Biotehnologii pentru epurarea avansata a apelor uzate menajere

Student : Voicu DanielaFacultatea: Ingineria Sistemelor BiotehniceGrupa: 743Cuprins

1. Epurarea Avansata Generalitati

2. Microorganisme implicate in epurarea avansata

3. Tipuri de utilaje utilizate si tehnologii folosite

4. Descrierea proceselor

5. Concluzii

6. Bibliografie

1. Epurarea Avansata GeneralitatiProcedeele clasice de epurare nu sunt capabile s elimine i anumite categorii de substane impurificatoare, numite rezistente sau refractare, cu efecte negative, n primul rnd asupra sntii omului (boli hidrice, mbolnviri neinfecioase). Epurarea mecanic i biologic are ca rezultat final eliminarea, n prima treapt, a substanelor solide decantabile i a uleiurilor care floteaz, iar n a doua treapt, cea biologic, eliminarea, n mare msur a substanelor organice dizolvate i n suspensie.

Epurarea avansataa apelor uzate se defineste prin ansamblul operatiilor suplimentare, ce urmeaza epurarii conventionale secundare, avnd drept scop eliminarea substantelor n suspensie si dizolvate ramase n apa dupa parcurgerea etapelor clasice. n efluentul deversat din treapta biologica secundara se mai gasesc:

a) suspensii solideb) substante organice rezistente la metabolismul microbian - nebiodegradabilec) compusi toxici sau cancerigenid) ionii unor substante anorganice cum ar fi cei de calciu, potasiu, nitrati, fosfati, sulfati, cloruri etc.e) un numar nedefinit de compusi organici sintetici

Epurarea avansatacuprinde procesele si tehnologiile destinate sa asigure grade ridicate de epurare imposibil de realizat prin metode clasice si/sau destinate ndepartarii unor poluanti n treptele fizica si biologica.

Dupa 1970 au aparut preocupari pentru eliminarea n special a compusilor pe baza de azot si fosfor. Treapta biologica reuseste sa elimine maximum 25- 40% din azotul total. Aceste elemente si compusii lor au efecte dezastruoase asupra mediului prin accelerarea procesului de eutrofizare a bazinelor de apa. Ele sunt elemente nutritive care favorizeaza dezvoltarea algelor, dar sunt esentiale pentru formarea si dezvoltarea namolului activ n epurarea biologica. Pe de alta parte, amoniul are efecte dezastruoase asupra concentratiei de oxigen dizolvat din apele receptoare si este toxic pentru pesti.

Astazi epurarea avansata a apelor uzate este obligatorie, fiind impusa de necesitatea mentinerii echilibrului ecologic. Impactul statiilor de epurare asupra mediului trebuie analizat att din punctul de vedere al urmarilor ce apar la deversarea produsilor de carbon ct si la modificarile ce pot interveni n emisar ca urmare a compusilor pe baza de azot si fosfor. Totodata, trebuie analizat si efectul altor compusi, de exemplu cei toxici, care sunt deversati accidental sau dirijat n apele naturale.Epurarea avansata se introduce n tehnologia de tratare atunci cnd este necesar sa se obtina o apa de calitate superioara, imposibil de realizat prin procedeele secundare biologice, pentru protectia mediului nconjurator, evitarea eutrofizarii pe cursul natural n aval de punctul de descarcare, n scopul reutilizarii apei epurate sau atunci cnd emisarul este utilizat ca sursa de alimentare a unor localitati. 2. Microorganisme implicate in proces

n apele uzate menajere una dintre problemele majore este faptul ca rapoartele N:C si P:C pentru majoritatea compusilor organici din apa uzata sunt mult mai mari dect cele necesare bacteriilor heterotrofe, astfel nct compusii de N si P anorganici si organici se regasesc n efluent. De aceea, procesele pentru ndepartarea N si P se aplica n principal apelor uzate menajere. n apele uzate industriale aceste rapoarte sunt mici, de multe ori fiind necesara adaugarea suplimentara de azot si fosfor.

Bacteriile Aeromonas

Aeromonas hydrophila este o bacterie Gram-negativa heterotrofa , gsita n special n zonele cu un climat cald . Aceasta bacterie poate fi gsita n ap dulce sau srat . Ea poate supravieui n medii aerobe i anaerobe , i poate digera materiale cum ar fi gelatina i hemoglobina . Este cea mai bine cunoscuta dintre speciile de Aeromonas . Este rezistenta la majoritatea antibioticelor comune i temperaturi sczute. Bacteriile Aeromonas (facultativ anaerobe) sunt folosite pentru indeprtarea fosforului prin acumulare n biomas activ - prin alternarea condiiilor anaerobe cu cele aerobe.

Acinetobacter si Moraxella

Este un gen de bacterii gram-negative aparinnd clasei mai largi a Gammaproteobacteria . Speciile de Acinetobacter nu sunt motile i - oxidaza negativ. Sunt organisme din sol importante , deoarece contribuie la mineralizarea acestuia. Speciile de Acinetobacter sunt o surs de infecie in cazul pacienilor din spitale , n special speciile Acinetobacter baumannii . Numele acestui gen de bacterii provine din limba greac i se refer la proprietatea reprezentanilor si de a nu prezenta motilitate ( akineto- = fr micare).La examenul microscopic, bacteriile se prezint sub form de cocobacili dispui de obicei cte doi (n diplo-). Dispunerea n diplo- poate cauza confuzia cu reprezentani ai genului Neisseria. n urma coloraiei Gram, se coloreaz n rou-roz (Gram-negativ). Pe parcursul coloraiei Gram, poate aprea o oarecare rezisten la decolorare (etap a coloraiei) ceea ce ar conferi bacteriilor aspectul unor cocobacili Gram-pozitivi (colorai n mov) sau Gram-intermediari. Majoritatea speciilor de Acinetobacter nu dispun de mijloace enzimatice de metabolizare a glucozei din mediu, sunt oxidazo-negative i nu hidrolizeaz esculina.Moraxella este un gen de bacterii gram- negative din familia Moraxellaceae . Este numit dup oftalmologul elveian Victor Morax . Organismele se prezinta sub forma de tije scurte, coccobacilli sau, ca n cazul Moraxella catarrhalis , diplococci n morfologie , cu proprietati de oxidare pozitiv i catalaza - pozitive . Moraxella catarrhalis este cea mai importante specie din punct de vedere clinic n cadrul acestui gen.Aceste bacterii sunt folosite de asemenea in indeprtarea fosforului prin acumulare n biomas activ - prin alternarea condiiilor anaerobe cu cele aerobe.

Bacterii nitrificatoare

Bacteriile nitrificatoaresuntbacteriichimioautotrofe sau chimiolitotrofe care triesc consumndcompuianorganici aiazotului. Ele trasforma amoniacul (NH3) in acid azotos (NHO2) si pe acesta in acid azotic (NHO3).Din aceasta categorie fac parte nitritbacteriile, care traiesc in natura in prezenta altor bacterii saprofite, ce descompun substantele organice din cadavre punand in libertate NH3si nitratbacteriile (ex: Nitrobacter, Azotobacter)

Aceste bacterii sunt complet inofensive pentru mediul acvatic ct i pentru om, ele existind n aer, sol i ap. n fiecare pumn de pmnt se afl cteva miliarde de astfel de bacterii. Denumirile bacteriilor nitrificatoare cele mai ntalnite in acvacultur sunt Nitrosomonas i Nitrobacter. n procesul de Nitrificare ele vor extrage energia chimica existent n compuii azotului i i vor transforma n nitrii i apoi n nitrai. n acest fel toxicitatea mare a amoniului sau a amoniacului transformat n compui mai putin toxici poate fi controlat i redus pn la valori de confort n sistemele de cultur. Aceste bacterii au ns nevoie de suprafete extrem de mari de crestere ele dezvoltndu-se i coloniznd spaiile sub forma unui film ce se depune pe suprafete de contact dintre mediile solide i ap. n mediul acvatic natural ele colonizeaz substratul de suport (nisip, pietri, nmol)al lacurilor, iazurilor, rurilor, etc.Datorita acestor proprietati, bacteriile denitrificatoare sunt folosite pentru indepartarea biologica a azotului din apele uzateAnammoxBacteriile care efectueaz procesul de Anammox (ANaerobicAMMoniumOXidation ) aparin increngaturii bacteriene Planctomycetes. n prezent , au fost descoperite cinci genuri anammox: Brocadia , Kuenenia , Anammoxoglobus , Jettenia ( specii de ap dulce ) , i Scalindua ( specii marine ). Bacteriile anammox sunt caracterizate prin mai multe proprieti remarcabile : posed in interiorul citoplasmei (locul de catabolism) un compartiment legat prin intermediul membranei.Mai mult , membranele acestor bacterii constau n principal din lipide ladderane pn acum unice n biologie . O caracteristic remarcabil a acestui microorganismului este rata de cretere extrem de lent . Timpul de dublare este cuprins intre 7 si 22 zile. Bacteriile anammox transforma substraturile la concentraii foarte mici . Cu alte cuvinte ,au o afinitate foarte mare pentru substraturi de amoniu i nitrit ( interval sub- micromolar )S-a determinat initial faptul ca procesul anammox are loc numai la 20 C la 43 C , dar recent a fost observat la temperaturi de la 36 C la 52 C n izvoarele termale i chiar de la 60 C la 85 C.

3. Tipuri de utilaje si tehnologii folosite

Pentru alegerea procedeelor si a tehnologiei n ansamblu trebuie avute n vedere:

a) capacitatea de autoepurare a cursului natural n care se face descarcarea efluentilor

b) costurile de tratare a apelor n scopul potabilizarii pentru cazul captarilor amplasate n aval de punctul de descarcare a efluentilor

c) costurile constructiilor si instalatiilor aferente tehnologiei propuse

d) costurile de exploatare si control a calitatii efluentilor deversati

e) necesarul de energie pentru functionarea instalatiilor si echipamentelor aferente tehnologiei propuse

Tehnologii de epurare avansat:

1. ndeprtarea azotului prin procedeul cu biomas n suspensie - prin alternarea condiiiloranaerobe, anoxe, aerobe

2. ndeprtarea fosforului prin acumulare n biomas activ - prin alternarea condiiiloranaerobe cu cele aerobe

3. ndeprtarea fosforului prin adsorbie (reinere pe zeolii sintetici) i prin precipitare

1. ndeprtarea azotului prin procedeul cu biomas n suspensie - prin alternarea condiiilor anaerobe, anoxe, aerobe

Se foloseste o instalaie biologic cu nmol activ, cu bioreactor multifazat, n care se realizeaza o alternan a fazelor anaerob - anox -aerob.Schema de flux tehnologic aplicat n cadrul instalaiei de epurare avansat n sistem multifazat prevede un sistem de epurare biologic cu nmol activ, fr surs suplimentar de carbon, n care se realizeaz o alternan a condiiilor anaerobe, anoxe, aerobe (fig. 1).

Fig. 1. Schema de flux tehnologic a instalaiei experimentale

Instalaia compact de acest tip prezint o serie de avantaje, aa cum se specific n literatura de specialitate i anume:

- asigur ndeprtarea concomitent a substanelor organice, a azotului i a fosforului;- se elimin adaosul unei surse suplimentare de carbon pentru realizarea procesului dedenitrificare;- se reduce volumul de nmol cu circa 15%;- se reduce consumul de energie cu circa 30%.

Experimentrile in cazul acestei instalatii s-au efectuat la debite de 0,5 l/s. Eficiena medie de ndeprtare a azotului realizat n instalaia cu nmol activ n perioada experimental a fost de cca. 50% la azot amoniacal i 63% la azot total. n vederea meninerii sub control a proceselor de nitrificare-denitrificare este necesar automatizarea instalaiilor de epurare. Instalaiile clasice de epurare pot fi adaptate i completate n vederea asigurrii parametrilor optimi necesari desfurrii proceselor de nitrificare -denitrificare i de ndeprtare a fosforului.

2. ndeprtarea fosforului prin acumulare n biomas activ - prin alternarea condiiilor anaerobe cu cele aerobe

Fosforul poate fi ndeprtat n timpul proceselor de epurare biologic prin acumulare n biomas activ. Aceasta se realizeaz fie prin precipitarea fosforului anorganic (precipitareextracelular) n condiii speciale de mediu, fie prin acumularea fosforului chiar de ctremicroorganisme, ca o rezerv intracelular. Pentru obinerea eliminrii biologice a fosfailor este necesar alternarea condiiilor anaerobe cu cele aerobe.

n faza anaerob acidogen, bacteriile Aeromonas (facultativ anaerobe) folosesc carbonul organic existent n apa uzat pentru a produce acetat. Prezena n mediu a azotailor mpiedic activitatea acestor microorganisme, de aceea este necesar o denitrificare. Acetatul produs este refolosit de bacteriile din genul Acinetobacter/Moraxelle, fiind stocat sub form de PHB (polihidroxibutirat). Tehnologic, procesele de ndeprtare a fosforului se pot realiza n reactoare de tip secvenial anaerob - anox - aerob, unde se poate realiza i ndeprtarea azotului prin procesul de nitrificare - denitrificare.

3. ndeprtarea fosforului prin adsorbie (reinere pe zeolii sintetici) i prin precipitare

Din rezultatele obinute in urma unui studiu, s-a evideniat posibilitatea folosirii formelor cationice tip A i tip X pentru reinerea ionilor fosfat. n condiiile studiate, capacitatea de reinere a ionilor fosfat, pentru ambele tipuri structurale zeolitice, a variat n ordinea: Na-Ze < Ni-Ze < Ca-Ze < Cu-Ze. S-a evideniat faptul c zeoliii de tip X prezint o eficien crescut fa de cei NaA i c echilibrul de adsorbie se stabilete dup circa 2 ore.

Mecanismul de reinere a ionilor fosfat din soluii diluate are la baz reinerea lor ncavitile de adsorbie, pe cnd reinerea din soluii concentrate are la baz un mecanism complex. Metoda cea mai economic i cea mai simpl pentru ndeprtarea fosfailor din apele uzate se bazeaz pe precipitarea fosforului cu reactivi ce conin forme ionice de aluminiu, fier i calciu.Principiile de baz ale procedeelor tehnice conduc la eliminarea fosforului prin precipitare cu ajutorul Fe3+ (sub form de soluie de FeCl3), Al3+ (sub form de soluie de sulfat de aluminiu), Ca2+ (sub form de Ca (OH)2). Soluiile formate la pH de 6-7 pentru aluminiu (Al (OH)3 x H2O) respectiv 6-9 pentru fier (Fe(OH)3 x H2O) sunt greu solubile, floconoase i sedimenteaz bine.

Procesele de precipitare decurg destul de lent, timpii de reacie necesari pentru cei trei reactivi de precipitare necesit s fie fixai ntre 30 si 60 minute. Cantitile de reactivi de precipitare teoretic necesare se bazeaz pe conversia stoechiometric a PO-34

4. Descrierea proceselor

ndepartarea biologica a azotului din apele uzate

Apele uzate menajere contin azot sub forma organica, aproximativ 60%, si anorganica amoniu, aproximativ 40%. ndepartarea biologica a azotului din apele uzate se realizeaza secvential prin nitrificare si denitrificare. Nitrificarea consta n oxidarea amoniului n nitrit si apoi oxidarea nitritului n nitrat, de catre microorganisme autotrofe. Procesul poate avea loc n bazine cu suspensii sau cu biofilm. Cea mai utilizata metoda consta n realizarea nitrificarii n acelasi bazin n care se realizeaza si ndepartarea compusilor de carbon (sistem cu un singur namol), procedeul fiind similar procesului cu namol activ, fiind necesar un bazin de aerare, un decantor si un sistem de recirculare.

Doar daca exista pericolul unor substante toxice sau inhibitoare n apa uzata, pentru a proteja bacteriile nitrificatoare care sunt mai sensibile, se opteaza pentru trepte separate: una pentru ndepartarea compusilor de azot si alta pentru nitrificare (sistem cu 2 namoluri). Astfel, substantele toxice sunt ndepartate n prima treapta, odata cu compusii de carbon. Bacteriile nitrificatoare au viteza de crestere lenta si de aceea sistemele pentru nitrificare au un timp de retentie mai mare, att hidraulic ct si al suspensiei, dect cele pentru ndepartarea compusilor de carbon.Principalii parametri care influenteaza nitrificarea sunt concentratia de oxigen dizolvat si pH-ul.Bacteriile nitrificatoare sunt strict aerobe. Viteza de nitrificare creste odata cu concentratia oxigenului dizolvat pna la 3-4 mg O2/l, concentratia optima fiind de 2-3 mg O2/l.Valoarea pH-ului influenteaza cresterea bacteriilor nitrificatoare. Astfel, el trebuie mentinut la valori de 7,2 8, o scadere sub 5,5 sau o crestere peste 9 ducnd la scaderea dramatica a nitrificarii.Viteza de nitrificare depinde si de temperatura, valorile scazute ale acesteia afectnd negativ nitrificarea, intervalul optim fiind de 28-32 0C.Timpul de retentie a namolului trebuie sa fie mai mare de 4-6 zile, ceea ce asigura prezenta bacteriilor nitrificatoare adecvate si sanatoase.Ca inhibitori se amintesc prezenta substantelor toxice, metalelor si amoniului neionizat.n sistemele de nitrificare cu film biologic, cea mai mare parte a compusilor de carbon trebuie ndepartata nainte ca bacteriile nitrificatoare sa se stabileasca la nivelul biofilmului, altfel microorganismele responsabile de ndepartarea compusilor organici, avnd viteza mai mare de crestere fata de bacteriile nitrificatoare, vor domina biofilmul format.Denitrificarea biologica consta n reducerea nitratului pna la azot gaz n conditii anoxice, adica lipsite de oxigen molecular, dar n care exista nitriti si nitrati. Majoritatea microorganismelor denitrificatoare sunt heterotrofe facultativ aerobe si preiau oxigenul din nitrati si nitriti. Pe lnga acestea, exista si bacterii autotrofe, care utilizeaza H2 sau sulfatii ca acceptori de electron.Principalii parametri care influenteaza denitrificarea sunt: a) prezenta substratului organicb) concentratia de oxigen dizolvatc) pH-ul d) temperatura

Prezenta substratului organic este foarte importanta, un raport CCO: NO2 (NO3) de 3:1 fiind optim pentru denitrificare completa.O concentratie de oxigen dizolvat mai mare de 0,2 mg O2/l inhiba denitrificarea.Denitrificarea determina cresterea alcalinitatii, viteze mari de denitrificare fiind obtinute n intervalul 7-7,5.Att viteza de crestere a microorganismelor, ct si viteza de ndepartare a nitratilor sunt afectate de temperatura. Viteza de denitrificare creste odata cu cresterea temperaturii pna la 350C, iar sub 50C este foarte scazuta.Sistemul combinatnitrificare/denitrificaren treapta unica cu namol activ, elimina necesitatea sursei de carbon externe (reduce costurile) prezentnd urmatoarele avantaje: a) reduce necesarul de oxigen pentru ndepartarea materiei organice si realizarea nitrificariib) elimina necesarul de carbon organic suplimentar impus de procesul de denitrificarec) elimina decantoarele intermediare pentru recircularea namolului. Un astfel de sistem combinat conduce la eficienta de ndepartare a azotului total de 6080% si poate ajunge pna la 8595%.Se disting doua procedee de baza: a) sistem cu namol separat sistemul cu doua sau trei namoluri b) sistem cu un singur tip de namol

In primul caz, sistemul foloseste doua namoluri, adica doua tipuri de comunitati biologice separate, dezvoltate n doua instalatii biologice independente conectate n serie. Ambele instalatii contin decantoarele de separare a namolului cu recircularea acestuia n cadrul treptei respective. Prima instalatie are drept scop eliminarea compusilor organici pe baza de carbon si nitrificarea produsilor pe baza de azot n bazin aerob. A doua treapta este destinata denitrificarii n mediu anoxic.

Exista si un sistem cu trei namoluri pentru eliminarea treptata a produsilor pe baza de carbon, nitrificare si apoi denitrificare; fiecare dintre aceste faze se desfasoara ntr-o instalatie biologica independenta cu un singur tip de namol. Dezavantajul acestui sistem consta n faptul ca la treapta de denitrificare este necesara o sursa externa de carbon, ceea ce impune introducerea de metanol, etanol etc. sau o parte din apa uzata intra direct, prin ocolire, n reactorul anoxic de denitrificare.

Instalatia cu un singur tip de namol foloseste fie un reactor care functioneaza secvential, fie un singur bazin mai lung n care o parte este aerata iar cealalta este n regim anoxic. De asemenea, se pot realiza bazine independente n regim aerob sau anoxic cu circulatia apei si a namolului activ pna la decantorul secundar care este unic (nu se introduce sedimentare intermediara).

Procesele cu un singur namol pot fi de 3 tipuri n functie de pozitia zonei anoxice fata de cea aeroba: procesul cu predenitrificare (fig 2 a) , procesul cu postdenitrificare (fig.2 b) si procesul cu nitrificare-denitrificare simultana (fig.2c).

Fig 2: Variante ale procesului de nitrificare-denitrificare cu un singur tip de namol

Namolul biologic se adapteaza conditiilor aerobe si anoxice rezolvnd eliminarea compusilor pe baza de carbon si de azot.

n procesul cu predenitrificare, n prima treapta, apa uzata intra ntr-un bazin anaerob unde apare procesul de denitrificare prin utilizarea carbonului organic existent n apa uzata. Din al doilea bazin de nitrificare si ndepartare a compusilor organici se recircula apa, ncarcata cu nitrati, din zona aeroba n cea anoxica unde acestia vin n contact cu substratul organic din apa uzata. Schema este eficienta n eliminarea azotului si prezinta avantajul de a folosi rational sursele de carbon interne existente si de a reduce costurile de investitie prin eliminarea unui decantor intermediar.Procesul cu postdenitrificare poate functiona cu sau fara sursa externa de carbon.

Noi procese de ndepartare a azotului din apele uzate

Procesul SHARON (Single reactor system forHigh activity Ammonium Removal OverNitrite )presupunentrerupereareacieideoxidareaamoniuluilanitrit.

Amoniul este oxidat la nitrit n reactorul aerob, dup care nitritul este redus la azot gaz n reactorul anoxic, prin adugarea unei surse externe de carbon.Reactorul Sharon se poateconstrui fie ca un singur bazin cu zone alternante aerob/anoxic sau ca o serie de dou bazine,unulaerobaltulanoxic

Principalul avantaj al configuraiei cu un singur reactorconst n posibilitatea utilizrii alcalinitii produse n cadrul procesului de denitrificare imediat, pentru compensarea acidului produs n faza aerob.Printre alte avantaje ale procesului pot fi menionate: investiia iniial redus,costuri de operare mici (spre deosebire de procesul convenional de nitrificare-denitrificare necesit aerare redus i o cantitate mai mic de carbon), pornire uoar, pentru acest tip deproces nefiindnecesar adugareadereactivi chimici.

Procesul Anammox (Anaerobic AMMonia OXidation) este o metod complet autotrof pentru ndeprtarea amoniului din apele puternic ncrcate i raport mic C/N.

Procesul este aplicat cu succes din anul 2002 la staia de epurare a oraului Rotterdam,Olanda.n acest proces amoniul este convertit direct n azot gaz n condiii anaerobe, cunitritul ca acceptor de electron. Bacteria Anammox, descoperit n apele uzate la nceputulanilor 1990, este autotrof astfel nct nu necesit surs extern de carbon. Uutilizez CO2ca surs de carbon. De asemenea, nunecesit aerare, ntruct este obligat anaerob,dar este necesar totui existena nitritului ca substrat.

Pentru a fi aplicat cu succes el trebuie precedat de o treapt aerob.Exist o serie de tehnologii care utilizeaz procesul Anammox, clasificate n dou grupuri: cu dou trepte sau cu o treapt. n procesul cu dou trepte, n prima treapt amoniul este convertit n nitrit ncondiii aerobe, iar n a doua treapt este favorizat procesul Anammox prin scderea concentraiei de oxigen sub 0,3 mg/l. Procesul n dou trepte se poate desfura n dou reactoare separate sau ntr-un singur reactor n care se controleaz concentraia oxigenului dizolvat. De aici, a rezultat procesul combinat SharonProcesul se caracterizeaz printr-o producie sczut de nmol, reducerea energiei consumat prin aerare cu 60%, reducerea cantitii de substane chimice pentru neutralizarei reducerea semnificativ a emisiilor de CO2, de pn la 90%. n general, costurile fa deprocedeulclasicdenitrificare/denitrificaresuntredusecupnla90%.nplus,staia necesit mai puin de jumtate dinspaiul pentru procedeul convenional.

5. Concluzii

Metoda convenional de epurare bilogic reuete s ndeprteze doar o parte din nutrienii din apa uzat. Datorit restriciilor impuse pentru deversarea acestora, s-audezvoltat tehnologiile de ndeprtare ale azotului i fosforului, dintre acestea tehnologiilebiologicefiindpreferatedince n ce mai mult n special datorit faptului c pot fi combinate cu procesul biologic de ndeprtare a compuilor de carbon.

Cercetriledinbiotehnologieauavutoinfluendeosebitindezvoltareaproceselordendeprtarea nutrienilor. Exist o serie de configuraii posibile, unele dintre acestea doar pentru ndeprtarea azotului, altele pentru ndeprtarea combinat a azotului i fosforului. Alegerea configuraiei depinde de calitatea influentului, calitatea dorit a efluentului,experiena operatorului i procesele de epurare existente dac se dorete retehnologizarea staiei de epurare.

Retehnologizarea unei staii de epurare pentru ndeprtarea nutrienilortrebuie s in seama de configuraia i dimensiunea bazinelor de aerare, capacitatea decantoarelor, tipul sistemului de aerare, tehnologia de tratare a nmolurilor i experienaoperatorului. Realizarea unei noi staii de epurare este mult mai flexibil i ofer mai multe opiuni n ceea ce privete ndeprtarea nutrienilor

6. Bibliografie

1. van Dongen, L.G.J.M., Jetten, M.S.M., van Loosdrecht, M.C.M.. The Combined Sharon-Anammox Process. A sustainable method for N-removal from sludge water, Stowa, 2001

2. van Haandel A., van der Lubbe J. Handbook Biological Waste Water Treatment, Quist Publishing, 2007

3. Henze, M., van Loosdrecht, M., Ekama, G., Brdjanovic, D. Biological Wastewater Treatment: Principles, Modeling and Design, IWA Publishing, 2008.

4. Metcalf&Eddy. Wastewater engineering. Treatment and reuse, fourth edition, McGraw Hill, 2003.

5. Robescu, D., Robescu, Diana, Lanyi, S., Constantinescu, I. Tehnologii, instalatii si echipamente pentru epurarea apei, Editura Tehnica, Bucuresti, 2000.

6. Seviour, R., Nielsen, P.H. Microbial Ecology of Activated Sludge, IWA Publishing, 2010

7. Wiesmann, U., Choi, I.S, Dombrowski, E.A.. Fundamentals of Biological Wastewater Treatment, Wiley-VCH&Co.KgaA, 2007

8. Design of Municipal Wastewater Treatment Plants, 4th ed., WEF manual of Practice 8, ASCE Manual and Report on Engineering Practice No.76, 1998.

9. www.wikipedia.com10. www.ecoterra-online.ro

Indicatori de calitate ai apelor uzate evacuate n reelele de canalizare ale localitilor (valori maxime admise)1. Temperatura:0- 40 C2. pH uniti pH: 6,5-8,5 3. Materii n suspensie: 350 mg/dm34. Consum biochimic de oxigen la 5 zile (CBO5) O2 : 300 mg/ dm35. Consum chimic de oxigen - metoda cu O2: 500 mg/ dm36. Azot amoniacal (NH4+) : 30 mg/dm37. Fosfor total (P) : 5,0 mg/dm38. Cianuri totale (CN): 1,0 mg/dm39. Sulfuri i hidrogen sulfurat (S2-) : 1,0 mg/dm310. Sulfii (SO32-): 2 mg/dm311. Sulfai (SO42-):600 mg/dm312. Fenoli antrenabili cu vapori de ap (C6H5OH) : 30 mg/dm313. Substane extractibile cu solveni organici: 30 mg/dm314. Detergeni sintetici biodegradabili :25 mg/dm315. Plumb (Pb2+) : 0,5 mg/dm316. Cadmiu (Cd2+) : 0,3 mg/dm317. Crom total (Cr3+ + Cr6+) : 1,5 mg/dm3 18. Crom hexavalent (Cr6+): 0,2 mg/dm319. Cupru (Cu2+) :0,2 mg/dm320. Nichel (Ni2+) : 1,0 mg/dm321. Zinc (Zn2)2) : 1,0 mg/dm322. Mangan total (Mn) : 2,0 mg/dm323. Clor rezidual liber (Cl2) : 0,5 mg/dm3