1

Introducere

În lucrarea de faţă mi-am propus să analizez locul şi rolul relaţiilor economice externe, în special rolul comerţului exterior în economia contemporană. În conceperea şi realizarea tezei de doctorat am pornit de la câteva principii fundamentale, pe care teoreticienii, metodologii, epistemologii specializaţi în domeniul economic le-au fundamentat de-a lungul deceniilor, îndeosebi în ultimii 25-30 de ani.

Aceste principii au fost sintetizate de economistul american Gregory N.

Mankin în felul următor:“ Specializarea, schimbul, comerţul îi pot îmbogăţi pe toţi. În ciuda competiţiei dintre ele, familiile, firmele, economiile ţărilor au de câştigat din abilitatea cu care fac comerţ. Aceasta permite specializarea participanţilor la viaţa economică, asigură sporirea eficienţei economice şi, pe această bază, oamenii se pot bucura de o mai mare varietate de bunuri”.

În sprijinul acestor principii, am recurs la câteva delimitări ale problemei ce face obiectul tezei de doctorat. Operaţiunea metodologică respectivă a avut în vedere atât restrângerea sferei de cuprindere a cercetării (restrângere în timp şi spaţiu, aşa cum se va putea constata chiar şi numai pe baza cuprinsului lucrării), cât şi selectarea şi reţinerea ca instrumente de analiză doar a unora dintre metodele şi tehnicile existente în literatura de specialitate, valorificarea cărora se face intensiv.

În primul rând, mi-am concentrat atenţia asupra comerţului exterior, ca parte

componentă indestructibilă a relaţiilor economice dintre ţări. Mai mult, relaţiile comerciale externe, analizate prin prisma avantajelor comparative şi a celor competitive au fost reduse cu precădere de relaţiile României cu Uniunea Europeană.

În al doilea rând, fiind preocupat să realizez o analiză unitară ex post şi ax

ante, maniera ex post de abordare am extins-o la mai multe ţări, pe care le-am ales în aşa fel încât să fie reprezentate toate categoriile de economii (mari şi mici; ţări dezvoltate, mediu dezvoltate şi slab dezvoltate; ţări cu economii de piaţă consolidată şi ţări aflate în tranziţie spre o astfel de economie, etc.).

În al treilea rând, am încercat să analizez şi să apreciez realist rolul

schimburilor economice externe în creşterea şi dezvoltarea economică a tuturor categoriilor de ţări. În acest context, am căutat să găsesc acel minim de consens în aprecierea rolului schimburilor economice externe, evitând exagerările de orice fel, oricare a fost sau este suportul lor politico-ideologic.

MOTTO:

“Dificultatea reală provine nu din dezvoltarea unor noi idei, ci din capacitatea de a ne debarasa de cele vechi”

J.M.Keynes

2

În al patrulea rând, am realizat o succintă trecere în revistă a principalelor şcoli şi curente de gândire economică, evidenţiind elementele specifice pe care acestea le-au fundamentat şi propagat cu privire la rolul relaţiilor economice externe. Propunându-mi să realizez o lucrare teoretico-metodologică, nu una de istorie a gândirii economice, ideile şi teoriile fundamentate în trecut au fost analizate critic, reţinându-se doar acele teorii care au putut servi la construcţia teoriei contemporane cu privire la rolul comerţului interţări.

În al cincilea rând, întregul demers teoretico-metodologic a fost astfel

conceput şi efectuat încât să ofere soluţii şi propuneri care să servească la fundamentarea programului specific de creştere a competitivităţii comerţului exterior al României cu UE şi cu ţările membre ale acesteia. Specificitatea programului respectiv din starea economică diferită a partenerilor comerciali: România, ţară cu venit mediu scăzut pe locuitor, angajată într-un proces de tranziţie la un nou sistem economic, de înfăptuire a unei economii de piaţă funcţionale; Uniunea Europeană ale cărei ţări membre au venituri ridicate pe locuitor şi beneficiază de structuri economică-sociale moderne caracteristice economiilor de piaţă funcţionale.

În context mai facem precizarea că principiul pe care l-am considerat leit-

motivul întregii lucrări de doctorat – “schimbul, comerţul îi poate îmbogăţii pe toţi”- este apreciat prin prisma raportului dialectic dintre avantajul comparativ relativ şi avantajul competitiv. Pe tot parcursul lucrării, pe baza unor date statistice oficiale bogate şi diversificate, s-a insistat asupra faptului că şansa fiecărui participant la schimb, de a câştiga (de a se îmbogăţi) nu înseamnă nicidecum şi realizarea ei în fapt. Istoria economică mai veche, ca de altfel şi cea recentă cunoaşte numeroase cazuri de participanţi care au pierdut, ajungând până la faliment.

În situaţia mai generală, când toţi participanţii la comerţ câştigă, mărirea câştigurilor unuia dintre sau altuia dintre aceştia nu a fost şi nu este egală şi nici măcar proporţională cu resursele implicate în afaceri. Abilitatea participanţilor, capacitatea lor managerială stă la baza avantajului competitiv.

Rezultatele cercetării efectuate asupra temei pentru care am optat “Avantajul

comparativ competitiv. Pe exemplul relaţiilor României cu Uniunea Europeană” le-am expus în şase capitole şi 26 de paragrafe.

Capitolul 1, intitulat “Avantajul comparativ şi avantajul competitiv în gândirea

economică clasică şi în cea neoclasică” este consacrat teoriilor tradiţionale, care au explicat necesitatea şi rolul schimburilor economice externe, în primul rând, ca rezultat al diferenţelor între ţări în ceea ce priveşte resursele şi tehnologiile de care dispun.

Conform acestor teorii, ţările se specializează în producerea şi exportul acelor bunuri pentru care au condiţii mai avantajoase, obţinând din schimburile externe avantajul comparativ absolut şi relativ.

3

Am considerat că fundamentarea teoriilor contemporane despre locul şi rolul comerţului exterior, că mix-ul de metode şi tehnici folosite în prezent pentru studierea procesului respectiv se pot realiza cu mai mult succes prin valorificarea contribuţiilor clasicilor şi neoclasicilor în domeniu, ca şi prin cunoaşterea istoriei sublimate a teoriilor şi doctrinelor privitoare la rolul schimburilor economice dintre parteneri aparţinând diferitelor ţări.

Capitolul 2 – Teorii moderne referitoare la comerţul interţări – debutează cu

evidenţierea limitelor teoriilor tradiţionale în raport de complexitatea din ce în ce mai mare a relaţiilor economice externe ale ţărilor şi firmelor din diferite ţări. Ca urmare, au fost fundamentate noi teorii, care au integrat în substanţa lor aspectele contemporane ale relaţiilor de schimb: predominanţa concurenţei imperfecte; amploarea economiilor de scară, rolul crescând al tehnologiilor noi şi al informaţiei pe suport electronic

În ansamblul acestor noi teorii, un loc special am acordat teoriei avantajului competitiv, teorie care constituie în concepţia mea, nucleul teoretic dur al întregii teze de doctorat. Prezentarea teoriei în cauză (ortodoxia teoriei lui M. Porter despre avantajul competitiv), analiza critică a “diamantului” lui Porter am făcut-o cu scopul expres de a selecta ideile valoroase de mare întindere, pe care le-am valorificat în analizele efectuate în capitolele următoare, îndeosebi pentru a propune unele măsuri de ridicare a eficienţei competitivităţii schimburilor comerciale externe ale României.

Capitolul 3 – Competitivitatea internaţională; concept şi măsurare a nivelului şi

dinamicii acesteia – este consacrat clasificării conceptului în cauză, fără de care nu se poate înţelege şansa obţinerii avantajului competitiv şi cu atât mai mult nu se poate constata el în practica comercială. În acest cadru, am pus accentul de rigoare pe unitatea dintre competitivitatea micro, macro şi mondo, cu precizarea că eficienţa comerţului exterior al unei ţări îşi are determinarea ultimă în eficienţa producţiei şi a distribuţiei din ţara de referinţă.

În acelaşi timp, am subliniat caracterul multifactorial al competitivităţii. Cei doi indicatori (indici) folosiţi deja pentru măsurarea nivelului şi dinamicii competitivităţii ţărilor sunt concludenţi din acest punct de vedere.

Cap 4. Prezintă o nouă oportunitate de creştere a competitivităţii, şi anume

comerţul electronic. Acest nou concept, apărut odată cu dezvoltarea Internet-ului a făcut posibilă încheierea şi derularea de tranzacţii, cu o reducere mai mult decât semnificativă, în special a timpului de desfăşurare. Efectele de reducere a costurilor de producţie, distribuţie sau transport sunt reflectate pe larg în cadrul acestui capitol, atât din punct de vedere teoretic, cât şi practic.

4

Capitolele 5 şi 6 sunt consacrate expunerii rezultatelor investigării relaţiilor comerciale ale României în perioada de dup 1989. Cele 10 paragrafe, chiar şi numai prin titlurile lor, sugerează opticile de abordare a problemelor relaţiilor economice cu ţările membre ale UE, respectiv Uniunea Europeană în ansamblul său, ca şi metodele şi tehnicile de analiză folosite.

În fond, în această parte a tezei de doctorat se încearcă un răspuns bine fundamentat la problematica referitoare la costurile şi beneficiile scontate ca rezultat al aderării României la U:E.

Ca un corolar al celor menţionate anterior, lucrarea îşi propune să surprindă ,

fără a avea nici pe departe pretenţia că a elucidat în totalitate problematica abordată, principalele aspecte referitoare la avantajele şi dezavantajele competitive şi comparative ale României, în special în relaţia sa cu Uniunea Europeană.