arta poetica neomodernism

Catre Galateea

Nichita Stanescu

Poezia face parte din volumulDreptul la timp (1965), care marcheaz trecerea spre un lirism interiorizat, reflexiv, specific celei de-a doua etape de creaie.

Neomodernismul este un curent literar care s-a manifestat in literatura romana a anilor 1960. Cei mai de seama reprezentanti ai neomodernismului au fost Nichita Stanescu si Marin Sorescu. Se pune din nou accent pe:

subiectivism,

un limbaj poetic puternic metaforizat,

cultivarea ambiguitatii,

plasarea eului creator si a experientelor acestuia in centrul creatiei.

PoeziaCtre Galateeade Nichita Stnescu este o art poetic aparinnd neomodernismului.

Este oart poeticdeoarece, prin mijloace artistice, este redat concepia autorului despre poezie i despre rolul poetului (raportul acestuia cu lumea i creaia). Este o art poetic aparinndneomodernismului,n care se realizeaz rsturnarea relaiei creator-oper, inversarea rolurilor: artistul este cel nscut" de oper.

Poezia prezint relaia inversata dintre artist i oper, dar i relaia timp-oper, n cadrul unui cuplu inedit: Creatorul / Timpul i femeia, Galateea / Opera.

Tema - In ceea ce priveste ideea ei centrala, aceasta admite doua perspective de interpretare:

arta poetica, in care este prezentata relatia creatorului cu opera sa (cunoaterea-natere relevat n procesul de creaie)

poezia de dragoste, un imn adresat persoanei iubite.

Titluleste sugestiv pentru o art poetic, n care se nfieaz relaia dintre artist i oper, prin aluzia la vechiul mit al lui Pygmalion. Sculptorul din Cipru, ndrgostit de una dintre statuile sale de filde, se roag zeiei Afrodita s-o nsufleeasc pentru el. Din cstoria cu Galateea, opera-femeie plsmuit de artist, se nate un fiu numit Pathos (n greac,suferin, patim).Sensul mitului este acela c patosul artistului nsufleete opera.

Nichita Stnescu reinterpreteaz mitul lui Pygmalion n sensul unei rsturnri de roluri. Atribuind eului liric ipostaza creatorului nenscut", poezia se constituie ca o fierbinte rug adresat operei de a-l crea ca fiina vie. Prezena prepoziieictre n titlu este pus n relaie cucaracterul adresat al discursului liric,care se realizeaz ca oinvocaiectre Galateea, simbol al fiinei iubite i al misterului vieii.Lirismul subiectivse realizeaz prin atitudinea poetic transmis n mod direct iar, la nivelul expresiei, prin mrcile subiectivitii: alternarea formelor de persoana I i a II-a, singular, ale adjectivului posesivmeu-tui ale verbului la prezent.

Compoziional,poezia are trei secvene poetice marcate prin organizarea strofic. Cele trei strofe:

ncep cu verbultiu"(marca a prezentei eului liric in text,care subiectiveaza discursul)

se ncheie cu imperativul nate-m" (laitmotivul),

ceea ce confer simetria compoziional.

Treptele cunoaterii poetice sunt ierarhizate n cele trei strofe:

I -i tiu toate timpurile, toate micrile, toate parfumurile/.../;

II -tiu tot ce e mai departe de tine";

III -tiu tot ceea ce tu nu tii niciodat, din tine...".

Imperativul verbului "naste-ma" constituie laitmotivul poeziei, cu care se finalizeaza fiecare strofa si care se repeta in ultimul vers al poeziei, creand o tensiune emotionanta a implorarii propriei creatii, singura care-l poate aseza definitiv intr-un timp al artei, la care poetul considera ca are dreptul sa spere. Ruga fierbinte care contine nucleul poeziei este generata de o situatie paradoxala: Demiurgul, cel care a creat, implora creatia sa sa-i dea viata (ateapt cu nerbdare naterea ca artist, aa cum i el i druise via).

Simbolul rugciunii,genunchiul,constituie un element de recuren, iar gestul adoraiei se repet gradat n fiecare strof. Motivul pietrei, reluat n fiecare strof, poate semnifica suferina creatorului ori sacrificiul sinelui fcut pentru mplinirea creaiei ideale.

Prima secvendebuteaza cu o adresare directa catre creatie (persoana iubita) i o afirmaie atottiutoare a sinelui poetic, i tiu, urmate de adjectivul nehotrt toate, element convingtor pentru omnisciena eului liric, toate timpurile, toate micrile, toate parfumurile, versul constituind incipitul poeziei. Dupa ce creatorul se declara atotcunoscator in ceea ce priveste universul creatiei sale, adreseaza ruga propriu-zisa: "si ma rog de tine/naste-ma". Ea cea invocata, este implorata sa dea un nou sens vietii celui care, anterior, i-a dat viata. Gestul ingenuncherii pe pietre exprima un sacrificiu care intregeste ruga i genunchiul mi-l pun n pietre / i m rog de tine, / nate-m.

Adoua secvendebuteaz cu acelai vers al omniscienei eului liric, tiu;, prin care poetul ilustreaz, de data aceasta, o cuprindere total a orizontului cunoaterii tot ce e mai departe de tine, / att de departe, nct nu mai exist aproape. Se remarc prezena adjectivului nehotrt tot, care ntregete perspectiva cunoaterii. Iubita-creatie este identificata intregului univers, prin generalizare.

Revine ruga cu genunchiul pe "genunchiul pietrelor", simbolizand sacrificiul, suferinta, dar si tendinta de ancorare in materialitate. Pietrele sunt astfel personificate, imprumuta atributele umane, datorita comuniunii cu cel care se roaga ndoi genunchiul i-l pun / pe genunchiul pietrelor, care-l ngn. / i m rog de tine / nate-m.

n ultima secven, eul liric este omniscient i omnipotent, sugernd anticiparea cunoaterii, deoarece tiu tot ceea ce tu nu tii niciodat, din tine. Superioritatea eului liric const n faptul c el poate cunoate creaia n esena ei, dincolo de aparen, ntruct el poate sesiza btaia inimii care urmeaz btii ce-o auzi i poate intui sfritul cuvntului a crui prim silab tocmai o spui. Creaia ia natere, capt via sub privirea plin de umilin a eului poetic, care observ fascinat cum copacii devin umbre de lemn ale vinelor tale, iar rurile curg prin sngele ei.

Din punctul meu de vedere, poezia Ctre Galateeade Nichita Stnescu este o art poetic neomodernista deosebita de artele poetice din perioada interbelica.

In primul rand este surprinzatoare rasturnarea relatiei traditionale creator creatie, creatorul fiind cel care cere operei sa-l nasca. Aceasta nastere poate fi interpretata ca un acces la celebritate prin intermediul creatiei valoroase.

In al doilea rand, limbajul poetic impresioneaza prin metaforele si asocierile insolite (surprinzatoare, neobisnuite) genunchiul pietrelor.