Poem romantic

Luceafarul

Mihai Eminescu

Manifestat pe plan european de la inceptutul secolului al XIX-lea, romantismul a fost introdus in literatura romaneasca in epoca pasoptista si a atins plenitudinea prin creatorul Luceafarului. Poemul a aparut in aprilie in 1883, in Almanahul Romania Juna din Viena, fiind apoi reprodus in revista Convorbiri Literare si inclus de Titu Maiorescu in singurul volum antum al poetului.

Alturi de sursele folclorice ale poemului (basmele prelucrate: Fata-n gradina grdina de aur, Miron i frumoasa fr corp i mitul zburatorului), poetul valorific surse mitologice i izvoare filozofice.

Poemul romantic Luceafrul de Mihai Eminescu este o alegorie* pe tema geniului, dar i o meditatie asupra condiei umane duale (omul supus unui destin pe care tinde s il depeasc). Acesta reprezina o meditatie asupra destinului geniului in lume, vzut ca o fiint solitar i nefericita, opus omului comun.

Poemul romantic se realizeaz prin amestecul genurilor (epic, liric i dramatic) i al speciilor.Viziunea romantic e data de tem, de relatia geniu-societate, de structur, de alternarea planului terestru cu planul cosmic, de antiteze, de motivele literare (luceafrul, noaptea, visul etc.), de imaginarul poetic, de cosmogonii, de amestecul speciilor (elegie, meditatie, idil, pastel), de metamorfozele lui Hyperion.

Tema poemului este romantic: problematica geniului in raport cu lumea, iubirea si cunoasterea.Titlul se refera la motivul central al textului, luceafarul, vazut ca o fiinta singuratica, nefericita, opusa omului comun.Compozitia romantic se realizeaz prin 'opozitia planurilor cosmic i terestru i a doua ipostaze ale cunoaterii: geniul i omul comun. Poemul are 98 de strofe care formeaz patru tablouri i dou planuri: terestru i cosmic. Simetria compozitional se realizeaz in cele 4 prti ale poemului astfel: cele doua planuri interfereaz in prima i in ultima parte, pe cand partea a doua reflect doar planul terestru (iubirea dintre Ctalin si Catalina), iar partea a treia este consacrat planului cosmic (caltoria lui Hyperion la Demiurg, ruga i rspunsul).

PARTEA I = planul cosmic + terestru = POVESTE DE DRAGOSTE IMPOSIBILA

intre o fata de imparat si Luceafar

Incipitul conine o formul specific basmului care d o frumusee aparte textului, sugerand un spatiu ireal, de poveste si un timp irepetabil: A fost odat ca-n poveti/ A fost ca niciodat".Iubirea dintre cei doi se nate lent din starea de contemplatie i de visare, in cadru nocturn, realizat prin motive romantice: luceafarul, marea, castelul, fereastra, oglinda.

Fata de imparat traieste intr-un castel de la marginea marii, nu are nume, nu este o fiinta obisnuita, este unica. Portretul acesteia, realizat prin superlativul absolut de factur popular o prea frumoas fat", scoate in evidenta unicitatea fetei, fiind o fiina deosebit Cum e Fecioara intre sfinti/ Si luna ntre stele". Fata contempl Luceafarul de la fereastra dinspre mare a castelului. Luceafarul, privind spre umbra negrului castel, o indrageste pe fat i se las copleit de dor. Motivul serii i al castelului accentueaz romantismul conferit de prezenta acestuia. Urmnd repetatei chemri-descntec: Cobori in jos, luceafar blnd,/ Alunecnd pe-o raz", Luceafarul se va smulge din sfera sa, spre a se intrupa prima oara din cer i mare, iar a doua oara din soare i noapte.Dragostea lor semnifica atractia contrariilor. Luceafarul formuleaza diferenta care-i separa: ,eu sunt nemuritor,/ i tu esti muritoare", dar, din iubire, accept supremul sacrificiu cerut de fat. Daca fata/ omul comun nu se poate inalta la conditia de nemuritoare, Luceafarul/ geniul este capabil, din iubire i din dorinta de cunoatere absoluta, sa coboare la conditia de muritor.

PARTEA II = planul terestru = POVESTE DE DRAGOSTE

intre fata de imparat (numita acum Catalina) si CatalinPartea a doua are in centru idila dintre fata de imprat, numit acum Catalina i pajul Ctlin. Acesta are curajul s fac primul pas i reuete s o conving pe fat s renune la dragostea ideal pentru Luceafr i s aleag o poveste de dragoste real, aa cum el i poate oferi. Este o alt ipostaz a iubirii, opus celei ideale. Asemanarea numelor sugereaz apartenenta la aceeai categorie: a omului comun. Fata i-a pierdut unicitatea, a intrat ntr-o categorie (numele o transform n exponent al unei categorii) e pmntean seamn cu Ctlin Te-ai potrivi cu mineCtlin - Portretul lui este realizat in stilul vorbirii populare, in antitez cu portretul Luceafarului. are natur terestr copil de cas, paj, biat din flori i de pripas, guraliv i de nimic i ncearc norocul iubirea lui e un JOC, care se nva: Dac nu tii i-a arta/ Din bob n bob amorulChiar daca accept iubirea pmntean, Catalina aspir inc la iubirea ideal pentru Luceafar, fata nelegnd ns incompatibilitatea dintre ei. PARTEA III = planul cosmic = CALTORIA LUI HYPERION LA DEMIURG, RUGA I RSPUNSULPartea a treia ilustreaz planul cosmic. Luceafrul zboar n sensul invers al creaiei, ajungnd la nceputurile Universului. n dialogul cu Demiurgul, Luceafarul, care este numit Hyperion, ii cere sa-l dezlege de nemurire pentru a descifra taina iubirii absolute, in numele careia este gata de sacrificiu: Reia-mi al nemuririi nimb/ i focul din privire, i pentru toate d-mi in schimb/ 0 or de iubire... . Demiurgul refuza cererea lui Hyperion si ii explica Luceafarului absurditatea dorintei lui, prilej cu care este pus in antiteza lumea nemuritorilor i aceea a muritorilor.

Luceafrul a devenit Hyperion (HYPER-EON: pe deasupra mergtorul) Demiurgul reprezinta creatorul universului DIALOGUL CU DEMIURGUL: limbajul sentenios atmosfera glacial dialogul e presupus, Demiurgul aude replicile lui Hyperion nainte ca acesta s le mai exprime Demiurgul construiete o vast antitez muritor-nemuritor: Ei doar au stele cu noroc/ i prigoniri de soarte,/ Noi nu avem nici timp, nici loc,/ i nu cunoatem moartePARTEA IV = planul cosmic + terestru = FINALUL CELOR DOU POVETI DE DRAGOSTEPartea a patra este construit simetric fa de prima, prin interferenta celor doua planuri: terestru i cosmic. FINALUL celor dou poveti de dragoste este diferit: unul este fericit - pentru povestea celor doi muritori i unul nefericit, deoarece Luceafrul rmne singur ca orice ,,geniu nefericit", care nu i poate gsi n aceast lume jumtatea ideal.

Idila Ctlin Catalina are loc intr-un cadru romantic,iar profunzimea pasiunii i unicitatea iubirii, il scot pe Catalin din ipostaza terestr, a mediocritii. Catalina are inc nostalgia astrului iubirii i-i adreseaz pentru a treia oar chemarea, de data aceasta modificat, chipul fetei a devenit chip de lut Luceafarul semnifica acum steaua norocului se izoleaz n nemurire i rceal constat i el acum c relatia om-geniu este incompatibil, atitudinea acestuia fiind una de interiorizare a sinelui, de asumare a eternitatii.

Asadar, poemul Luceafrul sintez a operei poetice eminesciene armonizeaz teme i motive romantice, atitudini romantice, elemente de imaginar poetic i procedee artistice cultivate de scriitor, devenind astfel una dintre cele mai cunoscute opere romantice romanesti.

In opinia mea, toate aceste structuri si semnificatii ale poemului eminescian integreaza o viziune originala asupra existentei in lume si in timp a geniului creator. Aceasta viziune asupra conditiei omului de geniu se exprima prin toate semnificatiile profunde ale textului. Desarvarsit prin forma (98 catrene, alcatuite din versuri de 7-8 silabe, cu ritm iambic si rima incrucisata) si prin viziunea poetica, in care sunt inchise tulburatoare intelesuri, poemul eminescian oglindeste conditia creatorului, vazut ca fiinta solitara si nefericita, opusa omului comun, care se ghideaza dupa alte legi decat omul comun.alegorie* = ampl metafor ce permite un transfer din planul abstract / profund al nelesurilor, ntr-un plan de suprafa, figurativ