniozitate. Eroulpiesei e un tip care nu mai are nimic ºi ar faceorice pentru niºte bani. Ar lua chiar asupra sagrijile oamenilor. Doar sã fie plãtit pentru asta.Povestea sa e auto-naratã, cu haz dar ºi cu un soide disperare, iar personajele din jur, cu careSimon interacþioneazã, se dovedesc ºi ele niºte...personaje, precum bizarul erou principal. ªaptezile... seamãnã uneori cu un jurnal de balamuc,într-atât de trãznite sunt situaþiile la care seapeleazã. Dan Tudor, Mihaela Teleoacã ºi MariusDrogeanu au conturat expresiv aceastãdimensiune dezaxat-nãucitoare, într-un spectacolscurt, alert, savuros.

Greu de rezumat, întrucât se bazeazã pegaguri vizuale, precum un film mut, a fostUmbrele pentru lacrimi, o mimodramã realizatãde Ovidiu Mihãiþã la Auãleu Teatru de Garaj ºiCurte din Timiºoara. M-am felicitat cã, deºi amspectacolul pe un CD, nu mi-am fãcut timp sã-lvãd. Live, evident, reprezentaþia a cãpãtat o cutotul altã culoare, o culoare gri-nuanþatã, oricât destraniu sunã. Umbrele pentru lacrimi este undemers cvasi-chaplinian, în care elemente,

evenimente, personaje, situaþii din cele maibanale, ori ieºite-din-comun, ale vieþii sunt redateîntr-o formulã ce-ºi iese din þâþâni. Un accident deautobuz, de pildã, este povestit-repovestit, cuamplificarea muþeascã a anumitor detalii desenzaþie. Un soi de gura lumii mimatã pare sã fieacest spectacol de bunã condiþie regizoralã ºiactoriceascã, uzând de un minimalism auto-ironicce n-a fost din pãcate sesizat de toatã lumea. Unzece pentru Ioan Codrea, actorul cu cel maipregnant aplomb. Un zece ºi pentru Auãleu, unteatru cu public, dar care rezistã doar prinîncãpãþânarea membrilor sãi.

Un demers uºor mai pretenþios, dar reuºit, afost fãcut de regizoarea Brigitte Louveaux laTeatrul Municipal Ariel din Râmnicu Vâlcea -Giocondele. Un spectacol despre destinul opereide artã, despre „modele” artistice, despre imitaþii,reproducerea industrializatã ori „adaptarea”contemporanã a obiectului artistic. Nimic eseisticîn reprezentaþie, în ciuda unui scenariu închegatcu un anume subtext. Dimpotrivã, actorii vâlceniau redat franc, cu umor ºi dezinvolturã, povesteapiesei, uzând relaxat de toate elemente cliºeicecare au conturat contextul dramatic. Faptul cãsubtextul serios n-a fost ostentat, ci doarsemnalat, pentru ca spectatorul sã ºi-l – eventual –asume a fost un alt merit al acestei producþii cuinserturi livreºti, nu tocmai accesibilã mareluipublic, dar îndeajuns de coloratã pentru a nu-lplictisi.

C u vioiciunea unui ludic îndrãgostit descenã ºi cu siguranþa unui profesionist,Horaþiu Ioan Apan vine în acest început

de stagiune la Turda pentru a demonta o prejude-catã insinuatã ca reproº în rândul cronicarilor dra-matici ºi a oamenilor de teatru, anume aceea cãregizorii ocolesc cu obstinaþie, mai ales în ultimultimp, piesa româneascã de actualitate. Mai multchiar, experimentatul (deja) regizor are curajul dea aduce pe scenã un text cvasi-inedit. Se pare cãpiesa s-a mai jucat în Moldova de peste Prut. Nudin creaþia subþire (la propriu ºi la figurat) aultimei generaþii de dramaturgi, pentru care sim-patiile congenerilor cresc, ci din sacul burduºit cumanuscrise al bãtrânilor consacraþi în epoca nea-grã cu piese “luminoase”, ocoliþi acum politicossau chiar ignoraþi. “Ce are a face de unde iei pro-dusul?”, pare a spune Apan, total dezinhibat.Dacã mãrul e rumen ºi îmbietor, muºti din el fãrãsã te întrebi din ce livadã a fost cules. ªi dupã cea tot cotrobãit prin livezile dramaturgiei originale,a scos la ivealã Te plãtesc ca sã mã iubeºti! deDan Tãrchilã. N-a stat pe gânduri, s-a înfruptatdin acest text cu plãcere, invitând spectatorii tur-deni sã facã acelaºi lucru.

E greu sã-l recunoºti pe autorul lui Io, MirceaVoievod în aceastã comedie zglobie, ruptã destructurile teatrului simbolic ºi istoric promovatecu sârg înainte, dar Te plãtesc ca sã mã iubeºti! eo piesã bine scrisã în registrul clasic, bazatã pe o

intrigã strânsã, comic rezolvatã, cu ºanse mari dea-ºi cuceri publicul.

Mult sirop ºi multã ceartã, confruntãri ºiînfruntãri violente ca-n telenovele. În loc de lacri-mi, umor. Aºa înainteazã subiectul. Tocmai deaceea, Horaþiu Ioan Apan a tratat piesa în regimde telenovelã parodiatã. Personajele ies dintr-unecran imens de televizor ºi sunt resorbite apoi totîn el. Regizorul ne convinge pânã la urmã cã prã-fuita tehnicã a quiproquo-ului funcþioneazã cusucces ºi în epoca vizualului. Cortine muzicale dela soap-show-uri tv la modã (Iartã-mã, Surprize,surprize sau Din dragoste) puncteazã persiflatorscenele-cheie, bogate în lovituri de teatru cu mizãemoþionalã. Amuzându-se copios de ceea ce seîntâmplã pe scenã, spectatorii realizeazã cât destupide sunt acele emisiuni tv în care emotivitateaeste exploatatã cu asupra de mãsurã, barbar,nepermis. Este o þintã atinsã în spectacolul tur-dean.

Înscenarea unei pretinse logodne între un stu-dent, copil de bani gata ºi o vânzãtoare de par-fumuri declanºeazã lanþul de încurcãturi ºidezvãluiri ºocante în interiorul a douã familii pri-etene. Andy vrea sã punã capãt legãturii dintre elºi Mimi, soþia avocatului Florescu, ambii prieteniai pãrinþilor lui. Prilejul i se iveºte când ocunoaºte pe Maria Lazãr, care acceptã jocul.Scena confruntãrii dintre “rivale” pune în evidenþãresursele actoriceºti ale Oanei Rãdutzã, interpreta

Mariei. O evoluþie impetuoasã, de mare siguranþã,armonizatã cu temperamentul nãvalnic al person-ajului. Ridicarea la aceastã cotã este impusã dejocul Doinei ªoproni, care reuºeºte sã evidenþiezenu numai senzualitatea nestãpânitã a seducãtoareiMimi Florescu, dar ºi calitãþile ei de bãtãioasãintrigantã. Stelian Roºian are o sarcinã grea. Aceeade a acoperi cele douã dimensiuni ale personaju-lui Andy Cristescu: sensibilitatea care mergemânã în mânã cu timiditatea trucatã ºi combativi-tatea fãrã rezerve. Nina Antonov, în rolul mameilui Andy, accentueazã cu tact atât latura parodicãa personajului cât ºi puseurile patetice. Mai rigidla început, tatonând partitura, pare Cornel Mironîn rolul tatãlui. O spectaculoasã intrare faceGinuc Criºan în rolul avocatului Florescu, atrãgân-du-ºi simpatia publicului ºi pãstrând-o pânã lareplica finalã. Fãrã reþineri a abordat MihaelaDeceanu rolul Madamei Rica. Rezultateleobþinute au fost rãsplãtite prin sinceritateaaplauzelor.

Mergând pas cu pas pe urmele siropului scurspe drum din prea plina teleguþã a telenoveleinaþionale, ironizând cu fineþe tarele genului, spec-tacolul poate primi nuanþe de criticã ºarjatã chiardacã regizorul nu a þintit neapãrat asta. Dinamuzamentul general se reþine proverbul evreiescstrecurat de dramaturg la un moment dat cabutadã plinã de învãþãminte: “Tot ce poþicumpãra cu bani e ieftin”. Poate fi ºi o replicã latitlu, nu-i aºa?

Mizez pe un succes de salã cu acest specta-col, modest în aparenþã ºi din punct de vedere alscenografiei semnate de Dan Felecan, succes pecare Teatrul din Turda îl meritã.

Turda 2006

În loc de lacrimi, umorAdrian Þion

3322




De data aceasta, decernarea Premiului Nobelpentru literaturã nu a avut, ca în alþi ani, putereade a surprinde. Dimpotrivã, a fost destul deprevizibilã pentru acei chibiþi ai vieþii literare - nupuþini - care au înþeles cã în desemnareacâºtigãtorului poate mai importante decât criteriulvaloric sunt situarea politicã a scriitorului, gradulde persecutare instituþionalizatã a acestuia,vizibilitatea lui ca exponent al unei culturiperiferice. Unor concurenþi cu substanþã, precumPhilip Roth, Joyce carol oates, sirianul Adonis sauisraelianul Amos Oz, le-a fost preferatromancierul turc Orhan Pamuk, pânã acum un antotal necunoscut în România (nu e pentru primadata când Academia Suedezã ridicã un colþiºor devãl de pe ignoranþa noastrã). Aceasta poate aveaceva de-a face cu faptul cã, în ultima vreme,Turcia a polarizat atenþia cercurilor politice, fiindaspru criticatã (mai recent de cãtre Parlamentulfrancez), ca þarã ce râvneºte la intrarea în UE,pentru palmaresul neconvingãtor al politicii eifaþã de minoritãþi. Or, Orhan Pamuk este unadintre puþinele voci din interior care cerguvernului sã-ºi asume responsabilitatea pentrutratamentul aplicat kurzilor ºi pentru genocidularmean, întreprins acum circa 90 de ani, pevremea lui Mustafa Kemal Atatürk, din credinþaeronatã cã purificarea etnicã poate fi realizatã cusabia. (Acest episod ruºinos din istoria Turcieimoderne este foarte frumos dez-abstractizat ºiredat în termenii unor istorii personale de cãtreromancierul britanic Louis de Benières, în FallenLeaves.) Nu dorim însã, cu niciun preþ, sãminimalizãm valoarea realã a scriitorlui turc,altminteri bine cunoscut în Occident, majoritateacãrþilor sale fiind traduse în germanã, francezã ºienglezã. (La noi, probabil anticipând verdictulAcademiei Suedeze, editura "Curtea veche" apublicat versiunea româneascã a romanului Mãnumesc Roºu acum câteva luni.) De fapt, cãrþilesale au fost traduse în peste 20 de limbi europeneºi autorul a primit numeroase alte distincþii,dintre care cele mai importante sunt Prix de laDécouverte Européenne (1991) ºi Premiul pentruPace al Târgului Internaþional de Carte de laFrankfurt, în 2005. Noi înºine, Ing. Licu Stavri,am reprodus, într-un "Flash-Meridian" din varã,selecþiuni dintr-un interviu acordat de romancierpublicaþiei Le Monde des livres, subliniindvaloarea indisputabilã a operei sale. Cu altecuvinte, Pamuk îºi meritã cununa de lauri înaceeaºi mãsurã în care ºi-ar fi meritat-o scriitoriipomeniþi la început. Sau chiar mai mult decâtunii dintre ei. Aplauzele presei internaþionale potfi luate drept o dovadã suplimentarã a valabilitãþiiacestei aserþiuni. În The Guardian, criticul RobertMcCrum scrie cã Academia s-a orientat binepremiind un scriitor, care, se spune în justificareapentru acordarea premiului, "cãutând sufletulmelancolic al oraºului sãu natal, a descoperitsimboluri noi pentru ciocnirea ºi întrepãtrundereaculturilor" din Turcia modernã. "Pamuk este unmare scriitor ºi premiul este cât se poate dejustificat."

Ferit Orhan Pamuk s-a nãscut la Istanbul, la 7iunie 1952, într-o familie de industriaºi bogaþi(descrisã în romanele Cartea neagrã ºi Cevdet Beyºi fiii sãi, sau în memoriile personale intitulateIstanbul. Timp de trei ani, la insistenþele familiei,a studiat arhitectura la Universitatea Tehnicã dinIstanbul, dar, simþind chemarea hârtiei albe ºi apenei, a abndonat studiile de arhitecturã pentrucele de jurnalism, obþinându-ºi diploma de laUniversitatea din Istanbul în 1976. A petrecut treiani (1985 - 1988) în Statele Unite, la ColumbiaUniversity ºi la University of Iowa. Întors laIstanbul, a trãit acolo pânã anul acesta, când s-aîntors în America, unde este visiting professor laColumbia. Prima carte, Cevdet Bey ºi fiii sãi,publicatã în 1982, a câºtigat premiul pentruroman "Orhan Kemal" în 1983. Cel de al doilearoman, Casa tãcutã, a primit premiul "Madarali"pentru roman, iar romanul istoric Castelul alb,din 1985, a câºtigat, în 1990, premiul ziarului TheIndependent pentru proza strãinã. În 1990,romanul Cartea neagrã a devenit extrem depopular ºi controversat în þara natalã a autorului.Cam din 1995, Orhan Pamuk s-a implicat înpoliticã, luând poziþii antagosniste faþã deguvernul turc în ceea ce priveºte problema kurdã.Romanul din 2000, Mã numesc Roºu, i-aconsacrat renumele internaþional, fiind tradus în24 de limbi ºi câºtigând, în 2003, IMPAC DublinAward. Cea mai recentã operã de ficþiune a luiOrhan Pamuk este Zãpada (2002), care, dupãtraducerea în englezã, a fost inclusã pe lista celormai bune zece cãrþi ale anului 2004 întocmitã deziarul The New York Times. Urmãtoarea carte,Istanbul - memoria unui oraº, a fost publicatã în2003. În 2005, câþiva avocaþi turci l-au dat înjudecatã pe Orhan Pamuk pentru afirmaþiilefãcute unor ziariºti strãini despre genocidularmean ºi uciderea kurzilor în Anatolia. Subpresiunea opiniei publice internaþionale, acuzaþiileau fost retrase în ianuarie 2006. A cântãrit greusprijinul unor autori de prima linie, ca JoseSaramago, Gunther Grass, G. Garcia Marquez,Umberto Eco, John Updike, Carlos Fuentes etc.care, într-un comunicat comun, au susþinut cãacuzaþiile aduse lui O. Pamuk sunt o violare adrepturilor cetãþeneºti. (Wikipedia)

Mã numesc Roºu, cartea cea mai tradusã ºimai apreciatã a romancierului turc, este, înaparenþã, un roman istoric, gen în care Pamukpare sã exceleze. Toate cãrþile sale de inspiraþieistoricã au, însã, reverberaþii notabile înactualitate ºi multe au ca substrat contactele sauconflictele dintre civilizaþia islamicã ºi ceacreºtinã. Astfel, Castelul alb este povestea tristã aunui stãpân musulman ºi a sclavului sãu creºtin,desfãºuratã pe fundalul secolului al XVII-lea.Întâmplãrile din Mã numesc Roºu se desfãºoarãîn vremea sultanului Murat III, în Istanbuluisecolului al XVI-lea, iar romanul amestecãdescrierea realistã cu tratamentul simbolic, cuelemente de mister ºi aventurã, semãnând mult,ca formulã narativã, cu Numele trandafirului. Oreuºitã combinaþie între romanul poliþist, cel

istoric ºi cel filosofic, Mã numesc Roºu, departede a fi un simplu roman istoric, posedã o forþãnarativã ºi o ºtiinþã de îmbinare a detaliilor careunesc trecutul cu prezentul, relevând perenitateaartei, dar ºi perenitatea problemelor cu care seconfruntã artistul. Experienþa lecturii acestei cãrþia fost asemuitã cu scufundarea într-un visîncântãtor. John Updike este de pãrere cã Pamuka moºtenit rãbdarea ºi ingeniozitatea în mânuirealimbii de la Proust ºi Thomas Mann, dar cãtalentul sãu se pune în slujba unui sens profundal enigmaticului. Mã numesc Roºu are o structurãcomplexã, de povestire cu etaje ºi sertare, estelucratã cu meticulozitatea ºi delicateþeafiligranului, iar trecutul cultural al Turciei estetratat cu cele mai fine procedee postmoderne.

Un alt premiu, de mai micã anvergurã, a fostdecernat, în Marea Britanie, romancierei KiranDesai. Este vorba, fireºte, despre Premiul Mann-Booker pe 2006, care încununeazã strãdaniileliterare a unei romanciere de origine indianã, fiicamult mai cunoscutei autoare Anita Desai.Romanul premiat se numeºte The Inheritance ofLoss (Pierderea moºtenitã) ºi se petrece undeva lapoalele Himalayei, unde sosirea nepoatei sale ºi aiubitului acesteia, precum ºi evenimentele politice(insurgenþa nepalezã) îl împiedicã pe un bãtrânjudecãtor sãtul de viaþã sã-ºi gãseascã liniºteasufleteascã în singurãtatea demult râvnitã. La 35de ani, Kiran Desai este cea mai tânãrã laureatã apremiului Mann-Booker. Pânã la anunþareacâºtigãtorului, la 10 octombrie 2006, favoritã eraconsideratã Sarah Waters cu The Night Watch(Plantonul de noapte).

Nobel ºi alte premiiIng. Licu Stavri

flash-meridian

3333




Din acest an, Opera Naþionalã Românã din Cluj-Napoca, are un nou director, deocamdatã “ad-interim”, în persoana tânãrului regizor RareºTrifan. Rareº Trifan este absolvent al UniversitãþiiNaþionale de Muzicã Bucureºti, licenþiat în regie operãºi teatru muzical, a studiat la Academia Naþionalã deArtã Dramaticã din Roma, este absolvent al IndianaUniversity School of Music din SUA (a doua instituþiemuzicalã ca prestigiu, dupã Julliard New York), arediplomã de merit la University of Florida înscenografie, este absolvent al institutului demanagement cultural la The Kennedy Center for thePerforming Arts din Washington DC.

– Cu ce demersuri veþi încerca sã captaþi atenþiaiubitorilor genului liric? Ce repere pregãteºte OperaNaþionalã Cluj în stagiunea 2006-2007?

– Aceastã stagiune are o semnificaþie deosebitã, întoamnã se împlinesc 100 de ani de la ridicareaedificiului în care Opera ºi Teatrul Naþional clujeanconvieþuiesc. Poate este o coincidenþã, sau nu, sã-miîncep directoratul în acest moment aniversar, daroricum mi-aº dori ca momentul sã fie de bun augur,mai ales cã ºi renovarea edificiul în exterior se apropiede finalizare. Îmi doresc ca aceastã renovare sãînsemne mai mult decât o reparaþie exterioarã, ºi maiales sã devinã o “renovare” a gândirii, a conºtiinþeicelor care lucreazã aici.

– Aceastã premierã ar putea sã însemne oorchestrã nouã, un cor nou, un ansamblu de baletnou, sau doar o renovare a celor vechi?

– Am o mare încredere în “vechea gardã”, cu caream realizat momente deosebite. Am mare încredere înforþa lor, în capacitatea lor de a se regãsi ºi de a sereorganiza. Este deosebit de important pe cine alegi înfruntea acestor ansambluri pentru cã acel prim dirijor,acel maestru de cor sau acel regizor invitat trebuie sãfie un om cu carismã, care sã ºtie sã-i inspire ºi peceilalþi. Cred cã aceasta a fost mare lipsã, de mulþi aniîncoace, la opera clujeanã.

– Se spune “corul cântã cum cântã dirijorul” – prinextensie orchestra sunã cum ºtie dirijorul. Îmiamintesc, din programele de salã din 1940, cândOpera Naþionalã clujeanã era în refugiu la Timiºoara,cã opera din Cluj avea cinci dirijori permanenþi dincare doi italieni. Astãzi în 2006 câþi dirijori permanenþiare Opera?

– Din punct de vedere al dirijorilor… nu suntem încea mai fericitã situaþie, este adevãrat. Vom organizaun concurs pentru ocuparea unui post de prim dirijor,apoi pentru al doilea dirijor. E adevãrat, orchestra arenevoie de un dirijor care sã o ridice, sã lucreze cu ea,sã-i formeze pe cei mai tineri, sã “desprãfuiascã”spectacolele noastre. Nu este vorba doar de pregãtireamuzicalã, la fel de importantã este ºi regia ºiscenografia spectacolelor. Avem nevoie de realizatori,de creatori în adevãratul sens al cuvântului. Sunt la zicu ce se petrece pe plan mondial în aria spectacolelorde operã. Nu mai putem continua cu spectacole deun standard îndoielnic cu care nu ne putem mândri.Cum ºtiþi, anual opera se angajeazã în turnee pestehotare. Ei bine, aceste turnee vor fi fãcute de acum încolo pe scene tot mai importante, în condiþii tot maiavantajoase, desigur dacã ºi spectacolele noastre voravea altã calitate. Asta e o condiþie absolut fireascã.Publicul va veni în numãr mai mare dacã va avea cesã vadã, regii interesante, scenografii strãlucitoare,interpreþi de seamã.

– Dupã film, opera este imediat cea maicostisitoare dintre arte, unde chiar ºi costumele,tapiþeriile ºi mobilierul au importanþa lor,nemaivorbind de ansamblurile celelalte ºi de interpreþi.Pe vremuri chiar ºi figuranþii erau importanþi. Dintreaceºti figuranþi s-au ridicat mai târziu maripersonalitãþi. Sã amintesc doar un singur nume ilustru:Florin Piersic, care a fãcut figuraþie la Opera Naþionalãdin Cluj. De zeci de ani figuraþia a dispãrut de pescenã. În Aida, de exemplu, “mulþimea” era formatãdintr-un singur lãncier, regretatul domn Þigãreanu.Cum va fi de acum înainte?

– Problema pleacã de la regia acestor spectacole.Nu a fost întreþinutã aºa cum s-a fãcut regia iniþialã, ºide la o stagiune la alta s-au operat modificãri ºi“îmbunãtãþiri” cu optica pecuniarã în prim plan. Înultimã instanþã este de fapt o problemã de concepþie.Eu îmi doresc ca începând din aceastã stagiune, nunumai sã aduc titluri noi, ci sã reînnoiesc titlurileconsacrate, precum Aida, Trubadurul, Boema,Rigoletto ºi celelalte. În acel moment voi aduceregizori care au experienþã pe scenele de teatru sauoperã din þarã. Normal cã ei vor aduce odatã cuconcepþia lor ºi cerinþele de figuraþie, miºcare scenicã,actori, soliºti etc. ªi voi lãsa la latitudinea lor – în ceeace priveºte spectacolele vechi, uzate moral, depãºitedeja, plus acea rutinã care a contribuit la ruinarea lor –sã-ºi gãseascã un “medicament”, un alt concept.

– Stagiunea s-a deschis la 1 octombrie 2006 cuAida, lucrare care a fost prezentatã ºi în premiera de lainaugarea Operei din Cluj, la sãrbãtorirea a 50 de anide existenþã a Operei, dar ºi la debutul stagiunii 2006-2007. E o simplã coincidenþã sau este o alegere voitã?

– Este o alegere voitã, aproape cã este o tradiþie sãdeschidem stagiunile cu Aida, este un spectacol parcãscris pentru un asemenea eveniment ºi ne-am gânditcã, poate, ºi la centenarul clãdirii Operei ºi a Teatruluisã fie de bun augur. Sã vã reamintesc cã aºtept cuinteres ca toþi iubitorii genului liric sã ne onoreze cuprezenþa ºi sper eu sã remarce cã “ceva s-a schimbat”.

Interviu realizat deCiprian RRusu

„Avem nevoie de realizatori, decreatori în adevãratul sens alcuvântului”

De vorbã cu Rareº Trifan, directorul Operei Naþionale Române Cluj-Napoca

muzica

literaturã ºi film

Amelie Nothomb a lucrat în 1990 într-una dincele mai mari firme japoneze. Romanul Uimire ºicutremur, scris în 2001 ºi recompensat cu MarelePremiu pentru roman decernat de AcademiaFrancezã, redã cu umor ºi luciditate respectivaexperienþã. Nãscutã în 1967 în Japonia, AmelieNothomb e fiica unui ambasador belgian. Trãieºteîn Japonia, China, SUA ºi scrie romane echilibrateºi expresive, extrem de convingãtoare. Igienaasasinului a devenit un best-seller. Autoarea a maiscris Peplum, Atentat, Mercure, Cosmeticaduºmanului, Metafizica tuburilor etc.

Japonia înseamnã triumful tehnologiei. LuiRoland Barthes politeþea îi apãrea ca fiind prinexcelenþã un exerciþiu al vidului. Viaþa personalãnu trebuie sã transparã. Interesele intreprinderiitrebuie puse pe prim-plan. Cum începe romanulUimire ºi cutremur? Cu sosirea ei la ultimul etaj alimobilului. Acolo domnul Haneda era ºefuldomnului Omochi, care era ºeful domnului Saito,care era ºeful domniºoarei Mori. „Iar eu nu eram

ºefa nimãnui”, conchide autoarea pe 8 ianuarie1990, când liftul o „scuipa” (traducere de DragoºBobu, Polirom, 2002) la ultimul etaj, iar fereastradin capãtul holului „m-a aspirat ca hubloul spart alunui avion”. Deodatã, oraºul se îndepãrteazã.

Alain Corneau (vezi Toate dimineþile lumii) atranspus pe marele ecran romanul AmelieiNothomb (Stupeur et tremblements, Franþa /Japonia, 2003; sc. ªi r. Alain Corneau; cu: SylvieTestud, Kaori Tsuji, Taro Suwa). O regie rafinatã,care sondeazã abisuri fascinante. Comicul devinecaptivant, iar actriþa Sylvie Testud e pur ºi simplustupefiantã. Muzica de Bach conferã gravitateacare contracareazã avatarurile filonului comic.

La începutul filmului e grãdina, pãmântul ºiprivirea copilului, care se transformã în adult. Gatacu nivelul de jos, începe plutirea aparatului defilmat peste ameþitoarele clãdiri. Oraºul vãzut desus, existenþa de roboþi, ierarhizarea, curãþenia,orgoliul nipon, supercivilizaþia, birouri labirinticeºi, mai ales, ºtiinþa zâmbetelor. În prim plan,

mereu, uluirile personajului pânã la sfârºitul aceleiexperienþe. Finalul filmului adoptã simetria. De lafereastra de sus vom coborî spre grãdina de laînceput! ”Câtã vreme vor mai exista ferestre, pânãºi cea mai mãruntã fiinþã omeneascã de pepãmânt îºi va avea partea sa de libertate.”Personajul se joacã de-a cãderea în gol, e ca odetaºare de cliºee ºi de stereotipii. Filmul rezolvãîn mod fascinant plonjãrile imaginate de eroinã.Confruntãrile celor douã mentalitãþi – orientalã ºioccidentalã – conferã o savoare aparte. Eroinaafirmã cã memoria sa funcþiona dupã principiulWC-ului: „Seara, trãgeam apa. O perie mentalãelimina ultimele urme de murdãrie”. Cu toateacestea, în fiecare dimineaþã „closetul meu cerebralera mânjit din nou”. Regizorul Alain Corneauserveºte textul literar cu o seriozitate impecabilã. Afilmat în cartierul parizian La Defense, alt simbolal modernitãþii care angoaseazã.

Uimire ºi cutremurAlexandru Jurcan

Foto: Vakarcs Lorand

3344




film

Cred cã cinematografia româneascã a intrat,în sfârºit, sub o zodie fastã. Numai înultimele sãptãmâni am avut parte de nu

mai puþin de trei premiere româneºti remarcabile:Cum mi-am petrecut sfârºitul lumii al lui CãtãlinMitulescu, A fost sau n-a fost? al lui CorneliuPorumboiu ºi, acum, Hârtia va fi albastrã al luiRadu Muntean (România, 2006; sc.: RãzvanRãdulescu, Alexandru Baciu, Radu Muntean; r.Radu Muntean; cu: Paul Ipate, Adi Carauleanu,Dragoº Bucur, Andi Vasluianu, Dana Dogaru, IonSapdaru). Dacã în cazul primelor douã titluriavem de-a face cu debuturi, în cazul flmuluiasupra cãruia voi stãrui este vorba despre - deja! -un "veteran", Radu Muntean aflându-se la al doilealungmetraj de ficþiune, dupã Furia (2002).(Aproape cã mi-e teamã de aceastã "invazie", ºtiindcã o prea mare fericire atrage dupã sine o nenoro-cire. Sã sperãm cã nu va fi aºa!)

Ce se întâmplã în Hârtia va fi albastrã? N-amsã deconspir misterul titlului, vreau doar sã spuncã este unul dintre filmele româneºti - ºi nunumai! - realizat cu o economie de mijloacetehnice, faptice ºi de dramaturgie extremã. Practic,acþiunea se desfãºoarã pe parcursul unei singurenopþi, amintind de Moartea domnului Lãzãrescual lui Cristi Puiu, dar miza fiind cu totul alta. Evorba de noaptea dispre 22 spre 23 decembrie1989, adicã în plinã Revoluþie. Un pluton de sol-daþi în termen, înrolaþi în miliþie, "nucleul" uneimaºini blindate de intervenþie, condus de blajinullocotenent Neagu (Adi Carauleanu), patruleazãprin Bucureºtii acelor vremuri. Costi (Paul Ipate),un soldat în termen "dizident" (de fapt doar uninocent de bunã credinþã), dezerteazã pentru amerge sã apere televiziunea. Gest nobil, aproapeincredibil în atari condiþii. Din fericire, regizorulcoscenarist nu marºeazã pe latura eroicã afaptelor, un eroism discutabil (ºi spun acest lucruîn cunoºtinþã de cauzã, eu însumi fiind un simplusoldat în acel decembrie tot mai îndepãrtat, dardeloc irelevant). Timp de o orã ºi jumãtate, câtdureazã filmul, suntem alãturi de destinele acestorpersonaje ºi ale altora, retrãim alãturi de ei atmos-fera acelor zile ºi - din nefericire - realizãm vrândnevrând faptul cã totul a fost o mare cacealma.Ceea ce reuºeºte Radu Muntean, repet: cuextreme de puþine mijloace, este sã redea stareade spirit din decembrie 1989, sinceritatea,inocenþa ºi nevinovãþia celor care atunci au riscat,s-au sacrificat, din nefericire unii la propriu, pen-tru, ºi nu vreau sã folosesc cuvinte mari, dar nuam de ales - pentru libertate, pentru ceea ce, bunsau rãu, trãim azi. Este impresionantã puterea desugestie a naraþiunii aproape statice, lipsitã despectaculozitate, prin care Radu Muntean - în cutotul alt registru decât cel din Furia - ne introduceîn atmosfera unui moment cu adevãrat istoric (fil-mul s-ar fi putut intitula foarte bine ºi… Aºa vãplace istoria?).

Hârtia va fi albastrã a venit pe ecranele noastreîncununat deja de o serie de premii obþinute încãînainte de premiera naþionalã: Menþiunea specialãa juriului la Festivalul internaþional de film de laSarajevo, Premiul Confederaþiei Cinematografelorde Artã la acelaºi festival, Cel mai bun film laFestivalul internaþional de film Eurasia de laAntalya ºi Pemiul special al juriului la Festivalulde la Namur (Belgia) - ºi sunt convins cã acestaeste doar începutul carierei filmului. Nu maiinsist, vreau doar sã spun cã putem, în sfârºit,

merge liniºtiþi la filmele româneºti, în special lafilmele tinerilor regizori, debutanþi sau aflaþi la aldoilea ºi, sã sperãm, la al treilea (ºi aºa maideparte) film. (II.-PP.AA.)

.the ultimate trip: onRomanian revolution.

I. DDespre uun pprezent ffilmic rromânescTrei filme focalizînd revoluþia, în accente ºi

cãutãri diferite, însã toate în acelaºi an ºi toateîntr-un registru artistic cãruia nu putem decît sã-izîmbim respectuos. În suita aceasta de filme,Cum mi-am petrecut sfîrºitul lumii, A fost sau n-afost?, Hîrtia va fi albastrã, ordinea în care auintrat în circuitul cinematografic reflectã, pe de oparte, mãsura apropierii de o realitate obiectivã -un moment decisiv în istoria României, ºi mãr-turiseºte faptul cã, pe de altã parte, într-un re-gistru subiectiv, filmele au venit exact în ordineavalorii, dinspre cel mai slab spre cel mai bun.

În pelicula lui Cãtãlin Mitulescu, spre sur-prinderea ºi furia multora (din spaþiul critic), re-voluþia este evenimentul care, în sensurile comuneale vieþii, nu desparte o lume blamabilã, putredã,de un oarecare viitor mai bun... ci sfîrºeºte o lumepe care, dincolo de prezenþa politicului, o vedemcaldã, o lume unde omenia putea fi omenie, undevrajba între vecini nu era mai aprigã decît ar fiastãzi sau oricînd altcîndva, o lume în care puteaipetrece ºi puteai glumi pe seama insuportabililorconducãtori. E un film care nu plînge o epocã ºinici nu o acuzã fãrã discernãmînt, în sensul aces-ta, un film necesar!

Filmul lui Corneliu Porumboiu nu vorbeºtedespre revoluþie în mod direct. El vorbeºte desprefelul în care media se apropie în prezent de întîm-plãrile din decembrie `89. Spre deosebire deMitulescu, în al cãrui film revoluþia este unmoment în care istoria diegeticã ajunge, în A fostsau n-a fost? revoluþia este istoria filmului. Însãnu o istorie ca reproducere a realitãþii, ci o istoriedrept criticã a modalitãþilor talk-show de raportarela realitate.

În filmul sãu, Radu Muntean opreºte o istorierealã pentru a decupa un imaginar drum nocturn.Însã nu un drum dinspre întuneric spre luminã,adicã nu o abordare filmicã într-un registru miticºi într-o cãutatã rostire exhaustivã (cum sînt con-vulsivele miºcãri filmice ale lui Sergiu Nicolaescupe aceeaºi temã, la care voi reveni), ci oineluctabilã potecã dinspre un crepuscul înspre unacelaºi crepuscul, presupoziþii asupra unei realitãþiistorice în care au murit nedrept istoriile unoroameni. De ce nedrept? Fiindcã moartea lor, celpuþin în film, nu este rezultaul unei decizii obiec-tive, în cunoºtiinþã de cauzã, ci este confuzia par-ticularã, dar inexorabilã, finalã, a unui haos gene-ral ºi a unei confuzii generale. Haosul ºi confuziageneralã sînt pilonii pe care Radu Muntean îºialcãtuieºte discursul artistic (ipotetic) despre reali-tatea consumatã în iarna lui `89.

Ce au cele trei filme în comun? Faptul cã sîntforme de apropiere ale unui eveniment istoricreal. Mai mult, fiind vorba de artã, pot spune cãcele trei filme sînt refracþia unei realitãþi prinfiinþa unor creatori. Dacã din punct de vedereproblematic filmele lui Mitulescu ºi Porumboiusînt tipuri noi de re-prezentare a unui evenimentreal, Hîrtia va fi albastrã vine sã împlineascã ºi sãîncheie un demers început ºi continuat de unacelaºi (neobosit realizator de pelicule penibile în

ultimii ani) Sergiu Nicolaescu. Cel din urmã,încurcînd anchetele din comisiile senatoriale cuînfãþisãrile ºi caracterul artei (cinematografice),vine pe marile ecrane cu douã filme pe aceastãtemã: Point Zero (teoria conspiraþiei în revoluþie)ºi 15 (o ipocritã încercare de criticã a prezentuluiºi o cabotinã cãutare a unor adevãruri decem-briste).

II. UUn ffilm ddin pprezentul ccinematografic românesc

Hîrtia… îºi propune sã priveascã o traiectorierevoluþionarã restrînsã. Cîteva personaje tra-verseazã o noapte înspre ceea ce noi deja ºtim cãse va petrece. Coperþile filmului sînt o alegereremarcabilã. Pelicula debuteazã ºocant, apoi în totparcursul sãu expliciteazã cum anumite posibi-litãþi, precum mãcelul vãzut în debut, devin re-alitãþi: staþiile de emisie recepþie nu funcþioneazã,unii se vor eroi, dorinþa de libertate este mare,psihoza generalã e întreþinutã prin media, teroriºtiisînt peste tot, încît, într-o parafrazare amarã a luiSartre, putem spune nu numai cã ceilalþi sîntinfernul, ei sînt infernul pentru cã sînt teroriºti,iar în categoria lui ceilalþi oricine poate intra.ªocul era la fel de puternic ºi dacã deznodãmîntulnu era plasat la început, însã doar într-un registruemoþional post-filmic. Dacã moartea eroilor am fiaflat-o numai în final, pelicula îºi împlinea doarlatura sensibilã, însã ar fi rãmas o întrebare: de cea trebuit sã moarã tocmai ei? În construcþia aleasãde cãtre Muntean, întrebarea îºi pierde rostul ºiimportantã devine demonstraþia expusã între celedouã coperþi. Astfel, filmul îºi deschide cele douãlaturi: cea emoþionalã - ºi aici ingeniozitatea regi-zoralã este de subliniat, manipularea emoþionalãfiind una inversatã (deºi la un moment dat re-alizezi cã ei sînt cei care vor muri, aºtepþi finalulpentru cã doreºti sã fi vãzut în debut o greºalã deexpunere) - ºi latura conceptualã: filmul se prezin-tã sub forma unui discurs inductiv - enunþã îndebut concluzia, o sentinþã în fapt, apoi începe oamplã demonstraþie care sã valideze corectitudineaconcluziei, oricît de nedreaptã, nedoritã saudureroasã este ea. Faptul cã finalul filmului repetãdebutul filmului (acelaºi fapt diegetic), însã într-ofilmare dintr-un alt unghi, tocmai asta sugereazã:oricum am iscodi istoria (filmicã, realã, posibilrealã), sfîrºitul nu poate fi altul!

Cum acþioneazã conceptul asupra emoþiei? Filmul este cu atît mai nãucitor cu cît realizezi

cã, oricum ai privi, un alt final este imposibil!(L.M.)

Ioan-Pavel Azap & Lucian Maier

Hârtia va fi albastrã

Regizorul Radu Muntean

3355




(Urmare din numãrul trecut)

D espre perioada de preproducþie, depregãtire a viitoarei producþii, JeanGeorgescu remarcã: „Am recitit O noapte

furtunoasã cu gând de cinema ºi am constatat cãaceastã comedie constituie un scenariu perfect,dacã am putea spune, un scenariu comprimat.Cuprinde mult epic care depãºeºte cadrul strâmtal scenei, dar evolueazã admirabil în metrajulcinematografic. Desigur cã posibilitãþile teatrului,cãruia Caragiale i-a închinat talentul sãu, n-au fosttotuºi pe mãsura acestui geniu”.

Se ºtie cã, dupã redactarea scenariului, un pasimportant în construcþia viitoarei producþiicinematografice ºi implicit a bugetului general alfilmului este conceperea scenariului regizoral,adicã a decupajului care este, la urma urmelor, ofiºã tehnicã a povestirii cinematograficetraductibilã în final într-un deviz cadru. Astfel,aceste etape fac parte din prima parte a realizãriiunui film, ºi anume preproducþia. Cu toate cãexistau deja elemente ce anunþau un posibildecupaj – am vãzut în numãrul trecut cã ºiproducãtorul acestui film, doctorul IonCantacuzino, în varianta din 1939, cea în care arfi dorit ca filmul sã fie realizat de Rene Clair încadrul companiei cinematografice Pathe, aveacâteva importante observaþii legate de decupajulpropriului sãu scenariu –, regizorul JeanGeorgescu a reluat munca la decupaj (la al doileadecupaj, el mai având unul, cel pe care l-aînaintat CNC-ului în mai 1941) deoarece în urmaprospecþiilor, în urma realizãrii schiþelor de decor,în mod firesc vechiul decupaj a suferit esenþialemodificãri. Cea mai importantã modificare a fostaceea a fluentizãrii povestirii, a descopeririiepicului care se ascunde în spatele replicilor luiCaragiale. Era important a se oferi, dincolo decoerenþa necesarã oricãrei povestiri vizuale,plasarea personajelor într-un mediu scenograficfavorabil caracterizãrii acestora. Epicul observat deJean Georgescu se regãsea doar în ecoulîntâmplãrilor rostite de personaje – a se vedeaîntâmplãrile de la Union, urmãrirea Ziþei ºi aVetei, în plinã noapte, de cãtre Ricã, precum ºitoate evenimentele produse pe schela din spatelecasei lui Ipingescu. Asta presupunea realizareaunor spaþii-locaþii mult mai multe decât cele ceputeau fi oferite de planul scenei. Spaþii ºi timpicare, sugeraþi în plan dramaturgic, trebuiau sã seîmplineascã în cel cinematografic. Aceastãtransgresare a adus dupã sine, graþie excelenteiviziuni ºi har regizoral a lui Jean Georgescu, unplus de veridic, de realism cinematografic. Înbroºura redactatã în 1943 pentru prezentareafilmului de cãtre redactorul artistic al peliculei, pelinia celor observate mai sus, acesta scrie: „Dinpunct de vedere al adaptãrii cinematografice,aceasta a îngãduit scenaristului sã ne arate totceea ce scena reducea la un „sã vezi cum a fost”,sã evadeze dintre cei patru pereþi ai camereiconjugale ºi sã dea acþiunii un început, o gradaþieºi un final, presãrate cu nenumãrate episoade încare nu se mai oglindeºte numai o micã furtunãde o noapte în casa lui Jupân Dumitrache ci o„întâmplare bucureºteanã” de acum 70 de ani.Cât priveºte problema transpunerii dificile adialogului lui Caragiale pe ecran, ea constituie

unul din elementele care, din punct de vedere purartistic, prezintã în acest film cel mai mareinteres. Cãci nici un cuvânt din tot dialogulfilmului nu este strãin lui Caragiale. Atunci cândel nu este din Noaptea furtunoasã, este luat dingura altui erou al aceluiaºi autor. Dupã cum nimicdin ceea ce este esenþial – ºi trecut în conºtiinþanoastrã a tuturor – din textul comediei, nu a fostomis, ci cel mult aºezat într-o altã ordine,conformã cu gradaþia logicã a acþiunii. Oricât degrea a fost încercarea, ne-am impus aceastãobligaþie, pentru ca astfel nimeni sã nu poatãspune cã a fost trãdat spiritul lui Caragiale princolaborarea impurã a unui text strãin”. (Acestadmirabil text, veritabilã lecþie de scenaristicã,poate primul text-lecþie al istoriei filmuluiromânesc, gândit ºi tipãrit acum aproape ºaizeci ºicinci de ani, a apãrut într-un valoros volum numitProducþia cinematograficã din România, rod alunei harnice colaborãri dintre Academia Românãºi Arhiva Naþionalã de filme.)

Pe data de 22 mai Comitetul de direcþie altânãrului Oficiu Naþional al Cinematografieiaprobã un referat extrem de detaliat, de faptpartea de producþie a filmului, în care se regãseaudatele concrete ale viitorului film: schiþele dedecoruri ºi costume, etapele de lucru, scenariulregizoral, propunerile de distribuþie precum ºisuma finalã a acestei producþii (peste patrumilioane lei). Pentru aceastã primã perioadã seaprobã o sumã de 800.000 lei – sumã care va fiajustatã curând – ºi, o datã cu aceste primecheltuieli, ONC-ul începe un plan de achiziþii înprimul rând de aparaturã ºi tehnicãcinematograficã. Se vor achiziþiona reflectoaremoderne cu lentile Fresnel, ºine de traveling ºicãrucioarele-anexe ale acestora, obiectiveperformante, structuri scenografice care sãpermitã o paralelizare a costrucþiei decorurilor. Înaceeaºi sumã se vor realiza costumelepersonajelor, schiþele de decor urmate deconstrucþia acestora realizate de pictorul AurelJiquidi, probele de casting etc. Cei peste 1.200 demetri de peliculã alocaþi probelor cu actorii aurelevat un simþ deosebit al lui Jean Georgescu,doritor, împotriva curentului acelor timpuri carespunea cã doar actorii de la Teatrul Naþional ºtiusã-l joace pe Caragiale, sã aleagã actori poate maipuþin cunoscuþi dar mult mai apropiaþi depersonajele ºi spiritul piesei lui Caragiale. Subbagheta lui Jean Georgescu, creaþiile lui AlexandruGiugaru (Jupân Dumitrache), Iordãnescu Bruno(Nae Ipingescu), Radu Beligan (Ricã Venturiano),Maria Maximilian (Veta) au rãmas compoziþii dereferinþã în istoria filmului românesc.

Planurile lui Jean Georgescu ca ºi aleambiþiosului producãtor Ion Cantacuzino au fostdate peste cap de începerea rãzboiului. Regizorular fi vrut sã se foloseascã de o serie de exterioare,gãsite de el în Dealul Spirii, pentru a recompuneîntreaga hartã a geografiei acþiunii Nopþiifurtunoase. De aici ºi regretul lui, imensul sãuregret, de a nu fi putut filma întoarcerea Ziþei dela Union cu tramvaiul. Condiþiile de rãzboi ºi,deci, îndelungul camuflaj în care se gãseaBucureºtiul au impus filmarea într-o proporþie de95% în interior. Adicã, aºa cum aratã distinsulcritic D.I. Suchianu în cartea Nestematecinematografice, Bucureºtiul lui Caragiale, cel de

la 1876, a fost reconstituit în minusculul studiode pe strada Wilson. Acest spaþiu cu o laturã de30 de metri ºi cu o alta de 10 metri a fost iniþialun laborator de sunet ºi, prin urmare, a trebuit sãfie adaptat din mers cerinþelor realizãrii unuiproiect de o astfel de anvergurã. A construi peacest platou interioarele ºi, mai ales, exterioarele,era o aventurã. Trebuiau construite decorurileexterioare bucatã cu bucatã, în fragmente mici,care permiteau, odatã ce filmarea era executatã,sã fie schimbate cu altele pentru a recompune încele din urmã întreg exteriorul. O miºcare deaparat trebuia ruptã în mai multe fragmentetocmai pentru a se trece cu acþiunea în decorulurmãtor ce avea sã fie construit. Doaringeniozitatea ºi extrema dãruire a decoratorilor ºia tehnicienilor a fãcut ca acest proiect sã fie duspânã la capãt. În ciuda tuturor acestor piedici – sãmai adãugãm cã nu o datã, din pricina raiduriloraeriene lumina se întrerupea în mijlocul filmãriipentru ca, mai apoi, odatã cu venirea ei, cadreleafectate sã fie din nou filmate – în cele 81 de zilede filmare s-au filmat cincizeci de metri utili pe ziceea ce este cu adevãrat performant. S-au filmatcâte 12-14 ore pe zi, fiecare secvenþã s-a repetat –ca la teatru – de zeci de ori ºi numai dupã ce ease împlinea din toate punctele de vedere se puteada: „Atenþie! Motor! Acþiune!”.

Premiera a avut loc la cinematograful Aro pedata de 22 martie 1943 iar presa vremii aconsemnat uriaºul succes al acestei pelicule careera situatã cu certitudine la un nivel occidental.Filmul a fost interzis dupã 23 august 1944 ºi abiaîn 1953, odatã cu centenarul Caragiale, a intratdin nou pe ecrane.

Un amãnunt. Pentru activitatea depusã în cele22 de luni de muncã efectivã Jean Georgescu aprimit un onorariu de 250.000 lei ceea ceînsemna 10.000 de lei pe lunã. Un figurant, înacele timpuri, era angajat cu 1500 de lei pe zi. Uncalcul modest ne aratã cifra exactã cu cât a fostremunerat pe zi cineastul Jean Georgescu.

Fãrã sã vreau întreb, odatã cu remarca luiCãlin Cãliman, apropo de întoarcerea în 1941 alui Jean Georgescu în þarã: „Cine dintre româniiplecaþi se mai întoarce pe timp de rãzboi?” Maiales, aº adãuga, când dupã rãzboi a urmat ceea cea urmat...

26. Jean GeorgescuMarius ªopterean

1001 de filme ºi nopþi

D eschisã la Casa Tranzit de cãtre artistaSabine Kacunko (Germania) în ziuainauguralã a celei de-a V-a ediþii a

Academiei de Toamnã "Europa Artium", organi-zatã de Universitatea de Artã ºi Design Cluj-Napoca, în sãptãmâna 16-20 octombrie 2006,expoziþia Tempest on the Sea trasa o linie virtu-alã de demarcaþie între douã modalitãþi de abor-dare artisticã: Medii tradiþionale ºi /vs NewMedia. Accentul cãdea pe o proiecþie video - val-orificând estetic prospecþii efectuate cu un micro-scop de ultimã generaþie în lumea cristalografieiºi a microbiologiei - contrapusã oarecum materi-alitãþii agresive a unei uriaºe structuri/sculpturirealizate din bare metalice. Oscilând între con-trariile practicii artistice (unic/reproductibil, aut-enticitate/democraþie, autism/interactiv) artiºtiiprezenþi vizeazã în special procesul, contextul ºiintenþionalitatea intervenþiei lor. ChrisWainwright (Marea Britanie), decan al facultãþiiCentral San Martins, Universitatea de Arte,Londra ºi-a centrat expunerea în jurul acþiuniifotografice: "Sunt preocupat de un comporta-ment subiectiv ºi intuitiv asociat interacþiunii cuspaþiul în perioada de întuneric ºi de rãspunsul avarii registre de luminã, ca surse ale invaziei, ilu-minãrii ºi ale supravegherii". Dimensiunea social-politicã a iluminatului public - asociat cu puterea- urmãreºte efectul acestuia asupra prezenþeiumane. În proiectul sãu - Red Sea - autorul aver-tizeazã asupra încãlzirii globale folosind imagineafarului care emite fascicole intermitente deluminã sau doar un sector roºu. Este un exem-plu, subliniazã Chris Wainwright, de iluminat ºiproiecþie care depãºeºte sfera esteticului, sem-nificând un pericol potenþial. Joseph DeLappe, dela Universitatea din Nevada, Reno - artist media -susþine un gen de artã criticã, de protest social ºipolitic explicit, dezavuându-ºi chiar ºi propriileuneltele: "trãim cultural într-o lume tehnologizatãºi ne bazãm din ce în ce mai mult pe soluþiitehnologice pentru rezolvarea problemelorumane - pânã la înlocuirea oamenilor ºi a eveni-mentelor reale de cãtre media - cu încredereanoastrã nesãnãtoasã în cele mai rele fructe aleinvenþiilor noastre." Un clasic al fotografiei, RenéBurri, a introdus în aceste dezbateri, cu multãvervã ºi umor, un pol de referinþã atestat istoric.Pentru surprinderea "momentelor decisive", a ade-vãrului din spatele fotografiei, artistul trebuie sã-ºi mobilizeze integral creierul, inima ºi picioareleîntr-un demers extenuant menit sã documentezelumea. "Rãtãcirile" sale în timp ºi spaþiuurmãrind realizarea unor fotografii cu oamenicelebri, de la Picasso la Che Guevara sau LouisArmstrong, reportajele sale despre misiuneaApollo la Cape Canaveral ar putea furnizaoricând subiectul unui savuros ºi palpitant romande aventuri.

Mizând pripit pe faptul cã polemica dinceaArta sa bucureºteanã ar fi bine cunoscutã asis-tenþei, formatã în special din tineri studenþi ºiabsolvenþi de la "arte", Erwin Kessler a tratat

expeditiv "fundamentele istorice" ale acesteia.Recurgând la imagini irelevante estetic, aserþiunilesale privind arta din România interbelicã, opoz-iþia - simplificatã excesiv - între avangarda istoricã(bunã) ºi arta tradiþionalistã (rea) nu au susþinutdialectica unui discurs voit tranºant. Titlul,anunþat ºi aºteptat al conferinþei sale Vechilemedia, noile vechi media, a pãrut astfel, în egalãmãsurã, în contextul general al simpozionului,lipsit de acoperire. Transferul opoziþiei, în vir-tutea demonstraþiei, asupra grupului Prolog ver-sus Perjovski sau Gorzo, a nedumerit.Intenþionând sã indice tinerilor sãi ascultãtoricalea de urmat spre echivalare ºi vizibilitate inter-naþionalã, alta decât "ºcoala clujeanã de griuri",Erwin Kessler a întâmpinat doar aºteptatele ani-mozitãþi pentru etichetarea grãbitã ºi reductivã aunei realitãþi dinamice, mult diversificate,probând notabile reuºite. Chiar dacã nu s-a fãcutbine înþeles, intervenþia sa a animat spiritele,provocând asistenþa uºor obositã, la o reacþie vie,polemicã, inevitabilã unor necesare limpezirivizând stringente (auto)evaluãri ale comporta-mentului artistic clujean în context contemporan.

Prezenþa unui important galerist dinGermania, Heinz Bossert, a adus o notã opti-mistã, înviorând asistenþa. Expunerea sa Ce sãfaci/sau sã nu faci? a urmãrit familiarizarea pub-licului cu mecanismele pieþei internaþionale,modul de organizare ºi funcþionare a galeriei salesituatã în centrul istoric al Köln-ului (GaleriePingplatz 3), pol cultural tradiþional de primordin ºi gazdã a unor târguri de artã de referinþã.Orientarea mea spre viitor… ca ºi un artist, mãpoziþiionez pe piaþã ºi încerc sã ofer ceea ce nueste. Trebuie sã am un public þintã, un program,sã mã prezint. Este o luptã dificilã, trebuie sãcunoºti oameni importanþi iar lucrul cu artiºtiinu înseamnã doar alegerea lucrãrii ci ºi contactulcu personalitatea acestora, cu ideile lor despreartã, viaþa lor personalã." Enumerând criteriiledupã care îºi alege colaboratorii-artiºti, HeinzBossert a conchis, cã pânã la urmã, el fiind celcare ºi-a investit toþi banii, toatã energia ºi pasi-unea în galeria sa, gustul sãu personal are ultim-ul cuvânt.

Actuala arhitectã a catedralei din Köln,Barbara Shock Werner, Christoph Machat(Germania/România), Hans Peter Schwartz(Elveþia), Alan Jones (SUA), Liviana Dan(România), reuºitele expoziþii ale studenþilor ºiprofesorilor univeritãþii-gazdã - despre care vommai vorbi - focalizând concentric experienþe artis-tice diverse au contribuit la rândul lor la rele-vanþa temei alese.

Model de integrare europeanã de succes pro-pus de Universitatea de Artã clujeanã, de rectorulacesteia Ioan Sbârciu, Europa Artium 2006 seînscrie pe orbita evenimentelor menite sã restitu-ie cetãþii imaginea ei de centru cultural de anver-gurã internaþionalã.

3366

Black Pantone 2247 UU -vviolet

Black Pantone 2247 UU -vviolet

plasticape la ClujClaudiu GrozaScriitori, pãpuºi, pereþi de exponate... 2

editorialSergiu Gherghina, George JiglãuRomânia în prag de aderare. Pregãtitã sau încã visãtoare? 3

eveniment Irina PetraºCuvinte despre Cuvinte 4

cartea Ioana CistelecanSinele ºi ficþiunea 5

Graþian CormoºSolidaritate de generaþie 5

imprimatur Ovidiu Pecican Mitul istoricilor 6

sare-n ochi Laszlo AlexandruZece sofisme (II) 7

telecarnet Gheorghe GrigurcuPagini de jurnal 8

grafii Mircea MuthuPerspective cavaliere 8

incidenþe Cãlin Cristian PopGrecii în faþa infinitului 10

puncte de vedereAurel SasuIsteria codului 12

poeziaEchim Vanceaexerciþiu executoriu 13

prozaVasile PinteaTata 14

universitariaAndrei Marga în dialog cu David Ward„Europa îºi suprastandardizeazã programele astfel încât descurajeazã studenþii ºi le împiedicã dezvoltarea creativitãþii” 15

arhivaLiviu Petrescu: „Ceea ce mã face sã mã simt bine în aceastã exis-tenþã este prospeþimea, vitalitatea ºi spontaneitatea tinerilor” 18

interviuDe vorbã Daniel Knorr„Arta criticã urmãreºte sã întroducã partea cea mai criticã a discursului în spaþiile în care sistemul este reprezentat“ 20

remarci filosoficeJean-Loup d’AutrecourtFalsurile ºi imposturile ºtiinþifice (I) 22

intermezzo clujeanPetru PoantãEnciclopedia “Minerva” 26

rememberTudor IonescuCu finul meu pe Titulescu 27

ex abruptoRadu ÞuculescuPanek Kati 27

tutun de pipãAlexandru VladGeamurile toamnei 28

translaþiiHoria CãpuºanPovestea unei înnebuniri 28

epiderme de bazalt Mihai DragoleaPiatra, consulul ºi hoþul 29

zapp-media Adrian ÞionRomânia dezbrãcatã 29

teatru Claudiu Grozaªi eu sunt un balcanic... (I) 30

Adrian ÞionÎn loc de lacrimi, umor 31

flash-meridian Ing. Licu StavriNobel ºi alte premii 32

muzica De vorbã cu Rareº Trifan, directorul Operei NaþionaleRomâne Cluj-Napoca„Avem nevoie de realizatori, de creatori în adevãratul sens al cuvântului” 33

literaturã ºi film Alexandru JurcanUimire ºi cutremur 33

film Ioan-Pavel Azap & Lucian MaierHârtia va fi albastrã 34

1001 de filme ºi nopþiMarius ªopterean 26. Jean Georgescu 35

ex-librisLivius George IleaEuropa Artium 2006 36

sumar

ABONAMENTE: Cu ridicare de la redacþie: 90.000 lei, 9 lei – trimestru, 180.000 lei, 18 lei – semestru, 360.000 lei, 36 lei – un an

Cu expediere la domiciliu: 144.000 lei, 14,4 lei – trimestru, 288.000 lei, 28,8 lei – semestru, 576.000 lei, 57,6 lei – un an. Persoanele

interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã o expedieze

prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Cititorii din strãinãtate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A. cu sediul în Piaþa Presei Libere nr. 1, Corp B, Sector 1, Bucureºti, România,

la P.O. Box 33-57, la fax 0040-21-318.70.02 sau email [email protected]; [email protected] sau on-line la adresa www. rodipet.ro.

Tipar executat la Imprimeria AArdealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

Europa Artium 2006Livius George Ilea

black pantone 2247 uu -vviolet tribuna · dar deloc inaccesibila sa tezã de doctorat, destinul ......

Documents