Btrnul pdurar

Btrnul pdurar viseaz parc,ndrgostit de codri ca de-o arc,Pe care-n timpi mai vechi ca amintireaEl a durat-o, rnduind n eaGalop de cerbi, brlog de uri i unduireaIzvoarelor, s aib fiarele ce bea.

Sub ochii lui, plini de senin i zare,Sub ochii oglindind o deprtare,Dureri i bucurii de-ale pduriiS-au petrecut, i-n suflet el le-a strns,i neschimbndu-i apa ctturiin tain-a rs cu ele ori a plns.

Cnd mierea lunii picur-n frunziuri,Ivind peste steiuri albe ascuiuri,Cu gtul ncordat prin sear zboar,ndrgostii un ap i-o cprioar...El se afund-n gnduri pe un trunchi,Privind duios la puca pe genunchi.

Or, primvara n brlog ursaciiNu mai ncap de maica-le, sracii,Iar ea, dorindu-i alii, mai mruni,i bate i-i alung ctre muni...El i privete-ntunecat la fa -Noi nceputuri triste de via.

Natura, ascultai-o, i murmurCntecul ei de ger i de cldur,Vibrarea fin de omt asprit,Fonirea moale-a frunzelor czuteOri opotul de unde-nbuitCnd vin de la izvor un plc de ciute.

n cicluri neoprite - ierni i veri -Ne fur timpul, care cu poveri,i de priveti a inimii hambareMai goale le gseti la cercetare,Gndind c srcit, ca mine plecin pribegie ctre neguri reci.

Dar el, privind cmrile din sine,De zi cu zi le afl tot mai pline,Pdurii daruri fermecate toarce -Ce druie,-nsutit i se ntoarce,i de va fi cndva de-aici plecat,Pleca-va dintre toi cel mai bogat.

Cu-avere simpl codrii l ncarc...Adnc el i iubete ca pe-o arcPe care-n timpi mai vechi ca amintireaEl a durat-o, rnduind n eaGalop de cerbi, brlog de uri i unduireaIzvoarelor, s aib fiarele ce bea.