xm Abonamentul :

Centru mouarhie: Pe an 12 cor., '/, an 6 cor., V4 a u 3 c o r -

Pentru străinătate: Pe 1 an 18 frc, '/,

»n 9 frc, '/< an i irc. 50 cm.

(•'oea apare in rie care S â m b ă t ă • |

Inserţiuni: Un şir garmond:

odată 14 fii., a doua oară 12 fii., a treia

oară 10 fii.

Tot ce priveşte foaia să se adreseze ia: Re-dacţiunea şi admini­strat iun ea „Unirei"

in B l a j .

mS

Foaie bisericească-politică.

Anul XX. Blaj, 6 Ianuarie 1910. Numărul 2.

B i s e r i c a l u i I s u s . (I. Ag.) In fiecare an ne aducem

aminte de ivirea p e pământ a Aceluia, care cu puterea învăţăturii sale a zdrobit lumea veche, şi a dat fiinţă lumii celei nouă. S tăm la căminul încălzit, ne mângâie sufletele colindele bă t râne , cu forme arhaice, cari cân tece ne par totu.ş a tâ t de t inere în gura copiilor. Pe t recem poa te clipele celei mai d e ­pline păci din cursul viforos al anilor, şi mintea noastră pă t runde depar te în intunerecul veacurilor. Şi vedem, în peş te ra din Vetleem, — pe acelaş Prunc, — >lumină spre descoperi rea neamurilor* şi >aşteptarea tu turor po ­poarelor.* Şi când prăznuim Naş te rea ©c.Y t;vhhîi, nu pu tem să nu ne gândim la moştenirea ce a lăsat-o El tuturor

T ,

popoarelor. Aceas tă moştenire e învăţătura

Lui. E felul nou de a vedea lumea, şi de a pr icepe vieaţa. E scoaterea la lumină a sufletului omenesc , a ceea ce poa te fi un adevăra t suflet o m e ­nesc. Z înălţat ^a, ridicarea idealului de vieaţâ, pres te to t ce s'a pu tu t numi ideal omenesc în lumea veche.

La venirea Mântuitorului, filozofia j > u ^ w a n . i u r eră u i decadenţa , dupăce şi-a ajuns mai înainte culmea, nepu­tând nici chiar atunci să umple şi să îndestulească sufletul omenesc cu toa te aspiraţiile sale. Inima neamurilor eră put reda ^aproape de tot, şi nu eră puterea aceea, care să se reverse în ea curăţ i toare şi în t remătoare .

Şi-a venit legea cea nouă a lui Hristos, şi s'a făcut mântuirea lumii. Căci chiar pentru vieaţa de pe pă­mânt a oamenilor, c redinţa creştinească se poa te numi mântui toare a lumii. Ea a adus sânge tiner în inima p o ­poarelor barbare , ea a făcut selecţia pacinică a neamurilor, cari s tăpânesc bătrânul nostru continent.

Pu te rea de viftaţă ce-o aducea legea creştină a fost sorbită la început conştient. Apoi , cu cât s'au depă r t a t începuturile creştinismului, cu cât oa­

menii s'au deprins mai tare cu noua învăţătură, cu a tâ ta puterea legii lui Hristos lucră aducând schimbări mari , grăbind paşii civilisaţii, fără ca oamenii să se mai gândească de unde vine această înoire a lumii. Ba în celea două veacuri din urmă, mai apropia te de noi, s'au găsit mulţi gânditori, cari să creadă, că legea lui Isus nu numai că n-a fost aducă toa re de civilizare, ci chiar duşmană i-a fost. Şi nu luau în socotinţă, nu puteau vedea, că chiar rezultatele la cari ajungeau dânşii, din culmea cărora tr imbiţau ei, nu erau altceva decâ t principii din credinţa creştinească.

Moştenirea sa — învăţătura şi tainele — Hristos a încredinţat-o bi­sericii. A încredinţat-o unei împărăţii cu totul deosebi tă de împărăţiile lu­meşti. Moştenirea ce El a lăsat-o lumii avea un preţ nemărginit şi n-a voit să o deie pe mâna stâpânitorilor lu­meşti , a împăraţilor şi regilor, cari ştia el bine, că precum în t recut aşa şi în viitor, ar schimbă în instituţii vremelnice orice le va cădea în mână.

D e aceea a voit Isus, ca pe lângă multele puteri de stat, ori care ar fi numirile acelor şi formele lor vecinie schimbătoare , să fie o împărăţ ie deo­sebită, care să cuprindă întreg pă­mântul, şi care să-şi aibă caracterul ei neschimbat . Hristos a voit ca dog­mele credinţii şi legile de guvernare fundamentale ale împărăţii sale să fie neschimbate . Şi el a voit-o aceasta în plină convingere şi ştiinţă, că forma aceasta a împărăţii sale va fi satisfă­că toare pentru toa te timpurile.

Şi pe când el c redea astfel şi ştie şi acum aşa, gânditorii lumii spun, că chiar prin faptul aces ta biserica e o instituţie moar tă , că to t ce nu evo­luează cu vremea şi nu se moderni -sează, n-are pu te re de vieaţă.

Dar t rebuie făcută o deosebire fundamentală între împărăţ ia lui Isus şi alte împărăţii. Al te domnii, al te instituţii curat omeneşt i nesmintit t re ­buie să se schimbe mereu şi să se desvoal te cu lumea. Pen t rucă acelea

instituţii nu-s altceva decâ t o haină, o îmbrăcăminte momen tană care să acopere t rebuinţele societăţii, sau a unui popor dintr 'o epocă anumită , îndată ce aces tea t rebuinţe sunt mai multe, sau sunt altele, haina t rebuie să cape te pe tece nouă, ori chiar să sfârtice şi se iea o haină nouă nouţă .

L u m e a de iapt se schimbă, evo­luează, adecă firea r ămâne tot care a fost, ci mintea omenească descopere nouă şi nouă mijloace de a stăpâni şi folosi firea, nouă şi nouă căi de-a orândui s tarea lucrurilor pe pămân t .

Dar împărăţ ia lui Hristos — bi­serica — ori cât ar fi spre placul oamenilor, nu poa te evalua în puncte le ei fundamentale. Pen t rucă sufletul bi­sericii e învăţătura lui Hristos. Aceas tă învăţătură priveşte mai ales fiinţa spi­rituală a omului. Şi sufletul omenesc află în aceas tă învăţătură nu t remânt nesecat , aşa încât ori cât ar evolua sufletul, şi de fapt prin civilizare evo­luează, poa te află to tdeauna isvor ne­secat de întărire în credinţa creşti­nească. Legea lui Isus în dogmele ei fundamentale e o mare nemărginită. Când s'au apropiat de această mare , întăiele popoa re s'au oprit numai la marginea mării şi-au intrat în adâncime numai a tâ ta cât au cutezat, — şi le-a fost — pentru sufletele lor puţin lus­truite, de-ajuns. Şi-au venit alte po ­poare , ori mai ales singuraticii din po ­poare şi au păt runs mai depar te în marea credinţii, şi ei au putut află în­tărire destulă pentru sufletele lor mai largi, mai înalte. Şi nu va fi, să evo­lueze sufletul omenesc la infinit, acel om, care să nu-şi poa tă află hrană sufletească deajuns în învăţătura lui Hristos. El a întocmit aşa învăţătura Sa, incât să fie potrivită pentru oa­menii din toa te timpurile şi toa te lo­curile. Şi astfel biserica —• intru cât e păs t ră toarea acestei învăţături, n-are lipsă de evoluţie. Adevărul matemat ic , că doi cu doi e patru, -.u poa te evolua. Şi toa te dogmele fundamen­tale ale credinţii creştine sunt ade ­văruri, nu învăţături numai.

P a g . 10 U N I R E A Nr. 2.

Biserica păstrează tezaurul cel mai scump al omenimii, şi tezaurul acesta e numai aur. Aurul însă are valoarea lui pentru toate timpurile şi ţările, şi chiar când e bătut în bani, tot aur rămâne, esenţa lui nu evoluează.

Conştii de deosebirea esenţială ce este între biserică şi între stat, conducătorii bisericii din toate timpu­rile au purtat grije, ca puterea lu­mească să nu se facă stăpână pe bi­serică. Au susţinut totdeauna dreptu­rile bisericii chiar şi cu preţul vieţii lor. Pentrucă grijea lor cea mai mare de păstori a fost şi trebuie să fie: păzirea comorii lăsate în paza ei din partea lui Hristos.

Şi de aci au urmat desele şi pu-ternicile conflicte între puterea de stat şi biserică. Şi unde căpeteniile bise­riceşti au fost păstori slabi, statul a şi pus mâna pe-o mare parte din avuţia bisericii, străformând această instituţie dumnezeească în putere de stat. Şi acolo s'au văzut îndată urmă­rile. Biserica fiind ajunsă a se socoti numai ca o putere de stat, n-a mai fost în stare să-şi reverse isvoarele de împrospătare în sufletul popoarelor, şi popoarele acelea au rămas în urmă chiar cu civilizaţia, sau dacă au fost pe-o culme a civilizării, stagnează acum.

O cursă vicleană de-a acapara biserica în serviciul statului, e înşelarea de bună voie ce unii o lasă să li-se strecoare în suflet, că biserica, în însaş fiinţa ei — e naţională, a na­ţiunii cutare sau cutare. Dacă biserica — în esenţa ei — e naţională, atunci intr'un stat oare care — şi celealalte instituţii sunt naţionale. Atunci haid' să le tragem pe un calapod şi să le guvernăm pe-o formă.

Nu, ori cât ar fi de atrăgătoare numirea aceasta, biserica in esenţa ei, în dogmele ei fundamentale, nu-i spe­cific naţională a unui popor, ci este universală. . . . »Mergând botezaţi toate neamurile.« Lipsele celea mai adânci a sufletului omenesc sunt pretutin-denea aceleaş, şi aceeaş învăţătură trebuie să le umple.

Dar să fim bine înţeleşi. Biserica prin aceasta nu e cosmopolită. Nu ser­veşte internaţionalismului. Nu serveşte de sprijin, cum vedeţi bine, socialis­mului sau anarhismului, fără patrie şi fără naţiune. Doar ei blastămă şi bat­jocoresc mai tare biserica. Biserica e o împărăţie universală, întemeiată pentru lipsele sufletului omenesc, şi prin această menire a ei nici un stat din lume n-are dreptul să se amestece, să dispună, să poruncească în biserică.

Dar această biserică universală poate sluji, şi trebuie să slujească di­

feritelor popoare, ca cetăţuie naţională, aşa deschilinită cum e de un stat sau altul. Şi iată în ce înţeles, şi credem, că acesta e înţelesul cel adevărat.

Orice popor când ajunge la pe-rire, pere din păcatele lui, din putre-zimea lui. Rar sunt în istorie cazuri de popoare mai mici, de frânturi de popoare, cari au perit, ca intr'un asalt nebun în vre-o luptă crâncenă. Aşa dar pier popoarele în cauza întâi, din nemernicia lor proprie. Când vine duş­manul de-afară le dă numai lovitura ultimă, cea dintâi, cu adevărat mor­tală, şi-au dat-o ele înşi-le.

Dar după cum popoarele mor din nevrednicia lor, tot aşa trăiesc din vrednicia lor, din puterea lor de vieaţă, nu doar' că cutare ori cutare popor vecin le-ar susţinea. Are fiecare neam pe lângă limba lui, pe lângă datinile lui, un şir întreg de aptitudini, de ca­lităţi, de aplicări bune, cu un cuvânt are fiecare popor un anumit caracter, care-1 deosebeşte de alt popor poate mai mult decât limba. Până când acel caracter e întreg, e sănătos, poporul trăieşte, se desvoaltă, prosperează chiar pe lângă greutăţile celea mai mari ce i-le pun în cale alte popoare. Când caracterul unui neam şovăie, slăbeşte, poporul acela îşi sapă mormântul.

Calităţile., cari constitue caracterul unui neam, sunt fără îndoială de ordin sufletesc. Aşa dar resar, cresc, se în­tăresc în suflet. Calităţile acestea — şi cu ele caracterul — numai atunci vor slăbi, când sufletul nu va mai fi destul de tare, destul de sănătos. Dar hrana cea mai bună, cea mai întări­toare a sufletului, — pururea proas­pătă — e credinţa creştină păstrată de biserică.

Biserica va fi dar cetăţuie naţio­nală pentru un popor întru cât va în­tări, va ţinea vii, aptitudinile lui spe­cifice. Biserica va fi cetăţuie naţională întru cât va nutri continuu sufletul poporului cu credinţa lui Hristos, căci hrănit odată cu această credinţă su­fletul însuş îşi va păstra toate carac­terele lui specifice naţionale, din pro­pria lui putere.

Aşa dară, că neamurile, cari au perit, s'au stins pentrucă nu mai aveau calităţile străbunilor? Ei bine, dar ca­lităţile acelea naţionale — ca de pildă, trezvia, tăria, firea neînduplecată şi aspră — şi le-au pierdut pentrucă în sufletele lor şi-au făcut culcuş păcate grele, ca luxul şi destrăbălarea.

Românii au ajuns să aibă un ca­racter deosebit de alte popoare, un suflet specific naţional, prin un şir în­treg de împrejurări, înşirate de istorie. Acum acestea însuşiri deosebite, cari

au adus mărirea noastră pe vremuri, trebuie păstrate şi pe viitor. însuşirile însă rezidând în suflet, ca să fie păs­trate şi pe viitor va trebui, ca sufletul neamului nostru să fie mereu sănătos. Iar sănătate nu-i poate dâ decât cre­dinţa creştină, păstrată de biserică. Iată dar în ce sens biserica universală poate să fie cetăţuie naţională a noastră.

* Deosebitele popoare au deosebite caractere, cari residează în suflet. Vine biserica universală, cu aceeaş învăţă­tură, şi ţine sănătoase sufletele dife­ritelor popoare — ca un riu ce se re­varsă preste multe ogoare deodată şi le fructifică. Sufletele sănătoase fiind, îşi vor susţinea caracterele deosebite, precum lanurile, după retragerea rîului, vor produce unele grâu, altele orz şi altei săcară, deşi acelaş nămol le-a îngrăşat.

Şi numai îh chipul acesta se poate vorbi, că biserica ne-a păstrat naţio­nalitatea. Sforţările de-a crede, că bi­serica creştină la noi Românii trebuie să fie ceva deosebit de biserica creş­tină universală sunt şi nefireşti şi false şi primejdioase. Pentrucă nu pot fi dogmele creştine, ceva specific româ­nesc, s'au să le dai o interpretare românească.

De aceea noi nu avem pretenţia să zicem, că biserica noastră e naţio­nală în însaş fiinţa ei, şi nici nu ne putem gândi s'o straformăm în orga­nizarea ei de căpetenie, după institu­ţiile civile la modă. Dar susţinem, că biserica noastră, — care e cea uni­versală catolică, — ne-a fost, ne este şi ne va fi o nerăsturnatâ cetăţuie na­ţională, întru cât ne-a întărit şi ne va întări vecinie sufletul nostru, în care residă caracterul naţional. Până când biserica va fi în stare să-1 ţină curat, acest caracter, — hrănind mereu su­fletele, nu ne temem de primejduirea fiinţii noastre naţionale, să mai vină o sută de Apponyi. Căci sufletele nu le poate luâ nime, dacă nu ni-le dăm. Şi iarăş dându-ne pe partea puterii de stat, şi primind — pentru această supunere, — nenumărate privilegii chiar pentru biserică şi şcoală, vom peri ca o zdranţă în vânt, dacă sufle­tul nostru demoralizat, nu va mai fi în stare să-şi susţină caracterul specific naţional.

Noi, ca popor român vom trăi până ce vom avea suflete româneşti. Şi vom avea astfel de suflete, până ne vom alipi tare de biserica lui Hristos, care singură e în stare să nutrească sufletele ce doresc să rămână deose­bite de sufletul altor neamuri, păstrân-du-şi însuşirile specifice. Virtuţi creş­tineşti să aibă întâi sufletele noastre

U N I R E A P a g . 11

şi atunci nu ne vom teme de perire naţională. P e când dimpotrivă — fără acestea virtuţi, — chiar, naţionalistul cel mai mare e gata mai curund să cadă în tabăra duşmană, decât n e î n ­semnatul ostaş de rând cu virtuţi creştine.

Căci pofta de avere, pofta de mărire şi înaintare de pildă, nu-s pofte naţionale, ci curat omeneşti. Popoarelor din condiţia noastră a Românilor din Ungaria — poftele acestea sunt, cari le strică mai mult, decât legile ce se aduc poate. Ei bine, dar ori cine vede, că poftele acestea nu le poate opri nici un principiu de ordin naţional. Singur numai desvoltarea şi susţinerea virtuţilor creştine le poate sugruma. Cu-i nu-i mai pasă de ce zice Dum­nezeu, îa toată întâmplarea nu-i va păsa de ce zicem noi.

Ba mergem mai departe şi sus­ţinem, că virtuţile creştine chiar în state naţionale, ca România, sunt baza întregii desvoltări naţionale a ţării şi a poporului. Ei bine, toate acestea virtuţi, toată tăria aceasta a sufletului, nu poate să ne-o deie decât credinţa creştină, pusă în păstrarea bisericii. Numai cât trebuie, ca biserica să fie deplin stăpână pe sine, ca să poată sămănâ în pace sămânţa puterii de vieaţa. Dacă e roaba ori numai aliata statului, nu va putea munci aşa cum Hristos i-a poruncit. Hristos a zis cătră apostoli: -oMergeţi şi botezaţi* şi nu aşa: »Dacă vă vor lăsa mergeţi, şi dacă vă vor dâ voie — botezaţi.*

Serbarea Samuil Vulcan la Beiuş.

Elevii gimnaziului dela Beiuş, au aranjat la 25 Dec. tr. o frumoasă pro-ducţiune întru amintirea marelui patron şi fundator al gimnaziului, fericitul Epis­cop Samuil Vulcan.

Programul şedinţei festive a fost bine executat şi a constat din un dis­curs avântat, rostit de conducătorul societăţii studenţilor prof. Dr. Petru Hetcou, pe care îl publicăm mai în jos, din trei coruri, trei declamaţii în limbile patriei din un cuartet de Mozart şi din câte un marş la început şi sfâr­şit, executat de orhestra tinerimii.

Astfel de şedinţe festive aranjate de tinerime, au rezultate preţioase. Elevilor li-se împrimă în memorie vieaţa câte unui mare bărbat a nea­mului şi sentimentele, ce i-se trezesc în suflet în aceea etate fragedă, rămân pentru totdeauna.

Iată dar frumosul cuvânt a prof. Dr. Hetcou:

Discurs îcsfiv rosfit de prof. Dr. Petru Hetcou, la festiva gimnazului gr.-caf. din Beiuş — aranjată înlru amintirea marelui Arhiereu şi Mece-

nate SAMUIL VULCAN.

Preavenerat Corp Profesoral, Onoraţi Oaspeţi, Iubiţi Elevi!

Temeiul vieţii culturali şi baza existinţii fiecărui popor este l imba şi literatura na­ţională.

Popoarele mici şi înapoiate în desvol­tarea culturală, cărora le lipsesc nu numai tradiţiile d e vieaţă culturală, ci şi baza so­lidă a unei organizări sociale, sunt meni te peririi, dacă nu-şi apără cu frică şi nu-şi cultivă cu zel l imba şi literatura lor na­ţională.

Provedinţa divină se îngrijeşte însă şi de popoarele str îmtorate şi despoiate de dreptur i le naţionale, fiindcă în vremurile cele mai vitrege le tr imite bărbaţi cu inimă nobilă, cu sent imentre altruistice şi cu in­telectualitate superioară, cari cu ochii ageri a geniului — cu puterea talentului — pre­văd primejdiile, ce amenin ţă neamul lor, şi prin muncă neobosi tă zidesc fortăreţe, crează instituţiuni, cari sunt meni te să adăpos ­tească pentru veacuri înainte Meaţa cultu­rală şi naţională a poporului , din care fac parte .

Aşa un bărbat providenţial a fost pentru neamul românesc din Bihor Epis ­copul de pie memorie Samuil Vulcan, care prin întemeierea gimnazului nostru a să­vârşit la începutul veacului t recut o laptă de mare însemnăta te pen t ru cultura naţ io­nală a tuturor Români lor din părţile Un-gurene.

Cu ce scop a întemeiat Samuil Vulcan şcoala Sa, ne spun literile fundaţionale a le Institutului nostru.

în liceul nostru a n u m e în sensul lite-rilor fundaţionali t rebuie : »sd.se pună pond special pe Gramatica şi Literatură, română". Aceasta a prescris-o şi a accentuat-o în deosebi pentru aceea Vulcan, fiindcă El a cunoscut prea bine însemnătatea, ce are pentru exis tenţa unui popor cultivarea limbii şi a literaturii naţionali.

L imba şi literatura naţ ională — da­melor şi domnilor — nu-i numai un mijloc de a se înţelege, nu-i numai un mijloc practic, prin care omul poate să-şi comu­nice cugetele şi sentimentele sale altora, = limba şi literatura reprezintă pentru un popo r mult mai mult : Ele sunt forma cea mai înaltă şi perfectă, în care se poate ma­nifesta geniul unui popor, care asigură exis-tinţa aceluia.

Vieaţa materială şi interesele materiali ale unui popor nu se pot asemăna nici ' odată — în ceea ce priveşte puterea de resistinţă şi de asimilare — cu vieaţa cul­turală şi sufletească a aceluiaş popor .

Ideile şi sentimentele, cari conduc şi stăpânesc pe un popor la anumite vremuri, nu sunt expresiunile şi elementele vieţii ma­teriali, ci sunt roadele literaturii naţionali!

Nici într 'o formă nu se poa te înt rupa şi manifestă mai frumos geniul unui popor , — adecă sent imentele şi ideile conducă toare a unei naţiuni — ca în l imba şi literatura naţională. Aceasta o dovedeşte şi li teratura

românească, care cupr inde într'o formă în­ţeleasă veşnic de noi to ţ i : bucuriile şi su­ferinţa, gânduri le şi visurile strămoşilor

i noştri , fiindcă nu-i nimic din gloria şi su-| ferinţele străbunilor noştri, nu-i nici unul i din sent imentele şi ideile lor rriai însemnate , I cari n'ar fi lăsat o u rmă de amintire ne-| ştearsă în literatura noastră.

De fapt: vieaţa sentimentală şi cuge-j tarea unui popor se manifestă mai eclatant | în literatura naţională, pentrucă ce sunt ideile ! desbrăcate de învălişul lor material, ce sunt j sent imentele lipsite de strălucirea graiului • naţ ional? | Ar fi manifestaţiunile unui spirit fără , t rup, pe care de abia ni-l'am putea în-j chipul; ar fi frumuseţa unei statuă fără i simţiri, care o admirăm, da r ne lasă rece. i Aşa de strânsă este legătura între

idei şi cuvinte, între sent imente şi vorbe , 1 încât ele nu pot fi despărţi te de olaltă, pr in ! urmare vieaţa culturală a unui popor şi li­

teratura aceluiaş neam — adecă toate ma­nifestările lui de ordine ideală — pornesc toate din sufletul, din geniul poporului — care se manifestează în producte le literali.

E frumos a cunoaşte adevărul acesta, însă faptă nobilă şi vrednică de prăsnuit săvârşeşte numai acela, care ca Vulcan în­temeiază instituţiuni culturali, unde se fac cunoscute ideile conducătoare în veşmânt şi spirit naţional, cate apoi deşteaptă în inimile fragede a tinerilor sentimentele de muncă, de abnegaţiune şi de iubire faţă de biserică, neam şi patrie.

Idea t rebuie îmbrăcată în veşmânt na­ţional, dacă vrem să fie rodi toare, fiindcă idea abstractă — precum zice Herbar t — este o insulă de pământ îngheţat, care n u produce nimic. Ca să devină roditoare are lipsă d e căldură; căldura de lipsă o dau sent imentele nobile ale inimii, de căldura cărora se topeşte toată ghiaţa: din ghiaţă se face apă, din apă un părău cu murmur dulce — şoptitor, plăcut şi roditor şi insula se pretace într 'un paradis .

Asemenea insulei îngheţate este inima şi sufletul vostru — iubiţilor elevi — dacă cunoştinţele voastre câştigate în acest Institut sunt lipsite de sentimentul naţional.

Insulă roditoare va fi din contră pentru neamul nostru cultura şi educaţia voastră, dacă mintea voastră este condnsă şi inima voastră este pătrunsă de sentimentul naţional, fiindcă atunci mintea va fi săpaşul harnic, iară inima sămânătorul harnic, care va da înflorire şi mireasmă sufletului, vostru şi roadă îmbelşugată neamului nostru.

Suflete de acestea nobi le : adecă ca­ractere firme folositoare bisericii, patriei şi neamului românesc a voit să crească Samuil Vulcan — prin şcoala Sa — din tinerii să-toşi de ştiinţă, cari au venit şi vin la g im-nazul nostru, ca la izvorul adevăratei în­văţături.

Dintre figurile măreţe ale Arhireilor noştri, cari au condus destinele Eparhiei noastre, şi împodobesc istoria gimnazului nostru, la loc de frunte se înalţă persona­litate ingenioasă şi puternică a lui Samuil Vulcan.

Geniul Lui să ne fie deci conducător la idealul aspiraţiunilor noastre culturali şi naţionali în toate t impurile. Prăsnuirea so­lemnă şi cunoaşterea depl ină a faptelor mari — săvârşite de Apostoli i culturii noas-

P a g . 12 _

— O r g a n i z a ţ i a n o a s t r ă e c o n o ­m i c ă . Sub titlul „Noi şi ceilalţi Români", dl Silvestru Moldovan a adunat în o broşură câţiva articlii publicaţi de dsa în „Foaia Po­porului," în cari se ocupă în detaiu, cu ne­cesitatea organizaţiunii noastre economice. Dsa arată stadiul înaintat, în care se află fraţii nostru din România şi Bucovina in punctul acesta. In decurs de 10—15 ani s'a pus bază in România la mai bine de 2000 bănci poporale şi aproape 500 tovărăşii de arândare, consum, lăptarii ş. a. La fraţii noştri din Bucovina organizarea economică s'a început tu acelaş timp aproape cu a ce­lor din România. Cei 250 mii Români din Bucovina au 162 bănci săteşti şi însoţiri economice, în cari sunt angajaţi aproape 50 mii membrii. Faţă de aceştia noi stăm !n proporţie slab de tot, neavând însoţiri eco­nomice poporale. Tendinţa acestor articoli e întărirea ori mai bine zis organizaţia noastră pe terenul economic, care singură ne poate fi, şi face tari. Recomandăm atenţiunii tu­turor articolii aceştia a confratelui nostru. — O altă tendinţă are cartea dlui Eugen Brote întitulată Organizaţiunea creditului prin băncile româneşti, Dsa supune unei con­trole detaiate băncile româneşti din Ungaria, studiindu-le din toate punctele de vedere: a fundării lor, a capitalului social, a depu­nerilor, a cheltnelilor şi a ptofituiui. arătând scăderile şi reformele ce s'ar putea face. Cartea dlui Brote merită toată consideraţia celor ce conduc la noi vieaţa financíala.

A r e s t a r e a p o e t u l u i G o g a . Sâm­bătă după ameaz la oarele 2 poetul Goga a fost arestat în Budapesta pe motivul, că are mai multe procese de presă pentru articole publicate în „ Ţ a r a N o a s t r ă " şi vrea să fugă în străinătate.

Zadarnice au fost toate întrevenirile pe la forurile competente — dnul Goga nu a putut fi pus In libertate.

In 2 Ianuar seara, însoţit fiind de un gardist îmbrăcat civil, a fost t ransportat la Cluj In prinsoare preventivă.

FI A I Bf O U. In momentu l , când tipărim

foaia, aflăm ştirea, oă Preaveneratu l Ordinariat a fost av iza t de s p e d a r e a congrue i pe s e m . II. din 1909 în s u m a de 271*881 cor. 50 fii.

Sperăm, să facem o bucurie preoţi lor noştri cu a c e a s t ă v e s t e .

U N I R E A

Noutăţi . Dorim sărbători fericite tu­

turor prietinilor, cetitorilor fi co­laboratorilor noştri.

Serbătoarea iubirii. Duminecă în 2 Ia­nuar a. c. au aranjat „Reuniunea femeilor române din Blaj", dimpreună cu „Societatea meseriaşilor," o frumoasă serbare a dragostii, faţă de micuţii săraci, cari an de an sunt îmbrăţişaţi tot cu mai multă căldură. Doamna Livia Domşa şi Dşoara Elena Simtion au colectat de cu bună vreme suma de 310 cor., iar Societatea meseriaşilor, a dat suma de 250 cor. Din sumele acestea s'au cumpărat veşminte, pălării, încălţăminte, stofe de haine pentru copile etc. La această serbare a iu­birii a asistat un public, foarte număros în frunte cu P. S. Mitropolitul. Dnul Gavril Precup, prezidentul Societăţii meseriaşilor în cuvinte scurte arată binele nepreţuit ce l-a primit omenimea prin serbarea Naşterii Domnului, bucuria cu care aşteptăm sărbă­toarea Crăciunului şi obiceiul frumos de a se cinsti cu daruri la această sărbătoare. — Mulţumeşte publicului contribuent şi în spe­cial .Esc. Sale Mitropolitului Mihălyi. Au ur­mat apoi cinci poezii ocazionale declamate de Clariţa Pop, Eugenia Pop, Niculac Pă­curar, Victor Cisteian, şi Aurel Szabo. Au colindat duet ucenicii loan Puia şi Ales. Pă­curar. După producţiune a urmat împărţirea veşmintelor. Au fost ajutoraţi , 80 copii săraci pedagogi, elevi gimnazişti, elevi ai şcoalei de aplicaţie, eleve şi ucenici de meserii. In urmă Esc. Sa Mitropolitului laudă nobilul zel al societăţii rfemeilor şi al societăţii me­seriaşilor pentru -ajutorarea celor lipsiţi şi săraci şi doreşte tuturor sărbători fericite.

Răscumpărarea felicitărilor. Dşoara Eliza Bodocan, directoara Internatului de fetiţe, în loc de felicitări de anul nou, a contribuit la fondul Internatului Vancean cu suma de 3 coroane.

„Revista politică şi literară" a con­fratelui Aurel Ciato, nrl 8—9 apărută zilele acestea se prezintă foarte bine. Are un fru­mos prim articol dedicat memorii păr. ca­nonic Bunea, apoi bucăţi în poezie şi proză de Coşbuc, Gorun, Agârbicean, Ciura, Adam, Petra Suciu, ş. a.

Conferenţele meseriaşilor Seria confe-renţelor inaugurate in 21 Noemvrie s'a în­cheiat In 26 Decemvrie. Ultima conferenţă a ţinut-o neobositul preşedinte al societăţii meseriaşilor noştri. — Conferenţele în anul acesta spre cea mai mare bucurie şi mândrie a noastră au fost cercetate de un public aproape de 4 ori aşa uumâros ca In anii trecuţi — dovadă, că începem să preţuim astfel de conferinţe din cari eşim mai buni, mai tari şi mai hotărâţi de a duce o vieaţă de popor conştiu de menirea lui. Vieaţa socială a meseriaşilor începe a se cimenta tot mai puternic iar meritul pentru aceasta este fără îndoială a dlui preşedinte G. Precup, care nu cruţă nimic pentru ridicarea meseria­şului român la nivoul unde stau meseriaşii celoralalte popoare culte. Obiectul conferenţei ultime a fost despre prietinii noştrii, un obiect potrivit ales şi foarte bine tractat. — Dl. confirenţiar ni-a arătat şi dovedit că prietinii noştri cei mai buni şi necostişitori

Nr. 2.

Nr. 9005—1909.

Anunţ de exarândare. Bunul comasat din comuna Cenade

aparţinător fondului Alesandru Şterca Şiu-luţiu în mărime de 500 iugăre arător, 225 iugâre fânaţ, 86 iugăre pasiune, 4 şi 1/3 iugăre loc de vie — administrat de Prea Veneratul Conzistor Metropolitan din Blaj, să va da în arândă pe calea licitaţiunii publice pe 5 ani succesivi dela 24 Aprilie 1911, până la 24 Aprilie 1917.

Licitaţia publică să va ţinea în Blaj la 20 Ianuar 1910 st. n. la 10 oare a. m. în cancelaria advocaţială din curtea metro­politană. Preţul de esclamare va fi 8500 C. sub care preţ de arândă bunul nu să va ex-arândâ.

Condiţiile de esarândare să pot vedea în cancelaria subscrisului şi la administraţia centrală capitulară.

Cei-ce doresc a luă parte la licitaţie sunt datori a depune un vadiu de 10 ' /« din preţul de strigare, adecă 850 Coroane In bani gata ori în hârtii de valoare notate la bursa din Budapesta.

Ofertele prezentate în scris până la acel termin, se vor face pre lângă acluda-rea vadiului amintit şi pe lângă declara-ţiunea, că oferentele cunoaşte condiţiunile de esarândare.

Blaj la 31 Decemvrie 1909.

Dr. luZiu Maniu, (1) 1—2 advocat arhidiecezan.

A a p ă r u t : Elemi Nepiskola Ertesitfl Konyvecske — Indice pentru şcolile popo­rale primare. Costă leg. 30 fii. - f -10 fii. porto

Se află de vânzare la Librăria semi-narială din Blaj.

ne pot fi cărţile bune, cari ori-când şi între ori-ce împrejurări stau la sfat cu noi. — S'au cetit vre-o câteva lucrări ale dlui Sadoveanu cari au fost ascultate cu deosebită atenţiune şi plăcere. Conferenţă aceasta a fost cea mai reuşită — poate pentrucâ a fost ultima. — A declamat frumos şi cu pricepere dşoara Emilia Ooltor poesia lama pe uliţă de G. Coşbuc. Toate conferenţele de până acuma ne-au dovedit că dnii conferenţiari vin şi vorbesc cu drag, căutând sa ne procure adevărate clipe de recreare sufletească, iar ascultătorii răsplătesc îndeajuns, prin numă­rul şi atenţiunea cu care urmăresc cursul «inferenţelor, jertfa şi oboseala dlor confe­renţiari.

Necrolog, f loan Dragomir, paroh gr.-cat. şi cassar la banca „Riureana," din Ca-polnoc Mănăstur, după lungi suferinţe şi-a dat blândul său suflet în manile Creatorului, în anul al 58 al etăţii şi al 30-lea al preoţiei.

— f Ştefan Ru$u, paroh in Ida mare după un morb îndelungat, împărtăşit cu sf. taine ale muribunzilor şi-a dat nobilul său suflet în manile Creatoruluii, In anul 78 al etăţii^ 56 al preoţiei şi 26 al văduviei.

Odihnească în pace!

t re naţionali — este datorinţa sfântă a fie­căruia dintre noi.

Serbarea de azi să fie deci pentru noi o zi de înălţare sufletască, iară figura mă­reaţă a Sărbătoritului să ne servească ca model de imitat în munca grea pentru înaintarea şi înflorirea culturii noastre na­ţionali.

Deie bunul Dumnezeu, ca Spiritul lui Vulcan să plutească veşnic asupra Institu­tului şi învăţământului nostru, că Şcoala Lui să crească încă mulţi tineri credincioşi şi de­votaţi bisericii, patriei şi neamului românesc.

Nr. 2. Adaus l a numărul de Crăoiun al „Unirii" P a g . 13.

Fuga în Egipt. — Selma Lagerldf. —

Departe spre miazăzi, într 'o s tepă tropicală, a crescut, din vremi băt râne , un palmier , a cărui vârstă numai tradiţia o ştie. Toţi trecătorii se minunau de mă­rimea lui, căci şi-a fost întrecut toţi ve­cinii şi tot neamul, şi ziceau că va întrece de bunăseamă toate piramidele şi obelis­curile.

într 'o zi palmierul privind peste cu­prinsul stepei a băgat de seamă ceva şi îndoindu-se şi-a mişcat podoaba lui de frunze de pe trupu-i svelt. Din spre mar­ginea pustiului se apropiau două chipuri de pribegi. Se vedeau tare depar te , — la depăr ta rea aceea şi cămilele păreau mu-sinoaie, — şi erau de bunăseamă oameni si încă doi. De bunăseamă erau străini în pustiul acesta, căci palmierul i-ar fi cu­noscut, — doar cunoştea toţi locuitorii — si stia b ine că nişte oameni — bărbat şi femeie — cari călătoresc lără călăuz, fără animale de povară, fără corturi şi tără bur­duf cu apă, nu pot să fie decât nişte pri­begi.

Intr 'adevăr oamenii aceştia — îşi zicea palmierul — au venit să-şi caute moarcea aicea. Şi oarecum surpr ins şi ne­dumeri t căuta împrejurul său.

Mult mă mir, — cont inuă el, — că leii încă nu i-au observat, căci nu s'a miş­cat încă nici unul , se vede că nu-s flă­mânzi. Mă mir că nici hoţii nu i-au băgat de seamă. De sigur n'or mai scăpă vii de aicea. Moartea lor e sigură, se gândea pal­mierul. Ori vă vor zdrobi şi mânca leii,-ori vă vor muşcă şe rp i i ; setea yă va usca trupul, norii de năsip vă vor îngropa, hoţii vă vor ucide, arşiţa soarelui vă va omorî sau frica vă va înţepeni trupul.

Si palmierul cercă să se gândească aiurea, căci soartea acestor omeni a deş­teptat în sufletul lui un cântec trist de moarte .

Dar pe întreg cuprinsul pustiului n'a zărit nimic, ce să-i atragă atenţia, ce să nu fi văzut ori să nu fi examinat în decursul mii.or de ani petrecuţi aici. Nimic n'a gă­sit ce să-i fi putut cupr inde gânduri le şi în urmă a fost silit să privească iarăş la cei doi pribegi .

De ce au plecat oare chiar pe această secetă? se întrebă palmierul . Deja d e pe acum se luptă cu cei mai aprigi dujmani ai vieţii Dar oare ce ţine femeia în b ra ţ e? S'ar părea , că neghiobii aceia aduc şi un copilaş cu ei!

Palmierul, care vedea depar te , — ca şi bătrânii — nu se înşelă. Femeia s trângea în bra ţe un copil, ce durmiâ cu capul plecat într 'o parte .

Copilul nici nu e îmbrăcat cum se cuvine, căci văd, că mamă-sa 1-a învălit numai aşa în rochie. Trebuie , că 1-a luat cu graba din pa t şi a luat-o la fugă. Dar totuş sunt neghiobi. Dacă n 'au un înger păzitor, mai b ine să se fi lăsat în voia sorţii şi să fi suferit cele mai groaznice chinuri, decât să-şi încerce norocul în pustie.

Parcă-mi închipuiesc cum s'au în­tâmplat toate. Bărbatul de bunăseamă lu­

cră, copilul du rmeă în leagăn, iar mamă-sa s'a dus după apă la fântână. Cât ce a păşit afară a observat apropierea dujmanu-

a r t e a l i t e r a r lui. Iute a fugit înapoi şi găt indu-se cu toţii în grabă au scăpat. Şi apoi au tot fugit ziua toată, fără a poposi undeva. Da, aşa a t rebuit să se întâmple toate şi măcar de i-ar păzi vre-un înger b u n ! . . . . .

Uite-i, aşa i-a cuprins frica de nu­mai simţesc nici o osteneală, nici o su­ferinţă, dar văd din privirile lor lâncede, că focul setei le-a cuprins întreaga fiinţă, îi cunosc eu foarte bine.

Şi pe când se gândea palmierul la sete, t rupul lui svelt fu apucat de o svârco-dire convulsivă şi frunzele lui lungi şi ascuţi te se zbârciră, ca şi cum ar fi pârjo­lite. De aş fi om, n-aş îndrăzni să călăto­resc prin s tepe. To tuş îndrăzneţ e acela, care cutează a se primejdui prin pus­tiuri, fără să aibă, rădăcini lungi, care se ajungă adânc în pământ , până la izvoarele ce nu seacă nici când. Aici şi palmierii sunt premejduiţi de multe ori. Ba uneori şi aceia cari sunt ca şi mine de mari.

De i-aş putea sfătui, i-aş rugă să se întoarcă înapoi. Dujmanii nu pot fi aşa nemilostivi ca stepa. Ori poate cred săracii că-i uşor de trăit pe aicea. Eu ştiu despre mine, căci şi mie de multeori ce greu mi-a fost să rămân în vieaţă. Mi-aduc aminte, că în t inereţe un uragan puternic mi-a t rân­tit după cap un deal de năsip. Eră aproape să mă înece. De ar fi atârnat dela mine viaţa, clipele acelea ar fi fost celea mai de pe urmă.

Palmierul îşi continuă mai depar te medi tarea cu glas înalt.

0 cântare minunat de frumoasă, dar înfricoşată, îngrozitoare îmi sună împre­jurul podoabei de frunze. Un fior molatic, necunoscut alunecă peste vârful frunzelor mele. Nu ştiu ce simt privind drumeţii aceştia. Da muierea aceea îngândurată , ce frumoasă e! îmi aduc aminte de cea mai frumoasă femee ce am văzut în viaţa mea.

Şi frunzele îşi continuă cântarea şo-poti toare.

Si-adus aminte de vremea aceea foarte veche, când odinioară, — pe vremuri de mult t recute, o păreche de oameni , cari şi-au trăit cele mai fericite clipe de pe lume, au fost oaspeţii oazei sale: regina din Saba d inpreună cu înţăleptul Solomon. Frumoasa regină trebuia să se întoarcă în ţara sa, regele a petrecut-o până aici, şi acum trebuiau să se despartă . In amintirea acestei clipe, — zise regina, — sădesc să­mânţa aceasta şi doresc să crească un palmier, un palmier care până atunci să înverzească şi se rodească până când în ludea va domni un împărat mai puternic şi mai înţălept decât Solomon. Zicând aceste a sădit sămânţa şi a udat-o cu la­crimile sale.

Ce poate fi, că chiar azi îmi vine în minte povestea aceasta? se întreabă pal­mierul.

Oare aşa de frumoasă să fie femeia aceasta încât să-mi amintească de cea mai minunată regină, la cuvântul căreia am prins viaţă şi trăiesc până în ziua de azi?!

Aud, că freamătul frunzelor e tot mai puternic şi sună trist, ca un cântec de îngropare. Atâ de trist, ca şi acum ar pro­feţi, că cineva în curând are să treacă la celea vecinice. Bine, că nu îmi sună mie. căci eu sunt nemuritor .

Palmierul credea, că jalnicul plâns de îngropare, — dintre frunzele sale le sună

a. drumeţi lor de lângă sine.. Al tcum şi ei credeau, că li-se aproprie sfârşitul. Aceasta se putea ceti de p e feţele lor, când au trecut pe lângă scheletul unei cămile, ce zăcea lângă cale. Se putea ceti din pr i­virea lor ce urmărea atât de trist zborul câtorva vulturi, pribegi şi ei. Nici nu p u ­tea fi altcum trebuiau şă moară

Dar au observat oaza şi se grăbiră să-şi as tâmpere setea. Izvorul însă a fost secat. Muierea şi-a pus copilul jos şi aşe-zându-se pe marginea izvorului a început a plânge cu hohot, iar bărbatul loviâ cu pumnul pământul uscat. îşi povest iau ne ­norocirea şi simţiau, că li-se apropr ie sfâr­şitul, iar curmalul le înţălegea vorbele. Inţălegea, că Irod a poruncit să se u c i d ă toţi copii de doi şi de trei ani mai în jos , şi asta de frică, căci ar fi auzit, că s'a născut aşteptatul şi puternicul împărat al Iudeilor.

Palmierului i-se părea, că tot mai puternic e cântul dintre frunzele sale. Să­raci pribegi ce curând se apropie ciasul din urmă! Palmierul a inţăles şi aceea, că le-a fost frică prin pustie. Bărbatul a zis, că ar fi fost mai cuminte dacă ar fi rămas acasă şi ar fi dat pept cu vrăjmaşii.

L a toată întâmplarea mai uşoară moarte i-ar fi aşteptat.

— Ne va ajută Dumnezeu — zise femeia.

Suntem numai singuri între ferele şi şerpii pustiului. N'avem nici mâncare nici de beut , cum poate să ne ajute Dumnezeu?

Bărbatul în desnădejede îşi rumpiâ hainele şi-şi lipiâ obrazul de pământ . Eră desperat , ca şi un rănit de moar te .

Muierea stă dreaptă cu manile în­cleştate peste genunchi . Dar privirea, ce şi-o rotea peste cuprinsul pustiului, expr imă o nemângăiere fără margini.

Palmierul auziă mereu cum se în­tărâtă plânsul jalnic dintre frunzele sale, ce nu rămase neobservat de femela, căci îşi ridică privirea spre vârful lui şi des -făcându-şi instinctiv braţele s t r igă :

— Curmale, curmale. Glasul femeii t radâ o dorinţă atât de

pătimaşă, încât bătrânul palmier ar fi voit să nu fie mai înalt decât jneapănul şi fruc­tele lui să fie aşa de jos ca ale agrişului. Ştia, că coroana sa e bogată în fructe, dar ce folos, că mână de om nu putea ajunge la înălţimea acea ameţi toare!?

Bărbatul a observat la ce înălţime neapropiată atârnă fructele şi de aceea nici nu şi-a clătit capul , ci a rugat pe femeie să nu dorească imposibilul.

Dar pruncul, care, — în bucuria lui co­pilărească, — se juca cu frunze şi năsip, a auzit strigarea mamei sale.

El nu-şi putea închipui, să fie ceva cu neput in ţă pen t ru mamă-sa . De aceea îndată ce aude pomenindu-se numele pal­mierului ridică ochii. îşi frământă mintea cum ar putea ajunge la fructe. La prive­liştea ispititoare un zimbet i-s'a aş ternut pe faţă. A gâcit chipul cum să-şi împlinească dorinţa . Merge la palmier şi cu degetelei mici netezeşte trupul lui bătrân şi cu glas dulce de argint îi zice:

— Palmierule dragă, pleacă-te te rog, — pleacă-te până la mine.

Şi ce s'a întâmplat? Frunzele pal­mierului, şuerau, vuiau ca şi cum le-ar

P a g . 14.

suflă un vânt puternic şi t rupul l'a fur­nicat fiori de moarte . Simţiâ, că copilul e mai puternic decât el. Nu i-se putea în-potrivi.

Şi-a aplecat trupu-i semeţ şi înalt înaintea copilului, p recum se pleacă oamenii înaintea regilor. S'a îndoit în semicerc aşa d e tare încât coroana lui puternică, cu frunzele-i t remurătoare, măturau năsipul pust iului .

Copilul n'a vădit nici frică, nici mi­rare, ci str igând de bucurie culegea fruc­tele unul după altul.

Când culese deja destule şi palmierul era încă tot culcat la pământ , iarăş se roagă cu un glas plin de farmec :

— Dragă palmierule, ridică-te, ridi-că-te iarăş.

Şi bătrânul arbore s'a ridicat iarăş plin de demnita te , ca un rege, pe când printre frunzele lui se auziau mii de simfonii şi d e harfe. Acum ştiu cui doinesc frun­zele cântul de îngropare, şi-a zis palmierul. Nici unuia dintre aceştia.

Bărbatul şi femeia îngenunchiaţi prea­măreau pe D o m n u l :

— »Te-ai îndurat spre noi şi ne-ai ascultat ruga noastră. Ne-ai mântu i t de năcazuri. Mare e puterea Ta , cel ce ai îndoit , ca pe o trestie subţire, t rupul pal­mierului de mii de ani. Poa te fi vre-un dujman de care să ne t emem dacă tu ne păzeşti pe noi«.

Şi când nu peste multă vreme o ca­ravană a trecut de alungul pustiului, au văzut puternicul palmier uscat.

— Cum de s'a uscat, — întreabă un călător, — doar acesta t rebuia să trăiască până va vedea un împărat mai înţălept şi mai puternic decât Solomon.

— Asa se pare, că a văzut unul mai înţălept şi mai puternic decât el, — răs­punde celalalt.

T e o d o r G r o z a .

CUGETĂRI pe mormânful Drului Aug. Bunea.

— Prinos de admirare. — /. Rosiu.

I. T impul tace şi t r ece : şi noi, ca umili

r ob i fără d e graiur i , îi u r m ă m c ă r a r e a înainte.

Rugina vremii îngroapă zilele una după al ta în mis ter iosul ei cintirim. — Şi cum zilele astei lumi a le rgă toare sunt de ­oda tă ş i : mărunte le e tape ale vieţii noas t re pământeş t i : s imţim p a r c ă o mână nevăzută, cum îşi întinde ghiară le din bu lgăru l de ţ ă rână drept în inimile noas t re , smulgân-du-ne una câte una cele mai dulci iluzii si amintir i .

P r e a t rebuie să fie ţântui tă câ te-o aduce re aminte mai scumpă în sufletul nos t ru , sp r e a nu se spălăci p r ea iute.

Când emoţii mai pu te rn ice — cum e şi o d u r e r e adâncă — înţapă sufletul o m e ­nesc , — aces ta spumegă s t râmtora t şi g e ­mând se sbate ca ulmii sub pova ra vifo­ru lu i î ng reuna t de tunete şi f u lge re ; pe o clipită i-se în tunecă or izontul pes te toa tă î n t i nde rea ; nu mai vede, decât pust ie în­f iorătoare, p r ăpăd îngrozitor , h â r b u r i spar te , tăciuni învăpăiaţ i , spuză fierbinte, cu un

cuvânt numai : r isipă fără margin i cupr inde fantezia lui pe un moment , — pent r t r rca în celalal t : ui tând deja tot ce-a fost, să e r u m p ă în hohote de vesel ie .

Zadarn ic , aşâ suntem noi, aşa ne-au fost şi înaintaşii, şi tot aşâ ne vo r fi şi urmaşi i , căci asta-i legea firii omeneşt i .

Şi c bine a ş â ; căci la d impotr ivă n 'am avea răgaz, decâ t să ne tot bocim — m o ­t ive a r fi cu pr isosinţă — în astă vieaţă, ca re , mai p r e sus de or ice îndoială, are , ha şi t rebuie să aibă un r e son mai nivelat şi mai demn decât r e s e m n a r e a plânsului .

Ori ce g r e a î n c e r c a r e p rovoacă , na ­tural , zăpăcea lă : v remea însă aduce r e c u ­legerea de l i p s ă ; — mai iute or i mai târziu, da r o aduce.

II.

E poate încă j i lavă huma, sub ca re s 'a pogorâ t sp r e odihna vecilor , mai zilele t recute , ce l mai luminat r o m â n a rde lean : Dru l Aug. Bunea.

Cum ? D r Aug. Bunea m o r t . . . ? Ce sinistru at ing u rechea vorbele aces te ! Bunea, — de gra iur i le căruia t resăr iau sufletele ca desmeteci te din a iurare , — la ve rva Căruia înt ineriau inimile de moşnegi , şi se apr indeau ochii şi obrajii şi buzele t ine­r i lor v isă tor i ; — sub a căru i entuziasm fă­că to r de minuni pr indeau vieaţă toate c o -tur i le adunăr i lo r româneşt i , — şi pietr i le s tă teau gata de mişcare , sp r e a se închegă într 'un mare „templu neînvins al r o m â ­nismului" pe malur i le T â r n a v e l o r . . . acest Bunea să-şi fie găta t oa r e menirea între noi ceşti mulţi şi mici, ca r i n ic i măca r admiră nu-1 ştim după cuviinţă??!

Groaznică nenoroe i re ! — după cum leit se expr imă şi un mare gândi tor dela ţară .

î n c a nici n 'am ajuns să-1 p r icepem în deaj uns şi să ne dăm seamă, pe cine avem între noi, — şi ne -a şi d ispărut din mâni, ca un basm s t ră luc i tor din alte lumi, — or i ca un vis frumos, din care te t r e ­zeşti cu manile goale , mintea obosi tă şi genele u m e d e . . .

Chiar pe când un neam în t reg îl împreso râ şi cu buzele t r emurânde îi pândiâ tot c u v â n t u l : a tunci i-s'a împietri t ros tul pe l imbă, p r ecum se ofileşte frunza 'n mu­gur , când ger năpraznie înt r 'argintează nopţ i le de Maiu.

Mai r a r atâta s inceră manifes tare de d u r e r e de că t ră un neam nenoroci t , câtă 1-a pe t recu t şi pe dânsu l sp r e lăcaşul păci i e t e r n e ; fără îndoială însă: deamnă manifestare de-un colos de bărbat , cum a fost şi Dru l Bunea.

Sigur, p r ea frumos s imptom de d r a ­gos te ne ţă rmur i tă : că toată suflarea r o m â ­nească, fără excepţ iune, n'a fos ava ră întru aprec ia rea aces te i fenomenale p e r s o ­nalităţi şi n 'a p rege ta t într 'un gând să m ă r ­tur isească , că cu Dru l Bunea am înmor ­m â n t a t : o c o m o a r ă de înţelepciune, o de tot r a r ă forţă de muncă , un bast ion de pu te rn ic românism şi, „unica clasică figură de o ra to r r o m â n e s c " („Tr ibuna") .

Şi din regat s t răba te un şuvoiu în­t r eg de jălanii , i a r „ împăra tu l gândir i i r omâneş t i " , n 'are destul foe şi emfază s p r e a pa ren tâ în sc r i su l său pe aces t : m a r e bărba t „ora tor fără p ă r e c h e " cu „ochi fosforici" şi cu pu te rn ic avânt la vo rbă „ce se potr iviâ aşâ de bine fiinţei lui r o ­bus te" ; — până şi din văzduhul Macedo­

niei se despr inde c rud suspin de d u r e r e fărâ seamăn după aces t vii tor „Arhiepi­scop român în imperiul t u reesc" .

Chiar şi cei ce — din bine pr icepute cons iderante — nici la cel din u rmă onor pământesc nu s'au putut s tăpâni , încât să lase neamint i te fals pre t inse le „ tendinţe" din scr ie r i le celui ce nu putea desminţ l învinuirea asta şi din mormânt , r epe t ăm: şi aceia măr tu r i se sc cu o invenţiuosi tate deamnă de-a fi fixată şi de noi aci, că mare lu i D r Bunea, în momentul din urmă, de un s ingur lucru îi va fi pă ru t r ă u : că adecă, n'a avut decât o v iea ţă de jertfit pent ru neamul său.

La tot cazul bun atestat de conşt ien-ţiositate şi de simţ pent ru adevăru l is tor ic au dat şi aceia („Lupta") , ca r i cu fruntea deschisă şi fără şovăi re au pronunţa t î» publ ic adevăru l de mult constatat , d a r p rea puţin ap rec ia t : că aces t D r Bunea a umplut cu fapte conc re t e şi date is tor ice pozit ive şi bine cont ro la te acea m a r e pa r t e din is toria noas t ră cu l tura lă-b iser icească , pe ca r e o bună seamă de is torici înaintaşi o înce rcase ră cu poveşt i şi presumţi i r idicule.

I a r poetu l Goga întru văpaia închi ­puiri i sa le a s intet izat şi accen tua t un adevă r mai mare , de cum s'ar pă rea la pr imul moment, când într 'un g rozav a c o r d de perora ţ ie îşi mântue condolinţa cu v o r ­bele : „Să odihneşt i cu drepţii , căc i d rep te au fost gândur i le ta le!"

Dar toate ce le înşirui te aci, or i cât a r fi de v o r b i t o a r e : sunt totuşi numai o mică fă râmă din pr inosul de recunoşt in ţă , ce ne leagă de pomeni rea ăstui e rou neuitat . Sunt mai mult or i mai puţin s toarse de impres iunea momen tu lu i : or i cât de g r av şi f rumos a r fi s cos în relief şi t ă l cu i t e : adevăru l şi recunoş t in ţa din ele.

F r a z a lor, în fine, tot numai frază r ă m â n e : r e sună odată, fie ch ia r şi îndoio-şă to r până 'n lacr imi , — da r r ă sună numai , pen t ru ca apoi să amuţească iarăş . Sună şi amuţeş te ca bulgăru l de lut a runca t pe capacul cosciugului din adâncu l m o r m â n ­tului, s p r e a dâ drep t lui Eminescu , că

„ . . . poţ i zidi o 'n t reagă lume „Pes te toate o lopată de ţ ă rână ţi-se pune. ."

Când însă mormân tu l aces ta fatal a s t rucă nădejdea unui neam, ce de veacur i lungi, cu o paci in ţă ne mai pomenită , aş teaptă t r e m u r â n d de dor : un bun zori t de „d reap tă să rbă toa re" , — a tunc i condol inţa şi r e c u ­noşt inţa faţă de un astfel de S ten tor na­ţ ional nu se pot mărgin i numai la l ac r imi şi vorbe t r e c ă t o a r e ; — pie ta tea r ec l amă aci jertfă, jer t fă mare , v redn ică de mă­rimea îngropa tă .

Ia tă pen t ru ce n e pa re a les de su ­pe r ioa ră şi f rumos pr icepu tă fapta, cu ca r e Liga Cul tura lă a e ternizat nume le Dru lu i August in Bunea : dând astfel, din bine in­sp i ra t î ndemn propr iu , o satisfacţie oa r e ş -c a r e mângăe toa re atât memor ie i mare lu i defunct, cât şi tu tu ro r ce lo r ce făcând pa r t e dintr 'un n e a m îngenunchia t — în faţa astei nenoroc i r i — îi ştiu mai l ămur i t p r i cepe dure rea , n imeri t co lora tă şi în „Drape lu l " când grăeş te : Ca re g las o m e ­nesc n e - a r pu tea spune, cât e de m a r e p ie rde rea n o a s t r ă ? ! Cu a d e v ă r a t : v r e ­m u r i g re le .

N r . 2 . U N I R E A P a g . 15.

III. Şi-acum încă un cuvânt . Un cuvân t

p r o domo. — D u r e r e a e s igur g rea în tot ­deauna şi-i o a sp ră p r o b ă de foc pen t ru inimile tar i .

Au amor ţ i t deja dangăte le de c l o ­po te învechi te , şi nici văzduhu l nu mai t r e m u r ă înfiorat de j a le necupr insă înspre cimit irul Blajului. Nu mai p l âng cântăr i de p rohod i re , nici tor ţe le nu-ş i ma i frâng lumina a pagubă sub umbre l e înseră r i i din t oamnă t â r z i e , . . . au amuţi t şi devenit p o ­doaba t recutului toate imnur i le de p r e a ­m ă r i r e dela căpătâiul cosciugului , ce ni-a răpi t fala în t ruchipată . — Şi-au împlinit toa te dator ia , p r e c u m se cuveniâ .

D a r o r i câ t dela cu lme a r fi fost toate as te , ori cât pr inos şi a r d e r e de tot a r fi într 'aur i t c ă r a r e a însp re răsp la ta c e ­ru lu i p e seama celui ce n'a milogit nici jând răsp la ta şi mici le bucur i i din vist ier ia Istei lumi ned rep te si nemi loase — îndă­rătul ă s to r a : aco lo stă s t rajă paguba în­spăimântă toare , ce zi de zi se măreş t e /tot mai ta re , şi devine tot mai înfricoşată, i Nici unde a tâ ta ja le în tuneca tă ca şi în căminul , de unde au scos s icr iul şi a r ă m a s gol locul din fruntea mesei .

Cuvântu l orfanului : V 'aş condonâ bu­c u r o s toate , da r toa te mângăer i l e şi tot sprij inul cu toată d ragos tea oc ro t i toa re ; ch ia r vră jmaşi să -mi fiţi, şi cu temniţe , foc şi că tuşe să mă ameninţa ţ i : cu toate as tea mai de g rab m'aş pu tea împăca, decât cu paguba, pen t ru ca r e mă consolaţ i !

In v remur i de bejenii, când mici şi mar i p o r n e s c la d rum în luptă, — ei îşi îngroapă , de g roaza duşmanului , mainain te toa te comor i le , câ te nu le pot pu r t ă cu s ine or i a scunde în t ra l t mod. — Si noi suntem în plin răsboiu ; — noi însă nu bunuri le , ci a rmele ni - le-am îngropa t cu Dru l Bunea!!

încă odată cuvântu l „ D r a p e l u l u i " : C a r e g l a s o m e n e s c ne -a r pu tea spune, cât de mare este p i e rde rea noas t ră ?

Deschideţ i -vă inimile înduioşate , şi ascul ta ţ i voi toţi Români i de bine, da r în pr imul r ând : toţi, voi, aceia, pe porţ i le că ­r o r a au scos năsăl ia îngroz i toare !

Pă t runde ţ i -vă până 'n oseminte le voa­s t re cu t r emura t e toţi, car i faceţi slujba de c lăcaş i oropsi ţ i la a l tare le ace loraş i ide­aluri dumnezeeş t i şi s t răbune , pen t ru car i a t rebui t să m o a r ă un Dr Aug. Bunea, sp re a-ne scu tu ră şi t rezi din atonia noa ­s t ră indiferentă, ca să s cape re schintei de vieaţă şi din toci te le noas t r e inimi a m o r ­ţite : în faţa reculeger i i , ce ni-se impune nesmint i t !

Nu mai aşteptaţ i mură 'n gură , — căci azi nu mai t r ăe ş t e un parafulger p r o v i ­denţ ia l ca mare l e Bunea, c a r e să para l i -seze toate săgeţ i le înveninate , şi să lucreze pen t ru noi toţi!

Voi, leviţi cu inimile s t r âmtora te , d rag i priet ini şi tovarăş i de muncă, p r i ­cepeţ i voi c h e m a r e a soliei dumnezeeşt i , ce-a clopoti t la zăvoare le noas t re în chipul îngerului morţii- a mare lu i D r B u n e a ? . . .

"Vai, mi-se apr ind obrajii, că am t r e ­buit să s cap din peana şi r ândur i l e de mai sus !

Da ! Multe a r t rebui aci spuse şi dă -p ă n a t e ; — faptul însă, că tainele familiare pret ind niţ ică d iscre ţ ie în faţa lumii m a r i : n e impune r eze rvă s t rânsă .

— R / i nu mă rabdă inima, să n u

r i s c pen t ru noi înşi-ne puţ ină p robozea lă la locul aces ta . — D a r d e va p r inde!

Meditat-am o a r e noi,» toţi ceşti de sub păvaza nemij loci tă a idealur i lor Drului Bunea : ce înseamnă cuvântu l , ,pr incipiu"; — ce înseamnă: „ţinută p r inc ip ia ră" ; — ce î n seamnă : „conv ingere necl in t i tă" ; — ce înseamnă: „pers is t in ţă în r âvnă după b ine" t a re ca s tânca şi atunci, când hada mul to r mici şi mar i răutăc ioş i — sp re a te pu tea cumva dec lasa din sferele ta le cu minte u rca te — a r r e c u r g e la toa te mij loacele , şi dupăce toate au da t fal i ­m e n t : t e - a r taxă eventua l cu epitete g r a ­ţ ioase ca : „bolnav" or i „nebun" (nu-i e x -chis să te t rezeşt i cu adaste şi din pa r t ea a lor t ă i ! ) ; — ce înseamnă „a îndură cu r e s igna re în Dumnezeu, cel drept , toa te murdăr i i le supor tab i le şi asper i tă ţ i le tu­tu ro r mărgini ţ i lor , câ te ţi-se pun zăgaz în d rumul tău de zol i re , pe văzute şi nevă ­zu te" , z ic : a îndură toa te a s t e : numai de dragul păci i c re ş t ineş t i ; — ce înseamnă „a te şti r idică pes te micile p iedeci şi m i ­zeri i zilnice, pes te c levete şi f lecari i" în vede rea unui ţăl mai luminat şi s u p e r i o r ; — ce înseamnă: „a t ră i pen t ru a pu tea munci , şi nu a munc i pen t ru a pu tea t r ă i " ; — ce înseamnă „ca rac t e r de in te ­lectual , t a r e ca grani tul , pe ca r e să poţ i zidi", nu fluctuant, când în dreapta , cănd în s tânga pe ape mai mult or i mai puţin s t r ă i n e ; — ce înseamnă „dragos te pen t ru ai tă i" ; — ce înseamnă „abnegare şi idea­l i sm"; — ce înseamnă „jertfirea mândr ie i şi vanităţii propr i i în faţa obştei mai îna l te" ; — ce înseamnă universa la n o r m ă de m o ­rală , că „dragos tea bine orândui tă pu rcede dela sine în suş" (cred, că ştim, cum t r e ­buie pr icepută! ) ; — ce înseamnă a iubi — fără de t r imentu l obştei mar i — tot, d a r tot „ce-i în pr imul rând al n o s t ru " : fie o r ice fel de instituţie, fie operă , fie foaie, revistă, fie bărbaţ i de seamă, sau fie or ice al tă a rmă ori sentinelă, ca re se rveş te sub bastingajul nos t ru (asta de a l tcum e cea mai primit ivă n o r m ă de sol idar i ta te ideală, c a r e a r fi t rebui t deja de mult învăţată dela duşman!) ; — ce înseamnă „a şti des ­pre ţu l o r i ce fel de ieftină popular i ta te s t ră ină fie cât de m a r e " când ea a r p r e ­t inde să de sca r c pe ned rep t şi fără loia­litate m ă c a r şi numai un g lonţ în cetatea p rop r i e ; — ce înseamnă „a nu-mi invidia copi lăreş te tovarăşi i de sudor i" , ci a pune umăr la umăr şi a mă şti face — dacă ce re l ipsa — şi punte peste munte, numai să ştiu, că am făcut luc ru nobil în inte­resu l a lo r mei ; — ce înseamnă apoi, ca cunună p res t e cele spuse aci, „a fi, între o r ice împrejurăr i , de trei or i Român ve rde ca s tejarul şi cinstit", — ce înseamnă toate a s t e ? !

în seamnă a p r i cepe ros tu l ăstei vie­ţuiri pământeş t i aşâ, încât b a r e m în con­tur i vagi, să nu se p r e a depăr teze de modul cum a vieţuit un D r Aug. Bunea.

Deschideţ i ope re le lui şi vă convin­geţ i ! Numai cei ce i-au buchiza t sc r ie r i le pe r ând şi-au ştiut desg ropâ cu o cale şi măr imea inimei şi a ros tur i lo r lui de aur (d. p . şi din „Discursur i le" lui : mai vâ r tos c las icul şi ne în t recutu l ar t icol fulminant desp re fiinţa şi va loa rea Sfintei Uniri) — zic : numai ace ia vo r pu tea p r i cepe în toată pu te rea cuvân tu lu i : ce am pierdut

no i — cei cu a l tare le ce rn i t e şi inimile s ânge rânde — în D r Aug. B u n e a ? !

D a r fie-ne! Ce lor cu inimă de-a simţi şi min te

de-a j u d e c ă — e destul şi atâta.

IV.

A t r ecu t v r e m e a p lânger i lo r ! Am p lâns cu toţii mult-mult . P l â n ­

ge rea n o a s t r ă . însă nunaai la ace l caz a fost s inceră , şi v redn ică de cel depăr ta t , dacă dragost i i din lacr imile şi vorbe le noas t r e mu l t ş îi vom dă şi fiinţă p r i n aceea , că nu numai admirăm cără r i l e b ă ­tute de aces t geniu fenomenal , ci îl v o m şi u r m ă pe "acelea.

Dumnezeescu l Cuvânt a l Scr iptur i i a t rebui t să se întrupeze, sp re a ne pu tea m â n t u i : nici noi nu putem deci visă d e ­s p r e mântu i re într 'alt chip.

Asta să ne fie: s ă ru t a rea de pe u rmă , ce- i pu tem da eroului nost ru admirat , ş i tot a s ta : şi mer indea, cu ca r e — sub că ­lăuza lui c e r ea scă — păşim p ragu l u n e i nuoi împărăţ i i de vieaţă şi ne a r u n c ă m în foc şi noi cu idealul , pen t ru ca re a t ră i t şi mur i t e l : s cumpul şi neui ta tu l n o ­s t ru D r August in Bunea.

V.

Dormi în pace suflet bun! Ia tă s o a ­re le apune şi umbre le se lasă cobo rân -du-şi zăbran icu l peste mormân tu l T ă u

Am venit din depăr tă r i să p r iveghiem la c rucea T a

Dormi în pace Nu te t u r b u r ă : nu suntem făcători i

de re le de pe Câmpul Libertăţii . Suntem să rman i drumeţi ră tăci tor i , drumeţ i c r e ­ştini, creş t ini români , români idealişti , i d e a ­lişti, car i n 'au destul ros t şi p r inos de ad­mi ra re pentru T ine şi car i luptă sub aceeaş flamură, cu ca r e în mână Te-a i r ă sbo i t T u p â n ă la suflarea de pe u r m ă !

Dormi în pace La noi acum e : n o a p t e ; — şi m o r ­

mântul Tău — ce trist e în noaptea as ta! Am venit să -Ţi spunem . . . cât suntem

noi de fireavi... că sunt încă mulţi, p r e a mulţ i apostoli somnoroş i , ca r i moţăesc în grădina sufer inţe lor n o a s t r e . . . că drepta tea e pr igoni tă şi azi p recum e ră şi pe v r emea T a . . . ş i . . . că p r ea puţini au pus la inimă sfaturile Ta le .

Dormi în pace Un vânt tăios de meazănoapte şue -

r ând s t răba te şi clăt ină ca ta rge le de a r ­bor i uscaţ i pe g roape se leagănă a deşer tăc iune bălări i le c u l c a t e . . . o frunză veştezită apucată de cr ivăţul mâhnit f rea-mătând pe o clipă ne t r ece pes te mâni umplându-ne de fiori... nopte grea . . . de ja sp re cântători

Dormi în pace Bate vânt r e c e : şi pust iu e l ăcaşu l

Tău a c i . . . Ţ i -e f r ig? v Iată punem noi frunţile şi gândur i l e

noas t re înfierbântate pe huma T a îngheţată.. .

Dormi în p a c e T u Ţi-a i împlet i t deja cununa p ă m â n t e a s c ă . . . . o r i nu ?

— Un bu lgăr neg ru de pământ r o -s togol indu-se , acorda t de vuetul de crivăţ , r ă sună tâmpit în zare , pa r ' că o voce su-te rană de vu lcan înfuriat a r fi gemut din a d â n c i m e : „Templul , — templul r o m â ­nismului"

Zor i . . . .

P a g , 16. Nr. 2.

Dormi în pace suflet bun! Nu te t u rbu ră : nu suntem făcător i

de " r e l e . . . . sun tem să rman i drumeţ i r ă t ă ­c i tor i . . . . sun tem Români i T ă i . . . . leviţii T ă i ş i-am veni t din depăr tă r i să p r i -veghiem la Crucea T a

Budapes ta 1. I. 1910 n.

Săracul Tonii — povestire originală a »Unirii«. —

Casa cea mai veche din sat a fost pe vremuri locuinţa popii cel bă­trân, dar acum e numai ruină. Co-perişul de şindile putrede' s'a lăsat abătut şi trist pe peretele din dreapta, iar ceilalţi trei pereţi ai odăiţei preo­ţeşti îşi ridică goale spinările înnegrite de ploi. De zeci de ani stau astfel dărâmăturile, aşteptând parcă ceva de sus din înălţime. Dar jos în pământ, în pivniţa casei meşterul Toni şi-a aşezat de mult scăunelul mic şi luciu, măsuţa hodorogită şi patul ce se huiţâ din toate încheieturile. Iar prin un­ghere, pe subt pat, împrăştiate pe pă­mântul umed zac cisme sparte, pline de glod uscat, aşteptând să le vină rândul dresului. Ciobotarul Toni în aerul greu, acru al beciului sade pe scăunaşul luciu, împunge cu sula, bate cu ciocanul, pe când în colţul gurii pipa îi fumegă ca un putregaiu ce nu se mai stinge.

Toni e înalt de stat, osos şi de­şirat, şi cum şade pe scăunaşul cu trei picioare, genunchii îi ajung sus până la sasul umflat, vineţiu. Spinarea lui e încovoiată toată ziua, şi munca tot nu şi-o mai poate isprăvi.

în restimpuri dintre petece de piele veche scoate sticla lungăreaţă o ridică, o priveşte în zarea slabă a lu­minii ce abia pătrunde prin singurul ochiu de fereastră, şi bea apoi cu sete, pe când mărul lui Adam i-se plimbă domol dealungul gâtului.

Rar de tot se deschide uşa bordeiului şi vreun Român întră aplecându-se, aruncând în mijlocul casei vre-o pă-reche de cisme sparte.

— »Tot cârpeşti, meştere. Tot cu uneltele în mână?

— Ce să facem, răspunde el, ne-luându-şi ochii dela cisma ce-o strânge între genunchi ca pe un duşman.

— Am adus şi eu nişte lăpădă-turi. Pe când le dai gata?

Toni atunci lasă lucrul, îşi ridică ochii şi priveşte la cişmele srrăine, cari zac înaintea lui cu tălpile desfăcute de căpută. Par două guri de somn, două guri deschise şi pline de noroiu.

— Le dreg eu când voiu ajunge. Nu vezi ce de cârpitură mi-s'a strâns. Toate pe rând, ca la moară.

D e tocmit nu se mai tocmesc. Tot satul ştie preţurile lui Toni: de fiecare petec doi bani, de cuie nouă în talpă o libră, talpă întreagă patru libre.

Dar lumea nu prea vine la el acasă cu rupturile. Toni dupăce gată o păreche, două, le curăţă frumos, priveşte cu mulţămire petecile nouă cum să înşirue, groase şi umflate, cum

s e deosebeşte pielea proaspătă de cea înroşită de mocirla drumurilor, le ia în spate şi porneşte la cârciumă. Aici aşteaptă până vin stăpânii şi-şi pri­meşte librele ori banii. Şi tot aici sosesc Românii cu încălţămintele stri­cate şi i-le dau în seamă lui Toni. De beut nu bea mult, dar se ameţeşte curând, şi când pleacă spre casă, ciş­mele rupte se leagănă domol la el în spate.

Multă vreme a fost Toni singurul meşter aci în sat, Vezi bine încălţă­minte nouă nu ştia face, — sătenii şi-le cumpărau dela târguri, dar de petecit avea destul. Nu se plângea de nimic, deşi-i murise temeia şi copii n'a avut — dar totuş în două locuri se simţiâ mai bine: acasă la dânsul şi în cârcimă. Acasă nu eră nici odată singur: toate cişmele sparte, toţi bo-concii rupţi îi erau prietini vechi, şi Temi vorbiâ cu rupturile acestea mu­cede, ca cu nişte oameni. La el în­călţămintele acestea se topiau cu stă­pânii lor într'o singură persoană.

— »Aşâ, fire-ai al dracului de diniş, boscorodea el aplecat pe cismă. Trei sule-ţi mai dau, trei cuie şi-apoi te dau mamonii. De-acum iar vei putea bate noaptea drumurile.

— »Stai Roşule, stai, că mai ră-sufli printr'un loc. Stai să te mai câr­pesc ş-aici ode>tâ. Măi da nu ştiu cum de nu-ţi e ruşine: om bogat să mar vii şi tu la petecit. Las'aici pe cei săraci să vie la mine.

— Iar ai crăpat Manoilâ, crăpa-re-ar dracu'n patru. Noa pe tine ştiu ; că te poartă patimile. Acum am să te cos cu drot, auzitu-m'ai, cu drot am să te împung «. s

Când se întâmplă să fie ameţit puţin, apoi remâneâ cu cisma în mână şi spunea toată istoria stăpânului. Atunci ! sporiâ puţin şi sara nu putea merge j la crişmă, să-şi primească bănuţii. i

Dar nu de mult în sat au venit ; doi meşteri nuoi. Nişte amărâte de calfe dela oraş, cari acolo nu s'au putut căpătui, dar aici umblă cu nasu'n vânt ! şi poartă straie nemţeşti. j

L a început s'a făcut vâlvă mare j pe socoteala lor, mai ales când cei ! doi nu primiau nici o cârpitură ci | numai lucruri din nou. Şi în vremea j aceasta Toni n'a suferit nici o pagubă: j beciul lui era şi acum plin ca şi mai j nainte. Dar cei doi, dela o vreme ! văzură că aşa cu nasu'n vânt nu pot \ trăi, şi se apucară şi ei de cârpit. Şi cum erau ei mai îndemânateci şi pu­neau petecile mai frumos, bietul Toni se trezi deodată că nu mai are ce lucra. într'o săptămână de avea de cârpit două-trei părechi, dela sătenii cari erau ma aproape de bordeiul lui. Dar din atâta nu putea trăi. Şi Toni, când îşi vedea casa goală munciâ încet, fără spor, şi chiar tândăliâ anume, ca să nu-i rămână casa fără de o cismă. Şi de multeori pierdea şi cli­enţii din vecini, chiar cu tândălirea aceasta.

Toni slăbise, ochii i-se împăinje-niră, şi picioarele abia-1 ţineau, când umbla pe drum. Acasă făcea mereu

socoata, cercetând turecii vechi, pete­cele ce le avea, câte cisme ar fi putut direge, câte libre ar fi putut pune în şerpar. Dar zadarnic, străinii cei doi îi luaseră pânea din gură! Toni îşi zicea adeseori: dacă-s domni, de ce nu lucră la domni ? de ce n'au rămas acolo la oraş, unde ar fi putut tr-ăi domneşte?*

Dar între alţii nu cuteză să zică nimic. îşi înâduşâ suspinele, şi sta ziua întreagă la cârciumă, doar se va afla vreun Român să-i dea ceva de cârpit. Mai avea noroc cu bătrânii din sat. Ei ţineau morţiş, la Toni. Aţa care-o pune Toni e mai groasă, e mai trainică, petecele lui mai cu temeiu, pe când cei doi lucrau să ţină petecul numai de azi pe mâne.

Toni stâ tot mai mult în cârciumă şi privea cu multă băgare de seamă, priviâ cu dragoste la cişmele, la bo-concii Românilor, cari întrau O mare bucurie simţiâ şi multă căldură i-se aduna la inimă, când vedea vre-o spăr­tură, ori când vre-o talpă se desfăcea de căpută. Ce mai petec ar trage el, ce mai cuie ar bate de să ţină o veşnicie. Dar nu cuteza să-şi îmbie munca. Aşteptă ziua întreagă să-i zică cineva o vorbă, dar nu-i zicea nimeni. Atunci îşi căută în şerpar, cei din urmă bănuţi de aramă, îşi cumpără şpir, şi bând se încălzea de ciuda ce-i mânca inima.

Aşadar aşa sunt oamenii, se gândiâ el. Cât ce se pot ajuta cu altul, te lasă să pieri ca un dobitoc ce nu mai aduce folos. Dar el poate munci încă. Hei! ce de cisme ar fi putut el di­rege în aceşti doi ani din urmă! Dar iată numai, să ne gândim puţin mai departe. Ce ar fi fost de satul acesta să nu-1 fi avut pe Toni? Câţi ar fi umblat cu picioarele degerate, câţi ar fi trebuit să stea în casă? Si cum se gândiâ Toni vedea, că el a dat cel mai mare sprijin oamenilor de-aci din sat. Şi acum l'au uitat ca şi când nici n'ar trăi la ei în sat. Dar n'are duş­mănie pentru asta, nici asupra săte­nilor, nici asupra celor doi meşteri străini. Are el o nădejde mare, care-1 ţine mare şi neabătut: cei doi ş-or luă în grabă catrafusele din sat. Doi meşteri mari ca ei, doi domni, nu vor putea trăi aici în sat. Şi iar va re­mâneâ el singurul meşter, şi iar i-se va umplea casa de vechituri sparte. Atunci apoi are să se răsbune, are să lucre scump mama focului, are să-i ţină câte-o săptămână două, fără să le isprăvească cioboatele.

Şi Toni, de câteori trecea, de câteori se întâlniâ cu cei doi meşteri nuoi, le da bineţe, şi-i priviâ cu coada ochiului. Nu se înşela în gândurile salel cei doi erau ofiliţi, palizi, slabi, de bunăsamă nu le place aci în sat şi se vor căra 'cât de curând.

Când ajungea acasă îşi cerceta uneltele, priviâ mult la ele, apoi se aşeză cu greu pe patul tare, ce se huiţâ din toate încheieturile.

Veni însă a treia iarnă de când cei doi meşteri erau în sat, şi se pare că n'au nici acum de gând să se ducă.

Nr . 2. U N I R E A P a g . 17.

Se apropia Crăciunul, şi Toni eră sigur că pe atunci el va fi domn în sat. Dar cei doi meşteri, ofiliţi şi amărîţi, munceau mereu şi nu se gândiau la oraş. Iar Toni slăbiâ mereu, şt mergea acasă tot mai întunecat, tot mai cu­prins de groază.

El n'a cerut în vieaţa lui nimic de pomană. Lui i-au plătit numai munca. Iar acum de lucru n'a avut mai mult de o păreche pe săptămână, şi casa lui eră tot mai rece şi tot mai pustie. Petece le vechi mucezi-seră toate pe subt pat, prin unghere, de atâta aşteptare, sulele îşi pierdură lucirea, şi cleiul negru în care trăgea Toni aţa, s'a uscat crăpând şi risi-pindu-se în cutia de tinichea. Vineau sărbătorile şi Toni nu avea lemne, nu avea nimic dedulce la casă, n'aveâ un bănuţ să dea copiilor când vor veni la colindat. Mare ruşine pe un meşter ca el! Şi doar' pe vremuri, după popa şi primarul, la el se în­desau mai tare copiii, căci el avea bănuţei de aramă să împartă la fie­care copil colindător.

în vremea din urmă Toni îmbă­trânise tare. Se purtă cu greu şi cu cât se apropiau sărbătorile, o durere mare îl strângea tot mai tare de inimă.

Ce de lucru avea de altădată pe vremea asta! Cum se îmbulzeau oamenii, cum se strecurau librele şi bănuţii la el în şerpar. Şi acum stă şi aşteaptă înzădar.

Şi puţin înainte de ajun, intr'o seară cum stă în beciul rece, răsturnat pe pâcelul tare, îi veni deodată un gând luminos. Dar abiâ-i lumina gândul mintea lui turburată, şi inima-i simţi o durere adâncă. Să meargă să ceară de lucru dela cei doi meşteri. Ştie că vor avea grămădite multe cârpituri, să-i dea şi lui, să-şi facă nişte bănuţi pe sărbători. Cu toată durerea ce-o simţiâ, gândul acesta nu voia să-1 mai părăsească. I-se părea că i-s'a împlântat acolo în cap, şi nu-i chip să-1 mai alunge.

Afară era ger şi vânt plin de pul­bere de nea, şi Toni înainta cu greu spre locuinţa unuia dintre cei doi me­şteri, întreg drumul se gândi ce să zică, cum să-i spună, şi bucuros s'ar fi întors la tot pasul înapoi, dacă ar fi putut scăpă de subt povara gân­dului, ce-1 ducea mereu înainte.

P e sărbători Toni câştigă ceva parale. Avu să dea copiilor colindători şi să mance o fiertură. Dar mâncarea o înghiţi în silă, când dădu bănuţii îi eră parcă ruşine, ca şi când ar fi fost bani de furat.

D e aici încolo Toni se schimbase. Avea acum mereu de lucru: ce eră mai rupt, mai nenorocit la cei doi meşteri Toni aducea seara, hoţeşte, la el acasă şi munciâ toată noaptea. Dar munciâ cu scârbă, cu silă, şi nu mai putea să stea de vorbă cu cişmele rupte ca altădată. Slăbiâ mereu şi se apropia de moarte. Făcea impresia unui câne bătut de moarte, care nu mai cutează să se apropie de casa stă­pânului unde eră domn odată, ci ză-

căreşte prin vecini, pe la uşă, prin paie, gata să se culce şi să nu se mai scoale, pe orice gunoiu i-ar eşi în cale. . . .

Oamenii nu se mai gândiră la dânsul, până când intr'o dimineaţă clopotele vestiau o moarte în sat. Şi atunci sătenii îşi aduseră aminte de dânsul:

— »Săracul Toni, numai ce-a murit şi el«.

I. Agârbiccanu.

0 vrajbă potolită. — Nuvela originală a „Unirii". —

I.

E noaptea de Crăciun. Afară e un ger ne mai pomenit . Cr ivăţul ţ iue cu gea ­măt asurzi tor , zvân turând zăpada în r o t o ­coale . Ceru l e l impede — pre su ra t cu stele, par ' că de frig t r emurânde .

E pe la zece ale nopţii. Doc toru l Stei ian, om în pu te rea vârs te i , şade aplecat sprfe birou, s ingur în cabinetul s ău : un salon înalt şi spaţ ios, cu două feres t re mari . De-a lungul unui păre te stă scr inul bibliotecii cu trei rafturi, pline de opur i medica le ; de-a lungul celuialal t dulapul de st iclă cu ins t rumente chi rurg ice . în drep tu l ferestrei o masă de stejar , cu pos tav ve rde căptuşită, în drep tu l celeialal te un piedesta l cu trei p ic ioare , sus ţ inând un at las ana­tomic, îmbrăca t în axamit roza. în mi j ­locul cabinetului , se află biroul, la c a r e l uc rează doctorul , pes te ca re stă aninat candelabru l cu becur i le e lect r ice . Nişte fotele gre le , sofe şi scaune îmbrăca te în piele ocupă res tu l salonului . P e păre te le din faţa uşei se r idică o ogl indă lungă, în ca re se ogl indeşte orb i toarea lumină electr ică, răs f rângând valur i de lumină pes te în t reaga încăpere . Sub ogl indă stă o măsuţă de m a r m o r ă albă, la dreapta şi s tânga oglinzii, pe păre te , a t â rnă două aquare le secesioniste , făcându-ţ i impresia unor fe rmecă toare peisage din natură .

Doc toru l e ch i rurg . Mâne seara a re o opera ţ iune nep lăcu tă : de opera t nişte g landule scrofuloase. Pen t ru mai m a r e dibăcie, de azi desemnează, cu ajutorul at lasului anatomic, acea pa r t e a corpului , per icu loasă atât pen t ru medic cât si pent ru pacient — cu încurca ta ei împlet i tură de nervi , de vine şi de ar te re .

Doctoru l , ca o r i ca re ch i rurg , e de-o fire r e ce şi nesimţi toare . E de-o s ta tură mijlocie, un bălan cu ochi a lbaştr i , deal t -minter i purur i senin şi liniştit. Cei car i îl cunosc , v o r b e s c pe contul lui, că a r e o fizionomie de piat ră şi o pr iv i re de oţel. E l e unul din cei mai distinşi şi celebr i chi rurgi din local i ta te . Se părea , că s t r ă ­vede cu ochii lui fermi şi pă t runzător i , ca pr in razele lui Rontgen, in ter iorul co r ­pului bolnav, ia r cuţi tele, pe car i le mâ-nueâ cu o măes t r i tă iscusinţă, nu dădeau nici când de g reş .

P o d o a b a carac te ru lu i său eră tocmai voinţa- i de fier, r âvna de muncă şi con­ştiinţa de datorie .

Doc to ru l e ră fiul unei familii, foste pe v remur i l e ei bogate , da r cum tatăl lui p ie rdu moşii le şi toa te veni turi le , ba în u rmă îşi închise ochii pe veci , e l de pr in

c lasa a cincia gimnazială agonis i pânea de toate zilele pen t ru s ine şi pen t ru mai-că-sa ca p r e p a r a t o r de lecţii . în ciuda a tâ to r greută ţ i şi împedecăr i abso lvă uni­vers i ta tea şi pe costul statului fu t r imis ca burs ie r în s t ră inătate , pen t ru a-şi con ­t inua şi spécial isa studii le ch i rurg ice . R e ­în to rs în ţară, îşi făcu renume, mulţumită prac t ice i şi exper ienţe i sale, şi se însura cu domnişoara , pe ca r e puse ochii, iubin-du-o încă ca student, de p e când îi ş i promise , că. o va luà de soţie.

A doua cali tate a d is t insului . doctor , ori mai mult o pată care- i în tuneca puţin lumina carac te ru lu i , consis tă în adâncul lui pesimizm schopenhaur ian , a cărui motiv t rebuie de căutat în însăşi anii t ine re ţe i sale, luptând cu atât a m a r de mizeri i şi greutăţ i pen t ru existinţă.

Tată l , ca re cumpăra se firma unei fabrici de pos tav în înt repr iză cu alt to ­varăş , la care-ş i puse toţi banii, n 'avu n o r o c de câştig, mergându- i rău de tot din început . T o v a r ă ş u l tatălui se desfăcu de tovărăş ie , silindu-1 să deà faliment, în urmă, dupăce îl sărăci , îl şi vâr î în pământ , iar când maică-sa îi mi logea câţ iva bani pen t ru educa rea fiului, nemilosul îi r ă spundea cu un glas despre ţu i tor :

— Dacă n'ai bani de ţinut băiatul în şcoli , a tunci dă-1 la meser ie !

După aceas tă mora lă s ă r m a n a mamă col inda când pe la neamuri , când pe la prietinii ei, cerş ind mână de ajutor pen t ru educarea fiului. D a r par ' că cu toţii se înţeleseră, de-i ziceau, ca să nu-i mai bată la cap şi să-ş i deà feciorul la meser ie . Modul, în ca r e cele mai de a p r o a p e pe r ­soane, cândva atât de amabile, t r ac tau pe doc to ru l de azi, îi rănise adânc inima, ia r u rmele ace lo r răn i s ânge roase le mai simţiâ şi astăzi.

O seamă iar îl găsia să-1 laude, că-i bun chi rurg , fiindcă ş te rse din vocabu la ru l său expres iunea : „compătimire", ceeace într 'un fel o dovedià destul p r in cuvin te le :

— Dacă m'aş înduioşa de or ice la ­crimă, pe ca re o văd curgând, n 'aş mai fi bun nu numai de ch i rurg , da r nici de-o so ră de car i ta te .

Scur t zis, e rà un om măr in imos şi pe lângă că vindeca gra t i s pe orfani şi săraci , casa lui ajunse să fie cen t ru l de binefacere al tu turora , al familiilor şi al inst i tutelor .

Aces te b inefacer i se dator iau numai soţiei sa le generoase .

Când cineva dintre intimii lui priet ini găsia să în t rebe pe doc tor :

— „Cum de poate uni atâta spirit de jertfă cu teori i le lui pes imis te?" , r ă spundea :

— Ştiinţa e a mea, da r mila a soţiei. N ' a r e decât să se b u c u r e si să se desfă-

i

teze soţia, dacă- i fac cu asta atâta plăcere!.. . Doc toru l lucra ser ios la desemnul

anatomic . Când pr ivià în j u r u l salonului, în c a r e zilnic ordinează, în ca re zilnic aude gemete , vaete şi oftări de du re re şi de suferinţă, îi se făcu milă de să rmani i bolnavi , ca r i îi ce r a j u t o r . . . iar el îi al ina cu c u ţ i t u l . . .

II.

în ace laş moment uşile scâr ţă iau, şi p e covo r se auzi foşnetul unei rochi i de mătasă .

P a g . 18. U N I R E A Nr. 2.

— T u eşti , Sofio? . . . în t rebă doc ­torul , ridicându-şi pr iv i rea de pe desemn.

— Mă duc la b iser ică — şopti s o -ţia-i cu un g las subţ i re şi dulce, — te -am împedeca t o a r e ? I a r t ă - m ă . . .

P e loc îl şi cupr inse de gâ t şi-i inundă faţa cu sărutăr i . î n roch ia ei de ­schisă, c a r e o pr indea de minune, pă rea ca o floare dalbă de Mai.

Doamna e ră o femeie înaltă, e legantă , cu forme pl ine şi a t răgă toare , p e car i le înfrumseţâ expres iunea dulcei şi s impat icei sa le înfăţoşări.

Bărbatul , pe care-1 adoră , copi laşul pen t ru ca re se dădea în vânt, de d r a g ce-i era, bieţii bolnavi , ca r i zilnic că lcau p ragu l casei sale — iată tot personalul , cu ca r e zilnic veniâ în contact şi că t ră c a r e zilnic îşi desfăşură nobila sa activitate.

— Şi- tu, iubite, nu merg i cu mine la b i se r i că? — îl în t rebă soţia, at ingând umăru l soţului cu degetele-i moi şi a lbe.

— De ce eşti atât de naivă ? Nu ţi-am spus de atâ tea ori să-mi dai pace cu b i ­se r i ca ?

— Nu vorbi aşâ, Ionică, că nu-i frumos! Ori vreai , ca să r ă m â n acasă, până ce-ţi vei mântui ocupaţiunile , şi apoi să mergem amândoi la b i se r i că?

— Dacă ţi-i de dus, du-te, eu nu te opresc , da r eu n 'am timp de p ierdut cu b i s e r i c a . . . .

— N'ai t imp?! — îngână soţia cu un g las îndoelnic, — dar, Doamne , când ai mai avut tu t imp pen t ru b iser ică? . . . E u una mă duc, te las cu bine . . . da r să n u uiţi să săru ţ i pe Fănică, c a r e te doreş te să-ţ i z ică: „Noapte bună" .

— Copilul încă nu doa rme pe v r e m e a as ta? — întrebă doc toru l cu mirare , r e ­luând ia răş i :

— Am să mă duc acus . . . Soţia din nou îl îmbrăţoşă, z icându- i : — La scur tă r evede re . . . T e las

cu Dumnezeu s f â n t u l . . , . — Că par 'că s ingur n'aşi putea r ă ­

mânea . . . r ă spunse doc toru l cu i ronie . Soţia îi acoper i buzele cu mâna, vor -

bindu-i înduioşător : — Dacă tii la mine, m ă c a r câ tus de

puţin, nu mai vorbi niciodată aşa, Ionică d r a g ă , . . . vorbeş t i ca şi când te-ai îndoi . . .

— De s igur că mă îndoiesc . . . Până când n'oi vedea cu ochii mei v re -un semn, v re -o minune, ca re să-mi dovedească exi­stenţa Lui, până atunci nu-mi vine a c rede în El. . . .

— O nu mai vorbi aşa . . . îl în t re ­rupse soţia înfiorată. — Semnele lui Dum­nezeu sunt s t raşnice , de aceea lasă- le în pace şi nu le mai d o r i . . .

— Du-te, odoru l meu, du-te, de te mai dis t rage puţin, că văd că te-ai pl ic­tisit a c a s ă . . . Apoi el se sculă, îşi desfăcu bra ţe le s'o îmbrăţoşeze şi-o conduse până la uşă. Doamna eşi, iar el se în toarse la b i roul său. Din nou îşi ap lecă fruntea pes te desemnul său — peste o clipă iar şi-o ridică, trezit par ' că de-un freamăt sgomotos . E r a zăpada pe care vântul o zvân tu râ în ferestre.

Uneor i se părea , că nişte copii zbur­dalnici zvâr l cu nisip în geamuri , uneori ,

- că bate cineva la fereastră , ca şi când a r v r ea să ch ieme pe doc tor la v re -un bolnav . . .

Doctoru lu i se năzărea , că pe lângă

freamătul vântului cu zăpadă, mai zăreş te nişte degeţele trandafirii , car i bat da rabana în geamur i .

î ş i aduse aminte de îngeraşu l lui, zâmbi şi pe Ioc părăs i cabinetul .

în a l t sa lon spaţios, în ca re lucea poleiul aur iu de pe galanter i i le mobilelor , la lumina mată a lampei e lectr ice , dormía odoru l lui pe un cr ivat de fier, ar t is t ic lucra t . De sub p lapoma de mătasă a l ­băs t r ie , îşi a ră tă mânuşi ţe le albe, grăsul i i ; şuviţele lungi şi mlădioase ale păru lu i b lond se răsfirau în voie pes te obrajii lui, alb-trandafiri i . Pe chipul lui nevinovat mijea un zâmbet dulce, îngeresc . In preajma lui veghiâ doica, începând să vo rbească :

— Aşa de mult aş teptase Făn ică pe tătiţa, aşa de m u l t . . . că nici nu m'a lăsat să-1 desb rac . . . şi-mi zise, să-1 t rezesc , când va veni tătiţa să-i dea: „noapte bună" . Voia să-i mai a re te tătiţei paiaţul , pe ca r e bunica îl t r imise a s t ă z i . . . şi-mi mai zise, că dacă tătiţa doreşte , a tunci tace cadou tătiţei cu pa ia ţu l , . fiindcă e cea mai fru­moasă jucăr ie , pe ca re o pr imise Fănică .

Nu încape vorba, că la dânsul o r ice nouă j u c l r i e , e ră cea mai frumoasă.

După aces te cuvinte, doica ieşi, i a r doctorul p r ivea lung- lung la îngeraşul lui, ca re durmiâ.

—- Ce-s şi copiii ăştia, — gândiâ doc toru l în sine. — Când se născuse , nu-1 puteam vedea în ochi, de urâ t ce e ră — da r din zi în zi se făcea, ş t rengăre lu l tatei, tot mai frumos si mă interesă.

Uite, mă rog, cât e de mândru azi, şi să nu fie de deochi e d rag ca un c h e -ruvim . . . Da r nici nu mă mir, că-i ruptă bucă ţ ica : mă-sa, — ochii ei negri , buzele ei înguste, năsuţul ei cârn, ba şi râsu l tot al ei: mă-sa în picioare .

Ptiu, să nu-ţi fie de ochi, tă lharule , că frumos mai eşti, de-mi vine să te mă­nânc cu o c h i i . . .

• Şi cât de mult nu ţine el la mine? Cum nu-şi ia el „noapte bună" dela mine? Cum nu sare de bucurie , când mă în torc din o r a ş ? . . . N 'am crezut niciodată, ca copilul să-mi poată aduce atâta f e r i c i r e ! . . .

Din t reacăt , doctorul dădu ochii d e -un por t re t , un relief de aramă, înfăţoşând pe Hr i s tos cu c rucea pe umeri , ce se află pe patul copilului. Bunica-i dete lui F ă ­nică acest cadou de ziua lui.

Mântuitorul par ' că păş iâ încet pe o s tâncă presura tă cu flori; în u rma lui, de ­par te , se întindeau b râur i de munţi şi că ­ra rea , ascunsă în pa r t e de haina lui Isus . Chipul Domnului pă rea trudit, da r r ă m a s senin şi frumos — având o expres iune t r is tă şi porunc i toare , de minune potr iv in-du-se cu maxima Lui, scr isă de mâna bunicuţei şi alipită de por t re t :

„Iubiţi pe duşmanii voştri şi. . . faceţi bine celor ce vă urăsc şi pri­gonesc" .. .

— Originale cuvinte! — îşi zise şie-şi doctorul , — astea le pu tea spune doar numai unul din al tă lume. . .

Da r azi nu ştiu de-ai mai dă de vre-unul , ca re să-şi iubească v răşmaş i i ! . . . De te-ai luâ după vorbe le astea, n'ai mai r ămânea nici cu cămaşa pe tine, căc i unde te întorci , numai de duşmani dai! . . .

Aşa-i puiule, — îngână, p lecân-du-se pes te crivat, să-şi s ă ru t e odorul , — să nu te potr iveşt i şi să nu iubeşti pe

duşmani . F ă bine numai ace lora , ca r i t e i u b e s c ! . . .

In aceeaş clipă, c lopoţelul e lec t r ic din sa lă sună ca pen t ru a la rmă, şi d o c ­torul pă răs i pe loc iatacul copilului şi se în toarse în cabinetul său.

— Acuş zece şi jumătate . Ce s'o mai fi în tâmplat i a r ă ? — se în t reba pe sine.

I I I .

P e uşa cabinetului în t ră un bă t rân s lăbănog, înalt, cu un n a s r o ş , cu ochii vâri ţ i în fundul capului, cu o barbă zbur ­lită, îmbrăca t în haine cârpi te , pes te car i spânzură un pal ton flenduros, împroşca t cu fulgi de zăpadă .

La vederea lui, doc toru l se dădu înapoi şi în t rebă mânios :

— Cine te-a adus pe dta în casa mea, pe v r emea a s t a ?

— Anghina — ră spunse băt rânul , nepoţe lul meu e bolnav de anghina, se înnădusă . . .

Doc toru l mişcă nepăsă to r din umeri . Bă t rânu l îşi împreună mani le şi începu să îi se j e l ească :

— Mă r o g mata le , cuconaşule , fie-ţi milă de noi! . . . P e mine mă poţi dă în judeca tă şi ştiu că aşi înfundă g rosu l pen t ru fărădelegile me le ! D a r m'a pedeps i t destul Dumnezeu, că am ajuns în halul aces ta mizerabi l , în ca re mă v e z i . . . Ştiu, că-ţi sunt vinovat, că-s un înşelător , un c r i m i n a l i s t . . . da r ce- i de vină copi laşul?

Are de abia şase anişori , cuconaşu le , şi t rebue , ca miti telul să sufere aşa de s t raşnic , fiindcă bunicu-său e un p ie rde -v a r ă ? Bate-mă, ocă răş te -mă , uc ide-mă . . . d a r numai de p runcu l nevinovat te îndură . . . doar şi Hr i s tos a ier ta t că lă i lor săi p e lemnul c ruce i .

— Ia'n ascul tă , omule , zise doctorul , ca un doc to r n 'am dreptu l să refuz ni­mănui ajutorul, da r ca un om . . .

Aici doc toru l oftă adânc , când îşi a d u s e aminte de vremi le t recute , în car i aces t om nefer icise familia lui, aduse p e păr intele său la sapă de lemn, până îl vâr î în p ă m â n t . . .

Apoi, după o clipă de tăcere , r e luă : — Mă tem să iau cuţi tul în mână. . .

aşa-s de iritat . . . — Oh, cuconaşu le , •— se văetă bă­

trânul , t r emurând mai mult de groază , ca un câne pe care-1 duc să-1 împuşte.

— Ia să mă ascul ţ i şi să-mi dai p a c e ! Or icăru i copil aşi fi gata să fac operaţ ie , numai nu copi lului meu şi al d ta le . . . pent ru dta mă tem să nu fac moa r t e de om, mă în ţe legi?

— Oh, cum m'a blăs tămat Dumnezeu?! — De aceea n'ai decât să-ţ i cauţi

alt doctor . Vizita o pot plăti eu . . . — Dar e p r ea târziu, cuconaşule ,

p rea târziu să mai umblu noaptea după alţi doctor i , — vorbi bătrânul , f rângân-du-şi mani le de despera re .

Locuim colea în casa a d o u a . . . p ic ioare le nu mă ţin, să a le rg după alţi doc tor i . . .

— Ce-s eu de v i n ă ? îi r ă s p u n s e doctorul cu răcea lă .

— Oh, Dumnezeule ! — gemu bă t rânu l , ca re ca un nebun îşi vân tu ră bra ţe le p r in ae r şi începu să se ba tă în cap, z i când :

U N I R E A

— Dacă- i aşa, m ă duc încal tea să ţ in luminarea nepotului , că t r age s ă r a c u l d e m o a r t e !

I a r când dădu să iasă, s t r igă din r ă spu te r i : „Oh, milueşte- te , Dumnezeu le , m i l u e ş t e - t e ! " . . . .

Legănându-se pe p ic ioare , de abia putu să iasă din sa lon şi s cobor î scăr i le cu paş i greoi , îndesaţi .

— Ia 'n te uită, mă rog , ce îndrăz­nea lă! Să ca lce în casa mea, el — hoţul , înşă lă torul , nelegiui tul , uc igaşu l tatălui m e u ? ! . . . Azi vine să-mi s t r ice şi reputaţ ia mea, în caz de opera ţ i a nu mi-ar r e u ş i ! . . . F r u m o s îi mai s ade ! Cât e lumea şi pă ­mântu l n 'am să ope rez pe nepo tu-său! Ajunge, câ te nefer icir i a adus el p e capu l nos t ru ! Hm, nu-i aşa, că a, a juns d r ă g u ş la c ăuş? I-a veni t şi d-sa le rându l să se chinue şi să-1 s t r ingă nevoia z i le lor n e g r e . . .

Ch i ru rgu l se simţiâ ir i tat pes te m ă ­sură , începuse să t r emure , venindu-i în­tuneca tu l gând de r ă z b u n a r e !

IV. Doctoru l începu să se pl imbe, cu ma­

nile la spate , p r in cabinet , gândind în s ine : — Anghina nepotul lui a r e an ­

ghina . . . . ş t ie b lăs tămatul aces ta ce boală contagioasă e anghina? Cine, naiba, 1-a adus în casa mea, să mă infecteze cu mi ­crobi i lui contagioş i şi pe mine? Iată higiena d-sale!

Răutatea, când avea puter i , n ' aveâ milă să pape bănişor i i t ă tucă-meu, să-i scoa tă şi cămaşa de pe dânsul , şi azi, ti­călosul , îndrăzneş te să-mi ca lce p r agu l case i m e l e . . . s ă mă cheme, chipuri le , să- i ope rez nepo tu l? !

Atâta rău, câ t îi-l'oi o p e r ă ! . . . Doctoru l de frică, să nu se fi in­

fectat de baccil i i contagioşi de anghina, p e car i îi pu tea lăsă bă t rânu l în apa r t a ­mentul său, se îndreaptă s p r e un lavoar , să-şi spe le mani le într 'o s labă disoluţ iune de sublimat. îi veni gându l să s t ropească covorul , unde s t ă t u s e el, cu ca rbo l or i acc id fenic. Apoi luă un dest i lator , îl umplu cu „eau de C o l o g n e " şi începu a se p a r ­fumă din cap până 'n p ic ioare .

Cuvântu l „anghina" nu-i mai ieşiâ din minte. Anghina- i boală contagioasă, mai a les copiii o au o a r e Făn ică n 'o a r e?

îş i spa lă i a r ă ş manile cu săpun a l ­calin, îşi s ch imbă pa rdes iu l şi se duse în oda ia copilului . Deş i a l tădată veniâ de su te şi mii de o r i în con tac t cu tot felul d e bolnavi contagioşi , nu-ş i pu tea s ingur da s eama în prezent , de temerea , ca an ­gh ina să nu se p r indă şi de fiul său.

— Nost im l u c r u ! . . . ridicul de t o t . . . r âdea doc to ru l de sine.

Copilul dormiâ liniştit, da r în nebu ­nat ica -lui fantazie începură să mişune fel d e fel de ne temein ice p resupusur i .

— Oare F ă n i c ă nu r e sp i ră p r e a iu te? Nu tocmai , da r o a r e ş c u m p r e a iute! Oare buz işoare le lui nu - s a r s e de p o j a r ? Puţ in p a r c ă - s p r e a r o ş i i ! . . .

E i nu ! Copilul meu d o a r m e în pace , uite câ t de du lce z imbeş te!

Din nou doc to ru l dădii ochi i de p o r ­t r e t u l ce închipuia pe Hr i s tos — şi t r e ­săr i înfiorat. îşi f recă ochii şi cet i din n o u afor ismul:

»Iubiţi pe vrăjmaşii voştri Fa-•ceţi bine celor ce vă urăsc şi prigonesc*.

— Uite colea s t ânca smăl ţui tă cu flori, uite, colo 'n fund lanţul nesfârş i t de dealuri , ui te ici c ă r ă r u ş a umbr i tă de veş ­mântu l lui Hr is tos , ba ch ia r tufa de pe tăpşanul s tânci i s e zăreş te , pe ca r e până acum n'o zăr i se nimeni, fiindcă eră a scunsă de m â n e c a Mântui torului

Dar ce văd e u ? Mă înşală ochii or i în t r ' adevăr a d ispărut Hr i s tos de pe p o r t r e t ? î n p r imul moment doc toru l nu-ş i dădu s eamă de aces t lucru , c r edea că a şâ t rebuie să fie, că Hr i s tos e de pr i sos . I a răş ceti spusa : *Iubiţi-vă pe vrăjmaşii voştri* ş. c. 1. — cur ios lucru , aces te cu­vinte se lovesc cu peisajul acesta ca n u c a pe pere te . D a r e le amintesc desp re H r i ­stos, da, despre dânsul . Şi unde- i? Cum aşâ de -a dispărut din sen in? Ce să mai însemne una ca asta ? A h a . . . o fi poa te v reun semn de-al l u i ? ! Se p o a t e . . . şi z icând aces tea în s ine, începu să r âdă s ingur de sine, — h a . . . h a . . . ha . . .

Doc to ru l se s imţiâ de as tădată într 'o s ta re de tot cr i t ică : i-se părea , că p ier ­duse cunoşt inţa, având p a r c ă vedenii s tranii . Luă por t re tu l în mână, îi p ipăi rama, geamul , îl duse în cabinetul său şi avu de gând să- facă exper imente cu el, c e r c e -tându-1 cu deamănuntu l la lumina c la ră a lampionului e lectr ic .

î n t o r c e a por t re tu l şi pe dos şi pe faţă, şi în sus şi în jos , şi la s tânga şi la dreapta , d a r p a c e — chipul lui Hr i s tos d i spăruse de pe por t r e t — se vâ râ se p a r c ă în fundul pământului . Un gând îl înfiora, gândul c'a înnebunit . Cât pe ce e ră să asvâr le por t re tu l , să cheme servi torul , să-1 tr imită după un medic, ori s ă a le rge în largul străzii şi să s t r ige în gu ra m a r e :

— Săriţ i , că pierd minţi le! Deodată , îi r ă să r i în minte soţia,

care-1 redeş tep tă din aste a iurăr i nebune .

— S o ţ i a ! . . . o a r e nu tot ea-1 mus t ră cu v r eo jumăta te de oa ră mai înainte pent ru necredin ţa lui? fiindcă dor iâ un semn — o minune dela Dumnezeu, ca să c r eadă în t r ' ânsul? Oare nu tot ea i-a spus, că semnele Lui sunt s t r aşn ice şi nu t r e ­buie să le c h e m e ? — aşâ vorb iâ doctoru l în sine.

— Semne ? . . . E oa re cu put inţă să fie v reun s e m n ? Spaima creş tea t repta t în sufletul lui, deşi nu mai avea acea fa­tală convingere despre s ine c'a p ierdut uzul raţiunii . — Semn dela Dumnezeu ? — se în t rebă într 'una, — e o a r e cu put inţă? Ce s e m n ? Că t rebuie să iubesc pe d u ş ­m a n i ? Că t rebuie să fac bine cefora, ca r i m'au ne îndreptă ţ i t? Că t rebuie să mă duc şi la ace l păcă tos , să- i mântu i nepotul de moar t e ?

Depuse por t re tu l pe masă, îl învăli în niş te hârt i i , şi a l e rgând sp re dulap , scoase r ând pe r ând ins t rumente le ce le necesar i i , îngânând machina l :

„Sublimatul v a t a . . . bandajul ace le l ampa e lect r ică flaconul cu apă d e s t i l a t ă . . . t inc tură de i o d . . . b u n . . . mai mult n imic nu-mi t rebuie . Da, el e vinovat , cu el n ' am de-a face, da r de ce să nu v indec pe copilul , c a r e nu mi-a făcut n ic i un r ău? Am să-1 v indec , şi ce- i cu a s t a?

E r ă unsp rezece fără un sfert, când doc to ru l telefona după un asis tent din aprop ie re , sună c lopoţe lu l ş i : H a l o ?

— Poţ i să-mi asistezl l a t r acheo to -fflie ? — în t rebă pe asistent.

—- Halo , dle doctor , ch i a r de-at i t ă i i ş i capul cuiva, şi m'aţi c h e m ă să îi-1 coasem, tot a ş veni să vă asistez. Vin imediat, r ă s p u n s e în ton şăga ln ic asistentul , îmbu­cura t de ro lu l pe care-1 poa te avea l ângă dist insul ch i rurg .

V.

Doctorul şi as is tentul găs i ră lesne domicil iul bătrânului . Por t ie ru l căsii că ­pă tând dela doc to r câţ iva fiorini, p r inse cura j la vorbă , povest ind nevoi le ş i g r e u ­tăţile chir iaş i lor : cum d lo r se înda to ra ră cu cărbuni i , cu făina, cu pânea ş. a. m. d. şi fiindcă nu plă t i ră până de faţă ch i r ia casei , d e l a z i î n t ă i p ropr i e t a ru l a re de g â n d să-i dea afară.

— Să zici p ropr ie ta ru lu i ş i .băcanului , că d lor vor plăti totul pes te scur tă v reme , — răspunse doctorul .

^- Şi şti-i c ine garan tează ? adaugă as i ­s tentul . — Cel dintâiu doc to r din localitate^ că ru ia unii ca p ropr ie ta ru l dtale n u - s vrednic i să-i cu re ţe m ă c a r cişmele.

— Ia, colegule , mai domol cu ep i ­tetele !

— Mâni, — re luă doc toru l , a d r e s â n -du-se că t ră por t ier , — te asigur, că da to ­r i i le aces tor chir iaşi v o r fi pe dep l in a c h i ­ta te — şi fi-ţi buni şi le daţi câ teva s e r ­vicii, de -o r avea nevoie, că veţi p r imi şi voi v re -un bacs is .

Bă t rânu l cu fiică-sa locuiau în t r 'o odăiţă s t râmtă , joasă, din catul al trei lea. D o c t o r u l cum întră în casa lor, o b s e r v ă că- i foarte frig, soba r ece şi nici o u r m ă de h rană pe masă.

P e un pa t zăcea tolănit bă t rânul , a s -cunzindu-şi capu l în pa lme, pe altul şedea, fosta în v r emea ei e legantă şi cochetă , da r azi sluti ta femeie de atât a m a r de su-ferinţi şi griji, ţ inând în b ra ţe un copi laş , de v re -o şase anişori .

Obrajii băeţelului a rdeau ca p a r a focului, gâtul lui e ră umflat, şi înăduşel i le nu-1 lăsau să răsufle şi să tuşească. Uneor i respirarea- i încetă, şi atunci, să răcu ţu l , s for ţându-se ne rvos , îşi întindea mânuţe le s p r e desnădăjduita mamă, or i rupea hăini-ţe le de pe dânsul . Puteai c rede , că t r age de moar te .

Feme ia zăr ind pe doc tor şi pe as i s ­tent în t rând în odaie, izbucni într un s t r igăt frenetic de bucur ie , ia r bă t rânu l buimăcit de somn, t resăr i , şi frecându-şi ochii, p r ivea cu mi ra re la noii sosiţi.

— Doamne, Maica Domnului , — vorbi bă t rânul , înmărmur ind de bucur ie , şi fă-cându-şi c ruce , şopti mângâ i e to r : .— O da Cel de sus, şi Mitică o s căpă de acum cu zile

D a r femeia t r emură de frică, adu-cându-ş i aminte, că doc to ru l a venit să-i opereze copilul . După un fir de v r e m e în t rebă cu nel iniş te:

— Dle doctor , oa r e operaţ ia- i numai decât n e c e s a r ă ? mă tem, ca să n u . . . .

— Ia lasă Leontino, cum o zice dl doctor , căc i la u rma urmei e tot u n a . . . . vorb i bă t rânul că t ră fata lui.

— Bine, re luă femeia cu g las h o ­tă râ t şi pu tern ic , — d a r a tunc i eu voi să fiu prezentă la opera ţ ie . . . eu t rebuie să fiu p r e z e n t ă . . . să-mi ţin copi lul în braţe . . .

P a g . 20. U N I R E A Nr. 2.

— Pardon , în t re rupse doc toru l cu răcea lă , — de-a fi. n e c e s a r ă or i nu o p e ­raţia, avem să consta tăm. Deocamda tă să fiţi, doamnă, aşa de bună, să-mi p rocura ţ i un ceai din flori de tei.

— Scuzaţi , dle doctor , că n 'avem flori de t e i . . . ş i nici un că rbune în s o b ă . . . re luă femeia cu într is tare .

Atunci se vă repeziţ i la por t ier , c red , c 'are să pună el la cale cele necesa re , ia r eu până atunci voiu consul tă băieţelul .

— Despera tă s t a r e ! . . . Nu-i aşa, dle doc tor? în t rebă femeia, căre ia doctoru l îi r ă s p u n s e :

— Pen t ru o mamă, fără îndoială; pent ru medic, de l o c . . . . D a r vă rog să nu uitaţi de ceaiul de tei.

Asta e ră numai un pre tex t a l doc to ­rului , ca re voia să se desco to rosească de prezenţa ei.

— Aha, c e a i u l . . . icni femeia, ca re pe loc eşi din odaie . In ace laş moment asis tentul desfăcu cufăraşul cu ins t rumente .

— Dle, zice doctorul că t ră bă t r ân ,— operaţ ia- i numai decât necesa ră şi imediat o şi facem.

— Nu aşteptaţi până vine fi ică-mea? — Cred, că prezenţu ei nu-mi va fi

de nici un folos. . . . Asistentul apr inse lampa, p rovăzu tă

cu un reflector şi refractor , a runcă pe masă plapoma, s t rânsă în patru, o p iernuţă şi pe ele culcă înce t i şor p e băeţel , de-abea de-abea gâfâind.

Cum bă t rânu l văzu astea, îl tăia pi­c ioare le şi lăsândur-se în voie pe mizera­bilul lui aş ternut , începu să s câncească ca un copil şi să-şi înfunde capul în palton.

în v r emea asta Leont ina rugă pe port ier , cu sfială, de nu-i poate împrumută nişte flori de tei, să facă un cea i din ele ? îşi dăduse şi pa ro la de onoare , că cum copi lul se va însănătoşâ, cum se va pune pe lucru, şi va plăti r ând pe rând toate datorii le, — dar mai întâiu ale por t ierului .

Dar cât se miră dânsa, când po r -t ierul îşi scoase şapca dinaintea ei, şi o r u g ă să binevoiască a luă loc pe scaun, spunându-i , că pent ru dânsa-i gata să facă totul cu des in teresare , deoa rece doc toru l îl as igura-se despre achi tarea dator i i lor ei.

Zicând astea, pe loc puse la foc un ibric cu apă, şi până când veni cu florile de tei dela spiţerie, apa e ră bine încălzită. Biata femeie, cât ai dâ din ochi, pregăt ind ceaiul, a leargă cu el într 'un suflet sus .

Dar când să între , îi îngheaţă inima, când îşi aduce aminte, că tocmai acum o aşteaptă ce-o aşteaptă.

Eră , chipuri le , decisă la operaţ ie , dar în clipa din u rmă îi părea , că p ie rduse curajul '.. .

— Are să mi-se facă rău, când mi-o spune doctorul , că operaţ ia- i necesa ră Să-mi taie copilul în ochii mei? . . . Oh, Dumnezeule!

Deschise încetinel uşa şi s e opr i pe p ragu l uşei. Se înfioară de g roază din tălpi până în vârful capului — şi îşi în toarse ochii într 'a iurea.

Asistentul lângă sobă îşi spălă manile, doc toru l obse rvă ceva la lumina lampei , tatăl ei zăcea nemişca t pe patul lui. P e celalal t pat zăcea culcat Mitică. F a ţ a lui nu pă rea învăpăiată ca adineaori , ci palidă, gâtu-i e ră înfăşurat de j u r împre jur cu

giulgiul bandajului , nu se mai zvârcolea , nu mai gâfăiă, ci p r i v e a liniştit şi senin.

— De acum nu mai e necesa ră nici o opera ţ iune . . . numai o mică împunsă­tu ră de ac . . . cred, că copilul se va vin­decă în curând .

Femeia ascul tă t remurând, da r cu­vintele doctorului o a l inară încetul cu încetul .

— Asistentul meu, zise doctorul , va înoptâ aici, să caute de gri je copilului . Mâni dta cu tatăl vă veţ i s t r ămu tă în sa ­nator iu . Cu toţii, cum văd-, aveţ i nevoie de r e s t au ra re şi răgaz, ceea ce în locuinţa as ta . e imposibil .

-— Dar, dle doctor , noauă nu ne dă mâna nici să ne gândim măca r la sana­tor iu! — şopt i femeia îngri jorată de l ipsa mijoacelor, apropi indu-se de copil pe vîrful p i c i o a r e l o r . . . .

— Să nu duceţi de asta gri jă . . . . După ce spuse astea, doc to ru l îşi a runcă pal tonul pe umeri , îşi puse pă lăr ia în cap şi dor ind tu turor „noapte bună" , ieşi din odae . P e scă r i îl opri bă t rânul . Ii căzu în genunch i şi cu lacr imi în ochi îi apucă mâna, să ru tând-o cu că ldura recunoşt in ţ i i şi mulţumiri i .

VI.

Doc to ru l Stelian se în toarse acasă în toanele cele mai bune. E r ă unsprăzece şi jumăta te .

— Câte ex t raord inare şi neaş tep ta te acc idente nu pot întâmpină pe un doctor , — gândea în sine, — şi iată, m'am luat după cuvinte le lui Hr i s to s : >Iubiţi pe vrăjmaşii voştri ş. c. 1" ş i-am mântui t copilul vrăjmaşului mieu . . . a cum vreau să văd cum îmi răsplăteş te Hr i s tos as tă faptă bună şi v redn ică de l audă?

Sunt cur ios să văd, dacă şi acum n 'apare pe por t re t chipul lui Hr is tos ? . . . Şi pa r ' că nu-mi vine să cred, că d ispăruse în real i ta te . . . am să văd . . .

Doctorul deschise uşa cabinetului — se opr i puţin pe loc, frământat de as tea gândur i :

— Să presupunem, că Hr is tos a di­spărut , a tunci va t rebui să d ispară şi 'n ochii soţiei şi'n ochii lui Făn ică . . . căci de ce a r d i spărea numai în ochii m e i ?

Doctoru l în t ră în cabinet, păşind ca 'n faţa unei s t raşnice întâmplări , ce-i mai s t raşnică decât însaş moar tea , că se joacă de-a gâci telea cu mântu i rea sau osândi rea .

— Căci n 'a r mer i tă titlul de osândit omul, din a cărui casă, în chip ne mai auzit a dispărut Hr i s to s ? — gândea în sine.

Doc toru l se aprop ie de masă şi r ă ­scoleş te pripit hâr t i i le în car i ascunse po r ­t re tu l şi iată . . . că-1 zări .

P e s tânca, p r e s ă r a t ă cu flori, ş edea Hr i s tos şi pr ivea cu ochii înduioşaţi , în car i l icăreau misteri i le eternităţii .

P a r c ă ch i rurgu l p rezăreâ , mijind pe buzele Mântuitorului , un tainic su râs de mul ţumire pent ru f rumoasa- i faptă.

— în ţe leg a c u m . . . din nou a apărut . . . nu v r ea să-mi refuze casa şi să-şi verse mănoase le Sale b inecuvântăr i peste munca mea, pes te soţia şi copi laşul meu . . .

— M'ai răsplăt i t în deajuns, Hr i s toase ! de aceea nici eu nu -Ţ i refuz inima, Ţ i -o deschid şi Ţ i -o dau în t reagă şi de acum s ă fie a T a pent ru to tdeauna . . . Isuse . . . I suse . . . l asă-mă Isuse . . . să T e iubesc şi

eu! — Şi oftând, a d â n c mişcat de pu te rea haru lu i dumnezeesc , cu mâna t r emurândă dusă por t re tu l la gură , să ru tând cu înfo­ca re blândul chip al Mântui torului .

Emoţ ionat or i vrăjit sufleteşte de farmecul dragos te i cereşt i , ce se r e s t r ângea pa r ' că din pieptul lui Hr i s tos în chipul unor săgeţi înflăcărate, r ămase mai depar te sub înrâur i rea ace lo raş gândur i , ce aveau de obiect c redin ţa o r i rel igiunea.

— Ori cum o fi, — cugetă doctorul , p l imbându-se pr in odaie cu manile la spate, — ce înseamnă seaca noas t ră erudi ţ iune, tot intelectual izmul nos t ru modern , p r o ­gresu l ştiinţific al secolului XX-lea, a tâ tea descoper i r i şi a tâta f rământare a nTozofilor noş t r i ateişti, ca r i nu mai ies nici la un capăt, si nu-ţi sat isfac nici mintea şi nici voinţa ?

Doc toru l scoţ ind din t ahacheră o ţ i­gară , o apr inse şi începu s'o fumeze, u r ­mând firul gândir i i :

— Mintea, totdeuna-i flămândă de adevăr , voinţa se teoasă de frumos, de bun, de mora l . . . Şi oa r e ştiinţa pozit ivă de până acum, or i a r ta secesionis tă de azi a dat de acel adevăr , ca re să sa ture p e d e ­plin mintea ? şi de acel mora l frumos, c a r e să adape vo in ţa? Mie mi-se pare , că nu.

Bine, să ce rce tăm. Vei spune ş t i in ţa? e rudi ţ iunea? O nu . . . căci ea-i mediul , c a r e te conduce sp re adevăr . — Ones t i ­t a t e a ? — ea-i efectul culturi i şi civiliza-ţiunii, de asemeni ca şi umanitatea. Vei spune eticheta, bunul ton ? — F o r m e goa le şi nimic mai m u l t . . . Ar t a? Ei, că ch ia r a şi devenit c a r agh ios ar t ismul ăsta s e c e ­sionist, o car ica tură , o bat jocură a fru­mosului . . . Po l i t i ca? Ce-i mai mult poli t ica dacă nu lupta u n o r c reer i , car i nu luptă cu a r m a minciunii , ipocriziei şi înşălăciunii? Cu cât minţi şi înşeli mai bine cu atât eşti mai bun poli t ic în ziua de a z i . . . se în­ţelege, că aşa . . . aşa- i lumea noas t ră m o ­dernă de azi! . . . Nu, în toate as tea nu dai de ace l f rumos şi mora l ultim, ca re să te sat isfacă cu t o t u l . . . da r te uită co lea p e por t re tu l acesta , vezi sc r i s : »Iubeşte pe vrăjmaşii tăi, . ., fă bine celor ce te urăsc şi prigonesc*, — o nouă teor ie , teor ia dragost i i , inventa te de un om din al te sfere, de Hr i s tos .

Să iubeşt i pe vrăjmaşi ? — lucru în con t ra naturii , p r ea absurdă teorie, şi to tuş ea e esenţialul religiunii L u i . . . F ie r e ­l igiunea Lui o s implă i scodi re omenească , Hr i s tos a iscodit a tunc i însuş frumosul , adevăru l şi moralul , ca re în t rece modul de a cugeta a l a l to r filozofi şi î n ţ e l e p ţ i . . . Asemenea pr incipi i de dragos te doa r numai fiinţa cea mai mora lă , cea mai f rumoasă şi cea mai bună le poate inventă. Asemenea fiinţe de excluzi pe Dumnezeu, nu există. Atunci rămâne , că Hr i s tos e Dumnezeu , iar re l ig iunea Lui e o inst i tuţ iune divină.

Cugetând aces tea , în modul cel mai logic, ca şi c u m a r fi v ru t să dovedească şi a l tor atei existenţa lui Dumnezeu cu a rgumente pu r raţ ionale , îi în t re rupse firul gândir i i sunetele c lopote lor ce se îngânau lin pr in t ăce rea adâncă de noap te .

— Ia . . . sună c lopotele la biser ic i ! E noaptea Crăc iunulu i ! Aniversa rea ace le i nopţi , în c a r e Hr i s tos s'a coborâ t pe p ă ­mânt acum două mii de ani .

Da, Hr is tos , Dumnezeu l dragosti i , c a r e a învăţat să iubeşti pe vră jmaş i ; Acela ,

Nr. 2 . U N I R E A P a g . 21

ca re - i »Calea, lumina şi adevărul*, după cum cet isem odată în ca r tea de rugăc iune a şotiei . E a acum e dusă la biser ică, să se roage Lui, să a d o a r e p e Hr i s tos . Şi sun t convins , că ea-i mai fericită decâ t o r i c a r e filozof, erudit şi polit ician, fiindcă c rede , spe rează şi iubeşte . . . da iubeşte pe Dumnezeul d r a g o s t i i . . .

D a r ce-a fi, dacă am să mă duc şi e u la b iser ică? Să văd pe soţia mea cum se roagă lui Isus, poate , poa te că m'a în­v ă ţ a şi pe mine să mă rog . . . .

Da . . . e douăsprezece punct . Mă duc.

VII.

Nu-i de lipsă să mai spunem, că a doua zi doc toru l împreună cu soţia sa, î nge -nunch iau înaintea Altarului , să p r imească în sufletele lor, curăţ i te .prin Ta ina sf. spovezi , pe I sus Mântui torul .

Lumea din b iser ică înlemnise de mi­ra re , zăr ind ce lebru l chirurg, împăr tăş in-du-se odată cu soţia.

Cum se r e în toa r se doc toru l acasă , povest i soţiei toate în tâmplăr i le de as tă-n o a p t e : dispari ţ ia lui Hr i s tos de pe po r ­tret , operaţ iunea, frica de înebunire , sch im­barea convinger i lo r sa le . Şi soţia-i zise, c â t de fierbinte nu se rugase pen t ru con­ver t i rea lui, şi iată, că Dumnezeu i-a ascul ta t rugămintea, de i-a conver t i t soţul .

Nu mult după aceea Doc to ru l zise so ţ i e i :

— îmbracă - t e şi ha idem să facem o vizită.

— La c ine? — Ai să vezi. Grăbeş te - te ! Soţia pe loc îşi făcu toaleta , îşi luă

roch ia de mătasă, pă lăr ia după moda cea mai nouă : „a la secess ion," — cu gândul să facă vizită unei personal i tă ţ i de elită. E r â nespus de cur ioasă , să vadă unde-o duce soţul.

Doc toru l ieşise pen t ru o clipă din sa lon şi d ispuse p rânzu l pen t ru două p e r ­soane la ad resa x. Doc toru l luându-ş i soţia de-a braţeleta, p o m i , — şi după un d rum scur t , o conduse în nişte apa r t amen te m o ­des te , suind scăr i le sp r e locuinţa bătrânului .

— De ce nu mi-ai spus unde mă 4uc i , că- i păca t de roch ia asta, s'o tăvă­lesc pr in colbul aces ta uite ce neglij ş i d isordine pre tu t indeni , vorb i soţia, in­dignată de a semenea visită tocmai în ziua «de Crăc iun .

— Gândeş te- te , dragă , că eşti soţia unui ch i ru rg expus tu tu ro r mizeri i lor

După o cl ipă doc toru l bătu la uşă şi auzind din lău t ru l odăii un g las subţ i re de .femeie: „poftim" înt ră cu soţia.

în odaie e râ de tot frig şi un ae r greoi , înnăduşi tor . Feme ia palidă, t r emu­rând, şedea lângă copil . Mititelul liniştit p r i v e a cu ochi mari , plini de vieaţă. Bă­t rânul l ipsea.

— Cum se află băe ţe lu l? în t rebă doc toru l .

— Mulţumesc, dle doctor , b ine până acum. P â n ă mai ad ineaor i şezuse cu noi asis tentul dvoast ră , sch imbând mereu c o m ­prese l e , acum a ieşit z icându-ne , că a re să vină ia răş .

Doc to ru l se aprop ie de copil , îi ce r ­cetă pulsul , îi p ipăi obraji , îi deschise gu ra

— Sta rea copi lului d-tale e no rma lă ;şi scapă, — zise doc toru l .

— Poftim, madam, luaţi loc, se ad re să femeia că t ră doamnă, înt inzându-i un scaun, — scuzaţi , vă rog , că nu vă pot tracta cu nimic

— Mulţumesc, r ă spunse doamna, a şe -zându-se p e scaun. Numai simţul de jertfă şi d ragos tea că t ră aproapele , o mai ţ inea în odaia în ca re domnia cea mai perfectă disordine şi aeru l ce l mai infectat. Acum îşi făcea dânsa ideie, ce înseamnă vieaţa unui medic-ch i rurg , c a r e t rebuie să se uite cu ochi răc i şi indiferenţi la mizerii le omeneşt i .

— Copilului i-aţi dat ceva de gusta t ? în t rebă doctorul .

Femeia ţînti ochi i în pământ şi s e întrista, — iar după o clipă de tăcere , r ă spunse sfielnic:

— Nu, dle Doctor , nu i-am dat încă nimica.

— D a r cum mi-se pa re , nici dta n-ai mâncat azi n imica ? ! . . .

Feme ia se înroşi pr ivind spre lumina ce se furişă pr in ochiur i le ferestri lor, dădu din cap, oftă adânc , da r nu r ă spunse n i ­mica. După un fir de v reme , îşi duse şor ţu l la ochi, să-şi ş t ea rgă lacr imile ce-i î nce ­pu ră să curgă .

— Scuzaţi , doamnă, că v-am supăra t cu în t rebarea mea, — vorbi doctoru l cu g las compătimitor . — îmi permiteţ i să vă în t reb unde-i dus tatăl d -voas t r ă?

— O h , . . . s'a dus şi nu mai vine, s'a dus mai bine de un ceas la d u g h e a n ă . . . să cumpere ceai, zahă r şi p â n e . . . da r se vede, că băcanu l nu mai v rea să ne deâ pe dator ie . . .

F e m e i a cum isprăvi cuvintele de vorbit , începu să p lângă mai tare . Părea , că nu-ş i mai poa te opr i ş i roaiele de lacr imi .

P e scăr i se auziră nişte t ropăi r i g r e l e si îndesate. P e usă se a ră tă bă t rânu l cu mâna ' goală, galbin ca cea ra şi scârbi t de tot.

— Să ru t ăm mâna, cuconaşi lor , zise bătrânul , zăr ind pe musafiri. Leont ina ceti de pe faţa lui posomori tă , că în zăda r fă or i c a r e rugăminte , băcanu l r ămase n e ­îndupleca t

— Mamă . . . . mamă . . . . mămăică , papa papa, mâmaică îngână copi ­laşul flămând, întinzând mânuţe le sp r e maică-sa, să- i al ine foamea. Mama s ă r ­mana ajunse la culmea desperăr i i .

Astă scenă înduioşa pe toţi. Chiar doamnei îi veni să p lângă, aducându-ş i aminte de copi laşul ei, — ce du re re n -a r & pen t ru ea, neavând cu ce îmbuna foamea copilului.

P e uşă se a ră tă servi torul , aducând un coş acoper i t cu un p r o s o p curat .

Femeia pr ivi mira tă Ia nou l sosit şi nu-ş i pu tea da seamă, ce ros t să aibă s t ră inul cu coşul lui.

— Bine, că ai venit la v r e m e g ră i doctorul că t ră servi tor , — zi bucătăr i ţe i , să facă un ceai, şi să-1 aduci pe loc . Apoi s 'aduci nişte că rbun i să încălzeşt i odaia. S luga ieşi.

— Azi e ziua de Crăciun, — vorb i doc to ru l , — în ca r e Hr i s tos a venit pe pământ atât pen t ru bogaţ i cât şi pen t ru s ă r a c i ! Ştiu, că sunteţ i s t r âmtora ţ i de nevoi şi griji, de aceea să-mi permiteţ i , ca în semn de d ragos te creş t inească , să vă dau aces tea buca te .

— Dle doc to r ! ros t i femeia, îm-

preunându-ş i mani le şi pr ivind cu och i în­lăcr imaţ i la d â n s u l ! . . .

— Mă rog , doamnă, să nu vă jenaţ i , şi faceţi-ne aceas tă p lăcere , îngână doamna, sur izând binevoitor.

P e loc însas doamna desfăcu coşul , a ş te rnu p rosopu l pe masă, scoase t acâ ­muri le din coş şi s t icla cu vin. Apoi cu un g las dulce şop t i :

— Poftim la masă, că bucatele-s c a l d e ! . . .

Bă t rânul înainte de a prânz i , căzu în genunch i la p ic ioare le generoase i doamne, iar fică-sa cu smeren ie şi sfială se aprop ie de doc tor şi de doamnă, să ru tându- le mâna.

Apoi cu poftă m a r e începură să guste din mâncăr i l e boerest i . Doc toru l se în-deletniceâ cu des tuparea sticlei de vin, când pe uşă în t ră serv i toru l cu o tablă, pe ca re se află un mic s amova r de alamă, o zăharni ţă de porce lan , o lămâie şi un p a h a r de cr is ta l cu o l inguriţă de argint.

Doamna- i luă tablaua din mână să facă un ceai pen t ru copilaş . Serv i toru l ieşi cu gând se aducă cărbuni . Doamna, ca o mamă plină de cea mai g ingaşe dragoste , ca şi pen t ru copilul ei, dădea ceai cu l in­gur i ţa copi laşului bolnav.

Fami l ia în t reagă prânzise . După ce se ospă ta ră şi beu ră câ te un paha r de vin, doc to ru l le v o r b i :

— Uite, oameni buni, nu numai, că uit de ce le ce au fost în t recut , da r v r e a u să vă ajut ca pe nişte prietini . La cinci seară a r e să vină o t r ă su ră să vă iea la sanator iu . Acolo aveţi deja loc şi cred, că o veţi duce-o cu mult mai bine.

Uite, aici aveţ i o bancno tă de 1000 coroane , plăt i ţ i-vă datorii le, chir ia şi s ana ­toriul . Noi n e ducem, vă lăsăm cu bine si vă dor im: Sărbă to r i fer ic i te!

Bă t rânu l şi femeia înmărmur i ră . Nu puteau să zică o vo rbă binefăcătorului lor . Amândoi se ap rop ia ra şi să ru tau pe rând mâna doctorului şi a doamnei .

Bă t rânu l vorbi , ţ inând bancnota în m â n ă :

— Dumnezeu Sfântul să vă răsp lă ­tească şi să vă deâ n o r o c şi sănă ta te Dvoas t ră şi copii lor Dvoas t ră .

— Câte zile - - vom t ră i şi — vom ajunge, aste binefaceri nu le-om uita, — vorb i femeia mişcată, — noi vă mul ţumim din tot sufletul de sute şi mii de ori.

Doc to ru l şi doamna ieşiră bucuroş i , că îndepl iniră o faptă de dragos te ade ­vă ra t c reş t inească faţă de nişte să rac i şi faţă de vrăşmaş i i săi, după cum î n s u ş . Hr i s tos o doreş te dela fiecare creş t in :

„Iubiţi pe vrăjmaşii voştri.... şi faceţi bine celor ce vă urăsc şi pri­gonesc /"....

Dela Bistriţa.

0 Doamne. De eri şi vântul a 'nturbat, Chiar geru-i azi mai simţitor, E crud tiran — de ne 'mpăcat — Dar pentru mulţi mai aspru chin

E traiul lor.

Mai stors de ger, un biet sărman, întinde mâna^la drumeţi. Cu plânsu 'n ochi cerşeşte-un ban, Că-i mort de foame bietul om

Cu trei băieţi.

P a g . 22.

„Ah, miluiţi pe-un cerşetor, pCăci sunt sărman, şi n'am puteri, „De ger cumplit copii-mi mor... „Şi n'am mâncat, creştini, nimic

„Tustrei de eri!

„Un ban, un singur ban vă cer, „Să-mi mai alin truditul trai, „Să-mi mai astâmpăr asprul ger; „ Un lemn aprins de-ar fi la noi

„Ne-am crede 'n raif"

Prin preajma celui părăsit Treceau bărbaţi, treceau femei, Dar nimeni nu Va Iniluit... Iar gândul lui e vecinie dus

La mititei.

Şi-ar fi voit să plece-acum, Căci Vaşteptau cu-atâta dor... Dar tot ar mai fi stat pe drum, Să milogească tremurând

De dragul lor.

Porni. — Şi 'n urma lui cădea O noapte neagră pe pământ, Iar vântul vâjîind mugea Cu'n freamăt surd şi tânguit

Ca de mormânt.

Ajunse 'n prag, trudit de drum. Atât fu dorul celui mic... Toţi veseli sar să'l cate-acum: „O, dragii mei, nu mai cătaţi,

Căci n'am nimic!

Plângeau... dar el îngenunchiat Privea cu jale la copii, Privea spre ceru 'ntunecat: „O Doamne, mare-i mila Ta,

Pe toţi ne ştii.'... Dela Bistriţa.

COPILUL ŞI MAMA. La Crăciun de ce oar' m a m ă M e r g copii şi colindă Ş i tot sună 'n clopotele Lângă pragul dela t indă?

Asta dragări sărbătoare: C ă de mul t în frig afară D o m n u l sfânt Iisus Copi lul S'a născut dintr'o fecioară!

Dar, la Paşti , de ce oar' m a m ă S e roşesc atâtea oauă Ş i copii 'n satul nostru T o ţ i au cămăşuţe n o a u ă ?

Puiu mamii , puiu mami i Z iua aceeaşi, ca să spuie, C ă pe D o m n u l sfânt odată L'au bătut pe l emn, cu cu ie !

P e nevinovata^i frUnte D i n spini iuţi i 'au pus cunună Ş i de mila lui, în sânge S'a 'nvălit frumoasa l u n ă !

S p i n i pe frunte?. . . şi copilul S e porneşte pe oftare: M a m ă dragă, m a m ă dragă C u m l'o fi durut de tare!

T. Murăşan

Ciarşaful de vânat. — Ştefan Catifea. —

Eroii povestirii, ce urmează sunt ară­taţi cu degetul în micul orăşel de provincie, unde s'a petrecut întâmplarea. Noroiul şi lipsa de apă bibibilă nu sunt cele mai mici mizerii ale localităţii cu pricina.

Stan şi Bran sunt două tipuri, cari au pus la cale multe năsbutii în orăşelul sărac în senzaţii. In t r 'unadin zile stăteau la taifas în unica cafană din localitate, în cafana »La doi ciorapi*. Aci era locul de convenire a tinerimii de bună speranţă. Aci se mai înjghebă din când în când — mai des — câte un preferans »mai ţapăn<, ori câte un ferbli »cu căţel».

După cum spusei cei doi prietini ne­despărţi ţ i discutau flegmatic lângă un »pi-colo«, când Stan observă pe cetâţanul Butuc, care tocmai venea sprd cafană. Călca apăsat prin zăpada, ce prinsese a se topi.

Ce mai chilipir, a runcă Stan vorba lui Bran. Hai să-i t ragem un frecuş Româ­nului.

Din două vorbe înţelesul fu gata. Lasă numai după mine, zice Stan, şi

de nu-1 dau gata, să nu-mi mai zici pe nume. In momentul acesta Butuc deschide

uşa cafenelei şi trece maiestos pragul. In urma lui întră un câne — nici de oi, nici de vânat, — o corcitură pocită.

îi zicea Hechi. Apariţ ia noilor oaspeţi a alarmat întreg

publicul. Toţ i cunoşteau pe Butuc, ca pe un vânător pasionat, dar cu . . . pech. Am­biţios pe pasiunea sa de vânat, Butuc şi începe să spună o păţanie »cam şoadâ*. Spune, cât spune, când t răgând cu ochiul în dreapta şi în stânga observă pe Stan şi Bran povest ind pe şoptite. Din toată con­versaţia n'a înţeles decât două vorbe : gâşte sălbatice şi ciarşaful de vânat. In neastâm­părul curiozităţii îşi intrerumpe povestirea şi se apropie de cei doi prietini.

— Ei bine b r e ! ce tăinuiţi aci? — Doreşti ceva, frate Butuc, replică

Stan, ca şi când s'ar simţi rău, că-i con­turbă.

— Spuneţi, vă rog, de ce gâşte vorbiţi ?

— Nu fii aşa curios. Vorba ăluia, cu­riozitatea strică frumuseţii.

— Ba bin' că nu voiu fi, când e vorba de vânat. Dar ce vă codiţi. Spuneţi d e ce-i vorba. Ori e ceva secret la mijloc?

— Chiar secret n'ar fi, dar nici clo­potul cel mare nu-1 putem trage.

Butuc, în credinţa, că aci se desvoaltă ceva picant se vâră între ei şi îi zoreşte mereu, să iasă cu »farba«

— Ce socotiţi voi, eu doară nu sunt vrednic de încredere? se supără Butuc şi mai stă să plângă.

Văzând prietinii la câte stau îşi t rag cu ochiul şi începe S tan :

— Ce zici frate Bran, să-i s p u n e m ? !

După puţină gândire prefăcându-se, că se luptă în internul său răsp unde Bran:

— Să-i spunem, doară şi el e de ai noştri .

Atunci Stan îi şopteşte — să nu audă şi alţii — că au sosit ciarşafurile de vânat.

Butuc nu înţelege vorba, dar to tuş se bucură. în t reabă apoi cum se folosesc ciar­şafurile cu pricina.

Prietinii îşi t rag cu ochiul, apoi zic într 'un g las :

T u încă nu ştii cum se folosesc ciar­şafurile de v â n a t ? ! Ceva non plus ultra. In zădar. America ne întrece pe toată linia. Noi Europeni i azi mâne pu tem închide b o l t a . -

— Auzi colea! esclamă Butuc. — In America şi iarna vânează gâşte

sălbatice şi încă cu un succes enorm. T o t lucrul e un băgatei, numai să aibă omul un ciarsaf potrivit. Noi ne-am procurat două, direct din Newjork. Sunt o comoară şi costă abia 20 dolari.

— Să-mi daţi mie unul, se roagă Butuc, dar dîn vobele lui simţeşti, că e gata să folosească şi alte mijloace ca să ajungă în posesiunea doritei scule d e vânat.

— Ce, crezi, că noi le-am procurat să le vindem al tora? r ă spunde indignat S tan .

— Dar bine, fraţilor, vi-1 plătesc la moment

— Nu se poate . — Nu fiţi aşa răi la bătucă. — Ne pare rău, dar nu să poate. Butuc p u n e mâna pe por tmoneu şi

scoate hârtia de 100 cor. Prietinii se înmoaie, dar tac încă. — Bine oamenilor, nu vă t rebue voauă

bani. Uite hârtia nouă nouţă . — Apoi fie pent ru t ine. Altuia nu

i-l'am dă nici pentru duplu. Pun m â n a pe bani si-i asază la chimir, iar Butuc convins, că a făcut un gheşeft admirabil fredonează mulţumit :

A r d e focu 'n paie ude Strig la mândra , nu m'aude....

A doua zi un car hodorogit se apropie de crişma din deal. In car stăteau sgriburind trei bărbaţ i : Stan, Bran şi Butuc.

Primul avea numai un baston, al doilea ducea un revolver, iar Butuc strângea dornic de vânat oţelele unei frumoase puşti duple. La picioare avea un pachet măricel. Acolo erau ciarşafurile de vânat.

Stan şi Bran îşi comandă pe neobser­vate cina, apoi pleacă cu toţii spre »Lacul fără fund«.

Zăpadă groasă acoperia întreagă îm-j prejurimea, d rumul eră cam tare, frigul însă i nu eră prea mare. fe cale îi mai esplică i odată felul cum se aplică ciarşaful. Dacă-1 | ştii potrivi bine, aşa de minunat te poţi ! ascunde sub el, încât nu gâscă, ci să fi un i dobi toc cât de inteligent nu bagi de samă, | că ţevea puştii te pândeş te la o distanţă | de câţiva metri . Cu scula aceasta Amer i ­

canii pr ind multe gâşte sălbatice. ! Butuc t remură de bucurie , şi abia ; aşteptă să se vâre sub ciarşaf. De data '< aceasta Stan avea să fie numai chibiţ, d e

aceea venise numai cu bastonul . Bran ca vânător probat îşi cearcă norocul cu un revolver. Eroul zilei eră nesmintit cetăţanul Butuc, căci el se adjustase mai bine.

Când ajung aproape de lac, ca să arete lui Butuc în mod intuitiv felul cum se foloseşte ciarşaful, Bran se opreşte la un loc potrivit şi roagă p e Stan, să-i ajute. Sapă o groapă în zăpadă, Bran întră în groapă, iar Stan aşează pes te el ciarşaful şi îi fixează colţurile cu nişte lemnuţe. Numai în faţa lui lasă o crepătură, ca să poată observă gâştele. Mai tocmeşte ici colea creţele şi Bran poate aşteptă liniştit vânatul.

Nr. 2. U N I R E A P a g . 23 .

Butuc r ămâne încântat de priveliştea ce i-se desfăşură şi cu paşi hotăriţi grăbeşte să-şi caute un loc bun. In dosul trestiişului afla locul căutat, îşi sapă groapa, iar Stan îl acopere cu ciarşatul, îi netezeşte creţele şi pleacă.

Ajungând la Bran îi ia ciarşalul, acesta iasă din groapă şi pornesc ambii spre crişma din deal. Acolo lângă o »felcuţă« aşteaptă pe Butuc cu gâştele.

Aşteaptă, aşteaptă, dar Butuc nu mai vine. Dupăce s'a însărat b ine trimit după el un servitor dela crişmă. Acesta îl află tot sub ciarşaf, dar aproape îngheţat. — Abia mai avuse putere să se descarce asupra servitorului nevinovat. Ii a rde câteva preste faţă şi pe aci ţi-e drumul .

Servitorul se reîntoarce ţ inându-se de fălci, iar Butuc şi-a pierdut u rma pe câteva săptămâni . Gâştele pe t receau zile albe în alte părţi ale văzduhului. •— Ciarşafurile erau nişte pânze comune de coperit maşinile. Le-au împrumutat dela firma Nicu şi Aii.

Solie, Stă luna pasă peste munţi Şi stelele nímbese, Răsună 'n noapte atât de sfânt Un cântec îngeresc.

^Hristos se naşte 'n Viflaim »Stăpânul îndurat, » Vestiţi în lume dragi păstori y>Pe marele împărat....

Şi de pe ceriuri s'a pornit 0 rană simţitoare, Saducă 'n largul necupris Cuvânt de sărbătoare.

N. Dumitreanu.

Orfanii.

Pe noi cine ne ştie, ce suntem noi în lume? Copii ai nimănuia, fiinţe fără nume, Nespusa noastră jale nimica nu înseamnă, în vitejia vremii noi suntem flori de toamnă.

Ne pate-atât de dulce o vorbă ce ne chiamă, Căci nu ştim noi ce-s ochii şi zimbetul de

mamă, Ce-i dragostea de frate, ce-i inima de senă, Căci vieaţa noastră-i noapte ce n'are Auroră.

Neîntrerupta muncă de timpuriu ne-omoard Şi foamea ne sleieşte figurile de ceară, Prin umede mansarde în frig şi în mizerii Ne stingem ca martirii noi oaspeţi ai durerii.

Dat uite ca din basme coboară să ne'ntrame Cu milă nedescrisă, cu zimbete de mame,

Femei cu nobil suflet, cu graiu de mângăere, Ce vin să ne împace nevrednica durere.

Cu daruri şi cu rostul de sfaturi înţelepte Cu râvnă vreau la vieaţa de-acum să ne

deştepte, Să ne sădească 'n inimi iubirea de naţiune Şi dorul plin de lactimi al unor vremi mai

bune.

Ne închinăm azi vouă duioase eroine, Ce întăriţi mulţimea prin prorociri de bine, JSTe închinăm în lacrimi noi cei fără de nume Ce-avem cămin câmpia şt tara 'ntreaga lume.

Aron Coiruş.

Margareta, prinţesa păcii de

Selma Lagerlof. Selma LagerlSf celebra autoară svedeză a

fost distinsă în anul acesta cu premiul Nobel pentru literatură. Autoara e în vrâstă de 52 ani şi fondul nuvelelor ei este acela al vechilor legende scan­dinavice, legende medievale, ori cu referinţă la Mântuitorul.

Când Margareta, pr inţesa păcii a plecat în Norvegia, ca să se mărite după regele Magnus — s'au întâmplat lucruri minunate , la sosirea ei în Storgardsbyn.

Două femei bătrâne, cari adunau muşchi pe o coastă de pădure , au zărit-o cele dintâi. Şi-au lăsat numai decât strai-ţele şi au porni t-o la fugă spre sat, ducând vestea, că se apropie de sat, prin cărarea pădurii , o arătare albă şi minunată, pe un roib. Nu le-a crezut nimeni .

— Ce-au putut zări bătrânele acele, cu ochii lor slabi! Li-s'a năzărit negura de asupra mlaştinei, plutind printre brazi.

în curând sosi însă, Rasmus, un tinăr tăietor de lemne, gâtăind. Ochii îi strălu-

I ciau, şi erâ aşa de obosit de alergare, ! încât abia putea scoate o vorbă. Când îi | veni graiul, începu să str ige: I — Bucuraţi-vă! Vine prinţesa. E u am ! văzut-o strecorându-se încet printre brazi, | — bucuraţi-vă! ! Bătrânii chiar se sfătuiau, la încruci-! sarea drumurilor, vorbind încet, despre ră-! sboiul. ce au să-1 pornească din nou împo-| triva Norvegilor. Auzindu-1 pe Rasmus , ; credeau, că îi iea în bătaie de joc. I — Mă, pui de urs! Să nu-ţi mai umble I gura, ticălosule, că te strivim. Şi îl ame-| ninţau cu pumnii . ' Dar Rasmus striga cu glas mai resu-\ nător încă: i — Vine prinţesa! Paserile tăcute ale 1 păduri i o înt impină cu cântece, ciripind în

urma ei. Veveri ţele o privesc dintre ramuri cu ochi scânteetori şi cocoşul de munte sboară, întru întimpinarea ei, ca un fulger.

Per fierarul, îl pr inse de urechi. — Zici, că ai văzut pe prinţesa? Min­

ciună! T u ai văzut o zină din pădure . Dumnezeu se va îndura de noi, dar prin­ţesa n 'are să vină . . .

Nu credea nimeni, dar vestea s'a lăţit ca fulgerul, în sătuleţul nenorocit , prădat de atâtea ori de incendiul rezboitorilor. Cei refugiaţi prin gropi, ruine şi pivniţi eşiau la iveală unul câte unul —• adunân-du-se cu teamă în jurul lui Rasmus.

Per fierarul, văzând că toată lumea ascultă povestea lui Rasums, îl scutură cât putu de urechi.

— Nu-ţi ba te joc de noi, cari suntem nişte bieţi oameni ce locuim în miezuină. Am suferit noi destul, căci suntem neîn­trerupt în primejdie de moarte . Ceeace a văzut băiatul acesta nu e prinţesa, ci zina pădurii . E a rătăceşte prin poteci , z imbind şi gângurind ca o turturea, aruncând pri­viri ispititore asupra flăcăilor. Ea ştie, că în vara t recută regele Inge s'a întâlnit cu regele Magnus al Norvegiei, promitându-i acestuia d e nevastă pe fată-sa. Aceasta ar fi garanta de pace. Zina afurisită ştie, că d e mult se aşteaptă sosirea prinţesei aducă­toare de pace şi de aceea ne amăgeşte , să c redem că a venit.

Tăietorul d e lemne începu a sbierâ din răsputeri :

— Vine p r in ţesa ! A m văzut-o! Co­roana ei e ca o cunună stropită de rouă şi calul are şea de catifea roşie.

Atunci şi-a făcut loc prin mulţ ime moşneagul Sigrid Torsdot ter , ameni ţând cu cârja:

— O n e spune, că vine prinţesa? Numai eu ştiu cine are să vie. Toa tă iarna am privit la tumul ce să înalţă din culina mea. Fumul îmi dădea visiuni. Am văzut p e cei ce vor v e n i : ei poartă lănci şi scuturi.

Oamenii se cutremurară de groază, dar tinărul nu se lăsa înduplecat .

— Ce-mi pasă mie de vedeniile d ta le . E u am văzut pe pr in ţesa!

Per fierarul, îl apucă de umeri , îl împinse în bordeiu, răs turnând o piatră mare la intrare, ca să nu mai poa tă eşl afară. Dar Rasmus sbierâ şi de a c o l o :

— Am văzut pe prinţesa. Vesel i ţ i -Văl Se a p r o p i e !

Intr 'aceea sosiră şi câţiva vânători din pădure , aducând veste înveselitoare. Nu­mai moşneagul Sigrid Torsdot ter sta ghemuit pe pământ , încruntat şi p o s o m o ­rât, spunând că e vai de acel ce crede acest lucru, până n'a văzut însuş pe prinţesă.

— Numai atunci să prindeţ i inimă, când va apărea in marginea păduri i , p e murgul cu potcoavele aurite, umplând de strălucire valea cu mărgăritarele coroanei . . .

N 'apucă să-şi isprăvească vorba, şi cele doauă băt râne , începură să ţ ipe :

— Ajută-ne, Sfântă Fecioară! Şi priviră înspre pădure , la cărarea

albă, ce se despr inde din întunecime. Strigau cu toţ i i : — Priviţi! Ce este? Maică Preacurată!

Apoi dacă nu e zina pădurii ? E prinţesa Poporul sălbătăcit de atâtea suferinţe

îşi întinse braţele într 'acolo Apoi îngenun-chiară şi începură să cânte psalmi. Câţiva alergară şi traseră clopotele, ca să alunge vedenia, în cazul că ar fi răutăcioasa zină a p ă d u r i i . . .

In sfârşit şi bătrânul Sigrid Torsdot tee observa pe fecioara, care se desluşiâ acum din besna pădurii , şi e s c l a m ă :

— T u floare p l ă p â n d ă ! Luceafă de dimineaţa! T u nu eşti zina pădurii , ci eşti aievea pr in ţesa !

O rupseră cu toţii la fugă, întru întâmpinarea prinţesei, s tr igând; l u c e a ­fărul zorilor! Floare plăpândă!*

Se înghesuiau cu toţii în jurul roibu-lui, care păşiâ mândru, cu şeaua de catifea cu coama împletită în petele de aur.

Prinţesa Margareta erâ întovărăşită d e cavaleri şi contese, înaintea roibului păşiâ un biet ţăran, care striga în gura m a r e : »Iată, vine prinţesa păcii! Iată, vine Margareta Fredkulla!*

Şi în urma prinţesei r ămânea pretu­t indeni bucurie şi linişte. Copiii şi femeile îi as terneau flori si ramuri în cale, dar nicăiri n 'au întâmpinat-o cu atâta veselie, ca în satul lui Rasums si a lui Per.

î n vremea ce convoiul coboriâ spre sat, ţăranii se înghesuiau în preajma ei, spunându-i cât de mult au aşteptat-o şi cât au suferit. In mijlocul satului se opri. Nicăiri nu văzuse prinţesa atâta mizerie. Privirea ei cuprinse regiunea prăpăd idă de flăcări, ruinile si poporul zdrenţuros — şi ochii i-se umplură d e lacrimi. Dar oamenii îi sărutau manile, as igurând-o, că acum li-s'au curmat suferinţele, căci ea sosise.

— Nu te mai gândi de noi, prinţesă! Nu ne mai compă t imi ! Cugetă-te la regele Magnus, căci eşti mireasa lui. Zimbeşte-i dulce, şi mângăie-i în gând pletele blonde, mătăsoase!

Dar ea stă nemişcată pe roib şi plân­gea fără contenire. în vremea ce poporul încerca s'o mângâ ie . .

— Nu plânge! Vezi dincolo, pe malul de alături e Norvegia, acolo te aşteaptă mirele. Dumnezeu să te binecuvinte! As­cultă! S'aude cum te chiamă!

Dar Margareta erâ nemângâiată . Priviâ la bieţii oameni slabi şi palizi,

numai oase învăluite în zdrenţe. Nici nu mai sămănau a oameni . î-şi ridică mâna în sămn că vrea să le vorbească. Se făcu tăcere.

E a le zise: — Nu uitaţi ce vă făgăduiesc înaintea

lui Dumnezeu; mă voi rusul Să vă alin suferinţele, ce aţi indurat, până în clipa din urmă. . ..•

Tăcu . Dar cUm i-se păru, că promi­siunea e anevoioasă d e îndeplini t , a d a u s e :

— Aşa voi face, de, m'ar costa chiar fericirea şi chiar viaţa mea!

p » g : 24. U N I R E A

îşi înălţă apoi privirea curajoasă şi îşi şterse lacrimile.

Se scobori cu calul spre rîu. De marginea drumului era un păstor,

care începu să cânte şi el de dragul prin­ţesei. Cântă o mică poesie de dragoste despre regele Nordului, care s'a îndrăjit de fata regelui dela Sud.

Margareta îşi opri calul şi ascultă cân­tecul dulce al păstorului: >..^jw*^e*sd ,ecât o singură fiinţă de care mi-e legată inima şi pentru care petrec nopţi de veghere; nu e decât una singură, fără care nu cu­nosc bucur ie : e fecioara frumoasă a Răsă ­ritului, Matilda, fică de rege. Dorul mă urmăreşte pretut indeni — şi mâhnirea mă întovărăşeşte, căci frumoasa fată de rege nu va fi a mea niciodată !«

Prinţesa ascultă, cântecul zimbind. şi întrebă apoi, că cine 1-a făcut?

— Chiar regele Magnus, în onoarea prinţesei Matilda.

Prinţesa rămase încremenită. — Magnus a compus acest cântec?

Dar atunci ce caut eu la el? Când el iubeşte pe fica regelui din Răsăr i t? ! Mie nu mi-a făcut cântece! Pe mine nu mă iubeş t e !

Ea zise însoţitorilor să se întoarcă, în vreme ce de pe celalalt ţerm s'auzia ne ­conteni t un glas, care o chema pe n u m e

Poporul rămasă încremenit . — însoţitorilor, duceţi-mă acasă se rugă

ea. Iar de pe celalalt ţărm s'auziau glasuri de chemare.

Margareta se întoarse spre pădure , astupându-şi urechile. Dar poporul îi aţinu calea.

— Nu te vei întoarce decât peste trupuri le noastre. Nu te l ă s ă m ! Ţi-ai uitat ju rământu l?

Şi îi sărutau manile, îi sărutau haina, prinzându-i frânele roibului. "

Ea ridică gârbaciul să lovească: — Lăsaţ i -mă! Poporul se dede la o parte , aiurit.

Putea să meargă acum acasă. Dincolo de pădure era casa părintească, unde doria să se refigieze, cum să ascunde fiara ră­nită în culcuşul său. Privi într 'acolo cu o privire aşa de aprinsă, încât i-se uscară la­crimile in o c h i . . . Apoi , încet-încet se în­toarsă şi îşi luă drumul iarăş spre rîu. N'o mai silia nimeni acum, ci singur dragostea, ce o avea pentru popor .

Nu mai păşia acum cu îndrăsneala minunată de mai nainte. Mergea încet şi poporul o întovărăşa, fără să poată spună o vorbă.

Când s'a urcat în barcă, a descălecat, şi plecându-se asupra apei curgătoare, si-a z i s :

— Vezi această apă curgătoare? E a trebuie să se reverse în m a r e . . . Valurile nu-şi pot conteni curgerea, ori cât de amară şi de îngrozitoare ar fi marea. Fii şi tu valul b lând şi moale, care se revarsă în marea suferinţelor omeneşt i , pentru a-i mic­şora amărăciunea! ^

Proprietar-editor: Aurel C . Domşa, Redactor responz.: Augustin Gruiţia.

B ă i l e B u z i a ş

Phönix Arie Buziaş S'a dovedi t de c e a mai cu efect contra morburilor de rărunchiu, de beşică, c e n t r a catarului cronic de rărunchiu, contra formârei nisipului şi a petri în beş ica de apă. R e c o ­m a n d a t ă de Vnedjoi. Depos i tu l prin­cipal e la Gelb I Blaj.

(35) 2 - ?

(64) 5—5

C o n c u r s . întreprinzătorii doritori de a execută

iicrârile necesare la edificarea şcolii gr.-cat. din Tuşin (Tusón, u. p. Uzdi-Szt. Pé te r Kolozs megye), prin aceasta să cercarea să-şi na iuteze ofertele în scris însoţite de cauţiunea de 300 cor. adecă treisute cor. la enratoratui parohiei gr.-cat. din Tuşin cel mult până la 1 Februarie 1910 la 12 oase a. m.

Ofertele Intrate mai târziu nu se vor luă în conziderare.

Operatele despre acestea lucrări şi anume: formulatiul de contract, condiţiunile de edificare, preliminariul şi planul, aprobate de Preaveneratul Conzistor Metropolitan la 12 Septemvrie 1909 sub Nrnl tiS09 se pot studia zilnic la oficiul parohial gr.-cat. din Tuşin între oarele 8—12 a. m. şi 2 - 4 p. m.

Tuşin la 3 Decernv ie 1909.

Emiliu Pop paroh gr.-cat.

Vasile Florea curator primar.

LijjÍHÍii íj) inşii í fi É j i ^ r Í M Í y í T í i j . í í u j ij iiiijfş iì îTii fiini iTi11 iTj i u 111 • (ii i fui i u i ÎTif

Maşini de cusut

3 C

£ crj CD

"O <D CJ) crj >

C A D O U R I

DE CRĂCIUN

Oswald Schaffendt BL. Ad.

(66) 3 • 3

>

0)

CD

(D Q. CT> O EL 5

Rechizite de masă.

In propriul interes Primeşte numai

= ţ i g 1 aEEEE B O H N din N a g y k i k i n d a ş i Z s o m b o l y resp in­

gând or i ce altă ţ i g l ă d e c a l i t a t e i n -

: : : : f e r i o a r â pen t rucă numai : :

ţigla BOHN e practica, frumoasă şi trainică. ŞjBF Cereţi mustre şi catalog.

Fabrica de ţigle BOHN — Zsomboly.

(27) 22—? Ţ i ţ l n Buhn du Nagykikinda. Ţ i g l a : B o l l i i d e Z s o m b o l y .

Tipografia Seminariului teologic gr.-oat.