avarul - monolog

1
Monolog comic Avarul Molière Actul IV Scena 7 Harpagon.Harpagon, singur, răcneşte prin grădină cu mîinile ridicate şi aleargă de colo colo cupălăria-n mînă. Hoţii! Hoţii! Criminalilor! Bandiţilor! Doamne, pedepseşte-i! Cer dreptate! Sînt pierdut.M-au ucis. Mi-au răsucit gîtul la spate. Mi-au furat banii. Cine- ar fi putut să-i fure? Undeeşti hoţule? Unde-i el? Unde nu este el? Unde se ascunde mitocanul şi criminalul? Cumaş putea să dau de el? Unde să-l dibuiesc? Încotro să fug? Cine-i acolo? Nu cumva-i aici?Poate că-i dincolo. Stai! (se prinde singur de mînă şi se trage de degete) Dă-mi baniiînapoi, banditule! Ah, eu sînt. Mi se întunecă vederea. Simt că- nebunesc. Nu ştiu cinesînt. Cine sînt eu şi cine eram? Ah, bănişori iubiţi...prieteni dragi, prieteni de-o viaţă,nepreţuiţi şi sinceri, concubini minunaţi...Nu mai ştiu ce fac. Ah, bănişori ai iubirii,tovarăşi de nădejde. De cînd mi-aţi fost furaţi nu mai pot să trăiesc, mă simt singur şipărăsit. Sînt pierdut. Ajutorul meu, speranţa mea, prieteni de-o viaţă! Sînt pierdut! S-aterminat cu mine. Nu mai am pe nimeni pe lumea asta. Nu mai pot trăi niic măcar unminuţel fără voi. Gata, mă duc, mă prăpădesc, nu mai sînt, mor am murit, sînt deja mort,am murit şi m-au îngropat. N-ar vrea poate un om drăguţ să mă dezgroape, să mă învie şisă- mi dea banii înapoi, sau măcar să-mi spună cine-i hoţul? Ce? Ce spuneţi voi acolo? A,e cineva aici? Cum adică nu-i nimeni? Bandiţilor! Care-i banda care a comis furtişagul?Şi toate astea numai din cauza lepădăturii de fiu- meu. M-am certat cu el şi n-am statsuficient de veghe cu ochii spre grădină. Trebuie să fug, ca să anunţ toate tribunalele, să-mi pun sub tortură familia, servitorii, rudele, vecinii, orăşenii, la moarte cu toţiiinfamilor! Cine sînt aceşti oameni care mă privesc zîmbind zeflemitor? Nu cumva mi-aţifurat tocmai voi bănişorii bandiţilor? Ia uite la ei. La moarte cu voi. Sînteţi cu toţii vinovaţi de la cel mai mic pînă la cel mai mare trebuie să-mi daţi socoteală. Hei! Ce vorbiţi voi acolo pe şoptite? Ştiţi cumva ceva despre cel care m-a jefuit? Ce este atîta zgomot acolo? Te pomeneşti că mi-au prins hoţul. Hei, vreau să ştiu dacă aţi pus mîna petîlhar! Trebuie să daţi sfoară în ţară, să mi-l aduceţi legat şi cu o piatră de gît. Tepomeneşti că toţi sînt complicii hoţului. Vă uitaţi la mine şi zîmbiţi? Cred că şi-auîmpărţit banii mei între ei. Repede comisari, repede judecători, veniţi la mine cu toţiioameni de ordine şi de încredere, executori, avocaţi, notari, paznici, repede la mine voicălăi, inchizitori, să-l căutăm împreună pe hoţ. Vreau să cercetaţi tot oraşul, să căutaţi dincasă în casă, să faceţi percheziţii, la spînzurătoare cu toţi, mişeilor! Iar dacă nu găsiţi pe nimeni spînzuraţi-vă şi voi şi apoi mă spînzur şi eu de o cracă

Upload: clubul-rogvaiv

Post on 12-Apr-2016

218 views

Category:

Documents


20 download

DESCRIPTION

teatru

TRANSCRIPT

Page 1: Avarul - Monolog

Monolog comic Avarul MolièreActul IV Scena 7Harpagon.Harpagon, singur, răcneşte prin grădină cu mîinile ridicate şi aleargă de colo colo cupălăria-n mînă.

Hoţii! Hoţii! Criminalilor! Bandiţilor! Doamne, pedepseşte-i! Cer dreptate! Sînt pierdut.M-au ucis. Mi-au răsucit gîtul la spate. Mi-au furat banii. Cine- ar fi pututsă-i fure? Undeeşti hoţule? Unde-i el? Unde nu este el? Unde se ascunde mitocanul şi criminalul? Cumaş putea să dau de el? Unde să-l dibuiesc? Încotro să fug? Cine-i acolo? Nu cumva-i aici?Poate că-i dincolo. Stai! (se prinde singur de mînă şi se trage de degete) Dă-mi baniiînapoi, banditule! Ah, eu sînt. Mi se întunecă vederea. Simt că- nebunesc. Nu ştiu cinesînt. Cine sînt eu şi cine eram? Ah, bănişori iubiţi...prieteni dragi, prieteni de-o viaţă,nepreţuiţi şi sinceri,concubini minunaţi...Nu mai ştiu ce fac. Ah, bănişori ai iubirii,tovarăşi de nădejde. De cînd mi-aţi fost furaţi nu mai pot să trăiesc, mă simt singur şipărăsit. Sînt pierdut. Ajutorul meu, speranţa mea, prieteni de-o viaţă! Sînt pierdut! S-aterminat cu mine. Nu mai am pe nimeni pe lumea asta. Nu mai pot trăi niic măcar unminuţel fără voi. Gata, mă duc, mă prăpădesc, nu mai sînt, mor am murit, sînt deja mort,am murit şi m-au îngropat. N-ar vrea poate un omdrăguţ să mă dezgroape, să mă învie şisă- mi dea banii înapoi, sau măcar să-mispună cine-i hoţul? Ce? Ce spuneţi voi acolo? A,e cineva aici? Cum adică nu-i nimeni? Bandiţilor! Care-i banda care a comis furtişagul?Şi toate astea numai din cauza lepădăturii de fiu- meu. M-am certat cu el şi n-am statsuficient de veghe cu ochii spre grădină. Trebuie să fug, ca să anunţ toate tribunalele, să-mipun sub tortură familia, servitorii, rudele, vecinii, orăşenii, la moarte cu toţiiinfamilor! Cine sînt aceşti oameni care mă privesc zîmbind zeflemitor? Nu cumva mi-aţifurat tocmai voi bănişorii bandiţilor? Ia uite la ei. La moarte cu voi.Sînteţi cu toţii vinovaţi de la cel mai mic pînă la cel mai mare trebuie să-mi daţisocoteală. Hei! Ce vorbiţi voi acolo pe şoptite? Ştiţi cumva ceva despre cel carem-a jefuit? Ce este atîta zgomot acolo? Te pomeneşti că mi-au prins hoţul. Hei, vreau să ştiu dacă aţi pus mîna petîlhar! Trebuie să daţi sfoară în ţară, să mi-l aduceţi legat şi cu o piatră de gît. Tepomeneşti că toţi sînt complicii hoţului. Vă uitaţi la mine şi zîmbiţi? Cred că şi-auîmpărţit banii mei între ei. Repede comisari, repede judecători, veniţi la mine cu toţiioameni de ordine şi de încredere, executori, avocaţi, notari, paznici, repede la mine voicălăi, inchizitori,să-l căutăm împreună pe hoţ. Vreau să cercetaţi tot oraşul, să căutaţi dincasă în casă, să faceţi percheziţii, la spînzurătoare cu toţi, mişeilor! Iar dacă nu găsiţipe nimeni spînzuraţi-vă şi voi şi apoi mă spînzur şi eu de o cracă