black pantone vviolet tribuna - revistatribuna.ro · ºi eseu-criticã). lucrãrile vor purta un...

36
TRIBUNA 127 Pantone violet Pantone violet 1 Black Black Revistã de culturã serie nouã anul VI 16 - 31 decembrie 2007 1,5 lei Investigaþii masonice transilvane Judeþul Cluj Unde ne sunt shakespeareologii? Virgil Stanciu Însemn al Trezorierului Lojii din Braºov, sec. XVIII Despre libertatea presei în Basarabia Vitalie Ciobanu Tudor Sãlãgean / Virgil ªtefan Niþulescu / Daniela Comºa / Cristina Anisescu Supliment Tribuna Claviaturi

Upload: others

Post on 31-Aug-2019

11 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

TRIBUNA 127

Pantone vviolet

Pantone vviolet11

Black

Black

R e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e nn o u ã • a n u l VV I • 1 6 - 33 1 dd e c e m b r i e 2 0 0 7 1,5 lei

Investigaþii m

asonice tran

silvane

Judeþul Cluj

Unde ne sunt shakespeareologii?

Virgil Stanciu

Însemn al Trezorierului Lojii din Braºov, sec. XVIII

Desprelibertatea preseiîn Basarabia

Vitalie Ciobanu

Tudor Sãlãgean

/ Virgil ªtefan

Niþulescu / D

aniela C

omºa / C

ristina A

nisescu

Supliment Tribuna

Claviaturi

Toamna aceasta la editura Tribuna a apãrutCluj – Kolozsvar – Klausenburg. Albumistoric, un proiect realizat cu sprijinul

Primãriei ºi Consiliului Local Cluj-Napoca. Album-ul este însoþit de pertinente studii de arheologie(Virginia Rãdeanu), de istorie (Tudor Sãlãgean),de arhitecturã (Mihaela Sanda Salontai) ºi deculturã (Ovidiu Pecican) dedicate aºezãrii de peSomeºul Mic. Studiile sînt traduse în limbilemaghiarã, germanã ºi englezã.

Bogat ilustrat, Cluj – Kolozsvar – Klausenburg.Album istoric cuprinde un amplu capitol defotografii în sepia dedicate Clujului vechi, puse cuamabilitate la dispoziþia editurii de cãtreBiblioteca Judeþeanã „Octavian Goga”. Fotografiidin Clujul contemporan au fost realizate deartiºtii Szabo Tamas, Ioana ºi ªtefan Socaciu.

„Arhitectura civilã din faza goticã estereprezentatã de casele din piatrã ale patriciatului,alcãtuit din meºteºugari ºi comercianþi. Caseleerau construite cu subsol ºi parter, mai rar cuetaj, ºi erau acoperite cu ºiþã. Patrimoniulconstruit în aceastã perioadã este alcãtuit dintr-unnumãr restrâns de structuri gotice pãstrate, înmajoritatea cazurilor acestea fiind integrate înimobile transformate mai târziu. Printre exemplese numãrã casa din str. Matei Corvin, nr. 6(Academia de Arte Vizuale), un fost han databilînainte de 1440, care prin tradiþie este consideratlocul de naºtere al regelui Matia Corvinul.”(Mihaela Sanda Salontai)

„Opera Românã din Cluj, înfiinþatã la 19septembrie 1919, este cea mai veche instituþielirico-dramaticã din România. Sub conducereaunor personalitãþi artistice de marcã, tenorulConstantin Pavel, dirijorul italian Egisto Tango,compozitorul Tiberiu Brediceanu, baritonulDimitrie Popovici-Bayreuth, ea a depãºit, îndecurs de numai cîteva luni, dificultãþile legate dealcãtuirea efectivã a unui ansamblu de operã. De-

a lungul celor aproape nouã decenii trecute de laînfiinþare, pe scena operei clujene s-au perindatartiºti de marcã precum Lia Hubik, privighetoareaArdealului, ºi Ioan Piso.” (Ovidiu Pecican)

În fiecare luni, de la ora 22:10,scriitori, critici, traducãtori, editori

sunt invitaþi la

Radio-grafii literareUn talk-show de literaturã

contemporanã

Radio România Cultural

101,0 FM22 TRIBUNA • NR. 127 • 16-31 decembrie 2007

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

Consiliul cconsultativ aal RRedacþiei TTribuna:Diana Adamek

Mihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMonica GheþVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Tehnoredactare:Virgil Mleºniþãªtefan Socaciu

Colaþionare ººi ssupervizare:L.G. Ilea

Redacþia ººi aadministraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

bour

22

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

info

Cluj-Kolozsvar-KlausenburgAlbum istoricLucrare de colecþie oferitã de editura Tribuna

Concurs de creaþie literarã

Casa de Culturã "Mihai Eminescu" din Oraviþa - cu sprijinul Consiliului Judeþean Caraº-Severin, alPrimãriei ºi Consiliului Local al oraºului Oraviþa - organizeazã, în perioada 15-16 ianuarie 2008, Zilele"Eminescu la Oraviþa", ediþia a XVIII-a. Manifestarea cuprinde ºi Concursul Naþional de CreaþieLiterarã, organizat pe trei secþiuni: poezie, prozã ºi eseu/criticã (5-7 poezii, pânã la 10 pagini de prozãºi eseu-criticã). Lucrãrile vor purta un motto, iar într-un alt plic închis, semnat cu acelaºi motto, vor fitrecute datele personale: anul naºterii, profesia, domiciliul ºi, dupã caz, nr. de telefon. Lucrãrile pot fitrimise pânã la sfârºitul anului 2007, pe adresa: Casa de Culturã "Mihai Eminescu", str. 1 Decembrie1918 nr. 5, loc. Oraviþa jud. Caraº-Severin, cu menþiunea "pentru concurs". Vârsta de participare - pânãla 35 de ani. Informaþii suplimentare la telefon: 0255-571248 sau 0742-952617.

Lucrãrile pot fi trimise pânã la finele lunii decembrie 2007

Alegerile europarlamentare de pe 25noiembrie din România au confirmatatmosfera de apatie existentã în aceastã

parte a Europei faþã de chestiunile de intereseuropean. Deºi ne situãm pe locul doi între þãrilecentral europene, dupã Ungaria, la capitolulprezenþã la vot, cu aproape 30%, România nu sepoate prezenta cu fruntea sus în faþa Europeidupã aceste alegeri. În continuare, voi argumentacã scrutinul care tocmai a trecut a slãbit ºi maimult poziþia României în Uniunea Europeanã ºicã responsabilitatea principalã pentru acest fapteste clasa politicã ºi nu electoratul ºi mentalitãþilesale.

Parlamentul European, neînþe-les de români

Parlamentul European are o influenþã din ce înce mai mare asupra vieþii de zi cu zi a românilor,chiar dacã acest lucru nu este perceput la nivelulpopulaþiei. Sã ne gândim de exemplu la fondurilepentru agricultori, alocate prin intermediulParlamentului European pentru fiecare stat mem-bru. Un alt exemplu care demonstreazã modul încare deciziile luate la nivel european influenþeazãceea ce se întâmplã la nivel naþional este recentadecizie privind reducerea tarifelor la telefonia prinroaming. Chiar mai important pentru noi, aºaminti hotãrârea luatã în plenul ParlamentuluiEuropean referitor la decretul Guvernului italianprin care românii erau ameninþaþi cu expulzãri pecriterii mai degrabã arbitrare. ParlamentulEuropean a cerut Italiei sã nu încalce dreptul laliberã circulaþie a oricãrui cetãþean european ºi sãnu facã judecãþi colective pe baza naþionalitãþiisau a etniei. Apelul Parlamentului European estemult mai eficient decât orice intervenþie aGuvernului de la Bucureºti pe lângã omologii ital-ieni, dovadã cã valul de expulzãri de români dinItalia s-a domolit brusc dupã apelul venit de laStrasbourg.

Nivelul scãzut de informare pe teme europenede la nivelul societãþii româneºti nu mai este demult un element de noutate. Deºi euro-optimis-mul românilor s-a redus drastic, dupã ce atingea80% din jurul anului 2000, asta nu înseamnã cãgradul de informare a crescut, ci doar cã româniiau cãpãtat o percepþie mai realistã asupra UniuniiEuropene. Mai exact, au realizat cã aderarea nuva face sã curgã râuri de lapte ºi miere printr-oRomânie ai cãrei cetãþeni stau liniºtit acasã ºiculeg roadele muncii altora. Deºi aceastã ideepoate pãrea nerealistã prin idealismul ei, princi-palul rol în „educarea” românilor cu privire latemele europene ar trebui sã revinã partidelorpolitice ºi abia apoi presei sau sistemului edu-caþional. Partidelor le revine sarcina de a-ºi infor-ma în primul rând membrii ºi simpatizanþii. Înloc sã se concentreze pe o campanie de informarea românilor, pe lângã sloganele inerente, partideledin România nu au fãcut decât sã se foloseascãde primele alegeri europarlamentare din istoria

României pentru a amplifica disputele dâm-boviþene dintre partidele ºi persoanele de pe scenapoliticã. Disputele dintre preºedinte ºi premier aucontinuat, gafele ministrului de Externe au contin-uat nestânjenit, fiind speculate la maxim de adver-sarii politici, rãzboiul fratricid dintre cele douãpartide liberale s-a înteþit, în timp ce ideile curezonanþã europeanã au rãzbit rar ºi timid înprim-planul campaniei. Din toate pãrþile a plouatcu afirmaþii injurioase. În acest peisaj, modul încare Parlamentul European influenþeazã viaþaromânilor a rãmas aproape complet neexplicat.

Lipsa de interes are surse ºiîn Europa

În aceste condiþii, argumentele unor lideri departid, care au pus prezenþa redusã la vot peseama dezinteresului românilor ºi a lipsei lor deconºtiinþã civicã, se justificã doar în foarte micãmãsurã. Ultimele scrutinuri din România,începând de la alegerile 2000, pot fi interpretatecel mai bine ca un vot de blam la adresa claseipolitice, iar acest lucru este îngrijorãtor pentru odemocraþie. Este normal sã existe o parte pasivã apopulaþiei, dezinteresatã de politicã, dar nu estenormal ca ºi o bunã parte a populaþiei caredoreºte sã se implice sã boicoteze alegerile dincauza certurilor interminabile ºi fãrã rost dintrepartide ºi liderii lor. În ochii Uniunii Europene,alegerile de duminicã par cã nu au avut mizã pentru români.

Trebuie remarcat faptul cã ºi anumiþi lideripolitici europeni au contribuit la aceastã atmos-ferã „ne-europeanã” creatã în jurul alegerilor dinRomânia. L-aº aminti aici pe vicepreºedintelePartidului Popular European (PPE), spaniolulAntonio Lopez Isturiz, care a fost prezent la Clujla lansarea candidaþilor PD pentru euroalegeri ºicare a avut un discurs care pãrea apropae copiatdin cel al liderilor PD. Isturiz nu a fãcut decât sãatace PNL, sã prezinte meritele democraþilor laintegrarea României în Uniunea Europeanã ºi sãîncurajeze populaþia sã voteze cu PD. Într-o anu-mitã mãsurã, aceastã atitudine poate fi justificatã,þinând cont cã liderul PPE se afla la un mitingelectoral, însã nu trebuie trecut cu vederea faptulcã o astfel de atitudine venitã de la nivelul eliteipolitice europene nu poate contribui în niciun fella mobilizarea electoratului la vot ºi nici la o maibunã înþelegere a problematicii europene lanivelul acestuia.

Maghiarii ºi-au urmãritinteresele

Singurul segment electoral care a pãrut sã îºicunoascã mai bine interesele a fost reprezentat deminoritatea maghiarã. Pe fondul unei prezenþescãzute la vot a românilor, mobilizarea mai bunãa maghiarilor a fãcut ca ºi UDMR ºi independen-tul Tokes Laszlo sã intre în Parlamentul European.

Astfel, maghiarii au devenit marii câºtigãtori aialegerilor europarlamentare din România, dupã cedezbinarea de la nivel politic îi fãcuse pe mulþi sãafirme cã vor rãmâne fãrã reprezentare la niveleuropean ºi cã UDMR nu va reuºi sã treacã prag-ul electoral de 5% pentru prima datã. Totuºi,alegerile au demonstrat cã maghiarii au simþit încea mai mare mãsurã cã Parlamentul European îipoate ajuta sã îºi rezolve problemele legate deexistenþa lor ca minoritate. De altfel, în legisla-tivul Uniunii au existat de-a lungul timpului po-ziþii dintre cele mai radicale în favoarea drep-turilor minoritãþii maghiare, multe dintre elevenind de la europarlamentarii FIDESZ, dinUngaria, ºi de la PPE. Paradoxal, deºi au concuratca adversari în alegeri, europarlamentarii UDMRºi Tokes vor fi afiliaþi împreunã la grupul PPE.Este de aºteptat ca vocea maghiarilor înParlamentul European sã devinã astfel ºi mai pu-ternicã, þinând cont cã, pe lângã Tokes, care areun discurs pro-autonomie pronunþat, ºi europarla-mentarii UDMR Frunda Gyorgy ºi Sogor Csabasunt cunoscuþi pentru iniþativele lor în favoareaautonomiei maghiarilor. Frunda a redactat, calider al delegaþiei României la AdunareaParlamentarã a Consiliului Europei, o directivãprivind conceptul de naþiune pe baze etnice ºi nupe baza cetãþeniei, în timp ce Sogor a fost unuldintre parlamentarii UDMR care a promovat activîn Parlamentul României proiectul de lege privindautonomia Þinutului Secuiesc. Maghiarii vor bene-ficia astfel de pe urma faptului cã UDMR ºiTokes au ºtiut sã explice comunitãþii importanþareprezentãrii în Parlamentul European, dincolo deatacurile reciproce din timpul campaniei elec-torale.

Românii au avut ºansa sã demonstreze la aces-te alegeri cã îºi respectã statutul de cetãþenieuropeni, obþinut cu greu ºi mai degrabã dinbunãvoinþa europenilor decât din cauza propriilormerite. Era de aºteptat cã nu vom avea oprezenþã scãzutã la urne, þinând cont de scãdereamasivã a interesului cetãþenilor pentru alegeri,locale sau generale, dar ºi de gradul scãzut deinformare al electoratului cu privire la ParlamentulEuropean sau la instituþiile europene în ansamblu.Cu toate acestea, românilor nu li s-a explicatîndeajuns faptul cã votul lor reprezintã o formãde respect faþã de Uniunea Europeanã ºi o moda-litate de a ajuta România sã iasã din corzileclauzelor de salvgardare, cu care este ameninþatãîncã de la aderarea de la începutul acestui an. Dincauza conflictelor dintre partide ºi liderii lor,primele alegeri europarlamentare din România potfi considerate un eºec.

33

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

TRIBUNA • NR. 127 • 16-31 decembrie 2007 33

editorial

Alegerile europene, un eºec alclasei politice

George Jiglãu

Alex TocilescuEu et al.Iaºi, Editura Polirom, 2007

În anul 2005, când debuta la Polirom AlexTocilescu (Colecþia Biblioteca de duminicã),disputele mai mult sau mai puþin literare privind

aºa-numita „generaþie 2000” erau pe sfârºite,consumându-se ultimele riposte moralist-conservatoare împotriva sus-numitei „degeneraþii”.Într-un astfel de peisaj, mai degrabã rãzboinic decâtentuziast, mai mult mediatic ºi mai puþin susþinutteoretic (încã existã o lipsã acutã a unor manifestecare sã reclame dreptul la existenþã a acesteigeneraþii), cartea lui Alex Tocilescu apãrea într-ocolecþie mai „ascunsã”, mai puþin periculoasã – ceade duminicã. Inevitabil, titlul colecþiei duce cugândul la destindere, repaos ºi invitã, prin urmare,la a trata cãrþile cu o mai lejerã criticã ºi cu rezervesubînþelese. Acest fapt a dus ºi la o mediatizarecalmã a volumului Eu et al., un volum cu nimicmai prejos decât congenerele douãmiiste (chiar maibun decât altele), cu aceeaºi dozã de inovaþie,dezinhibiþie ºi „gurã spurcatã” – mai precis, tot atâtde pasibil de a fi „licenþios” pe cât fuseserãromanele lui Ionuþ Chiva, Ioana Baeticã, ClaudiaGolea sau Ioana Bradea.

Alex Tocilescu scrie prozã scurtã, fãrã a-ºimenaja personajele sau subiectele. De la stereotipuriidentitare ºi tabuuri româneºti pânã la crize nipone,remuºcãri elveþiene ori întâlniri mai mult sau maipuþin patriotice pe planuri americane, nimic nuscapã îndosarierii autorului. Orice zvon, orice bârfã,basm, banc sau ºtire senzaþionalã sunt pasibile de afi ficþionalizate, sunt suficiente pentru o scurtãnaraþiune, scrisã lejer, fãrã perdea, ba chiarîndrãzneþ ºi deseori cu-n umor pe care-l resimþi însubstrat, un umor acid, piºcãtor ºi deloc comodcititorului. Pentru cã Alex Tocilecu este un autor lafel de incomod cu cititorii sãi, cât ºi cu povestirilesale. Nu e nici o diferenþã. Lumea e un subiectperpetuu pentru ironist, pentru caricaturistul desituaþie, portretistul de birou. Nu existã o limitã akitschului, a melodramaticului, romanþãrii,licenþiosului, precum nu existã o limitã a ironiei, asancþionãrii în modul cel mai ipocrit ºi mai perversposibil. De la povestiri cu titlu prevestitor (suficientde clar cât sã þinã pudibonzii afarã) - Menuet cupulã sau Pula fermecatã, pânã la scurte scenete cubasme revizitate postmodern (o Scufiþa Roºie prinsãîn jonglerii interlope sau un urs ecologist, dornic sã-ºi salveze cãminul: „cum îþi permiþi tu, bãnenorocitule, sã te piºi pe copacul ãsta!? E pãdurealu’ mã-ta, bã? M-ai vãzut pe mine piºându-mã înpatul tãu, fiþi-ar dracii sã-þi fie de nemernic!? Ã?Aud?”), povestiri monolog despre violatori filosofi,criminali prinºi în absurdul realitãþii alternative sauveceuri japoneze, ultraperformante, care se sinuciddin onoare, cartea lui Alex Tocilescu îºi plimbã ºiuimeºte cititorul fãrã drept de apel. Folosind dreptbackground orice spaþiu convenabil, creând situaþiidin douã-trei gesturi sau fraze – unele de-a dreptuldezarmante prin nonºalanþã ºi umor: „BUM! fãcuseavionul, rupându-se în douã bucãþi: cea din faþã ºi

cea din spate. Eu eram în a doua.”, povestirile dinEu et al. îºi revendicã în deplinãtate un precursor alabsurdului ºi al autoironiei precum SlawomirMrozek. În fond, Alex Tocilescu nu e decât uncontinuator al acestei filiere, doar ceva mai libertinºi mai prins în jocurile social-politice. Mai multdecât narator, moralist. ªi aici e cheia întregii cãrþi.În ciuda unor secvenþe puternic licenþioase, alimbajului plin de înjurãturi, dezlânat ºi fãrã perdea,Tocilescu e un pudibond, un scriitor conservatorcare-ºi acoperã intenþionalitatea mesajului prinforma excesivã: moralismul lui Slavici din Moara cunoroc îºi gãseºte perechea în naratorul din spatelepovestirilor In Heaven (Everything is Fine) ºiEvanghelia dupã Marinescu. Critica cinicã ºinecruþãtoare pe care o manevreazã Capek (cel dinFabrica de absolut) seamãnã cu ironia cenuºie,muºcãtoare din povestirea despre Policolor - fabricade sticlã („comuniºtii au hotãrât cã griul este ceamai bunã culoare pentru scopurile lor; oamenii caretrãiesc înconjuraþi de gri sunt docili, proºti, adicãprostiþi, lipsiþi de orice impuls al schimbãrii sausentiment al dreptãþii ºi fair-play-ului” ). Nuimaginea ºocantã, nu limbajul „realitãþii din stradã”e þinta povestirilor lui Tocilescu. Raiul românesc,locuit doar de 5 indivizi: ªtefan cel Mare, Mihai

Viteazul, Vlad Þepeº, Mircea cel Bãtrân ºi EcaterinaTeodoroiu, restul populaþiei fãcând cerere demutaþie la sectorul roman, imaginea tradiþionalã aDochiei uimitã de România în flãcãri ºi grãniceriiunguri asistând la acelaºi incendiu naþional ascundîn spate mecanismul reciclãrii tuturor orgoliilor ºimiturilor identitare pentru a fi trecute printr-omaºinãrie ingenioasã în care materialul ideologiceste detabuizat, este dezbrãcat pânã la nuditateaoriginarã. De aici rezultã absurdul atâtor situaþii,jena scenelor patriotic-naþionaliste, pudibonderia înfaþa cotidianului casnic cu metehnele sale.

Elegant, insinuând de la începutul micilornaraþiuni intenþionalitatea criticii subtextuale („dacãcei doi astronauþi americani ºi cosmonautul rus carese aflau pe staþia spaþialã ISS s-ar fi uitat pefereastrã, ar fi vãzut poate uluitoarea întâmplare pecare o voi povesti. Dar cei trei bãrbaþi stãteau lamasã jucând cãrþi” sau „avea 54 de ani, o casã, untelevizor, pãrul gri, unsuros, obrajii supþi ºi neraºi,dinþii galbeni, semãna cu Robert de Niro, dar nuºtia asta.”), Alex Tocilescu îºi revendicã dreptul de afi unul dintre cei mai acizi critici ai modernitãþiinoastre (cu sau fãrã particula „post”). ºi, în acelaºitimp, unul dintre prozatorii cu adevãrat talentaþi aigeneraþiei de dupã apocalipticul 2000. Cei care secramponeazã în forma excentricã (tehnici narativesimpliste, limbaj excesiv, uneori licenþios, deseoride-un minimalism obsedant) rateazã din plinîntâlnirea cu scriitorul. Ceilalþi au ºansa uneipostmodernitãþi pe care nici „bãtrâniciosul”Habermas nu a reuºit sã o livreze mai cinicîmpachetatã!

44

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

44 TRIBUNA • NR. 127 • 16-31 decembrie 2007

cartea

Valentin Derevlean

Moralismul în postmodernitate: o problemã „licenþioasã”

Marius Ianuºªtrumfii afarã din fabricã!Bucureºti, Cartea Româneascã,2007

Cu ªtrumfii afarã din fabricã!, poezia luiMarius Ianuº trece de la ”discursul mânios”din Manifest anarhist cãtre o liricã mai

interiorizatã, cu mai puþine gesturi de frondãspectaculoase, consemnând, ca într-o fiºã deobservaþie clinicã, mortificarea progresivã a fibrelorsufleteºti. Tonul e dezabuzat, marcat de o teribilãobosealã, iar resemnarea ia locul revoltelor deodinioarã: ” O sã fiu un alcoolic pãrãginit/ pe unbalcon din Bucureºtii Noi/care nu mai vrea sã vadãpe nimeni/care nu mai vrea sã ºtie nimic//Unalcoolic pãrãginit, un ghem de tãcere,/un om fãrãbani ºi speranþe” ( Cântec elementar 2). Poetul sesimte acum solidar cu oamenii singuri, cu destinelefãrã noimã, cu existenþele deraiate: ”dacã vedeþi unom singur/sã-i daþi sã bea, deºi/e deja beat./dacãvedeþi un om singur sã-l/duceþi la cinematograf/deºie deja acolo ºi,/cum spuneam,/urmãreºte un filmmut dereglat/în care sunt el ºi viaþa lui fãrãnoimã.//ºi eu am fost un om singur pe stradã/ºidumitru crudu a fost singur-singur/ca un gândac peo felie de pâine/(ºi întunericul arunca în jurullui/limbi de foc ºi foi poliþiste/ca o imensã floarecarnivorã)” (Rãzboiul oamenilor singuri). Privireapare sã fi dobândit o extrem de acutã percepþie agolului, pe care îl descoperã rãspândindu-sepretutindeni, astfel încât viziunile lui Ianuº suntmarcate, în aceste poeme, de prezenþa ”albuluivampiric”, care, ca ºi violetul bacovian, eechivalentul cromatic al morþii: ”M-am dus cu

Zveruþa la circ/ea s-a bucurat, a râs, aaplaudat,/mie tot circul ãla nu mi-a spus nimic -/eu mã uitam ca la o pânzã albã.// M-am dus cuZveruþa la teatrul de pãpuºi - /ea s-a bucurat, a râs,a aplaudat…/eu n-am înþeles nimic din toatãcomedia aia,/ea m-am uitat ca la o pânzã albã.//M-am dus cu Zveruþa în parc, printre jucãrii/ea levroia pe toate, þipa, aplauda/eu nu vroiam nimic,eu mã uitam/ ca la o pânzã albã” (Cântecelementar 1). Cu încã ºi mai mare acuitate esteresimþit golul interior; când e introspectivã, fixatãasupra propriilor miºcãri sufleteºti, privirea poetuluidevine anxioasã, cãci se miºcã în vid, descoperã oidentitate incertã, alcãtuitã parcã din cioburi ºi dincrâmpeie: ”Ce-am fãcut în 30 de ani?/Cine sunt,dupã 30 de ani de viaþã//(…)Am 30 de ani ºi mi-arfi plãcut/ sã construiesc o ºosea,/Sau casapoporului, ca Pop./Sau sã fiu un tehnician, un omsimplu,/o rotiþã în angrenaj, care nu întreabã/penimeni nimic//(…) Cine e Marius Ianuº? Hainelemele/înainteazã spre mine. Eu înaintez cãtreele./Am un copil minunat./O soþie uluitoare. Omamã/ care plânge, plânge întruna. Nu ºtiu/cinesunt” (Cel bun, cel rãu, cel urât). Erodatã deatotprezenþa golului, lumea capãtã dimensiunileunui balet iluzionist, iar reveriile erotice îºi vor luaca obiect femeia-imagine, femeia-afiº, decupatãparcã dintr-un videoclip publicitar: ”Am fi un cupluirezistibil - /tu – o covergirl, eu – un poetsãlbatic.//Dar acum suntem îngrozitor de departe -/ºi aºa vom rãmâne./Eu – un poet sãlbatic dinlumea a treia,/tu – o covergirl, o imagine/într-uncarusel de zgomote, un fetiº/pentru douãzeci demilioane de onaniºti” (Sherilyn Fenn). Aceastã

Octavian Soviany

Ianuº nu mai danseazã!

Nicolae Melinescu, Deºertul de fier,Editura Ecumenica Pres, 2007,Postfaþã de Dumitru Borþun

În cele ce urmeazã vreau sã semnalez apariþiaunui roman inedit. Trebuie sã mãrturisesc cãm-am apropiat de cartea lui Nicolae Melinescu

datoritã titlului incitant ºi pentru cã înþelesesemcã este vorba despre Africa. ªtiind cã autorul estejurnalist de televiziune, am presupus automat cãcitirea cãrþii îmi poate oferi o viziune diferitãasupra Africii faþã de cea descoperitã în carteajurnalistului polonez Rusyard Kapuscinski,«Abanos».

Demersul jurnalistic al lui Kapuscinski,asumarea concomitent a condiþiei de jurnalist ºide om simplu, înarmat cu curaj, sânge rece, dar ºicu sensibilitate, o nestãvilitã curiozitate ºi dorinþade a descoperi Africa Septentrionalã are cafinalitate dezvãluirea feþei Africii, ascunse lumiiprintre nenumãrate ºtiri contradictorii. Cãlãtorindincognito jurnalistul polonez reuºeºte sã surprindãpulsul vieþii care se încãpãþâna sã palpite printrelupte interminabile, torturi publice, gândacinefiresc de mari, prostituate, narcomani…Deosebit de impresionant mi s-a pãrut finalul Abanosului, sugestia supravieþuirii prin putereacuvântului, prin intermediul miturilor ºipoveºtilor spuse pe înserat la umbra unui arborebãtrân, lângã focul pâlpâind târziu în noapte.

Contrar aºteptãrilor mele, cartea lui NicolaeMelinescu se înscrie de la început în orizontulficþiunii. Întâmplãrile care populeazã spaþiul pãrþiide sud a continentului african sunt relatate de unparticipant direct la luptele pentru putere înstatele din sudul Africii, în perioada rãzboiuluirece. Instalarea în ficþiune se petrece brusc.Romanul începe cu prezentarea copilãriei ºiadolescenþei descendentului unei vechi familiinobiliare englezeºti din sudul Angliei. În ciudaimpresiei de calm, confort ºi lux care se degajãdin descrierea vieþii lui Mike la conacul pãrinþilorsãi, iniþierea în tainele vieþii, descoperirea iubirii ºidezamãgirii nu sunt lipsite de tensiune ºineliniºte, de sentimentul acut al singurãtãþii careva marca dureros viaþa eroului. Studiileuniversitare sunt abandonate în favoarea hotãrâriide a pleca în Africa de Sud urmându-ºi pãrinþiiaflaþi acolo ca urmare a misiunii diplomatice atatãlui sãu. Alegerea unui drum ce promiteaaventurã este desigur responsabilã de acutizarea ºipermanentizarea stãrii de solitudine a eroului.Tânãrul englez se înroleazã în trupele care luptauîmpotriva pericolului creãrii unei noi sfere deinfluenþã a sistemului comunist în sudulcontinentului african. Dupã un scurt stagiu depregãtire, Mike este nevoit sã se cãleascã înluptele contra comandourilor teroriste.

Dar proiecþia luptei surde dintre puterileemisferei nordice a planetei în zona fierbinte dinsudul Africii nu þine de imaginar. Experienþadobânditã de autor în îndelungata sa activitate dejurnalist, accesul la informaþii ºi prezenþa sa înanumite momente cheie în spaþiul amintitdeterminã o anume presiune a genului jurnalisticasupra ficþiunii. Elementele de reportaj, descrierileexacte ale locului acþiunii, ale locurilor dragi deacasã sau a aºezãrilor bãºtinaºilor, desenelediferitelor mijloace de deplasare a trupelor,schiþele ºi hãrþile, legendele explicative aleilustraþiilor, care aparþin autorului, se combinãfiresc cu ficþiunea având ºi meritul de a conferi

veridicitate acþiunii romaneºti. Impresia de autenticitate, participare directã,

implicare se îmbinã cu expresia unei înþelegeriprofunde a cauzelor conflictelor ºi problemelorexistenþiale din spaþiul Africii meridionale. Erouldescoperã iubirea ºi ura, dobândeºte înþelegereanaturii umane, dar ºi a cauzelor conflictului încare este angrenat : lupta acerbã pentruacapararea bogãþiilor naturale ale zonei, indiferentde alibiurile ideologice folosite de cele douã pãrþi.Deºi a fost prezentatã în media casegregaþionism, naratorul are grijã sã arate cã liniace desparte binele de rãu nu trebuia confundatãcu cea dintre albi ºi negri, cã eroii luptelorcrâncene aparþineau ºi unora ºi altora, deopotrivã.Iar aceastã înþelegere a lucrurilor este servitã cusucces de insistenþa asupra figurilor decombatanþi din cele douã tabere ºi a interselormai mari sau mai mãrunte ale diverselor grupurisau indivizi, indiferent de culoarea pielii. Autorulreuºeºte sã împleteascã în ochiurile acþiunilormilitare scopurile mãrunte ale unorîntreprinzãtori pe care nu-i interesa sã ia parteaunora sau altora, ci sã profite cu ingeniozitate debogãþia zonei, spre exemplu adunând din propriacurte diamantele culese de pãsãrile crescute de el,atrase de strãlucirea pietrelor preþioase dintr-unsite apropiat.

Dincolo de aceste aspecte care þin ba de genuljurnalistic, ba de cel romanesc, « Deºertul defier« este un roman politic, iar resoneur-ul istorieiprezentate este un mercenar englez angajat înlupta contra teroriºtilor. Tinereþea eroului nuafecteazã corectitudinea evaluãrii situaþiei pentrusimplul fapt cã povestirea se face la o vârstamaturã, când naratorul beneficiazã de privirearetrospectivã de dupã încheierea ostilitãþilor,aºezarea lucrurilor ºi retragerea într-un postliniºtit, într-o rezervaþie.

În ciuda succesului taberei lui Mike, cartea seterminã cu un sentiment de tristeþe nemãrginitã.ªi nu e de mirare. Ce altceva poate rãmâne însufletul unui om dupã confruntarea cu gesturiextreme, cruzimi nenumãrate, dezamãgiri ºi chiarinsensibilitate faþã de suferinþa aproapelui.Romanul este o demonstraþie a faptului cãviolenþa naºte violenþã. Naratorul reuºeºte sãtransmitã cititorului dramatism, suferinþã, maximaîncordare a energiilor în lupte dure ºi zbuciumsufletesc în nenumãrate momente de tensiuneexacerbatã la maximum. Este încã o reuºitã aromanului lui Nicolae Melinescu. Cititorul nupoate sã uite zbuciumul în care-l aruncã peneaºteptate naratorul ºi, prin urmare, nici eroiisau situaþiile care l-au provocat.

E ceva în romanul acestui jurnalist care nu seuitã uºor. E ceva care rãmâne ºi te marcheazã.

55

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

55TRIBUNA • NR. 127 • 16-31 decembrie 2007

Elena Abrudan

Romanul unui jurnalistmiºcare de carusel, de la realitate la iluzia ei,sfârºeºte prin a genera o stare de vertij ontologic,accentuând pânã la paroxism conºtiinþa deficituluide identitate; de aceea poetul va începe sãinterogheze trecutul, cãutând, în muzeul memoriei,amprentele propriei sale personalitãþi, iar viziunilesale devin retrospective, încãrcate de nostalgie:”Când eram mic/îmi plãcea oriunde ºiorice…/Camera bunicii era un palat/ Castanul dinfaþã era un om magic// Ce-aþi fãcut din mine/dupãasta? (Versus – Versus M ). Trecutul se dovedeºteînsã doar un depozit de relicve prãfuite, ”timpulpierdut” este unul mort cu desãvârºire, iar actulpoetic, departe de a se defini ca o ”artã areanimãrii”, nu face decât sã constate distanþaincomensurabilã dintre ”atunci” ºi ”acum”:”Ammers împovãrat prin ploaie/ca un om sãracîncurcat/într-o droaie de pungi/cãtre cãmine ºicãtre/tot ce a fost atunci./ªi am vãzut luminileînceþoºate/în care erau fetele. ªi/ armele lor/ºibãieþii. ªi banii./ ªi Rãul./(…) Am stat ºi mi-am rosamintirea/cu delicateþe./Cum îºi roade un omsãrac/sendviºul lui uriaº/fãcut multã vreme uitat.”(Road to Perdition 30). Boala care mistuieºtedeopotrivã locurile ºi oamenii este o bãtrâneþeprecoce, sordidã ºi insidioasã, iar paradisurilebahice de odinioarã, trec sub regimulmetamorfozelor monstruoase, capãtã culoareastridentã a kitsch-urilor, care subliniazã încã ºi maipregnant stigmatele timpurii ale senectuþii: ”Într-ozi o sã intru în Argentin/ºi o sã gãsesc un pubînecat de lampadare//(…)Într-o zi o sã-mi lipescnasul/de geamurile nãucitoare ale lui Argentin/ºi osã vãd douã studente extraterestre/etalându-ºiºtrampii ireal de lungi…//Într-o zi o sã deschidîncet uºa lui Argentin/ca un bãtrân profesormucegãit/cu mâna clãnþãnind bezmeticã peclanþã/cu lecþia înnodatã în gât/cu inima goalã” (Ozi din viaþa mea pe pãmânt). ªi, din acest moment,poemele lui Ianuº capãtã modulaþii de baladãvillonescã, încep sã invoce zãpezile de odinioarã alefracturismului ºi chipurile prietenilor, peste care s-adepus aceeaºi bãtrâneþe insidioasã ºi care audobândit aerul oglinzilor vii, în care poetul îºicontemplã parcã propria-i silã ºi obosealã: ”BleaAdi, mi s-a spus c-o fâlfâi prin crâºme/cu toþi rataþiipe care îi urai/(…) O s-o dai gata ca Ezra Poundîntr-o cuºcã/þipând inepþii ultraintelectuale/sau caHaricleea Darclee într-o camerã de hotel/imundã,invadatã de ºoareci (ªtrumfii se întoarce). Odatã cucartea ºtrumfilor, poezia lui Marius Ianuº treceastfel pe coordonate vizibil distincte de cele dincãrþile de pânã acum. Cu mai multã sau mai puþinãîndreptãþire, autorul numeºte aceastã formulã”lirism elementar”; oricum detaºarea deparadigmele ”fracturiste” (mai ales dacã vomînþelege prin ”fracturism” starea de perpetuãcontestaþie, de perpetuã sfidare a cliºeelor sociale ºiestetice) e evidentã. Rebeliunea a fost înlocuitãacum de obosealã ºi lehamite, dar, chiar ºi înabsenþa gesturilor de frondã spectaculoase, poetulrãmâne convingãtor. Nu împãrtãºesc, de aceea,pãrerea cã ªtrumfii e o carte mai puþin împlinitãdecât volumele anterioare ale lui Ianuº, ci e doaraltfel, atât de radical altfel în poemele cele mairezistente, încât a reuºit sã surprindã critica deîntâmpinare, care a încercat sã acrediteze ideea”anarhistului îmburghezit” ºi pierdut oarecumpentru poezie. În realitate, chiar dacã nu mai”danseazã”, Ianuº e tot viu ºi adevãrat, mult maiviu decât cei care încearcã sã-l minimalizeze sau ceicare nu l-au creditat niciodatã. A fost ºi va rãmâne”vârful de lance” al promoþiei 2000 ºi se cuvine sãfie respectat, dacã nu de dascãlii prãfuiþi deliteraturã, atunci mãcar de autorii generaþiei sale,pentru care Ianuº a defriºat câteva iugãre bune depoezie.

66

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

66 TRIBUNA • NR. 127 • 16-31 decembrie 2007

Cartea, în primul rând cea literarã, a revenit –s-ar zice – în actualitate. Când scriu acesterânduri, Târgul „Gaudeamus” de la Bucureºti

e în plinã desfãºurare, drept care interesul comercialse poate întâlni, în fine, cu cel cultural ºi, ca atare,se vorbeºte ceva mai mult despre scriitori ºi operelelor, ºi la Radio (organizatorul manifestãrii dinCapitalã), ºi la Televiziune. De la distanþã, auzim cãa crescut semnificativ numãrul participanþilor custanduri proprii, inclusiv strãini, vor fi ºi câtevafiguri notorii invitate cu acest prilej, printre carelaureatul turc al Premiului Nobel, Orhan Pamuk ºifostul vicepreºedinte american Al Gore (acesta cuun volum-semnal de alarmã despre schimbãrileclimatice în curs), iar cu o substanþialã expoziþieaniversarã va fi prezent, în premierã europeanã,Gabriel García Marquez. Editurile româneºti anunþãnumeroase lansãri de titluri noi, care de care maiatrãgãtoare, probã cã se lucreazã serios în câmpultipãriturilor. Iar dacã ne uitãm ºi la imaginile dinmicul cartier al Târgului, ne face plãcere sãconstatãm prezentarea a foarte multor standuri lanivelul standardelor europene: bunul gust nu lelipseºte, aºadar, nici românilor, ºtim sã facem lucrubun ºi frumos când vrem ºi când avem, desigur,mijloace.

Ceva se schimbã, iatã, mereu, ºi jumãtatea plinãa paharului – cum se spune – nu poate treceneremarcatã. De adãugat, tot în acest context, cãInstitutul Cultural Român a avut buna inspiraþie sãinvite pentru o dezbatere-consultare la Bucureºti, unnumãr important de editori francezi, însoþiþi decâþiva traducãtori, cu gândul de a-i cointeresapentru difuzarea literaturii noastre în Hexagon.Foarte importantã îmi pare ºi iniþiativa, venitã înfine, a Asociaþiei editorilor români, de a sprijiniînfiinþarea uni Centru Naþional al Cãrþii. Modelulfrancez, ºi nu numai el, exista demult, e bine cã areecou ºi la noi, - doar „aleºii” noºtri sã-ºi plece fineleurechi la îndemnurile venite dinspre aceastãmargine a societãþii româneºti aºa de neglijatã înultimii ani. Dacã ideea va prinde, Cartea va ieºi câtde cât mai în faþã din conglomeratul confuz de subumbrela „Patrimoniului Naþional”, cu grupuri delucru în schimbare de la un an altul, deci instabileºi incapabile, prin forþa lucrurilor, sã punã oanumitã ordine în universul tiparului literar.

Dar, pentru ca nu cumva sã fim excesiv deoptimiºti, tot în aceste zile ni se comunicã ºirezultatele unui sondaj din care reiese cã jumãtatedintre români nu deschid niciodatã nici o carte,dupã ce vor fi închis manualele ºcolare ºi minimulde pagini solicitate cândva pentru ”lecturiparticulare”. E un obiect care se vede cã nu maitrezeºte, pentru prea mulþi, nici un interes, „cetitulcãrþilor” invocat solemn pe vremuri de Cronicar, numai este pentru aceºtia o „zãbavã” plãcutã ºi defolos, „viaþa omului” poate curge netulburatã deoile negre de pe câmpul alb, din ghicitorileînvãþãceilor de odinioarã. Mai ales cã ne-am camsãturat ºi altfel de mioriþe ºi de plaiurile preamuzical ondulate în viziunea unor idealiºti care maicredeau cã existã un centru al lumii deschis sprezariºti cosmice, cãtre destin ºi veºnicie. Unuia dintreei, celui mare, i s-a închis, cum ºtim, ºi dupãmoarte orizontul ºi stilul, blocate acum de otrainicã salã de sport, lipitã de zidul cimitiruluisãtesc unde se odhineºte ºi din care Filosoful-poetspera sã poatã vedea fãrã obstacol, de Dincolo,puþinã veºnicie...

Cã situaþia cãrþii nu e prea rozã s-a pututdeduce ºi din dezbaterile iniþiate de revista„România literarã” ºi Clubul „Prometheus” subtitlul expresiv-întrebãtor „A cui este literaturaromânã”, cu ecouri ºi în alte publicaþii precumZiarul Financiar cu al sãu Ziar de Duminicã. E unsubiect imens de discuþie, acesta, într-un momentcând prea multe rãmân încã neaºezate sau rãugândite. Literatura românã - s-ar rãspunde imediat -e desigur a românilor, dacã am privi lucrurile globalºi „esenþialist”. Numai cã, iatã, nu prea este. Cumnu prea e nici a celui care a scris-o ori o scrie. Cumnu mai e nici a majoritãþii librãriilor din þarã, carese împuþineazã de la un an la altul, lãsând loc altorcomerþuri mai lucrative. Suntem, nu-i aºa, în plinavânt al economiei de piaþã... ºi, ne mai întrebãm,cât din aceastã literaturã a noastrã este ºi a altora,de peste graniþe.

Cã o mare parte din scrisul românesc literar numai este, încã, al românilor se vede cu o tristã clari-tate din starea de fapt pe care am semnalat-o înmai multe rânduri, ca atâþi alþi „observatori” aidezordinilor zilei. Repetiþia fiind, poate, mamastudiilor, e de repetat mereu cã mica-marea noastrãBibliotecã are, la aceastã datã, prea multe rafturiincomplete sau chiar goale. Editarea ºtiinþificã, cuacurateþe criticã, chiar a unor mari scriitori, nelipseºte grav în ultimii ani de prãbuºiri dramaticeale unor instituþii specializate în domeniu. Jenantaîntrerupere a unor serii de autor care-i includ pe unSadoveanu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian, EugenLovinescu, Cezar Petrescu, Adrian Maniu,dificultãþile ediþiei Ion Vinea, G. Cãlinescu ºi aleatâtor altora, ca sã nu mai vorbim de nume ºi cãrþide raft secund sau mai îndepãrtate în timp, aratãcât de puþinã atenþie s-a acordat în aceºti anivalorilor reprezentative ale literaturii noastre ºi în ceparaginã dramaticã se aflã acest „þinut”. Ce s-ar fiîntâmplat dacã tradiþia scrisului românesc frumos arfi depãºit cele vreo douã sute de ani – se spariegândul...

Este, la urma urmei, o chestiune de demnitatenaþionalã buna aºezare, de data asta în rafturi, avalorilor. N-o mai avem? Motivul cã moºtenitoriabuzivi se opun tipãririi unor texte nu e cel maiserios, se pot duce „tratative” inteligente cu ei, sepot reciti legile drepturilor de autor, - oricum, cauzaîntârzierilor nepermise nu e aici, ci în „sistem”, înpolitica culturalã a momentului. Dacã se va înfiinþa,cum e de dorit, Centrul Naþional al Cãrþii, el vatrebui sã fie foarte atent structurat ºi organizat,pentru ca aportul financiar sã vinã în întâmpinareaaltor structuri instituþionale care sã ia în mânãaceastã operã de imprimare exigentã: reorganizare,prin Academia Românã, Universitate, UniuneaScriitorilor, edituri, a unor echipe de specialiºtidemn remuneraþi, încurajaþi sã se „înhame” la oasemenea trudã deloc simplã. În absenþa lor ºi aunui control responsabil, legal, nu va putea fievitatã nici improvizaþia sub semnul cãreia mai staudestule ediþii deloc „îngrijite”, piratarea unor texteetc.

Dacã mai este ºi cât mai este literatura ascriitorului ei se poate vedea – am mai spus-o – ºidin realitatea nu foarte luminoasã a „onorariilor” cei se acordã. Tirajele prevãzute în contract ºisubvenþionate nu sunt respectate de toþi editorii,cele vreo zece procente convenite prin contract suntachitate aleatoriu ºi nu tocmai la termeneleprevãzute, un numãr de exemplare de autor sunt

socotite a acoperi, nu o datã, suma datoratã caonorariu, lãsându-l pe scriitor sã-ºi vândã, ºi nu arecum, „produsele”... ºi, pentru cã veni vorba,chestiunea difuzãrii e încã în suferinþã, nu doar dinpricini bãneºti – preþul inaccesibil pentru mulþidintre cei interesaþi – ci ºi din cauza, majorã, aproastei organizãri a „reþelei” specializate. Preamulte edituri, îndeosdebi cele „mici” nu reuºesc sã-ºi vadã tipãriturile în librãrii - costã ºi asta, dar maiales înseºi librãriile pun piedici intrãrii unor cãrþiconsiderate drept mai greu vandabile sau desprecare, pur ºi simplu, nu ºtiu mare lucru. Suboblãduirea firmei „Diverta”, de exemplu, spaþiulcãrþii de literaturã, ºi nu doar acesta, s-a tot redus ºise mai reduce. Clujul, grav mutilat din acest punctde vedere, prin dispariþia unor librãrii din centruloraºului, stã se pare, din nou, sub ameninþareaevacuãrii chiar a Librãriei Universitãþii, ºi aºa redusãla o treime din ce era. Dacã ºi aceasta va trece încine ºtie ce fund de curte sau pe la periferie, însãºiinima simbolicã a cãrþii va fi atacatã grav, poateiremediabil.

Sunt locuri, în acest oraº, care, dacã suntcompromise, sã zic aºa, simbolic, vor afectaprofund ºi pentru multã vreme însãºi ideea deculturã, cum s-a întâmplat cu nefericita decizie de ascoate, în urmã cu câþiva ani, Filarmonica„Transilvania” din spaþiul Colegiului Academic. Suntincinte a cãror micã sau mare „mitologie” ar trebuipãstratã cu sfinþenie, ºi unul dintre ele e Librãria.Dislocatã, ea va avea, cum spuneam, efecte foarterele asupra atmosferei culturale a ceea ce sepretinde a fi Capitala culturalã a Transilvaniei.Reiau, în acest context neliniºtitor, ideea de a(re)înfiinþa librãrii ale Uniunii Scriitorilor, un fel delibrãrii-cluburi sau cafenele literare, cum ebucureºteana „Cãrtureºti” – acum cu filialã ºi la Cluj , dar în uriaºul magazin Mall, dintr-un cartiercam departe de centru.

De ce n-ar deveni, de exemplu, cafeneaua„Arizona”, cu amprentele ei „istorice”, legate derevista „Echinox” o astfel de librãrie-cafenealiterarã? Cineva cu imaginaþie ºi spirit întreprinzãtorar putea transforma acest spaþiu cam neglijat ºiinexpresiv acum, într-un loc foarte atrãgãtor. Aºvedea aici, remodelatã de un arhitect cu gust, oambianþã amicalã, cu afiºe, postere, portrete descriitori, fundal muzical discret, poate cu textepoetice cântate de interpreþi îndrãgiþi, în care sã seciteascã destins ºi „boem”, sã se lanseze cãrþi lamodul mai neconvenþional, sã se închege dialoguricu scriitori ºi alþi oameni de cullturã dispuºi sãcomunice mai „democratic” cu un public mai alestânãr... Nu cred cã ar fi prea greu.

S-ar putea spune, însã, atâtea despre cãrþi ºidespre „cetitul” lor. Dacã, de pildã, „omul careaduce cartea” ar apãrea pe mai multe ecrane TV,adicã pe dreptunghiul ce imobilizeazã ore întregi unpublic foarte larg, poate cã ºi literataura ºi autorii eiar fi mai cunoscuþi ºi mai citiþi. Fiindcã am auzit,chiar de la Dan C. Mihãilescu, omul cu pricina, cãs-a trezit salutat pe stradã ori servit mai atent încutare local, fiind recunoscut de te miri cine, ca...omul care aduce cartea. Poate cã – ºi asta am maispus-o – prezenþa în mass-media, la televiziune ºiradio, a scriitorilor ºi cititorilor lor specializaþi arface sã creascã, mãcar cu câteva procente, numãrulcititorilor ºi, odatã cu ei, ºi respectul pentru scriitorºi pentru culturã în general. Am mai face poate, înfelul acesta, dar ºi în altele, ceva mai multã ordineîn noi ºi în zilele cam prea dez-ordonate pe care letrãim.

Ion Pop

Cine ºi ce ne mai aduce carteaordinea din zi

77

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

77TRIBUNA • NR. 127 • 16-31 decembrie 2007

Oaniversare ºi o comemorare, rotundeambele, au readus în acest an în atenþienumele lui Pavel Dan, prozatorul nãscut în

1907 ºi decedat la vârsta timpurie de treizeci de ani.Ca un adevãrat Raymond Radiguet al literelorromâne, înzestratul autor nãscut în podiºul vestic alþãrii, s-a afirmat repede ºi a beneficiat mereu destima ºi preþuirea contemporanilor ºi urmaºilor.Acest lucru poate fi socotit, desigur, benefic, dar ele ºi „periculos”, fiind constatat statistic cã e multmai greu sã pãrãseºti zona podiºului modest pentrupiscuri decât sã urci intempestiv dinspre negãrileabsolute cãtre modã. De decenii, Pavel Dan rãmâneposesorul unui succes de stimã. I se recunoscmeritele, întrezãrite ca promisiuni care nu au maiapucat sã se realizeze, ºi se regretã destinul nemiloscare a întrerupt o carierã ce putea fi spectacularã.Dar nu se regãseºte în canon, nu face parte dinproza manualelor ºi nici nu este obiectul uneifervori speciale a cititorilor. Dificil, datoritã epociiîn care a scris, este sã desprinzi partea vie a arteisale de contextualizãrile care au consacrat-o: autorulfãcea parte din generaþia tânãrã a Marii Uniri –fiind din acelaºi „leat” cu Mircea Eliade -, iar dacãautorul lui Maitrey ºi al Istoriei ideilor ºi credinþelorreligioase a trãit destul pentru a-ºi vedea realizate înplanuri vaste, paralele ºi intersectate, multe dintreproiecte, beneficiind ºi de aerul proaspãt, alimentatde curenþii contradictorii, fertili, ai capitalei (ºi apoiai lumii), fiul de þãrani sãraci din Triteni a rãmaslegat, ca destin scriitoricesc, de metropola regionalãcare era Clujul. Nu poþi, în aceste condiþii, decât sãte întrebi ce s-ar fi întâmplat cu exact aceleaºi prozeºi articole dacã ar fi fost scrise ºi publicate încapitalã, unde forþa reþelelor culturale formale ºiinformale este mai puternicã, ºi dacã Pavel Dan nuar fi beneficiat de gloria cliºeisticã de a fi socotituna dintre vocile autorizate ale þãrãnimii dinprovincia întregitoare de patrie?

Cred cã o asemenea privire, eliberatã de milafaþã de destinul brutal întrerupt al prozatorului ºide compãtimirea faþã de sãrãcia lucie în care a trãit,scãpatã de imperativele patriotice ale uneirecunoaºteri „politiceºte corectã” (în felul ei) – detipul: ºi ardelenii au avut prozatorii lor – ºi, în altreilea rând, scãpatã de prezumþia cã operascriitorului trebuia sã fie, necesarmente, ocontinuare a lui Slavici ºi Rebreanu (prospectareavieþii þãranului ardelean) s-ar cuveni sã aducãreceptarea proaspãtã a lui Pavel Dan ºi, poate, ºi ojudecare mai puþin subîntinsã de cliºee a moºteniriilui. Pentru ca acest lucru sã se petreacã, ar trebuiînsã ca în acest an aniversar - confiscat, cum era deaºteptat, mai cu seamã de povara clasificãrii,sortãrii, clarificãrii ºi asimilãrii lui Eliade -, opera luiPavel Dan sã se discute, cel puþin. Datoria aceasta oasumã editorii a douã volume recente de studii,rememorãri, dar ºi conþinând – unul dintre ele – oantologie tematicã. Astfel, Petru Poantã ºi VictorCubleºan adunã un mãnunchi de studii mai vechi ºimai noi sub titlul Pavel Dan. 1907 – 1937 (Cluj-Napoca, Ed. Tribuna, 2007, 172 p.), oferind oricuivrea sã-ºi facã o idee, o antologie a receptãrii criticededicate acestui autor nedreptãþit numai în mãsuraîn care cliºeistica epocilor parcurse ºi a momenteloristorice date au pãrut sã oblige la ancorãri ce nu auneapãrat de a face cu substanþa intimã a textelorsau care au supralicitat anumite raportãri. Din

totalul de 22 de texte care alcãtuieºte cuprinsulpãrþii principale a volumului, doar câteva, mai puþinde jumãtate, sunt recente, douã fiind însoþite demenþiunea „inedit”. Suficient pentru a asigura ocontinuitate la zi a discuþiei critice, dar prea puþinpentru a relansa cu succes tema ºi pentru aîmprospãta radical viziunea asupra lui Pavel Dan.Cu toate acestea, germenii unei reconsiderãricapitale a locului ºi rostului autorului sunt prezenþiprintre rânduri, ºi asta nu este deloc puþin. Într-unloc, se menþioneazã gândul himeric la latifundiilecreaþiei visate de tânãrul scriitor: „... voi face dintoatã viaþa mea, din toate zbuciumãrile sufletuluimeu o operã, o lucrare uriaºã care sã cuprindã totulîn sine: satul, ºcoala, lumea ºi pe mine, ºi aceastãoperã va fi numai a mea, a sufletului meu uriaº”.Este declaraþia unui adevãrat Ion rebreaniantranspus în planul creaþiei literare ºi prefaþeazãjubilaþia muncitorului-þãran Cupºa din finalulFranciscãi brebaniene. Nimic vanitos în acestpantagruelism al creaþiei ºi posesiei prin creaþieliterarã, care ar merita sã dea mai mult de gânditcelor ce analizeazã textele lui Pavel Dan.

Intereseazã ºi profesiunea de credinþãregionalistã din 1938 a prozatorului – „... o carte încare se închide o parte din sufletul Ardealului” -,inclusã într-o epistolã cãtre Ion Chinezu, ºi caresurvenea într-un moment când bãtãlia pentruposesia provinciei se apropia galopant de undeznodãmânt manifestat ca o crizã istoricã ºi odestrãmare. Ceea ce îl interesa pe prozator care,pesemne, intuia cu antenele sale fine ceva din ceeace urma sã se petreacã, era cum poate fi salvat princarte sufletul Transilvaniei, dincolo de avatarii careimplicau schimbul de proprietari asuprapãmântului.

În fine, promisiunea cã „Dupã ce mã voiîntoarce voi scrie o carte mare (o vãd în douãvolume) din viaþa bolnavilor de cancer, a tuturorbolnavilor pe care i-am vãzut, între care am trãit; ºi,Doamne, mulþi sunt”... Este programul unui cititordin Dostoievski ºi din Cehov (Salonul nr. 6), darmai cu seamã un proiect care anunþã Pavilionulcanceroºilor de Al. Soljeniþîn. Un cu totul alt PavelDan decât cel rãmas sã mãrturiseascã, deºi acelaºi,recognoscibil.

Pentru astfel de deschideri, frumoasa cartealcãtuitã de cei doi critici clujeni trebuie socotitãutilã, binevenitã, oportunã.

Celãlalt volum, coordonat de Ion Buzaºi, SergiuPavel Dan – fiul protagonistului – ºi Aurel Podaru(scriitor nãscut în satul celui celebrat) se intituleazãPavel Dan ºi Blajul (Beclean, Clubul Saeculum,2007, 286 p.). Deja dintru început, ingeniozitatealegãrii numelui prozatorului de un toposidentificabil pe harta localitãþilor româneºti ºi pecea a spiritualitãþii ardeleneºti îndeplineºte rostulambiguu de a sugera, pe de o parte, calitatea decorifeu al „Micii Rome” a lui Pavel Dan –revendicatã îndeobºte doar pe seama membrilorªcolii Ardelene ºi a unora dintre paºoptiºti -, dar ºipe aceea de autor cu o tentã confesionalã binedefinitã (ºtiut fiind cã Blajul a devenit glorios înistoria noastrã modernã graþie ierarhilor BisericiiGreco-Catolice). Avantajul unui asemenea decupaj,dincolo de tezele ce se ghicesc îndãrãtul lui, ca ºide calitatea simpaticã de manifest afectiv în

favoarea scriitorului, este acela cã, de bine, de rãu,comutã receptarea din zona încremenirii în cliºeegenerice, cãtre o situare mai þintitã în peisaj. Chiarºi textele de autor republicate aici sunt selectatedupã criteriul apariþiei într-un periodic blãjean, ceeace oferã argumentele unei abordãri „teritorializate”a prozei ºi permite discuþii noi, altminteri decâtpânã acum, despre Blajul lui Pavel Dan sau despreproza blãjeanã a scriitorului profesor, aºa cum alþiidiscutau – la cote mai ambiþioase, dar nu neapãratºi mai revoluþionare, despre „Viena luiWittgenstein”. Legarea de glie a talentului, fie ºi înforme simpatetice, prezintã avantaje – inclusivpentru turismul cultural ºi exemplificãrile dinprocesul instructiv-educativ -, dar, în acelaºi timp,uzeazã de teorii încã insuficient demonstrate caargumentaþie de fundal (legãtura dintre creativitateºi mediul care a generat-o). De la antici, medievali,trecând prin Herder ºi istoricul englez al civilizaþieiHenry Thomas Buckle, ajungând pe aceastã filierãºi în opera lui Hasdeu, teza cã omul este produsulepocii ºi al mediului natural unde s-a nãscut ºi atrãit nu a depãºit încã stadiul intuiþiilor romantice,aºteptându-ºi pe mai departe demonstrarea. Laurma urmei, dacã nu suntem determiniºtimecaniciºti, trebuie sã admitem cã Pavel Dan puteapoposi în Blaj prin simplu accident biografic,putându-ºi scrie la fel de bine textele ºi la Turda,Cluj, Dej sau în oricare altã locaþie.

ªi totuºi, apariþia celor douã volume – nu cumare vizibilitate, din pãcate, în librãrii, nici mãcarîn zona unde sunt active editurile – reînvie interesulpentru prozatorul îndrãgit ca „icoanã”, dar camexpediat. Dincolo de observaþia cã lumea þãrãneascãpe care o pune el în paginã are reverberaþiipsihologice ºi fantastice novatoare s-ar putea trecenumai printr-o reluare a sondajelor dupã sanitaradespovãrare de greoaiele hlamide ale tradiþiei ºi alecliºeisticii critice moºtenite. Repunerea lor încirculaþie în summum-ul livresc de la Ed. Tribunaare aerul unei salutare recapitulãri înainte dedespãrþire ºi ar putea însemna începutul reevaluãrii.Dar aceasta se va întâmpla numai dacã nouageneraþie de critici va reîncepe sã îl reciteascã pePavel Dan. În acest moment aniversar ar mai fi, deaceea, de oferit publicului o ultimã, necesarã, piesã:o antologie zgârcitã, severã, cu cele mai bune paginiale autorului; o ediþie de buzunar, strãlucitoare,decantatã.

Dificultatea împrospãtãriiprivirii

Ovidiu Pecican

imprimatur

88

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

88 TRIBUNA • NR. 127 • 16-31 decembrie 2007

telecarnet

Una din temele majore aflate în prezent îndezbatere pe meleagurile noastre estedesigur cea a religiei. Întrucât pânã la

urmã religia se vede pusã în chestiune ºi nunumai Biserica, în speþã cea ortodoxã, cu trena eide vulnerabilitãþi, cu seria ei de clerici care aucolaborat nu odatã cu vremurile de restriºte în locde-a se situa, aºa cum s-ar fi cuvenit, deasupra lor.Religia, adicã relaþia omului cu sacrul, vectorstrãvechi, inalienabil al umanitãþii care nu trebuieconfundat cu o instituþie ecleziasticã ºi care sebucurã de-o masivã confirmare a românilor: laultimul recensãmânt, doar 0,1 la sutã dinpopulaþie s-a declarat fãrã religie, în timp ce 94 lasutã din repondenþi ºi-au afirmat credinþa. Curioscã la finele regimului comunist, adversar decis alconcepþiei religioase, aceasta e din nou pusã îndificultate, hãrþuitã cu o tenacitate demnã de ocauzã mai bunã. Socotim a nu greºi stabilind acio anume continuitate, cãci ideologia marxist-leninistã constituie o aripã a ateismului modern,fenomen ce tinde a dobândi, în Occident,proporþii de masã, necunoscute în trecut. Abiatoleratã de un stat abuziv care a cãutat a seinfiltra în rândul preoþimii spre a-ºi satisfaceinteresele, credinþa suportã acum asaltul uneimentalitãþi secularizante, cu veleitãþirestricþioniste. Proiectul acesteia e unul cu orizontspiritual retezat, strict pragmatic. Un gen deiluminism agravat, o pripitã exaltare a ºtiinþei, onaivã fetiºizare a tehnicii – factori care dealtminteri e de presupus cã vor progresa mereu peplanul lor intrinsec, astfel încât ceea ce stârneºteazi entuziasmul va fi în curând demodat –percepând în religie un obstacol ce se cade rapiddat la o parte. Ce însemnãtate mai are, dacã nuvaloarea religioasã în sine, acel numinos înfãþiºatde Rudolf Otto, sãdit în firea omului, mãcaruriaºa semnificaþie culturalã a religiei? Ceconteazã cã rãdãcinile spiritului european, de carese face atâta caz, sunt, dupã spusele lui Valéry,filosofia greacã, dreptul roman ºi creºtinismul?Orbiþi de reflectoarele prezentului maºinist, seduºi

de „nuriturile terestre“ realizate ori in spe alesocietãþii de consum, de ce sã mai þinem seamade operele literare ºi de meditaþie, demonumentele, de tablourile ºi de sculpturilecâtorva milenii? Sentimentele de pietate ce le-auinspirat, în afara cãrora nu le-am putea înþelege,nu se cuvine oare înlãturate precum un balaststânjenitor?

Dl. Cristian Pîrvulescu, invocând „situaþialibertãþii de expresie“, se aratã totuºi ofuscat de„propaganda în favoarea credinþei“ ce i se pare –scandalos! – a fi devenit la noi o „prioritateguvernamentalã“ (Propaganda fide, în Românialiberã din 21 august 2007). „Cel puþin aºatranspare din noua variantã a reformei educaþiei“,se lamenteazã d-sa. Voind de bunã seamã careligia sã nu facã parte din formaþia intelectualã anoilor generaþii, polemistul ia atitudine în concretfaþã de „noua variantã a legii învãþãmântului“,potrivit cãreia – oroare! – religia nu doar cã se vapreda în ºcoli dar va deveni „ºi disciplinã destudiu obligatorie“. Argumentele pe care le puneîn joc sunt dintre cele mai bizare. Ele mimeazãincultura ºi afecteazã congruenþa conceptelor, dindorinþa emitentului lor de a-ºi atinge obiectivulpseudoraþional. „Dacã în ºcoalã propagandapoliticã e interzisã, prozelitismul religios e nudoar tolerat, ci ºi încurajat“, afirmã dl. CristianPîrvulescu, echivalând politica, prin forþalucrurilor mundanã, mobilã, efemerã, cu religiacare e o invariantã a conºtiinþei ºi un capitolfundamental al culturii întregii umanitãþi. ªipentru a-ºi acutiza rechizitoriul, recurge la onãstruºnicã paralelã. Dacã pânã deunãzi, statulcomunist „ca ºi inexistent“ (sic!), era substituit depropaganda comunistã, fireºte „omniprezentã“,azi, statul, încã neconsolidat, s-ar retrage spre aface loc „bisericilor, organizaþiilor private, îndomeniul educaþiei“. Aºadar o echivalare a douã„organizaþii private“, partidul comunist ºi cultele,care deopotrivã „folosesc statul ca pe uninstrument în atingerea propriilor lor obiective“.

Iatã unde poate ajunge raþionalismul în stare dedemagogie! O altã aserþiune a politologului sereferã la obligaþia statului de-a facilita „egalitateacetãþenilor asigurând neutralitatea spaþiului public,pe când cultele, chiar ºi în cazul ecumenismului,nu pot neglija diferenþele confesionale“. I s-arputea rãspunde, pe de-o parte, cã predarea religieiîn ºcoli poate avea ca obiect – ar fi ideal – istoriareligiei, ceea ce ar suprima incompatibilitateadintre învãþãceii aparþinând la confesiunieterogene, particularitãþile acestora putând fiaprofundate la cursuri specialitate. Iar pe de altãparte, ce este aceastã alarmã absurdã cum cã,întrucât existã în România mai multe religii,predarea religiei, în principiu, ar contraveni...„egalitãþii tuturor“ cetãþenilor? E ca ºi cum arsusþine cineva cã cetãþenii nu pot beneficia deegalitate în faþa legii, deoarece unii suntmuncitori, alþii medici, alþii contabili, alþii militariº.a.m.d.!

Observând, mãcar de astãdatã cu justeþe, cã„vechea disputã dintre religie ºi ºtiinþã este astfelrevigoratã“, evident ºi cu aportul d-sale, dl.Cristian Pîrvulescu se plânge cã „în acestecondiþii, ºcoala nu se mai poate revendica de laºtiinþã, iar spiritul critic, fãrã de care libertatea nuare sens, nu se mai poate dezvolta“. Oare!? Maiîntâi de toate ºcoala e datoare a-i înzestra pe ceice-o urmeazã cu un bagaj de culturã generalã, nudoar cu cel strict al ºtiinþelor, iar religia intrã, cusau chiar fãrã voia preopinentului nostru, în sferaunei culturi fie ºi elementare. În al doilea rând,între religie ºi ºtiinþã nu se cascã un abis aºa cumlasã a se înþelege unii pozitiviºti obstinaþi. Chiardl. Pîrvulescu binevoieºte a aminti enciclicaHumani generis a lui Pius al XII-lea, din 1950,conform cãreia nu existã opoziþie întreevoluþionism ºi doctrina credinþei. Însã, vai, nuare dreptate când spune despre creaþionism cã nuar fi „o teorie ºtiinþificã“, deoarece oamenii deºtiinþã contemporani înclinã tot mai mult spre uncreaþionism sui generis, care exclude hazarduldevenirii cosmice, relevând cã apariþia unorstructuri ºi cu precãdere a vieþii corespunde unuiproiect iniþial conþinut în masa materiei ce s-aorganizat mirabil. Se înregistreazã ºi alte destulepunþi între cele douã domenii doar aparentincomunicabile. Ne mulþumim a aminti acifructuosul dialog purtat între cardinalul Ratzinger,ajuns ulterior papã, ºi Jürgen Habermas, probabilcel mai de seamã filosof în viaþã, care schiþeazã osumã de posibile contacte între ele. Dar „spiritulcritic“? Sã fie prejudiciat acesta de cunoaºtereareligiei sau, dimpotrivã, e astfel fructificat? Cumar fi posibil sã ne revendicãm exclusiv de laºtiinþã fãrã a cunoaºte ºi zona spiritualitãþii? ªicum ar fi cu putinþã un „spirit critic“ valid, strãinde principiile moralei? Cum ar fi posibilã oeducaþie fãrã moralã? Din punctul de vedere alfiliaþiei istorice, morala noastrã actualã decurgedin religia creºtinã, iar din punctul de vedere alfiliaþiei ontologice, derivã din iubire, piatra detemelie a creºtinismului. Religia modeleazãcaracterele, îl face pe om mai bun ºi mai drept,apt de integrarea în societate, dezvoltându-isimþãmântul responsabilitãþii nu numai în faþainstanþelor pãmânteºti, relative, ci ºi în faþa celortranscendente, absolute. Relaþia cu o lume cedevanseazã materia dã naºtere unei energii moralebenefice, orice ar spune ºi orice n-ar spune dl.Cristian Pîrvulescu, a cãrui rea-voinþã faþã dereligie, dupã cum vedem, e departe de-a ficonvingãtoare.

O mentalitate secularizantãGheorghe Grigurcu

Manusi de loja, Cluj, sec. XIX

99

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

99TRIBUNA • NR. 127 • 16-31 decembrie 2007

Scriitorul de la Tîrgu Jiu îmi reproºeazã apoiinsistenþa cu care resping mereu ideile inaccep-tabile. Astfel procedînd, aº fi devenit un

“cultivator al polemicii pure” ºi un “fanatic alimpulsului”. Rãmîne de vãzut în ce mãsurã adenumi lucrurile pe adevãratul lor nume ºi a teîncãpãþîna sã distingi albul de negru poatereprezenta un defect, în mentalitatea româneascã.În ordinea disciplinei gîndirii, însã, marcareadiferenþelor specifice constituie un instrumentsuperior pentru cunoaºterea corectã a universuluiînconjurãtor. Ea este, în orice caz, infinitpreferabilã, în locul unei ambigue contopiri aextremelor, a incompatibilitãþilor. O asemeneapãguboasã întreprindere stã, din nefericire, tot maifrecvent în nãravul persiflatorului meu. Nu doar peMihail Sebastian îl vede ca fiind sincer ºi ipocrit,sensibil ca un seismograf ºi anxios, modest ºiorgolios, nobil ºi afectat etc. Dar ºi pe mine mãconsiderã un tip raþional, care se lasã totuºi cãlãuzitde patimi (“lucid pentru cã e polemist, un piclunatic pentru cã se pierde înfrigurat-voluptuos înfixaþia ce-l stãpîneºte”). Aº fi în stare sã încarnez“un maniheism static” ºi, totodatã, sã-mi modificatitudinea “cu 180 de grade”. Mã învîrt fãrã a mãmiºca ºi mã deplasez, stînd pe loc. Ce fel deanimale ciudate ºi imposibile zugrãveºte GheorgheGrigurcu în fanteziile sale?!

Nu numai descrierile sale individuale devin, pezi ce trece, o galerie de absurditãþi aiuritoare, cichiar taxonomiile sale sînt forþate. Iatã-l peSebastian plasat “în societatea, mãgulitoare foarte, aunor mari spirite afine precum Kierkegaard, Proust,Kafka, Cioran”. Nu discut acum despre categoria(filosoficã?, literarã?) în care Kierkegaard, Proust ºiKafka s-ar simþi în largul lor. Dar cum ar trebui sãarate “societatea mãgulitoare foarte” în care victimaºi cãlãul converseazã subþire, picior peste picior?Cãci, pe vremea cînd evreului Mihail Sebastian i seconfiscau telefonul ºi aparatul de radio din casã,antisemitul Emil Cioran exalta, de pildã la RadioBucureºti, în 27 noiembrie 1940, Profilul interior alCãpitanului: “Pe un plan absolut, dacã ar trebui sãaleg între România ºi Cãpitan [Corneliu ZeleaCodreanu], n-aº fi ezitat nici o clipã. Dupã moartealui ne-am simþit fiecare mai singur… Cu excepþia luiIisus, nici un mort n-a fost mai prezent între vii…”.În timp ce evreul Mihail Sebastian era evacuat dinpropria locuinþã, antisemitul Emil Cioran se lamen-ta incendiar: “Care sînt motivele mai adînci care nedeterminã a nu ne întîlni cu evreii decît prin urã ºidispreþ? De ce nu existã nici un om pe pãmînt caresã iubeascã pe evrei în mod naiv, spontan, fãrã sãºtie? (…) Dacã aº fi evreu, m-aº sinucide pe loc”. Întimp ce evreul Mihail Sebastian era concentrat la

lopãtarea zãpezii ºi la aplicaþii militare pe coclauri,antisemitul Emil Cioran era trimis în diplomaþiaoccidentalã. Iatã cum este relatatã scena, în chiarJurnalul cu pricina: “Îl întîlnesc azi-dimineaþã peCioran pe stradã. E radios. - M-au numit. A fostnumit ataºat cultural la Paris. - Înþelegi - zice -, dacãnu mã numeau, dacã rãmîneam pe loc, trebuia sãmã duc la concentrare. Primisem ordinul de con-centrare chiar azi. Dar nu m-aº fi prezentat cu niciun preþ. Dar aºa, totul s-a rezolvat. Înþelegi? Sigurcã înþeleg, dragã Cioran. Nu vreau sã fiu rãu cu el.(ªi mai ales nu aici – la ce ar servi?) E un cazinteresant. E chiar mai mult decît un caz: e un ominteresant, remarcabil de inteligent, fãrã prejudecãþiºi cu o dublã dozã de cinism ºi laºitate, amuzantreunite”. Peste decenii, însã, iatã cã victima ºi agre-sorul sfîrºesc îmbrãþiºaþi, sub bagheta magicã a luiGrigurcu, în aceeaºi… “societate, mãgulitoare foarte,a unor mari spirite afine”. Tãvãlugul viclean alinocentizãrii striveºte totul. Scheletul din dulaprînjeºte plin de cinism. Cu o asemenea logicã strîm-bã, ºi lui Gheorghe Grigurcu i se poate prezice cã,în deceniile postumitãþii sale, va fi perceput ca fratede cruce al lui Adrian Pãunescu (întrucît, marispirite afine, ambii s-au nãscut în Basarabia).

Lansat în elogierea la scenã deschisã a dupli-citãþii – “«Poza» nu e decît un procedeu al elaborãriiestetice, o ipostazã a eului creator stilizat, care-ºistatueazã chipul intrinsec” –, Gh. Grigurcu îºiplaseazã discursul sub mantia înºelãtoare a luiOscar Wilde: “Lipsa sinceritãþii este un lucru atît deteribil? E, simplu vorbind, o metodã care ne per-mite sã ne multiplicãm personalitãþile”. O fi – pe laei! Dar la noi esteticul s-a vãzut constrîns a seîmpleti cu eticul. Scriitorul era învãþãtor, duhovnicºi sfetnic. Îi las criticului din Tîrgu Jiu întreagaplãcere de a defila sub portretul irlandezului cinic,azvîrlit în puºcãrie pentru ultraj la moralitatea pub-licã ºi mort de tînãr în mizerie, uitat ºi dispreþuit.Spune-mi pe cine citezi, ca sã-þi spun cu cine votezi.Însã dacã vine vorba despre înþelegerea realitãþilorromâneºti, eu unul prefer sã ascult cuvintele lui N.Steinhardt: “Suprarealismul e de la Paris, delirul o fibun la Zürich, la cafenea. Aici nu-i acolo. Aici seopreºte trenu-n garã, nu gara la tren. Aici e þara luiIon, a Fanarioþilor ºi a lui Soarbe-zeamã, aici VladÞepeº i-a tras pe solii turci în þeapã, nu le-a spus«trageþi întîi dumneavoastrã, domnilor englezi», iarPetrache Carp i-a arãtat lui Vodã Carol cã porum-bul se mãnîncã cu mîna, aici e pe viaþã ºi pemoarte, aici nu e decor sofisticat ºi suprem de neb-unatic, nu-s draperii ºi delicii, nu-i paradis ori iadartificial, aici e ca la dugheanã, ca la tejghea, ca laobor, ca la proces de clironomie; nu-i cu giuvaeri-cale, e cu pietre, cu bolovani”.

Împins de admiraþia sa pentru dedublarea per-sonalitãþii, Gheorghe Grigurcu nu putea sã-l uite dincatastif tocmai pe Paul Goma. Se ºtie cã proeminen-tul disident al dictaturii ceauºiste a încarnat, înultimii ani, o scandaloasã schimbare la faþã. Dinapãrãtor al drepturilor omului, a devenit un insultã-tor al minoritãþii evreieºti. Din aliat al politicii occi-dentale, de la care aºtepta ajutor în perioada antico-munistã, a ajuns un virulent denigrator aldemocraþiilor în acþiune, odatã cu etapa sa anti-semitã. Din contestatar al totalitarismului – unnegaþionist al Holocaustului. Din persiflator al luiCeauºescu – un apologet al lui Antonescu. Dininamic al lui C.V. Tudor – un amic al lui Ion Coja.La picioarele unui asemenea titirez reacþionar îºidepune azi Grigurcu mirtul ºi tãmîia, declarîndu-l“un reper moral de prim ordin”. Sã vezi ºi sã nucrezi.

M-am numãrat ºi eu, în anii ‘90, printre admira-torii nonconformismului revoluþionar al lui PaulGoma. L-am susþinut cu scrierile mele polemice. I-am îngrijit editarea Scrisorilor întredeschise (1995).I-am prefaþat primul volum din Jurnal (1997). I-amlansat public vreo douã cãrþi (1997). Am avut cu elo intensã corespondenþã, timp de aproape un dece-niu. Dupã 1999, însã, am înregistrat cu o stupoarecrescîndã convertirea sa la antisemitism, intoleranþãºi extremism. Mi-am exprimat rezervele, întîi înscrisori directe, apoi în polemici ºi intervenþii dinpresã, în cãrþile mele. Credeam cã particip la o dez-batere despre principii ºi verosimilitate documen-tarã, informaþie ºi realitate istoricã, citare corectã ºitransparenþã a surselor, bunã-credinþã în argumen-taþie etc. În loc de toate acestea, fostul meu parten-er epistolar, autorul editat ºi prefaþat de mine aînþeles sã mã rãsplãteascã prin cele mai variate min-ciuni ºi insulte. Am aflat, de pe o zi pe alta, cã sîntun tip lipsit de onestitate, întrucît i-am cenzurat ocarte apãrutã la Polirom (în realitate, nu-i cen-zurasem nicio carte, în schimb îi prefaþasem una, îiîngrijisem alta ºi îi lansasem altele douã, la Cluj ºila Bucureºti). Am aflat cã sînt incompetent, întrucîtscriu despre volume pe care nu le citesc (în reali-tate, niciodatã n-am scris despre un volum pe carenu l-am citit). Am aflat cã sînt un om servil,întrucît mã plasez în serviciul altora (în realitate,niciodatã n-am scris pe vreo temã impusã ori suger-atã de cineva). Am aflat cã m-am vîndut unor forþeoculte, care mi-au pus la dispoziþie “fonduri, local,secretare, automobile (ºi benzinã!), ºoferi” etc. (înrealitate, niciodatã n-am beneficiat de asemeneafacilitãþi, în schimbul scrisului meu).

Iar la sfîrºit de tot, ca sã fie buchetul complet,am aflat cã Paul Goma m-a chemat ºi în instanþã.Pe mine, alãturi de alte personalitãþi ºi instituþii careºi-au exprimat consternarea publicã în legãturã cuderiva sa naþionalist-antisemitã: AdministraþiaPrezidenþialã, Gabriel Andreescu, Editura PoliromIaºi, Federaþia Comunitãþilor Evreieºti din România,Alexandru Florian, Horia Gârbea, Mihai DinuGheorghiu, Radu Ioanid, Ion Bogdan Lefter,Nicolae Manolescu, Boris Marian, Mircea Mihãieº,Carmen Muºat, Andrei Oiºteanu, Revista 22,Revista Observator cultural, Revista Realitateaevreiascã, Revista Timpul, Michael Shafir, WilliamTotok, Ion Vianu, Elie Wiesel, Ziarul Cotidianul.

În capodopera sa Jurnalul fericirii, N. Steinhardt consemneazã laºitatea vicleanã a int-electualilor care ocolesc adevãratele subiecte alezilei, cãutînd un pseudo-refugiu în estetic. “A spunecã doi ºi cu doi egal patru nu înseamnã a declara caTudor Vianu cã Goethe a scris Poezie ººi AAdevãr, cãVoltaire a murit în 1778 ori cã Balzac, domnilor, e

sare-n ochi

“ O formã a exagerãrii” Laszlo Alexandru

Compas de Loja, Sibiu, sec XVIII

(urmare din numãrul trecut)

1100

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

1100 TRIBUNA • NR. 127 • 16-31 decembrie 2007

Dimitrie Stelaru a fost un scriitor cãruia i-aplãcut sã se mãrturiseascã, opera sa(poezie, prozã, teatru) conservând diverse

întâmplãri din viaþa realã, ca ºi multipleleipostaze ale felului sãu particular de a fi. Direct afãcut-o în Zeii pprind ººoareci (1968), singura cartedin afara poeziei ce a reuºit sã atragã atenþiacriticii, lucru, de altfel, de aºteptat, deoareceinteresul faþã de biografia autorului – de la a cãruinaºtere s-au împlinit, iatã, 90 de ani – a fost unulconstant, dispariþia sa, în 1971, nemodificânddeloc perspectiva.Memorialul, care relateazã cronologic, peepisoade, întâmplãri cuprinse într-un interval ceîncepe undeva în a doua jumãtate a anilor ’30 ºise sfârºeºte în momentul anunþãrii armistiþiului, eo epopee a istoriei personale. Debutând abruptsub semnul unei obsesii specifice (foamea), el neface în acelaºi timp cunoºtinþã cu eroul a cãruiînfãþiºare pare a fi desprinsã din filmele cuChaplin sau Raj Kapoor: „Desculþ, cu pantaloniirupþi la spate, dar acoperiþi cu trei rânduri deziare, cu o vestã fãrã nasturi, decoloratã ºi numaiun piept de cãmaºã, prãfuit [...]”. Cine vede aici oinvenþie fãcutã din raþiuni „strategice”, deautolivrare sau mãcar o exagerare se înºealã. VladMuºatescu ne oferã în amintirile sale un portretal poetului, foarte grãitor pentru felul în careacesta înþelegea sã-ºi ducã viaþa pe la începutulanilor ’40:

„Odatã, cãtre searã, ne-am pomenit în chiþimianoastrã [unde lucra ca ºi corector pentru Curentulliterar-mmagazin, împreunã cu Ion Vlad] c-unindivid fantastic, realmente halucinant. Nu preaînalt, dar nici mãrunþel, famelic serios, cu ochiisticlind incendiar, nici una nici douã s-a repezit cadin praºtie la Ion Vlad, l-a îmbrãþiºat disperat, ºi-apornit sã orãcãie plângãreþ:

Frate, scoate sticla, nu mai sta, cã-mi vine sãmor!...

ªtiam prea bine cã Ion Vlad se mai abþiguia,din când în când, cu niºte verde. Nu verde deParis, ci rachiu de izmã, o bãuturã popularã ºiieftinã pe atunci. Dar de unde ºtia ºi intrusul?

Ion Vlad emoþionat, suflet mare de altfel,aproape tremurând, l-a aºezat într-un scaun, camforþat totuºi, la masa unde-ºi creiona desenulpentru pagina teatralã, ºi l-a domolit cu glasprietenos:Omule drag, liniºteºte-te! Sticla-i în dulap... Darde mâncat, ai mâncat ceva?...

Nimic! – a rãspuns fantoºa aceea dejghinatãdin încheieturi. De douã zile... N-am niciun franc,nicio leþcaie, sunt pe drojdie, frate Vlad! Pânã unaalta, dã-mi mai bine o gurã de verde, nu mãlãsa...

Sculptorul ºi graficianul de Vlad nu l-a lãsat. Aapelat la mine, ºtiind cã posed mai totdeauna însertarul biroului o bucatã de pâine ºi-o fãrâmã debrânzã uscatã. Apoi a scos ºi el din buzunarulhainei o ceapã vânãtã, de apã, ºi vreo câþiva cãþeide usturoi, dupã care i-a aºternut „muribundului”sã mãnânce pe o paginã de ziar, ruptã ºi-aceeadintr-o colecþie aflatã la îndemânã. Abia dupã cel-a vãzut înfulecând ca un dulãu flãmând penãvãlitor, sfãrâmând între mãsele ceapa ºiposmagul de pâine, s-a îndurat de el ºi-a scos la

ivealã sticla de verde. [...].[...] dupã vreo jumãtate de orã, ne-a privit rãtãcit,cu ochii lãcrimoºi, cãscând obosit de moarte, ºine-a întrebat rugãtor:– N-aþi putea sã mã culcaþi undeva? Pic de

somn!...I-am oferit imediat dormitorul meu. Baia de

lângã odãiþa redacþiei. În care mã culcam peziarele din cadã, depozitate acolo din lipsã despaþiu.[...]. Pe când îl instalam în baie, poetul ºi-a scos dinbuzunarul interior, de la piept, al hainei douãcãrþulii [AAbracadabru ºi Preamãrirea ddurerii]ferfeniþite ºi zdrenþuite, mi le-a înmânat ºi-a þinutsã-mi atragã atenþia:– Sunt ultimele exemplare pe care le mai am!

Citeºte-le, pânã mã scol... Însã nu uita, dacã eºtiºi tu poet, cum zice Ion Vlad, ºi trezeºte-mã pe ladouã! [...].

La douã fix am pãtruns în cuºca unde dormeapoetul. Nu dormea! Scosese teancurile de colecþiidin cadã, zvârlindu-le pe dalajul scãldat de zoaie,ºi-ºi clãtea cãmaºa ºi ciorapii pe fundul vanei.”i

Zeii pprind ººoareci etaleazã ºi explicã, acolounde este cazul, momentele devenirii acestuiindivid care, pãrãsind Turnu-Mãgurele, oraºulnatal, vine în Capitalã cu scopul de a-ºi fãuri undestin pe mãsura aspiraþiilor. Aventura e ghidatãtemperamental, oscilând permanent între freneziatrãirii, febricitatea experienþei ºi spectrul ratãrii,depresii de naturã diversã. Vagabondul doarme încâmp, se hrãneºte cu struguri furaþi, cu ce arãmas din farfuriile altora, carã bagaje în Gara deNord. Cu banii luaþi se tunde ºi se bãrbiereºte lafrizer, îºi cumpãrã haine, pe care mai târziufoamea îl va determina sã le schimbe cu altelemai vechi. Doarme în garã la clasa a III-a, la„Palatul ªtirbei”, între etaje la ziarul „Curentul”,iar când are ceva în buzunar mai ºi închiriazãcâte o camerã: în Ferentari, în Banu Manta, pestrada Vânãtori. Merge la un prieten (Costel,poet) pe care-l pune sã-i anunþe moartea la ziar.Pleacã la mare unde încearcã sã se sinucidã.Revine în Bucureºti ºi îºi cautã prietenii. Aruncãîn foc o Mein KKampf, spre disperarea unui soldatgerman. E arestat ca dezertor, însã scapã. Fugedin cauza bombardamentelor la Cãlãraºi, dar sereîntoarce în Capitalã.

Relaþiile cu familia sunt reci. Mama („etern cuîntrebarea ce fac de nu-mi mai aflu rostul”),atunci când primeºte telegrama care anunþã cãfiul sãu e pe patul morþii, trimite ca sã vadã ce seîntâmplã „un vãr cu inima închisã” care, laplecare, nu-i lasã niciun ban. Tatãl vitreg, adus înscenã prin rememorarea unui episod petrecutatunci când autorul avea 6 ani, e descris ca unmonstru: pedepseºte copilul vârându-i scobitorisub unghii ºi punându-i pe spate fierul de cãlcatînroºit.

Astfel de relatãri în care senzaþionalul seîmbinã cu ficþiunea se întâlnesc peste tot în text.Un exemplu elocvent îl oferã episodul în careStelaru, aflând cã prietenul sãu, poetul ClaudiuMoldovan, fusese arestat ca dezertor ºicondamnat la moarte, telefoneazã comandantuluiînchisorii ºi, dându-se drept ministrul justiþiei, dãordin sã fie eliberat, ceea ce se ºi întâmplã.

un realist romantic. Sau a þine, ca GeorgeCãlinescu, admirabile inedite prelegeri despre viaþaºi opera lui Eminescu. Cînd alãturi de tine oameniisunt tãiaþi cu fierãstrãul, dacã vrei sã enunþi cã doiºi cu doi fac patru înseamnã cã trebuie sã urli cît teþine coºul pieptului: este o nedreptate strigãtoare lacer ca oamenii sã fie tãiaþi în douã cu fierãstrãul”.

Adaptînd aici ideea lui N. Steinhardt – care necere sã aritmetizãm formula algebricã “doi ºi cu doifac patru” ºi sã identificãm temele dramatice alemomentului, fãrã a ne ascunde în spatele frazelorsforãitoare – voi spune în felul urmãtor: adevãrataproblemã de azi nu este dacã Paul Goma are saunu talent literar, domnilor, ci faptul cã Paul Goma,dupã ce-a fãcut o masivã campanie de publicisticãantisemitã agresivã, ºi-a permis, pe deasupra, sã-icheme sfidãtor la tribunal pe aceia care auîndrãznit sã-i reproºeze masiva campanie de pub-licisticã antisemitã agresivã.

Într-un asemenea context, a-l vedea pe fostulintransigent Gheorghe Grigurcu – eºuat pe neaºtep-tate în doctrina “multiplicãrii personalitãþilor” ºi a“lipsei de sinceritate” – cã îl proclamã pe antisemit-ul Paul Goma drept “un reper moral de primordin” al naþiunii, tocmai în ziarul dalmaþianuluiDan Voiculescu (alt reper moral al naþiunii!), e denaturã sã ne proiecteze conºtiinþa la graniþa dintredisperare ºi indignare. Trãim în România ºi asta neconsumã toatã energia.

Cît priveºte reproºul pe care noul colaborator algazetei dan-voiculesciene mi-l adreseazã – anume cãaº dovedi “o prea mare încordare a actului moral”–, doar versul dantesc îi poate da rãspunsul: “nonragioniam di lor, ma guarda e passa” (Inf., III, 51).

Îl aºtept pe Gheorghe Grigurcu sã redescoperecã vorbele sclipitoare nu pot înveli pe termen lungadevãruri corupte, în aceeaºi mãsurã în care unantisemit înverºunat nu poate constitui “un repermoral de prim ordin”. ªoricioaica degustatãdimineaþa, pe stomacul gol – fie ºi dintr-o ceaºcã deporþelan rafinat – stricã nu numai dantura ºi tenulci, dupã o vreme, chiar viaþa toatã.

Vagabondul în faþa marelui oraº

Marius Nenciulescu

eseu

Colan de Mare Maestru, Sibiu, sec XVIII

1111

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

1111TRIBUNA • NR. 127 • 16-31 decembrie 2007

Gãsim, însã, în Zeii pprind ººoareci ºi destulefragmente autentice, unele de o sinceritatedezarmantã, cum ar fi scena despãduchierii sauaceste gânduri ce rãbufnesc în el în timp cepriveºte spectacolul Oraºul ffãrã avocaþi, de laTeatrul „Maria Filotti”, ale cãrui încasãri i-au fostcedate: „Jos, pe scenã, Maria Filotti,îngenuncheatã, se roagã de avocatul IonIancovescu. Radu Beligan în zdrenþe aºteaptãverdictul [...]. Ninetta Gusti, Erastia, alþii... / [...] /Maria Filotti iar îngenunche în faþa avocatului dinpiesã – Iancovescu. Pentru mine îngenunche? Dela balcon privesc alãturi de Gion, iniþiatorulspectacolului. Mi-e ruºine de ce n-am dat pânãacum, de lenea mea spiritualã. Mi-e ruºine delumina artiºtilor risipitã pentru fãrâma de om cunumele meu”ii.

Privaþiunile vieþii de boem îl fac sã intre încontact cu diferite persoane, unele mai ciudatedecât altele. Coana Floarea e cerºetoare labisericã, dar are un cufãr plin cu paltoane, rochii,mãtãsuri, genþi de femei, þigãri ºi, mai ales, bani,„hârtii de-o sutã, de cinci sute”. Coana Xaxa þinepungile cu bani sub cãmaºã ºi, deºi bogatã, iaunui client, fãrã nicio remuºcare, piciorul de lemnca zãlog pentru consumaþie. În afara avariþiei,viaþa acestor fiinþe e guvernatã de bãuturã: coanaXaxa bea þuicã ºi-ºi plânge fata moartã imediatdupã absolvirea Facultãþii de Drept; hamalulSuditu, ce câºtigã ziua în garã, bea noaptea;primul om care-l întâmpinã pe autor la intrarea înBucureºti e un zugrav beat mort; arestat cadezertor, scapã de sub escorta sergentului þigan,deoarece acesta se îmbatã.

ªi lui Stelaru îi plãcea bãutura, într-atât încâta devenit alcoolic. Petre Stoica – care în timpulstudenþiei l-a gãzduit „cam un an” (1952-1953) –îºi aminteºte în legãturã cu poetul de douãpersoane total diferite:

„În zilele fãrã exacerbãri alcoolice, Stelaru sepurta ca o fatã mare. Prezenþã de fulg legãnat înaer. Intra pe uºã încet, foarte încet, cu lunecãri defelinã, înclina uºor capul, de câteva ori la rând,apoi murmura: <Bunã seara, bãieþi... Ce faceþi?Ce faceþi?>. Ne menaja clipele destinate lecturii.[...]. Sub imperiul alcoolului, dãdea din aripizgomotoase. Vorbele-i mânioase, împletite dingâlci ºi buruieni otrãvitoare, nu cruþau pe nimeni– duºmanul principal îi rãmânea însãfrancmasoneria mondialã, o adevãratã cutie aPandorei din care, zicea el, s-ar revãrsa toate relelelumii. [...]. Ne-am pomenit odatã cu el, secondat,de actorul Vasile Niþulescu. Intraserã pe uºã înpatru labe, cu câte-o lãmâie prinsã în dinþi.Stelaru era pus pe distrugeri totale. Cu bisturiul,instrument de care nu se despãrþea niciodatã, serepezise sã-mi sfâºie plapuma. Implorãri, proteste.Se lãsa greu înduplecat: <Plapumã, he! caburghezii... Ce, tu eºti poet sau burghez?...Ruºine... Dar acum?! Ce dracu, lasã-mã sã-þisfârtec plapuma, te rog!>. În cele din urmã,amãrâta mea de învelitoare scãpase nevãtãmatã.”iii

Dar ºi cînd era treaz, existau destule fapte caresã contrazicã purtarea de „fatã mare”. Al. Raicurelateazã o întâmplare nostimã, petrecutã înperioada la care face referire memorialul. Stând cuStelaru la Café dde lla PPaix, sunt anunþaþi de doiprieteni cã la Societatea Scriitorilor or sã se deaniºte ajutoare. Auzind aceasta, „îngerul vagabond”se strecoarã uºurel afarã ºi o ia la fugã cât îl þinpicioarele ca sã ajungã primuliv. De altfel, ºi PetreStoica îi consemnase câteva scorneli (a foststudent la Litere; l-a cunoscut pe Bromfield laParis) sau înºelãciuni (vrea sã-i vândã un desen dePallady fãcut, în realitate, de el etc.)v.

Dimitrie Stelaru are ºansa – dupã cum s-aputut vedea ºi pânã acum – sã aibã alãturi

prieteni de nãdejde, mai toþi cu preocupãriartistice. Zeii pprind ºoareci îi consemneazã,printre alþii, pe Ion Vlad, Costel, Dardar(regizor). Mai presus de toate aceste legãturi seaflã, bineînþeles, Olivia (Maria-Maria), primaiubire, fata care-i semãna atât „la inimã”, cât ºi ladestin: gonitã de stãpân (un fotograf dinConstanþa), hoinãrea prin Bucureºti fãrã bani ºi,în plus, bolnavã. Stelaru o întâlneºte la „Palatulªtirbei” ºi o ia cu el. Închiriazã un fel de magazie,din banii luaþi ca hamal în garã, se despãduchiazãla o groapã cu var, se iubesc: „Viaþa pe care n-oºtiusem s-a revãrsat. Degetele ei în carnea mea auprins rãdãcini, au înflorit apoi. ªi-a scosveºmântul. Devenise luminã. Intra cu braþele albe,cu pletele negre, cu pieptul, în soare. Era soare.Sufletul mi s-a dus în ea. Niciodatã n-o sãpluteascã lira stelelor în mãri ca ochii mei în ochiiei. O simfonie purã, sfântã. Groapa cu var s-aschimbat într-o întindere fãrã desnãdejdi. [...]. /Nu mai sunt vagabond, nici hamal. Am ºi vis.[...]. Fata asta [...] mi-a dat viaþã. M-a dus într-unarbore verde”. Moartea va destrãma însã curândpromisiunea unei fericiri de duratã, a unei viitoarecãsnicii.

Lirismul nu se reduce la astfel de interludii, oanumitã insistenþã pe plasticitatea imaginilor,unele vãdit onirice, regãsindu-se peste tot („îmiumblau gheare de ciori prin stomac, mã zgâriau”,„încet, intram în malurile mele, sufletul mi sepotolea ºi lumina cobora ca de var peste ochiitulburi”, „Spre rãsãrit un nimb roºiatic sare ca unarc prin întuneric”), ca ºi reflexul poetic alcultivãrii asocierilor insolite („somn dinþat”, „soravitregã mi-a luat plapuma, fântânile ºi râurileinimii”). Dincolo de acestea, un ritm interior altextului cât se poate de evident: „Trebuia sãmãnânc totuºi. Sã mãnânc pãmânt galben, clisos,fãrã nisip, nu mi-a priit. E bun pãmântul, dar orãdãcinã smulsã din adânc îþi aduce prospeþime,luminã. O mãnânci cu poftã. Seamãnã cu viaþa.Lutul e searbãd, ca ochiul felinarului, ziua”.Alteori, însã, desfãºurarea evenimentelor aduce cusine secvenþe ale unor realitãþi dure, halucinante,în care mijloacele descrierii sunt cele alenaturalismului ori, mai aproape de noi, aleneorealismului cinematografic italian.Vagabondul care se îndreaptã spre „marele oraº”poartã cu el „ascunse în sân petice de hârtiemâzgãlitã cu versuri”. Boema apare, astfel, într-oaltã luminã, memorialul dezvãluindu-ºi adevãrata

semnificaþie: aceea de a prezenta un destin cejoacã totul pe o singurã cartevi. Stelaru insistãasupra începuturilor, drumul spre literaturãînsemnând colaborãri cu diverse publicaþii(Adevãrul LLiterar ººi Artistic, România lliterarã,Universul lliterar), dar ºi lecturi publice ca aceeade la Teatrul Naþional, pentru care esterecompensat de directorul Liviu Rebreanu.Interesante sunt referinþele la climatul literar-artistic al epocii. Sunt menþionaþi, printre alþii,Ionel Teodoreanu, Jebeleanu, Geo Dumitrescu,Corlaciu, Simion Stolnicuvii, care-i cântã autoruluila vioarã un concert de Paganini. Acasã la Costeldã peste ultimele traduceri din Maugham,Merejkovski, Kipling, colecþia unu, manifestulDada, revista ªantier, Raza lliterarã. E rememoratãapoi celebra vizitã la „casa cu scriitori a lui EugenLovinescu”.

Valorile spiritului, arta, poezia sunt mereuexaltate, reprezentând unitãþi de mãsurã pentru elºi ceilalþi. Stelaru vrea sã plece la Constanþa, darmai întâi trebuie sã se tundã, sã se îmbracefrumos, sã se aranjeze, deoarece nu poate privimarea „decât de la înãlþimea curatã a poetului”.Tot de acolo priveºte – „eminescian” – spre„confraþii” (gen „poetul naþional” Gheorghe) care„îºi desfac în presã parfumul batistelor numindu-lartã; lãudând cu insistenþã o pramatie ajungdirectori, subsecretari de stat, apoi fondurilerevenite titularilor ºi le împart”.Zeii pprind ººoareci e, prin anumite pasaje, ºi unjurnal de creaþie. Relatarea felului în care adebutat (cu versuri, în Adevãrul LLiterar ººi AArtistic)scoate la ivealã dimensiunea profund existenþialãa poeziei sale („Eu nu scriam, trãiam”). În altepãrþi, suntem introduºi – din aceeaºi dorinþã – înintimitatea unor poeme, arãtându-se felul în cares-au nãscut: ca transcriere (cu transfigurãrile derigoare) a unor evenimente biografice (cum s-aîntâmplat cu Poem ccerºetor, vol. Noaptea ggeniuluiºi Maria-MMaria, vol. Ora ffantasticã) sau a unorviziuni, facilitate de bãuturã (Dragostea zzorilor,vol. NN.g.). În ambele cazuri, radiografierea stãriiprivilegiate aratã ea însãºi ca un poem: „Am fugitla o farmacie. Prafurile, sticluþele, pastilele înmintea mea erau supreme. O sã fie sãnãtoasã demâine! Barurile strigau din tobe prin uºile date înlãturi. Mâini demonice mã îmbiau cu pahare. Maideparte! Înainte! Ea aºteaptã viaþa...”; „Beau unpahar ºi toate vinele simt cã-mi trosnesc. Aldoilea e pentru Ariel, al treilea pentru Hecate – ºitac. Îi las ºi pe eroi sã bea: e rândul lor. Iar eibeau mai repede ca mine ºi îi ajung, îi întrec,ochii mi se deschid ca în faþa unei prãpãstii pestecare trebuie sã trec. Dedesubt sunt largile neguri,trebuie sã trec dincolo. Limbile de stânci îmi dauocol, aburii morþii îmi înveºmântã ochii – ºi cad,cad, cad!... Nu, n-am cãzut, am ajuns dincolo, mãcert cu domnii din cãrþi: ei, surzi, nu-mi rãspund.Cine dracu m-a pus în haos? E un haos dincolode prãpastie? Aici stã Nimeni? Roþi se întrecnevãzute, din cearã, din culori, din ape. ªi esupremã chemare endemicã, muzicã albã de floriºi trãsnete, de care mã prind. Îmi înfig ochii înnedumerire, norii îmi dau lacrimi, gata! ªi e, ce?Cã de sus, de pe stâncile albe sugerate, o voce mãstrigã: / – Unde eºti? Vino, te-am aºteptat. /Mâna prinde creionul firav, sufletul e clocot, maibeau cu cineva de-acolo. Aici, la masa asta a mea,scriu pe hârtia albã ºi mã înec parcã; îmi audnumele strigat de peste stânci. Cine mã strigã? / –Eumene, eu sunt Eumene! / Scriu:”.

Anecdotica e presãratã ºi în acest sector cu„stelarisme”. Autorul nu uitã de ideea nãstruºnicãde a-ºi anunþa moartea în presã, aratã cauzele careau determinat-o, noteazã reacþiile ziarelor, ale

Dimitrie Stelaru, într-un desen fãcut de Ion Vlad ºipublicat în Timpul (1942)

1122

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

1122 TRIBUNA • NR. 127 • 16-31 decembrie 2007

unor instituþii (Banca Naþionalã a oferit pentruînmormântare suma de 2000 de lei), aleneamurilor (la Turnu-Mãgurele s-au strâns capomanã trei cãruþe cu bucate). Revine apoi cuacelea de dupã aflarea faptului cã totul a fost ofarsã: „Citesc în prima paginã: De cce aa mmurit ººi-aaînviat ppoetul. / Alte ziare comentau nu apariþiamea dupã întâia moarte, ci durerea tânãrului poetzvârlit de societatea secolului douãzeci. Altele mãînjunghiau, mã moralizau”. În alt loc e povestitfelul cum a reuºit sã publice poemul Omulnouvviiiiii: profitã cã cenzorul Mircea Streinul mergesã iscãleascã registrul ºi aplicã repede ºtampila cu„Bun de imprimat” peste el.

Critica a manifestat rezerve faþã de valoareadocumentarã a cãrþii. Piru o numeºte „povestireautobiograficã, probabil cu elemente deficþiune”ix. Petre Stoica afirmã cã Stelaru ºi-astilizat anumite traiectorii ale vieþiix, de aceeaºipãrere fiind ºi Marian Popa, care trage concluziacã informaþia biograficã, când nu e înlocuitã defantezie, e estompatã de abundenþa lirismuluixi.Cã autorul a recurs la retuºuri sau adaosuri e unlucru evident. Exemplelor pe care le-am dat pânãacum meritã sã le adãugãm ºi plasticulautoportret de boem, schiþat în primele rânduriale scurtului fragment introductiv: „Atunci, prin1945, când am început însemnãrile de mai jos,eram în Sighiºoara ºi îmi cãutam azurul rãtãcit.Mâncam ce lãsase rãzboiul, dormeam într-o fostãºcoalã germanã pãrãsitã de morþii copleºiþi detifos exantematic (îºi sãpaserã gãuri unii altora încurte) – eh! ºi iubeam. Am scris atunci, dar maimult iubeam – iubeam o blondã (Herta), o stradãde pe vremea lui Paracelsius, þigara”. Secontureazã, însã, în acest fel – aparent paradoxal –o imagine mai clarã, mai cuprinzãtoare a celuicare a fost Dimitrie Stelaru, reveria aducându-ºiun aport deloc neglijabil.

Problema sinceritãþii a dat naºtere, încã dinmomentul afirmãrii cu Noaptea ggeniului (1942),unei divergenþe a punctelor de vedere critice.Valoarea volumului e identificatã în „tonul sincer,

familiar al confesiei”xii, în atitudinea antipuristã,vãzutã ca veridic ºi potent nonconformism lamoda zileixiii. Ambele calitãþi fuseserã observateîncã din 1939 de Eugen Jebeleanu care, analizândPreamãrirea ddurerii, califica sinceritatea ca un darremarcabil „în aceastã perioadã de lirism invadatde zorzoane ºi false brãþãri”xiv.

Alte voci, însã, se manifestã vehement înfavoarea unui Stelaru cabotin. Una dintre ele estecea a colegului sãu de generaþie Geo Dumitrescucare, într-un articol din Timpul, îºi direcþioneazãîntregul demers critic pe ideea cã Stelaru„simuleazã”, „joacã”, „fac[e] pe nebunul la unmod artistic”xv. O impresie de „mistificaþie” îi lasãaceastã poezie ºi lui George Cãlinescu, careîncetãþeneºte, practic, teza prin introducerea sa încompendiu: „Din acest fel de existenþãsomnambulicã ar trebui sã iasã o muzicã maiviforoasã. Impresia totalã este de tenuitate,mistificaþie ºi fragment”xvi. Numindu-l „boemadevãrat”, recunoscând chiar cã „are nota luipersonalã”, marele nostru critic era, totuºi, depãrere cã ingenuitãþile sale sunt în mare parte„fabricate”xvii.

Critica postbelicã continuã disputa, prin luãride poziþie ce câºtigã în complexitate. În favoareasinceritãþii, autenticitãþii se pronunþã DumitruMicu, care identificã la Stelaru o „ingenuitatedezarmantã”xviii. De aceeaºi pãrere e ºi PetruPoantã, care observã o identitate absolutã întreins ºi poezia saxix.

Alþi comentatori pun, însã, accent pe ideea de„mascã”xx, de „pozã poeticã”xxi, trecând la evi-

denþierea ipostazelor în care apare eul: „îngervagabond”, „profet”, „noul Christos”xxii,„Prometeu”, „Hamlet”, „saltimbanc”xxiii, înger sãr-man, diavol flãmând, veºnic neînþeles, visãtor sus-pect, golan zãpãcit, geniu nocturn, umilit mânios,strãjer fãrã somn, trubadur extatic, poet conºtientde valoarea sa, la acestea adãugându-senenumãratele identificãri: cu astrele, arborii,pãsãrile-stele, cerul etc.xxiv. Ion Pop interpreteazãpoezia saltimbancilor, clovnilor, paiaþelor ca pe ovariantã a teatralitãþii suferinþei din poemele încare apar „îngerul vagabond”, „cerºetorul”, osândi-tul. Lumea se preschimbã atunci într-un „teatru”,circ, spaþiu scenic, în care feeria apare derizorie,actorul dezvãluindu-ºi precara condiþie declovnxxv.

O poziþie conciliantã manifestã în aceastãproblemã Alexandru George. El vede în artificiuadevãrata faþã a poetului, masca fixându-seprematur, fãrã a mai putea fi smulsãxxvi. Este ºipãrerea lui Eugen Simion care, revenind de maimulte ori asupra ideii, ne oferã, în chip derezumat, urmãtorul portret al lui Stelaru: „[...]acceptând o convenþie literarã, face din ea oraþiune proprie de viaþã ºi de artã. [...]. Mascadevine propria lui expresie. Spiritul nostru este laînceput surprins, iritat de atâtea cliºee [...], apoivedem cã sinceritatea confesiunii le dã viaþã”xxvii.Memorialul dezvãluie ºi el aceeaºi tentativã dearmonizare a realului cu aparenþele, reliefareagesturilor excepþionale coexistând cu o cruzime asinceritãþii ce poate fi întâlnitã, de regulã, doar înjurnalele intime. Zeii pprind ººoareci îºi demonstre-azã, astfel, actualitatea, încadrându-se perfect înperimetrul memorialisticii ultimilor ani, al cãreiscop principal este acela de a seduce, de a ului.

NOTE

i Vlad Muºatescu, Memorii aproximative. Întâlnire degradul III – extraterestrul Dimitrie Stelaru, în Scânteiatineretului, supliment literar- artistic, 1983, nr.1 ºi nr.3,p.11ii Emil Manu (Dimitrie Stelaru, ediþia a II-a, revãzutã ºiadãugitã, Bucureºti, Editura Profile Publishing, 2003,p.65) afirmã cã autorul face, de fapt, o confuzie:„Maria Filotti îi cedeazã în 22 martie 1942, ora 10, unspectacol, Frumoasa aventurã, ºi nu în 1940, Oraºulfãrã avocaþi”iii Petre Stoica, Dimitrie Stelaru, Îngerul vagabond, înAmintirile unui fost corector, Bucureºti, Editura CarteaRomâneascã, 1982, pp.35-36. ºi Lucian Teodosiu ( înDimitrie Stelaru aºa cum l-am cunoscut, Iaºi, EdituraJunimea, 1998, p.37) vorbeºte despre acest viciublestemat, care l-a torturat aproape toatã viaþa: „[...]Dimitrie Stelaru s-a zbãtut îngrozitor la Turnu-Mãgurele, între 1957-1967, într-o disperare neagrã [...].În acea perioadã, Stelaru a parcurs toate suferinþeleimaginabile ªi a devenit, pur ºi simplu, alcoolic. Seîmbãta dintr-un mic pãhãruþ <de drojdii>, ca sã poatãuita cine este. Acesta este purul adevãr. Se îmbãta ºi euîl duceam acasã, îi scoteam hainele, pantofii, îl înve-leam cu o pãturã [...].”iv Al. Raicu, Noi, Dimitrie Stelaru…, în Luminileoglinzilor, Bucureºti, Editura Minerva, 1974, p.256v Petre Stoica, op. cit., p.37 ºi p.38vi Acest fel de a fi, Stelaru ºi l-a pãstrat pânã la finalulvieþii. Iatã o relatare, cât se poate de edificatoare, aAnghelinei, cea de-a treia soþie (cu care s-a cãsãtorit în1964): „Uneori [...] când nu aveam bani, vara, vindeamcireºe ºi struguri de masã. Eu aveam o vie de 25 de aripe care o lucram singurã. Mitea [Dimitrie Stelaru] nuse pricepea mãcar la sãpatul ºi stropitul ei. [...]. Elrãmânea sub un nuc ori un cireº bãtrân ºi scria.” (apudAl. Raicu, op. cit., p.276)vii Acesta dã referinþe la rândul sãu despre DimitrieStelaru, în cap. IV. 2. Ravagiile bahice, din Printre scri-itori ºi artiºti, Bucureºti, Editura Minerva, 1988, pp.111-112. Poziþia sa e una singularã, în sensul cã evocarea nue fãcutã dintr-o perspectivã simpateticã, confraternã, cidetaºat criticã. Dacã ceilalþi memorialiºti se mulþumeaudoar sã puncteze defectele poetului sau sã relateze

episoadele neplãcute în cheie umoristicã (cum face, deexemplu, Petre Stoica în op. cit., p.47: „Râd ºi aziamintindu-mi spaima trãitã cu prilejul unei vizite la ocucoanã, o bacantã, fostã amicã a poetului; aveamsarcina expresã sã-i recuperez un manuscris preþios. N-au ajutat la nimic nici vorbele mieroase, nici gravulargument cã stãpânul manuscrisului zace cu piciorul înghips. Bãnuit din tagma lui Stelaru, a devenit agresivã:m-am ales cu zgârieturi ºi cu crãtiþi în cap. [...].Episoade triste? Mai degrabã inocente, vesele aventuriale unei tinereþi azvârlite pe caruselul anilor cu flori ºinepãsãri.”), Stolnicu îi amendeazã dur alcoolismul,„tendinþa lui permanentã de mistificare”, imoralitatea:„Mai întreb: s-a cãit bãiatul acesta, nu s-a ruºinat el,când reportajele faptelor diverse i-au dat în vileagmasive înstrãinãri de bani ai unui prieten?”viii În volum, poate fi gãsit în Noaptea geniuluiix Al. Piru, Confesiunea unui poet, în Luceafãrul, nr.22,1968, p. 3x Petre Stoica, op. cit., pp. 24-25xi Marian Popa, Dimitrie Stelaru, în Dicþionar de liter-aturã românã contemporanã, Bucureºti, EdituraAlbatros, 1971, p. 573xii Pompiliu Constantinescu, Dimitrie Stelaru: Noapteageniului (poeme), în Scrieri, 4, Bucureºti, EdituraMinerva, 1970, pp.654-655 (reprodus din Vremearãzboiului, nr.659, 1942, p.7)xiii v. Mihai Niculescu, Noaptea geniului poeme deDimitrie Stelaru, în Universul literar, nr.16, 1942, p.5xiv Eugen Jebeleanu, Un nou poet, în , nr.1, 1939, p.20xv Geo Dumitrescu, Dimitrie Stelaru, în Timpul,nr.1772, 1942, p.2xvi G. Cãlinescu, cap.XXIX: Alte orientãri, Poeþi provin-ciali ºi „tineri”, în Istoria literaturii române, compendiu,Bucureºti, Editura pentru Literaturã, 1963, p.386 (repro-duce ediþia a II-a, din 1946)xvii ibidem, p.385xviii Dumitru Micu, Ingenuitate, frondã, angajare, înModernismul românesc, II: De la Arghezi la suprareal-ism, Bucureºti, Editura Minerva, 1985, p.203xix Petru Poantã, Dimitrie Stelaru, în Scriitori români(mic dicþionar), coordonator Mircea Zaciu, Bucureºti,Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, 1978, p.438xx Al. Piru, Dimitrie Stelaru, în Panorama deceniuluiliterar românesc 1940-1950, Bucureºti, Editura pentruLiteraturã, 1968, pp.136-137 ºi Mihail Petroveanu,Dimitrie Stelaru, în Traiectorii lirice, Bucureºti, EdituraCartea Româneascã, 1974, p.127xxi Adriana Mitescu, La curþile poeziei, înContemporanul, nr.8, 1970, p.3xxii ibidemxxiii Al. Piru, Dimitrie Stelaru, în Panorama…, pp.136-137. Pentru Nicolae Baltag (Dimitrie Stelaru: Mareincognitum, în Viaþa româneascã, nr.11, 1967, p.185),hamletismele sunt, de fapt, fantasmele acestor eroilãuntrici ce vizeazã scena, dupã cum se poate vedea, deexemplu, în Miezul nopþii, vol. N.g.xxiv Mihail Petroveanu, op. cit., pp.127-128xxv Ion Pop, Nonconformismul spectacular: GeoDumitrescu, Constant Tonegaru, Dimitrie Stelaru, înJocul poeziei, Bucureºti, Editura Cartea Româneascã,1985, p.217xxvi Alexandru George, Dimineaþa geniului, în Lasfârºitul lecturii, I, Bucureºti, Editura CarteaRomâneascã, 1973, p.247xxvii Eugen Simion, Evoluþia poeziei, Momentul ’45-’46. Poezia boemei. Exotism ºi ironie. Poetica apoeticu-lui. Desacralizarea poemului. Prelungiri ale suprarealis-mului. Resurecþia baladei, Dimitrie Stelaru, în Scriitoriromâni de azi, I, ediþia a doua revãzutã ºi adãugitã,Bucureºti, Editura Cartea Româneascã, 1978, p.97

Asemeni întregii masonerii transilvãnene asecolului al XVIII-lea, masoneria clujeanãeste legatã, în mod firesc, de activitatea

lojilor din spaþiul central-european ºi în specialdin capitala Imperiului German. Una dintre celemai vechi familii nobiliare atrase cãtre masonerieeste Kemény de Mãnãstireni, originarã dincomitatul Cluj. În 1743, baronii Ladislau ºi IoanKemény fãceau parte dintr-o lojã din Viena, alcãrei nume nu este însã cunoscut.

Una dintre marile personalitãþi ale masonerieisecolului al XVIII-lea, puternic legatã ºi de istoriaClujului, a fost contele Gheorghe Bánffy deLosonc, guvernator al Transilvaniei (preºedinte alGuberniului provinciei) între anii 1787 ºi 1822. În1779, contele Gheorghe Bánffy era deja atestat încalitatea de mare maestru deputat al lojii sibienea „Sfântului Andrei la cele trei foi de nufãr”,aºadar al treilea demnitar în ierarhia acesteia,dupã K. F. von Schmiedburg, marele maestruprovincial ºi dupã vicarul acestuia, principeleMavrocordat. Câþiva ani mai târziu, în 1782,Gheorghe Bánffy se impusese deja în calitatea depreºedinte al Capitlului Provincial al Transilvaniei,cea mai importantã structurã masonicã aprovinciei. De pe aceastã poziþie, Bánffy asprijinit înfiinþarea, în 1782, a primei lojimasonice clujene, aflatã sub conducerea baronuluiFrancisc Fritsky Fekete. Printre membrii acesteiase numãrau atât reprezentanþi ai înalteiaristocraþii, cum erau baronul Farkas Bánffy,contele Adam Teleki, contele János Esterházy,contele G. Bethlen, contele Ladislau Teleki,baronul Anton Domokos, cât ºi intelectuali deprestigiu, între care trebuie amintiþi dramaturgulºi animatorul cultural György Aranka, pianistulJohann N. Schneider, profesorul de filosofieJozsef Pákay, matematicianul Pál Sipos sau poetulJános Gyöngyössy. Activitatea culturalãpromovatã de-a lungul timpului de membrii lojiiclujene a fost una remarcabilã. György Aranka asusþinut înfiinþarea ºi susþinerea primului teatrupermanent din Cluj (1792), gãzduit în impozantulpalat al familiei Rhedey, din piaþa centralã aoraºului. A fost înfiinþatã o „Societate pentrucultivarea limbii (maghiare)” ºi o „Societate deeditare a manuscriselor”. Cele douã societãþi potfi considerate nuclee premergãtoare ale viitorului„Muzeu Ardelean” create în condiþiile emulaþieistimulatoare produse de exemplul sibian albaronului Samuel von Brukenthal. Nu mai puþinsemnificativã este activitatea constructivãfinanþatã de fraþii din loja clujeanã. Astfel, conteleGheorghe Bánffy este cel care a ridicat cel maiimportant palat al Clujului, palatul Bánffy (înprezent Muzeul de Artã). Este posibil caarhitectul Johann Eberhardt Blaumann (1733-1786), constructorul palatului Bánffy din Cluj,dar ºi a turnului bisericii franciscanilor minoriþi(în prezent Catedrala greco-catolicã „Schimbareala Faþã”, de pe str. Eroilor) sã fi fost de asemenea

mason. Contele Adam Teleki, un alt componental lojii clujene, a finanþat, la rândul sãu,construcþia reºedinþei sale de pe strada Lupilor (înprezent Mihail Kogãlniceanu), cunoscutã subnumele de palatul Teleki.

Dupã intrarea în adormire a Lojii Sf. Andreasdin Sibiu (20 martie 1790), Gheorghe Bánffy l-aadãpostit la Cluj pe medicul român Ioan Piuariu-Molnar, iniþiat în loja sibianã încã din 1781,cãruia i-a asigurat obþinerea unui post de profesorla Colegiul Academic. Trebuie sã spunem cã, încãdin 1789, Gheorghe Bánffy sprijinise iniþiativa luiPiuariu Molnar de a publica o gazetã destinatãþãranilor români din Transilvania, iniþiativã care seînscria în spiritul reformator al epocii iosefine.Împrejurãrile obiective din imperiu au fãcut însãimposibilã materializarea acestei iniþiative, înpofida aprecierii manifestate faþã de aceasta decãtre împãratul Iosif al II-lea. Este demn de a firemarcat faptul cã Ioan Piuariu Molnar a fosttrimis în Munþii Apuseni de cãtre autoritãþileimperiale pentru a purta negocieri cu rãsculaþiiconduºi de Horea, Cloºca ºi Criºan, rãscoala din1784 fiind, dupã cum bine se ºtie, presupusã a fifost iniþiatã de cãtre cercurile masonicereformatoare din Imperiu. Piuariu-Molnar acontinuat sã se bucure de sprijinul lui Bánffy ºi înanii de dupã 1790, în pofida participãrii sale laredactarea Supplex-ului din 1791, document princare reprezentanþii naþiunii române solicitauegalitatea în drepturi cu celelalte naþiuni aleTransilvaniei. Ioan Piuariu-Molnar a fost, dealtfel,ºi unul dintre editorii Supplex-ului, pe care l-atipãrit probabil în tipografia lui MartinHochmeister, având însã grijã sã treacã pe paginade titlu, ca loc fictiv de apariþie a volumului,oraºul Iaºi. Acesta a fost, cu siguranþã, motivulpentru care Dieta nobiliarã de la Cluj, din anul

1791, a cerut pedepsirea lui Martin Hochmeister,acuzat de a-i fi instigat pe români împotrivastãpânilor lor de pãmânt.

În 1793, Piuariu-Molnar a încercat sãreactualizeze iniþiativa publicãrii, de data aceastala Cluj, a unei reviste destinate românilor.Datoritã climatului politic tensionat al unei epocidominate de spaima autoritãþilor imperiale faþã derãspândirea ideilor revoluþionare franceze, acestproiect nu a putut fi nici acum materializat.

Conexiunile între fraþii sãi din Sibiu ºi cei dinCluj erau însã, cu siguranþã, mult mai ample.Alãturi de reprezentanþii aristocraþiei, membriicomunitãþii germane din localitate, negustori,meºteºugari sau intelectuali, par sã fi fost atraºide idealurile promovate de masonerie. Aceastãcomunitate întreþinea legãturi strânse cu Sibiul,principalul centru de propagare a ideilor masoniceîn Transilvania. Tipograful ºi editorul sibianMartin Hochmeister cel Tânãr, care primiseiniþierea masonicã de la o vârstã fragedã, deþineauna dintre cele douã tipografii existente în Cluj(cealaltã fiind a Colegiului Reformat) ºi, deasemenea, cea mai mare librãrie a oraºului.

1133

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

1133TRIBUNA • NR. 127 • 16-31 decembrie 2007

Tudor Sãlãgean

Clujul în istoria masonerieimoderne

Investigaþii masonice transilvane

Însemn de Lojã, Unio, Cluj, 1886

Crucea Sf. Andrei, însemn al Lojii din Sibiu, sec. XVIII

Printre masoni – sau apropiaþi ai acestora – trebuieamintit tapiþerul Tauffer, cel care a ridicat casaTauffer din Piaþa Muzeului. Familia Tauffer,venitã în Transilvania la chemarea guvernatoruluiSamuel von Brukenthal, s-a stabilit la Cluj în1790, dupã intrarea în adormire a lojii sibiene.Aflaþi sub protecþia contelui Gheorghe Bánffy,Taufferii au deschis în reºedinþa lor clujeanã unsalon frecventat de aºa-numiþii „iosefiniºti”,susþinãtori ai politicii reformatoare a fostuluiîmpãrat Iosif al II-lea. În casa Tauffer a fostgãzduit ºi medicul francmason român IoanPiuariu-Molnar.

În 1795, printr-un edict imperial, masoneria afost interzisã în întreg Imperiul, ºi, prin urmare,ºi în Transilvania. Structura masonicã româneascãafiliatã lojii Sf. Andrei funcþiona, în aceastãperioadã, sub paravanul Societãþii filosofice anaþiunii române din Marele Principat alTransilvaniei. Trebuie menþionat în acest contextfaptul cã guvernatorul Bánffy a sprijinit ridicareasemiconspirativã a primei biserici româneºti dinCluj de cãtre episcopul greco-catolic Ioan Bob.Deschiderea manifestatã de Gheorghe Bánffy faþãde aspiraþiile româneºti nu este pusã, de regulã, înlegãturã cu apartenenþa sa la masonerie. Totuºi,având în vedere contextul epocii ºi atitudineageneralã a contelui faþã de problema româneascã,o asemenea legãturã nu trebuie pierdutã dinvedere.

Dupã efervescenþa înregistratã în preajmaanului 1800, masoneria din Cluj a intrat într-orelativ înelungatã perioadã de inactivitate,punctatã doar de evenimentele din perioadarevoluþiei de la 1848-1849. Unele dintrepersonalitãþile acestei revoluþii, între care trebuieamintit generalul polonez Iosif Bem saurevoluþionarul român Nicolae Bãlcescu, ambiiaflaþi în trecere prin Cluj, au aparþinut masoneriei.

O nouã ºi foarte importantã etapã din istoriamasoneriei clujene este legatã de activitatea lojiiUnio, înfiinþatã la 14 noiembrie 1886, la iniþiativaavocatului Albert Deáky, cel care a fost ºi primulei conducãtor (Venerabil). Albert Deáky primiseiniþierea masonicã cu câþiva ani mai devreme, într-o lojã din Budapesta. Loja Unio aparþineamasoneriei simbolice de rit ioanit, predominantãîn acea epocã în spaþiul central-european, aflându-se în subordinea Marii Loji Simbolice a Ungariei.Ceilalþi ºase membri fondatori ai lojii au fost

Carol Haller, profesor universitar, EduardHerczog, inginer, I. Incze, avocat, LudovicKacsoh, secretar la Calea Feratã ºi I. Kovacs,directorul Bãncii de asigurãri Gresham.

Între 1886 ºi 1889, întrunirile lojii Unio s-audesfãºurat în locuinþa lui Albert Deáky, situatã pestrada Kossuth (în prezent 21 Decembrie). Potrivitprincipiilor formulate de Albert Deáky, loja Uniourmãrea sã atragã „oameni întregi”, caredispuneau de o bunã reputaþie în viaþa literarã,ºtiinþificã sau publicã. „Dintre aceºtia – credeaAlbert Deáky – trebuie introduºi cât mai mulþi înconsiliile comunale, pentru ca acolo sã poatã sãapere cât mai bine principiile noastreumanitariste”. În 1889, anul inaugurãrii templului,loja clujeanã Unio a început sã se extindã cãtrealte oraºe ale Transilvaniei. În colecþiile MuzeuluiNaþional de Istorie a Transilvaniei sunt pãstratecâteva piese de mare valoare care þin deactivitatea lojei clujene: colanul de Venerabil alLojii Unio, cu o somptuoasã panglicã albastrã dinmãtase, pe care este brodat sibolul lojii; un etuidin piele maron cu închizãtoare de aramã pentrupãstrarea decorului masonic, pe care esteinscripþionat numele lui Albert Deáky; o decoraþiemasonicã acordatã lui Albert Deáky de MareaLojã Simbolicã a Ungariei ºi mai multe însemne ºimedalii de asiduitate.

Templul lojii Unio din Cluj – cea dintâi clãdiredin Transilvania construitã cu aceastã destinaþie –a fost inaugurat la 21 Decembrie 1889, ziuasolstiþiului de iarnã, cu o semnificaþie specialã încalendarul masonic. Aceasta a fost prima clãdire aunui templu masonic din Transilvania construitãanume cu aceastã destinaþie. Templul era situat înPiaþa Trencsin (astãzi Piaþa Avram Iancu nr. 7), nudeparte de clãdirea Camerei de Comerþ ºiIndustrie, care adãposteºte în prezent Prefectura ºiConsiliul Judeþean Cluj. Dupã modelul tempuluiregelui Solomon din Ierusalim, una dintre clãdirileemblematice pentru masonerie, arhitectultemplului clujean a conceput o intrare strãjuitã dedouã coloane, reprezentând stelele polare, cea anordului ºi cea a sudului. Semnificaþia primeiaeste „forþa” în timp ce a doua semnificã„statornicia”, alãturarea lor fiind consideratã ogaranþie a stabilitãþii.

Raþiunea aºezãrii lor la intrarea în templu estechematã sã ilustreze metafora omului, care vinedin lumea existenþei cotidiene ºi intrã în lumeasuperioarã care i se deschide odatã cu primirealuminii.

Loja Unio a avut, în general, un programprogresist, susþinând modernizarea sistemuluieducaþional, înfiinþarea societãþilor teatrale,organizarea de spectacole teatrale pentru tineret.Loja a contribuit la organizarea unor ºcoli liberepentru muncitori, dar ºi pentru tinerele mame.Loja Unio, prin reprezentantul acesteia, teologulCarol Nagy, a fost una dintre marile apãrãtoareale învãþãmântului confesional, faþã de care MareaLojã Simbolicã a Ungariei avea o poziþieintransigentã, pledând pentru desfiinþareaacestuia. Dupã dezbateri prelungite, reprezentanþiilojii Unio au fost nevoiþi, în anul 1910, sã sesupunã punctului de vedere al Marii LojiSimbolice din Budapesta, eveniment cunoscut înistoria masoneriei central-europene sub numele de„Pacea de la Oradea”. În anul 1914, potrivitstatisticilor internaþionale ale masoneriei simbolicede rit ioanit, masoneria transilvãneanã de filiaþieioanitã avea un numãr total de 739 de membri,152 dintre aceºtia aparþinând lojii Unio din Cluj.

În perioada care a urmat unirii Transilvanieicu România loja Unio a intrat în „latenþã”,reducându-ºi activitatea datoritã plecãrii din Cluj aunui mare numãr de membri ai sãi. Activitatea saa fost reluatã în anul 1926, loja intrând înlegãturã cu organizaþiile masonice din România ºistabilind relaþii de colaborare cu acestea. În 1936,cu prilejul semicentenarului lojii Unio, a fosttipãrit volumul omagial 50 de ani de muncã,publicat în limbile românã ºi maghiarã. În 1939,datoritã persecuþiilor antimasonice din aniidictaturii regale a lui Carol al II-lea, loja Unio aintrat în adormire, iar templul acesteia a fostvândut.

1144

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

1144 TRIBUNA • NR. 127 • 16-31 decembrie 2007

ªorþ de Maestru, Sibiu, sec. XVIII

Compas de Lojã, Sibiu, sec. XVIII

Francmasoneria reprezintã un fenomen socialinsuficient studiat în România. Reintrareamasoneriei în adormire, în iunie 1948, ºi,

mai ales, prigoana declanºatã, în 1950, prinaruncarea în închisori a mii de francmasoni, ca ºimenþinerea unei atitudini constant agresive laadresa masoneriei, pe întreaga duratã a regimuluicomunist, au constituit cauze suficient deputernice pentru ceea ce s-a întâmplat, în primii5-6 ani, dupã 1989: reticenþa istoricilor de aaborda un domeniu cu puþine surse dedocumentare solide ºi, pe de altã parte, invaziaunei literaturi paraistorice de consum (în general,traduceri de proastã calitate dupã volume depopularizare sau dupã lucrãri declarat partizane –pro sau antimasonice). Putem spune cã, îngeneral, în ultimul deceniu al secolului trecut,lucrãrile serioase despre istoria masoneriei dinRomânia ºi despre rolul unor masoni îndesfãºurarea unor momente importante suntpuþine, detaºându-se studiile lui Dan Berindei,Horia Nestorescu-Bãlceºti1 ºi Dan A. Lãzãrescu2.Aºa dupã cum se ºtie, la închiderea lojilor, îniunie 1948, arhivele masoneriei au fost preluate,iniþial, de Ministerul Agriculturii, odatã culocalurile în care erau adãpostite templele. Maidevreme sau mai târziu, însã, ele au ajuns înmâinile ofiþerilor de Securitate, pe baza lor fiindfabricate actele de acuzare ale proceselor din anii1950-1953. Aceste arhive nu au putut firecuperate dupã 1989, decât în proporþiiinsignifiante. De asemenea, documenteletransportate de masonii refugiaþi, dupã 1944, înOccident, sunt cu totul nesemnificative, în raportcu volumul ºi importanþa celor rãmase în þarã.

O parte din cãrþile aflate în fosta bibliotecã aprincipalului templu din Bucureºti a fostidentificatã în fondurile Bibliotecii Naþionale a

României. Muzeele s-au dovedit, însã, în toþiaceºti ani, principalele instituþii, cu acces public,deþinãtoare de bunuri de provenienþã masonicã.Douã au fost cauzele care au favorizatconservarea lor, de-a lungul perioadei de dictaturãcomunistã: pe de o parte, muzeografii conºtienþide importanþa lor, pentru istoria României, nu le-au fãcut publicã existenþa în colecþii, tocmaipentru a nu atrage atenþia asupra lor, protejându-le pe aceastã cale; pe de altã parte, în unelesituaþii, simbolurile masonice au fost greºitinterpretate, respectivele obiecte trecând dreptreprezentative pentru miºcarea muncitoreascã,fapt care nu trãdeazã decât ignoranþa respectivilormuzeografi. Este vorba, evident, despre ciocane, acãror reprezentare a fost consideratã specificãmiºcãrilor muncitoreºti, deºi ele sunt unele dintrecele mai cunoscute unelte masonice.

În muzeele din România, obiectele masonicese concentreazã în zonele în care a existat omiºcare masonicã importantã sau care sunt legatede istoria unor personalitãþi care au fost masoni.Cãutãrile ar trebui, aºadar, sã þinã cont de ambeleposibilitãþi. Desigur, nu putem avea în vedereipoteze riscante, de genul celor care îl considerãpe Vlad Dracul iniþiat în masonerie3. În schimb,existenþa lojilor, documentar atestatã pentru sec.al XVIII-lea nu putea sã nu lase urme. Astfel, lojaSt. Andreas zu den drei Seeblätten, înfiinþatã laSibiu, în 1767, a avut o activitate extrem debogatã4, fiind atelierul din care au fãcut parte,între alþii, baronul Samuel von Brukenthal,oculistul Ioan Piuariu Molnar ºi prinþul AlexandruMoruzi. Este, aºadar, firesc sã gãsim, în colecþiileMuzeului Naþional Brukenthal, obiecte masonice,unele dintre ele aparþinând chiar baronuluicolecþionar. Câteva dintre acestea au fost expuse,

recent, pentru prima oarã, în expoziþia temporarãImperiul la periferie. Urme austriece înTransilvania. De altfel, se pare cã PalatulBrukenthal a ºi adãpostit, într-o anumitã perioadã,pe timpul vieþii baronului, un templu. Este,desigur, regretabil cã nu s-au pãstrat obiecte legatede masonerie, provenind de la un celebrucontemporan al lui Brukenthal, Horea5, dar, înschimb, este de aºteptat ca activitatea lojei clujeneUnio sã fi lãsat urme, chiar ºi pânã la ordinulsuspiciosului Francisc I, din 6 iulie 1795, deinterzicere a francmasoneriei. Situaþiiasemãnãtoare se regãsesc ºi în Moldova dedincolo de Prut, pânã la interzicereafrancmasoneriei, în Rusia, din ordinul þaruluiAlexandru I, la 1 august 1822.

Cu siguranþã, puþin cunoscute ºi cercetate suntobiectele masonice provenind de la generaþiile derevoluþionari ºi de boieri luminaþi din Principate,în prima jumãtate a sec. al XIX-lea. Lojilebucureºtene ºi ieºene, cu activitate intensã,începând de pe la 1830, au lãsat urme de aflat încasele memoriale ºi muzeele judeþene ºi locale. Oparte dintre aceste obiecte masonice sau obiectede interes pentru istoria francmasoneriei, pentrucã au aparþinut unor personalitãþi a cãroractivitate se explicã ºi prin iniþierea în masonerie,se regãsesc, poate, într-o stare ceva mai precarã(ca la Muzeul din Bãlceºti, de exemplu), altele, cusiguranþã, ceva mai bine conservate (la ComplexulMuzeal Goleºti, Muzeul Municipiului Bucureºtisau Muzeul Naþional de Istorie a României).Desigur, perioadele de avânt ºi dezvoltare aactivitãþii masonice au alternat cu cele deprigoanã, peste tot, în teritoriile româneºti, darlojile au continuat sã lucreze, chiar dacã, nuîntotdeauna, la vedere.

Eforturile francmasoneriei române, deconstituire a unui ordin suveran, pe teritoriul þãrii,dupã dobândirea Independenþei – eforturiconcretizate în constituirea Marelui Orient alRomâniei (în 1879) ºi a Marii Loji Naþionale dinRomânia (în 1880) –, ca ºi reluarea oficialã aactivitãþii masonice în Austro-Ungaria, în 1886, auconstituit, probabil, momentul de început alapogeului activitãþii masonice în teritoriileromâneºti. Din acel deceniu, pânã la momentuljenant al autodizolvãrii Marii Loji Naþionale, la 26februarie 1937, activitatea masonicã a fost extremde intensã. Documente, planºe de arhitecturã,publicaþii, decoraþii, medalii, paramenþi, bijuterii,însemne masonice sunt de gãsit printre obiectelerãmase de la membrii lojilor sau printre celeajunse în gestiunea autoritãþilor, dupã 1937. Puþindocumentate ºi puþin cunoscute, ele nu sunt,întotdeauna, asociate masoneriei, adeseori, dinignoranþã. Probabil, ºorþurile masonice ºi diverseleobiecte decorate cu echerul ºi compasul, aºezatepentru diverse grade, fac parte dintre obiecteleevident masonice, în vreme ce numeroase altele,decorate cu simboluri mai puþin cunoscute saucare au aparþinut unor masoni mai puþincunoscuþi, trec neobservate. Despre bogãþiapatrimoniului existent în muzee stã mãrturieexpoziþia de medalii ºi însemne masonicedeschisã la Muzeul Naþional de Istorie aRomâniei, în decembrie 20066, expoziþie care, înafarã de obiecte provenind din câteva colecþiiprivate, a inclus, mai ales, bunuri de la trei muzeeimportante (Muzeul Naþional de Istorie aRomâniei, Muzeul Naþional de Istorie aTransilvaniei ºi Muzeul Naþional Filatelic), ca ºide la Cabinetul Numismatic al BiblioteciiAcademiei Române. Departe de a-ºi propune uninventar al bunurilor de provenienþã masonicã,expoziþia a demonstrat cât de variat este

Obiectele masonice dinmuzeele RomânieiUn patrimoniu necunoscut

1155

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

1155TRIBUNA • NR. 127 • 16-31 decembrie 2007

Virgil ªtefan Niþulescu

Medalion cu însemne masonice, Braºov, sec. XVIII

patrimoniul care poate fi asociat istorieifrancmasoneriei ºi a rolului pe care masonii l-aujucat în istoria României.

Desigur, pentru perioada de dupã 1937,colecþiile muzeelor sunt ceva mai sãrace. Motivulstã în faptul cã obiectele nu au mai ajuns decâtcu totul întâmplãtor în muzee, succesiveledictaturi îngrijindu-se, mai degrabã, de distrugereaacestor bunuri. Iar perioada de dupã reaprindereaLuminilor, în 1990, chiar dacã, extrem de agitatã,nu constituie, deocamdatã, obiectul de interes almuzeelor, chiar dacã numeroºi masoni ºi, chiar,nemasoni colecþioneazã, deja, bunuri simboliceaparþinând diverselor obedienþe din România saudin strãinãtate.

Fãrã îndoialã, pentru cunoaºterea ºi punereaîn valoare a acestui patrimoniu este nevoie, maiîntâi, de o documentare solidã, atât în arhive, câtºi în afara lor, documentare care trebuie sãporneascã de la un nivel de cunoºtinþe minim alcercetãrilor. Dincolo de „mistere“, istoriamasoneriei presupune o bunã cunoaºtere afaptelor, care este accesibilã oricãrui cercetãtorserios. Acest demers va trebui sã se desfãºoare înparalel cu reluarea cercetãrilor asupra colecþiilormuzeale, din perspectiva acestei cunoaºteri, cuprivire nu doar la activitatea masoneriei dinRomânia, ci ºi la apartenenþa la masonerie a unorpersonalitãþi care au marcat istoria politicã,economicã ºi culturalã a României, pentruultimele trei secole. Momentul este unul propicepentru societatea româneascã, fiind marcat de unrecul al atitudinii bazate pe ignoranþã ºiintoleranþã, deschise de celebra expoziþieantimasonicã, inauguratã în iulie 1941, ºicontinuate, pânã recent, de articolesenzaþionaliste din presa tabloidã. Ceea ce vomrecupera, ca urmare a unui asemenea demers, vafi o parte importantã a istoriei naþionale.

Note1. Lucrarea lui Horia Nestorescu-Bãlceºti, OrdinulMasonic Român, Casa de Editurã ºi Presã „ªansa“S.R.L., Bucureºti, 1993, a fost, fãrã îndoialã, primulvolum rezervat istoriei francmasoneriei din România,bazat pe o documentare serioasã ºi care, deºi scris dinperspectiva unui mason declarat, pãstreazã instrumen-tarul unui studiu istoric, evitând orice ton apologetic.2. Studiul sãu, Românii în francmasoneria universalã¸publicat, cu Note ºi bibliografie de Horia Nestorescu-Bãlceºti, la Centrul Naþional de Studii Francmasonice,Bucureºti, 1997, constituie un foarte util excurs istoricasupra activitãþii politice a unor francmasoni care aujucat un rol important în istoria României, de pânã laMarea Unire.3. Teºu Solomovici, România masonicã, Ed. Teºu,2005, p. 221.4. Emil Sigerus îi consemneazã încetarea activitãþii la22 martie 1789 (Emil Sigerus, Cronica oraºului Sibiu,Ed. Imago, Sibiu, 1997, p. 50), deºi Horia Nestorescu-Bãlceºti (Op. cit., p. 43) constatã cã loja a fãcut iniþieriºi în 1790.5. Chiar dacã nu avem informaþii privind iniþierea luiHorea, absolut toate datele pe care le avem convergspre aceastã concluzie, chiar ºi numai dacã am lua înconsiderare discursul rostit de Horea în loja vienezã„Adevãrata înþelegere“ (I. Chindriº, Horea ºiMasoneria?, în Francmasoneria Magazin, nr. 1, 1999,p. 5.6. Catalogul expoziþiei, Medalii ºi Însemne Masonice.Istorie ºi Simbol, editat de Cãtãlina Opaschi, KatiuºaPârvan ºi Ernest Oberländer-Târnoveanu, ºi publicat deEd. Cetatea de Scaun, realizat în condiþii ireproºabile, arãmas un câºtig autentic al acelei expoziþii.

1166

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

1166 TRIBUNA • NR. 127 • 16-31 decembrie 2007

Muzeul Naþional de Istorie a Transilvanieideþine un valoros fond documentarreferitor la activitatea politicã a lui

Alexandru Vaida Voevod. Printre acestedocumente se numãrã ºi câteva mãrturiireferitoare la activitatea de mason desfãºuratã deAlexandru Vaida Voevod în cadrul lojei masoniceErnest Renan din Paris, în timpul Conferinþei dePace din 1919. Dintre acestea pot fi amintiteurmãtoarele: o „Carte d’identité maçonnique”,emisã de Marele Orient al Franþei, Loja Ernest-Renan, Paris, pe numele lui A. Vaida-Voevod; oscrisoare adresatã lui Vaida Voevod de cãtre G.Peydavi de Tangères, Venerabilul Lojii „ErnestRenan”, la 28 februarie 1928; o scrisoaredactilografiatã, în limba francezã, semnatã cuiniþialele E. V., expediatã din Tunis, la 4 februarie1924, avându-l ca destinatar pe Victor Sterea,trimisã în copie ºi lui Alexandru Vaida Voievod încalitatea sa de mason; o lucrare intitulatã IstoriaFrancmasoneriei în România, publicatã subsemnãtura lui G. Pascu, profesor la Universitateadin Iaºi, în Revue Internationale des SociétesSecrètes, nr. 3 din 1 februarie 1936, Paris; câtevaarticole din ziarele Curentul ºi Sfarmã piatrã(ºpalturi) ale lui Alexandru Vaida Voevod, în careîºi prezintã activitatea ca mason.

În Memoriile sale, Alexandru Vaida Voevodprezintã unele informaþii despre activitatea sa camason la Paris. „Huard era redactor la „LeTemps” ºi Venerabilul lojei francmasonice ErnestRenan. În înþelegere cu Brãtianu, am fãcutcunoºtinþã cu dânsul ºi am intrat în lojã,împreunã cu C. Brediceanu, M. ªerban, Gh. Criºan, I. Pilat, Tr. Vuia ºi V. Niþescu. Dupãîndeplinirea formalitãþilor rituale am participat de4-5 ori la „lucrãrile” lojei. La „templul” din RueCadette au fost abonate ziare ºi reviste anglo-americane, când trupele aliate, retrase de pefronturi inundaserã Parisul. Dar la scurt timpdupã aceea nu a mai pus piciorul în acel localnici un soldat aliat. Cauza a fost destul destranie. De la conducerile anglo-americane sosiseordinul care interzicea promiscuitatea. Franceziierau sub altã obedienþã decât anglo-americanii. Mis-a explicat. Francmasoneria francezã urmãreascopul de a rãspândi, în toate clasele sociale,educaþia gândirii politice prin discuþii libere înºedinþele sãptãmânale ale lojelor. Englezii erauobligaþi sã evite discuþiile publice ºi datori sã seocupe cu opere caritabile”.1

O explicaþie a apartenenþei sale la masonerie ooferã însuºi A. Vaida Voevod într-un articol dinziarul Curentul2 intitulat O scrisoare a d-lui dr.Alex. Vaida Voevod. Rostul prezenþei într-o lojãfrancmasonã a fostului prim ministru, articol încare oferã un rãspuns lui Toma Petrescu, autorulcãrþii Francmasonerie ºi Creºtinism. Redãm câtevafragmente semnificative din aceastã scrisoare,precum ºi din rãspunsul lui Toma Petrescu,publicate în acelaºi numãr din ziar:

„Stimate Domnule Petrescu,În cartea Dvs. “Conspiraþia Lojilor,

Francmasonerie ºi Creºtinism” este publicat cafrancmason ºi Alex. Vaida Voevod, fost primministru. … Trebuie sã constat ºi sã vã rog sã vãdocumentaþi cã, eu, niciodatã n’am fãcut partedin francmasoneria românã (care a fost un mare

moft, lucru constatat de mine în calitatea mea defost ministru de interne), n’am cerut niciodatãînscrierea mea, n’am fost niciodatã primit însânul ei, astfel cã n’am putut fi în situaþia de apresta vreun fel de jurãmânt, sau de a dobândimerite spre a fi avansat la vreun grad fie 1, fie33, ca demnitar francmasonic.

În schimb am fãcut parte ca simplu membrudin loja Ernest Renan la Paris, timp de 5-6 luni,pe vremea Conferinþei de Pace din 1919, cuaprobarea, dacã vreþi din însãrcinarea ºefului meude atunci, president al consiliului de miniºtri ºiprim delegat al României la acea Conferinþã, I. I.C. Brãtianu.

Acest fapt era dealtfel îndeobºte cunoscut,deoarece în Campania mea dusã ani de zilecontra jidovismului în România ºi pentruprimatul elementului romnesc, am subliniat nuodatã în faþa a zeci ºi sute de mii de români, cã:„Eu am vãzut multe în viaþã ºi pe toate le-amstudiat cu ochii mei, nu din auzite. Am fost ºifrancmason. Eram cu Ionel Brãtianu la Paris ºipentru cã majoritatea delegaþilor la ConferinþaPãcii erau masoni a trebuit, de circumstanþã, sãîmbrac ºi eu pielea lor. Acolo am vãzut cu ochiimei cã francmasoneria francezã este jidovitã, cãea trãeºte în frãþie de cruce cu Moscova ºi cumarele capitalism internaþional evreesc”. (DinCuvântarea cãtre Naþiunea Românã 1937)

Dacã acest fapt este de calificat caantinaþional, anticreºtin ºi antipatriotic, ori ca unreal serviciu adus intereselor noastre de Stat ºiNeam, rãmâne sã fie stabilit de erudiþii, cari vorscrie istoria criticã a acelor timpuri, fãrãpreocupare ºi liberi de orice pornire patimaºe,când se vor fi împlinit vremurile.

Primiþi vã rog, asigurarea consideraþiei mele.Alexandru Vaida Voevod14 iulie 1941

Rãspunsul d-lui Toma PetrescuD. Toma Petrescu rãspunde astfel la scrisoarea

d-lui Vaida:„D. dr. Alex. Vaida Voevod afirmã prin

scrisoare de mai sus cã n’a fãcut niciodatã partedin francmasoneria românã. D-sa recunoaºte cã a

Alexandru Vaida Voevod ºi francmasoneria

Daniela Comºa ºi Tudor Sãlãgean

1177

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

1177TRIBUNA • NR. 127 • 16-31 decembrie 2007

fost membru într’o loje masonicã din Paris „5-6luni de zile” în timpul Conferinþei de Pace din1919, cu aprobarea fostului preºedinte alconsiliului de miniºtri I. I. C. Brãtianu.

Sã-mi îngãduie d. Vaida Voevod sã-ireamintesc cã data exactã a iniþierii d-sale nu afost în timpul Conferinþei de Pace în 1919 – ci cudoi ani mai târziu în 1921, dupã cum neinformeazã buletinul oficial al Marelui OrientFrancez în:

„Compte Rendu des travaux du GrandOrient” din 1921 pag. 9 unde citim: “Fr.: MarcelHaurt, semnaleazã cã L.: “L’effort” al cãruiVenerabil este, a iniþiat mai multe personalitãþiimportante din România, în special pe Fr.:VAIDAVOEVOD fost ministru.

A doua afirmaþie a d-lui Vaida Voevod, cã n’afãcut parte din francmasoneria românã edesminþitã de documentul oficial al Marei Loji„Naþionale” care este publicat în lucrarea mea„Conspiraþia Lojilor” ºi din care se constatã cã afost învestit pe viaþã cu titlurile ºi gradelecâºtigate în francmasonerie în calitate de membru„Emerit”.

Acest document datat din 1923 – sub formãde Decret – ºi de care d. Vaida nu aminteºtenimic în scrisoarea d-sale ne face sã regretãm cãnu putem trage o concluzie precisã asupramotivelor ºi sinceritãþii cu care a intrat ºi pãrãsitfrancmasoneria.”

Tot într-un articol din ziarul Curentul3,intitulat Francmasoneria românã, un mare moft,A. Vaida Voevod afirma: „Francmasoneria românãa fost ºi a rãmas un mare moft. Nu se achitautaxe, nu se adunau membrii în numãrreglementar spre a þine ºedinþe... Concluzia este:Din 1920 am rupt orice legãturã cu loja ErnestRenan, din Paris, singura lojã unde mersesem încondiþiile arãtate ºi din care lojã, în 1923 am fostradiat, dupã ce din 1920 nu mai dãdusem nici unsemn de viaþã pentru ei ºi nu mai achitasem nicitaxele reglementare. Nu am mai fost în altã lojãfrancezã. În francmasoneria românã n-am fostniciodatã.”

Între declaraþiile lui Alexandru Vaida Voevodºi documentele existente în Fondul Vaida existã

însã unele inadvertenþe care ar putea lãsa loc altorinterpretãri. Astfel, acea Carte d’identitéMaçonique eliberatã de loja Ernest Renan dinParis pe numele lui A. Vaida Voevod este timbratãºi ºtampilatã pe trei trimestre din anul 1921.Scrisoarea adresatã lui Vaida, de cãtre Cabinet DuVénérable al lojei Ernest Renan, este datatã Paris,22 februarie 1928. De asemenea, ºi celelaltedocumente din Fondul Vaida lasã a se înþelege cãlegãturile cu francmasoneria au fost maiîndelungate decât era dispus Vaida sã recunoascã.

O serie de informaþii despre activitatea demason a lui A. Vaida Voevod sunt prezentate înlucrarea Ordinul masonic român a lui HoriaNestorescu Bãlceºti4. În aceastã lucrare esteprezentatã, printre altele, fotocopia chitanþeiemise de Marele Orient al Franþei pe numele luiAl. Vaida Voevod pentru primirea taxei deiniþiere, la data de 28 iulie 19195.

Iniþierea lui Vaida Voevod în loja Ernest Renanpare sã fi avut loc aºadar în iulie 1919, ºi nu înanul 1921, aºa cum credea Toma Petrescu. Esteînsã la fel de evident faptul cã cel puþin unadintre contraafirmaþiile lui Vaida – „am fãcutparte ca simplu membru din loja Ernest Renan laParis, timp de 5-6 luni, pe vremea Conferinþei dePace din 1919” – nu poate fi întrutotul realã.Documentele din Fondul Vaida contrazic, deasemenea, ºi alte declaraþii ale sale mai târzii, încare acesta afirma cã fusese „radiat” din lojaparizianã în anul 1923, pentru cã din 1920 numai dãduse nici un semn de viaþã ºi nu îºiachitase „taxele reglementare”. Carnetul demembru al lojei Ernest Renan, eliberat în anul1921, atestã achitarea de cãtre Vaida Voevod a treicotizaþii trimestriale, iar corespondenþa sa cu lojaparizianã este atestatã documentar pânã în anul1928. Avem de-a face în acest caz, se pare, cu oocultare a adevãrului, cu o afirmare parþialã aacestuia, menitã sã arunce o umbrã deincertitudine asupra întregii chestiuni. Astfel,afirmaþia fãcutã de Vaida ºi reprodusã în rândurilede mai sus („am fãcut parte ca simplu membrudin loja Ernest Renan la Paris, timp de 5-6luni...”) trebuie interpretatã, cu siguranþã, doar înlitera sa, în sensul cã Vaida Voevod a fost unmembru „simplu” al lojii doar în cele „5-6 luni”

ale perioadei sale de ucenicie, înainte de a i sedeschide drumul cãtre gradele superioare.Ascensiunea sa în structurile masonice trebuie sãfi fost una rapidã, de vreme ce alegerea sa încalitatea de membru emerit al SuveranuluiSanctuar al României, în iunie 1923, pare sã ofereo confirmare indirectã a faptului cã Vaida senumãra deja la aceastã datã printre deþinãtoriigradului 33.

Este, în schimb, cu mult mai dificil sãreconstituim împrejurãrile în care a avut locruptura dintre Alexandru Vaida Voevod ºifrancmasonerie, dacã aceasta se va fi produs cuadevãrat vreodatã. Declaraþiile cele mai categoriceîmpotriva masoneriei româneºti – calificatã cafiind „un mare moft” – ºi a aceleia franceze –caracterizatã ca fiind „jidovitã” – au fost fãcute, sãnu uitãm, în iunie-iulie 1941, adicã în perioadaextrem de tensionatã a intrãrii României, înalianþã cu Germania ºi cu puterile Axei, înrãzboiul împotriva Uniunii Sovietice. Esteadevãrat, urmele activitãþii masonice ale lui VaidaVoevod nu mai pot fi urmãrite ºi argumentatedocumentar dincolo de graniþa anului 1930, cândrevenirea în þarã a regelui Carol al II-lea – de carecercurile masonice nu au fost nici ele strãine,dupã cum o aratã ºi studiul d-nei CãtãlinaOpaschi, publicat în volumul de faþã – a produs oadevãratã bulversare în activitatea masonicã dinRomânia. Rãmân, astfel, în afara oricãrorposibilitãþi de argumentare istoricã pozitivistãsupoziþiile adeseori rostite, dar niciodatã scrise,potrivit cãrora inexplicabila îngãduinþãmanifestatã de autoritãþile comuniste faþã deVaida Voevod, în pofida „calitãþilor” acestuia defost ministru de interne, conducãtor al unuipartid aparþinând dreptei radicale ºi – mai multdecât orice! – de prim-ministru care ordonasedeclanºarea represiunii împotriva greviºtilor de laAtelierele Griviþa, ar fi fost legatã anume derelaþiile acestuia cu francmasoneria mondialã.

Spre a ne menþine însã în zona certitudinilor,vom concluziona doar spunând cã AlexandruVaida Voevod, om politic ºi patriot romântransilvãnean, nu a ezitat sã adere la o lojãmasonicã subordonatã Marelui Orient al Franþeipentru a îºi crea un avantaj faþã de celelaltedelegaþii cu care România avea divergenþeteritoriale în perioada Conferinþei de Pace de laParis. Despre activitatea sa masonicã se cunoscfoarte puþine date. Nu este, de fapt, foarte clarnici dacã aceasta a debutat cu adevãrat în Parisulanului 1919, sau dacã a avut precedente legate demasoneria central-europeanã; este la fel de puþinevident când a încetat aceastã activitate, în caz cãacest lucru s-a întâmplat vreodatã. Documenteleaflate la dispoziþia cercetãtorilor aratã însã, fãrãurmã de îndoialã, cã Alexandru Vaida Voevod afost, în perioada 1919-1929, un membru marcantal Masoneriei din România, recunoscut ca atarede fraþii masoni din Europa ºi de dincolo deAtlantic.

Note1 Alexandru Vaida Voevod, op. cit., vol II, p.119-1202 Curentul, anul XIV, nr. 4793, 21 iunie 19413 Fond Vaida, C4 1714 Horia Nestorescu Bãlceºti, Ordinul masonic român,Casa de Editurã ºi Presã „ªansa” S.R.L., Bucureºti,1993, p. 5735 Ibidem, p. 147.

Compas de Lojã, Sibiu, sec. XVIII

Introducere în diagrama represivã a Securitãþii.Securitatea ºi partidul comunist au folosit înmod abuziv noþiunea de conspirativitate ºi

secret în « acþiunile acoperite», ceea ce face ca decodifi-carea textelor document aflate în arhiva CNSAS-ului sã devinã o operaþiune dificilã pentru cei cares-au angajat într-un astfel de demers.

Studiile ºi cercetãrile recente au demonstrat cã„regimurile totalitare au avut o slãbiciune pentrutema conspiraþiei ºi complotului”1, fie cã eravorba de tema expansiunii puterilor imperialiste,de cea a Occidentului împotriva celei sovietice saucomuniste, fie cã tema viza organizaþiilesubversive ale „duºmanilor interni ai poporului”ce urmãreau rãsturnarea guvernului. În România,întreg angrenajul conspiraþionist, elaborat de celedouã instanþe, s-a dovedit a fi expresia slãbiciuniisistemului. Planul conspirativ a fost strictdirecþionat în vederea cuceririi ºi menþineriiputerii ºi viza doar controlul ºi represiunea,ignorând dimensiunile afectiv-inductive ºisupralicitând prin abundenþa superlativului,expresie a complexului de inferioritate. S-a reuºit,astfel, sã se transfere întreaga cauzalitate adeclinului ºi atipiilor sociale ºi politice asupraunor forþe strãine – imperialiste, duºmãnoase ºipotrivnice, favorizând dezvoltãri paranoide întoate articulaþiile spaþiului social românesc.

Tema complotului ºi a secretului aureprezentat pentru structurile politice comunistedin România o fascinaþie cu totul aparte.Mitologia conspiraþiei pãstra în centrul eiimaginea înspãimântãtoare a organizaþiei –subversive, temã centralã, invocatã de organelerepresive pentru condamnarea a mii de români înprimii 15 ani de comunism. Oricare ar fi natura ºimotivaþia aparentã a conspiraþiei, pentru cei ce oconduc, ea însemna satisfacerea unei nepotolitevoinþe de putere, împlinirea acelui vis al unificãriilumii sub aceeaºi autoritate deplinã. De aceea nuputem ignora rolul fundamental al ideologieicomuniste care a asigurat vehiculareareprezentãrilor simbolice ale Puterii ºi aleraporturilor de forþe, a aplicat schemele mentalede construcþie ºi de acþiune în câmpul social. Deasemenea, nu putem ignora faptul cã bazeleideologiei comuniste ºi-au extras principiile dincorpul credinþelor, prejudecãþilor ºi idealurilorumane, asigurând astfel consistenþa inconºtientã aimaginarului social. Dinamica ideologicã ºi-a gãsitimediat – dupã instalarea structurilor sovietice înRomânia – concreteþea ºi actualizarea în mitulvârstei de aur (care stã la baza unei structurisociale fãrã clase, eliminându-se astfel oriceconflict sau tensiune) ºi în mitul mesianic (în carealesul, Mesia, poartã lupta între Bine-Rãu ºi îºisalveazã poporul).

Mitul Securitãþii fusese din start proiectat deliderii comuniºti ca o organizaþie ocultã,„însãrcinatã” sã controleze ºi sã „stârpeascã” prinintermediul forþei fizice ºi presiunii psihologice,prin intermediul dosarului ºi al informatorilororice manifestare contrarã regimului comunist.

Gabriel Liiceanu îl denumea marele Proiectrepresiv, în care „toatã lumea este preluatã înProiect. Cine refuzã – moare, este exterminat”2, încare „toatã lumea este prostitã”3. Acest mit alputerii „ascunse”, conspirate, îl regãsim ºi astãzi;el dãinuie „încremenit” în acelaºi proiect, ºi deaceastã datã legendat.

Masoneria – tema predilectã a Securitãþii.Masoneria devenea, aºadar, o temã predilectãpentru autoritãþile comuniste ºi un „pericol” realpentru structurile serviciilor secrete. În modvoluntar sau involuntar, ele au afirmat un tip decompetiþie în privinþa managementului secretului,precum ºi o vigilenþã crescutã în privinþareprezentãrilor colective, reluând sau amplificândteoriile conspiraþiei imediat dupã „reconstituirea”,în anul 1945, a Marii Loji Naþionale Române ºi aforului ei conducãtor, Supremul Consiliu Român.Dupã mai puþin de trei ani de activitate, în iunie1948, Marele Secretariat al M.L.N.R. a primitdoar o înºtiinþare prin care lojile masonicetrebuiau închise – conform unei circulare aMinisterului de Interne prin care masonii erauchemaþi la „munci de folos obºtesc”4. StructurileSiguranþei ºi ulterior ale Securitãþii au consemnatacest fapt, atribuindu-i o cu totul altã semnificaþie

ºi anume: „Pentru a nu atrage atenþia asupraacþiunilor sale anticomuniste, în 1948, SupremulConsiliu a semnat un «act de punere în adormire»a lojilor, „care nu a fost însã o lichidare amasoneriei, ci un act de înºelare a vigilenþeiautoritãþilor, cu scopul de a trece la activitatemasonicã pe baze noi, mai conspirative”5.

Începuserã deja operaþiunile de „curãþire” acomunitãþii de „rivalii imperialiºti”. Franc-Masoneria se înscria într-o astfel de categorizare,fiind „interzisã” ºi forþatã sã intre „în adormire”,fãrã sã fi avut loc „o abatere de coloane” sau oînchidere definitivã. Nu a existat nicio lege sauvreo hotãrâre a guvernului în acest sens. Auurmat arestãrile, anchetele sub torturã ºi constrân-geri fizice ºi psihologice severe, confiscarea arhi-vei, rechiziþionarea localului din strada Bursei,condamnãrile ºi procesele vendetã. Documenteleorganelor de Siguranþã ºi, ulterior, ale Securitãþiidefinesc caracterul acestei organizaþii ca fiindunul „antinaþional, anticreºtin ºi contra intereselorstatului”, care „a desfãºurat ºi desfãºoarã ilegal oactivitate de subminare a regimului din þãrile cudemocraþie popularã”6. Motive suficiente pentruca ea sã devinã obiectiv/problemã „de interes”

pentru organele de securitate ºi sã se demareze„programul” mãsurilor de urmãrire informativ-operativã a membrilor ei ºi crearea unei evidenþespecifice.

O parte a masonilor au pactizat imediat cuautoritãþile bolºevice, au colaborat cu acestea fiedin oportunism, fie din teamã de represalii, fiedin convingeri ideologice. Alþii au reuºit sãemigreze la timp, cu predilecþie în Franþa, undeau constituit imediat o lojã, denumitã „România”,apoi „România Unitã”, sub tutela Marii Loji aFranþei, singura lojã româneascã din Franþa care aasigurat continuitatea Masoneriei române lanivelul lojilor albastre. Cei care au rãmas ºi aucontinuat sã activeze în „clandestinãtate” pânã în1951, când a avut loc ºi cel mai mare val dearestãri din rândul masonilor – din unele surse,aproximativ 1000 de persoane, au suferitpedeapsa pentru nesupunere prin internareadministrativã în coloniile de muncã, arestare ºicondamnare în închisorile comuniste.Reprezentanþi de marcã ai Masoneriei române,cum ar fi Constantin Bellu, Mircea Ciupercescu,Mihai Arþãreanu, Paul Brãtãºanu, George Grigoriu,Alfred Cerchez, Constantin ªtefãnescu ºi alþii, aufost arestaþi în 1951 sub acuzaþia de „trãdare ºispionaj desfãºuratã pe teritoriul R.P.R. în cadrulFrancmasoneriei ºi în favoarea statelor imperialisteS.U.A., Anglia ºi Franþa, precum ºi pentru crimãde ameninþare a pãcii popoarelor” ºi condamnaþi

pe viaþã în 1953, în „procesul francmasonilor”7.O astfel de strategie de „anihilare” ºi

demonizare a „duºmanului de clasã”, asumatãîndelung ºi prin forþã, a fundamentat „mentalultotalitar”, conferindu-i patternuri de gândire ºicomportament extrem de închise, intolerante laschimbare ºi la pluralism8.

Procesul ºi condamnarea francmasonilor prinSentinþa nr. 1270 din 19 noiembrie 1953 aTribunalului Militar Teritorial Bucureºti, nu aînchis problema pentru Securitate. Prin Hotãrârea

pentru deschiderea dosarului de evidenþã înproblema francmasonicã emisã de DirecþiaGeneralã a Securitãþii Statului, din 1 octombrie1956, Francmasoneria este asimilatã ca „organiza-þie burghezã internaþionalã, secretã ºi reacþionarã,având la bazã o doctrinã idealistã antimarxistã...organizaþie tipic de clasã, a claselor exploatatoare;de la începutul existenþei sale, ea ºi-a îndreptatactivitatea împotriva clasei muncitoare”9.

Dupã amnistiile din 1962-1964, organele deSecuritate au continuat urmãrirea masonilor prinacþiuni individuale de urmãrire sau supraveghere,problema Franc-Masoneriei. Raportul UnitãþiiSpeciale „S” din cadrul Comandamentului deTehnicã Operativã ºi Transmisiuni (D.S.S.) din 7septembrie 198110 aducea o serie de argumenteprivind intensificarea legãturilor anumitor oamenide ºtiinþã, artã ºi culturã din þarã cu „elementefrancmasonice” aflate în exil. În cea mai maremãsurã, materialele interceptate (scrisori, reviste,cãrþi etc.) fãceau referire la problematicamasonicã, iar personajul principal vizat era MarcelSchapira – în acea perioadã, Mare Comandor alSupremului Consiliu al Ordinului MasonicRomân11 în exil,, astãzi, Suveran Mare Comandor

1188

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

1188 TRIBUNA • NR. 127 • 16-31 decembrie 2007

Cristina Anisescu

Stereotipuri ºi erori deatribuire privitoare la francmasonerie în documentele securitãþii

Spadã de Ofiþer al Lojii, Sibiu, sec. XVIII

1199

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

1199TRIBUNA • NR. 127 • 16-31 decembrie 2007

de Onoare ad vitam al Ritului Scoþian Antic ºiAcceptat din România12 .

Interceptarea corespondenþei lui MarcelSchapira adresatã unor nume sonore din spaþiulsocial românesc, cum ar fi: Vasile Florescu,Constantin Bãrbulescu, Nicolae Edmond Petrescu,Panait Stãnescu-Bellu (ginerele lui ConstantinBellu), Alexandru Bilciurescu a fundamentatdeschiderea acþiunii „SIMBOLUL” în 1982.

Planul de mãsuri „SIMBOLUL” vizaidentificarea persoanelor din þarã care întreþineaulegãturi cu cercurile francmasonice sau cu masoniidin strãinãtate, identificarea descendenþilorfoºtilor francmasoni pentru a cunoaºte poziþiileacestora faþã de centrele din exterior, racolarea ºiinfiltrarea informatorilor în vederea desfãºurãriiacþiunilor operativ-informative ºi nu în ultimulrând, descoperirea arhivei Franc-Masoneriei dinRomânia ºi confiscarea acesteia – marea frustrarea organelor Securitãþii. Imediat dupã 15 iunie1948, când Marele secretariat al M.L.N.R. primiseînºtiinþarea cã trebuie sã închidã lojile, ConstantinBellu (devenit Suveran Mare Comandor dupãmoartea lui Noradunghian ºi a lui Pangal) a salvato mare parte a documentelor valoroase, pe care areuºit sã le trimitã la Paris13.

Doi ani mai târziu, organele de securitatedeveniserã din ce în ce mai îngrijorate de faptulcã nu puteau avea acces la informaþii importantedin interiorul lojilor masonice care activau în exilºi care întreþineau legãturi cu cei din þarã ºi nici ladocumentele de arhivã. Astfel, orice contact cupersoane cu trecut masonic, descendenþi aimasonilor sau care activau în exil, evocareanumelor unor masoni renumiþi sau a lucrãriloracestora, reprezentau doar stimuli pentrudeclanºarea unor operaþiuni complexe deinvestigare, supraveghere sau urmãrireinformativã.

„Planul de mãsuri pentru cunoaºterea ºicontracararea acþiunilor ostile þãrii noastrepreconizate de francmasonerie” în conformitatecu ordinul conducerii departamentului SecuritãþiiStatului nr. 00150466 din 2.08.1984, indicãdeschiderea dosarului problemã nr. 1780,cunoscut sub denumirea de „OCULTA”, laCentrul de Informaticã ºi Documentare, dosarrãmas operativ ºi pe parcursul anului 198914.

În evidenþa dosarului „OCULTA” erau inclusepersoane cunoscute ca fiind francmasoni înaintede 1948, iniþiate ca francmasoni, persoane carepãstrau legãtura cu organizaþii, asociaþii sau„elemente” francmasonice din exterior sau venitedin strãinãtate cu misiuni în România,descendenþi ai foºtilor francmasoni ºi orice altãpersoanã „în ale cãrei preocupãri se regãsescsimboluri, expresii ori idei francmasonice”.

Mãsurile specifice de investigare, culegere deinformaþii, dirijare a reþelei informative,centralizare, analizã ºi sintezã a informaþiilor ºi deevidenþã intrau în atribuþiile Direcþiei a III-a(Contraspionaj), Direcþiei I (Informaþii Interne),Unitãþii 0544 (C.I.E.- Centrul de InformaþiiExterne) ºi Unitãþii Speciale ”S” (pentruinterceptarea corespondenþei).

Erori de atribuire ºi stereotipuri cognitive ºi delimbaj privind Franc-Masoneria în documenteleSecuritãþii. Cum se reflectã imagineaFrancmasoneriei în discursul Securitãþii? De ceFrancmasoneria reprezenta un „real” ºi „potenþialpericol” pentru regimul comunist?

Documentele incluse în dosarele de urmãrireinformativã ºi în dosarele de problemã„OCULTA” întocmite de organele de Securitatereflectã intenþia vãditã de argumentare amesajelor acuzatorii. În spatele excesului deintenþie probatorie nu se aflau decât stazele unei

imense temeri de pierdere a controlului, a uneicompetiþii mai mult sau mai puþin conºtiente cuprincipiile francmasonice. În aceste condiþii sepoate vorbi despre erori de atribuire, de vreme ce„evaluatorul” a distorsionat în mod sistematic ºiintenþionat prin subestimarea valorilor pozitive ºisupra-accentuarea celor negative. Eroareafundamentalã de atribuire se datoreazã nu numaifactorilor de constrângere ideologici ºi normativi,ci necesitãþii impetuoase de a distruge orice urmãa atributului pozitiv sau concurenþial.

O altã eroare de atribuire este reflectatã înasimetria de poziþionare Securitate –Francmasonerie în raport cu puterea – supremaþiaºi omnipotenþa Securitãþii ca instrument al puteriipolitice, precum ºi opoziþia ideologicã ºiaxiologicã (prin contrast).

De asemenea, un alt factor facilitator ºidistorsionant în procesul de atribuire depinde decantitatea de informaþii deþinutã de „evaluatorul”Securitate ºi de modalitãþile de dispunere apracticilor de control ºi pedeapsã. ªi, nu înultimul rând, prezenþa stereotipurilor în calitatede scheme cognitive, au influenþat modalitãþile dedecodificare, interpretare, înþelegere ainformaþiilor culese prin toate mijloacele operativeale Securitãþii cu privire la Francmasonerie ºimembrii ei, cu privire la obiective, forme deorganizare, ritualuri, simboluri, modalitãþi deacþiune etc., cu intenþia de le utiliza în scopulrepresiunii ºi controlului social.

Textele-document întocmite de serviciilesecrete ale regimului totalitar referitoare laproblema Francmasoneriei ºi la care ne raportãmîn studiul de faþã, condenseazã seria stereotipiilorde gândire ºi de limbaj specifice structurilortotalitare prin: utilizarea eufemismelor în caresunt incluse expresii de manipulare prindiscreditarea altor sisteme sau valori – „duºmaniipoporului”, „elemente duºmãnoase”,„compromise” sau „imperialiste”, „mentalitãþiburgheze”, „grupuri subversive, propagandãcontrarevoluþionarã”, „reacþiune internã”,„duºmanii ºi trãdãtorii de patrie”, „demascareauneltirilor imperialiste”. De asemenea, la opersistentã inversare semanticã a „democraþiei”, a„libertãþii” ºi „drepturilor omului” ºi impunereamesajelor de tip atenþionare, ordin, obligaþie,mãsurã informativ-operativã sau pedeapsã neaduc în prim plan starea de intoxicare, minciunã,fricã ºi teroare a unei naþiuni aflatã sub dictaturã.

Lexicul ne propune: o viziune imagisticã„rãzboinicã”, de transpunere sau traducere în actal unor ordine, instrucþiuni, decizii sau indicaþii, oinvitaþie urgentã ºi permanentã la „luptã ºirezistenþã”, la desãvârºirea operaþiunilor deurmãrire sau de „lichidare” a „duºmanului”.Trecerea la act se regãseºte într-un numãrimpresionant de formule: „muncã de prevenire,depistare ºi lichidare a duºmanului de clasã” saude „demascare a activitãþii criminale” º.a.m.d.

În aceste condiþii, realitatea empiricã eraredusã la „pericol”, „potenþial pericol” sau„duºman”. Chiar dacã nu se cerea explicitacceptarea unei astfel de realitãþi, însã, prinrepetare ºi repetare, se ajungea la asimilarea ei.Repetiþia devine astfel un procedeu pedagogic,sugerând invincibilitatea ideii, a omnipotenþeiautoritãþii suverane – cuvântul repetat a golitsensul sau semnificaþia, pânã la „paralizarea”raþiunii.

Prin negarea sau constrângerea libertãþilorfundamentale ale individului se urmãrea obsesiv-compulsiv integrarea acestuia în societate princoerciþie externã, transformând actele de crimã,traumatizare extremã ºi intruziune în viaþapersonalã în acþiuni justificate, motivate, înnumele „luptei pentru libertate, fraternitate ºi

egalitate”. Înverºunarea pânã la obsesie aorganelor de Securitate de a „controla” o societatesecretã care funcþiona ca o alianþã universalã,bazatã pe solidaritate, care promova ideea delibertate, fraternitate ºi egalitate, toleranþa ºirespectul faþã de ideile altuia ºi ale cãrei principiireprezentau un „real pericol pentru politica destat” prin „redeºteptarea” ºi „incitarea elementelormasonice vechi din þarã, racolarea ºi atragerea denoi adepþi ori generarea altor fapte sau fenomenenegative de cãtre Francmasoneria internaþionalã”.În cea mai mare parte, textele Securitãþii transmitaceastã idee, chiar dacã ea este subtil articulatãsau semnificatã. Conþinutul lor nu seîndepãrteazã de marca codului secret ºi nici decea a înlemnirii în stereotipii ºi îndemnuri pentrua traduce în act schema ideologicã comunistã,invocând o liniºtitoare obiectivitate a faptelor ºievenimentelor. El ar putea deveni un subiect alpragmaticii ºi al semanticii discursului stãpânului.

1 Ruxandra Cesereanu, Imaginarul violent al românilor,Editura Humanitas, Bucureºti, 2003, p. 1822 Gabriel Liiceanu, Apel cãtre lichele, EdituraHumanitas, ediþia a III-a, 2005, p. 49.3 Ibidem. 4 Radu Comãnescu ºi E.M. Dobrescu, Franc-Masoneria.O nouã viziune asupra istoriei lumii civilizate, vol.1,Bucureºti, Editura Europa Unitã, 2001, p. 290-291.5 Maior Dumitru Oproiu, Unele aspecte ale activitãþiiostile desfãºurate de organizaþia francmasonicã înRomânia, revista „Securitatea”, nr. 1 (77), 1987, f. 65,editatã de Ministerul de Interne, DepartamentulSecuritãþii Statului – A.C.N.S.A.S., fond Documentar,dosar 2558, vol. 49. 6 A.C.N.S.A.S, fond Informativ, dosar 1325, f. 26. 7 A.C.N.S.A.S., fond Penal, dosar 178.8 Alfonso Montuori, How to Make Enemies andInfluence People: Anatomy of the Anti-Pluralist,Totalitarian Mindset, Journal „Futures”, vol. 37, 2005.9 A.C.N.S.A.S., fond Documentar, dosar 8796, vol. 2,f. 2. 10 A.C.N.S.A.S., fond Documentar, dosar 124, vol.6, f.279-288.11 A.N.S.A.S., fond Documentar, dosar 124, vol.6, f.271.12 Revista „Forum Masonic”, Nr. 3, ianuarie 6001.13 Radu Comãnescu ºi E.M. Dobrescu, op. cit., p.292.14 ACNSAS, fond Informativ, dosar 5340, vol 2, f. 3ºi ACNSAS, fond Documentar, dosar 8796, vol. 9, f.72 ºi 73.

ªorþ de Maestru, Cluj, sec. XIX

Între 15 – 18 noiembrie 2007, s-au desfãºurat laIaºi lucrãrile conferinþei bianuale a AsociaþieiEuropene Shakespeare. Este vorba de o

conferinþã itinerantã, organizatã din doi în doi aniîntr-un alt oraº cultural important alcontinentului. Urmãtoarea ediþie, bunãoarã, va fila Parma. Timp de trei zile, capitala Moldovei afost gazda unui grup mai puþin obiºnuit decãrturari, proveniþi din toate þãrile Europei, micisau mari, de la Estonia în extremul nord-est pânãla Portugalia sau Marea Britanie în extremitateavesticã. Frumoasa salã a Senatului, amfiteatrele ºicelebra Salã a Paºilor Pierduþi de la Universitatea“Al. I. Cuza” au rãsunat de discursurile docte aleparticipanþilor, dar ºi de glumele ºi bârfelebenigne ale acelei specii rare de angliºtispecializaþi, shakespeareologii. Þinute în plen,contribuþiile majore au fost oferite de specialiºtirenumiþi din diferite þãri europene: MichaelHattaway (Marea Britanie), despre noþiunile destat, imperiu ºi naþiune la dramaturgii elizabetani,Ton Hoenselaars (Olanda) despre Shakespeare ºiprizonierii de rãzboi, Alexander Shurbanov(Bulgaria) despre recartografierea Europei de cãtreShakespeare, Marta Gibinska (Polonia) desprelocaþia exactã a tragediei Hamlet, John DouglasGillies (Marea Britanie) despre “Shakespeare pebulevardul crimei”, Mãdãlina Nicolaescu(România) despre trans-naþionalitatea luiShakespeare, Carla Dente (Italia) despreexplorarea de cãtre dramaturg a diferenþeloretnoculturale. Lista ar putea continua, dar vommai menþiona numai amuzanta satirã academicãscrisã de profesorul ieºean ªtefan Avãdanei pemotive shakespeareene (“Hamlet Reloaded”), carea oferit nota de relaxare ºi umor bine-venitã lafinele acestui încordat maraton al erudiþiei. Nuputem trece cu vederea faptul cã în majoritateaalocuþiunilor Shakespeare omul, opera ºi epoca luiau fost privite dintr-o perspectivã modernã, post-structuralistã ºi multiculturalã, numeroaseprezentãri urmãrind difuzarea motivelorshakespeareene în cele mai exotice culturi, cumar fi, bunãoarã, cinematografia din Madagascar.Din partea româneascã, au participat laConferinþã membri ai catedrelor de englezã, maimult sau mai puþin specializaþi în literaturaRenaºterii engleze ºi în Shakespeare: OdetteBlumenfeld (aplaudatã ºi pentru excelentaorganizare a evenimentului), Mãdãlina Nicolaescu(Bucureºti), Monica Matei-Chesnoiu (Constanþa),Emil Sârbulescu (Craiova), Ioan A. Popa (Cluj),George Volceanov (Bucureºti) etc.

Ascultând, privind ºi discutând, mi-a fostimposibil sã nu fac unele comparaþii, nu numaiîntre contribuþiile europene ºi cele autohtone, ci ºiîntre shakespeareologii de azi ai României ºi ceide ieri. Mi-am zis cã, în primul rând, nu ar ficorect sã-i includ în termenii comparaþiei pecãrturarii din þara natalã a Bardului elizabetan,care discutã despre Shakespeare cu dezinvolturacu care literaþii ºi universitarii noºtri îl comentea-zã pe Eminescu. Apoi, cã din Europa fãrã MareaBritanie, cel mai mare expert în Shakespearerãmâne polonezul Ian Kott, al cãrui studiu,Shakespeare, contemporanul nostru (1971 ) a fost des citat ºi la conferinþa de la Iaºi. Dar înRomânia?

Shakespeare a devenit o prezenþã culturalãmasivã în þara noastrã abia în frumoasa epocãdintre cele douã rãzboaie. Fireºte, se poate vorbidespre începuturile shakespeareologiei româneºtiîn secolul XIX, în special sub forma primelortraduceri (adesea prin intermediar francez saugerman) ºi a diseminãrii cunoºtinþelor primaredespre dramaturgul elizabetan ºi opera lui. Sepoate vorbi, însã, cu adevãrat de oshakespeareologie româneascã abia dupã anul1900 (de altminteri, Monica Matei-Chesnoiu aeditat, la “Humanitas”, în 2007, un interesantvolum colectiv de studii pe tema Shakespeare înRomânia, 1900 – 1950, care acoperã, nu fãrãlacune, perioada în chestiune. Oricum, primelecercetãri temeinice, cu ambiþii holistice, alecanonului shakespearean aparþin lui Haig Acterian(volumul Shakespeare, Fundaþia pentru Literaturãºi Artã Regele Carol II, 1938) ºi DragoºProtopopescu (prolific traducãtor, dar ºi autor alunei monografii, Shakespeare, viaþa ºi opera,editatã abia în 1998. Mai sunt menþionabilecercetãrile de pionierat pe tema care, în modnatural, este abordatã cel mai frecvent decãrturarii noºtri: receptarea operei lui WilliamShakespeare în România. Dupã studiul depionierat al clujeanului Petre Grimm, Traduceri ºiimitaþiuni româneºti din literatura englezã (1923),Iancu Botez publicã la Iaºi, sub egida “Vieþiiromâneºti”, mai multe eseuri ample, dintre carese desprind “Hamlet în tragedia shakespeareanã”(1925) ºi “King Lear ºi concepþia dramaticã ateatrului shakespearean” (1927), iar la Londraapare o carte a lui Marcu Beza, Shakespeare inRoumania (1931). Nenumãrate recenzii, eseuri ºicronici dramatice vin în întâmpinarea prezenþeitot mai substanþiale a dramaturgului elizabetan pescenele româneºti, în traduceri din ce în ce maibune, realizate, acum, dupã originalul englez.

Shakespeareologia românã ia un deosebitavânt dupã 1950, o datã cu înfiinþarea unui‘comitet’ pentru realizarea unei traduceri integralea operei dramatice a Bardului, una dintre acþiunilede anvergurã ale culturii române din acea epocãîn care scriitorii contemporani erau tabuizaþi, iarclasicii erau þinuþi la mare cinste. Din grupulastfel constituit fãceau parte, printre alþii, MihneaGheorghiu, Dan Grigorescu, Virgiliu ªtefãnescu-Drãgãneºti, Leon Leviþchi, Taºcu Ghoerghiu, DanDuþescu. Profesorul Leon Leviþchi de laUniversitatea din Bucureºti se va desprinde depluton, devenind, indubitabil, cel mai mareshakespeareolog român al perioadei. El reia, înanii optzeci, publicarea seriei de opere complete,cu multe traduceri noi, în volume întocmite cumare rigoare ºtiinþificã, afixând prefeþe,comentarii stilistice, discuþii ale variantelor,contribuþii de istorie literarã ºi de literaturãcomparatã. Leon Leviþchi este ºi autorul unuivolum, Studii shakespeareene, apãrut la Cluj în1975. Un alt membru al colectivului publica, în1958, o bio-bibliografie a lui Shakespeare cu marerol introductiv ºi formativ: Mihnea Gheorghiu,Scene din viaþa lui Shakespeare. În privinþareceptãrii sunt de amintit cãrþile lui Al. Duþu,Shakespeare în România (1964), Dan Grigorescu,Shakespeare în cultura românã modernã (1971),

Aurel Curtui, Hamlet în România, dar ºimonumentala Introducere în shakespeareologie alui Dan Amedeo Lãzãrescu. Apar cãrþi scrise dinperspectiva psihologiei sau psihiatriei, asociologiei vulgarizante de tip marxist (AndreiRoth, Shakespeare, o interpretare sociologicã),eseuri ale unor regizori (Mihai Mãniuþu),traduceri din opera non-dramaticã, precumSonetele tãlmãcite în 1974 de cãtre Teodor Boºca(a cãror reeditare e imperios necesarã) sau cartealui Ioan Andrei Deleanu Doamna brunã dinsonete (1978), în care traducerea interliniarã esteînsoþitã de un bogat ºi savant comentariufilologic. Unii universitari români contribuieregulat la întocmirea bibliografiei universaleShakespeare (Mihail Bogdan, corespondent al luiThe Shakespeare Quarterly), sau participã laCongresele mondiale Shakespeare.

La începutul anilor 1990, puternica falangã detraducãtori ºi comentatori români ai luiShakespeare se dezintegreazã, prin petrecerea dinviaþã a lui Leon Leviþchi, Dan Duþescu ºiªtefãnescu-Drãgãneºti ºi deplasarea interesuluialtora (Dan Grigorescu, Mihnea Gheorghiu) sprealte sfere ale literaturii ºi artei. O nouã generaþiede shakespeareologi pare a se forma destul deanevoie. Catedrele de englezã din þarã, cuonorabile excepþii, nu reuºesc sã pregãteascãadevãraþi specialiºti în acest domeniu cepresupune cunoaºterea nu doar a operei aºezatede Harold Bloom în centrul canonului occidental,ci ºi a zecilor, poate sutelor de contribuþiiimportante ale exegeþilor strãini, în speþã anglo-americani. Comparatã cu perioada 1950 – 1990,shakespeareologia româneascã pare anemicã. Ce-idrept, emulaþia produsã de necesitatea traduceriiintegrale a dramei shakespeareane s-a stins. Apartotuºi contribuþii importante, dar cu circulaþieinternã restrânsã, ele fiind redactate în limbaenglezã: Monica Matei-Chesnoiu, WilliamShakespeare – Knowledge and Truth (1997),Mãdãlina Nicolaescu, Meanings of Violence inShakespeare’s Plays (2001), Ana-Maria Tupan, TheMirror and the Signet. The Shakespearean Searchfor Archetypes (1992). Persoana care se afirmã celmai convingãtor – ºi a cãrei ambiþie mãrturisitãeste de a umple golul lãsat de Leon Leviþchi – esteGeorge Volceanov, eminent filolog, traducãtor ºilexicograf (ca ºi modelul sãu). Volceanov a tradusultimele texte netranspuse pânã la el înromâneºte, Doi veri de stirpe aleasã ºi EdwardIII, piese a cãror paternitate este pusã sub semnulîntrebãrii, realizând totodatã un impresionantstudiu filologic menit sã completeze ºi sãmodifice canonul shakespearean existent, TheShakespeare Canon Revisited (2005), secondat dealte douã volume de specialitate, “Methinks YouAre Better Spoken. A Study in the Language ofShakespeare’s Characters (2004) ºi The Eye Seesnot Itself, but by Reflection. A Study inShakespeare’s Catoptrics and Other Essays(2007).

Participarea destul de numeroasã acercetãtorilor din universitãþile noastre (mulþidintre ei tineri excepþional dotaþi, în plinãformare) la Conferinþa de la Iaºi ºi diversitateatemelor ºi unghiurilor de abordare folosite de eine întãresc, totuºi, speranþa într-o viitoareredresare a shakespeareologiei româneºti.

2200

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

2200 TRIBUNA • NR. 127 • 16-31 decembrie 2007

Unde ne sunt shakespeareologii?

Virgil Stanciu

puncte de vedere

2211TRIBUNA • NR. 127 • 16-31 decembrie 2007

Patricia Fedorenco: Domnule Vitalie Ciobanu,cvasitotalitatea publicaþiilor din RepublicaMoldova se autodeclarã independente. În cemãsurã se poate vorbi despre un jurnalism obiec-tiv, echidistant în Moldova?

Vitalie Ciobanu: Într-o mãsurã relativã, evi-dent. Presa din Moldova este dependentã desursele de finanþare. Aºa e peste tot în lume. Însãla noi e mai rãu. Nu avem investiþii occidentale înmass media, avem doar investiþii ruseºti, care nupot contribui la consolidarea independenþei presei,ci o fac sã serveascã agenda intereselor ruseºti,opuse celor europene.

O altã problemã o constituie calitatea demer-sului jurnalistic propriu-zis. Avem în Moldovafoarte puþini jurnaliºti cu adevãrat profesioniºti,care sã respecte deontologia meseriei lor, sã fieculþi, oneºti, principiali, talentaþi, perspicace etc.Multe dintre aceste lucruri se învaþã, nu estevorba de niºte handicapuri insurmontabile. Totuºi,presiunile asupra presei, piaþa micã – adicã inexis-tenþa unor alternative suficiente pentru cei ce setrezesc în stradã la un moment dat, ca urmare aunor conflicte administrative – încetineºte foartemult creºterea, evoluþia jurnaliºtilor.

Presa în Moldova cade adeseori victimãrãfuielilor politice – cazul cel mai recent al „priva-tizãrii” celor douã posturi municipale de laChiºinãu, Antena C ºi Euro TV, printr-o decizieabsolut abuzivã a fostului Consiliu MunicipalChiºinãu, este o dovadã certã în aceastã privinþã.Jurnaliºtilor li se intenteazã deseori procese pen-tru „calomnie” sau „lezarea imaginii” din parteaunor demnitari ai puterii, ziarele sunt obligate sãplãteascã amenzi foarte aspre, de pe urma cãrorasunt nevoite practic sã-ºi întrerupã activitatea –toate astea demonstreazã caracterul extrem deprecar al condiþiilor în care funcþioneazã presabasarabeanã.

Cât despre echidistanþã ºi obiectivitate – sunto „avis rara” în Moldova, ºi asta se vede mai alesîn toiul campaniilor electorale, când nu rãmâne,practic, nici un organ media care sã-ºi prezervecredibilitatea: toatã presa devine partizanã, apoi o„întoarce din condei”, cum se spune, la primulsemnal pe care îl primeºte din partea patronilorsãi oculþi.

Raportul Freedom House cu privire la“Libertatea presei în lume” plaseazã RepublicaMoldova printre statele cu o libertate a preseiinexistentã. Sunteþi de acord cu aceastã afirmaþie,având o viziune „din interior” asupra sistemuluimediatic?

Sunt perfect de acord cu aceste aprecieri. Celmai flagrant argument în sensul definiþieiatribuite presei din Moldova de cãtre FreedomHouse o oferã Compania Publicã Teleradio-Moldova, unde nu existã dezbateri libere, infor-maþia este “filtratã” dupã gusturile partiduluicomunist de guvernãmânt. Televiziunea rãmâneprincipala armã de manipulare politicã înBasarabia.

Pânã în 2004 Moldova se plasa în RaportulFreedom House la categoria þãrilor „parþiallibere”. Rezultatul din acest an denotã pentru adoua oarã consecutiv o înrãutãþire a libertãþii pre-sei. Credeþi cã acest fapt se datoreazã prezenþeicomuniºtilor la conducerea statului moldovean, înultimii 7 ani, sau unor alþi factori de naturã insti-tuþionalã?

Vina este în primul rând a puterii comuniste,care menþine un regim de fricã, cenzurã ºi auto-cenzurã în media moldoveanã. Existã apoi de maimulþi ani în Republica Moldova o „lege a presei”,anacronicã, prohibitivã, limitativã, adoptatã încãîn 1995, care ar trebui abrogatã, pentru cã vine încontradicþie cu prescripþiile europene în domeniu,iar Moldova, cel puþin la nivelul declaraþiilor pu-blice, vrea sã adere la Uniunea Europeanã.

Acelaºi raport Freedom House relevã opolarizare a mass-media moldoveneºti în douãtabere adverse: una de partea puterii, iar cealaltãde partea opoziþiei. Ce forþe motrice sau interesedeterminã aceastã sciziune?

Polarizarea de care vorbiþi se explicã prin ima-turitatea clasei politice ºi a societãþii basarabeneîn general. Politica de intimidare a presei aplicatãde actuala putere a condus la proliferarea parti-zanatelor politice ºi de afaceri în media ºi la sacri-ficarea poziþiei obiective ºi echidistante. Or, toc-mai obiectivitatea ºi echidistanþa reprezintã apana-jul unui mediu jurnalistic evoluat, care se ºtie pro-tejat prin lege de abuzurile puterii executive ºi sesimte, realmente, o forþã. Nu este cazul Moldovei,unde nu funcþioneazã sindicate în presã.

Raportul aminteºte de cazul lui GhenadieBraghiº, angajatul PRO TV Chiºinãu, care a fostarestat în septembrie anul trecut, ca urmare adifuzãrii unor relatãri „extrem de critice” potrivitFreedom House, la adresa ministrului de Interne.În ce mãsurã este presa din Moldova aservitãpolitic?

Am rãspuns deja la aceastã întrebare.Imaturitatea societãþii basarabene ºi lipsa investiþi-ilor occidentale în mass-media – iar RepublicaMoldova este o excepþie din acest punct devedere în întregul spaþiu post-sovietic –, a condusla aservirea politicã ºi economicã a presei, careeste vãzutã nu ca un mijloc de informare a popu-laþiei ºi de apãrare a interesului public, ci ca“trambulinã” pentru diverse interese politice ºicorporatiste.

Cine sunt principalii patroni de presa dinRepublica Moldova sau cine sunt „pãpuºarii” caretrag din culise sforile nevãzute ale „jocului” pre-sei?

Nu-i cunosc pe toþi, n-am cum. Vã dau câtevanume doar: Val Butnaru (Jurnal de Chiºinãu),Constantin Tãnase (Timpul de dimineaþã) –ziariºti independenþi; Dmitri Ciubaºenko(Moldavskie Vedomosti – patron: Nicolae

Andronic, lider PPR, de orientare pro-ruseascã).Moldova Suveranã ºi Nezavisimaia Moldova deºis-au de-etatizat, continuã sã promoveze viziuneapartidului de guvernãmânt ºi o retoricã „statal-istã”, adicã violent agresivã la adresa României.Viorel Mihail – Sãptãmâna – arondat, de aseme-nea, puterii sau diferitelor cercuri de afaceri aflateîn relaþie cu puterea comunistã. Literatura ºi Arta,condusã de Nicolae Dabija – un sãptãmânal deorientare naþionalã, însã de facturã protocronistãºi conservatoare, intolerant cu intelectualii critici,„cosmopoliþi” ºi „postmoderniºti”.

În ce mãsurã jurnaliºtii din Moldova au accesla informaþiile de interes public deþinute de ofi-cialitãþi sau de persoanele publice?

În Moldova existã o Lege privind accesul alinformaþie, dar ea nu este respectatã de cãtrefuncþionarii publici cãrora aceastã lege li seadreseazã. Presa obþine cu mare greutate infor-maþii de la Guvern, din judecãtorii sau de ladiverse departamente, chiar ºi de la Parlament.Pentru cã nu totul este afiºat pe Internet.Secretomania la nivel de stat este o realitate înMoldova ºi apare ca un rudiment al epocii sovie-tice. Dar ºi jurnaliºtii îºi au partea lor de vinã. Pentrucã nu cunosc întotdeauna prevederile legii ºi nuau curaj sau puteri sã lupte pentru respectarea ei– fatalismul e o stare de spirit larg rãspânditã înBasarabia. Însã principala responsabilitate revineautoritãþilor, care se comportã discreþionar ºi aro-gant, sfidându-ºi statutul de instituþii aflate în sluj-ba cetãþeanului.

Ce relaþie se stabileºte între politic ºi mass-media moldoveneºti în condiþiile în care ultimaeste vãdit dependentã financiar de ºefii sãi prin,de exemplu, deþinerea Casei Presei, a întreprinder-ilor de distribuþie a presei, a multor tipografiietc.?

O relaþie de subordonare ºi de nesiguranþã.Ce „relaþie” poate stabili o fiarã încolþitã cu vânã-torii sãi?

Transformarea radiodifuziunii ºi a televiziuniide stat “Teleradio Moldova” într-o instituþie pub-licã a generat îmbunãtãþiri la capitolul libertãþiipresei ºi a informãrii obiective a publicului, susþin

Despre libertatea presei înBasarabia

de vorbã cu Vitalie Ciobanu, preºedinte PEN Club Moldova

interviu

(urmare din numãrul trecut)„E desigur posibil ca limbajul despre cancer sã

evolueze în anii ce vin. El trebuie sã se schimbedecisiv, când boala va fi în sfârºit înþeleasã ºi ratavindecãrilor va creºte. Deja se schimbã, odatã cudescoperirea unor noi forme de tratament [...].Cum limbajul tratamentului evolueazã de lametaforele militare ale stãrii de rãzboi agresive lametaforele prezentând ‚apãrarea naturalã’ acorpului (ceea ce se numeºte ‚sistem imuno-defensiv’ sau - pentru a rupe definitiv cu metaforamilitarã – ‚competenþa imunã’ a corpului), cancerulva fi în parte de-mitizat; ºi e posibil sã putemcompara ceva cu un cancer fãrã sã implicãm niciundiganostic fatalist, nicio însufleþitoare chemare laluptã cu orice preþ, indiferent cît de mortal ºi deinsidios ar fi duºmanul. Abia pe urmã va fiprobabil permis, din punct de vedere moral, ceea cenu e permis astãzi – sã folosim cancerul cametaforã”17.

Spre sfârºitul eseului despre SIDA ºi metaforeleei, autoarea reia cele spuse mai sus, într-o formulareapropiatã:

„Chiar faptul cã o apocalipsã poate fi fãcutã sãparã un fragment al orizontului obiºnuit deaºteptare constituie o violenþã fãrã precedent laadresa simþului realitãþii, al umanitãþii noastre. Dare perfect îndreptãþitã dorinþa ca o boalã tipictemutã sã ajungã sã parã obiºnuitã. Chiar boala ceamai încãrcatã de semnificaþie poate deveni doar oboalã. S-a întâmplat astfel cu lepra, deºi aproapezece milioane de oameni, simplu de ignorat dinmoment ce trãiesc în Africa ºi subcontinentulindian, au ceea ce se numeºte astãzi, ca parte dintr-o viguroasã dedramatizare, boala lui Hansen,(dupã medicul norvegian, care în urmã cu peste unsecol, a descoperit bacilul). E obligatoriu sã seîntâmple acelaºi fenomen cu SIDA, din moment ceboala e mult mai bine înþeleasã, ºi, mai presus detoate tratabilã”18.

Insolitarea limbajului despre boalã ºi suferinþãreliefeazã în racursiului epistemic a lui Sontag (cureferinþã la cele douã eseuri despre boalã ºimetaforã) evidenþiazã urmãtoarele abordãri:excursul etimologic, psihologizarea bolii, ºi impactulimageriei ei politico-sociale:

„O istorie a gândirii metaforice despre corp, laacest puternic nivel de generalitate, va includemulte imagini luate din alte arte ºi din tehnologie,cu deosebire din arhitecturã. Unele metafore suntanti-explicative, asemenea predicii sau poeticului,noþiune formulatã de Sfântul Apostol Pavel prinimaginarea trupului ca un templu. Altele au oremarcabilã rezonanþã ºtiinþificã, asemenea ideii cor-pului ca o uzinã, o imagine a funcþionãrii corpuluisub semnul sãnãtãþii ºi a trupului ca o fortãreaþã,imagine care pune în prim plan catastrofa”.19

Pornind de la percepþia corpului ca recipient albolii, ºi de asemenea limitã a acesteia, Sontag aratãcã imaginarea omului ca naturã creatã,asemãnãtoare unui templu, aºadar purtândsemnãtura divinitãþii, nu este singura percepþie a

corpului uman. Alãturi de aceasta, ori mai degrabãîn concurenþã cu ea, existã aceea a agregatuluimaºinist ori uzinal, la care adaug ºi pe cea a„corpului” politic, ca ºi corp necesar guvernãrii.Triada reprezentãrii corpului redatã în imaginiletemplului, agregatul maºinist-uzinal, ºi cel alguvernãrii consunã cu trei moduri de gândire, dinnou, metaforicã. Cea a sacrului, cea secularã aautonomiei (ºi suficienþei) raþiunii, cea a politiculuicare guverneazã natura umanã. Religiosul, raþionalulºi politicul sunt reunite în multitudinea de imaginicare se intercondiþioneazã, în exemplele luate (prinracursiu) din poezia metafizicã britanicã, predicilepuritanilor americani, proza lui Thomas Mann,scrisorile lui Kafka, notele lui Trotsky desprestalinism, º.a.m.d.

Ce vedem în anatomia tripartitã a acestui corp?Corpul-templu condus de asceza virtuþii creºtine,corpul-agregat de funcþionalitate, de la creaþiaartisticã la maºina sexualã, corpul politic învariantele liberalã, conservatoare, socialistã, ori doarliberalã ºi dictatorialã, de o administrare a puterii.Dând la o parte hainele gândirii metaforice, amputea oare întrezãri adevãrul sãu, reprezentarea sade-corporalizatã, sediul ultim al manifestãrii esenþeisale? Rãspunsul autoarei este afirmativ. Se potrecunoaºte în aceastã confirmare a unui adevãrlipsit de metafore urmele unei vulgate filosofice a„emanãrii” adevãrului, a nevoii de rãsturnãri„dialectice” pentru a repune adevãrul în drepturi, aunui activism al „drepturilor” la adevãr, care sã-iapere pe suferinzi de autoimolarea indusã decruzimea societãþii.

Într-o ordine a importanþei, a victimizãriicauzate de cliºeele bolii, sunt metaforele boliifolosite recurent în câmpul semantic al politicului,pentru demonizarea duºmanului (politic, religios,etnic, rasial), ºi asertarea naturii lui biologiceinferioare. Sã ne reamintim cã „omul nou” al epociitotalitaritare vindeca lumea de toate contradicþiile,pornind, de la cele de clasã. Devalorizarea celuilaltprin impuritatea bolii ori a degenerescenþei nu aocolit însã societãþile liberale, deºi nu a avut rolulunei politici de stat. Exemplu mai vechi al ideii deinferioritate biologicã cu care au fost consideraþi,sclavii, negrii, evreii, emigranþii, ori în interiorulaceleiaºi etnii, membrii regiunilor mai puþindefavorizate, ilustreazã acþiunea „viralã”20 astereotipului despre boalã care merge departe, întimp, spre casta celor care nu trebuiau atinºi.Invizibilitatea strãinului din societatea primitivã21 setransformã în societatea modernã în vizibilitateaduºmanului ca purtãtor al morþii, vânarea ºiexcluderea acestuia. De remarcat, cã dacã înfolosirea metaforelor bolii în câmpul politic,rezultatul vizat este cel de a ocaziona violenþapentru exorcizarea rãului, vehemenþa în sine nupoate legitima normalitatea politicului, decât doarîn starea de urgenþã continuã a regimurilortotalitare. Rostul de a folosi metafora bolii însemantica puterii este sã denunþe corupþia rãului,aºa cum pentru un celebru personaj shakespearian,suspiciunea faptului cã „e ceva putred înDanemarca” e semnalul cã minciuna trebuiedenunþatã cu orice preþ, mai ales cu cel al violenþei.Sontag nu are în vedere însã în mod prevalentasemenea uzitãri. Ea nu face deosebire între o

2222

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

2222 TRIBUNA • NR. 127 • 16-31 decembrie 2007

Susan Sontag ºi de-familiarizarea suferinþei

Marius Jucan

rezonanþeexperþii afiliaþi puterii. Sunt credibile aceste afir-maþii?

Îmbunãtãþirile la compania Teleradio-Moldovasunt minuscule, insesizabile cu ochiul liber. Poateodatã cu alegerea noului primar de Chiºinãu – unliberal – sã se mai dea la brazdã ºi televiziunea destat sau mãcar sã aparã o geanã de pluralism lacelelalte televiziuni. În Moldova degeaba adopþilegi de tip european dacã nu ai „europeni” care são aplice. Compania Teleradio-Moldova ilustreazãîntr-un mod cât se poate de convingãtor cazul„formelor fãrã fond”.

În ce mãsurã ºi-a educat ºi îºi educã massmedia moldoveneºti cititorii în sensul însuºiriivalorilor democratice dupã mai bine de jumãtatede secol de oprimare comunistã?

Apar destule articole pe aceastã temã, însãimpactul lor e limitat de tirajele mici ale preseinaþionale. Dacã dupã mai bine de o jumãtate desecol de oprimare comunistã, din 2001 ºi pânãazi, în Moldova avem un partid comunist nere-format, antiromânesc la conducere, se vede cu cesucces au fost implementate valorile democraticeîn societatea moldoveanã.

Un sondaj al IPP din aprilie-mai 2006 relevãcã majoritatea populaþiei din Republica Moldovaeste îngrijoratã cel mai mult de sãrãcie (60%) ºipreþuri (56%). În ce mãsurã presa reflectã princi-palele probleme cu care se confruntã cetãþeniimoldoveni?

Într-o mãsurã flagrant insuficientã. Aproape cãnu avem investigaþii jurnalistice, reportajele suntdiletante, superficiale.

Un alt sondaj al IPP, dat publicitãþii în noiem-brie 2004, sugereazã faptul cã doar 11% din pop-ulaþia Moldovei citeºte zilnic presa. Cum explicaþiaceastã statisticã? Sunt cititorii de rând nesatis-fãcuþi de calitatea informaþiei furnizate, a modu-lui în care sunt reflectate realitãþile politice, socio-economice ale þãrii, sau existã o neconcordanþãîntre cererea ºi oferta informaþionalã?

Moldovenii nu se prea rup cu cititul – a obser-vat-o încã Dimitrie Cantemir, iar dupã 50 de anide rusificare ºi deznaþionalizare, lectura este ceeace îi preocupã cel mai puþin. În rest, toatecauzele pe care le-aþi enumerat îºi au partea lorde greutate în stãrile de fapt basarabene.

Cum a fost reflectatã ziua mondialã a li-bertãþii presei în instituþiile mediatice dinMoldova?

Au fost ceva materiale ºi activitãþi publice con-sacrate acestui eveniment, dar cel mai bine vã potrãspunde la aceastã întrebare colegii de la CIJ(Centrul Independent de Jurnalism din Chiºinãu),pentru cã ei se ocupã de mai mulþi ani de organi-zarea manifestaþiilor prilejuite de Ziua mondialã alibertãþii presei. În orice caz, e bine cã aceastã datãeste marcatã în Moldova, pentru cã li se atrageatenþia – ºi autoritãþilor, ºi publicului consumator –cã libertatea presei este esenþialã într-o democraþie,cã fãrã o presã independentã ºi nestingheritã înacþiunile ei societatea degenereazã, se transformãîntr-o comunitate decerebratã, condusã de sceleraþi.Cluj – Chiºinãu,Octombrie 2007

Interviu realizat de Patricia FFedorenco

2233

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

2233TRIBUNA • NR. 127 • 16-31 decembrie 2007

violenþã motivatã de nevoia denunþãrii rãului, ºi ceagratuitã, care se transformã în cruzime, înmetaforele bolilor despre care scrie. Pentru eacondamnabil este orice gest care recurge la violenþã,ca ºi cum voga contestãrii din anii ’60 la care aparticipat din convingeri reale (contestare aAmericii tradiþionale, democraþiei americane,canonului cultural american, heterosexualitãþii,clasei de mijloc, etc.,) ar fi fost o activitate igienicã.

„Bolile au fost întotdeauna folosite ca metaforepentru a anima învinuirile de corupþie ºi injustiþieaduse societãþii. Tradiþional, metaforele bolii sunt,în principal, un mijloc de a fi vehement; ele suntcomparate cu metaforele moderne, relativ lipsite deconþinut. Sheakespeare realizeazã numeroase variaþiipe o formã standard a metaforei, o infecþie a‚corpului politic’ – nefãcând distincþie între ocontagiune o contaminare, o inflamaþie, un abces, oulceraþie, ºi ceea ce noi am numi o tumoare.”22

Interpretarea psihologizantã a bolii reprezintãpartea cea mai fertilã, cultural vorbind, a ocurenþeimetaforelor în discursul despre suferinþã în lumeamodernã. Sensibilitatea secularã a modernitãþii amoºtenit, în pofida diluãrii fundamentelor eireligioase, ori poate tocmai de aceea, modulantitetic al viziunii moderne de a da autenticitateavieþii falsurilor ei. Credinþele seculare înraþionalizarea modului de trai, de la dietã ºi body-building la un „management” al calitãþii vieþii,certificã preocupãrile, dacã nu chiar angoasa unuiveac în care terapiile se multiplicã, fãrã sãdiminueze lanþul hipertrofic al bolilor. Arhetipurileclasicului „sãnãtos” ºi romanticului „maladiv” se potrecunoaºte în extremele unor atitudini post-avangardiste, în conservatorismul de a salvacanonul ºi ierarhia culturalã, ori în nihilismul post-valoric, supra-politizat al altora de a dizolva tradiþiaîn numele unei justiþii a drepturilor.

Boala ca ºi condiþie însãºi a civilizaþiei a fosttema en titre a unor autori care anunþau la sfârºitulromantismului decadenþa ca apocalipsã amundanului: Baudelaire, Dostoievski, Strindberg,Flaubert. Sfârºitul unei lumi, accelerarea acestuiaprin revoluþie (Marx), a devenit o formã dereprezentare a „corpului” social ca fiind suferindtocmai datoritã injustiþiei, pentru întreaga perioadãa secolului XX. Filosoful crizei spiritului european,Nietzsche, deplângea falsitatea moralei, derutacivilizaþiie europene, menindu-i reîntoarcerea laizvoarele pre-creºtine, cerând un mod eroic al vieþii.De la o viziune metafizicã asupra bolii, analizelefreudiene au instituþionalizat mai târziu suferinþa

psihicã ca formã de depersonalizare ºi reprimare aindividului modern, iar mai târziu, critica ºcolii dela Frankfurt a folosit societatea americanã ca modelal criticii societãþii de consum. Erich From aformulat câteva din criticile cele mai directe asuprastãrii de sãnãtate (mentalã) a societãþii, folosindinstrumentarul marxism-freudianismului23. A stabiliîntre caracterul, rasa, profesia, caracteristicilepsihologice ale bolnavului ºi bolile respective orelaþie deterministã, atestã tocmai pericolulalegorizãrii despre care avertizeazã Sontag.

Mecanismul psihologizant al bolii este însãprobabil ºi mai rezistent tocmai în condiþiile în careconfortul social se amelioreazã, inclusiv pragul lorinformaþional, astfel încât diferenþa socialã înposibilitatea de accces la cele mai performantetratamente ale bolilor sunt resimþite ºi mai acut decei care nu pot sã beneficieze de ele. Inegalitateasocialã atinge unul din cele mai ºocante aspecteprin limitarea de facto a dreptului la viaþã, princlivajul economic al societãþii, a societãþilor lumii.Oricât de informat ar fi omul postmodern,suferinþa nu poate fi scutitã de personalizareaconferitã de cãtre acesta, circumstanþiatã de reþeauade reprezentãri culturale ale momentului ºi locului.Individul nu poate fi apãrat de imaginarea corpuluisãu în suferinþã, în schimb poate fi educat,antrenat, iniþiat în practici terapeutice care sã îicontroleze tentaþia de a transfera bolii trãsãturilepersonalitãþii sale, crede Sontag.

Tocmai de aceea, accentul explicativ trebuie sã îlsubstituie pe cel interpretativ, iar excursuletimologic trasat bolilor descrise, adnoteazã pe foaiade temperaturã a catacrezei bolilor abuzurile eifictive. Suferinþa nu este totuºi mai micã, dacãcunoaºtem sensurile originale ale cuvintelortuberculozã, cancer, sifilis, ciumã, SIDA. Bolnavulpoate fi mai cultivat, iar calvarul sãu mai uºorcomunicabil. Dar altfel, reacþiile individului ca ºicele mediului nu sunt prea diferite faþã de cele aleoamenilor din timpurile ciumei, dovadã efortulnobil al unei supravieþuitoare de a relativizamaniheismul în care au fost percepute bolilesecolului. Suferinþa se încifreazã în interiorulconºtiinþei celui bolnav în termeni dinainte stabiliþica finali, deoarece boala aparþine unui evenimentpersonal intraductibil altui individ, ca anticipare apropriei vieþi, în jocul liber al imaginaþiei. Diferenþadintre corp ºi persoanã, o distincþie neobservatã deSontag, este cauza probabilã pentru care corpul ºisuferinþa nu pot exista decât într-un modpersonaliza(n)t.

Originalitatea viziunii lui Sontag despre boalã,pledoaria ei pentru salvarea bolnavului de producþia

de ficþiuni interpretative, a sa, a societãþii ar puteaori fi evidenþiatã prin comparaþie contrastivã cumeditaþiile lui Simone Weil despre nenorocire24,pentru a testa ideea de boalã, suferinþã, ºi ideii desuferinþã în nenorocire, în diferenþa dintreconºtiinþa secularã ºi cea a Absolutului. Experienþãpersonalã aflatã sub zodia relativului, pentru Sontagboala nu poate fi decât explicatã, decelatã înlimitele unei imanenþe terapeutice, recompensate deun eroism lipsit de aurã eroicã.

Note17 ibidem, p. 71.18 ibidem, p. 135.19 ibidem, p. 77.20 A se vedea comparaþia ilustrativã între teoriile luiVirchow ºi viruºii computerelor.21 Clifford Geertz, 22 Ibidem, p. 61.23 Erich Fromm, Societate alienatã ºi societate sãnãtoasã,fragmente, în Texte alese, Editura Politicã, Bucureºti,1983. 24 Vezi, Simone Weil, Greutatea ºi harul, traducere dinlimba francezã ºi prefaþã de Anca Manolescu, Humanitas,Bucureºti, 2003, pp. 122-127.

Marina EvelinaCracanã

Premiul rrevistei Tribuna laConcursul NNaþional dde PPoezie „„NicolaeLabiº”, eediþia aa XXXXIX-aa, ooctombrie2007, SSuceava-MMãlini.

Fãcând aabstracþie ddesimþurile ccarnale...

am sãpat lumea asta cu gândurile meleîn pãmânt, pe pãmânt ºi-n ceruri cu pãsãrialtfel propriul meu rost m-ar fi ucisprecum dinþii netociþi omoarã iepuriiam sãpat lumea asta cu gândurile meleca o cârtiþã nebunãam fãcut tuneluri pe care vor merge liniºtiþialþiicuvintele îmi cresc în unghiisemnele de întrebare sãlbatic mi se-nºirã pecorneeam sãpat lumea asta cu gândurile meleca sã vãdºi ca o cârtiþãnu am vãzut nimic...

***

þi-am dus dorul dincolo de tãlpipaºii mei au renãscut din vechiul drumlângã mine merge un pome un nuc hrãnitor de corbi

þi-am dus dorul într-o nucã târzie.

Luna trecutã s-a desfãºurat la Cluj al XVIII-leaCongres al Societãþii pentru Dreptul BisericilorRãsãritene (în prezent cu sediul la Viena).

Organizatã anul acesta de Facultatea de TeologieOrtodoxã a Universitãþii “Babeº-Bolyai” încolaborare cu Institutul Român de Studii Inter-Ortodoxe, Inter-Confesionale ºi Inter-Religioase(INTER), întîlnirea a avut drept temã “RolulBisericilor în procesul de unificare a Europei”.

Prezentã pe scena academicã mondialã din dece-niul al ºaselea al secolului trecut, Societatea pentruDreptul Bisericilor Rãsãritene a numãrat printremembrii ei personalitãþi ecleziale de marcã precumPatriarhul Ecumenic Bartolomeu I alConstantinopolului ºi mari figuri ale exegezeicanonice, artizani, precum regretatul Ivan Zuzek, aiunor opere legislative de genul lui Codex CanonumEcclesiarum Orientalium (dreptul canonic alBisericilor unite cu Roma). Întîlnirile din doi în doiani ale Societãþii sunt legate de specificul tematic alþãrii-gazdã. Astfel, dacã în 2003, la Erevan(Armenia), atenþia a fost îndreptatã spre situaþia cul-telor religioase în Caucaz dupã destrãmarea UniuniiSovietice, în 2005, la Urbino (Italia), tema a fostcaracterul canonic al raporturilor inter-confesionale.În aceeaºi logicã, întîlnirea din 2009, la Veneþia, vaaborda aspectele ecleziologice ale sinodalitãþii caformã genuinã a vieþii ecleziale.

Onoratã de participarea unui numãr de peste 50profesori ºi experþi romano-catolici, greco-catolici ºi

ortodocºi din Europa, Orientul Apropiat, India ºiStatele Unite ale Americii, conferinþa þinutã anulacesta la Cluj a reprezentat un moment care confir-mã statutul european al României ºi faptul cãputem participa, de la egal la egal, la marile dezba-teri internaþionale ale momentului. Diversitateageograficã a participanþilor a pus chestiunea euro-peanã aflatã în discuþie într-un context de alteritatecum rareori se întîmplã la dezbaterile de acest fel,cele mai multe cu un pronunþat caracter eurocen-tric.

Formulatã neutru, problematica abordatã ºi-adezvãluit potenþialul treptat, de la o analizã la alta.Pentru prima datã la noi, referatele supuse dezba-terii de cãtre reputaþi specialiºti în drept canonic,drept european comparat, relaþii internaþionale ºiteologie socialã au acoperit practic toatã graniþa deEst a Uniunii Europene, din Finlanda ºi pînã înCipru, fãrã sã ignore situaþiile paradigmatice dinKosovo ºi Turcia. Avînd drept punct de reperdinamica raportului dintre cultele religioase ºi stat,aºa cum aceasta se articuleazã la nivelul legislaþiei,prezentãrile au reuºit sã demonstreze legãtura pro-fundã dintre graniþa politicã ºi cea cultural-spiritualãa unui continent care se unificã fãrã a se uni-formiza.

Odatã cu aderarea, la 1 ianuarie 2007, aRomâniei ºi Bulgariei la structura politicã ºi eco-nomicã a UE, harta este redesenatã inclusiv dinpunct de vedere religios. Pentru prima datã în isto-

ria europeanã, graniþa politicã rãsãriteanã nu maieste în acelaºi timp ºi una culturalã, Europanemaifiind identicã doar cu statele de confesiunecatolicã ºi protestantã apusene. Formula unui min-istru austriac, des citatã în anii ’90 ai secolului tre-cut, potrivit cãreia Europa înceteazã sã mai existeacolo unde începe Ortodoxia, nu mai are suport.Confesiune majoritarã în Rusia ºi de stat (alãturi delutheranism) în Finlanda, prezentã masiv la graniþaPoloniei cu aceeaºi Rusie, majoritarã atât înRomânia cât ºi în Moldova ºi Ucraina, confruntatãcu Islamul minoritãþii turce din Bulgaria sau cu situ-aþia nou creatã în Kosovo, fiind la baza diviziuniicipriote, jucînd un dificil rol integrator între Greciacreºtinã ºi rãmãºiþele bizantine din Turcia –Ortodoxia este într-un fel noul limes al UniuniiEuropene.

Reinterpretat ºi adaptat, conceptul de limes pre-supune în cazul acesta posibilitatea ca prin inter-mediul unei identitãþi împãrtãºite de o parte ºi dealta a unei graniþe, aceasta din urmã sã fie împiedi-catã sã devinã un zid. În contextul dat, Ortodoxiase aflã în ipostaza de a transporta ºi intermedia va-lorile europene de o parte ºi de alta a unei limiteformale, adicã de a mijloci coagularea unui ethoscare precede unitatea de facto a unor popoare care,fãrã sã aibã în comun mereu acelaºi ideal politic, îlau pe cel spiritual. Aceastã constatare este cu atîtmai preþioasã cu cît ea vine în momentul în careEuropa se confruntã cu una dintre cele mai consis-tente puneri sub semnul întrebãrii din partea iden-titãþilor extra-comunitare. Motiv în plus de a vedeaproiectul european în complexitatea lui ºi de areafirma urgenþa ºi legitimitatea unei relecturi aacestuia inclusiv în cheie religioasã.

2244

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

2244 TRIBUNA • NR. 127 • 16-31 decembrie 2007

religie

Ortodoxia: noul limes alEuropei

Radu Preda

teologie socialã

Stimaþi redactori de la Tribuna,

Cu câteva zile în urmã expediam ziaruluiMonitorul de Cluj urmãtoarele rânduri pe care vãrog sã aveþi bunãvoinþa de a le publica:

“Distinºi colegi redactori ai Monitorului deCluj,

V-aº fi îndatorat dacã aþi face loc în paginilestimabilului dvs. ziar rândurilor de mai jos.

Cu mulþumiri,

O rreacþieStimatã redacþie Monitorul de Cluj,Stimatã Florentina Tãtar,

În articolul publicat de dvs. în data de27.11.2007 cu titlul „Acuzaþii anonime la adresalui Bocºan” survin inexactitãþi, ambiguitãþi ºiinjustiþii; poate involuntare, dar lesne calificabiledrept calomnii. Cu îngãduinþa dvs. le voi semnalaºi, acolo unde ºtiu, le voi corecta, sperând cã înacest fel opinia publicã va fi mai bine informatã.

Trimiterea la volumul al II-lea al sintezei melePoarta leilor. Istoriografia tânãrã din Transilvania

(1990 - 2005) – observaþi cã titlul real diferã decel publicat de dvs. -, în proximitatea acuzelor laadresa maestrului meu, prof. Pompiliu Teodor, unrespectabil ºi demn de preþuire membru alcomunitãþii academice clujene, lasã impresia cãincriminãrile provin din paginile sintezei mele,ceea ce este cu totul fals. Nutresc faþã deprofesorul Teodor, plecat prea devreme dintre noi,în 2001, numai respect ºi recunoºtinþã pentrurolul uman ºi profesional jucat în formarea mea.Datoritã acestui fapt, mã socotesc direct ºipersonal atins de informaþiile dubioase lansate înlegãturã cu prezumtiva lui colaborare cuSecuritatea ºi solicit cu tot respectul, dar ºiimperativ, în numele demnitãþii lezate a celuidispãrut, publicarea dovezilor în sprijinulafirmaþiilor din articol. Sunt convins cã la mijlocs-a strecurat o manipulare sau o eroare. Pledezpentru ipoteza manipulãrii datoritã contextului –o scrisoare anonimã atribuitã unor colegiuniversitari – în care insanitãþile respective apar,regretând întoarcerea la obiceiul din timpuldictaturii de a da curs anonimelor.

Acelaºi tip de suspiciuni – date drept faptesigure – au fost emise cu puþini ani în urmã ºireferitor la marele cãrturar clujean Adrian Marino,

dar documentele publicate în cel mai recentnumãr al Suplimentului de culturã de la Iaºi,desprinse din depozitele CNSAS indicã fãrã dubiucã, exact invers, Marino era urmãrit, ºi nucolaborator, „agent de influenþã” ori ofiþer subacoperire al Securitãþii.

Asocierea, în acest context, a fostei melecalitãþi de purtãtor de cuvânt al UBB pare sãinsinueze cã informaþiile pe care le inseraþi înarticol s-ar întemeia pe „revelaþii” obþinute demine în virtutea acestei poziþii. Precizez aici cã oasemenea interpretare ar fi abuzivã, falsificândrealitatea.

Manipulate sunt ºi informaþiile referitoare lanãºiile rectorului UBB, dl. profesor N. Bocºan. Laurma urmei, în virtutea tradiþiei ºi în respectulobiceiurilor, orice om din România poate nãºi saupoate deveni finul cui doreºte. Instituþia aceasta arudeniei spirituale – despre care folcloriºtii ºiantropologii culturali pot vorbi cu competenþã –este menitã sã apropie ºi sã într-ajutorezeoamenii. De ce s-ar recurge la ea pentru acompromite pe cineva? Profesorul ºi-a recunoscutnãºiile într-o declaraþie recentã – ceea ce mã obligãºi pe mine sã corectez, la reeditare, lista dinvolumul la care trimiteaþi -, aºa încât nu înþelegde ce i s-ar atribui ºi altele, inexistente, punându-i-se cuvântul la îndoialã într-o manierã care nu îiacordã o minimã bunãcredinþã. Nu obiceiurilesunt o problemã, ci, adeseori, ce anume ºtim facecu ele. Existã obedienþe necuantificabile în

atitudini

Victime colateraleOvidiu Pecican

Reacþii extreme, violenþe, fluierãri aleimnurilor, repatrieri, injurii ºi morþi. Acesteaau reprezentat principalele raportãri la

români ale mass-mediei internaþionale în ultimelesãptãmâni. Au fost suficiente douã evenimentepentru ca atitudinile a trei popoare europene, unuldintre ele fiind cel român, sã se ciocneascã violentºi sã dea glas prejudecãþilor. Prim planurile cuacþiunile italienilor împotriva românilor ºi violenþeledintre români ºi bulgari în Sofia pot apãreasurprinzãtoare dacã luãm în calcul apropierea dintreRomânia ºi fiecare dintre aceste state. Italia areprezentat în ultimii ani destinaþia preferatã aromânilor ce muncesc în strãinãtate, þara cu care neasemãnãm cultural poate cel mai mult din UE ºicare ne-a sprijinit mai mereu necondiþionat pentruaderare. De cealaltã parte, de Bulgaria ne leagãistoria comunistã relativ comunã, performanþeletranziþiei, precum ºi faptul cã cele douã state aufost mereu considerate împreunã “gemeni” (deefect!) în procesul de aderare la UE.

Declanºate de atacul unui român asupra uneiitalience, manifestãrile xenofobe din Italia suntsusþinute de o parte semnificativã a partideloritaliene, în special de cele de dreapta.Culpabilizarea generalã a unei naþiuni indicãlimitare, transformarea imigranþilor în vinovaþipentru aspectele negative din societatea italianã nureuºesc decât sã promoveze un climat de anxietategeneralã. A fost nevoie ca un poliþist italian sãîmpuºte un suporter de fotbal pentru ca italienii sãîºi aminteascã de latura lor umanã, supusã greºelii.Au existat mai mereu probleme cu imigranþii înItalia, iar autoritãþile au greºit de douã ori. În primãfazã, au greºit pentru cã au tolerat ºederile ilegale ºimunca la negru ce caracteriza o bunã parte aimigranþilor. Societatea italianã beneficia de peurma forþei de muncã ieftine ºi care se preta lamunci adesea ignorate de italieni. În a doua fazã,aceleaºi autoritãþi se mutã la cealaltã extremã acontinuum-ului permisivitate-restricþionare ºi decidsã expatrieze imigranþi (în baza unui decret-legecontestat vehement de cãtre oficialii europeni). Pelângã aceastã mãsurã, aceleaºi autoritãþi au permisatacuri asupra imigranþilor astfel încât aceºtia dinurmã sã pãrãseascã de bunãvoie Italia, securitateapersonalã scãzând dramatic.

Toate acestea nu sunt însã decât porþiuni aleunui tablou mai mare ºi mult mai viu colorat. UEreprezintã un agregat de minoritãþi, în cele 500 demilioane care trãiesc pe teritoriul Uniuniineexistând vreo naþiune majoritarã. Sunt puþinpeste 80 de milioane de germani, 60 de milioanede britanici (divizaþi la rândul lor), francezi ºiitalieni, aproximativ 40 de milioane de spanioli ºipolonezi, puþin peste 20 de milioane de români ºilista se încheie cu cei 400.000 de maltezi. La nivelcomunitar, se încearcã acomodarea acestorminoritãþi ºi convieþuirea într-un spaþiu comun.Când elementele de la nivel naþional se manifestãcu violenþã, construcþia europeanã are de suferit.Omiþând faptul cã Italia nu a reprezentat niciodatãun exemplu de practicã bunã de urmat în domeniulabordãrii imigranþilor (criticile venite de la Bruxellesla adresa acesteia au fost numeroase), aceastã þarãnu reprezintã o excepþie. Sentimentele anti-migraþioniste sunt prezente în multe state ºiizbucnesc din ce în ce mai des în ultima perioadã,

pe mãsurã ce UE se apropie de un grup cunumeroase familii. În alegerile din 2002, al doileapartid din Olanda a devenit unul de extremãdreapta, Lista Pim Fortuyn, care avea un puternicdiscurs anti-minoritãþi. Succesele lui Haider înAustria, LePen în Franþa ºi a partidului extremist înBelgia sunt exemple sugestive. Argumentul pe careîl lansez este cã actuala construcþie a UE vacontinua sã genereze astfel de situaþii. ªi sã vedemde ce...

Existã cel puþin trei motive pentru care UE nupoate stãvili manifestãrile anti-migraþioniste. Primuldintre acestea se referã la faptul cã UE reprezintã oconstrucþie a guvernelor statelor membre, deciziilefiind luate foarte departe de cetãþean. Liberacirculaþie a capitalului prezintã foarte multeavantaje, dar ºi unele riscuri identificate, în special,pe piaþa muncii. Cetãþenii vechilor state membrepercep o ameninþare la adresa propriilor locuri demuncã. Sunt celebre de acum posterele utilizate încampania francezã împotriva Constituþiei europenece reprezentau instalatorul polonez, simbol alaccesului esticilor pe pieþele de muncã din Vest.Astfel, cetãþeanul apreciazã mult mai multstabilitatea personalã decât realizãrile de la nivelulpoliticilor europene prin care cetãþenilor comunitarili se oferã oportunitatea de a lucra în diverse medii.

În al doilea rând, instituþiile europene nu aupotenþialul de a reacþiona în faþa unor astfel demanifestãri. Pentru a lua un exemplu concretcunoscut marii majoritãþi a cititorilor sã vedemimplicarea instituþiilor europene în problematicaexpulzãrilor românilor din Italia. Acel decret cepermite expulzarea imigranþilor români fãrã preamulte dovezi a atras atenþia oficialilor de laBruxelles ºi Strasbourg care trebuie sã se limitezedoar la a atrage atenþia guvernului italian cã actelesale nu sunt convergente cu politicile europene.Însã nu poate face mai mult. Atât timp cât UE nuare un control asupra statelor din componenþa sa,nu se poate discuta despre coordonare la niveleuropean. În cel mai fericit caz, UE oferã cadrul dediscuþii la nivel interguvernamental care trebuie sãpromoveze politici bilaterale de acomodare a unorastfel de situaþii. În plus, instituþiile comunitare artrebui sã elaboreze politici aplicabile în toate statelemembre, dar se ajunge din nou la discuþia legatã deaplicabilitate ºi control.

Un al treilea aspect problematic constã înabsenþa abordãrilor a priori la nivel inter-guvernamental. Aceastã recentã situaþie de crizãîntre douã state ale Uniunii pe problematicaimigraþiei a scos la ivealã incapacitatea guvernelorde a elabora la nivel naþional politici sociale ºiculturale integratoare. În condiþiile în care suntcunoscute valurile de migraþie ce au precedataderarea statelor din Estul Europei, astfel de politicisunt necesare. Nu trebuie dupã ce problema aapãrut, ci trebuie încercatã evitarea ajungerii la oastfel de situaþie. Dacã tot este creat un precedent,sunt necesare metodele eficiente pentru a prevenievenimente viitoare. Numãrul abordãrilor înainte deevenimente trebuie sã creascã, iar conlucrareaguvernelor statelor cu potenþiale probleme sãsporeascã.

(Continuare în pagina 32)

2255

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

2255TRIBUNA • NR. 127 • 16-31 decembrie 2007

Europa minoritãþilorSergiu Gherghina

dezbateri & ideitermenii rudeniei, ºi care funcþioneazã totuºi cu oprecizie de metronom. (Amintesc aici, în acestsens, colaborarea dintre mareºalul Ion Antonescuºi Mihai Antonescu, ori pe cea dintre Hitler ºiGoebels). Aºa cã...

În fine, regret cã apropierea alegerilor dinuniversitate, în loc sã prilejuiascã discuþiiprincipiale, referitoare la strategie ºi soluþiile celemai bune pentru gestionarea instituþieiintelectuale care face de mult timp gloriaClujului, dã loc unor asemenea joase rãfuieli.

Cu respect ºi cordialitate,Prof. univ. dr. Ovidiu Pecican,UBB, membru al Uniunii Scriitorilor”

Cum era poate de aºteptat, prin accident oridecizie redacþionalã, textul nu a fost publicat, înpofida relaþiilor mele îndeobºte prieteneºti cu uniidintre jurnaliºtii de la Monitorul de Cluj. Nicialte redacþii nu au gãzduit textul, deºi l-am trimisºi Informaþiei de Cluj, Evenimentului zilei ºi Zileide Cluj. Pesemne s-a considerat cã lucruriletrebuiesc reglate direct cu gazeta care publicasearticolul la care mã refeream, ceea ce, înprincipiu, rãmâne raþional ºi corect. Dar cândvezi cã acolo nu se întâmplã nimic nu s-ar cuvenisã contribui, chiar lucrând la o altã publicaþie, lapunerea lucrurilor la punct? Cum obiectivuloricãrui periodic care se respectã ar trebui sã fiecorecta informare a publicului, corectarea unorerori de acest fel s-ar cere fãcutã de oricarejurnalist, în principiu. Noroc cã între timp alþicolegi de profesie – domnii Toader Nicoarã ºiDoru Radosav – ºi-au luat misiunea de areacþiona la injustiþia comisã la adresa creatoruluide ºcoalã care a fost profesorul universitarPompiliu Teodor.

În ce mã priveºte, nu m-aº grãbi deloc sãasum – ca profesorul Radosav, în articolulintitulat riscat „Onoarea de a fi «securist»”,publicat în Fãclia din 29 noiembrie a. c. –calitatea de securist atribuitã maestrului nostru deniºte anonimi, pe baza simplei aboliri aprezumþiei de nevinovãþie ºi a unei rele credinþepatente. Nu ca „securist” ne-a fost dascãl, ci caun eminent expert în istoria istoriografiei, dreptcare nu vãd niciun motiv pentru a accepta, fie ºisarcastic, polemic, o asemenea etichetã. Într-olume civilizatã, democratã ºi într-un stat de dreptcu cetãþeni responsabili, asemenea atribuiri carenu beneficiazã de dovezi irefutabile intrã subincidenþa legii, dobândind statutul de calomnie.Dincolo de verdictul unui tribunal, rãmâne însãdezbaterea eticã, iar ceea ce am încercat trimiþândreplica mea la Monitorul de Cluj ºi ceea ce încãîncerc, propunând aceste rânduri revistei deculturã Tribuna este o reacþie în aceastã ordine,cel puþin la fel de importantã. Nicio cauzã nueste suficient de nobilã pentru a îngãdui în modlegitim defãimarea ºi manipularea.

Mai adaug doar atât: cã oamenii ne pot fisimpatici sau antipatici ºi cã putem fi de acordsau nu cu acþiunile ºi verdictele lor. Dar adevãruldespre toate acestea se cuvine, pe cât posibil,respectat, iar nu deformat.

2266

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

2266 TRIBUNA • NR. 127 • 16-31 decembrie 2007

Editura Limes din Cluj-Napoca a publicat înanul 2005 jurnalul profesorului dearheologie ieºean Teohari Antonescu, dintre

anii 1893 – 1908 (Teohari AAntonescu, JJurnal,,1893-11908,, studiu iintroductiv ººi nnote LLucianNastasã, pprefaþã AAlexandru ZZub, ppostfaþã CCamilMureºanu, EEd. LLimes, CCluj-NNapoca, 22005, 3318 pp.).

Jurnalul în sine este un document interesantpentru reconstituirea vieþii culturale ºi universitaredin Iaºii sfârºitului secolului XIX ºi începutulsecolului XX, pentru surprinderea atmosferei deidei din jurul lui Titu Maiorescu ºi a„convorbiriºtilor”. Notiþele zilnice din carnetele luiT. A. sunt centrate preponderent pe descriereavieþii personale, a timpului petrecut launiversitate. Relativ puþin spaþiu este acordat înjurnal proiectelor ºtiinþifice aflate în derulare sauviitoare, astfel cã pentru istoria arheologieiromâneºti valoarea intrinsecã a acestui documenteste destul de redusã. În perioada 1893 – 1908 T.A. nu a condus nicio cercetare arheologicã deteren, interesul sãu viitor pentru TropaeumTraiani ºi Columna lui Traian nu prinsese încãcontur. Demne de menþionat, aºa cum reiese dinjurnal, sunt relaþia sa cu profesorul sãu AlexandruOdobescu ºi conflictul mocnit cu Gr. Tocilescu(informaþii suplimentare despre evoluþia acestuiconflict aflãm din scrisorile lui T. A. cãtre soþialui Eugenia Vârgolici din anii 1904-1909, discutatede cãtre profesorul Camil Mureºanu în postfaþã).

Mort tânãr, Teohari Antonescu nu a fostreþinut de istoriografia Antichitãþii acestui spaþiudecât ca autor al unor lucrãri de valoare inegalã.Preocupãrile sale se îndreaptã în special spreAntichitatea clasicã (cultul Cavalerilor Danubieni,identificaþi de el cu Cabirii din Samotrake,columna lui Traian etc.), dar frecventeazã ºi uneleteme legate de preistoria acestui spaþiu.

Scriind despre lucrarea lui N. Miulescu, Dacia– þara zeilor, ne întrebam de unde le vinmitografilor ideile. Ideea lui N. Miulescu – anumecã Dacia ar fi Urheimat-ul popoarelor indo-europene – este extrasã din laboratorul istoricilor.Cãutarea leagãnului primitiv al popoarelor „indo-ariene” era foarte la modã printre lingviºtii ºiistoricii sfârºitului secolului XIX. TeohariAntonescu, la rândul sãu, este autorul unui studiuintitulat Dacia. Patria primitivã a popoarelorariane, publicat în Convorbiri literare, XXIX,1895, p. 426-445. Ideile de acest tip migreazã înoperele istoricilor diletanþi, cum ar fi cartea lui G.Ionescu – Nica, Dacia sanscritã. Origineapreistoricã a Bucureºtilor, Bucureºti, 1945.

Jurnalul lui T. A. oferã informaþii importantereferitoare la geneza ideilor istoricului desprepatria primitivã a arienilor. Deja în 31 octombrie1894 autorul noteazã o discuþie cu profesorul P.Rãºcanu, în care îi mãrturiseºte ideea sa asuprapatriei primitive a arienilor, pornind de la ideeacã „hellenii” – micenienii au venit din nord înGrecia (p. 93). Este redatã apoi o discuþie cu D.Evolceanu, prilejuitã de predarea la revistã amanuscrisului articolului Manifestãrile artistice înraport cu rasa la Helleni (în Convorbiri literare,XXIX, 1895, p. 938-955), care îi transmiteobiecþiile lui M. Dragomirescu ºi T. Maiorescu.

Obiecþia principalã a fost cã amestecã în acelaºiarticol trei subiecte, dintre care unul – prezentareateoriei lui Schraeder asupra temperamentelordiferitelor rase – ar merita un articol separat (p.106 – 107). T. A. se justificã în jurnal: „Pentrumine nu era deloc superfluu sã arãt de unde auvenit hellenii, cãci îmi este absolut necesar sã ºtiuaspectul naturii unde ºi-a trãit rasa copilãria sa(...). Dacã era obligatoriu pentru mine cãutareaoriginilor ºi leagãnului primitiv al arienilor, cãciun trai al hellenilor în Africa, ori pe Pamir sau înDacia, avea sã înzestreze pe helleni cu o anumitãstare fizicã ºi psihicã” (sic). (p. 107) Reþinem oidee în vogã în epocã – influenþa naturii ºi aclimei asupra rasei dar ºi hotãrârea autorului de a-ºi susþine ºi dezvolta ideile. T. A. îºi repetãargumentaþia, folosind aceiaºi termeni ºi într-odiscuþie cu Titu Maiorescu din 13 ianuarie 1895(p. 126-127).

Aduce ºi argumente arheologice în sprijinulteoriei sale. Deºi arheologia se afla în zoriiafirmãrii sale ca ºtiinþã auxiliarã istoriei ºi îºicãuta încã metodele, nu poate sã nu frapezenaivitatea argumentaþiei lui T. A. În vizitã la T.Maiorescu, scoþând din buzunar un ciob gãsit înIaºi „care poartã desenuri ºi are tehnicaparticularã a olãriei din epoca de piatrã”, îi spuneacestuia: „ºtiþi d-le M. cã Iaºii a fost locuit înepoca de piatrã de oameni ºi cã acum 5000 deani, adicã 3000 a. Ch. arienii cutreierau pãrþileacestea. (...) vezi d-ta, teoria mea expusã înConvorbiri se adevereºte pe zi ce merge”. Adaugãcã un contra argument pentru situarea patrieiprimitive a arienilor în Dacia a fost cã aici nu s-augãsit dolmene, „caracteristice mormintelor arice”.Gãseºte în C. Bolliac „o relaþie fãcutã asupraunor pietroaie uriaºe puse în formã de casãpãtratã” ºi intenþioneazã sã meargã acolo ºi sãfacã sãpãturi ºi dacã se adevereºte, atunci „cefrumuseþe pentru pãrerea susþinutã”. (p. 163)

T. A. noteazã ºi teoriile istorice exotice aleprofesorului de greacã de la Universitatea din Iaºi,Ion Caragiani: toate numele de divinitãþi suntnume de popoare care au trãit odatã. Suntemaproape de ideea lui N. Densuºianu, inspiratã deEuhemeros, dupã care zeii pãgânismului clasicsunt regii unor popoare trecute (Uran ºi Saturn aiImperiului Pelasg). În acest context vedem cãideile pluteau în atmosfera epocii, iar ideile dinDacia Preistoricã nu mai par atât de stranii ºisingulare. Ion Caragiani continuã însã: toatepopoarele Europei ºi o mare parte din cele aleAsiei ºi Africii sunt celþi ºi vin din Dacia. Aiciconcordã cu T. A. ºi teoria acestuia despreoriginea în Dacia a popoarelor arice. Nu prea esteînsã de acord cu „filologia absurdã” ºi ea ospecialitate a epocii. De exemplu, Caragiani,susþinând cã Homer a fost celt ºi a scris în limbaceltã, argumenteazã astfel: „Homer nu estealtceva decât scãderea din forma Ghomer, cu Gh.Din Ghomer însã recunoaºtem o formã maiprimitivã, Komer, din care a ieºit Cimer ºi Cimir;apoi prin dispariþia lui e sau i am dobândit Cimrºi Cimri; întotdeauna însã din Cimri, prinalãturarea unui b, avem Cimbri, deci Ghomer ºiHomer este nãscut din cimbrii. Asociaþiile bazate

pe transformãri de consoane ºi vocale îl speriaupuþin pe T. A. care observã cã preopinentul sãunu ia în seama perioada de timp când existã unnume în mai multe locuri ºi noteazã urmãtoarele:„mie mi se pare cã asemãnãrile de cuvinte propriinu trebuiesc fãcute aºa de fãrã rezerve”.Considerã, însã, concluziile probante ºiconvingãtoare, deºi „sunt fãcute în ciuda ideiloradmise de toatã lumea ºtiinþificã în ce priveºtelegile fonetice ale limbilor ºi transformãrilor pebaza unor norme ale filologiei comparate”. Astadeoarece se „izbeºte” de teoria lui: orice divinitate„ascunde numele unui popor dispãrut de pe faþaglobului, popor odatã izvorât din plaiurile noastredacice...” (p. 183-186).

T. A. a fost un istoric al epocii sale: tributarteoriilor rasiale ºi climaterice, uzând de metodelefilologiei comparate ºi argumentând cudescoperiri arheologice atunci când arheologia de-abia se descoperea ca ºtiinþã exactã. Dacia, patriaprimitivã a popoarelor ariane este un studiuºtiinþific, în limitele ºtiinþei de atunci. Lingvisticacomparatã descoperise asemãnarea dintre limbilepopoarelor numite azi indo-europene. Ideea„leagãnului primitiv” i-a fascinat pe istorici care l-au cãutat „în plaiurile munþilor Himalai”, încâmpiile Iranului sau în sudul Rusiei. T. A. adoptãmetoda cartãrii terminologiei faunei ºi florei indo-europene ºi constatã cã arienii au trãit într-o zonãcu climã temperatã, cã erau un popor agricol carea locuit într-un þinut muntos acoperit cu pãduri,dar ºi în apropierea mãrii. Dintre plante aucunoscut mesteacãnul, fagul, pinul, teiul dar ºiviþa de vie, datoritã prezenþei termenilor curadical identic care le desemneazã în mai multelimbi indo-europene (de exemplu – mesteacãnul:germ. Birke, engl. Birch, lit. Berzas, serb. Bhurja,osset. Barse, dial. Pamir furz). Au aceleaºi cuvintepentru leu ºi albine. Concluzia acestei anchete afost „cã Arienii primitivi s’au nãscut ºi au trãit înDacia, cãci numai pe acest teritoriu se întâlnesc închip fericit ºi complet fauna ºi flora primitivãcerutã de filologia comparatã” (Convorbiriliterare, XXIX, 1895, p. 426-440, p. 441).

T. A. ºi-a stabilit de la început concluzia:Dacia este patria primitivã a arienilor. Totul apoi –indiferent de gradul de relevanþã – se ordoneazãpentru argumentarea acestei teorii. Cioburi ºidolmene din epoca de piatrã (reducând„preistoric” la „arian”) sau elucubraþiileevhemerizant – filologice ale lui I. Caragiani toatesunt bune pentru demonstrarea teoriei. Singurulþinut din lume cu climã temperatã, agriculturã,munþi, mare, mesteacãn, fag, viþã de vie, lei ºialbine este Dacia. „Ce frumuseþe pentru pãrereasusþinutã....”.

corecþii

Teohari Antonescu ºi Dacia arianã

Sorin Nemeti

2277

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

2277TRIBUNA • NR. 127 • 16-31 decembrie 2007

Stimate domnule preºedinte,

Aceasta este ultima scrisoare pe care o maiscriu. A fost de ajuns, timp de un an de zile.Acum mã pot întreba, precum o face adesea

un prieten de-al meu, ºi la ce a folosit? A cititcineva scrisorile mele? Poate numai redactorul deserviciu ori corectorul, dar nici de asta nu sîntsigur. Doar vecinii care-mi bãteau în calorifer sîntsiguri ... Au auzit ce scriam! E bunã chestia, nu? Eaºa, cum s-ar zice, aluzivã. Simbolicã.

Iar prietenul meu m-a întrebat odatã, la carepreºedinte-i scrii tu scrisorelele ãlea? Dacã e cel dinfruntea patriei, ar trebui sã scrii cu literã mare.Altfel ce-o fii? Preºedinte de bloc, de consiliu, departid, de bancã de ... ? E cam în coadã de peºte,mai zise rînjind ºmecheros. Asta-i bine, i-am zis,mie-mi place la nebunie peºtele. Chiar dacã seîmpute de la cap. Mã pricep ºi eu sã ocolescrãspunsurile incomode.

Familia este cea care rãsuflã uºuratã cã voitermina cu „tembelismele” ãlea de scrisori, cumzice nevasta, care-i sperioasã din fire ºi nicicum n-omai pot schimba. Eu i-am spus de la bun început sãnu fie fraierã. Nimeni nu le va citi. Iar cine , totuºi,apucã sã le parcurgã, nu v-a avea nicio reacþie. Esteceea ne caracterizeazã, printre altele. Mutismul carod al indiferenþei. Mamã, ce inspirat sînt chiar

acum la despãrþire! S-a vãzut clar la recentele votãri.Poporului a început, cam de multiºor, sã–i putãurnele. Sã nu le mai suporte. Sã considere cã oriceschimbare promisã e doar de formã. De fapt, nu seîmbunãtãþeºte nimic. Totul e o mare cacialma. Cede bani se duc de-a moaca, pe gîrlã, cu propagandaprevotare! Ca ºi cum ai arunca bani la coºul degunoi. Doar cã ãºtia nu pot fi refolosiþi...! Baninegri pentru zilele albe ale unora dintre noi. Restul,marea masã, adicã poporul, o trage cum poate. Nicinu meritã osteneala de a vorbi despre asta. Puþin îipasã cuiva de popor. Un cuvînt aproape penibil,lipsit de orice greutate. Un cuvînt care se fluturã,precum o batistã, din cînd în cînd pe la nasul ...poporului! O batistã care se vrea parfumatã, caredoreºte sã nãuceascã, sã aiureascã, sã pãcãleascã.Adesea reuºeºte. Dupã prea multã folosinþã, batistaaceea aratã ca o zdreanþã ºi pute! Dar sã las naibiimizeriile. Sã trec la zi.

Se apropie sãrbãtorile iar românii se pregãtescde zor pentru asta. Fac mii de cumpãrãturi ºiplanificã unde-ºi vor petrece sfîrºitul de an. ÎnBrazilia, Cambodgia sau Kenya sau, cei mai slabi deînger, în Tunisia, Egipt ori Turcia ori pe vreo insulã.Acuma se poate închiria chiar ºi o insuliþã întreagã.Mã bate gîndul sã fac chestia asta. O insulã pe caresã fim doar noi doi, eu cu soþia, ºi un elicopter, dincînd în cînd, care ne aduce cele mai grozave

mîncãruri ºi cele mai grozave bãuturi. Cadouri mai trebuie sã cumpãr. Am auzit cã ne

dã primã de Crãciun. Mã gîndesc la un set debijuterii, adicã colier, brãþarã ºi ce mai trebuie, dinaur cu diamante veritabile, pentru soþie, cã-i placetot ce strãluceºte, iar fiicei, dacã tot a trecut de 18ani, sã-i cumpãr o maºinuþã sport de douã locuri,poate Ferrari, decapotabilã, cum le place tinerilordin ziua de azi. I-o pun sub brad. Revelionul sã-lfacã-n Japonia, am sã-i propun, deoarece ºtiu cîtadorã zona ºi obiceiurile de acolo, îi fac o micãsurprizã, sã se bucure ºi ea de viaþã, acuma cît etînãrã ºi fãrã soþ ori copii. ªi pe urmã sã mergemvreo cîteva zile la schi, undeva unde e sigur zãpadã,în Elveþia, de exemplu. Ce tare, sã treci de lacãlduri babane la pîrtia de schi! Sportul nu poateface decît bine organismului. Iar de Boboteazã sãdãm o raitã pe la cazinourile din Monte Carlo, cineºtie ce noroc ne poate lovi. M-am hotãrît sã-nceppregãtirile pentru aceste sãrbãtori chiar acum, aºacã voi ieºi sã cumpãr niºte icre negre pentru cina desearã. ºi-o sticlã de whisky scoþian autentic. Neintegrãm tot mai dihai în Europa. Cãci, vorbaromânului, La nave va...

Mã aud vecinii ce scriu. Acum nu mai bat încalorifer. Îi aud ºi eu pe ei ... cum rîd în hohote.Tipic românesc. Orice s-ar întîmpla, se rîde. Adesea,ca prostu-n tîrg. Doar ici colo se mai sinucide cîteun tînãr. Dracu ºtie de ce. Drept pentru care mãsemnez pentru ultima oarã, iremediabil ºi definitiv:un român din þarã. Sau, hai sã fiu mãcar acuma, ladespãrþire, mai puþin ambiguu: un român de penavã ...

Scrisoarea a douãzeci ºi douaRadu Þuculescu

Hai sã dãm la o parte cortina de fummediatic: s-au mai liniºtit? Se mai omoarãîntre ei? Mai urlã politicienii ºi plîng

amarnic cetãþenii – cuminþi, harnici ºi devremeacasã? Mai dau buzna carabinierii, în toiul noþii,peste celebritãþi “made in Romania”? Se pare cã s-ainstalat calmul tensionat al armistiþiului. Actoriidramaticelor întîmplãri din Italia par anesteziaþi,putem deci purcede la vivisecþie…

Vreme de cîteva sãptãmîni, Italia n-a mai fostpentru români þara soarelui, a lãmîilor în floare ºicanzonelor. Nu, ea a reprezentat leagãnul mafiei, apoliticienilor fãrã scrupul, al “durilor de extremãstîngã”, lupii roºii în blãnuri de oaie europeanã,prigonindu-i pe sãrmanii noºtri concetãþeni, loviþiîn golul pungii de democraþia originalã ºi plesniþiîn moalele capului de stigmatul etnic. A cui evina?! A italienilor, þipã românii; a valurilor nestã-vilite de lãcuste scãpate din România, violîndu-nestatutul de “veche Europã” ºi siguranþa locuitorilormagnificelor cetãþi ale Romei eterne – zbiarã ofi-cialitãþile italiene. Ca de obicei, avem a face cuvina ambelor pãrþi … nu încape îndoialã. Ei, ital-ienii s-au arãtat prea permisivi cu haosul nomad,pînã ce a fost atins pragul fundamentelor cotidian-ului capitalismului post-industrial, respectiv enti-tatea de bazã a societãþii occidentale: burgheziaproducãtoare ºi profitoare. Românii, pe de altãparte, fac apel la calitatea recent dobînditã deeuropeni cu acte în regulã, la libera circulaþie, drep-turile omului, º.c.l.

S-au purtat discuþii cu dinþii strînºi, s-au mobi-

lizat ambasade, forþe ale politiei, vedete TV – s-aupublicat declaraþii, unele aberante, altele rãu voitoa-re, s-a fluturat încã o datã istoria milenarã ºi sim-bolurile “top ten”: Brâncuºi ºi Enescu, au cursinjurii deopotrivã cu analize ceva mai lucide. S-auluat mãsuri extreme cu argumentele raþiunii supe-rioare de stat ºi partid, s-au inflamat fotolii înParlamentul european. În fine, armistiþiul greucreat, fiindcã alte obiective bat la poarta vremii, aluat drept etalon individualizarea abaterilor de lanorme ºi evitarea blamãrilor de grup social, etnicetc.

Bine, ºi atunci cum rãmîne sã ne facem socote-lile? Rãmînem cu adevãrul din negura timpurilor:fiecare pãdure cu uscãturile ei! Cert este cã româniinu pot fi consideraþi imigranþi în spaþiul comuni-tar, care este acum ºi al lor … în tratate, mairareori în fapte. Concret: sunt competitive celedouã lumi – Italia, ca inimã a civilizaþiei europene –cea a Occidentului, vrem nu vrem, totuºi suveran,ºi þara de la marginea imperiilor, mereu bîntuitã deprovizorat, dar uluitor de stabilã, chiar monadicãîn identitatea ei preponderent ruralã? Mã tem cãavem cu toþii un rãspuns al bunului simþ: Nu! Celedouã lumi nu sunt ºi nu vor fi multã vreme deacum încolo competitive. Indiferent de circulaþiaEst-Vest ºi invers a grupurilor de populaþie.

Diferenþierile nu sunt doar de ordin economic –nici pe de parte! Sãrãcie, mizerie, murdãrie aflãmdin plin în ambele “tabere”. Românii n-au atinsnici pe departe nivelul uriaºei migraþii italiene înLumea Nouã la sfîrºit de secol 19 ºi prima jumã-

tate a secolului 20. Nu bunãstarea de acasã i-a“mînat în luptã” pe unii ºi pe ceilalþi. Dar…Dar, secole de cizelare în exerciþiul puterilor rivalesupravegheate/ încurajate de papalitate, pe fondulstructurilor rezistente ale fostului (mare) ImperiuRoman, formidabila ºi unica explozie a culturii,ºtiinþei ºi artei în momentele de rãgaz, acea avan-gardã (în sens etimologic) a formelor manifestãriitradiþional numitei culturi europene: temeritateadescoperirilor, muzica, arhitectura, pictura, religiamilitantã ºi cotropitoare – catolicismul de pînã maiieri, rafinamnetul loisir-ului, etc., n-au purces dincodrii ºi cîmpiile carpato-danubiene. Doar existenþaorganizat urbanã, interdependenþa economicã ºiculturalã a cetãþilor, rãgazul oferit de urbanitate,ajunse modele ºi pentru comunitatea ruralã auîntemeiat un stil de viaþã ºi un comportament/maniere (fie ºi la suprafaþã) ce disting izbitor þãrileîn discuþie. Ce vreþi mai ilustrator decît gesturile ºilimbajul oficialitãþilor autohtone … Cioroianu îndeclaraþii ºi limbaj corporal defectuos cam pestetot, mai ales în Spania (exemplu izbitor, fiindcã elaparþine unei elite tinere, bine hrãnite, bine edu-cate, talentate ºi inteligente), despre alþii inutil sãmai vorbim.

Departe de mine gîndul recursului la umilinþã.Dar o repliere în luciditate e totuºi necesarã, ºi ograbnicã învãþare a normelor “civilizaþiei acreditate”pretutindeni, ne vor justifica integrarea. Nimicaltceva.

O, sole mio!de la lume adunate

Monica Gheþ

scrisori cãtre preºedinte

EratãTitlul articolului doamnei Monica Gheþdin numãrul anterior era Libertatea bãtrîneidoamne înnobelate ºi nu înnobilate cum, dintr-oregretabilã eroare a apãrut.

2288

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

2288 TRIBUNA • NR. 127 • 16-31 decembrie 2007

În loc de funebre acorduri festivist-naþionaliste,care-i mobilizau pe cetãþenii „Românieisocialiste” sã iasã la vot, în ziua scrutinului

europarlamentar, cuplat artificial cu referendumulpentru uninominal, pe posturile de radio, prinmall-uri ºi autogãri au rãsunat hiturile lui FreddieMercury. Politicienii s-au pus la þol festiv ºicravatã îndungatã, cetãþenii serioºi ai Românieidemocratice le-au întors politicos spatele, acriþipânã în suflet de minciunile lor poleit ambalate ºis-au dus la cumpãrãturi, luându-l de braþ pe unuldintre idolii tinereþii lor, nimeni altul decât liderulformaþiei Queen.

La 16 ani de la dispariþia lui Freddie Mercury,Europa FM ºi-a încântat auditorii pe parcursul atrei zile cu melodiile celebrului cântãreþ ºi cuinformaþii despre viaþa ºi cariera lui fulminantã.Aºa cã îndemnul desuet „Hai la vot!” s-atransformat numaidecât în opþiunea „Rãmân cuFreddie” pentru cei cât de cât melomani. Cei fãrãureche muzicalã, opriþi pe la crâºma din satînainte de a-ºi exprima opþiunile electorale, votula reprezentat obolul rutinier acordat claseipolitice. Ciudatã este declaraþia unor consumatoride votcã „Genocid” care, chipurile, ar fi votat cuPCR-ul (dupã cum ne informeazã Adevãrul). Sãfie adevãrat? Asta e ca ºi cum ar fi votat cu Lulu

pe vremea partidului unic. În 16 ani de bâjbâialãpoliticã, plus unul cu douã referendumuri s-aajuns la compromiterea totalã a exprimãriidreptului la vot. Dacã în 1990 stãteam la coziimense pentru a vota, acum era îmbucurãtor cândintra o persoanã la o orã în sala de vot.

Dar ziua cu pricina a trecut muiatã în penibilãstânjenealã ºi furtunosul tribun Vadim (nevalidatde electorat) a declarat iar cã partidul sãu a fostfurat ºi, în consecinþã, demisioneazã dinParlament. Ghiduºii de la Europa FM, treziþi subitdin euforia aniversãrii, au propus un joc tip „ghicighicitoarea mea”: dacã parlamentarii reprezintãcâte o piesã de pe tabla de ºah (pioni, ture etc.)cel care ºi-a trâmbiþat demisia ce piesã e?Întrebare încuietoare, desigur. Dar bucuria de ascãpa de scandalagiu a fost de scurtã duratã.Dupã doar douã zile a revenit asupra deciziei: „N-au ei (mafioþii) norocul sã scape de mine!”.Dar noi ce vinã avem sã-l mai suportãm?

Referendumul a costat 13,5 milioane de euro.Ar fi interesant sã aflãm câþi kilometri deautostradã se puteau construi cu aceºti bani.Preºedintele a recunoscut iniþial cã „uninominaluleste o lecþie inclusiv pentru mine”. „O lecþie”prea costisitoare însã pentru un popor sãrãcit ºibatjocorit mereu. Mai bine sã facã bãi de mulþime

decât bãi de referendum, dacã tot vrea sã seîmbãieze cu popularitatea în scãdere. Ca ºitribunul ofuscat, Bãsescu a rãmas cu cenuºa pechelie doar douã zile. A treia zi a ieºit la rampãreluând refrenul obsesiv ºi dovedind cã nu aînvãþat nimic din „lecþia” notatã cu 4 de poporuldevenit surd la chemãrile lui.

În vremea asta Petre Roman, reintrat înpoliticã, dar nu oricum, ci vizibil întinerit,dansând demonstrativ cu Silvia în faþa camerelor,membru al Consiliului Editorial Foreign PolicyRomânia, se preocupã de teme majore; una dintreele ar fi „cum sã reclãdim credibilitateainternaþionalã a României”. Ce sunã bine nu preaare acoperire în fapte, dar asta nu-i treaba mea. Învremea asta legionarii se întâlnesc nestingheriþiprin pãduri ºi jurã cã miºcarea lor nu va fi ºtearsãdin istorie, Hyssam e sãnãtos tun, a scãpat subitde cancerul cu numele România ºi se drãgãleºtecu o amantã prin Egipt, Sarkozy are o nouãpartenerã în persoana unei vedete de televiziunede 41 de ani, Laurence Ferrari, cunoscutã întimpul campaniei electorale din Franþa ºi pe tablade ºah din Rusia, tot în vremea asta de chin ºijale, Putin îi dã ºah campionului internaþionalKasparov, condamnându-l la cinci zile deînchisoare pentru cã a participat la o manifestareneautorizatã a opoziþiei. Câte se pot întâmpla întimpul unui scrutin electoral fãrã incidentemajore!

Weekend cu Freddie Mercuryzapp-media

Adrian Þion

Nici nu bãnuia cãscatul de Sebastian undeavea sã caºte gura cât ºura, pânã ladurerea din încheietura maxilarelor! Asta

s-a întâmplat când a asistat ºi el la un concurs delecturã, era curios sã vadã tineri, elevi de liceucare, la începutul acesta de mileniu zbuciumat, semai îndeletnicesc cu dulcea zãbavã a cititului, caremai îndrãznesc sã scoatã în lume câte o carte.Curiozitatea aceasta l-a împins în sala unde sedesfãºura finala concursului; s-a aºezat pe unscaun oarecum ergonomic, nu prea erauspectatori, ceva tineri - probabil colegi cu uniidintre cei ºapte concurenþi, cinci fete ºi doi bãieþi;între cei ºapte, cuminþi stând la o masã lungã câto zi de post, ºi firavul public spectator, mai era omasã, mult mai micã, a juriului ºi a moderatoarei,acolo ºedeau douã doamne, una tânãrã, alta -ceva mai coaptã, în haine cernite; ca un fãcut,moderatoarea, ca vârstã, se situa între cele douã,numai cã ea n-avea astâmpãr, nu se oprea o clipã,organiza, discuta, frunzãrea hârtii ºi da sfaturicolaboratorilor, deloc puþini; cu o gesticulaþiedestul de avântatã, doamna jurnalistã (cãci aºa s-aprezentat!) s-a pus pe dirijat concursul; a începutprin a-i prezenta pe cei ºapte - deloc "magnifici",evident stânjeniþi, dar cuceritori tocmai printãcerea lor, iritatã ºi sfioasã totodatã. S-a trecut laconcursul propriu-zis, format din trei probe;primele douã, pânã ºi Sebastian ºi-a dat seama, nuerau foarte grele, dar presupuneau lecturi destulde temeinice din partea elevilor, dar ºi abilitãþi de

genul dicþiei sau intonaþiei; nu erau la fel ceiºapte tineri, la unii ieºea în evidenþã maturitatea,la alþii un soi de naivitate; a venit ºi rândul celeide-a treia probe, cea mai spectaculoasã, cea acreativitãþii; doamna jurnalistã a citit cincicuvinte, tinerii aveau misiunea sã le amestece, sãfacã un coctail de o jumãtate de paginã cuajutorul lor, doamna moderatoare le-a spus cãlucrãrile pot avea orice formã, prozã, eseu, poemchiar! ºi tinerii s-au pus, cuminþi, pe scris legat decuvintele târg, reporteri, carte, Gaudeamus,cititor; în timp ce junii compuneau contracronometru, ºturlubatica moderatoare a conversatcu prezidenta juriului, chimistã, pe teme variate.A sosit ºi momentul când tinerii au fost invitaþisã-ºi citeascã grãbitele compuneri; mai toate"creaþiile" descriau senzaþia, vecinã cu leºinul, atinerelor reporteriþe nimerite între atâtea cãrþi ºiedituri, mai toate descriau cât de copleºite sunt;cum citeau, cum primeau notele; zece - de ladoamna chimistã ºi doamna librãreascã, nouã - dela exigenta jurnalistã; dar s-a produs ºi unaccident în corul laudelor: unul din concurenþi,un bãiat înalt, subþire, ardelean ceva mai pletos ºicalm, a citit un text plin de ironie, aranjând cutotul altfel, mai ingenios ºi mai personal cele cincicuvinte, semnalând câtã formalitate poate însoþiintonarea celebrului imn; asta chiar nu le-a plãcutcelor trei cucoane din juriu, l-au depunctat toatetrei; în momentul înmânãrii premiilor, de pe listãa lipsit tocmai tânãrul care dovedise umor ºi

sensibilitate, singurul care probase originalitate;lui Sebastian nu-i venea sã creadã, dar la ce sã teaºtepþi când "creativitatea" e apreciatã de ochimistã, o librãreasã ºi o jurnalistã?! La finalulconcursului, Sebastian l-a aºteptat pe tânãrulpersecutat de cele trei cucoane, sã-i spunã cãironia e o marfã specialã, pentru posesorul ei suntobiºnuite sancþiunile, nu aprecierile, ºi mai alesdin partea celor fãrã darul umorului, dupã cum s-au dovedit cele trei cucoane din juriu.

Cluj, 3 decembrie 2007

epiderma de bazalt

Concurs în ceaþã, lecturi ºi oironie pedepsitã

Mihai Dragolea

2299

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

2299TRIBUNA • NR. 127 • 16-31 decembrie 2007

În unele oraºe sunt cartiere în care lumea nu secalcã în picioare. Cei cu locuinþe pe-acolo vinacasã, ori, dimpotrivã, pleacã la slujbã sau, mai

rar, la ceva cumpãrãturi. Fãrã motive, mai rar.Oare în cartierul uºor trist sã fie vorba ºi desprepiaþa Karl Liebknecht – fostul extremist de stângaºi comunist neamþ? Nu cred, bãnuiesc, suntaproape sigur cã nimeni nu ºtie ceva despre el.Aceastã piaþã, de fapt, nu e doar piaþã: acolo nudai de un morcov, de o roºie sau de altcevapentru bucãtãrie. Doar de un nume ciudat, rãtãcitprintre flori ºi personaje (Rosa) mai mult sau maipuþin renumite. Ah, prinprejur mai sunt ºi pãsãri:privighetori, cuci, cocori ºi alte aripate, printrecare mie cel mai mult îmi plac sitarii. Aþi mâncatvreodatã maþe de sitar prãjite? Nu? Presupun cãdacã aflaþi cã se pregãtesc negolite de conþinut,nu vã veþi îmbulzi sã vã faceþi rost ºi sã lepregãtiþi! Este? (Apropo de zburãtoare ºi aripate:panã dde ssomn. Aþi mâncat o panã fãcutã dinsomn? Dacã nu, vã sfãtuiesc s-o faceþi. Singuraproblemã este cum gãsiþi un somn care poate fijumulit de pene! Desigur, este vorba despresomnul care înoatã prin râuri ºi nu de cel adus deMoº Ene (Diazepam) printre gene, iar pana nusemãnã cu cea de cioarã sau de automobil. Cu ceseamãnã? Uitaþi-vã într-o carte de bucate! Doarlectura nu e de ajuns; mai trebuie ºi somnul saumãcar o bucatã remarcabilã.)

Înapoi în Iris! Cine a fost Eufrosin Poteca?Dar Simion Balint? Aron Florian? ºtiþi? Eu habarnu am. Sã-mi fie ruºine! Mã voi informa ºi am sãvã spun. Pânã atunci sã ne mirãm cã sunt douãstrãzi care ai zice cã duc în acelaºi loc: sprecolonia Breaza. Nu asta e surprinzãtor, cã douãstrãzi duc în acelaºi loc, ci cã se numesc la fel.Tot lipsã de imaginaþie dovedeºte ºi prezenþastrãzilor Bârc I, Bârc II ºi Bârc III, paralele ºi dândnãvalã peste Pintea Viteazul. Ce este un „Bârc” ºide ce sunt trei care sã-l toace pe Pintea? Vom ºti?Iatã un alt subiect de meditaþie ºi o altãnecesitate de a te informa.

Paºii clujeanului chiar ºi plimbãreþ ajung destulde rar în cartierul Iris, relativ cam departe ºi nicinu-l caracterizeazã vreun farmec deosebit. Pe

vremuri, în acest cartier aveai de vãzut celebrafabricã de porþelan „Iris”, fabrica „Mucart”, CUG-ul, de la un moment dat încoace, depoul detramvaie (liniile 100 ºi 102), ori fabrica „Cero”.Acum, dintre toate astea destule, cãrora li s-aadãugat „Sinterom”-ul, s-au contopit, au dispãrut,multe s-au lãsat înlocuite de blocuri – mai ales degarsoniere. Depoul de tramvaie mai stã înpicioare, undeva pe malul stâng al Someºului, nudeparte de noul Oser, talcioc.

Pe lângã cele câteva blocuri, vezi mai degrabãcase ºi cãsuþe, cu grãdiniþe înflorite: liliac,trandafiri, crini coloraþi ºi iriºi, adicã stânjenei(oare de pe aici sã vinã numele fostei mari fabricide porþelan ºi, consecutiv, cel al cartierului? Cel alformaþiei care a împlinit treizeci de ani,reprezentatã de Cristi Minculescu, ºi care înoctombrie a concertat ºi la noi în oraº, sigur nuvine de la cartierul de nord al Clujului, în ciudamelodiei „Floare de Iris”).

Irisul, cartierul, este strãbãtut de Someº ºi deNãdãºel, ceea ce face ca zona sã fie de multe oriînvãluitã în ceaþã, iar tot strãbãtutã este ºi decalea fertã, de linia de tramvai, ceea ce camumple locul de ticãitul roþilor pe ºine ºi deºuierãturile locomotivelor. Prin Iris ºi în jurul luisunt strãzi cu nume ciudate: Câmpul Pâinii,Bulevardul Muncii, Strada Fabricii de Zahãr,strada Cãii Ferate...

Maria, prietena lui Ildi, stã pe Strada Oaºului,Virgil – amicul meu, pe Cosminului. ªi-aucumpãrat case ºi s-au mutat cu familiile, deoarececasele erau ceva mai ieftine pe-aici decât în altepãrþi ale oraºului. Au mai fãcut ei ce au mai fãcut,au mai dres ce era de dres ºi accesibil bugetuluidisponibil, de pildã apã curentã, refacereainstalaþiei de curent electric, cea de gaz,„înlocuirea” instalaþiei de încãlzire – inexistentã –printr-o centralã de apartament. ªi, uite aºa, prinmodificãri ºi modernizãri succesive, cartierul Irisse mutã dinspre Satul Chinteni spre oraºul Cluj,trecând prin valea Chinteni ºi nu numai datoritãautobuzelor 39 ºi 39 barat. Prin punerea la puncta cãsuþelor de odinioarã ºi prin forfota studenþilorde la Mecanicã (aceastã facultate a Politehniciieste foarte bine plasatã, zic eu, pe BulevardulMuncii; mult mai bine decât ar fi fost, de pildã,pe Strada Oaºului. La cele douã nume, imaginaþia,conexiunile o iau în direcþii uºor diferite (asta nuînseamnã cã oºenii n-ar munci!). Dar sã te pui pemuncã venind din Oaº poate fi primejdios!)

Aºadar, cartierul se aflã mai degrabã pe malulstâng al Someºului, fiind parþial strãbãtut denãbãdãiosul pârâu Nãdãºel. Pârâul acesta, îngeneral, abia de-l zãreºti; dar, ºi dacã se impunevederii, o face unde þi-ai dori cel mai puþin, adicãse revarsã în draci ºi cu înverºunare.

(Continuare în numãrul viitor)

Un cartier puþin frecventatTudor Ionescu

remember

N-am ºtiut niciodatã dacã misterul începedincolo sau dincoace de fereastrã.Dacã orizontul lui bântuit de pãrelnicii

întrupate ºi de tãceri vorbitoare îºi leapãdã ninsorilesub geamul prin care copii se uitã – sau ar trebui sãse uite sau, mai de grabã, se uitau cândva – cumcade duminica luminii peste lume. Ori dacã el seîntrupeazã, în toatã splendoarea misterului sãu,dincoace de transluciditatea acelui prag fãrã deprag, în adâncurile din care se umileºte sã înveþelumea sã se sãrbãtoreascã, ºi pe noi odatã cu ea.

N-am ºtiu ºi probabil nu voi ºti niciodatã dacãpurtãm misterul în noi sau dacã el ne poartã însine. Acesta-i un lucru pe care-l aflãm doar atuncicând nu mai este nimic de aflat în afarã de asta.Atunci când taina se dezbracã de sine pentru a ne

îmbrãca pe noi, cei mulþi ºi cei goi.Nu ºtiu dacã luminile pe care le aprindem, încã,

în casele noastre uneori dar tot mai ades înfugoasele ºi înfriguratele amintiri ale iernilor demult apuse, mai au puterea sã strãbatã pânã laochii osteniþi ai Magilor ºi pânã-n sufletele copiilor.Nu ºtiu dacã înnãmolitã-n sclipici ºi zorzoanelumea mai are timpul ºi puterea de-a se împodobide ea însãºi, puterea de-a afla care sunt adevãrateledaruri aºezate dinaintea ieslei sãrace în caremisterul ni s-a dãruit ºi ni se dãruie în fiecare antuturor.

Nimeni nu ne mai spune, în marile noastreoraºe ºi, Doamne, preacurând nici în satele în carene-am nãscut cu toþii cândva, noi sau unul dintrecei din care venim, la ceasul la care se cuvine sã ne

deºteptãm întru noi, sã ne trezim ºi sã ne înnoim,de noi ºi de lume, nimeni ori aproape nimeni nune mai curmã noaptea ferestrelor cu zorile unui«Bunã dimineaþa la Moº Ajun!» sau cu împãrãtes-cul «Sculaþi, sculaþi boieri mari!»! Sculaþi ºi aºezaþi-vã în boieria fiinþei voastre!

Mã tem, însã, cã singurii boieri pe care ni-i maiîngãduie veacul sunt copiii. Câtã vreme se vor mainaºte copii cu suflet de copil. Câtã vreme, peundeva prin lume, fie ºi doar în amintire, colindelevor fi argintate de glasurile copiilor în ochii cãrorase boteazã Dumezeu cel Mititel.

Câtã vreme Crãciun Bãtrânu încã n-a fostneguþat on-line, pregãtiþi pe mesele utopieiîmbujorate mere ºi sunãtoare nuci pentru cântecullor. Cum ar fi zis o voce din alt veac: “Tineþi cupruncii ca sã nu rãtãciþi!”.

Horia Bãdescu

ferestre

Misterul

3300

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

3300 TRIBUNA • NR. 127 • 16-31 decembrie 2007

Doar trei spectacole româneºti din cele vãzutede mine la Festivalul Naþional de Teatru seînscriu în categoria „memorabil” evocatã în

prima parte a comentariului de faþã. Douã din elear putea fi socotite cel puþin minimaliste, de nu„jucãrele”, de cãtre colegi de-ai mei, însã dinpunctul meu de vedere, tocmai spiritul extrem-ludicce le hrãneºte existenþa ºi pregnanþa pe care o au învalorizarea unor texte clasice le îndreptãþesc poziþiaîn aceastã categorie.

Nasul, o prelucrare dupã celebra nuvelãgogolianã, în regia lui Alexandru Dabija (sub egidaTeatrului Naþional „Radu Stanca” din Sibiu), a fostun soi de musical cu totul irezistibil. Mizând pe oformulã de joc relativ staticã, dublatã de imaginivideo în fundal (concepþia scenograficã îi aparþinelui Andu Dumitrescu), cei doi interpreþi – AdaMilea ºi Bogdan Burlãcianu – au reuºit sã încarce„povestea” cântatã cu întreaga dozã de absurd,rizibil ºi satirã care existã în textul originar. Partituraa fost relativ schematicã, redusã în complexitate, înstilul Adei Milea, dar modulaþiile vocale aleprotagoniºtilor, „refrenele” pe care îþi venea sã lefredonezi ºi anumite „idiosincrazii” ale eroilorconturate de Ada ºi Bogdan au fãcut din Nasul oreprezentaþie de calibru, gustatã deopotrivã depublicul avizat ºi de „marele public”. Indiferent deopiniile altora, care nu acceptã acest gen de„adaptãri”, consider cã maniera în cauzã poatepermeabiliza structura de receptare a unor generaþiipentru care textele clasice nu prea mai au sens,oricât de amuzante ºi fine ar fi. Iar dacã mãgândesc la Quijote ºi la succesul sãu de public, credcã putem avea încredere ºi în Nasul, mai ales cãtoþi cei trei creatori implicaþi aici sunt ºi niºte bunicititori.

Tot o prelucrare, de astãdatã dupã o faimoasãpoveste clasicã naþionalã, a fost ºi OO!, creaþiecolectivã dupã Punguþa cu doi bani de Creangã, înregia aceluiaºi Alexandru Dabija. Spectacolul a avutpremiera chiar la FNT, dar este o producþie aTeatrului Tineretului din Piatra Neamþ.

OO! nu este vreo capodoperã. Dimpotrivã, e o„jucãrea” teatralã ce probeazã linia recentã,impregnatã de o viziune ludicã, a creaþiilor luiDabija. Totuºi, ºi OO! are, dincolo de anumitestridenþe de punere în scenã, aceeaºi calitaterelevantã de a demonstra valoarea unor texteliterare prea lesne „etichetate” ºi puse la prãfuit într-o bibliotecã nefrecventatã.

Spectacolul e gândit în tuºe groase, hâtre, bachiar vulgare uneori (aici a existat ºi stridenþa decare pomeneam, în folosirea uºor ostentativã aunor expresii tari, altfel potrivite în context),conturând o comunitate venalã, pragmaticã, nuprea diferitã de cea de-acum, deºi o lecturã în cheie„moralist-actualã” a producþiei ar fi abuzivã.

Nota structuralã de fabulã a poveºtii crengiene afost bine marcatã de actorii nemþeni, iar regizorul aîngroºat trãsãturile de caracter ale eroilor prinpantagruelica risipã de ouã a babei oriîncãpãþânarea stupidã a boierului dispus sã cheltuieoricât pentru a pãstra punguþa. Accentele satirice n-au lipsit nici ele.

De remarcat evoluþia de grup a „culegãtoarelorde ouã”, dar mai ales buna condiþie de „pivot” a luiCezar Antal (Cucoºu’) ºi resemnarea înþeleaptã a

Moºului (Tudor Tãbãcaru)OO! este un gest onest de re-livrare culturalã a

unui text socotit prea adesea drept un basmdidactic-moralist inofensiv.

Mica mea revelaþie de la FNT a fost unspectacol care se joacã de câþiva ani buni, cu acelaºisucces: Forma lucrurilor de Neil LaBute, într-oproducþie a Teatrului Act, în regia lui Vlad Massaci.

Revelaþia nu stã în faptul cã avem de-a face cuun spectacol de foarte bunã calitate, interpretatimpecabil ºi care rezistã de vreo patru ani, ci înfaptul cã un astfel de spectacol s-a construit pe untext lipsit de dinamism, un text cu valenþe maimult literare ori cinematografice decât scenice. Dealtfel, un film a ºi fost fãcut în 2003, chiar în regiaautorului.

Iar meritul bunei calibrãri a reprezentaþieiaparþine lecturii atente ºi proiectiv-empatice a luiMassaci, ca ºi jocului susþinut, nuanþat al celorpatru actori.

Meritã sã fac ºi schiþa intrigii. Adam, un studentcam banal ºi timid, face o pasiune pentru Evelyn,studentã în arte, voluntarã ºi misterioasã. Relaþia lorîl transformã radical pe tânãr, care devinestrãlucitor, trendy ºi sigur pe sine, spre uimireaprietenilor lui, un tip cam bãdãran ºi logodnicasperiatã ºi complexatã a aceluia, fostã prietenã cuAdam. La un moment dat, dupã diverse miciconflicte ºi flirturi între cei patru, Evelyn îi spunelui Adam cã el a fost doar subiectul viu al tezei eide licenþã.

În sine, piesa are o dimensiune demonstrativã,cu o anume „moralã” subsecventã, iar dialogurilesunt de aceea uneori eseistice, ba chiar naiv-adolescentine.

Din acest schimb de replici, care suntexpozitive, mai puþin interactive, actorii reuºesc sãconstruiascã un conflict viu, autentic, de afect ºinu cerebral, aºa cum transpare el în text. Totul înscenografia modularã imaginatã de AnduDumitrescu, a cãrei simplã modificare putea sãreconfigureze sugestia spaþiului de joc.

Vlad Zamfirescu a fost un Adam cu aparenþãinocentã ºi uimit-recunoscãtor-naivã, Mihaela Sârbu– o realã femeie fatalã, manipulând personalitãþi,Irina Velcescu a conturat admirabil tânãracomplexatã ºi prostuþã, ce are nevoie de ocrotire, încomplement cu dominatoarea Evelyn, iar ªerbanPavlu s-a fãcut excelent antipatic în rolul de machosigur de sine, bãdãran ºi atotºtiutor.

Faptul cã Forma lucrurilor este prizat încã de unpublic tânãr – sala a fost plinã, dupã patru ani de lapremierã! – se datoreazã unei intuiþii regizoraleremarcabile ºi unui spirit profesional actoricesc deinvidiat.

P.S. Am de fãcut un singur reproº extraartistic.Ori spectacolului îi trebuie o pauzã, ori sãlii îitrebuie alt sistem de ventilaþie. Pentru cã, în frigulpãtrunzãtor al începutuui de noiembrie, la Acttrebuia sã stai în tricou ºi sã transpiri precum astã-varã timp de aproape douã ore ºi jumãtate, câtdureazã spectacolul. A meritat, dar m-a camdezhidratat, neprevenit fiind. Iar stresul fiziologicduce la scãderea acuitãþii spectatorului, dragi colegi.

Seria spectacolelor strãine a inclus ºi eaproducþii diverse, ºi repertorial, ºi valoric, cu douãpuncte de vârf care au depãºit cu mult orice

spectacol românesc jucat anul acesta la FNT – Norade Ibsen în regia lui Tomas Ostermeier ºi Filosofii,dupã Bruno Schulz, într-o versiune de Joseph Nadj.

Despre acestea însã mai târziu, pentru a pãstrasuspansul.

Cunoscuta actriþã Magda Stief a jucat laBucureºti într-un spectacol pe o piesã cu totulspecialã: Ce zile frumoase! de Beckett, în regia luiSven Grunert (Kleines Theater Kammerspiele,Landshut, Germania).

Textul este arhicunoscut ºi e un adevãrat pragpentru actori ºi regizori. Un prag pe care l-au trecutºi Magda Stief, ºi – mai greu – partenerul ei descenã, Robert Spitz, dar de care Grunert s-a camîmpiedicat.

Ca s-o spun foarte scurt spectacolul e plicticos,obositor, lent. Ador piesa lui Beckett, deci nu pot fiacuzat de inaderenþã. Doar cã de aceastã datãregizorul n-a reuºit sã identifice ritmul ºi tonusul decare era nevoie pentru o reprezentaþie suportabilã.

Paradoxal, Magda Stief, secondatã de Spitz, areuºit sã suplineascã parþial aceastã lipsã regizoralã,printr-un joc de aproape disperatã expresivitate, cuo creºtere memorabilã în partea a doua, al cãreiritm potrivit i se datoreazã în întregime. Aceasta arfi trebuit sã fie viteza de croazierã a întreguluispectacol, care ºi-a pierdut, prin mersul au ralenti,spectatorii.

Admirabilã a fost scenografia lui HelmutSturmer, cu o movilã pregnant-materialã, darsprijinitã de o structurã de oglinzi ce deruta, voit,cred, spectatorii din primele rânduri.

Un text despre care auzisem opinii elogioase,Poveºti de familie de Bljana Srbljanovic, înscenat deMihai Fusu la Teatrul Naþional „Mihai Eminescu”din Chiºinãu, a fost subiectul altui spectacol invitatla FNT. Piesa, trebuie sã recunosc, nu mi s-a pãrutpe mãsura laudelor auzite, deºi e o construcþiecoerentã ºi reuºitã, cinicã ºi emoþionantã.

„Poveºtile de familie” traumatice ale unor copiitrecuþi prin rãzboiul spaþiului ex-iugoslav au fostcitite de Mihai Fusu cu un soi de voluntarãcruzime. Maidanul indefinit dintre niºte presupuseblocuri, unde se joacã cei patru copii, interacþiuneabrutalã de multe ori a acestora, contureazã, la scarãinfantil-derizorie, promiscuitatea unei lumi cu osiaruptã. Imitându-ºi pãrinþii, copiindu-le ticurile,meschinãriile, intoleranþa, avaria destinalã, micii eroidevin niºte groteºti-sinistre animale umane încreºtere.

Gregaritatea micului grup de copii este oglinditãîn spaima onomatopeicã a altuia, Nadejda, þintabatjocurii acestei micro-comunitãþi de maidan.Abuzurile vor provoca ºi un catharsis final, în carefetiþa îºi va reveni din abulie pentru a dezvãluidrama pe care, involuntar, o provocase: ucidereapropriilor pãrinþi, prin declanºarea accidentalã aunei bombe.

Mihai Fusu a construit un spectacol onest, deºituºele prea stridente uneori ale interacþiuniidramatice au estompat ceva din orizontul deprofunzime al piesei. Parcã suprafaþa a fost maiimportantã decât miezul, în reprezentaþia de laBucureºti, ceea ce-i o scãdere a spectacolului.

Actorii au jucat rezonabil, cu o menþiunespecialã pentru extraordinara expresivitatetraumaticã a Snejanei Puicã în rolul Nadejdei.Decorul, creat de Victor Gruºevan, a imaginatinspirat un soi de þarc îngrãdit, semãnând ºi cu unloc de joacã, dar ºi cu un lagãr, în spiritul piesei.

Poveºti de familie e un spectacol devãzut/revãzut, dincolo de conjuncturalele saledeficienþe.

Scene româneºti, sceneeuropene (II)

Claudiu Groza

teatru

A15-a ediþie a Festivalului Amifran de la Aradurmeazã drumul ºtiut, bãtãtorit, însãplatitudinea nu ameninþã nicio clipã. Cei

vreo 300 de liceeni, însoþiþi de aproximativ 40 deprofesori se nãpustesc asupra elegantelor broºuri-program, sã se vadã la pagina ... cutare, sã ºtie sigurcã figureazã în festival. Florin Didilescu apare peprima paginã, încoronat cu efigia continuitãþii. Elafirmã cã noutatea ediþiei e tocmai puterea de a nuîntrerupe un orizont de aºteptare al unui publicconstant ºi sigur. Nimeni nu-ºi poate imagina cãfestivalul ar putea fiinþa fãrã inimitabilul FlorinDidilescu: organizator, „ºef” histrionic, debordândde calambururile limbii franceze, atent la cazare,spectacole, repetiþii, un „zeu” atotputernic ºi magic(am subliniat pãrerea majoritãþii), un vrãjitor însprelabirinturile artei teatrale.

În acest an au participat Belgia, Rusia, Cehia,Franþa, Ungaria, Austria, Italia, Spania ºi,bineînþeles, trupele din Arad, Baia Mare, Dej,Huedin, Suceava, Timiºoara, Târgu Mureº,Constanþa, Corabia, Slobozia, Târgu-Jiu, Iaºi. Nu esuficient?

Festivalul a început sâmbãtã, 20 octombrie, cupiesa regizatã de Jerome Lecerf – Si loin tango siproche – Asociaþia Roeland din Gand (Belgia), untext bazat pe mãrturii reale. Teroarea dictaturiimilitare devine pretext pentru poematic tensionat ºisobru. Acordeonul crea atmosfera anilor ’70.Costumele în roºu ºi negru sugerau sânge ºi delir.Cele nouã interprete s-au sincronizat într-o manierãprofesionistã. Un spectacol unitar, original ºitulburãtor.

Duminicã, 21 octombrie, a avut loc deschidereapropriu-zisã, adicã un adevãrat spectacol deimprovizaþie, prezentare a trupelor, suspans,artificii, aplauze. Papa Didi (Didilescu) trebuia sã fieo „absenþã”, iar pânã la apariþia lui s-a creat un vidprovocator ºi incitant. A urmat spectacolul Salut,Jeannot de Noel Piercy, prezentat de Mini AmifranArad ºi regizat de Gabriela Pavel ºi Ioana Lung. Un

maraton fermecãtor prin fabulele lui La Fontaine,dar ºi verva ineditã a micilor interpreþi. Pur ºisimplu s-a creat senzaþia cã actorii alcãtuiau unmecanism ludic fãrã precedent. Trupa dinTimiºoara (Liceul „Jean-Louis Calderon”) aprezentat o piesã de L. Touati în regia GabrieleiNãsãudean. Personaje-simbol, în folii de plastic,înglodate în întrebãri existenþiale. Poate cã textul eraprea pretenþios, iar regia unilateralã.

Suceava a prezentat un text de Pascal Martin,Paradis Blues, în regia Luminiþei Moldovan. O seriede jocuri criminale ºi idioate, unite în tonalitateaunei comedii debordante. La început staticã, iar maiapoi vioaie, reprezentaþia a cucerit aplauze graþieinterpreþilor, care aveau simþul delicat alparodicului.

Franþa a adaptat texte de Goldoni sub titlulFantezii veneþiene. Regia (Martine Baunaix etNathalie Sartori) a insistat asupra nuanþãrii jocului,neglijând în totalitate spaþiul scenic (scaune inutile).Un succes imens l-a constitui spectacolul Rusiei(Smolensk), unde patru interpreþi infailibili servesctextul conceput de Marcelle Berquier-Marinier(regia: Elena Kuryanova). În rolul amantului,Andrey Kurganov marcheazã o performanþã greude egalat. De altfel, întreg spectacolul e lucrat cugrijã pentru nuanþã, detaliu. O adevãratã lecþie deactorie.

Trupa din Szentes (Ungaria) a prezentat unspectacol colectiv (Noul star). O actualã emisiunepopularã de succes devine pretext pentru miºcare,cântec, umor. Trupa lui Nicolae Weisz din BaiaMare („Dramatis Personae”) a uimit din nou princalitatea regiei, dar ºi a pronunþiei. Folosind textedin Pascal Martin, Wurtz ºi Chamblain, regizorulare puterea sã-ºi controleze fantasmele, sãechilibreze umorul ºi lacrima. Exelenþi Gemeniistrãlucitori ai trupei din Viena (o piesã de René deObaldia) – regia Françoise Babits ºi Anne-MarieBauer. Toate încurcãturile legate de gemeni ºi iubireconþin un potenþial excelent pentru parodic. Un

umor revigorator stârneºte aplauze prelungi,întrucât convenþia are relevanþã ºi progresie. Trupadin Iaºi a prezentat un text poetic ºi colorat în regiaMirei-Maria Cucinschi. Trupa din Dej l-a atacat peGiradoux (Rãzboi cu Troia nu se face),modernizând excesiv, însã ºtiind sã selecteze curigoare (regia: Ligia-Elena Clinciu ºi OlimpiaBuhãþel). Trupa „Assentiment” din Huedin a alesfabule ºi farse din Evul Mediu (Câinele care ºi-afãcut testamentul). Un producãtor, un regizor ºi unscriitor se ceartã pe un platou de filmare. Acestaera pretextul lui Alexandru Jurcan ºi al lui DoruIoan Rus pentru a uni farsele, în intenþia de asparge convenþiile. Un spectacol vizual, cu variantede filmare, cu interpreþi mobili ºi carismatici. TrupaMariei Andreºoiu din Constanþa n-a convins înacest an (un text de Phillipe Dorin). De la erori dedistribuþie, s-a ajuns la o regie staticã, monotonã,neconvingãtoare.

Florin Didilescu ºi-a asumat la aceastã ediþiecâteva ipostaze dificile: organizator, regizor, dar ºi„producãtor” al unei expoziþii de „erotism înSecolul Luminilor”. Fiind director al BiblioteciiMunicipale, a selectat ilustraþii pe tema datã dincãrþi de prestigiu din secolul al XVIII-lea. În acest anFlorin a realizat un spectacol-coupe, pe texte deSylvie Chenus (Frumoasa ºi bestia cântã blues) ºide Israel Horovitz (un poem teatral despre relaþiileinterumane de-a lungul unei palpitante probesportive). Primul text ºi-a aºezat fluxul narativ înaria comediei muzicale, bazându-se pe umorul(recognoscibil) al regizorului. Tot oraºu’ ºtie(oaspeþii la fel) cã Florin Didilescu nu face rabat lacalitate, cã va inova pe trunchiul stilului sãuinconfundabil. Pentru al doilea text, el a folosit ºiproiecþii de imagini, care aici au o funcþionalitateprecisã (sã creeze senzaþia de miºcare, fugã).

ªi pentru cã fiecare tort trebuie sã aibã ocireaºã, festivalul a gãzduit concertul-spectacol algrupului „Empoigne” din Saint-Malo (Franþa).Aradul a rãmas un spaþiu de invidiat al întâlniriloranuale francofone ºi teatrale.

3311

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

3311TRIBUNA • NR. 127 • 16-31 decembrie 2007

Sintagma discret pleonasticã „tânãr ºineliniºtit” poate suporta în cazul lui SorinMisirianþu o sensibilã modificare: „tânãr ºi

încãpãþânat”. Sã mã explic: indiferent cã e vorbadespre artã sau nu, ceea ce þine de tinereþeimplicã automat neliniºtea ºi încãpãþânarea. Spunasta pentru cã Sorin Misirianþu s-a încãpãþânat decâteva stagiuni sã monteze tot felul de ciudãþenii,Richard al III-lea ºi Pasãrea Ibis (opere rock) fiinddouã dintre acestea. Prima continuã sã adune faniîn sala teatrului, cu a doua va zbura peste hotare.Al treilea spectacol nu e câtuºi de puþin ociudãþenie ºi nici extravagant avangardist precumcele amintite – e vorba despre Cerere în cãsãtoriede/ dupã Cehov. Fapt e cã acest spectacol a ajunsla reprezentaþia cu numãrul 100. Doar trei actori,Cornel Rãileanu (Stepan Stepanovici Ciubukov),Adriana Bãilescu (Natalia Stepanovna) ºi SorinMisirianþu (Ivan Vasilievici Lomov) pun de oscenetã comicã adorabilã ce a încântat de o sutãde ori publicul din sala Euphorion a TeatruluiNaþional. Trebuie spus cã de-a lungul anilorpartenera de joc a celor doi s-a schimbat dinmotive obiective, fiziologice, de viaþã, înreprezentaþia cu numãrul 100 ajungând Adriana

Bãilescu. Bãrbaþii, statornici ca întotdeauna, aurãmas aceiaºi.

Longevitatea spectacolului atrage atenþiaasupra unui succes de public indiscutabil. Sala afost plinã ºi la spectacolul aniversar. Lumea râdesãnãtos, aplaudã spontan, savureazã replicile,gesturile, rãsturnãrile de situaþie. Atmosfera edestinsã, buna dispoziþie inundã feþele.

Iniþiala cerere în cãsãtorie se transformã subitîn disputã revendicativã între proprietari, redevinepeþit pânã când se ajunge din nou la terenul aflatîn litigiu între vecini. Un subiect savuros, à laCehov, care aminteºte prin comicul de situaþie ºiprin verva interpretãrii de alt text cehovian, Ursul.Cele douã scrieri ale lui Cehov au un dialog atâtde suculent încât le este asigurat succesul dinstart. Mai trebuie ca actorii sã fructifice situaþiilecomice. Sorin Misirianþu (în dublã posturã deregizor ºi interpret) dovedeºte cã ºtie sã o facã.Poate cã e mai bun aici ca actor. Cornel Rãileanuse lanseazã în joc fãrã reþineri, cu o plãcereamuzatã, aº zice, iar Adriana Bãilescuîntruchipeazã pe rusoaica voinicã ºi hotãrâtã,prinsã inocent în capcana mãritiºului grabnic.Jocul e dinamic, scenele se succed cu repeziciune,

pulsând de savoare comicã, spre deliciulspectatorilor care vin la teatru sã se amuze, nu sãse întâlneascã pe scenã cu filosofia lui Kant saucu sofisticãrii jenante. Aºa stând lucrurile, Cerereîn cãsãtorie ar putea sã ajungã la mai multe sutede reprezentãri. Ceea ce-i dorim din suflet, pentrucã meritã!

O sutã de „cereri în cãsãtorie”Adrian Þion

Arad ºi omul-spectacolAlexandru Jurcan

3322

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

3322 TRIBUNA • NR. 127 • 16-31 decembrie 2007

„Oare existã viaþã înainte de moarte?” Nu ºtiu cine este autorul acestei butade frivolepânã la cinism, ºtiu doar cã nu eu, întrucât îmiamintesc prea bine cât de consternat am fostcând am auzit-o prima oarã. Dar când citesc liter-atura muzicologicã dedicatã compozitoruluiNorbert von Hannenheim (1898-1945), chiar cãîmi vine sã mã întreb dacã vieþuirea lui de înaintede a fi murit a fost o viaþã de om.

Fiu al unui medic primar sibian, descendent alunei familii nobiliare, el a venit pe lume cu ºansede viaþã optime – doar cã tatãl sãu a murit cândel nu avea decât ºase ani. Când ºi-a descoperitvocaþia de compozitor modern, Hannenheim nu agãsit în Transilvania niciun exemplu demn de a fiurmat. În provincia noastrã istoricã, romantismulnaþional de aurã cvasi-paºoptistã a unui TiberiuBrediceanu (1877-1968) corespundea perfect, înplin secol al 20-lea, unor aºteptãri reale din parteapublicului. ªi compozitorul român de frunte alTransilvaniei, Gheorghe Dima (1847-1925), a fostun romantic întârziat, precum ºi Paul Richter(1875-1950), cel mai important simfonist ardeleanal deceniilor interbelice sau Ernst Irtel (1917-2003), decedat de curând, creatorul însemnateiElegii transilvãnene pentru cor mixt, pe versuri deAdolf Meschendörfer. Cu Consolaþiunile sale pen-tru pian, ºi Árpád László (1864-1960) a perpetuat,la Târgu Mureº, stilul lui Liszt, al cãrui elev fuse-se în tinereþe. Astfel, orfanul de tatã Hannenheimnu a putut avea în Transilvania, fatal defazatã faþãde istoria muzicii europene, niciun pãrinte într-alecreaþiei muzicale cu adevãrat contemporane.Compozitor autodidact, el a publicat pe spezeproprii un triptic de lieduri pe versuri de MaxDauthendey (1867-1918), care au fost recenzate laBraºov de competentul critic muzical Egon Hajek(1888-1963). Acesta le-a atribuit epitetul – parcãmai mult negativ decât pozitiv pe atunci – „schönberghian”. Zece ani au trebuit sã treacãpânã când Hannenheim a putut realiza aceastãpredicþie, devenind, la Berlin, elevul lui ArnoldSchönberg, care l-a introdus în secretele dodeca-foniei. Din pãcate, tânãrul compozitor nu a avut talentulde a face altceva decât sã compunã: nu a dirijatvreun cor (precum fãcuse maestrul sãu!), nu acorepetat cântãreþi, nu a scris articole. Fãrã vreoocupaþie lucrativã, Hannenheim a flãmânzit cuadevãrat, întâmplându-se ca mai multe zile con-secutive sã nu mãnânce nimic. Schönberg, care îlîncuraja ºi îl considera ca fãcând parte din elitapleiadei de compozitori crescuþi de el, a scris epis-copului luteran de la Sibiu o memorabilã scrisoareîn care l-a rugat pe acesta sã-i trimitã tânãrului sasniscai ajutoare. La Berlin, s-a organizat chiar ochetã pentru ajutorarea lui. (Fãrã a-l cunoaºte per-sonal, Hindemith i-a trimis 50 de mãrci.)

Subnutrit ºi amãrât, Hannenheim a început sãfie din ce în ce mai cântat, nu numai la Berlin, ciºi la Basel, Viena ºi Londra, inclusiv la festivalurileSocietãþii Internaþionale de Muzicã Contemporanã(unde el, berlinezul, apãrea ca reprezentant alRomâniei!), dar drepturile de autor încasate nu i-au ameliorat simþitor sãrãcia. Dupã instalarearegimului naþional-socialist în Germania, dis-cipolul „ovreului” Schönberg a devenit, împreunãcu toatã muzica dodecafonicã, non grata. În plus,el avea un comportament din ce în ce mai ciudat,

transformat cu timpul într-unul aberant. Deºi înconjurat de un cerc de prieteni fideli, careaveau încredere în geniul sãu, el a devenit inabor-dabil ºi asocial. Când cercul lui de prieteni a aflatcã el îºi arde, una dupã alta, compoziþiile, ei ausalvat câte au mai rãmas dintre acestea, închiriindpentru ele un seif bancar, nebãnuind, bineînþeles,cã banca va cãdea pradã bombardãrii Berlinului,iar ruina ei va fi devastatã de eliberatorii sovietici.În 1935 i s-au mai cântat la Berlin douã pãrþi dinSimfonia a VII-a, dar ºtirea acestei premiere a fostºi ultimul semn de viaþã al lui Hannenheim,recepþionat de lume. El a dispãrut fãrã urme.

Legenda susþinea decenii de-a rândul cã el amurit în timpul bombardãrii Berlinului, când adispãrut ºi mai toatã opera sa. Un cercetãtorasiduu al biografiei sale, Peter Gradenwitz, a aflatcã el a avut parte de un destin mult mai trist: caalienat mintal, potrivit uzanþelor naziste care nule-au permis psihopaþilor sã procreeze, pentru anu degrada prin urmaºii lor rasa superioarã, a fostînchis într-un ospiciu berlinez, apoi l-au mutatîntr-altul, într-o localitate micã din Silezia. Recent,în volumul sãu masiv, dedicat persoanei ºi opereilui Hannenheim, Herbert Henck a dovedit cã el asupravieþuit tratamentului de exterminare lentãdin spital, a apucat eliberarea ospiciului de cãtresovietici ºi a fost preluat viu de cãtre autoritãþilenoi, poloneze. Se pare cã Hannenheim nu maiºtia cum îl cheamã. A murit pe 29 septembrie1945. În extrasul sãu de deces, numele a fost tre-cut drept „Robert Hammerheim”. Numaimenþionarea exactã a datei naºterii dovedeºteidentitatea certã dintre cadavru ºi fostul compozi-tor Norbert von Hannenheim. Mormântul nu i secunoaºte.

Viaþa lui postumã este bogatã în evenimentepozitive. Este cercetat, se publicã masiv despre el– chiar dacã, deocamdatã, numai peste hotare.Biograful sãu recent, pianistul ºi muzicologulHerbert Henck, i-a înregistrat pe un CD patrusonate pentru pian ºi un fragment relevant dinConcertul pentru pian nr. 2, din care se cunoaºtenumai partida instrumentului concertant. „Toatebune ºi frumoase”, dar eu mã întreb: traiul trist

dinainte de moarte al acestei rude prin alianþã(prin Schönberg!) a lui Adrian Leverkühn poate finumit viaþã umanã? Citind cartea lui Henck nupot sã nu-mi pun întrebarea dacã nu cumva,înainte de a-ºi scrie romanul Doktor Faustus,Thomas Mann a cunoscut destinul acestui dis-cipol al lui Schönberg, condamnat la nefericire ºidemenþã? Deºi paralelismele sunt evidente, între-barea rãmâne pur retoricã, întrucât, scriindRomanul unui roman, Thomas Mann a lãsat pos-teritãþii o consemnare cvasi-exhaustivã a surselorcare l-au motivat când a zãmislit Doktor Faustusºi pe eroul acestuia.

Dincolo de retoricã ºi romantism, Norbert vonHannenheim a fost singurul elev direct al luiArnold Schönberg din România, primul ºi cel maiautentic compozitor din þara noastrã care a com-pus muzicã dodecafonicã. El meritã cu prisosinþãsã intre în memoria colectivã a þãrii sale debaºtinã ºi ca opera sa, pe cât mai poate fi recupe-ratã, sã-ºi ocupe locul în repertoriul vieþii muzi-cale româneºti.

Francisc László

Leverkühn ºi Hannenheimmuzica

(Urmare din pagina 25)

Toate cele menþionate mai sus indicã faptul cãUE nu are capacitatea de a stopa manifestãrile anti-migraþioniste. Principiile democratice ale Uniuniisunt nefuncþionale în astfel de situaþii ºi esteoarecum de înþeles. Eterogenitatea populaþiei UEeste una foarte ridicatã, iar o analizã obiectivã neconduce la concluzia cã în raport cu aceastalucrurile funcþioneazã foarte bine. Exprimãrileextremiste nu îºi au locul decât izolat, iar ele suntnormale pentru actualul format ºi proces deintegrare. David Hume identifica, în urmã cu unsecol ºi jumãtate, diferenþa dintre ceea ce “este” ºice “ar trebui sã fie”. Aceleaºi concluzii le putemtrage ºi despre UE. În acest moment, este o Uniuneîn care multiple minoritãþi convieþuiesc ºi undeizbucnesc fricþiuni obiºnuite pentru acest mediu.Dacã la aceasta adãugãm imperfecþiunileadministrative ºi instituþionale prezentate mai sus,avem o imagine apropiatã de realitatea europeanã.Observaþia este nuanþatã de faptul cã acest gen deconflicte existã ºi între minoritãþile din interiorulstatelor ce împãrtãºesc mult mai multe elementecomune decât o pot face cetãþenii a douã statemembre ale UE. Însã, perspective a ceea ce artrebui sã fie indicã acþiune atât la nivel naþional, câtºi european. M-am axat asupra elementuluiinstituþional evitând analizele individuale, de lanivelul cetãþeanului. Atitudinile individuale, deºi lafel de importante, sunt cele ce necesitã timpîndelungat pentru a suferi modificãri ºi care, defoarte multe ori, sunt ºi cele ce fac diferenþa realã.Iarba nu este neapãrat mai verde în altã parte, darpoate este mai deasã ºi mai moale.

Norbert von Hannenheim

Europa minoritãþilor

În afara peliculei în care Jim Morrison eportretizat, realizarea lui Oliver Stone din 1991,doar douã filme au în interior o piesã The

Doors. Unul e Apocalypse Now, unde „The End”susþine forþa de lucru a napalmului, celãlalt e ColdWaves (Rãzboi pe calea undelor), unde „Riders onthe storm” contribuie la realizarea unui sugestivprofil al angajaþilor români ai postului de radioEuropa Liberã. Dincolo de înfãþiºarea EuropeiLibere, Alexandru Solomon mai oferã o bomboanã:interviul (prin telefon) cu faimosul Ilich RamirezSanchez, a.k.a. Carlos ªacalul, mercenarulvenezuelean angajat de Ceauºescu în vedereacalmãrii definitive a postului din München, unterorist închis astãzi într-un penitenciar de maximãsiguranþã din Franþa. Douã motive suficiente pentruca filmul sã fie incitant!

Cei bbuni, ccei rrãi, ccel uurît –– ddesprerealizare

Pe tarlaua socio-politicã actualã, prin demersulsãu, Alexadru Solomon ar putea ajunge imediat înpostura lui Tuco, complexul personaj din filmul luiSergio Leone, ºi asta datoritã rolului sãu din propriapoveste: el ia interviurile, el pune totul la cale, eltrebuie sã cîºtige încrederea celor douã lumibeligerante, el ar trebui sã pãstreze echilibrulraportãrii. Pe cei Buni, evident, nu e dificil sã-imobilizeze; potenþial, filmul (cinematografia îngenere) îi poate transforma în legende! Dar odatãconvinºi, dacã privim dinspre genul documentar, edificilã menþinerea unui ton distant faþã de istoriaacestora, în multe momente dramaticã, dureroasã.Ceilalþi, cei Rãi, pot pune întotdeauna probleme, nue taman uºor sã le oferi spaþiul în care sã îºi poatãdesface fãrã rezerve amintirile, avînd în vedere cãistoria însãºi îi aºeazã în tabãra celor de condamnat.

Alexandru Solomon, cel de pe ecran, este destulde echilibrat, întrebãrile sale spre un rãspunsprevizibil în avans... ci sînt suficient de largi,suficient de generale, de inocente chiar, încît sãreprezinte doar un bun punct de plecare într-odirecþie pe care o va alege cel care rãspunde. Ceeace se desprinde din aceste discuþii, însã,problematica filmului adicã, are o cu totul altãnaturã din punct de vedere al importanþei ºi alcomplexitãþii. Filmul nu este unul obiectiv, totuºi.Angajamentul realizatorului în susþinerea uneiadintre cauze reiese din modalitatea în care prezintãistoria respectivei tabere, iar aici mã refer lamitizarea pe care o degajã folosirea piesei Riders onthe storm în film.

O ppoveste nnecesarã

Filmul cautã sã fie edificator pentru ceea cetrãim noi astãzi. România are o clasã politicã adîncînrãdãcinatã în solul comunisto-ceauºist, sînt situaþiineelucidate încã, moartea a mii de oameni (laRevoluþie, de exemplu), mii de familii zdruncinatecãrora nimeni nu le-a fãcut propriu-zis dreptate pînãacum, în optsprezece ani de rulaj democratic.Pentru toate familiile nenorocite, povestea luiSolomon, alãturi de Memorialul durerii sauDecreþeii, alãturi de Hîrtia va fi albastrã sau 4 luni,3 sãptãmîni ºi 2 zile, dacã mergem ºi în zonaficþiunii, este un pilon pentru recuperarea moralã a

unui destin pe care o viziune politicã bolnavã l-aîncarcerat. Cold Waves este un demers necesar!

O pproblemã dde iintroducere îîn ttemã

Filmul se aºeazã greu, însã, iar asta se datoreazãdimensiunii cuprinzãtoare pe care realizatorul îºipropune sã o construiascã: filmul are patru linii pecare înainteazã, ele sînt inter-dependente în poveste– pe de o parte e vorba despre instituþia RadioEuropa Liberã (REL) ºi despre importanþa sa pentruRomânia, apoi e vorba despre relaþia Securitãþii cuREL, despre societatea româneascã în epocã ºidespre societatea actualã, cum a crescut ea pebazele instituite de lumea de atunci. Pînã selimpezesc cele patru albii filmul e cam încîlcit; ºiare nevoie de mai bine de jumãtate din duratãpentru a îºi delimita clar cursul. Pentru a aºtepta cuîncredere ca filmul sã-ºi închege forma, am avutimpresia cã e destul de important sã ºtii cã REL afost un spaþiu vital în România acelor vremuri.

Pe deasupra, autorul se întoarce adesea la ometaforã, a ascultãtorilor orbi. Ca interludii încursul acestei poveºti, imaginile respective par oalegere inspiratã ºi sînt sugestive în ceea ce priveºtecalitatea celor care stãteau pe ascuns cu urechileplecate spre emisiile REL. Dar, în acelaºi timp,pentru cei care nu sînt familiari cu relaþia dintresocietatea autohtonã ºi REL, momentan, soluþiileacestea încarcã expunerea ºi pot deveni obositoare.

Pentru cei care nu cunosc mai nimic despre RELºi legãtura sa cu România, printre care mã puteamafla ºi eu dacã nu le-aº fi cerut detalii pãrinþilor,încã din copilãrie, toatã aceastã definire a cursuluipoate fi vãzutã ca o introducere în temã. O astfelde introducere poate fi anevoiasã: multe personajelipesc bucãþi de istorie personalã, precum într-un jocpuzzle, pentru ca spectatorul sã obþinã o imagineelocventã despre acea epocã. Astfel cã devineimportant ca privitorul sã gãseascã atenþia ºirãbdarea cuvenite desluºirii unui caz de aceastãfacturã. Cãci desluºirea o va obþine, pînã la urmã.

În ffilm eeste vvorba ddespre...

Filmul nu oferã o imagine despre întreaga istoriea REL. Nu detaliazã, de exemplu, primii ani defuncþionare ai postului, unul creat în 1950 printr-ohotãrîre a Congresului SUA pentru a fi organ deopoziþie în faþa totalitarismului din estul Europei.Cold Waves desprinde o perioadã anume, cea încare REL devine din ce în ce mai important pentruRomânia, fiind singura formã de împotrivire lacomunism larg percepribilã, una clandestinã înacelaºi timp, o gurã de aer necesarã populaþieiprizoniere între graniþele þãrii: cea dintre 1977 – 4martie, mai exact, cînd un cutremur puternicprinsese autoritãþile naþionale pe picior greºit... sauîn absenþã (familia Ceauºescu fiind într-o vizitãoficialã în Nigeria); lipsa de reacþie imediatã aacestora va transforma REL într-o unicã sursã deinformare precisã cu privire la dezastrul din sud-estul þãrii, - ºi 1990, cu o prelungire spre anul 1995,cînd REL ºi-a încheiat misiunea iniþialã ºi s-a mutatdin München la Praga.

Alexandru Solomon îi aduce laolaltã peredactorii secþiei române a radioului, NeculaiConstantin Munteanu, Nestor Ratesh, EmilHurezeanu, Ioana Mãgurã-Bernard, exact în spaþiul

în care funcþiona instituþia media. Ceea ce reuºeºtesã inducã extrem de bine Alexandru Solomon estesenzaþia de prietenie cu personajele. Parcã m-auvizitat acasã ºi ne-am aºezat în fotolii pentru adepãna amintiri. Prin ceea ce rememoreazã cei demai sus, avem prezent în faþã drumul spre cãderearegimului comunist din România ºi o analizã asituaþiei sociale actuale. Dar, mai ales, avem în faþãdimensiunea criminalã a acelui regim, aºa cumreiese din particulara relaþie a Securitãþii cu angajaþiiromâni ai REL: ameninþãri cu moartea, atentateteroriste asupra Radioului. Oribila faþã a acelei lumie întregitã ºi prin istorisirile emoþionante aleMonicãi Lovinescu sau ale Doinei Cornea. Moartealui Noel Bernard sau moartea lui Vlad Georgescu,directori ai secþiei române a REL, ca urmare a unorposibile asasinate puse la cale de Securitate, sînt deasemenea puncte fierbinþi ale filmului.

Faþa întunecatã a regimului iese exemplar laluminã prin cuvintele celor care luptau împotrivaREL: una dintre sarcinile Securitãþii era de a nimicipostul, iar o parte dintre cei implicaþi în afacerearespectivã sînt prezenþi pe ecran. Ilie Merce, privindcu condescendenþã povestea lui Solomon, dinfotoliul sãu de parlamentar, sau Nicolae Pleºiþã, unfost securist prezent în film prin intermediul uneiintervenþii de pe OTV, unde scuipa o serie de„regrete” care-l încercau (faptul cã nu a reuºit sãucidã toþi angajaþii REL, de exemplu). RamirezSanchez întregeºte tripticul cu niºte caracterizãri alefoºtilor sãi asociaþi, familia Ceauºescu ºi grotesculPleºiþã.

Despre EEroi...

Într-o astfel de ecuaþie este evident cinereprezintã Binele. Nu o disputã de acest gen trebuiecãutatã dupã vizionare. Dacã mã detaºez desubiect, observaþia mea (interogativã) ar fi aceasta:de ce politica din spatele existenþei REL nu ediscutatã mai deloc pe ecran? Povestea nu e privitãprin prisma ciocnirii dintre cele douã blocuripolitice, democraþia occidentalã ºi comunismul-stalinist cu deviaþiile sale ulterioare, pe fondul ColdWar, unde REL era atuul celui dintîi. Toatãistorisirea lui Solomon are un caracter personal,centrat pe individualitãþile care au jucat în aceaistorie, cei din Radio în mare mãsurã. Dacã privimastfel lupta lor, individual, o mînã de oameni înfaþa unui regim politic totalitar, evident cã cei dintîiapar ca victime, temerari porniþi sã înfruntefurtuna! Însã cîtã vreme aveau de partea lorguvernul american, o anumitã protecþie din parteaacestuia, nu ºtiu dacã angajaþii REL erau chiartemerari, riders on the storm. Celor din Memorialuldurerii cred cã li se potriveºte mai bine aceastãcaracterizare poeticã, în Cold Waves ea capãtãvalenþe ideologice, mai degrabã. Scopurile înfiinþãriiREL sînt juste. Dar, în acelaºi timp, angajamentulcelor care au lucrat acolo conþine ºi o mizãdeontologicã: ca actor în media, acoperireanelegiuirilor unui astfel de regim este o crimãmoralã în sine într-o asemenea perioadã. Orcinematografia nu trebuie neapãrat sã mitizeze omisiune corectã, prin recurs la descrieri poetice.Punerea în balanþã a celor douã lumi – cea venitãprin eter, dinspre Europa Liberã, ºi cea oferitã deregimul ceauºist zi de zi –, împreunã cu reliefarealaturii deontologice pomenite mai sus, cred cãaceste aspecte i-ar fi fost suficiente spectatoruluipentru a stabili corect ierarhiile valorice!

3333

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

3333TRIBUNA • NR. 127 • 16-31 decembrie 2007

Lucian Maier

M de la Moarte, Metaforã, Mitfilm

3344

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

3344 TRIBUNA • NR. 127 • 16-31 decembrie 2007

Între anii 1972-1975 Pasolini þinea o cronicãliterarã în „Il Tempo”, unde îºi confruntaobsesiile cu cele ale scriitorilor prezentaþi

(Moravia, Sciascia, Marquez, Celine, Flaubert etc.).Ce propunea Pasolini? Un fel de enciclopedieliterarã, un jurnal intelectual. Descriindu-i pe alþii,se descria pe sine. Ce cãuta în lecturi? Sã vadã cumse scrie cât mai bine (regizorul a conceput poezii,eseuri, teatru, scenarii) ºi sã-ºi regãseascã temelepreferate (ura împotriva burgheziei, întoarcerea lalumea þãranilor, homosexualitatea etc.). Munca decritic sã fi fost mãrturia unei frustrãri?

L-am mai prezentat pe Pasolini tot în aceastãrubricã. Filmele sale au devenit celebre(Decameronul, Medeea, Mama Roma, Cocina,Accatone, Povestiri din Canterbury etc.). În 1968 arealizat Teorema (interpreþi: Luigi Barbini, LauraBetti, Silvana Mangano, Terence Stamp, MassimoGirotti). În paralel cu filmãrile, scria carteaTeorema, care a apãrut ºi la noi în 2007, laPolirom, în traducerea Alexandrei-Maria Cheºcu.Cartea urmãreºte cronologia faptelor din film, însãconþine ºi pasaje poematice (de exemplu, capitolul„Ah, picioarele mele goale ce mergeþi...”).

Care sunt personajele din Teorema? Mama,tatãl, fiul, fiica, bona, vizitatorul ºi mesagerul.Pasolini construieºte o parabolã creºtinã, acþionândîntr-un sens inedit: religia se opune extazului sexual,însã regizorul tocmai aici îºi plaseazã comparaþia(credinþa misticã – extazul sexual). Fascinaþiavizitatorului declanºeazã o energie care dezinhibã.Pasolini, ateu convins, îºi plaseazã parabolatransparentã în domeniul credinþei, pornind ºi de lafraza biblicã „ºi cuvântul s-a prefãcut în carne”.

Anunþat de un „mesager” (îngerul,Bunavestire...) vizitatorul bulverseazã cele cinci vieþi

ordonate. Un fel de Dumnezeu „trecãtor” (sauînger? profesor?) permite fiecãruia decoperireaadevãrului interior. Dupã plecarea lui se instaureazãpanica. Servitoarea se întoarce în satul natal ºirefuzã sã mãnânce, fiul picteazã vertiginos, ºtiind cãlucrãrile sale sunt mediocre, mama devinenimfomanã, fata are o depresie nervoasã, tatãlrenunþã la fabricã, la bogãþie, se dezbracã în garadin Milano ºi strãbate deºertul vulcanic.

Cu o luciditate de invidiat, Pasolini stãpâneºtefabula socialã în cele mai mici detalii, bãtându-ºi jocde religia catolicã. Muzica lui Ennio Morricone(plus „Recviem”-ul lui Mozart), accentelesuprarealiste, importanþa corpurilor filmate – toateelementele contribuie la supremaþia gradaþiei. Titlulare vreo legãturã cu Theos, care înseamnã zeu îngreacã?

La început e un prolog, apoi apare culoarea(adevãrata viaþã?) odatã cu apariþia frumosuluitânãr. Revelaþia adevãrului refulat zguduie moralaburghezã a acelei familii. Fiecare îºi realizeazãdorinþa, scoate din subconºtient umbre bizare.Pierderea lui Dumnezeu declanºeazã declinulfiecãrui personaj. Strigãtul final, inimitabil nuînseamnã o exteriorizare a frustrãrii?

Într-un univers plastic inedit, asistãm la oparadã carnalã. Uºile apar în prim-plan ºi închid orideschid secrete nebãnuite. Din când în când,acþiunea e stopatã de o imagine recurentã, obsesivã,care vine, de altfel, din final, ca o premoniþie, întresacru ºi terestru. Imaginea unificã ºi transmite oemoþie transcendentalã, unicã. Despre ce e vorba?Despre deºertul vulcanic, din care se ridicã nisipulîntr-un vãl ca un fum uºor, paralel cu deºertul, carevine spre noi într-o miºcare supranaturalã. Oimagine antologicã, de neuitat, la fel ca strigãtul

tatãlui gol, avansând în deºert. Un strigãt ca unsemnal de alarmã, ca o eliberare, ca o durere. Încartea Teorema Pasolini scrie: „Oricum, un lucru esigur: orice ar vrea sã însemne acest urlet al meu, edestinat sã dureze dincolo de orice posibil sfârºit”.

Apropo, un vecin de-al meu ºi-a înregistrat petelefonul portabil strigãtul soþiei lui, ca sã aibã oalarmã perfectã. Un strigãt cotidian, banal,angoasant, care n-are nimic din accentele metafiziceale strigãtului din Teorema. Pasolini a declarat cã înfilmul sãu existã o intruziune a metafizicului. Iaracum, în final, îmi amintesc de copilãrie. Deasuprapatului meu era o icoanã cu Adam ºi Eva. Mamamã ameninþa: „Dacã nu te rogi, Adam o sã-ºiscoatã frunza ºi va fi vai de tine!”. De fricã, mãrugam. Frumosul Adam n-a exercitat nicio fascinaþieasupra mea. În Teorema, însã, el ar fi fost rege.

Un urlet destinat sã durezeAlexandru Jurcan

colaþionãri

Este aproape superfluu sã mai scrii despre 4luni, 3 sãptãmâni ºi 2 zile, iar sã-l mai ºi lauzipoate pãrea de-a dreptul comic – pentru unii,

iritant – pentru alþii. Aproape mi-aº fi dorit cafilmul sã nu câºtige Palm d’Or la Cannes pentru avedea cum ar fi fost atunci receptat, mai ales depublicul ºi de critica autohtonã. E aproape amuzantfaptul cã mulþi, sau în orice caz nu puþini, ºi-auamintit dintr-o datã cã Mungiu a mai fãcut unlungmetraj, Occident parcã, ºi cã ºi ãla ar fi luat unpremiu pe undeva. Da, a câºtigat TrofeulTransilvania la întâia ediþie a TIFF-ului clujean, în2002, acordat de un juriu internaþional. Am prietenicare refuzã ºi acum sã vadã filmul din cauzasubiectului, de fapt mai mult din cauza vâlvei cares-a fãcut pe marginea unui film cu un asemneasubiect: avortul în vremuri de ciumã! Chiar medicicare au trãit acele vremuri pe pielea lor ºi le ajunge,sunt sãtui, nu vor neapãrat sã uite dar nu cred cãpot sã afle ceva nou de la scenaristul-regizorCristian Mungiu. ªi tocmai în acest punct, dinaceastã perspectivã poate fi înþeles atât talentulexcepþional al lui Mungiu cât ºi succesul neobiºnuital filmului, mai ales pe plan internaþional. Nici eunu am crezut în potenþialul unui asemenea subiect,în pofida faptului cã – nu de puþinã vreme – suntconvins cã nu existã subiect minor sau motiv, temã,dramã / tramã inabordabile. Poate m-a pãcãlit ºiOccident-ul (n-aº fi primul!), cu umorul lui „social”

(pe alocuri pe muchie de cuþit, e drept). Pentru cã,ºi aici este „miezul tare” al filmului, 4 luni, 3sãptãmâni ºi 2 zile nu este un film politic, nu esteo pledoarie pentru liberalizarea avortului nici ungest acuzator la adresa societãþii comuniste dinRomânia (sã nu uitãm cã avortul a fost interzis, ºimai este încã ºi în þãri care n-au mirosit niciodatãcomunismul – þãri occidentale, leagãne ºi modeleale democraþiei); dacã asta ar fi intenþionat CristianMungiu (ºi, mai grav, ar fi ºi realizat), filmul eraratat din start. Perspectiva strict, rigid politicã ceamai proastã abordare posibilã, care însã nu poateveni decât din partea unor inºi tendenþioºi sauignoranþi într-ale artei cinematografice. De ce aimpresionat Mungiu? Pentru cã filmul esteconvingãtor prin realismul frust, prin tipologiile,caracterele pe care le propune (ºi impune!). AtâtAnamaria Marinca (Otilia, prietena „victimei”, aGãbiþei) – despre a cãrei interpretare s-a vorbit /scris la superlativ –, cât ºi Laura Vasiliu (Gãbiþa, ceacare este însãrcinatã) ºi Vlad Ivanov (Bebe, insulcare face avortul) sunt perfecþi în rol, iar personajelesunt mai mult decât plauzibile, sunt universale:Otilia – prietena voluntarã, cea care oferã din plin,pânã la sacrificiul de sine; Gãbiþa – prietena careºtie, intinctiv, doar sã primeascã, de o candoare, oinocenþã ºi o inconºtienþã nãucitoare, de care nupoþi decât sã te cruceºti; Bebe – adaptatul perfect,lipsit de scrupule, „monstrul nonºalant”. Bebe este

probabil cel mai complex personaj din tot filmul.Sã ne amintim de Vera Drake (eroina lui MikeLeigh din filmul omonim), care era un „monstruangelic”: ea nu fãcea avorturi pentru bani, ci pentrua ajuta, nu avea conºtiinþa culpei, dar a ajuns sãucidã tot din cauza unor interdicþii sociale. NiciBebe nu are conºtiinþa culpei, dar din cu totul altemotive: nu fiindcã nu ºtie, nu înþelege cã ceea ceface el este o crimã, este ceva rãu, ci pentru cãtrateazã toatã situaþia ca pe o afacere care implicãanumite riscuri dar ºi unele mici avantaje colaterale(vezi partida de sex cu Otilia). Toate acestepersonaje sunt puse în situaþii ºi într-un mediuverosimile, „întâmplãtor” România comunistã aanilor ’80. Cristian Mungiu nu ignorã acest fapt,dar – cum am spus – nu aceasta este miza filmuluisãu, ci o dramã universal valabilã. Ieºind din salã,eu unul cel puþin nu acel trecut – prezentulfilmului, în care am trãi ºi eu – l-am „problematizat”, ci prezentul.

Ioan-Pavel Azap

Forºpan

Pier Paolo Pasolini

Cristian Mungiu

3355

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

3355TRIBUNA • NR. 127 • 16-31 decembrie 2007

În anul 1945 lumea întreagã ieºea, terifiatã ºiîmpuþinatã, dintr-un lung ºi uluitor rãzboimondial. Milioanele de morþi încã nenumãraþi,

oraºele afundate în cavernele lãsate debombardamente duceau culpa colectivã cãtreinsuportabilitate. Singurãtatea rãscolea teribil iarbucuria unei pãci mondiale era înnãbuºitã de ograndioasã neputinþã. Lecþia istoriei era unateribilã. Cinematograful era chemat sã facã ceva,sã spunã acele poveºti de care individul aveanevoie ca spectacol de cinema ºi nu ca spectacolal vieþii. Viaþa, aºa cum se prezenta ea, trebuiauitatã. Dintre toate artele doar cinematografulbeneficia în acei ani de o splendidã facilitate de apãtrunde repede ºi decisiv în inimile oamenilor.

Marile companii cinematografice americane auangajat sute de scenariºti, de scriitori, detehnicieni ai scrisului filmic având datoria de adescoperi acele lucrãri literare – romane, povestiri,piese de teatru – sau acele idei de aur care sãrefacã demnitatea pierdutã a omului. Ce seîntâmplase în toþi acei ani de rãzboi trebuiadegrabã uitat iar comediile, feeriile, filmelepozitive trebuiau urgent descoperite.i

Poate ºi de aceea munca la scenariul filmuluidespre care vom vorbi a fost intensã. S-a lucratmai multe luni cu mai multe echipe de scriitoriii,structura acestuia îmbrãcând rând pe rând maimulte varianteiii. Regia a fost încredinþatã luiFrank Capra, pregãtirea filmului durând ojumãtate de an, filmãrile întinzându-se pe durataa patru luni, între 15 aprilie ºi 27 iulie 1946.

Povestea filmului It’s a Wonderful Life esteurmãtoarea. În ajunul Crãciunului George Baileyse hotãreºte sã moarã. De aceea îngerul sãuprotector trebuie sã-l salveze, „misiune”încredinþatã lui Clarence Odboy, un înger demâna a doua. Odboy nu are aripi de 200 de ani.Pentru a intra în normalitate, adicã pentru a primio pereche de aripi, este trimis sã-l salveze peGeorge Bailey. Dar trebuie pregãtit, sarcinã cecade pe umerii îngerilor Joseph ºi Franklin care-ivor povesti lui Odboy – ºi prin aceasta ºi nouã,celor care vedem filmul – întreaga viaþã a luiBailey, din momentul naºterii pânã în aceanefastã zi a Crãciunului. În mod surprinzãtoriv,întreg filmul este traversat de flash-back-uri încare vedem naºterea lui George, modul în careacesta, salvându-l de la înec pe fratele lui dinapele îngheþate ale unui lac, îºi pierde auzul la oureche, cum viseazã sã plece din orãºelul sãu,Bedford Falls, pentru a vedea întreaga lume ºicum acest vis, crescând, nu se poate împlini. Tatãlsãu are o bancã de credit, Bailey Building & LoanAssociation, iar aceasta trebuie condusã deGeorge deoarece fratele lui a plecat la studii ºi,pânã se întoarce, cineva trebuie sã aibã grijã deafacere. Dar timpul trece, George se cãsãtoreºte,apar copiii ºi începe rãzboiul. Falimentul bãncii îlduce pe George la disperare. Hotãrãºte sã sesinucidã aruncându-se de pe pod în apeleînvolburate ale unui râu. Acum intervine îngerul.Acesta sare în apã înaintea lui Bailey pentru camai apoi sã strige dupã ajutor. George sare larândul lui de pe pod ºi, dintr-o victimã sigurã,devine salvator. Dupã ce ani de zile a construitcase pe credit pentru oamenii simpli, George

Bailey salveazã acum un înger, ºi îºi salveazãastfel propria viaþã. Dar George se lasã greuconvins cã Odboy este un înger. „Dacã eºti unînger salvator, plãteºte-mi tu datoriile”, îi va spuneîngerului. Dar Odboy nu poate sã facã acestlucru. George izbucneºte: „Mai bine nu m-aº finãscut!” Îngerul zâmbeºte: „Asta se poaterezolva!”.

Practic filmul acum începe. Dupã mai bine deo orã ºi jumãtate abia acum se întâmplã cuadevãrat ceva. ªi ce se întâmplã este neobiºnuit.Oraºul Bedford Fall a dispãrut. În locul lui seîntinde insalubrul oraº Pottersville. Prin urmare,tot ce au construit de-a lungul vieþii George ºitatãl sãu nu mai existã. Nu mai existã nici familialui, nici copiii, nici prietenii. Nenãscându-se, unom face ca multe lucruri, fapte ºi oameni sã nuexiste. În Pottersville nimeni nu-l recunoaºte peGeorge iar disperarea devine insuportabilã. Maibine sã fii dator la bancã, mai bine sã facipuºcãrie decât sã fii un nimeni. Îngerul îl ascultã.Se pare cã ºi asta se poate rezolva. Bedford Fallapare din nou. Acasã îl aºteaptã familia ºiprietenii îngrijoraþi de dispariþia lui. Printr-o chetãcomunã datoria la bancã este achitatã de toþiaceia care au fost ajutaþi de firma lui GeorgeBailey. Bucuria revederii este maximã. NoapteaCrãciunului poate sã înceapã.

James Stewart este George Bailey. Frank Capral-a distribuit înfruntând opoziþia producãtorilor dela RKO. Aceºtia l-ar fi vrut pe Cary Grant sauchiar pe Garry Cooper. Capra cunoºteaperformanþele lui Stewart, mai ales cele de peBroadway. Cu siguranþã cã George Bailey trebuiasã fie întruchipat de James Stewart.

Regizor de situaþii ºi mai ales creator de prim-planuri, Capra credea în multiplele posibilitãþi aleactorului. ªtia cã Stewart era unul dintre puþiniiactori care putea sã treacã cu uºurinþã de ladramã la comedie, iar povestea din It’s aWonderful Life cerea acest lucru cu prisosinþã. ªiCapra a avut dreptate. Existã trei secvenþe demagistralã interpretare actoriceascã (amintind deºcoala lui Stanislawski) asupra cãrora aº dori sãmã opresc.

Înainte de a dori sã se sinucidã, George beacâteva pahare la un bar din orãºel. Ochii îi suntdilataþi iar întreaga luminã a feþei este estompatãde o cruntã deznãdejde. Cere implorare de laDumnezeu: „ªtiu cã nu cred în tine, Doamne, darajutã-mã!” κi duce mâna uºor la gurã ca ºi cumar muºca din ea ºi atunci ochii aproape îiîncremenesc în gol. ªtie ce are de fãcut. Esteultima soluþie. Se va sinucide.

Al doilea moment îl constituie secvenþele cândrealizeazã cã George Bailey nu existã, cã BedfordFall nu existã ºi cã tot ce a trãit el cândva nu vaexista niciodatã. De data aceasta încremenirea ºidilatarea interpretãrii la nivelul prim-planurilorsunt înlocuite de uluialã ºi apoi de o haoticãdisperare. Ochii lui Stewart joacã nu hotãrâreaunui om care va muri, ci a unuia care nici mãcarnu a trãit. Care pur ºi simplu nu existã. Cruceafratelui sãu din cimitir aratã clar cã acesta a muritîn copilãrie, înecat. ªi atunci deznãdejdea este unacumplitã iar durerea ne-existenþei capãtã proporþiiascetice.

Al treilea moment îl reprezintã finalulfilmului. George Bailey este redat timpului sãu,familiei, prietenilor. Este noaptea de Crãciun iarmiracolul Crãciunului este tocmai aceastãconstatare: viaþa trebuie trãitã ca un dar, înfiecare clipã de la naºtere pânã la moarte. Omul,în unicitatea lui, este de neînlocuit. În mijloculbucuriei generale Bailey va constata cã þine înmânã o carte. O carte dãruitã de îngerul Odboy:Tom Sawyer. O deschide. Pe prima paginã este odedicaþie: „Niciun om nu este pierdut dacã areprieteni. Mulþumesc de aripi!”.

Puþine filme ale cinematografului universalsunt fãcute pentru a celebra viaþa, pentru a tebucura cã exiºti ºi cã ai dreptul – ºi acesta poatefi un mare privilegiu – de a-i cunoaºte pe cei careîþi sunt contemporani, împreunã cu care îþiîmparþi viaþa, te bucuri de ea ca de o minune.Datoria ta este de a dãrui compasiune ºi fericirecelor din jurul tãu.

Viaþa este minunatã este unul din acele rarefilme care ar trebui sã existe în toate farmaciilelumii pentru a fi împãrþite oamenilor bolnavi desingurãtate, bolnavi de disperare, acelor sufleterãtãcite care cred cã o viaþã în plus sau în minusnu înseamnã nimic ºi cã destinul þine de unhazard absurd în faþa cãruia suntem cu toþiiabsolut netrebuincioºi ºi neputincioºi.

52. Miracolul Crãciunului sauIt’s a Wonderful Life

Marius ªopterean

1001 de filme ºi nopþi

„concentrat de sens” clipei – iar petele de culoareanterior fragmentate se aglutineazã în mase tot maidense, conferind un neaºteptat grafism imaginiicreate. O anume vibraþie tragicã îºi face simþitãprezenþa în pânzele artistului mãrturisind desprejertfã ºi creaþie, despre iubire ºi limitã în destinulcreatorului de artã, dând consistenþã sporitã ºi otulburãtoare aurã ritualicã actului artistic. Erudiþiaplasticã, experienþa artisticã ºi de viaþã se citesc îneleganþa ºi libertatea comportamentului pictural,dezvoltat în imediata vecinãtate a gestualismuluiliric abstract. Traiectul pensulaþiei, deloc strãin despiritului zen al artei tradiþionale extrem-orientale –transcrie miºcarea ca latenþã, facilitând ºansa unorposibile desfãºurãri, practic nelimitate, direcþionateºi structurate, însã, de infra-reþele compoziþionalearmonice, mizând pe secþiunea de aur.

Deloc receptiv la mode, dar resimþind cuacuitate variile seisme acuzate de evoluþia arteicontemporane, Viorel Nimigeanu dezvoltã în celemai inspirate din lucrãrile sale, o picturã„originalã”, de mare forþã de iradiere, profundmuzicalã în esenþa sa inefabilã având mereu însubtext structuri plastice paradoxale marcate de ovizibilã spontaneitate ºi directeþe a gestului pictural.

Mereu tentat de prospectarea limitelor, pictorulnu promite nici pe departe a se instala confortabilîntr-o „formulã de succes”, ci, acceptând pariulvocaþional cu sine ºi cu publicul sãu, în final cuarta, ni se dezvãluie, ºi astãzi, la fel de deschis cãtrezãrile incomode ale veºnicului experiment.

Viorel Nimigeanu lagaleria UBB - AudiMax(urmare din pagina 36)

Oexpoziþie retrospectivã marcheazã, în egalãmãsurã, atât un capãt de drum, cât ºi unnou început. Deschisã în prezenþa ºi prin

directa implicare a Preºedintelui ColegiuluiAcademic al Universitãþii Babeº-Bolyai, AndreiMarga, galeria de artã AAUDDII MMAAX reprezintã onecesarã fereastrã deschisã spre dimensiuneaculturalã a noii construcþii europene, o generoasãiniþiativã vizând excelenþa instituþiei de învãþãmântclujene, a centrului artistic din prestigioasa capitalãculturalã transilvanã. Prezenþa pictorului ViorelNimigeanu pe simezele galeriei,, cu aceastã restrânsãexpoziþie retrospectivã, impune câteva succinte(re)evaluãri.

V. Nimigeanu ajunge foarte curând la o sintezãpicturalã proprie, determinatã în esenþã depredilecþia sa pentru peisaj – domeniu în care îºiasumã în cheie proprie lecþia tradiþiei picturiieuropene ºi româneºti moderne –, atracþieaccentuatã de o adevãratã „fascinaþie a norduluitransilvan”. Catalogat în pripã ca bard al poezieivitaliste generate de acest tip de peisaj, aparentferm ancorat stilistic într-un figurativ de sorgintepost-impresionistã, cu viscerale inserþii neo-expresioniste, artistului i-au fost iniþial subevaluatetocmai acele elemente contradictorii ale artei salepicturale care dãdeau seama de tensiuni ºicombustii interioare – de firea sa revoltatã ºiimprevizibilã, mereu sfâºiatã între ireconciliabileextreme.

Absorbit de provocarea toposuluimaramureºean, iradiind încã vii energii arhaice,Nimigeanu picteazã – am spune, în transã extaticã –sondându-ºi adânc ºi lucid propriul eu emoþional ºiîmblânzind geniul locului graþie unei credinþenestrãmutate în capacitatea naturii – inclusiv anaturii umane – de a deveni oglindã/receptacolfrumuseþii divine. Astfel, artistul îºi construieºteopera concentrându-ºi eforturile cãtre spiritualizareamateriei picturale, condus prin labirint de meditaþiaasupra acestor zone saturate de spiritualitatecreºtinã care îl îndeamnã sã-ºi apropie temeinictainele icoanei ºi ale frescei de tradiþie bizantinã –meºteºug pe care nu-l va pãrãsi niciodatã ºi care-i vastrãlumina din interior cãutãrile.

Din aceastã perspectivã, pictura de ºevalet a luiViorel Nimigeanu, ne apare ca fiind pandantulfaustic al unui spirit religios în esenþã, de certãvocaþie demiurgicã, condamnat însã la a-ºi punetoate întrebãrile existenþiale cu penelul în mânã,alãturând rigorilor ºi kenozei - în accepþia golirii desine, asumate în pictura religioasã - avatarurile ºiprea-plinul unui „eu” în perpetuã expansiune.

Pictura sa, ajunsã la punctul de maximãfierbere, þâºneºte, îºi face loc cãtre suprafaþa pânzei,spre privitor, prin succesive straturi de culoare,având de trecut cumplite „vãmi” ce ordoneazã ºistructureazã avalanºa de tuºe febrile cãutând sãaproximeze absolutul unei stãri de graþie. Materiapicturalã îºi pierde treptat densitatea specificã,primind o nouã vibraþie, pãrând cã nu mai reflectãlumina ci o emanã modulat, dinspre înãuntrul ei.Figurativul îºi revendicã hegemonia, iar pictorul –

prolific, mereu în tranºee – se luptã la baionetã, peviaþã ºi pe moarte cu abstracþia purã. Formele ºiculorile tind, când sã se autonomizeze cu violenþã,când sã se plieze pe geografia/geometria conferitãde artist obiectului reprezentãrii. Faþã în faþã cu cusubiectul sãu, V. Nimigeanu provoacã datelerealitãþii sã-i încredinþeze/dezvãluie elementeleconsonante propriei sale stãri interioare, traseele deculoare lãsate de penel pe pânzã instituindu-seconsecuent ca „urme însângerate” ale confruntãrii.Ductul tensionat al liniei ºi vibraþia intensã amateriei picturale condenseazã un quantumenergetic-dinamic furibund, susþinut de amplesonoritãþi cromatice – miºcarea ºi sunetul fiinddeopotrivã miraculos convertite iconic. Spaþiulplastic însuºi reitereazã arealul în care se înfruntãdezlãnþuite stihiile din sãptãmâna Facerii pentru azãmisli armonia, ºi asta pentru cã artistul ViorelNimigeanu se revendicã din acea stirpe rarã a celorcare au vãzut idei ...

Ciclul Pentagonul sacru – templu românesc –face ca locul templului sã devinã templul locului,iar locul, în esenþã, nu mai are o conotaþie spaþialãci devine efigie a unui mod de a simþi ºi a trãiautohton, proiectat în etern. Limbajul plastic alpictorului transgreseazã o perioadã de ascezã ºi dedecantare, figurativul retrãgându-se în sine pânã la adeveni simbol, în aºteptarea unor energiiizbãvitoare care sã-l repunã în drepturi.

Ciclul de Balerine desferecã uºi ce pãreau, pânãmai ieri, închise ºi odatã cu el imaginea picturalãcâºtigã în dramatism ºi intensitate. Conflictulinterior conþinut, departe de a se fi atenuat, aparedin nou, insurgent; gama coloristicã se restrângedrastic, vastele þesãturi de armonii cromatice întonuri delicate, minore cedeazã locul contrastelormaximale, sonore. Linia evolueazã cãtre cea ascrierii ideografice în efortul de a smulge un

3366

Black Pantone vviolet

Black Pantone vviolet

plasticaflashCluj-Kolozsvar-Klausenburg Album istoricLucrare de colecþie oferitã de editura Tribuna 2

editorialGeorge Jiglãu Alegerile europene, un eºec al clasei politice 3

carteaValentin Derevlean Moralismul în postmodernitate: o problemã "licenþioasã" 4Octavian Soviany Ianuº nu mai danseazã! 4Elena Abrudan Romanul unui jurnalist 5

ordinea din ziIon Pop Cine ºi ce ne mai aduce cartea 6

imprimaturOvidiu Pecican Dificultatea împrospãtãrii privirii 7

telecarnetGheorghe Grigurcu O mentalitate secularizantã 8

sare-n ochiLaszlo Alexandru "O formã a exagerãrii" 9

eseuMarius Nenciulescu Vagabondul în faþa marelui oraº 10

Investigaþii masonice transilvaneClujul în istoria masoneriei moderneTudor Sãlãgean 13Virgil ªtefan Niþulescu Obiectele masonice din muzeele RomânieiUn patrimoniu necunoscut 15Daniela Comºa ºi Tudor Sãlãgean Alexandru Vaida Voevod ºi francmasoneria 16Cristina Anisescu Stereotipuri ºi erori de atribuire privitoare la francmasonerie în documentele securitãþii 18

puncte de vedereVirgil Stanciu Unde ne sunt shakespeareologii? 20

interviude vorbã cu Vitalie Ciobanu, preºedinte PEN ClubMoldova Despre libertatea presei în Basarabia 21

rezonanþeMarius Jucan Susan Sontag ºi de-familiarizarea suferinþei 22

religie teologie socialãRadu Preda Ortodoxia: noul limes al Europei 24

atitudiniOvidiu Pecican Victime colaterale 24

dezbateri & idei Sergiu Gherghina Europa minoritãþilor 25

corecþiiSorin Nemeti Teohari Antonescu ºi Dacia arianã 26

de la lume adunateMonica Gheþ O, sole mio! 27

scrisori cãtre preºedinteRadu Þuculescu Scrisoarea a douãzeci ºi doua 27

epiderma de bazaltMihai Dragolea Concurs în ceaþã, lecturi ºi o ironie pedepsitã 28

zapp-mediaAdrian Þion Weekend cu Freddie Mercury 28

ferestreHoria Bãdescu Misterul 29

rememberTudor Ionescu Un cartier puþin frecventatr 29

teatruClaudiu Groza Scene româneºti, scene europene (II) 30Alexandru Jurcan Arad ºi omul-spectacol 31Adrian Þion O sutã de "cereri în cãsãtorie" 31

muzicaFrancisc László Leverkühn ºi Hannenheim 32

filmLucian Maier M de la Moarte, Metaforã, Mit 33Lucian Maier Vampirul decãzut 33

colaþionãriAlexandru Jurcan Un urlet destinat sã dureze 34

Ioan-Pavel Azap Forºpan 34

1001 de filme ºi nopþiMarius ªopterean 52. Miracolul Crãciunului sau It's a Wonderful Life 35

plasticaLivius George Ilea Viorel Nimigeanu la galeria UBB - Audi Max 36

sumar

ABONAMENTE: Cu ridicare de la redacþie: 90.000 lei, 9 lei – trimestru, 180.000 lei, 18 lei – semestru, 360.000 lei, 36 lei – un an

Cu expediere la domiciliu: 144.000 lei, 14,4 lei – trimestru, 288.000 lei, 28,8 lei – semestru, 576.000 lei, 57,6 lei – un an. Persoanele

interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã o expedieze

prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Cititorii din strãinãtate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A. cu sediul în Piaþa Presei Libere nr. 1, Corp B, Sector 1, Bucureºti, România,

la P.O. Box 33-57, la fax 0040-21-318.70.02 sau email [email protected]; [email protected] sau on-line la adresa www. rodipet.ro.

Tipar executat la Imprimeria AArdealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

Viorel Nimigeanu la galeriaUBB - Audi Max

Livius George Ilea

(continuare în pagina 35)