AVALANSE

Avalanșa reprezintă o masă importantă de zăpadă care se pune în mișcare și alunecă în jos pe versantul unui munte.

O avalanșă poate duce la vale mii de tone de zăpadă, precedată de o undă de șoc care spulberă și strivește orice se

află în calea ei. Din punct de vedere fizic, aceasta este un fenomen nivologic (determinat de zăpadă), reprezentând un curent de gravitate care constă din material granular.

Aceste fenomene se înscriu printre cele mai dramatice evenimente ale muntelui și reprezintă un pericol pentru

populația montană din numeroase țări ale lumii. Extinderea activităților turistice și, în special, practicarea sporturilor de iarnă

determină o creștere a riscului impactului avalanșelor asupra societății.

Tipuri de avalanse:

După modul de formare, avalanșele pot fi:

fenomene naturale declanșate de o supraîncărcare naturală de zăpadă;

cauzate de om, declanșate de trecerea unui schior, drumeț sau de altă intervenție umană accidentală sau nu.

În funcție de particularitățile stratului de zăpadă afectat, avalanșele sunt de mai multe tipuri:

Avalanșe uscate Avalanșe umede de zapada inmuiata Avalanșe în plăci Avalanse de primavara Avalanse de circuri glaciare

Avalanse de zapada prafoasa

Se produc in frecvente cazuri in mijlocul iernii, cand zapada este proaspata, nebatuta de vant, fara mare coeziune, in primele zile ale caderii ei. Asa se intampla cu zapada proaspata a Alpilor, din partea sudica a Anzilor, Himalayei sau cu zapada fina din Arctica. Acest fel de avalanse, nori de praf alb, de slaba densitate, se declanseaza putin timp dupa caderea zapezii; sunt foarte repezi, atingand viteza mare, insa adeseori nu afecteaza decat patura superficiala; sunt periculoase indeosebi prin viteza si suflul aerului, putand sa distruga case si sa smulga arbori. Alteori avalansele prafoase antreneaza intreaga manta de zapada pe toata grosimea. Aceste avalanse sunt specifice climatelor reci si uscate, adica ele se produc pe vreme friguroasa. O data pornita, avalansa se dezlantuie cu o viteza uriasa, cu mult superioara chiar celor mai violente vanturi de furtuna, insotita totodata de bubuitori ca de tun.Astfel se porneneste in Alpi de o avalansa care a parcurs 7km in 72 secunde, adica 360 km/h.In cazul acestora, presiunea aerului are efectul unui uragan, putand sa smulga tot ce intalneste in cale, ca si un vant ce bate cu o viteza de 300 km/h. Pericolul consta si in faptul ca presiunea din apropierea avalansei este relativ durabila; la un moment dat insa poate sa se echilibreze, exemplu, in interiorul unei locuinte, dar dupa trecerea avalansei se formeaza o depresiune care poate sa rupa acoperisul si sa sparga geamurile. Zapada pulverulenta este aruncata la mari distante, oamenii si animalele sunt asfixiati de suflu, iar pe jgheabul de alunecare in urma avalansei se formeaza curenti ascendenti. Avalansele de acest tip aluneca, cel mai adesea, pe o patura interioara coerenta, uneori smulg intreaga manta de zapada care acopera solul lasandu-l gol si chiar erodat.Cauza principala a acestor tipuri de avalansa ar consta intr-o supraincarcare datorata precipitatiilor solide foarte bogate si in timp foarte scurt, cum a fost cazul cu catastrofele care au atins regiunile St. Gothard si Grisonilor (Alpi) la 20 ianuarie 1951.In bainul superior al al vaii Chamonix (Alpi), la 10 februarie 1955, s-a observat o acumulare de zapada de 75 mm, la 11 februarie de 135 mm, iar la 12 februarie a avut loc declansarea avalansei.Cauza principala a dezlantuirii acestor avalanse este excesul de acumulare a zapezii cazute, pot sa fie si cauze accidentale, uneori infime, ceea ce arata extrema lipsa de coeziune a zapezii in conditiile in care ele se realizeaza. Uneori o singura vibratie a aerului este in masura sa produca catastrofa. Acest tip de avalanse, cu foarte rare exceptii, se reproduc aproape in aceleasi locuri, acolo unde zapada poate sa se ingramadeasca sub efectul vantului, unde panta povarnisului muntos nu este nici prea puternica, nici prea slaba, de 13° - 14°. Actiunea repetata a avalanselor explica eroziunea accentuata care se efectueaza in largul culoarelor pe care se pravaleste zapada, caracteristice atat regiunilor arctice cat si unor regiuni alpine.De asemenea si cutremurele usoare par sa fie la originea sensibilizarii avalanselor. Se pare ca echilibrul mantalei de zapada risca mai mult sa fie rupt de catre o vibratie a aerului decat de un cutremur de pamant.O alta cauza bine cunoscuta a dezlantuirii avalanselor o alcatuiesc

si bubuiturile tunurilor de artilerie, in trageri de razboi sau de exercitii. Zgomotul unui avion cu reactie este suficient pentru a misca mantaua de zapada.

Avalanse de zapada inmuiata

• Sunt formate din zapada grea, imbibata cu apa, din zapada jumatate topita, producandu-se la temperaturi superioare lui 0°C.Daca viteza lor in general variaza intre 30-80km/h, in schimb presiunea pe care o exercita asupra diferitelor obstacole este foarte mare producand pagube importante. In 1954 o avalansa la Davos (Elvetia) a rasturnat o locomotiva de 120 tone pentru care a fost necesara o forta de 850 kg/mp.

• O particularitate a zapezii umede este aceea ca din ea se pot forma bulgari de zapada care ajung la dimensiuni uriase; pe masura ce bulgarele se rostogoleste pe panta, el se amplifica, transformandu-se in avalansa in momentul atingerii dimensiunii maxime, inaintand ca o „lava rece”. Bulgarele, „un urias zid alb” pornit la vale scoate un sunet prelung, care trezeste ecourile care se repeta peste plaiuri.In drumul ei avalansa umeda sculpteaza un canal ai carui pereti au fata neteda , lustruita, ca o oglinda, iar in partea terminala a canalului lasa cate un con format dintr-o zapada foarte tare care poate sa persiste uneori si in cursul verii.

• Conditiile meteorice cele mai favorabile producerii acestui tip de avalanse se reduc la: trecerea unei mase de aer cald prin zona muntoasa, cu o puternica ridicare a temperaturii peste 0°C. Avalansele umede se dezlantuie de obicei in zonele cu clima umeda in anii ploiosi.

Avalanse in placi

In cazul consolidarii superficiale a zapezii, care intervine normal la 3-4 zile dupa caderea ei, daca nu se face prea frig, atunci pot surveni avalansele in placi sau de rostogolire.Spre deosebire de celelalte doua tipuri principale de avalanse, acestea constituie un tip secundar, datorandu-si existenta daramarii zapezilor dupa o perioada de vant, in locuri la care nici nu te astepti. Pornirea este marcata printr-un zgomot sec ca al unei oale sparte. In cursul deplasarii sale, placa de zapada se sfarama repede in parti mai mici, apoi intr-un fel de „tigle” care se incaleca unele peste altele. Astfel de avalanse nu ating niciodata proportii prea mari si rareori pericliteaza regiunile locuite: sunt cele mai frecvente in zonele practicarii sporturilor de iarna.Ca exemplu tipic , citat de literatura de specialitate este cel din noaptea 12 ianuarie 1952, din masivul Huez- Alpi, cand, la altitudinea de 2.100 m, panta de schi a fost rupta pe o latime de 250 m, avalansa deplasandu-se circa 900 m si avand o supraafata afectata de 25 ha.

Avalanse de primavara

Se produc de obicei in zapezile mai grele, vechi, cand la primel incalziri de primavara zapada incepe sa se deplaseze.

Fiind avalanse mari, de fund, ele transporta zapada ramasa din timpul iernii, antrenand in general si o parte a pamantului cu o ingramadire de bulgari de zapada murdara, care impiedica circulatia pe drumurile de munte.

In general avalansele de primavara se deplaseaza lent, prin aceleasi locuri, nu provoaca mari stricaciuni, schiorii putand sa se fereascade ele.

Avalansele de circuri glaciare

Avalansele se dezlantuie si inlauntrul circurilor, situate la o altitudine mai mare, al caror fund de obicei este ocupat de un ghetar. Zapezile cazute pe varfurile dimprejurul circurilor, aluneca pe peretii stancosi, formand la marginile lor un taluz extrem de rezistent, mult mai rezistent decat zapada propriu-zisa.

Protecție

Pentru evitarea pericolelor legate de avalanșe, este importantă cunoașterea precisă a arealelor în care se produc. Cartografierea acestor areale și realizarea hărților de risc permit luarea celor mai eficiente măsuri de atenuare a impactului acestora asupra activităților umane. În dreptul culoarelor de avalanșă sunt construite tunele de protecție, iar pe versanți sunt amplasate ziduri de protecție, gărdulețe sau plase de sârmă. Plantarea unor perdele forestiere de protecție s-a dovedit eficientă mai ales pentru protejarea drumurilor pe distanțe mari.

Avalanșe care au ucis

Avalanșele din Alpi din timpul primului război mondial au ucis mai mult de 60 de mii de oameni. Un soldat a spus: „Cel mai mare dușman era natura însăși.”În 1916 au căzut în 2 zile 4 metri de zăpadă. Acestea au declanșat avalanșe timp de două zile care au ucis 10 mii de soldați.Cutremurul din Peru de pe 31 mai 1979 a provocat multe avalanșe și surpări de teren care în total au ucis 66 de mii de oameni. A dislocat o stâncă de rocă și gheață care a ucis pe cei 5 de mii de locuitori ai orașului Ranrahica.

Etapele unei avalanșe

Declanșarea avalanșelor este favorizată de următoarele condiții și factori: trăsăturile stratului de zăpadă, conformația versantului, starea timpului, perturbarea echilibrului zăpezii prin diferite activități.Etapele principale sunt următoarele:Zăpada se desprinde de straturile de nea mai tari și alunecă peste acestea.În timp ce prinde viteză, zăpada poate începe a fi purtată de vânt.Avalanșa își mărește viteza de deplasare (până la 350km/h).