Anul IV. No. 3 Cluj la 1 Malu 1938

CELE O P T FERICIRI

1. Fericiţi sunt cei săraci cu spi­ritul, că acelora este împărăţia Bine este cuvântat ce! ce vine Intru numele Domnul

Oamenii neînţelegători spun: Fe­ricirea vestită lumii de Hristos, e potrivnică fericirii aşa cum înţeleg şi o doresc oamenii. D o v a d ă : E-vanghelia pune între cele opt feri­ciri tocmai nenorocirea omului din lume : Prostia, plânsul, foamea şi setea, suferinţa, lată chiar în întâia feiicire se s p u n e c â - s fericiţi cei săraci cu duhul, sau cu spiritul: Dar noi ştim că cei săraci cu duhul sunt cei mărginiţi la minte, cei neînvăţaţi, cei can se nasc tâmpiţi. Ei pricinu­iesc nenumărate suferinţe părinţilor Chiar ei sunt nenorociţi şi vrednici de milă. Dar Evangelia îi numeşte fer ic i tBaH-H-id ică-peste cei cuminţi şi învăţaţi şi spune că ei moştenesc împărăţia cerului.

Numai cât tâlcul lor e cu totul greşit. A fi sărac cu duhul însemnea­ză nu a fi prost şi neînvâţat intre oameni, ci a te creae şi a te ţinea sărac la pricepere în asemănare cu Dumnezeu. Sunt fericiţi cei ce se cred săraci cu spiritul, aceia cari nu cred prea mult despre puterile lor, cari ştiu că înţelegerea lor, ori cât de mare, e mărginită. A fi sărac cu spiritul însemnează, cu alte cu,-vinte, a fi umilit în faţa lui Du­mnezeu,

Şi aşa tâlcuită întâia fericire, ce e pusă pe dreptate de Mântuitorul în fruntea celor opt. Începutul ne­norocirii omului în lume la adus sumeţia strămoşilor cari au voit să fie „ca Dumnezeu" cum i-a înşelat diavolul, începutul mântuirii ne-a venit din umilinţa Fiului „care a luat chip de rob".

Omul care se simte sărac cu spi­ritul crede uţor ca un copil, ce-i spune Părintele, ce ne-a învăţat Hristfs . Acela are credinţă şi se mântiiie. Fără de credinţă e cu ne­putinţă a pjăcea lui Dumnezeu. Dar numai cel umilit, cel care nu crede prea multe despre puterea minţii lui, poate crede.

Cel superb, cel mândru, cel ce se crede bogat cu duhul, nu crede uşor. El se împetreşte adevărurilor pe cari nu le putem pătrunde cu mintea, El nu crede în taine pe care omul nu le poate pricepe, şi de aceea nu se poate mârrtui, nu va moşteni împărăţia cerurilor.

El nu ascultă nici de Dumnezeu nici de Biserică. Caută singur ade­vărul şi nu-1 află. Aşa se rătăceşte şi cade. Tot cel mândru va cădea şi cel umilit se va înălţa. Dar umi­lit e numai omul care se simte sărac cu spiritul, adică cu puteri mărginite în faţa lui Dumnezeu.

iată tâlcul adevărat al întâiei fericiri,

ION AOÂRBICEANU

Biserica „Bunavestire" din Cluj cart. Iris

Mergând pe cărările sfinte, Excelenţa Sa Episcopul Dr. Iuliu Hossu, în Dumineca Tomii (1 Maiu a. a ) , va cerceta poporul credincios din Cluj, cart. Iris.

Muncitorimea dela această periferie a oraşului, va avea de 1 Maiu adevărată sărbătoare.

Cu ajutorul lui Dumnezeu şi bunăvoinţa oamenilor înţele­gători, între turnur i le atâtor fabrici din cartier, s'a înălţat spre cer şi turnul cu sfânta cruce a unei spaţioase Biserici.

Deocamdată n u este cu mult mai împodobit interiorul de cum arată din afară; dar se poate socoti ca podoabă mare credinţa poporului care strigă celui ce vine în t ru numele Domnului :

Intru mulţi ani S t ăpâne !

j m

Mai fericit ca Toma Glasul lui Isus s'aude din

prag: — Pace vouăl Toma nu era de faţă. Ceia-

Wţi când îl întâlnesc cu grabă îi spun care de care: a înviat Domnul, l-am văzut cu ochii noştri, a stat de vorbă cu noi, a mâncat în faţa noastră, i-am auzit dulcele glas...

Toma nu-şi poate da seama, aude o poveste, ori visează, sau poate fi fapt ce spun A-postoliî. El era tulburat până în măduva oaselor de batjo­cura îndurată de Isus pe Cal­var; văzând cum vrăşmaşii lui au stors şi ultima picătură de sânge din Sfânta sa Inimă care a iubit chiar şi pe vrăşmaşi. Era îngrozit la gândul că Isus nici după moarte n'a fost lă­sat în pace de duşmani, ci au prăvălit o piatră grea peste mormânt, au ferecai-o, au pus străji şi paznici la mormânt, ca nici pasăre să nu se apropie de mormânt sâ-i plângă de jale.

La veska aceasta mare, To­ma, în ochi cu două mărgele de lacrimi: privind în zare, cu gândul la Crucea de pe Got-gota şi la mormânt, zice cu glas rar şi moaie:

— De na voiu vedea în mâini ranele cuelor... Mai mult: de nu voiu pune degetul meu în ranele cuelor şi de nu voiu pune mâna mea în coasta lui străpunsă, nu voiu crede.

Ochii adeseori te înşalâ. Mulţi au avat vedenii. Te poţi asigura numai pipăind ca or­bul, care e sigur numai pe ce pune mâna.

La 8 zile acelaş dulce glas: — Pace vouă! Şi ochii lui Isus îl caută pe

Toma. A venit doar pentru el. II stri­

gă pe nume: — Toma, adă-fi degetul tău

şi'l pune în semnul cuelor şi adâ-ţi mâna de o pune în coasta mea şi na fi necredin­cios ci credincios.

Toma se supune tremurând, şi atingând ranele lui Isus,is-bucneşte în lacrimi ferbinţi de pocăinţă strigând: Domnul meu şi Dumnezeul meu.

Isus ca dojana doar i-a spus: — Dacă mai văzut ai cre­

zut. Fericiţi cei cari n'au văzut şi au crezut

Iată, fraţi creştini, cea din urmă şi cea mai marefencire;

Fericiţi cei cari cred fără să fi văzut.

Apostolul Toma e sfânt, dar nu s'a împărtăşit de această mare fericire.

O legendă străveche spune că mâna lui Toma,. care a a-tns ranele Im Isus, a rămas roşie de sânge până la moarte, şi că Toma de câte ori îşi ve­dea mâna suspina părere de rău pentru îndoiala sa în Isus.

Nicoorâ V. C. Teojil

Locale Cu o c a z i a v i z i t e i E x c e l e n *

ţ e i S a l e E p i s c o p u l Dr . I U L I U H O S S U la B i s e r i c a „ B u n a v e s t i ­re" d i n C l u j , c a r t i e r u l Ir is , î n ­t r u c â t n u s 'a făcut n i c i o i n v i t a ţ i e s p e c i a l ă n i m ă n u i , p r i n a c e t s o r g a n d e p u b l i c i t a t e , c i t i t de to ţ i b i n e v o i t o r i i n o ş t r i , sunt i n v i t a ţ i D u m i n e c ă 1 M a i u c toţi d o n a t o r i i , c u n o s c u ţ i i ş i b i n e ­făcător i i B i s e r i c i i , p e t r u a î n ă l ţ a î m p r e u n ă r u g ă c i u n i c ă t r e B u * n u l D u m n e z e u ,

Sf. L i t u r g h i e A r c h i e r e a s c ă s e v a î n c e p e la o r e l e 9 .

In c a d r u l sf. l i turgh i i , E x c e l e n * ţ a S a , c u s o l e m n i t a t e v a f a c e P R I M A C U M I N E C A R E a c o p i i ­l o r d i n p a r o h i e .

La l i t u r g h i e v a c â n t a c o r u l m i x t al p a r o h i e i , s u b m ă i a s t r ă c o n d u c e r e a P ă r i n t e l u i Virgi l C u t e a n u .

Rămâi cu noi Doamne Toma necredinciosul. Cum stătea ei pe'nnoptate, Toţi, cu uşile 'ncuiate,— Teamă de iudei având,— De Isus mereu spunând: De odată ''n faţa lor, Iacă! văd pe 'nvăţător! S'au umplut de frică mare . . . Le părea. . . o arătate.

Iară Domnu-a cuvântat: --„Pentru ce v'aţi înfricat?

„N'aveţi teamă ucenici! „Eu sânt ! . . Ean priviţi aici, „Unde cuiele-au pătruns, „Lancea unde m'a străpuns!" Şi le-ara tă : mâini, picioare, Coasta lui sângerătoare. Ei privit au cu uimire Şi cu multă fericire.

— „Pace vouă!" apoi le-a zis. „Precum Tatăl m'a trimis, „Vă trimit, iubiţii mei, „Şi eU (şi-a suflat spre ei) „Cu duh sfânt să izbăviţi, „De greşeli pe cei greşiţi. „Cei ertaţi de voi aici, „Şi 'n cer sus iertaţi vor fi; „Cei de voi nedeslegaţi, „Nu vor fi nici sus iertaţi"!

Unul din învăţăcei, Toma, nu era cu ei. Auzind c'a tost Isus Pe la dânşii . . . el a s p u s : — „Până mâinile nu puiu, „Ca să pipăiu coasta Iui, „Palmele să-i cercetez: „Pân'atunci eu n'am să crez!"

Nu trecu mult şi 'ntr 'o seară, Tot cu uşi închise iară, Stau mai mulţi învăţăcei . . . Toma se alia 'ntre ei. A venit clin nou Isus, Şi ia Toma drept ş'a dus : — „Torno, adu manile, „Ca să-mi pipăi rănile! „Uite pa!me!e-mi s t răpunse! „Coasta mea de lance'mpunsă ! „Nu mai fi nectedmcios!"

El îngenunchiat- a j o s . . . Şi'nciiinându-se-a g ră i t : —„Domnul meu în veci slăvit, „Dumnezeu l meu ceresc" ! Iar Isus: „Amin grăiesc . . . „Tomo! . . tu acuma crezi, „Căci cu ochii tăi mă v e z i . . . „Fericiţi cei ce-au crezut „ Fără să mă fi văzu t ! "

P. D U L F U (Isus Mântuitorul.)

„Şi-1 înduplecară zicând : rămâi cu noi, căci către seară este şi s'a plecat z i ua . . Şi a intrat să rămână cu dânşi. (Luca 24, 29).

Isus, la înduioşătoarea che­mare a celor doi ucenici cari mergeau spreEmaus, rămâne cu ei-

Iar ei l-au cunoscut pe Dom­nul în frângerea pâinii."

L'am cunoscut şi noi pe Dom­nul şi l-am primit în casa su­fletului nostru, înainte de glo-rioasa-i înviere, prin sfânta cu­minecare.

L'am închis în suflet cu gândul sfânt de a nu-1 mai alunga, prin păcat de moarte.

Puţini sunt acei creştini cari nu şi-au îndeplinit această da-torinţă de a se împărtăşi în postul sfânt al Paştilor.

Acei ce au neglijat ori din neputinţă nu s'au apropiat prin baia sfintei pocăinţe, nu vor

1) A se ruga înseamnă a vorbi cu Dumnezeu.

Bucuriile Paradisului Sf Francise de Sales, episcop în

Genî, vorb a odată unor copilaşi despre bucuriile pe cari le-au avut protopărinţii noştri în paradis, spu-

fi alungaţi dela masa sfântă a altarului dacă, după o pocăinţă sinceră II vor chema în sufletul lor şi după Paşti. Numai să nu prea întârzie căci cu cât aşteaptă Dumnezeu mai mult pe păcătoşi cu atât îl pedepseşte mai groas-nic dacă nu se întoarce dela calea fărădelegilor: „de nu vă veţi întoarce sabia sa o va luci şi atunci va fi vai peste vai" zice sf. Scriptură.

Acei cari ne-au nutrit cu pâi­nea vieţii, cu însuşi Domnul, să-I rugăm ca ucenicii cari mer­geau spre Emaus: Rămâi cu noi, şi ne păzeşte Doamne de căile perzării.

Şi Isus cel bun va rămânea cu noi, dacă ne vom uni mereu cu El prin sf. împărtăşanie şi astfel scump şi drag îi vom fa­ce sincer şi statornic rugămintea: Rămâi cu noi Doamne.

Preot Valentin Tămaş

nându-Ie: Una dintre bucuriile cele mai mari pe cari le-au avut cei din tâi oameni în Paradis a fost, că au putut conversa (vorbi) cu Dumne­zeu. La acestea cuvinte un copilaş întreabă cu sfială: Oare azi nu mai putem vorbi cu Dumnezeu? La

ce sf. episcop răspunse, că da şi azi putem vorbi cu Dumnezeu prin rugăciune, adecă rugându-ne bu­nului Dumnezeu.

2)OmuI se poate ruga şi cu cuvitele lui proprii.

Un soldat se roagă militâreşte. Un episcop militar cercetă odată

pe soldaţii bolnavi dintr'un spital militar. Unuia dintre soldaţi îi zise, să nu-şi uite nici odată rugăciunile de dimineaţa şi de seara. La aceas­ta soldatul îi răspunse: Prea sfin­ţite, eu mă rog în fiecare zi dimi­neaţa şi seara, însă scurt de tot, mă rog milităreşte. Episcopul voind să ştie cum se roagă milităreşte, îl în­trebă, la ce soldatul îi zise. Di­mineaţa e n d mă trezesc z i c ,Dum­nezeul meu, servitorul tău se scoală, fie-ţi milă de el. Seara la culcare asemenea: Dumnezeul meu, servi­torul tău se culcă, fie-ţi milă de el. Episcopul a rămac mişcat de aceste Cuvinte întinzându-i cu dragoste mâna la despărţire.

3)Adevăratul loc de rugăciune este biserica

Crişma sau biserica. Un domn se în tâlni pe stradă

cu o doamnă cunoscută şi o întreabă, că unde merge. Când auzi că merge la biserică pentru a asculta sf. slujbă, îi z se, că pentru ce mai merge Ia biserică, fiindcă tot aşa bine se poate ruga şi acasă. La ce doamna îl în­treabă, că unde merge el. Doamna primi răspun-ul, că dânsul merge la restaurant (crişmă). Doamna îl întreabă mai de departe ,că pentruce merge el la restaurant, fiindcă poate să-şi bete berea tot aşa de bine şi acasă. Domnul prins cu vorba con­tinuă: E adevărat, însă în restaurant e mai gustoasă berea şt apoi acolo afli pe lângă aceasta o societate bună. Doamna auzind acestea zice: Tocmai aşa e şi cu rugăciunea de la biserică. In biserică rugându-te eşti mai aprope de Dumnezeu, şi tot odată ifli şi o societate co ­respunzătoare şi însufleţitoare. După vorbele aceste» domnul nu mai putu să zică nimic, el îşi con­tinuă drumul ruşinat. Biserica este adevăratul loc de rugăciune, aici te poţi ruga mai cu căldură de cât acasă fiindcă în biserică toate te îndeamnă la aceasta.

Dr. VASILE DANCU prof.

Citiţi şi răspândi «VIEAŢA CREŞTINĂ»

Rugim pe fiecare cititor s i ne câştige cei puţin un nou abonat

W V *8Ki«S«^VXXXXXXSNXaSX<Vt«i3^^

Prea Sfântă Născătoare Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu Fecioară Cu inimă smerită noi Ţie ne rugăm : Din Cerurile Sfinte cu mila Ta scoboară La noi, cari cu credinţă la Tine alergăm !

Un sbucium ni-e v ia ţa ; Tu Maică eşti Stăpână In inimi să ne picuri Isvor de mângâieri. Tărie dă-ne 'nsufleţ, ispita cea păgână S'o'nvingem alungând-o din trup fără puteri !

Iar de am greşit şi cumva nu Ţe-am băgat în seamă, Tu iartă-ne Fecioară cu bunătatea Ta La sânul Tău ne strânge cu inimă de mamă Şi-ascultă-ne 'n primejdii ori când te vom chema.

T u să ne fii în boale isvor de vindecare Şi în primejdii grele un grabnic ajutor, Sburdalnicilor tineri o punte de scăpare Şi mângâiere 'n suflet bătrânilor, ce m o r !

Paul Boca XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX̂ VXXXXXX\XXXISX̂ aawM«>««»WUI»̂

Vieaţa Creştină In pilde DESPRE RUGĂCIUNE

frali Intre doi fraţi, odată, intrase

neunirea. Buni şi biânzi amân­doi, se iubiseră mult în copilărie, dar s'au înduşmănit cu ocazia morţii tatălui lor şi se certau pentru un pământ. începură să-şi spuie vorbe de ocară şi să-şi facă unul altuia neajunsuri, ba cu una, ba cu alta. Mâhnit de toate câte i ie făcea frate-său, unul dintre ei se duse într'o zi U preot şi i-se plânse.

— Această bucată de Ioc e a mea. Nu pot să las să mă des­poaie de drepturile mele.

— Cât venit îţi aduce locul acela pe a n ? întreabă preotul.

— Vreo trei sute de lei. .— Trei sute? Nimica toată.,

ce poţi să faci cu o sumă aşa de mică! Să-ţi cumperi o haină, o unealtă de muncă, un hec­tolitru şi jumătate de grâu.

— Negreşit. — Dar poate cu banii aceş­

tia ai putea dobândi alte lucruri mai de preţ. ytf™'"

— Care taică p ă j i n t e # V A* O ţ>

\i-:

— Cu banii aceştia, gândesc eu, ţi-ai putea dobândi un prie­ten .care să fie gata totdeauna să te ajute la nevoi. Să puie mâna pentru tine, ba aici, ba dincolo; să-ţi ajute să-ţi taci arătura, să-ţi strângi fânul şi să-ţi aduci bucatele. La o lipsă să te împrumute cu bani fără bobândâ. Eu cred că un preten ca acesta, preţuieşte mai mult de cât trei sute de lei.

— Cum, Domne, să nu pre-ţuiască. Dar, vezi, eu nu pricep cum să-1 găsesc. —Dar poţi face şi mai m u l t Iţi

poţi găsi un om de taină, că­ruia să-i încredinţezi liniştit su­fletul tău şi care să te iubeas­că. Şi seara să vie la tine ori să mergi tu la el şi să staţi de vorbă şi să vă spuneţi părerile. Şi să vă ciocniţi prietenşte câte câte un pahar de vin la săr­bători. Şi el să-ţi iubească pă­rinteşte copiii tăi şi să le fie ca un adevărat tată şi apărător şi — ferească Dumnezeu—când s'o întâmpla să mori, el să-ţi îngrijească de ei şi tu să mori liniştit că n'au să rămâie pe drumuri şi fără nimeni pe 1««

12 ani în ghiarele adventismulni de IOAN FLOREA

fost misionar adventist

Lupi îmbrăcaţi în haine de oi... Păziti-vă de prorocii mincinoşi, cari vin la voi în haine de oi, iar în lăuntru sunt lupi răpitori. După rodele lor îi veti cunoaşte pe ei. (Matei 7,15-16.;

In timp ce adventiştii se bucurau că au câştigat un nou partizan ai învăţăturilor Jor ; tatăl meu (Teo­dor) de 70 de ani s'a întristat şi a plâns după mine ca Tatăl după fiul rătăcit. Mama mea (Maria) care atunci era moartă cu 1Q ani înain­te, de sigur n'a avut pace şi linişte în ceealaltă lume, văzând că o d o -ru-i scump şi drag, purtat la sân, pe care de mic 1-a învăţat rugăciunile şi credinţa dreaptă, a apucat în căi greşite. Fratele meu (Alxandru) care era mort cu 15 ani înainte, cu care ne-am petrecut copilăria în dulce frăţie cântând şi lăudând pe Dumnezeu în strana sf- Biserici, nici el nu era liniştit. Fratele (Nicolaie), sora (Ileana), rudeniile, bărbaţii, fe­meile, băeţii, fetele şi copii din co­muna natală şi pretenii din Cluj, cari mă iubeau, când au auzit că am făcut acest pas greşit, s'au în­tristat adânc în sufletul lor. Mă com­pătimeau. Dar era prea târziu! Eram lega* cu funiile minciunii sectante. Era neliniştit părintele meu sufle­tesc, preotul loan Macavei, azi mort şi el, văzând că fiulsău sufletesc pentru care şi-a depus toată stăru­inţa de a-1 creşte în temere de D u ­mnezeu, să păzească poruncile lui Dumnezeu şi ale sfintei Biserici, acum este prins în laţul păsărarului. Du­mneavoastră aţi văzut şi ştiţi în ce mare primejdie este vrabia prinsă fn laţ, Aşa este şi sufletul prins în laţul sectarist.

—fttbHMreştini, aceşti Jupi răpi­tori îmbrăcaţi în haine de oi" cum îi numeşte Domnul Hristosîn sfânta Evanghelie după Mateti 7 ,15 , ştiu să intre la inima omului atât de fin şi atât de adânc, încât nici nu vă puteţi închipui. Aceştia stri­că pacea, bucuria şi fericirea mul­tor familii. Mulţi părinţi au lăcrimat şi lăcrimează pentru copii lor căzuţi în mrejile pocăitismului I Multe fe­mei au plâns şi plâng pentru băr­baţii lor şi bărbaţii pentru femeile lor căzute în cursele conducătorilor ior, căci partea sectară pe lângă că e în rătăcire, mai întreţine pe pre-

~ d î ~ - ^ / ^ h s o r g a n i z a ţ i a cu bani şi m??;. eife în ascuns fără ştirea celor­lalţi din casă, sub ameninţarea gro­zavă, că a'tfelnu vor moşteni împă­răţia lui Dumnezeu. Despre acestea voiu descrie în articolui care tra­tează această problemă, cu argu­mente justificative.

Aceştia îndepărtează pe oameni dela adevăratul Dumnezeu şi dela Biserica lui Hristos. Metodele lor sunt foarte multe. Nu le poate cu­noaşte în deajuns decât cel ce a fost între ei şi pe urmă luminat de

Dumnezeu s'a întors iarăş Ia ade­văr.

Aceste „morminte văruite, cari pe dinafară se arată frumoase, în&untru însă sunt pline cu oase de morţi şi de toată necurăţia"; a-ceşti „făţarnici" cum îi i urneşte Do­mnul Hristos în alt Ioc şi le spune clar : „Făţarnicilor, înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi rin proselit (adept al vostru) şi când s'a făcut, îl faceţi fiu al gheenii îndoit decât voi" (Matei 23, 27-2 8 şi 15). Pe multe persoane cin­stite: fete, femei măritate şi vădu­ve le-au demoralizat conducătorii după ce le-au prins în societatea lor. Au făcut din ele cele mai stri­cate persoane. Le-au pătat cinstea şi caracterul. Nu e locul să descriu aici multele murdării, dar Ie voiu descrie în articolul care se referă la acestea, ca să înţeleagă greşala şi conducerea statului care prote­jează pe sectanţi. Să înţeleagă mai bine cât sunt d e p riculoşi sectanţii faţă de Stat, Biserică şi societate. Să înţeleagă că sectarii sunt avan-gardele comuniste, cari pregătesc distrugerea Statului şi a Bisericii.

Prin spurcarea şi profanarea hai­nei sfântului Botez, „legământul veşnic" (Facere 17, 9-14), încheiat între Dumnezeu şi om, sectantul s'a despărţit de Dumnezeu. Este prins în ghiarele satanei, căci îngerii lui Dumnezeu l-au părăsit. Tatăl ceresc este întristat, văzând că s'au lepă­dat de dreptul dat de către Fiul Său de a se n u m i : «fii şi moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună mo­ştenitori ai lui Hristos" (Romani 8, 17). E întristat Isus Hristos, Mân­tuitorul lumii, văzând că i-a trădat

şi despreţuit adevărurile şi învăţătu­rile Sale veşn ice : „Eu sunt oaie» adevărul şi vieaţa, vieaţa veşni­că" (Ioan 17, 3). „Eu şi tatii sun­tem una" (Ioan 10, 30). „Gin»mă despreţuieşte pe mine, despreţu-eşte pe Cel ce m'a trimis pe mi­ne" Luca 10, 16).

E întristat Spiritul sfânt despre care sf. apostol Pavel ne scrie ast­fel : „Intr'vn singur Spirit noi toţi am fost botezaţi" (I Corinteni 12.-13,1, de aceea „să nu întristaţi pe Spi­ritul cel sfânt a lui Dumnezeu, carele v'a pecetluit spre ziua răs­cumpărării,, (Efeseni 4 , 3 0 , în ziua când s'a primit sfântul Botez şi un­gerea cu sfântul Mir, dat prin preo­tul lui Dumnezeu.

Iubiţi creştini, sf. apostol Petru ne pune în faţă unul din cele mai mari avertismente pentru a ne feri să nu cădem victime î i ghiarele diavolului şi a sectarilor. Textul sfânt ne s p u n e : „Fiţi trezi, pri­vegheaţi, pentrucă potrivnicul vostru, diavolul, umblă ca un leu răcnind, căutând pe cine aâ înghită,, (I Petru 5, 8 ) . Cât de în­fiorătoare ni se pare âeeasta fiară sălbatică, ce nu poate sfâşia şi mân­ca decât carnea omului, dar cu cât mai mult trebuie să ne înfiorăm de diavolul şi de agenţii lui, cari vreau să ne înghită sufletul,

Profetul lsaia scrie despre cei ce sunt în serviciul lui satan astfel:,, Vai de cei ce zic răului bine şi bi­nelui rău; cari numesc lumina întunerec şi întunerecul lumină; cari socotesc amarul dulce şi dul­cele amar!" (Isaia 5, 20) , iar sf. apostol Pavel încă spune : „Pentrcă ei n'au primit dragostea adevă­rului ca să se mântuiască.... pen­tru a c e e a le trimite Dumnezeu lucrarea înşelăciunii (rătăciri), ca să creadă ei minoiunii; ca să fie osândiţi toţi cari n'au orezut a -devărului, ci bine au roit întru nedreptate" (II Tesal. 2, 10-12), Despre alte fapte din vieaţa lor voiu continua

F a p t e s i î n t â m p l ă r i ŞOFER BEAT

A doua zi de paşti, un şofer ameţit de beutură amâna t ma­şina cu viteză mare prin piaţa Senatului din Bucureşti.

Ne având capul limpede a intrat într'un grup de tineri ce trecea strada şi a călcat două fete, care grav rănite au fost duse la spital iar şoferul Ia po­liţie.

0 EXPLOZIE Intr'o mină din america s'a

produs o groaznică explozie. S u b galeriile dărâmate au

fost prinşi 75 de lucrători. E-chipele de salvare au început imediat lucrul, dar de sub dă râmături au scos numai cadavre înăbuşite de pământul căzut peste aceşti nenorociţi ce-şi câş­tigau pâinea de toate zil«le, în adâncul pământului.

CUTREMUR D E PAMANT Mai zilele trecute, în Turcia

a fost un mare cutremur de pă­mânt.

Au fost distruse complect 14 sate, iar în alte 70 de localităţi

me copiii tăi,i câtă vreme îl ai pe dânsul. Spune, nu fac toate acestea trei sute de lei ?

— Nu mai ştiu nimic, pă­rinte. Cam ce vrei să zici?

— îmi pare că înţelegi ce vreau să zic. Dar asta vreau să zic că pentru trei sute de lei tu perzi ce preţuieşte înmiit mai mult, tu perzi pe frate-tău, perzi pe tovarăşul copilăriei ta­le, pe omul care a crescut pe aceleaşi braţe de mamă ca şi tine. Vreau să zic că pentru a câştiga 300 de lei tu-ţi perzi şi bucuria vieţii tale, şi mul­

ţumirea, şi liniştea şi toată dra­gostea pe care eşti dator be-tului tău tată şi mamei tale, sărmana.

— Văd şi eu că aşa e, dar ce pot să fac.

— Lasă, că am să vorbesc eu cu frate-tău. Poate e vreun chip de împăcare, Preotul a mers să întâlnească şi pe cela­lalt frate şi i-a vorbit tot aşa. Apoi i-a chemat pe amândoi şi le-a explicat ce păcat fac ei că se duşmănesc aşa. Iar când i-a văzut mişcaţi şi înduioşaţi, le-a vorbit de bătrâna lor mamă şi

de tatăl lor, care acuma e mort. „Ce-ar zice bietul de el dacă ar putea să se întoarcă pe lume şi ar vedea cum trăiţi voi! Cearta între fraţi este durerea cea mai mare a părinţ i lor!" Fraţii au început să plângă şi, dându-şi mâna împăcaţi, au ru­gat pe preot să le facă el în­suşi o judecată. Preotul le-a pus la cale afacerea şî pacea veni din nou în inimile fraţilor.

o. COŞBUC

s'au înregistrat pagube foarte mari.

Oameni cuprinşi de frică au fugit pe câmp, dormind sub ce­rul liber.

Cutremurul încă nu s'au li­niştit. Prin unele ţinuturi se mai simte, însă fără a face pagube.

AUTOBUZ RĂSTURNAT Uu autobuz de curse al Că­

ilor ferate, care a fost pus în circulaţie pe linia Someşeni; pe podul de lângă această Comu­nă, din neatenţia şoferului, ma­şina s'a lovit de parapet şi s'a răsturnat în şanţ cu pasagerii care erau înăuntru.

Câtva au fost răniţi.

ZAPADfl LA TQ. M U R E 5 Mai zilele trecute prin îm­

prejurimile oraşului,după o ploae măruntă, a început să ningăca în miezul iernii. Timp de patru ore a ţinut-o întruna.

Dar cum a venit aşa s'a şi dus, fără să strice sămânăturile.

Hazuri VÂNĂTOR CUBAJIOS

— Zilele trecute pe când mă în­torceam dela vânătoare m'am lo­vit nas în nas cu o lupoaică, — Nu mai spune minciuni... — E vorba de lupoaica aşezată în mijlocul oraşului, la care suge Romulus şi Remus.

LĂMURIRE

— C u m te cheamă ? — Aşa ca pe tata. — Gât e do mare familia voastră ? — Câte blide avem la casă... — Şi câte blide aveţi ? — Gât» unul de fiecare c a p . .

BUCURIE...

— Spune-mi tăticule: îţi place să te bărbiereşti ? — Drept să-ţi spun, nu-mi place — Atunci ai putea să te bucuri. — De ce? — Ţi-am stricat briciul.

COPIL CUMINTE

MAMA: Ionel, fi cuminte! Ţi-am apua «le-atâtea ori să nu tra­gi maica de coadă.

COPILUL : Eu numai ţin pisica de coadă, dar dt tras, trage ea, nu eu...

SFAT DOFTORICESC

— Cu tusa dumitah n'a; voie s& bei, nici să fumez şi nici să te duci la cârciumi*... — Cu *lte cuvinte si stau acasă şi ai tuşesc

VREAU SĂ VĂD

— Petrioi, dragă, ce te a apucat de te-ai aşezat cu ochii închişi în faţa oglinzii? — V r e a u mimico să văd, cum sunt eu când dormi

MÂINI MURDARE

ÎNVĂŢĂTORUL: Nu ţi-eruşinesă v i i i a şcoală cu mâinile acestea murdare?

ŞCOLARUL: Mă iertaţi dom­nule înviţitor, dar n'am alte

D E T O A T E OMUL ŞI CALUL.

Un o m avea un servitor beţiv. Intr'o zi, gospodarul îi zise: — „ Ai dus caii la adăpat ? „. — „ Da, i-am dus . . . „. — „ Fii bun şi mai du-i odată». — Cum să-i mai duo, dacă

s'au săturat de băut ? „, răspunse servitorul.

Stăpânul îi spuse atunci : — „ Iată, omule, vita e mai

înţeleaptă ca tine. Ea nu bea de cât atât cât îi trebuie, pe când tu bei până ce cazi în mocir lă . . .

Poţi luă pildă şi delà cal."...

CLUBUL ETERN La Londra în Anglia printre

mulţimea de cluburi se află şi acela intitulat „Clubul e te rn"

Membrii acestui club au făct o statistică de consumaţiile făcute în t impul de 50 de ani, delà înfinţare şi până acum.

S'a stabilit că în locurile clu­bului s'au consumat: 47,000 de litri vin de porto, 30,000 de butoaie de bere, 200 tone de licheur şi 50 tone, de tutun.

Nu s'a numărat şi nu s'a măsurat greutatea şi numărul păcatelor săvârşite la acest club; dar acestea toate sunt înre­gistrate în cartea vieţii de veci.

DOI COPII flU APRINS 0 PflDURE Doi copii: unul de 14ş i al­

tul de 13 ani din Corn. Ferdi­nand, Jud. Severin, s'au dus cu caprele î n pădure şi fiindu-le frig şi-au făcut foc. La plecare ei nu l-au mai stâns şi întinzân-du-se a luat foc toată pădurea, care cu greu a fost stinsă cu ajutorul pompierilor ce au să­rit în grabă.

LUflTl 5 R M R LA CE MÂNCAŢI In Cluj, o familie compusă

din 5 persoane s'a otrăvit cu salam stricat. Victimele âu fost internate în spital unde li-se dau îngrijirile necesare pentru a fi scăpat cu viaţă.

întotdeauna e bine ca omul să se uite Ia ceia ce introduce în stomac, căci alt fel îţi poţi primejdui viaţa.

R50CIRTIR BUNICILOR ZBURĂTORI I n America de Nord, este o

societate foarte originală, com­pusă numai din bunici, care în­să trebui să se priciapă în ale zborului cu aeroplanul.

In sânul acestei asociaţii mai zilele trecute s'a ţinut un con­curs la zbor. Premiul întâi a fost câştigat de unul dintre bu­nici în vâstra de 60 de ani. Premiul al doilea I-a câştigat unul de 45 de ani însă cu 6 nepoţi. Iar premiul trei a fost câştigat de un bunic care a în plinit 81 de ani.

CR 0 P 0 R E RLBR Doi preteni discutau odată

chestiuni de ale credinţii. Unul z ise : „ce credinţă ai tu

pretene ?"; acela a răspuns: nici una, — în privinţa aceasta sunt ca o coală de hârtie albă. „ Cel dintâi, care era un om foarte evlavios, îl sfătui: „bagă de sea­mă prietene, ca nu cumva să scrie diavolul numele pe ea." Aceste cuvinte zguduiră adânc sufletul pretenului. Din clipa a-ceea o rază din graţia dumne­zeiască îi străbătuse în suflet, începu să se ocupe tot mai in­tensiv cu chestiuni de-ale cre­dinţii creştine, până ce ajunse să se roage aşa, cum mama lui îl învăţase din copilărie.

OMUL NEURZUT Lumea învăţaţilor se zbate

ca să născocească minuni peste minuni şi caută ca să găsească ceva care să facă lucrurile nevă­zute. Până acum, însă străda­nia lor a fost fără nici un re­zultat.

lată însă, că minunea minu­nilor se pare c a s e adevereşte

E vorba de un electrician din Arad cu numele Matuz, care a descoperit nişte raze care fac ca acelea corpuri care se aşează în faţa lor să se facă nevăzute.

Toate, ca toate, dar partea interesantă va fi atunci când această invenţie va fi perfecţio­nată, cei ce v o m trăi vom ve­dea multe minunăţii în legă­tură cu această invenţie.

Hoţii şi spionii vor putea să între ori unde, n e turburaţi. Ba ne vom pomeni că din senin plouă ... palme şi pumni

Iar pe- străzile oraşelor şi drumurile satelor vom fi tot cu frica în sân, de a vedea dis­părând p u n g a cu bani, pălăria sau alte lucruri de ale noastre fără să le putem înpiedeca multe din asemenea minunăţii.

RTI AUZIT că'n America s'a născocit un apa­rat ciudat,cu care se poate mă­sura creşterea unghiilor şi a pă­rului S'a stabilit că unghile cresc întimp de 12 ore* 0,004milimetri .

Părul creşte tot la fel. Atât un­ghile cât şi părul cresc mult mai repede Ia amiază şi mai încet Ia miezul nopţii.

PENTRU CAlNI In statul Misuri din America

se află un sat cu numele Pum-pkin.

Satul acesta are 204 locuitori, în schimb are 5300 de câini.

Locuitorii au frumosul obicei de a nu omorî nici un câine băttân, dar nici n u îneacă căţeluşii cei mici. Ba, mai mult câinii hoinari, sunt îngrijiţi

căpătând mâncare şi adăpost pe cheltuiala satului.

Ce bine ar fi dacă la noi s'ar face pentru cei amărâţi ce umblă flămânzi şi goi, ceia-ce se face pentru câinii din Pumpkin.

PĂDURE CÂNTĂREAŢA In Africa, pe lângă fluviul Nil j s u n t nişte p ă d u r i întregi de un soiu de salcâmi ce au nişte ghimpi mari, care au un fel de dischizături şi umflături. Când vântul suflă umflăturile aces-tori ghimpi se umplu cu aier. Aierul când iese afară se pro­duc diferite sunete, aşa că toată pădurea parcă este o orchestră al cărui lăutari sunt salcâmi.

Inscrieţi-vâ In cooperativa de consum din

cartierul Iris Câţ iva români conştienţi din

acest car t ie r n e - a m consti tuit în t r 'un comitet de ini ţ ia t ivă sub preşidenţ ia Părintelui V. Chindriş, urmărind prin mun­că şi stăruinţă întemeierea unei cooperative de consum în car­tierul nostru. Noi cons ta tăm că suntem cu toţii vict imele comercianţilor, intermediari lor şi cartelurilor, cari iau preţuri incincite la toate mărfiie.Scum-petea pe care o vedeţi peste tot se datoreşte în mare mă­sură acestor intermediari cari speculează preţul obiectelor de m a r e consum. Pâinea, fă­ina, cartofii carnea, îmbrăcă ­mintea, sunt vându te pe preţuri de speculă.

Cu toţii s u n t e m deb i to r i i !

acestor in te rmedia r i car i ne exploatează şi ne iau tot avutul.

Subscrieţi păr ţ i sociale de 500 Lei, plătiţile casierului cooperativei, fiţi cooperatori con­şt ienţ i şi fideli, c u m p ă r a ţ i nu­m a i dela cooperativă care va vinde pe pre ţur i juste nu de speculă, ş i ve ţ i vedea că în scurt t imp starea voastră se v a înbunătăt i .

Din 16. 000 Lei ce p lă teş te un ' muncitor anual pentru cele t rebuincioase lui şi familiei, 5000 sunt plăti ţ i cartelurilor, intermediari lor şi speculanţilor

Inscr i indu-vă î n cooperat i­vă ve ţ i economisi 3 0 % l a sută d inceace plătiţi. —Pasu l p r im l-am făcut noi . U r m e a z ă ca cu toţi i să vă înscr ie ţ i şi cu p u t e r i uni te să pornim la muncă.

„ Unul pentru toţi şi toţi pen-n t ru unul."

Dr. ALEX1U MANEA

VESTE BUNA Cu numărul viitor a! gazetei, va apărea

un supliment economic intitulat: „VIEATA COOPERATIVĂ ŞI EC0N0MJCĂ", de doiiă ori pe lună, în două pagini, redactată de Dl Dr. Alexiu Manea

Timp de trei luni de zile fl va primi fiecare abonat gratuit şi pe urmă o să-l trimitem numai la c«i ce îi interesează chestiunle e-, conomioe si de cooperaţie, cu un pret mie.

POŞTA GAZETEI Am primit abonamente noui dela:

Florian Leontin 100 Lei Dr. Trajân Kavoty . . . 200 Lei L Moldovan Stup.ni . . . 50 Lei Vlaicu Hortenzia , . . . 100 Lei Văd. Cuibuş 100 Lei Victor Socol preot. Va expediem regulat 10 exempla r e . Oazeia noas­tră o să vă facă mari servicii în parohie. Fiţi siguri, că cei înclinaţi spre sectarism, citind declaraţiile D-lui, 1. Florea, care cunoaşte ră­tăcirile pocăiţilor de tot felul, cu siguranţă n'o să părăsească Biserica acela care vrea serios să-i mântu­iască sufletul.

Dl I. Florea a trăit mulţi ani între sectari îi s'a convins deplin că toate sectele nu sunt decât opera diavo­lului. Acum s'a hotărât să dea pe faţă fără cruţare tot ce a văzut şi a învăţat la ei, lucruri cari dacă le cunoaşte un om de bună credinţă, atunci se înfiorează, îl umple scârba.

Cititori! Urmăriţi regulat în gazetă

senzaţionalele mărturisiri şi des­coperiri făcute de dl. I. Florea din timpul celor 12 ani cât a trăit în ghiarele învăţăturilor satanice ale pocăiţilor ' numiţi adventişti .

Susnumitu l . se declară mai fericit azi în smeritul rol de cântăreţ UT strană, răspunzând cuviincios după preot în cre­dinţa dreaptă şi nu rătăcit ca atunci când se socotea ca preot şi predica înpotriva Bisericii şi a preoţilor adevăraţi.

Deşi ca funcţionar la ad­ministraţia acestei gazete nu primeşte decât un sfert din sa­larul avut ca predicator al ră­tăcirii, cum dovedesc statele lor de plată, totuşi se declară mai mulţumit, căci lucrează pentru o cauză de care nu se va teme a răspuftde în faţa judecăţii lui D u m n J ^

Avem Ia dispoziţ ie^TTVi^Ja-gă bibliotecă şi arhivă de ero-cumenfe asupra rătăcirilor sec­tare, din cari vom publica cu timpul.

RECOMANDĂM

Broşurile apărute în editura „Vi-eaţa Creştină:"

Calea Crucii cu 14 icoane a pa­timilor 5 lei

Prohodul Domnului cu melodii pe note (după edit, rev. Albina 5 Iei

Un sfânt pribeag Român de Dr. Ilie Dăianu 10 lei

Colecţie de cântări religioase par­tea I, II, III şi IVa 3 Iei in totaI12 Iei

Novenă către sf. Teresa— 1 leu Nouă Vineri către Inima Iui Isus 1 „ Pregătirea Ia moarte. Meditaţ ia!

de Sf. Alfons M. de Liguori 2 lei Se adaoge şi preţul poştei dela

3-5 lei

De probă nu trimitem de cât un exemplar din gaze­tă. Cine vrea să o primeas­că să mi^o ceară prin man­dat sau carte poştală.

mm PE IMPRţMAT TIP. „VHEATA CREŞTINA" CLUJ RED. RESP. Pr. V. CHINPRIŞ

bl