AUTONOMIE PERSONAL Scopul chestionarului AP i domeniile sale de aplicare Autonomia personal sc zut poate fi o cauz a performan elor colare sau profesionale reduse i a unor tulbur ri de comportament. Chestionarul de evaluare a autonomiei personale (Chestionarul AP) este destinat evalu rii a patru dimensiuni ale autonomiei personale: autonomia cognitiv , autonomia comportamental , autonomia emo ional i autonomia valoric . El poate fi utilizat pentru diagnoza personalit ii, în domeniul educa ional, în domeniul clinic i al psihologiei s ii. Popula ia pentru care poate fi folosit chestionarul AP Chestionarul AP a fost etalonat pe o popula ie non-clinic , format din persoane cu vârsta cuprins între 15 i 65 de ani. Întrucât mai mul i itemi ai chestionarului se refer la rela iile subiectului cu cei din jurul

u, trebuie manifestat pruden în interpretarea r spunsurilor date de persoanele care duc o via izolat , au foarte pu ini prieteni, nu lucreaz , nu au lucrat i nici nu urmeaz cursurile vreunei forme de înv mânt. Condi iile de utilizare a chestionarului AP Chestionarul se administreaz individual sau colectiv, f limit de timp. Persoana care interpreteaz scorurile subiec ilor la chestionar trebuie s aib studii de psihologie, pentru a putea oferi explica ii cu privire la posibilele efecte ale nivelurilor mari sau mici ale autonomiei personale. La administrarea chestionarului i la cotarea acestuia, ea poate fi ajutat de persoane care nu sunt psihologi, dar au cuno tin e despre testarea psihologic . Defini ia autonomiei personale utilizat la construirea chestionarului AP A fost foarte dificil s se aleag o defini ie a autonomiei personale ca baz pentru construirea chestionarului, deoarece, în lucr rile de psihologie, apar numeroase defini ii diferite între ele. De exemplu: • Autonomia personal este o tr tur de personalitate, care diferen iaz un individ în raport cu al ii ca orientare general în rela iile sale cu mediul (fizic i social) (R.M. Ryan, E.L. Deci, 2000, apud Faiciuc, 2004a). • Autonomia exprim un grad de libertate i capacitate de deliberare neinfluen abil i facil , ca tr tur psihic a con tiin ei de sine i a personalit ii ( chiopu, 1997). • Autonomia personal este abilitatea unui individ competent de a- i conduce via a i de a lua decizii pe baza informa iilor disponibile (Caldwell, 2003). • Autonomia se refer la capacitatea individului i la libertatea sa de a se auto-guverna sub aspect psihologic, moral i social (http://www.theihs.org/pdf/literatureofliberty/ articles/33.pdf). • Autonomia se define te prin atributele: încredere în sine, orientare spre munc i identitate (E. Greenberger, 1984, apud Deci, Erikson, Gewirth, 2006). • Autonomia este competen a sau capacitatea individual de a în elege, prin prisma

valorilor proprii, op iunile relevante i consecin ele unei decizii sau sarcini particulare (http://www.alz.org /Resources/FactSheets/autonomyEI.pdf). De fapt, pe parcursul timpului, în filozofie i în psihologie, termenul de autonomie a fost pus în rela ie cu no iuni diverse, unele imprecis i vag definite, precum: libertate, alegere, decizie, independen , condi ionare, inten ionalitate, cauz , motiva ie, determinare, ra ionalitate, responsabilitate, control, voin , agent, scop, sine (Faiciuc, 2004b). Numero i autori de lucr ri de psihologie i chiar de dic ionare consider c autonomia se suprapune, total sau par ial, cu independen a. În multe cazuri, unul dintre termeni este definit ori explicat prin intermediul celuilalt. De exemplu: • „Autonomia este independen a personal ” (Ultralingua English Dictionary). • Autonom înseamn „independent, necontrolat de al ii sau de for e exterioare” (The American Heritage Dictionary of the English Language, 2000). • „Autonomia este independen a relativ a unui individ în îndrumarea sau reglarea comportamentului propriu”, independen a fiind în eleas ca „absen a baz rii pe al ii pentru sprijin, ajutor sau îndrumare” (Good, 1959). • „Autonomia este în primul rând un fenomen care implic independen în ac iune, vorbire i gândire” (Agich, 2003). • „Autonomia înseamn independen ”. Independen a const într-o „atitudine autonom în care individul este (relativ) neinfluen at de judec ile, opiniile sau credin ele celorlal i” (Reber, 1985). • Autonomia reprezint „modalitatea de a fi a unui organism, persoan , grup (sisteme în general), care func ioneaz independent, se determin în baza propriei sale structuri, a legilor sale interne”. Independen a este „o caracteristic a celui care refuz sau reduce la maximum dependen a de al ii, preferând autonomia în baza unui sistem de atitudini personale bine conturate i autoacceptate” (Popescu- Neveanu, 1978). Alteori, defini iile celor doi termeni sunt foarte asem toare: • Prin autonomie se în elege „comportamentul indivizilor care nu ascult decât de legi pe care i le-au dat ei în i sau de legi c rora le-au în eles i acceptat valoarea” (Piéron, 2001). • „În general, independen a înseamn a ac iona mai mult conform propriilor necesit i, percep ii sau judec i decât ca r spuns la cererile mediului sau la influen ele exercitate de alte persoane” (Corsini, 1994). Exist i autori, precum Feltham i Dryden (1993), care fac distinc ie clar între cele dou constructe: „Autonomia implic o abilitate de a gândi i a ac iona singur (pentru sine), în timp ce independen a implic aproape o necesitate (pentru sine) de a fi separat de al ii. Din vasta bibliografie referitoare la autonomia personal au fost re inute defini iile în care autonomia personal este considerat ca un construct diferit de „independen ”. Din ele au fost p strate elementele comune care apar mai frecvent. A rezultat urm toarea defini ie: Autonomia personal este o tr tur a personalit ii care const , pe de o parte, în capacitatea de autodeterminare a individului, în abilitatea sa de a lua singur decizii cu privire la propria via i în capacitatea sa de a duce la îndeplinire aceste decizii, prin ini ierea, organizarea, supervizarea i revizuirea ac iunilor proprii f a fi controlat de for e externe sau de constrângeri, evaluând op iunile existente i luând în considerare propriile

interese, nevoi i valori, iar pe de alt parte, în sentimentul pe care îl are persoana c dispune atât de abilitatea de a face alegeri cu privire la direc ia ac iunilor sale, cât i de libertatea de a duce la îndeplinire aceste alegeri. Sau, pe scurt: autonomia personal const în capacitatea de a controla propria via împreun cu sentimentul c exist posibilitatea de a exercita acest control. Defini ia astfel formulat integreaz dou tendin e întâlnite la autorii care s-au ocupat de autonomia personal : aceea de rela ionare a conceptului de autonomie personal cu capacit ile cognitive i aceea de includere a conceptului în sfera emo ionalit ii. Ea nu prive te autonomia personal ca una dintre cele trei nevoi fundamentale din teoria autodetermin rii: nevoia de autonomie, nevoia de competen i nevoia de rela ionare (E.L. Deci i R.M. Ryan, 1991, apud Faiciuc, 2005; Williams i colab., 1998). Dimensiunile autonomiei personale Majoritatea autorilor care s-au ocupat de autonomia personal au conceptualizat-o ca fiind un construct multidimensional. Îns nu s-a ajuns la un consens în privin a dimensiunilor sale. Difer , de la un autor la altul, atât num rul de dimensiuni, cât i semnifica ia acestora. Se întâlnesc, în literatur , dimensiuni ale c ror defini ii sunt aproape identice, dar care au denumiri diferite, i dimensiuni cu semnifica ii diferite care au aceea i denumire. Descrierea urm toare, a câtorva dimensiuni ale autonomiei personale, este semnificativ în acest sens. Autonomia atitudinal este definit în mod asem tor de mai mul i autori. De exemplu: • Autonomia atitudinal „se refer la procesul cognitiv de luare în considerare a posibilit ilor i de a alege între diverse op iuni” (Beyers i colab., 2003). • Autonomia atitudinal „se refer la procesul cognitiv de a face alegeri i de a stabili un scop”, ea este „abilitatea de a formula mai multe op iuni, de a lua o decizie i de a stabili un scop”. Autonomia atitudinal const , în general, în abilitatea de a gândi înainte de a ac iona (Noom, Dekovic i Meeus, 2001). Dup opinia lui Noom, Dekovic i Meeus (2001), autonomia atitudinal este strâns legat de conceptele: „încredere în capacit ile proprii” (Bandura, 1977), „independen atitudinal ” (Hoffman, 1984), „stabilirea scopurilor” (Markus, Wurf, 1987), „reflec ie asupra a ceea ce preferi, dore ti sau vrei” (Dworkin, 1988), „luarea deciziilor” (Frank i colab., 1988) i „scopuri personale” (Allen i colab., 1994).

Autonomia cognitiv const „în capacitatea de a ra iona independent, de a lua decizii a c uta în mod excesiv validarea social , într-un sim mânt de încredere în propria

persoan i în credin a c ai posibilitatea de a alege” (Zimmer-Gembeck, 2001). Conform acestei defini ii, autonomia atitudinal este o component a autonomiei cognitive, al turi de încrederea în capacit ile proprii. Autonomia în gândire, în sensul defini iei propuse de Lipman (1995, apud Faiciuc, 2004c), se caracterizeaz prin îndeplinirea urm toarelor opt criterii: • exprimarea u oar a propriilor idei, f inhibi ii verbale, controlul timidit ii; • formarea propriilor opinii, scrierea i justificarea lor; • capacitatea de gândire critic ; • abilitatea de a pune întreb ri, curiozitatea; • dorin a de a îmbun i propria cunoa tere i de a c uta informa ie, adic ceea ce se nume te nevoia de cunoa tere;

• abilitatea de a lua decizii, f ca acestea s -i fi fost inculcate; • capacitatea personal de auto-evaluare, de analiz a cauzelor e ecului i succesului; • capacitatea de a ac iona de unul singur, f ajutor, semn i al responsabilit ii. Se pot observa cu u urin suprapunerile dintre autonomia în gândire i autonomia cognitiv . Autonomia emo ional a fost definit de Steinberg i colaboratorii s i ca „independen fa de p rin i i egali” (Steinberg, 1985; Steinberg, Silverberg, 1986, apud Noom, Dekovic, Meeus, 2001). Dar Ryan i Lunch (1989, apud Noom, Dekovic, Meeus, 2001) au constatat c acest construct, în felul în care a fost opera ionalizat de Steinberg, coreleaz negativ cu diver i indicatori ai dezvolt rii psihosociale în timpul adolescen ei. Din acest motiv, el a fost denumit „deta are”, fiind în eles ca „o form negativ a desprinderii de p rin i”. O defini ie asem toare celei formulate de Steinberg a fost propus de Zimmer- Gembeck (2001). El consider c „autonomia emo ional se define te în termenii rela iilor cu al ii i include renun area la dependen e i îndep rtarea de p rin i”. Se poate observa c nici defini ia lui Steinberg i nici cea a lui Zimmer-Gembeck nu includ explicit aspecte emo ionale. Acestea apar în afirma ia lui Russel i Bakken (2002, apud Russel, Bakken, la adresa http://www.ianrpubs.unl.edu/epublic/live/g1 449/build/g1449.pdf): autonomia emo ional „se refer la emo ii, sentimente personale i la rela ia noastr cu persoanele din jur”. Dar aceast formulare nu poate fi considerat ca defini ie, deoarece nu precizeaz clar ce este autonomia emo ional . Mai mul i autori leag autonomia emo ional de stabilirea scopurilor: • autonomia emo ional se refer la încrederea în scopurile definite independent de dorin ele p rin ilor i ale colegilor (Beyers i colab., 2003); • autonomia emo ional este „procesul afectiv de a avea încredere în propriile alegeri i scopuri”, „încrederea persoanei în a stabili singur scopuri, independent de

dorin ele p rin ilor i ale egalilor s i” (Noom, Dekovic, Meeus, 2001). O defini ie clar i mai cuprinz toare este cea propus de McBride (1990): autonomia emo ional este „eliberarea de nevoia presant de a fi aprobat i a primi asigur ri”. Dar ultimele defini ii sugereaz c autonomia emo ional se suprapune în mare m sur cu încrederea în sine, care dup cum s-a ar tat deja apare ca o component a autonomiei cognitive. O defini ie mai general îns mai pu in clar , pentru c utilizeaz termenul neexplicat „independen emo ional ” este urm toarea: „Autonomia emo ional reprezint independen a emo ional în rela iile cu ceilal i, în special cu p rin ii” (http://psy.ucsd.edu/ ~mmullane/Psychology 180Lecture5AutonomyandIntimacy.html). Autonomia comportamental înseamn a lua decizii în mod independent i a ac iona pentru a le urma (Russell i Bakken, la adresa http://www.ianrpubs.unl.edu/epublic/ live/g1449/build/g1449.pdf). Se poate observa cum abilitatea de a lua decizii face parte din autonomia comportamental , din autonomia atitudinal i din autonomia cognitiv ! O alt defini ie, care are în comun cu aceasta ideea c se ac ioneaz pentru a duce la îndeplinire deciziile proprii, a fost propus de Zimmer-Gembeck (2001): Autonomia comportamental înseamn „autoconducere, reglare a propriului comportament i ac ionare conform propriilor decizii”.

Autonomia func ional este definit într-un mod asem tor cu autonomia comportamental : • Autonomia func ional se refer la procesul de dezvoltare a unei strategii pentru a atinge scopurile, prin mijloace de autoreglare i autocontrol (Beyers i colab., 2003). • Autonomia func ional const în „abilitatea de a dezvolta strategii pentru atingerea scopurilor fixate”, abilitate care implic perceperea competen ei (abilitatea de a evalua utilitatea diferitelor strategii), perceperea controlului (abilitatea de a alege o strategie destul de eficient pentru a permite realizarea scopului) i perceperea responsabilit ii (Noom, Dekovic, Meeus, 2001). Dup p rerea lui Noom, Dekovic i Meeus (2001), autonomia func ional se aseam cu conceptele: independen func ional (Hoffman, 1984), preg tirea cognitiv pentru ac iune (Markus, Wurf, 1987), independen (Frank i colab., 1988) i control personal (Flammer, 1991) (Noom, Dekovic, Meeus, 2001). Autonomia valorilor const în a avea „atitudini i credin e independente, legate de spiritualitate, politic i moral ” (Russell i Bakken, 2002, apud Russell i Bakken la adresa http://www.ianrpubs.unl.edu/ epublic/live/g1449/build/g1449.pdf) sau în a de ine „un set independent de credin e i principii, rezistente la presiunea celorlal i” (http://psy.ucsd.edu /~mmullane/Psychology180Lecture5AutonomyandIntimacy.html). Prima defini ie specific domeniul din care fac parte valorile, în timp ce a doua men ioneaz calitatea acestora de a fi rezistente la presiuni exterioare. Autonomia valorilor pare a fi opus conformismului, definit de Russell i Bakken (la adresa http://www.ianrpubs.unl.edu/epublic/live/g1449/build/g1449.pdf) ca fiind „sensibilitate fa de opiniile colegilor de aceea i vârst , ceea ce presupune urmarea i copierea ideilor i a modelelor comportamentale oferite de prieteni sau colegi”. Nonconformismul este considerat de ei ca dimensiune a autoconducerii, al turi de abilitatea de a lua decizii i de încrederea în sine. Chestionarul AP evalueaz patru dimensiuni ale autonomiei personale, definite astfel: Autonomia cognitiv const în: • capacitatea de a ra iona independent, de a- i forma propriile opinii i de a lua decizii; • capacitatea de a gândi critic; • dorin a de îmbog ire i îmbun ire a cuno tin elor (dorin a de informare); • capacitatea de auto-evaluare; • un sentiment de încredere în propria persoan ; • credin a c po i alege ce s faci. Autonomia comportamental reprezint auto-dirijarea comportamentului i ac ionarea conform deciziilor proprii. Autonomia emo ional înseamn independen a form rii i a exprim rii sentimentelor. Autonomia valoric se exprim în constituirea unui set propriu de convingeri i principii, rezistente la presiunea celorlal i.

CON INUTUL CHESTIONARULUI AP Chestionarul AP con ine 36 de itemi, grupa i în patru scale, câte una pentru fiecare dimensiune a autonomiei personale: • Autonomia valoric (8 itemi); • Autonomia cognitiv (9 itemi); • Autonomia comportamental (11 itemi); • Autonomia emo ional (8 itemi). Repartizarea itemilor pe scale este indicat în Anexa 3.

INSTRUC IUNILE DE ADMINISTRARE A CHESTIONARULUI AP

Chestionarul AP poate fi administrat individual sau colectiv. Subiectul prime te Caietul chestionarului împreun cu o Foaie de r spuns i cu un instrument de scris. Prima etap a administr rii chestionarului const în completarea corect a datelor biografice cuprinse în Foaia de r spuns (numele, prenumele, data na terii, data evalu rii i sexul). Persoanele cu dificult i vor fi ajutate la completarea acestor informa ii. Cea de-a doua etap const în parcurgerea chestionarului. Persoana care administreaz chestionarul îl invit pe subiect s citeasc instruc iunile de completare a r spunsurilor din Caietul chestionarului: Vi se vor prezenta 36 de afirma ii (itemi). Va trebui s aprecia i în ce m sur acestea se potrivesc felului în care dumneavoastr

comporta i de obicei i s nota i r spunsurile pe Foaia de r spuns. Pentru fiecare afirma ie aprecia i dac vi se potrive te „foarte pu in”, „pu in”, „nici prea mult, nici prea pu in”, „mult” sau „foarte mult” i nota i un X în dreptul num rului de ordine al itemului, în coloana corespunz toare r spunsului ales. Exemplu Afirma iile din chestionar sunt de urm toarea form : 40. Renun s port o hain care îmi place, dac prietenii îmi spun c este demodat . Aprecia i cât de mult vi se potrive te aceast afirma ie. Dac vi se pare c ea vi se potrive te „mult”, nota i un X în dreptul num rului de ordine al itemului (40) i în coloana corespunz toare r spunsului „mult”. Dac , din gre eal , a i scris r spunsul în alt linie sau în alt coloan decât a i dorit, încercui i semnul X gre it i nota i r spunsul corect.

spunde i la fiecare item! Nu scrie i nimic în caiet! spunsurile dumneavoastr sunt confiden iale.

Timpul de r spuns nu este limitat. Dup ce subiectul a citit instruc iunile, persoana care administreaz chestionarul îl întreab dac a în eles ce are de f cut i, în cazul în care acesta r spunde afirmativ, îl invit s

spund la itemi. Dac subiectul nu a în eles sau are întreb ri, i se citesc acele p i din instruc iunile de completare a r spunsurilor care îi aduc l muririle necesare. Se poate întâmpla ca subiectul s întrebe la ce serve te chestionarul. Într-o asemenea situa ie, i se r spunde c ajut la cunoa terea modului în care el gânde te i se comport în via a obi nuit . În cazul administr rii colective a chestionarului sau al persoanelor care au dificult i la

citire, instruc iunile de completare a r spunsurilor se citesc de c tre persoana care administreaz chestionarul. Atunci când preia de la un subiect Foaia de r spuns, persoana care administreaz chestionarul trebuie s verifice dac acesta a completat datele personale i la fiecare item a notat un r spuns i numai unul (sunt admise corecturile realizate prin încercuirea semnelor X pozi ionate gre it). Dac observ omisiuni sau constat c au fost notate mai multe semne X pentru un item, îi va cere subiectului s efectueze complet rile i/sau corecturile necesare.

COTAREA R SPUNSURILOR

Se coteaz r spunsurile subiectului la itemi cu ajutorul grilei (v. Anexa 3). La fiecare item se acord o cot între 1 i 5. Pentru itemii cu cotare direct , scorurile corespunz toare

spunsurilor sunt urm toarele: 1=„foarte pu in”, 2=„pu in”, 3=„nici prea mult, nici prea pu in”, 4=„mult”, 5= „foarte mult”. Pentru itemii cu cotare invers , coresponden a dintre scoruri i r spunsuri este urm toarea: 5=„foarte pu in”, 4=„pu in”, 3=„nici prea mult, nici prea pu in”, 2=„mult”, 1= „foarte mult”. Scorul fiec rei scale se ob ine prin însumarea cotelor itemilor componen i. Scorul chestionarului AP este suma cotelor tuturor itemilor, fiind egal cu suma scorurilor celor patru scale.

Tabelul I.11.3. Cel mai mare scor brut c ruia îi corespunde o cot T mai mic decât 40 (pân la care cotele T sunt considerate „mici”) i cel mai mic scor brut c ruia îi corespunde o cot T mai

mare decât 60 (de la care cotele T sunt considerate „mari”)

Tabelul I.11.4. Interpret rile scorurilor „mici” i ale scorurilor „mari” la scalele chestionarului AP i la întregul chestionar

CONCLUZII Chestionarul AP soar patru dimensiuni ale autonomiei personale: autonomia cognitiv , autonomia comportamental , autonomia emo ional i autonomia valoric . El poate fi folosit pentru diagnoza personalit ii, scalele sale având o bun validitate relativ la construct i o consisten intern ridicat . Nu au fost efectuate studii de validare pentru utilizarea chestionarului AP în scop de predic ie. Chestionarul AP a fost etalonat pe o popula ie non-clinic , format din persoane cu vârsta cuprins între 15 i 65 de ani. Etaloanele construite, pe sexe i pe opt grupe de vârst (15 ani, 16-17 ani, 18-20 de ani, 21-25 de ani, 26-35 de ani, 36-45 de ani, 46-55 de ani i 56- 65 de ani), permit transformarea scorurilor brute ale scalelor în cote T. Sunt propuse interpret ri ale scorurilor „mari” i ale scorurilor „mici” (c rora le corespund cote T mai mari decât 60, respectiv, mai mici decât 40). Atunci când un subiect are la întregul chestionar o cot T „mare” sau „mic ” se vor

analiza cotele T ale scalelor, pentru a determina care dintre dimensiuni constituie cauza acestor valori. Este util examinarea cotelor T ale scalelor i atunci când cota T a întregului chestionar este medie, pentru a identifica un eventual „dezechilibru” între dimensiunile autonomiei. Întrucât mai mul i itemi ai chestionarului se refer la activitatea colar /profesional a subiectului i la rela iile sale cu prietenii, trebuie manifestat pruden în interpretarea

spunsurilor date de persoanele care duc o via izolat , au foarte pu ini prieteni, nu lucreaz , nu au lucrat i nici nu urmeaz cursurile vreunei forme de înv mânt. Se recomand ca, atunci când un subiect ob ine scoruri mici la scalele chestionarului AP

i se administreze instrumente pentru evaluarea anxiet ii ca stare i ca tr tur , a stimei de sine, a extraversiunii i a stabilit ii emo ionale, pentru c este de a teptat ca el s aib scoruri reduse la una sau la mai multe dintre acestea. Autonomia personal poate fi sc zut i în cazul persoanelor care nu au fost încurajate sau, mai mult chiar, au fost împiedicate în copil rie i tinere e s î i formeze i s î i exprime p reri proprii, s ia singure decizii ori s se comporte astfel încât s i duc la îndeplinire propriile hot râri. O posibil cauz a unei autonomii comportamentale i a unei autonomii valorice sc zute, în cazul tinerilor i al adul ilor, o reprezint exercitarea unei profesii în care este obligatorie executarea necondi ionat a ordinelor primite i respectarea regulamentelor. Scorurile mari la scalele chestionarului AP pot fi determinate de dorin a subiectului de a- i crea o imagine favorabil sau/ i de o extraversiune pronun at a acestuia. Pentru a g si posibile explica ii ale scorurilor mari sau mici la scalele chestionarului AP se recomand administrarea, împreun cu acesta, a chestionarului CP5F, care con ine scale pentru evaluarea dezirabilit ii sociale, a extraversiunii i a stabilit ii emo ionale.