Babesioza la ecvine

Ciupercă Mihaela-AdelinaGr. 2.6.02

Etiologie

Este o protozooză produsă de Babesia caballi sau Babesia equi, cu localizare intraeritrocitară, transmisă cu ajutorul căpușelor din genurile Dermacentor și Hyalomma, dificil de diagnosticat deoarece poate provoca semne clinice variabile și nespecifice.

Printre speciile afectate se află: calul, măgarul, catârul si zebra.

Babesioza mai poartă denumirea și de piroplasmoză sau o mai putem întâlni și sub denumirea de febră biliară.

http://www.google.ro/imgres?imgurl=&imgrefurl=http%3A%2F%2Faskville.amazon.com%2Fstory-healthy-horse-euphamism%2FAnswerViewer.do%3FrequestId%3D7690583&h=0&w=0&sz=1&tbnid=vBUXoZBmIkEYkM&tbnh=237&tbnw=181&zoom=1&docid=bZX1273Vd7lTIM&ei=UTrlUtzCHcWrtAbulIGADw&ved=0CAIQsCUoAA

Distribuirea geografică

1. Africa

2. Asia

3. Australia

4. America de Sud

5. America Centrala

6. S.U.A

7. Europa

World Animal Health Information Database (WAHID)•Distribuția babesiozei ecvine pe anul 2013.•http://www.oie.int/wahis_2/public/wahid.php/Diseaseinformation/Diseasedistributionmap?disease_type_hidden=0&disease_id_hidden=61&selected_disease_name_hidden=Equine+piroplasmosis+%28-+-%29+&disease_type=0&disease_id_terrestrial=61&species_t=2&disease_id_aquatic=-999&species_a=0&sta_method=monthly&selected_start_year=2013&selected_report_period=1&selected_start_month=1

TransmitereaEste o boală de pășune, strâns legată de prezența

căpușelor, care joacă rolul de vectori. Prin concluzie, mediul favorabil creșterii, dezvoltării și înmulțirii acestor gazde, va reprezenta și mediul propice pentru transmiterea acestei zoonoze.

Căpușa se infestează în momentul în care se hrănește cu sângele gazdei vertebrate infectate. Gametociții sunt absorbiți de căpușă, împreună cu sângele care poate conține diferite stadii ale parazitului – trofozoiți și merozoiți, dar care sunt distruși în intestinul mediu al căpușei. Infestația poate fi contractată de toate stadiile evolutive ale căpușei, dar numai femela adultă poate asigura evoluția babesiilor.

Transmiterea babesiilor prin vectori:-transovariană;-transstadială(Larvă Nimfă; Nimfă Adult);-intrastadială (G1 G2);

Alte modalități de transmitere:-transfuzii de sânge;-refolosirea seringilor între indivizi.

http://www.google.ro/imgres?imgurl=&imgrefurl=http%3A%2F%2Fwww.tickencounter.org%2Fprevention%2Fhuman_babesiosis&h=0&w=0&sz=1&tbnid=7bN_2dYqRKEB4M&tbnh=160&tbnw=240&zoom=1&docid=UK5h0ocxKJ2f0M&ei=szzlUpyUMYTUtQb1voD4Dg&ved=0CAIQsCUoAA

SimptomatologiePerioda de incubație: Babesia equi: 12 -19 zile;

Babesia caballi: 10 -30 zile;

-simptome mai grave în infecția cu B. equi;

-boala poate evolua acut, cronic și atipic.

Forma acută: acces febril (41-42°C), anorexie, congestia mucoaselor aparente, polipnee, tahicardie. La aceste simptome, după 5-6 zile se adaugă și sindromul hemolitic, cu anemie (prin distrugerea eritrocitelor), mucoase palide, monocitoză și neutropenie, icter, hemoglobinurie (urină de culoare brună).

Forma cronică: poate fi urmarea celei acute sau boala a evoluat așa de la început. Simptomatologia nespecifică, digestivă, pulmonară sau nervoasă este pasageră. Tabloul clinic este dominat de anemie. Vindecarea aparentă poate fi urmată de reșute. Animalele care au trecut prin boală rămân purtătoare până la 4 ani.

Forma atipică: colici, diaree, congestie și edem pulmonar, cheratite, ataxie, pareze, incoordonări în mers, edeme declive.

ImunitateÎn cazul infectării cu B. equi, acest parazit nu poate fi

eliminat cu ajutorul răspunsului imun, animalul rămânând infectat toată viața (suspect de recidive).

În cazul infectării cu B. caballi, aceasta durează până la 4 ani.

Leziuni - hemoliză intravasculară;

- icter;

- splenomegalie;

- ficat mărit de culoare maronie închisă sau palid de la anemie;

- rinichi palid sau brun roșiatic, cu microhemoragii pe suprafață;

- congestie și edem pulmonar;

- avort.

•Cal, cavitatea pleurală și peritoneală. Se observa icter generalizat. Sângele în cavitatea toracică este subțire și apos (anemie) - Figura 1.

•Cal, inimă și plămânii. Se poate observa culoarea galbenă a țesuturilor dată de către icter. Congestie pulmonară – Figura 2.

•Cal, rinichi. Cortexul este roșu închis datorită hemoglobinemie – Figura 3.

Morbiditatea si mortalitateaÎn unele zone, babesioza la ecvine este mai des întâlnită în

sezonul de vară și toamnă. Totuși, până și în aceste zone s-au semnalat cazuri de babesioză pe toată durata anului. În unele zone endemice, unde nu se practică măsuri de ținere sub control a căpușelor, aproape toate ecvinele ajung să fie expuse la un moment dat acestei parazitoze. Rata mortalității variază de la 10% până la 50%. Morbiditatea este de 50%-100%.

DiagnosticClinic.

Babesioza ecvină ar trebui suspectată când se asociază următoarele simptome: anemie, icter și febră; totuși, a se lua în considerare că aceste simptome pot varia și sunt nespecifice.

Diagnostic diferențial: -anemia infecțioasă ecvină;

-durina;

-ingerare de plante toxice.

Diagnostic de laborator.

Se vor recolta probe de sânge pe anticoagulant, de preferat din vase de calibru mic (sânge periferic) pentru executarea de frotiuri colorate prin metode clasice (Giemsa, Wright sau Diff-Quik). Se pot recolta probe și din organe precum ficat, splină și creier.

Diagnostic serologic.

Se poate face prin: IFAT (indirect fluorescent antibody test), CFT (complement fixation test), PCR (polymerase chain reaction) și ELISA (enzyme-linked Immunosorbent Assay).

http://www.vet.uga.edu/ivcvm/courses/VPAT5400/VPAT5400CP/RBC/RBC_erythrocytic_parasites.htm

http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Babesia-equi.jpg

Tratamente și profilaxie.

B. caballi si B. equi răspund foarte bine la tratamentul cu imidocarb; acest tratament fiind alegerea cea mai des întâlnită în rândul medicilor veterinari.

B. caballi: 2 mg/kg, i.m., 2 administrări la interval de 24 h.

B. equi: 4 mg/kg, i.m., 4 administrări la interval de 72 h.

Posibilele semne adverse ale tratamentului sunt următoarele: anxietate, dureri abdominale, transpirație excesivă, dispnee.http://www.kepro.nl/catalogus/product-41.html

Alte antiparazitare:

- phenamidină (Lomadine), 8 mg/kg, i.m, 1-2 injecții la interval de 24 h;

- albastru de tripan (Tripaflavină), 10 mg/kg, i.v., soluție 1%.

Medicamentație asociată cu cea antiparazitară:

- cardiotonice;

- protectoare hepato-renale;

- sedative;

- vitaminoterapie (în special vit. K);

- transfuzii.

Profilaxia are în vedere chimioprevenția cu imidocarb a animalelor receptive din zonele endemice, managementul corespunzător al pășunilor, tratarea cu insecticide a căpușelor, atât cele prezente pe ecvine, cât și ținerea sub control a celor de pe pășuni.

Nu există un vaccin eficace împotriva babesiozei la ecvine, până la ora actuală.

Bibliografie:• http://www.spc.int/lrd/ext/disease_manual_final/b207__equine_babe

siosis.html;

• Equine Piroplasmosis Literature Review (2010);• Foreigh Animal Diseases, Revised 2008, SEVENTH EDITION, by

Committee on Foreign and Emerging Diseases of the United States Animal Health Association;

• http://www.oie.int/;• Tratatul de parazitologie si boli parazitare, Medicină Veterinară

Timișoara, anul IV, Editura Mirton, 2006;• http://www.cfsph.iastate.edu/DiseaseInfo/clinical-signs-photos.php?

name=equine-piroplasmosis;- Figurile 1, 2, 3.• http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Babesia-equi.jpg;• http://www.vet.uga.edu/ivcvm/courses/VPAT5400/VPAT5400CP/

RBC/RBC_erythrocytic_parasites.htm;