2 • APOSTROF

COMITETUL DIRECTOR al Uniunii Scriitorilor din România s-areunit în ºedinþã de lucru marþi, 6 noiembrie 2007. Întrunirea

a fost prezidatã de dl Nicolae Manolescu, preºedintele USR. ComitetulDirector a ascultat informãri privind: stadiul derulãrii unor proiec-te finanþate de USR în cadrul concursului propriu de proiecte, înce-perea proiectului comun ICR-USR: Caravane literare în þãrile cu comu-nitãþi româneºti, Maratonul de Poezie de la Sibiu, promovarea literaturiiromâne în spaþiul francofon. Informãrile au fost prezentate de dom-nii Nicolae Manolescu ºi Gabriel Chifu. Dl Gabriel Chifu a mai infor-mat comitetul despre continuarea proiectului Postere în autobuze ºia proiectului 27 de poeþi ai Bucureºtiului (partea de videoclipuri). DnaIrina Horea a prezentat informãri privind participarea la forumulMare Nostrum de la Trieste ºi la reuniunile Consiliului European alArtiºtilor. Dl Alexandru Istrate a prezentat comitetului situaþia înca-sãrii timbrului literar pe anul în curs, ofertele primite de la firmelede construcþii pentru renovarea casei de la Neptun, ce au fost discu-tate cu acest prilej, ºi extinderea contractului de asociere pentru imo-bile ale USR. S-a discutat de asemeni programul de sãrbãtorire a cen-tenarului Societãþii Scriitorilor Români (1908 – aprilie-mai 2008).Comitetul Director al USR a rezolvat ºi diferite cereri curente alemembrilor ºi filialelor. Comitetul Director a hotãrît sã reaminteascãmembrilor Uniunii Scriitorilor cã neplata la timp a cotizaþiei atra-ge, în conformitate cu statutul, suspendarea acordãrii unor drep-turi (inclusiv a unora materiale).

�

Comunicat

UNIUNEA SCRIITORILOR dinRomânia aminteºte cu pro-

fundã tristeþe cã s-au împlinitºapte ani de la dispariþia tragicãa criticului literar LaurenþiuUlici. Personalitate de excep-þie a lumii literare româneºti,Laurenþiu Ulici a condus re-vista Luceafãrul între 1990 ºi2000, precum ºi Uniunea Scrii-torilor din România, ca preºe-dinte între 1994 ºi 2000. Întreanii 1996 ºi 2000 a fost mem-bru al Senatului României.Dotat cu un mare talent lite-rar ºi cu o inteligenþã excepþio-nalã, Laurenþiu Ulici s-a de-dicat criticii literare, în specialcelei de întîmpinare, fiind autorul a sute de cronici de carteºi cronicarul debutului pentru un numãr enorm de autori dintoate generaþiile. A realizat ºi antologii de referinþã, precumNobel contra Nobel sau 1001 de poezii româneºti. În cei ºapteani care au trecut de la moartea lui Laurenþiu Ulici, scrii-torii români ºi iubitorii de literaturã au resimþit mereu, curegret, absenþa lui din viaþa culturalã. Opera scrisã a luiLaurenþiu Ulici ºi cea nescrisã, sprijinul generos acordatconfraþilor, în special tinerilor debutanþi, vor rãmîne înmemoria tuturor scriitorilor ºi cititorilor. Sã ne rugãm încã o datã pentru odihna sufletului sãu.

�

Remember LAURENÞIU ULICI

LA ÎNCEPUTUL lunii octombrie, Universitatea „Babeº-Bolyai“a gãzduit un spectaculos colocviu Filosofie ºi Cabalã, cu

participanþi de pe trei continente ºi din mai multe þãri;comunicãri docte, spectaculoase, cea mai spectaculoasã fiinddatoratã lui Moshe Idel, specialistul numãrul unu în Cabalãdin lume: Cabala ca filosofie în gîndirea lui Johann Reuchlin.Mi-ar fi plãcut sã o public imediat în Apostrof – nu ar fi avutnevoie de traducere, Moshe Idel a vorbit româneºte –, dar dinpãcate nu a fost înregistratã. Cu ocazia colocviului, Facultateade Studii Europene ºi Institutul de Iudaisticã ºi Istorie Evreias-cã „Dr. Moshe Carmilly“ au inaugurat Centrul Audiovizual al institutului ºi au lansat mai multe volume nou-apãrute.

�

ÎN 24-25 octombrie, UniversitateaEbraicã din Ierusalim (prin Centrul

pentru Studiul Istoriei Evreilor dinRomânia), în colaborare cu InstitutulCultural Român, a organizat oconferinþã internaþionalã MihailSebastian, scriitor român – scriitor evreu.Au participat: Moshe Idel, IsraelBartal, Edward Iosiper (ambasadorulromân în Israel), Madeea Axinciuc,Robert Wistrich, Edward Kanterian,Leon Volovici, Paul Cornea, MichaelFinkenthal, Camelia Crãciun, LyaBenjamin, Marta Petreu, George Voi-cu, Andrei Oiºteanu, Florin Þurcanu,Ion Vartic, Costel Safirman, AndreiStrihan, Virgil Duda, Liviu Rotman,B. Elvin, Bazil Shafferman. De laîncadrarea lui Sebastian în cultura româna la analiza operei lui lite-rare, de la descrierea cîmpului cultural ºi politic intebelic la analiza– simbolicã, politicã, psihologicã – a operei lui literare, comunicãrileau acoperit un spectru larg, fãrã sã epuizeze subiectul Sebastian.Mulþi dintre vorbitori s-au referit obsesiv la Jurnalul scriitorului,tradus, pînã în acest moment, în 8 limbi. Comunicãrile au fosturmate de o masã rotundã, la care dl Shafferman a povestit cum afost scos Jurnalul lui Sebastian din România, iar dl Leon Volovicia dat informaþii foarte interesante despre iluziile, supãrãrile ºiaºteptãrile familiei lui Sebastian în legãturã cu Jurnalul. Un cadoufrumos a fost proiectarea, de cãtre dl Costel Safirman, a unor sec-venþe din piesele lui Sebastian, jucate de mari actori. Sala rezervatãconferinþei pe muntele Scopus a fost permanent arhiplinã, uniiascultãtori fiind veniþi din Tel Aviv sau din Haifa. La poalele mun-telui Scopus se întindea, alb ºi strãlucitor, unic, Ierusalimul. Cutoate ale sale.

�

Filosofie ºi Cabalã

Centenarla Ierusalim

C

A

F

ÉA P O S T R O F

Anul XVIII, nr. 11 (210), 2007 • 3

C E N T E N A R S E B A S T I A N

ODATÃ CU apariþia romanului De douãmii de ani… (1934), urmat la scurt timp

de eseul Cum am devenit huligan (1935),Mihail Sebastian a fost mereu în centrul dez-baterilor privind dubla identitate culturalãa scriitorilor evrei afirmaþi ºi integraþi, îngrade diferite, în literatura românã în peri-oada cea mai dificilã din istoria prezenþeievreilor în cultura românã. Chestiunea arevenit inevitabil, cu vigoare ºi cu semnifi-caþii noi, dupã apariþia Jurnalului (1996).

Pe aceeaºi temã, dar dintr-un alt unghi,propun aici câteva ipoteze ºi puncte de vede-re. Pornesc mai întâi de la constatarea unuiparadox care nu înceteazã sã mã intrige: scrii-torul care a fost – poate ºi mai este – acuzatcã e asimilist, cã a întors spatele lumii evreieºti din care provine, cã n-a vrut sã fieevreu etc. este – în literatura românã – scrii-torul cel mai preocupat de identitatea evre-iascã, respinge sarcastic „comedia asimilis-tã“, cum o numeºte el, propune una dintrecele mai profunde meditaþii despre esenþaiudaismului ºi condiþia de a fi evreu în Eu-ropa modernã ºi în România, în particular.Tot el include chiar în opera lui de ficþiune– în romanul De douã mii de ani... – mediulsionist din România, figuri de sioniºti veniþidin Palestina, printre ei ºi Zeev Jabotinski.În sfârºit, tot Sebastian schiþeazã, cu evi-dentã simpatie, lumea evreiascã tradiþiona-lã, legatã de cultura idiº.

Iatã ce declara chiar Sebastian într-undialog cu Camil Baltazar în iunie 1934 –ºi cu asta ajung la subiectul meu – despreromanul De douã mii de ani...:

ªtiam cã voi scrie într-o zi aceastã carte. În-tr-un fel, a fost poate unica mea raþiune de „amã face scriitor“ [s.n.] (lucru pe care nu l-amdorit ºi pe care nici azi nu-l doresc). Aveamde spus anumite lucruri, care mã sufocaserãîn cele mai vechi amintiri ale mele de copilã-rie ºi adolescenþã. Credeam cã spunându-lemã voi simþi mai liber. Iatã cã le-am spus1.

Pentru cã Baltazar e surprins de confe-siune, tocmai într-o perioadã când publiciºtidin presa evreiascã ºi alþi comentatori îl acuzãde renegare sau de recentã reconvertire laiudaism, Sebastian precizeazã:

Nu te poþi converti la o tragedie. Nu e o con-vertire ºi nici mãcar o întoarcere nu e. Amrãmas mereu evreu, fãrã simulare, fãrã echi-voc. Dar am crezut ºi cred cã e posibil, evreufiind, sã iubeºti cultura româneascã ºi sã cre-ezi în cadrul ei.

Nu mai puþin surprinzãtoare, pe aceeaºitemã, e o însemnare din Jurnal, la o relec-turã a romanului, în 27 mai 1936. De alt-fel, cum ºtim, de-a lungul Jurnalului, maiales în anii rãzboiului, Sebastian va revenicu reflecþii semnificative asupra cãrþii sale:

Recitesc întâmplãtor câteva capitole din Dedouã mii de ani... […] Am avut o adevãratã

surprizã. Cu excepþia câtorva pasaje, care auun prea accentuat aer de evreu [s.n.], restul mise pare excepþional2.

Contradicþia dintre cele douã afirmaþii enumai aparentã. Ne amintim cã unul dinfocarele polemicilor aprinse în jurul roma-nului a fost ºi insistenþa lui Sebastian, expri-matã cu deosebire în eseul Cum am deve-nit huligan, dar ºi de eroul sãu, evident unalter ego al autorului, cã e interesat de „pro-blema evreiascã“ sau drama evreiascã numaica o trãire individualã; drama este explora-tã ºi asumatã ca o experienþã existenþialã.

Cunoscându-ºi foarte bine predispoziþiaºi aptitudinile lui pentru o literaturã de intro-

specþie, având în Marcel Proust poate mode-lul suprem, Sebastian nu e deloc înclinatsã devinã un scriitor al lumii evreieºti – detipul Ion Cãlugãru sau I. Peltz (ambii scrii-tori preþuiþi de Sebastian). El e obsedat deesenþa chestiunii, de condiþia de evreu, maiales în împrejurãri dramatice, cu care sã seconfrunte de unul singur.

Dupã experienþa durã a receptãrii roma-nului, Sebastian nu renunþã la „tema scrii-torului“, cum ar fi spus Marin Preda, dar –înaintez aceastã ipotezã – încearcã sã-i gã-seascã alte forme de expresie, mai camufla-te aº zice. E o strategie literarã adusã la de-sãvârºire de Franz Kafka, în opera cãruia nuexistã nicio „tematicã evreiascã“, iar cuvân-tul „evreu“ nu apare niciodatã. Nici Sebastiannu mai scrie dupã 1935 despre evrei, decâtatunci când scrie despre cãrþi ºi spectacolecu temã evreiascã, dar preocuparea de a re-veni la temã este evidentã. Poate ºi un anu-mit tip de caractere din piesele sale sugerea-zã alteritatea lor. Ei sunt, în ochii celorlalþi,puþin bizari, diferiþi, ciudaþi, parcã de pe altãlume. Existã în scrisul lui Sebastian o preo-cupare constantã, tot mai accentuatã în aniirãzboiului, de a vedea în condiþia de evreuo dramaticã experienþã umanã, cu semnifi-caþii care depãºesc dilemele iudaismului ºiale prezenþei evreilor în lumea creºtinã.Preocuparea mi se pare evidentã cu deose-bire în piesa neterminatã Insula – o încer-care, poate eºuatã, de a reveni într-un modmai transparent la tema consideratã, cumîi declarase lui Camil Baltazar, „unica mearaþiune de a mã face scriitor“.

Motivul insulei apare frecvent în scrisullui Sebastian ºi are o evoluþie semnificati-vã, reflectând ºi mutaþiile care au loc în felullui de a se raporta la chestiunea pe care odiscutãm. Insula, ca ºi aºezãrile izolate lamunte – pensiunea Weber, de pildã, pun-tea unui vapor navigând pe ocean sau pla-neta necunoscutã din Steaua fãrã nume –,este un teritoriu privilegiat pentru cei carecautã o izolare temporarã, o regãsire a sine-lui ºi a elementelor esenþiale ale vieþii. Insulae teritoriul reveriei ºi al singurãtãþii dorite,pentru cã e sinonimã cu libertatea, crede ºieroul romanului De douã mii de ani... N-aºspune, cum se afirmã frecvent, cã e un spaþiual evaziunii din realitate, ci mai curând aspi-raþia spre un univers alternativ, mai auten-tic ºi mai armonios decât realitatea cotidianã,cu alienãrile ºi risipirea ei haoticã. Farmeculpieselor lui Sebastian se aflã ºi în aceste tãrâ-muri ale libertãþii ºi fanteziei, create nu pen-

Insula lui

Bucureºti, 1939-1944

�

Leon Volovici

• Sebastian vãzut de Margareta Sterian

tru a fugi de realitate, ci pentru a o confruntamai bine pregãtit prin energia afectivã ºi spi-ritualã pe care eroii o primesc prin contac-tul, inevitabil temporar, cu acea „insulã“.

Dar insula poate fi ºi o metaforã cu sem-nificaþie ideologicã, ea sugereazã o utopiesortitã eºecului. Într-un comentariu pe mar-ginea volumului Noi (breviar iudaic) (1932)al ideologului mesianic-sionist A. L. Zissu,Sebastian noteazã:

D-l Zissu crede a fi gãsit insula spiritualã pecare neamul lui Israel sã poatã poposi calmºi constructiv. Mã tem cã este, în aceastã cre-dinþã a d-sale, mai multã deznãdejde decâtliniºte3.

„… mai multã deznãdejde decât liniºte“– foarte curând, Sebastian va ajunge la aceeaºiîncheiere ºi în privinþa propriei sale „insulespirituale“.

Insula este ºi metafora izolãrii ºi impo-sibilitãþii de a transmite celuilalt o imagineveridicã despre tine:

Ce greu e sã comunici cu oamenii [noteazãel în Jurnal]. Circulã tot felul de imagini ºiidei despre tine însuþi. Nu ºtii de unde vin,cum au luat naºtere, pe ce se sprijinã. Nicimãcar nu le cunoºti. ªi între timp, viaþa taadevãratã e ca o insulã. (13 oct. 1944, p. 569)

În primele zile ale rãzboiului, insula visa-tã poate fi o camerã de lucru vãzutã, de pildã,în locuinþa istoricului D. Pippidi:

Odaia lui Pippidi (am trecut câteva clipe pela el, sã-i duc niºte cãrþi) e un fel de insulã încare mi-ar fi plãcut sã trãiesc. O masã de lu-cru, o bibliotecã, singurãtate, luminã, liniº-te. (17 noiembrie 1941, p. 416)

Dar o odaie liniºtitã într-o cetate asediatã,cum percepea el Bucureºtiul atunci, e o coli-vie, ca sã folosim de data asta o sugestie kaf-kianã. În colivie, pãsãrile captive pot trãi,e loc ºi pentru idile ºi drame personale, fãrãsã ºtii ce intenþii are cu tine stãpânul coli-viei. Colivia cautã pasãrea sunã misteriosulaforism al lui Kafka, sugerând o putere spi-ritualã maleficã pornitã în cãutarea ºi ade-menirea victimei4. Colivia în care se pome-neºte Sebastian se transformã de la o zi laalta într-o capcanã. Jurnalul consemneazã,pas cu pas, cu sporitã neliniºte, spaimã ºidisperare, implacabila apropiere a unei ame-ninþãri fatale. E ca o încercuire tot mai ac-celeratã dupã intrarea trupelor germane înVarºovia ºi apoi ocuparea Parisului.

Bucureºtiul pare un vapor care mai plu-teºte liniºtit cu pasageri, ignorând irespon-sabil naufragiul iminent:

Totul e confuz, nesigur, încã neangajat, încãnedecis. ªi ceea ce mi se pare cu totul neve-rosimil, e acest Bucureºti luminat, vioi, plinde lume, cu restaurantele pline, cu strãzileanimate, un Bucureºti cel mult curios de cese întâmplã, dar nu intrat în panicã ºi niciconºtient de prezenþa unei tragedii care aizbucnit. (2 septembrie 1939, p. 227)

Ce-mi rãmîne de fãcut în aceste zile, carepot fi ultimele? Aº vrea sã ascult mereu muzicã– e singurul meu stupefiant. Vom muri în-tr-o zi ca niºte gãini tãiate. Ar trebui sã aºteptdezastrul care vine, cu mai puþinã destrãma-re, cu mai multã atenþie ºi cu ochii deschiºi.(17 septembrie 1939, p. 231)

Asasinarea lui Armand Cãlinescu mar-cheazã în seismograful lui Sebastian intra-rea Bucureºtiului în zona catastrofei mai maricare a afectat o bunã parte a Europei:

Strãzile sunt animate, automobilele circulã,sergenþii de stradã sunt la postul lor, oprindºi liberând circulaþia, prãvãliile sunt deschise– nimic nu pare deranjat din mecanismul acestui mare oraº, ºi totuºi, undeva, în însuºicentrul acestui mecanism, s-a dat o loviturãteribilã, loviturã care nu se simte încã. Suntemparcã într-un oraº dinamitat, care va sãri înaer peste cinci minute, dar care deocamdatãcontinuã sã trãiascã, inconºtient, ca ºi cumnimic nu s-ar fi întâmplat. (21 septembrie1939, p. 233)

Din aceste zile, Sebastian are tot mai ob-sesiv sentimentul apartenenþei la un destincolectiv, cã e martor, poate ºi victimã, la unnou capitol tragic din istoria evreiascã. Ci-teºte asiduu din Istoria evreilor de Dubnow:

E bine sã ºtii cã eºti dintr-un neam care de-a lungul veacurilor a vãzut multe – unelemai groaznice chiar decît cele de azi. (25septembrie 1939, p. 235)

Acel eu orgolios ºi demn din De douã miide ani... a devenit acum noi, accentuând sen-timentul cã expansiunea nazistã readuce petoþi evreii din nou împreunã în faþa unuipericol mortal colectiv. Lumea româneascã,cu care a dorit cu ardoare sã se identificeîn felul lui, ca „om de la Dunãre“, reprezintãacum pe ceilalþi, a cãror soartã poate va fidurã, dar va fi diferitã de soarta evreias-cã, pentru cã asupra evreilor pluteºte spec-trul morþii:

Nici un moment nu le trece prin cap oame-nilor ãstora obiectivi cã triumful german adu-ce sclavia, propria lor sclavie. Deosebirea esteînsã cã, în timp ce lor le aduce numai sclavia,nouã ne aduce moartea. E o deosebire careschimbã în întregime felul de a privi lucruri-le. (31 mai 1940, p. 280)

Primejdia ia forme halucinante în preaj-ma ºi în zilele Rebeliunii Legionare, iar sen-timentul încercuirii e terifiant:

De oriunde, în orice moment, e cu putinþãsã nãvãleascã de afarã nu ºtiu ce primejdii, pecare le ºtiu de fapt prezente totdeauna, darcu care mã obiºnuiesc, pânã a nu le mai simþi.ªi deodatã, totul devine apãsãtor, imediat,sufocant. Ai vrea sã strigi dupã ajutor – darspre cine? cu ce glas? cu ce cuvinte? (14 ianua-rie 1941, p. 288)

Cu fiecare nouã plecare (a lui Duprontdupã a lui Lassaigne) sporeºte sentimentul cãrãmânem aici închiºi, cã cercul se strânge înjurul nostru, mereu mai aproape, ºi cã nu maie, în nici o direcþie, scãpare. (14 februarie1941, p. 306)

În ajunul intrãrii României în rãzboi ºiapoi pe mãsurã ce veºtile despre masacreleîmpotriva evreilor ajung la Bucureºti, Sebas-tian e terorizat de spaimã ºi de sentimen-tul apropierii unui cataclism care îi va nimi-ci pe toþi:

Seara ne adunãm acasã devreme. Cu obloa-nele trase, cu telefonul închis, sentimentul deapãsare, de neliniºte creºte. Ce se va întâm-pla cu noi? Abea îndrãznesc sã întreb. (22iunie 1941, p. 349)

Zile de îngrijorare extremã. Te simþi apã-sat, fugãrit, ca într-un coºmar. ªi pe urmã, deprea multã obosealã, încetezi sã mai gândeºti,cãzând parcã din nou într-o apatie de plumb,din care te va trezi din nou o nouã veste, onouã ºoaptã. (5 iulie 1941, p. 354)

Moartea e posibilã în fiecare zi, în fieca-re ceas. Ceea ce s-a petrecut la Iaºi (ºi încã numã pot decide sã scriu aici tot ce am aflat întretimp) se poate oricând repeta aici. (17 iulie,1941)

Pe mãsurã ce primejdia sporeºte de la ozi la alta, insula e o himerã. O încercare deevadare prin convertire din capcana condiþieide evreu este acum, gândeºte Sebastian, za-darnicã ºi reprobabilã:

Chiar dacã lucrul n-ar fi aºa de grotesc, chiardacã n-ar fi aºa de stupid ºi zadarnic – încãnu mi-ar trebui argumente. Undeva, într-oinsulã cu soare ºi umbrã, în plinã pace, înplinã securitate, în plinã fericire, mi-ar fi laurma urmelor indiferent dacã sunt sau nusunt evreu. Dar aici, acum, nu pot fi altceva.ªi cred cã nici nu vreau. Astãzi mai acut decâtaltãdatã, sentimentul cã nu e adevãrat, cã to-

4 • APOSTROF

C E N T E N A R S E B A S T I A N

�

• Sebastian, în 1926, cu cîþiva colegi de liceu

tul e îngrozitor de ireal, cã mã zbat într-uncoºmar, cã mã afund în el – ºi cã ar trebuisã mã trezesc. Numai de n-aº înnebuni. Mãsimt aºa de ostenit încât uneori mi-e fricã sãnu mã destram, sã nu-mi pierd controlul. (17dec. 1941, p. 424)

Din aceastã perioadã dateazã ºi scriso-rile cãtre foarte tânãra Nadia, plecatã cu pã-rinþii în Statele Unite5. Sebastian îi scrie în1940:

Am trãit aici zile de groaznicã tensiune […]Sunt zile în care simt de pretutindeni pri-mejdii, ameninþãri... Parcã aº fi fugãrit, încol-þit din toate pãrþile. (17 dec. 1940)

Iar în vara anului 1941, încã traumati-zat de amintirea pogromului din Bucureºti,ºi cu trei zile înainte de intrarea Românieiîn rãzboi, îi scrie:

Au fost – ºi probabil între timp ai aflat – unelezile de teroare ºi de spaimã, din care nimenidintre noi nu putea ºti dacã va scãpa cu viaþãsau nu: mã gândeam atunci cã undeva în Pa-cific este un vapor care pluteºte în libertate ºicã pe coverta acelui vapor eºti tu. (19 iunie1941)

Din discreþie, prudenþã ºi de teama cen-zurii, scrisorile nu fac nicio aluzie la faptulcã „groaznica tensiune“, ameninþãrile ºi pri-mejdiile îi privesc numai pe evrei ºi pe Sebastian ca evreu. Poate cã aceastã imagi-ne epuratã de orice referire la condiþia deevreu intensificã tendinþa lui Sebastian dea gãsi o cale esopicã, sau de parabolã, de aesenþializa literar situaþia înfricoºãtoare princare trec el ºi ai sãi în aceste zile, o dramã alcãrei deznodãmânt e necunoscut. Vaporulpe puntea cãreia se afla, fericitã, Nadia îi pro-voacã nostalgii ºi reverii de captiv visândlibertatea, dar ºi, prin contrast, imagineaobsesivã a propriului naufragiu.

Ca ºi în Jurnal, Sebastian revine în scri-sori asupra contrastului dintre cele douã lumicare stau acum faþã în faþã, cea prinsã în cap-canã ºi cealaltã, nepãsãtoare ºi înconºtientã:

Am intrat alaltãsearã un moment la Nestor,unde trebuia sã vãd un prieten din provincie.Era seara, cofetãria era plinã de lume (oamenitineri, veselie, blãnuri, uniforme, o rumoa-re de râsete, de saluturi expansive...) ºi amrãmas un moment uimit în prag. Era o lumecare nu ºtiam cã existã. Atâta voie bunã, atâtanepãsare! Eu trãiesc de o sãptãmânã într-oteroare cruntã, care mã înãbuºã – ºi totuºila un pas de mine existã aceastã lume impo-sibilã, de neînþeles în liniºtea sau poate îninconºtienþa ei. (5 dec. 1940)

În realitate, Sebastian oscileazã, insu-portabil, între cele douã lumi, pentru cãel a fost pânã de curând un familiar al celorpe care îi priveºte acum stupefiat la Nestorºi la Capºa, conºtient totuºi cã soarta celordin capcanã, în ultima instanþã, va fi, ine-vitabil, ºi soarta lui.

În toamna anului 1941, plecarea vasului„Struma“ îi provoacã din nou reveria uneievadãri din încercuire:

Niciodatã nu m-am gândit cu atâta intensi-tate la plecare. ªtiu cã e absurd, ºtiu cã e impo-sibil, ºtiu cã e inutil, ºtiu cã e prea târziu –but I can’t help it. Mã ameþeºte gândul plecã-rii. Liber, liber – undeva departe. Pleacã peste

câteva zile un vapor cu 750 de evrei imigranþi– ºi deºi nu sunt printre ei, ºi nici nu pot fi,mã obsedeazã. […]

„Struma“ – ca sã ajung pânã acolo ar fitrebuit sã am simþul aventurii ºi – mai ales– sã fiu mai tânãr, mai sãnãtos, mai puþin rui-nat de viaþã. (16 oct. 1941, p. 401-402)

Dupã câteva luni, tragedia vasului scu-fundat devine ºi pentru el un simbol al „des-tinului nostru“ (26 febr. 1942, p. 443).

Acum apare ºi ideea din care se va naºtepiesa Insula. În 20 martie 1942, noteazãîn Jurnal:

Beate Fredanov îmi sugereazã sã scriu o piesãdespre „Struma“. Sugestie care mã pune pegânduri, mai ales cã se întâlneºte cu vechiulmeu gând de a scrie o piesã cu naufragiaþi,încercând undeva pe o insulã sã reînceapã oaltã viaþã. (p. 448)

În lunile urmãtoare, Sebastian noteazãcu obiºnuita lui febrilitate fazele închegãriipiesei:

Viziune subitã, aproape violentã, a unei piesede teatru nouã, care s-a precipitat dintr-odatãdintr-o serie de gânduri fãrã obiect precis.E ceva intens, încordat, de o simplicitate ºi

de o putere care mã ameþeºte puþin. Aº vreasã pot scrie imediat, automat, cu ochii închiºi.Dar ºtie Dumnezeu ce se va alege ºi din asta,ca din atâtea altele. (4 iulie 1942, p. 458)

A doua zi continuã:

Am scris ieri scenariul piesei vãzutã – aºa deameþitor – sâmbãtã seara. La drept vorbind,la un interval de o noapte, exaltarea mea dinajun mi se pãrea naivã. Vraja trecuse. Simþeamcã totul pierduse din mister. Eram parcã puþinjenat de mine însumi. Dar scriind scenariul,m-am animat din nou – ºi nu numai cã amreuºit sã pun pe hârtie gândurile intense ºitotuºi confuze de sâmbãtã seara – dar le-amprecizat, le-am dat amploare, le-am dat con-tur. (6 iulie 1942, p. 459)

Subiectul e destul de simplu: trei oamenicare nu au nimic comun între ei ºi care, pro-babil, în viaþa normalã nu s-ar fi intersec-tat niciodatã se pomenesc prinºi ºi blocaþi

într-o insulã undeva în America de Sud,datoritã izbucnirii unui rãzboi civil. Nadia– alegerea numelui ei e acum evidentã, dupãpublicarea scrisorilor – e o tânãrã înruditãcu eroinele cunoscute ale lui Sebastian; Bobye un tânãr ºi de-acum celebru fotbalist, seva îndrãgosti, fireºte, de Nadia, precum Jeffde Corina în Jocul de-a vacanþa; iar Manuele un dinamic ºi prosper bancher. Au ajunsîntâmplãtor pentru un foarte scurt popas peinsulã ºi se pomenesc peste noapte într-ocapcanã, din care nu se ºtie când ºi dacã vorscãpa. Cert este cã, dacã vor scãpa, ei nu vormai fi aceiaºi.

Din acest moment, al blocãrii într-un locfãrã ieºire, sub ameninþarea rãzboiului ºi apericolului de a muri de foame, similitudi-nile dintre situaþia lor ºi cea a evreilor dinBucureºtii anilor de rãzboi este frapantã.Sebastian va ºti sã scoatã toate efectele posi-bile, toate semnificaþiile unei situaþii-limitã.Eroii vor fi obligaþi sã regândeascã viaþa lorde pânã atunci, sã descopere câteva adevã-ruri esenþiale, pânã atunci neglijate, prinºifiind de preocupãri legate de carierã, avere,faimã, mici satisfacþii personale.

Cele trei personaje sunt parcã trei ipo-staze ale stãrii de spirit, schimbãtoare de lao zi la alta, a lui Sebastian însuºi în anii rãz-boiului. Îndârjirea lui de a supravieþui ºi adepune apoi mãrturie despre anii rãzboiu-lui o regãsim în voinþa Nadiei de a face faþãcatastrofei, decisã sã facã orice pentru a rã-mâne în viaþã. Intermitentele elanuri de ti-nereþe, urmate de cãderi descurajante, întâl-nite frecvent în Jurnal, sunt ºi ale tânãruluiBoby, dornic de succes ºi de dragoste, iargândul sinuciderii care îl tenteazã pe Manu-el e similar cu cel al lui Sebastian în mo-mentele când teama ºi disperarea ajung laparoxism.

Insula devenitã capcanã a adunat laolaltãtrei oameni din trei lumi diferite, tot aºa cumBucureºtiul anilor de rãzboi i-a silit pe toþievreii sã descopere cã le este destinatã, foar-te probabil, aceeaºi soartã. În aceste momen-te, Sebastian scruteazã ironic ºi nemulþumitnaivitatea soluþiilor sale la dilemele identi-tare propuse în De douã mii de ani...:

Ce ridicolã a fost încercarea mea de a faceîn De douã mii de ani... o cronicã a unor dra-me care erau încã la începutul lor. Poate tine-reþea sã fie o scuzã valabilã? Mã va lãsa viaþasã-mi iau cândva, mai târziu, revanºa? (29iulie 1941, p. 365)

Tot acum face încercãri timide de a sereintegra în ritmurile tradiþionale ale vieþiievreieºti. Are nostalgia unui „seider-nachtadevãrat“, posteºte ºi merge la templu deYom Kipur, nu din religiozitate, ci dintr-o„nevoie de cãldurã, de liniºte“ (11 oct. 1943).„Mi se pare uneori cã legãturile noastre cuiudaismul pot fi refãcute“, noteazã într-ozi (1 aprilie 1942, p. 450).

În Jurnal, când primejdiile sunt iminen-te, referirile sunt la noi, la un personaj colec-tiv, la un destin sau o tragedie colectivã. Eo solidaritate silitã de împrejurãri excepþio-nale, dar care are valoarea unei experienþeexistenþiale care schimbã hotãrâtor relaþiiledintre oameni. E un sentiment pe care dra-maturgul îl transmite eroinei din Insula.„Vreau sã rãmân credincioasã întâmplãrii ca-re ne-a strîns pe noi trei laolaltã“6 (p. 285),

Anul XVIII, nr. 11 (210), 2007 • 5

C E N T E N A R S E B A S T I A N

�

• Facsimil Sebastian

6 • APOSTROF

C E N T E N A R S E B A S T I A N

spune ºi Nadia. Tot ea are ºi memorabilareplicã cu care se încheie actul II: „Nu vreauca soarele, mîine dimineaþã, sã rãsarã fãrãnoi“ (p. 303).

Asemãnãtoare e situaþia celor trei eroi cusituaþia evreilor din Bucureºtii anilor de rãz-boi ºi în ceea ce priveºte relaþia cu populaþialocalã. Primejdia în care se aflã cei trei cap-tivi e diferitã ºi mai mare decât a localnicilor.Asemãnãtoare este ºi ostilitatea ºi suspiciu-nea cu care sunt priviþi de localnici. „Sun-teþi suspecþi în tot cartierul“ – le spune agen-tul de poliþie. „Nimeni nu ºtie de undeveniþi, ce cãutaþi“ (p. 294). Ca ºi evreii bucu-reºteni somaþi de autoritãþi sã adune o sumãfabuloasã sub ameninþarea deportãrii, ceitrei, spune poliþistul, au pus în vânzare „peascuns tot felul de lucruri scumpe, pe pre-þuri de nimic, haine, geamantane, încãlþãmin-te, un ceas de aur, obiecte dubioase, care nu seºtie cum v-au cãzut în mânã“ (p. 295). Du-pã care le dã un sfat, atât de familiar în aceiani: „Plecaþi de aici. ªterge-þi-o“ (p. 295);„Prin urmare, dispãreþi de aici“ (p. 296).

Sebastian, civilul care refuzã înregimen-tarea, orice fel de înregimentare, nu uitãcã solidaritatea funcþioneazã numai în faþaprimejdiei colective. La scurt timp dupãîncheierea rãzboiului, el pãstreazã aceeaºidistanþã faþã de toate chemãrile mobiliza-toare, inclusiv ale celor care vin din parteaconfraþilor evrei.

Început frenetic, lucrul la piesã începe sãtreneze, mai ales dupã încheierea actului II,ºi îndoielile sunt tot mai paralizante:

Dupã câteva zile de inerþie completã, parcãam reuºit în sfârºit sã urnesc lucrurile din loc.Dar la ce bun? Nu cred cã voi face o piesãconvenabilã pentru Leny ºi Baraºeum. (17oct. 1942, p. 478)

Poate cã pe alocuri tonul e prea grav –pentru ce vrea Leny ºi pentru ce poate primipublicul de la Baraºeum. Dar, aºa cum ampornit, nu mai e vorba de a face o piesã pemãsura lor, ci de a face o piesã pur ºi simplu.Foarte posibil sã rãmân cu ea în sertar – ceeace la urma urmelor nu-mi displace, deºi amatâta nevoie de bani. Dacã n-ar fi lipsa bani-lor, nici nu m-aº gândi la reprezentare. O piesãreprezentatã, o carte tipãritã, un articol, oricesemn fãcut în public – e un act de prezenþãºi de acceptare. Or, eu nu mã consider pre-zent – ºi nu accept. (22 oct. 1942, p. 478)

Cusurul cel mai mare este cã actul I e purãcomedie, în timp ce actul II trece aproapespre dramã. Schimbarea de ton e prea netã.Aproape cã nu mai sunt douã acte ale ace-leiaºi piese. Situaþia iniþialã e prea comicã,pentru a permite un ton atât de grav mai târ-ziu. (19 nov. 1942, p. 484)

Întrerupe lucrul la piesã pentru a tra-duce „o farsã stupidã“, pentru a câºtiga cevabani, dar revine în ianuarie 1943:

Mã voi sili sã termin totul pânã sâmbãtã ºipe urmã – cu sentimentul de a mã spãla pemâini ºi de a mã apropia de un lucru în sfârºitcurat – voi reveni la Insula. [s.n.] (28 ian.1943, p. 499)

Dupã o lunã însã, e în continuare într-o„panã de scenariu“ (18 febr. 1943, p. 503).

Dupã o nouã încercare, noteazã des-curajat:

Am abandonat deocamdatã Insula. Nu mer-gea ºi pace bunã. Voi încerca sã revin dupã8-10 zile, dupã ce voi fi luat oarecare distanþã.O piesã e totdeauna ameþitor de simplã lapunctul de plecare. Dificultãþile ºi rezistenþe-le vin mai târziu. (24 febr. 1943, p. 504)

Ultima însemnare despre lucrul la Insulae din 2 mai 1943:

Mã întorc cu gândul de a lucra cât mai multîn teatru. Sã termin Insula. Sã încep Ursa Ma-re. (p. 511)

Mã întreb care sunt cauzele impasului ºidificultãþii de a duce la capãt o piesã carepãrea sã fi intrat pe fãgaº sigur. Ca ºi Sebas-tian ºi ai lui, eroii piesei sunt prinºi într-osituaþie fãrã ieºire, într-o aºteptare bântuitãde temeri ºi primejdii. Scriitorul a simþitinstinctiv cã aici este, ar putea fi, nucleulunei creaþii literare care sã-l aducã înapoila tema lui. În condiþiile în care trãia ºi lucraatunci – când totul se putea spulbera de lao zi la alta –, împins ºi de „cererea pieþei“,adicã potrivit cu reportoriul teatrului Ba-raºeum, Sebastian oscileazã ºi ezitã, tindespre tonalitatea ºi tiparele Jocului de-a vacanþasau Steaua fãrã nume, la care lucreazã camîn acelaºi timp. El grefeazã pe aceste tipareimaginea insulei visate devenitã capcanã.Dar situaþia în care se aflau evreii în Europaocupatã ºi în România lui Antonescu e preagravã ºi primejdia din jur prea mare pen-tru a încãpea în þesãtura unei „comedii dra-matice“, cum îºi caracteriza el însuºi piese-le. Poate cã aceasta e explicaþia impasului încare intrã Sebastian dupã scrierea actului II.

Tema insulei-capcanã mai revine o datãîn dramatizarea Potopul, dupã suedezul Hen-ning Berger7. De data asta, o catastrofã natu-ralã – un „potop“ – provoacã experienþa-limitã a celor prinºi într-un spaþiu închisîn aºteptarea unui posibil sfârºit iminent.Nu e greu de închipuit ce rezonanþã aveauunele replici la acea datã: „Nu vezi cã totule sfârºit?“; „Noi de aici nu mai ieºim“; „Cee groaznic e cã oamenii nu pricep lucrurileastea simple decât atunci când vãd moar-tea cu ochii“; „Toþi devenim mai inteligenþicând ne prãbuºim. Sunt ºi catastrofele bunela ceva“.

ÎN ÎNCERCAREA de a gãsi o metaforã esen-þialã care sã exprime drama prin care a tre-

cut, Sebastian a avut mai curând sentimen-tul eºecului. Teatrul nu era atunci calea ceamai adecvatã de a exprima amploarea tra-gediei petrecute în anii rãzboiului, destrãma-rea mediului intelectual de care se ataºase cuatâta fervoare ºi dãruire, ca ºi naufragiul op-þiunii lui. De aici ºi gândul de a reveni pealtã cale, mai complexã, la tema obsedantã.

De scris cândva – în primele zile ale pãcii –o cronicã a anilor de rãzboi. „Fapte, texte,oameni“ – în genul Cum am devenit huligan.Un fel de memorial personal al acestei teri-bile cãlãtorii. Dar vom ajunge la capãtul ei?(22 dec. 1942, p. 488)

ªi din nou, în primele zile dupã rãzboi:

Într-o zi voi scrie o carte. E încã cel mai bunlucru pe care-l am de fãcut. (31 august 1944,p. 557)

Poate cã nici nu era pe deplin conºtientatunci cã aceastã carte el o alcãtuise pas cupas prin însemnãrile din Jurnal, devenit ope-ra lui cea mai deplinã, în care a adunat, cuma dorit, „fapte, texte, oameni“, dar ºi operaîn care s-a zidit pe sine, cu tot universullui de gânduri ºi cu propria lui viaþã.

�

Note1. Camil Baltazar, De vorbã cu Mihail Sebastian,

in Reporter, II, nr. 28, 27 iunie 1934; repro-dus în Realitatea evreiascã, nr. 277, 2007, p.III (în îngrijirea lui Geo ªerban).

2. Mihail Sebastian, Jurnal, 1935-1944, text în-grijit de Gabriela Omãt, prefaþã de LeonVolovici, Bucureºti: Humanitas, 1996, p. 59.

3. Note pe o carte de A. L. Zissu, in Cuvântul,VIII, nr. 2486, 23 martie 1932, p. 1; repro-dus în Realitatea evreiascã, nr. 227, 2007, p.III.

4. Asocierea „coliviei“ kafkiene cu Puterea sta-talã e propusã de Jan Kott într-un splendideseu: Klatka szuka ptaka, in Twórczos c, nr. 8,1981, p. 81-88.

5. Mihail Sebastian: scrisori inedite (publicatede Vasile Popovici), in România literarã, nr.51-52, 28 decembrie 2004.

6. Insula, in Mihail Sebastian, Opere alese, I: Tea-tru, Bucureºti: ESPLA, 1956.

7. Piesa scriitorului suedez Henning Berger(1872-1924), Syndafloden (Potopul, 1908), acunoscut un succes internaþional ºi a intrat, înanii ’20, ºi în repertoriul celebrului teatru idiºdin Vilna. Înainte de lichidarea ghetoului dinVilna în 1943, Potopul a fost ultimul specta-col pus în scenã de teatrul din ghetou.

�

Cãrþi primite la redacþie

• Leon Volovici,De la Iaºi laIerusalim ºi înapoi,Bucureºti: IdeeaEuropeanã,2007

• Horia-RomanPatapievici,Despre idei & blocaje,Bucureºti:Humanitas,2007

• Mihail Bulgakov,Maestrul ºiMargareta, tra-ducere din rusãde Ion Covaci,postfaþã de Ion Vartic,Bucureºti:HumanitasFiction, 2007

• Andrei Oiºteanu,Religie, politicãºi mit: Textedespre MirceaEliade ºi IoanPetru Culianu,Iaºi: Polirom,2007

LIVIU ANTONESEI

1. Fãrã îndoialã cã, mai întîi, ca pe unul dincei mai interesanþi ºi mai vii, cu un spiritpolemic excelent asumat, publicist interbe-lic, prin nimic mai prejos foarte activilor sãicolegi de generaþie. Avînd, pe deasupra, ºiavantajul cã destinul l-a salvat de compro-misurile pe care ceilalþi le-au fãcut – sau aufost obligaþi sã le facã – înspre o extremãpoliticã sau alta, de-a lungul vremii. Desigurînsã cã apariþia Jurnalului, pe deplin coerentcu publicistica sa, de altfel, mi l-a apropiatºi pe autorul de jurnal. ªi mai este o cali-tate în care îl simt apropiat, una neamintitãîn enumerarea d-voastrã – cea de scenaristde film! Glumesc puþin, nu însã de tot. Înfond, fãrã piesa sa, n-ar fi existat scenariulpentru coproducþia româno-francezã Steauafãrã nume, una din puþinele mici capodo-pere cinematografice prilejuite de scurtulmoment de liberalizare al regimului comu-nist aborigen. Piesa nu este, desigur, chiaro capodoperã, dar este vie ºi interesantã, iarfilmul cu Claude Rich ºi Marina Vlady –chiar sper cã nu mã înºalã memoria, cã nul-am revãzut de multã vreme – i-a fãcut luiSebastian un imens serviciu.

2. Este o fascinaþie împãrtãºitã în comun cutoatã gruparea „criterionistã“ ºi este expli-cabilã prin toþi factorii amintiþi de d-voas-trã. Este, desigur, vorba ºi de proiecþie într-unmaestru ce pãrea foarte viu – avea sã in-venteze „trãirismul“, nu? – a unei foarte tine-re generaþii nemulþumite de ceea ce i se pãreaprea încremenit, prea „cartezian“, prea aca-demizat în lumea culturalã a momentului.Este adevãrat cã, dincolo de toate incon-secvenþele ºi slãbiciunile sale, Nae Ionescuera un personaj charismatic, cu o puternicãforþã de seducþie, manifestatã de altfel ºi ero-tic – Maruca Cantacuzino, Cella Delavranceaetc. –, nu doar intelectual, asupra discipoli-lor. Ar trebui sã nu uitãm apoi cã Nae Io-nescu a fost un tip de maestru mai puþinobiºnuit – nu a vrut sã facã cópii „xerox“dupã el însuºi, ci ºi-a îndemnat discipolii sã-ºi afle propriul sine, sã se dezvolte înfuncþie de propriile lor date de plecare – apti-tudini, simpatii intelectuale ºi culturale, obse-

sii. Poate nu în ultimul rînd, ar trebui sãamintesc generozitatea, inclusiv materialã,a lui Nae, preocuparea de a le oferi un oare-ce standard de viaþã discipolilor într-o lumedestul de inegalã economic – a împãrþit ca-tedra cu Eliade, a continuat sã le plãteascãsalariile acestuia ºi lui Sebastian ºi dupã ceCuvîntul fusese interzis. ªi, tocmai pentrucã era atît de legat de Nae Ionescu, fiindu-ide asemenea recunoscãtor pentru o mulþi-me de asemenea gesturi umane, Sebastianavea sã resimtã aproape ca pe o tentativã deasasinat moral prefaþa maestrului la roma-nul De douã mii de ani...! Cumplitã dramã!Ca ºi Sebastian însuºi, nu pot sã-mi explicacel gest venit ca o... loviturã de ghilotinã!

3. Foarte greu de spus într-o epocã de recu-perãri ºi reconsiderãri, cum este cea pe careo parcurgem, dar cu siguranþã cota sa esteîn creºtere. Au contribuit la acest trend, pede parte, ieºirea la luminã a jurnalului, pede alta, interesul crescut pentru anumite zoneale epocii interbelice rãmase în umbrã maibine de jumãtate de secol. Sebastian a fostun extraordinar jurnalist de idei ºi un pole-mist redutabil, un foarte bun critic literar ºi,mai ales, dramatic ºi, oricum am lua-o, esteautorul celui mai interesant jurnal dintr-oepocã în care nu au lipsit jurnalele. E mult?E puþin? Eu cred cã este prea destul pen-

tru a-l situa în imediata apropiere a perso-najelor din prim-planul epocii.

4. Nu ºtiu dacã a modificat, dar cu siguranþãa clarificat unele lucruri care pluteau cumvaîn ceaþã. Nu însã doar recuperarea jurnalu-lui lui Mihail Sebastian a fãcut acest lucru,ci ºi cea a jurnalisticii de o anumitã facturã,sã-i spunem cum este, legionarã!, a lui Elia-de, Noica ºi Cioran, ori a jurnalelor lui Mir-cea Eliade, Arºavir Acterian, Alice Voinescuori Jeni Acterian. Sigur, cînd vorbim desprejurnale, vorbim ºi de subiectivitãþi accen-tuate, dar, sã spunem, prin confruntarea lor,tot obþinem un anumit nivel de obiectiva-re. O lecturã intersectatã poate fi de marefolos. Revenind la jurnalul lui Sebastian, elimpede cã, dincolo de orice subiectivitate,este ºi un document cutremurãtor despreviaþa unui evreu care a trãit în vremea legis-laþiei antisemite, a unui om cu o sensibili-tate exacerbatã supus la umilinþe greu desuportat, a unui om care a aflat cum este sãfii trãdat ºi dezamãgit de prieteni ºi care to-tuºi a reuºit sã priveascã toate aceste lucruricu oarece seninãtate, ºi asta în ciuda unuitemperament viu, adesea vulcanic.

5. Cred cã am încercat sã fac asta în fina-lul întrebãrii anterioare, dar aº mai adãugaceva – ºi anume extraordinarul sãu senti-ment al loialitãþii. Poate tocmai din aceas-tã pricinã a ºi resimþit atît de dramatic mo-mentele în care a fost trãdat, cele în careloialitatea sa nu a fost rãsplãtitã cu aceeaºimonedã.

�

ROMULUS BUCUR

1. Ca autor-narator-personaj al lui De douãmii de ani... ºi al Jurnalului. Pentru motive-le invocate de Vasile Popovici atunci cînd,scriind despre Jurnal, ºi-a intitulat textulEvreitatea mea. Încercînd sã fiu mai puþinlaconic, pentru drama identitarã care se strã-vede (aproape) la fiecare paginã a romanu-lui, pentru opþiunea de a fi român, de a exis-

�

Anul XVIII, nr. 11 (210), 2007 • 7

C E N T E N A R S E B A S T I A N

1. În ce calitate ºi de ce îl simþiþi pe Mihail Sebastian celmai apropiat dvs.: ca romancier? dramaturg? publi-cist? autor de jurnal?

2. Cum explicaþi fascinaþia lui Sebastian faþã de NaeIonescu? Prin proiecþia idealã a unui posibil disci-pol faþã de un maestru? Prin charisma lui Nae Ionescu?Prin alte elemente, þinând de context, sensibilitateaartistului, dinamica intelectualã a epocii?

3. Care socotiþi cã este locul lui M. Sebastian în litera-tura românã?

4. Ce a modificat în percepþia epocii interbelice apariþiaJurnalului lui M. Sebastian?

5. Încercaþi o caracterizare succintã a omului Sebastian.

Ancheta

• Sebastian, în 1939

Cronici. Memorial, în îngrijirea Cornelieiªtefãnescu, în care am descoperit aceavibraþie specialã a gîndirii lui Mihail Sebas-tian; e o carte la care mã întorc periodic cusentimentul reînnoit cã mã aflu în dialogºi cu convingerea tot mai fermã cã autoruleste un eseist de anvergurã europeanã. Laînceputul anilor ’90 am citit în premierã (înediþia de la Humanitas) cele douã cãrþi inter-zise în timpul regimului comunist: romanulDe douã mii de ani... ºi eseul autobiograficCum am devenit huligan (ºi despre care, înanii care au urmat, am descoperit cã au avuto circulaþie subversivã în mediile literare, cãau stîrnit o anumitã emulaþie ºi cã, profitîndde neºtiinþa cenzorilor, unii scriitori – RaduCosaºu ºi Mircea Iorgulescu se numãrã prin-tre ei – le-au citat); la mijlocul anilor ’90 amfãcut lectura Jurnalului, iar în anii din urmãmi-a fãcut o mare plãcere sã citesc, în Ro-mânia literarã, scrisorile adresate unei tine-re prietene. Cartea însã la care revin mereu,cartea preferatã, este Cum am devenit huligan,pentru cã aici, plecînd de la examenul recep-tãrii incendiare (de fapt, pîrjolitoare) a pro-priului roman, Sebastian ridicã cîteva pro-bleme dintotdeauna (ºi, din nefericire, mereuactuale) ale culturii: moralitatea, consecvenþa,autenticitatea, spiritul critic, relaþia cu celãlalt(ºi, în special, relaþia maestru-discipol), respon-sabilitatea faþã de propriile idei. Admir, deasemenea, la aceastã carte, inteligenþa con-strucþiei, timbrul ºi forþa vocii, care mi se parecã vin din acel amestec unic ºi inimitabil întreraþiune, eleganþã interioarã ºi patosul ideii.

Pentru a mã încumeta sã schiþez un por-tret al lui Mihail Sebastian, mi-ar trebui mã-car cîteva zile în care sã trãiesc cu cãrþile lui,rãgaz pe care nu mi-l pot lua acum. ªtiu,în schimb, o paginã din Cum am devenit hu-ligan în care am vãzut mereu un portret alscriitorului ºi care oferã, cred, totodatã, oexplicaþie pentru rezistenþa ºi fascinaþia pecare scrisul sãu continuã sã le exercite:

Sînt unii oameni destinaþi sã comunice directcu tinerii, prin anumite valori pe care le rea-lizeazã viaþa lor, prin anumite sensuri de gîn-dire sau de sensibilitate pe care le exprimã scri-sul lor. Înþelegerea între generaþii este aproapetotdeauna grea, dacã nu imposibilã, din lipsade generozitate a bãtrînilor ºi din excesul defervoare al tinerilor. Este ceva opac între ei,este o incapacitate reciprocã de a se înþelege,ceea ce constituie uneori un conflict surd,domol ºi suportabil, dar duce uneori spre foar-te grave ºi adînci lupte. Oamenii care pot biruiaceste eterne rezistenþe sînt puþini. A vorbitinerilor, a-i înþelege ºi a te face înþeles de eieste un lucru dificil ºi rar. Trebuie sã fie cine-va purtãtorul unui mesaj personal, purtãtorulunei experienþe capabile sã lumineze nu numaipropria sa viaþã, ci ºi viaþa celorlalþi, trebuiesã trãiascã el însuºi o dramã de idei sau de pa-siuni, pentru ca glasul sãu sã treacã dincolode sine, cãtre ceilalþi. [...] E o funcþie spiri-tualã care nu þine de talent, nici de inteligenþã,nici de geniu, poate, Valéry nu o va împlininiciodatã, Anatole France nici vorbã cã nu.Ea cere o anumitã acuitate intimã, anumitãvehemenþã a vieþii interioare, anumitã încli-nare de a gîndi viu asupra problemelor mora-le ºi a face din ele veritabile drame. Ea ceremai ales altceva: curajul de a lua viaþa în serios,de a o lua în foarte serios.

�

8 • APOSTROF

ta cu drepturi depline în interiorul culturiiromâne – un fragment, îmi place sã cred,celebru, din De douã mii de ani... e grãitor:

Îmi pare mai urgent ºi mai eficient sã reali-zez în viaþa mea individualã armonia valo-rilor evreieºti ºi româneºti din care e fãcutãaceastã viaþã, decît sã cîºtig sau sã pierd nuºtiu ce drepturi civile. Aº vrea sã ºtiu, de pildã,ce lege anti-semitã ar putea anula în fiinþamea faptul irevocabil de a mã fi nãscut lîngãDunãre ºi de a iubi acest pãmînt.

Pentru tipologia identitãþii iudaice, de laintelectualul asimilist la colportorul de cãrþiîn idiº, de la anarhistul marxizant fanaticla militantul sionist. Pentru intuiþia politicãcu care a abordat probleme la fel de acuteîn Orientul Apropiat al zilelor noastre. Tre-cînd la alte segmente ale operei, pentru ele-ganþa (în ceea ce-l priveºte) polemicii ce aurmat romanului De douã mii de ani... Pen-tru demnitatea cu care-ºi îndurã, în Jurnal,suferinþele pricinuite de antisemitismulpublic ºi de cel privat, pentru durerea pier-derii, unul cîte unul, a prietenilor ademeniþide mirajul totalitarismului de dreapta.

2. Nu mi-o explic, mai ales cã era destul delucid ca sã-i sesizeze scãderile, micimile, ca-botinismul, uneori impostura intelectualã(vezi discuþia cu Tudor Vianu, consemnatãîn Jurnal, sau însemnarea din 18 februarie1935, „Combinard, ºmecher, ‘teribil’ […]Cît poate fi de cabotin omul ãsta!“, ori, pe14 mai 1936, cînd, citindu-l pe Spengler,are „surpriza de a gãsi fraze întregi, for-mule, idei, paradoxe din cursul lui Nae. Totcursul lui de anul trecut (politicã internãºi externã, pace, rãzboi, definiþia naþiunii),toate «loviturile» lui (Singapor, Franþa caremoare, Rusia putere asiaticã, Anglia în lichi-dare), totul e în Spengler cu o înmãrmuri-toare asemãnare de termeni“).

Dar aceastã fascinaþie a existat la o gene-raþie întreagã, deci ceva trebuie sã fi fost lamijloc. Dupã cum, la fel, a fost iubire – dela însemnarea lapidarã „A murit Nae Iones-cu“ (vineri, 15 martie 1940) la

Plîns nervos, imposibil de stãpînit, ieri-dimi-neaþã, intrînd în casa lui Nae Ionescu, douãore dupã ce a murit.

Se duce cu el o întreagã perioadã din via-þa mea, acum – acum de abea – definitivînchisã.

Ce soartã stranie a avut omul ãsta ex-traordinar, care moare neîmplinit, nerealizat,învins ºi – dacã nu mi-ar fi greu s-o spun –ratat.

Mi-e atît de drag tocmai pentru cã a avutaºa de puþin noroc. Ce insolent, ce jignitormi se pare succesul altora! ªeicaru e sãnãtos,bogat ºi triumfãtor. Manoilescu va fi minis-tru. Tãtãrescu e prim-ministru. Herescu esteprofesor definitiv ºi preºedinte la S.S.R.Corneliu Moldovanu are premiul naþional deliteraturã ºi dã ºuete la cafenea. Victor Eftimiudã recepþii…

Dar Nae Ionescu moare la 49 de ani, ne-luat în serios, înfrînt. (Sîmbãtã, 16 martie 1940)

3. Locul lui Mihail Sebastian în literaturaromânã este acum în plin proces de re-vendicare. Romanele sale i l-au asigurat înepocã – nu unul de prim rang, e adevãrat.

Teatrul sãu e unul de calitate, dar aceasta sepoate datora ºi lipsei unei veritabile con-curenþe (Camil Petrescu reprezentînd unadin puþinele excepþii). Critica ºi eseisticaar fi trebuit sã-l consacre, dar ele rãmîn încontinuare de redescoperit, dupã ce vor fifost publicate integral. Rãmîn De douã miide ani..., de discutat cu seninãtate, acum, ºiJurnalul, care constituie o revelaþie, un aspus pe masã în ultimul moment ºi în staresã schimbe mersul jocului.

4. Nu mult – a funcþionat ca revelator: oparte din micimile celor mari erau cunoscute(a se vedea reacþiile lui Camil Petrescu la cri-ticã, povestite de Eugen Ionescu în Nu),altele sînt surprinzãtoare, altele de aºteptat.Interesantã e reacþia unui Cristian Bãdiliþã,un bun exemplu de, sã-i spunem, idolatrie.

Mediocritatea autorului se rãsfrânge – în fie-care paginã, în fiecare frazã – ºi asupra celor-lalte personaje. Toate târâie dupã ele aceas-tã aurã spãlãcitã ºi caricaturalã, fãcutã dupãdimensiunea unui suflet meschin ºi com-plexat. Mã gândesc spontan la Jurnalul ºiMemoriile lui Eliade [cu o referinþã la subsol,n.n., asupra cãreia e de revenit]. Aici, toatepersonajele, prin contaminare, poartã stig-matul excepþionalului. Cât de multiple ºi rela-tive sunt ‘unghiurile de vedere’. Geniul luiEliade se reflectã ºi în personajele, fictive saureale, cu care îi sunt populate cãrþile. La felºi în cazul lui Sebastian – lumea personaje-lor sale nu se poate mântui de provincialism,de mediocritate, insist asupra cuvântului.Dacã l-ai lua în serios ºi dacã n-ar rãmânedecât aceastã cronicã despre viaþa intelectualãa lumii interbelice, Nae Ionescu, CamilPetrescu, Eliade, Marieta Sadova nu vor fitrecut niciunul de pragul adolescenþei, al nai-vitãþii, dacã nu chiar al stupizeniei juvenile.Micimile lor sunt tot atâtea proiecþii, en faux,ale micimilor lui Sebastian, niciodatã lãmu-rit definitiv ce cautã între personajele pe carele descrie cu atâta ciudã. ªi cu toate acestea,Jurnalul rãmâne o adevãratã capodoperã pelângã Accidentul, Oraºul cu salcâmi, Steauafãrã nume etc. Din literatura interbelicã, aºreciti oricând cu pasiune doar cãrþile luiAnton Holban. (Cristian Bãdiliþã, Tentaþiamizantropiei, ed. a II-a, Bucureºti: CurteaVeche, 2006, p. 136-137)

5. Nu pot. Nu l-am cunoscut (nici nu aveamcum), iar a face caracterizarea omului pebaza lecturii operei mi se pare un exerciþiuriscant. Interesant ca ficþiune, sã zicem, darcam atît.

�

SANDA CORDOª

AM AVUT ºansa ca, în viaþa mea de citi-toare, sã trãiesc intens, în mai multe rîn-

duri, întîlnirea cu cãrþile lui Mihail Sebastian.Prima datã s-a întîmplat în pragul adoles-cenþei, cînd am descoperit, între coperþileaceluiaºi volum, douã romane la care, în aniicare au urmat, am revenit de vreo douã ori:Accidentul ºi Oraºul cu salcîmi. Deºi carteaaceasta se aflã în continuare în bibliotecamea, într-un raft accesibil, m-am temut s-o deschid mai tîrziu, de teamã sã nu stricceva din farmecul pe care l-a avut asupramea în urmã cu decenii. Cîndva în studenþie,am citit, cu încîntare, volumul de Eseuri.

C E N T E N A R S E B A S T I A N

�

SABINA FATI

1. Ca publicist, Mihail Sebastian a reuºitsã fie deasupra timpurilor sale ºi sã rezistetentaþiilor politice. Sã pãstreze un echili-bru între lumea realã, posibilitãþile imedia-te ºi simpatiile din spaþiul puterii. Fãrã sãignore jocurile politice, dar ºi fãrã sã se ames-tece în ele, Sebastian ia poziþia intelectua-lului detaºat, asumîndu-ºi inconfortul mar-ginalizãrii. În 1937 vorbeºte deja desprenumãrul mic al celor care „rezistãm dubleisomaþii care terorizeazã astãzi lumea ºi cãu-tãm dincolo de «dreapta» ºi de «stînga»“1 ºidespre „primejdiile“ acestei poziþii: „nu nu-mai primejdii de ordin politic care, în defi-nitiv, nu ne intereseazã, ci mai ales primej-dii de ordin ideologic“, fiindcã „a refuza ºisoluþiile de dreapta ºi cele de stînga pare sãparã o poziþie neutrã, timoratã, pasivã, lipsitãde iniþiativã, lipsitã de misiune“. Mã simtaproape de acest Sebastian care ºtie sã rãmînãla mijloc, care se angajeazã în dezbatereapublicã dezinteresat, pãstrîndu-ºi candoareaºi fidelitatea faþã de prietenii cãzuþi în pãcat.Urgenþa alinierii de o parte sau de alta a rã-mas pentru mulþi dintre intelectualii autoh-toni un reflex necondiþionat, dobîndit în is-toria complicatã a ultimului secol, de aceeamodelul Sebastian pare atît de actual. În arti-colele sale, Sebastian încearcã sã explice dece, dincolo de ataºamentul faþã de o ideo-logie sau alta, este destul loc „pentru o acþiu-ne constructivã, organizatã ºi realistã care,plecînd de la principiul superior al prima-tului spiritului, sã nu piardã totuºi din vede-re obiectivele politice ºi sociale“2. Pledîndnu pentru o publicisticã dezangajatã, ci pen-tru una detaºatã de marile jocuri ºi aranja-mente, Sebastian meritã o atenþie specialãîn zilele noastre, în care mercenariatul ºi ali-nierea fãrã rezerve în spatele taberelor poli-tice tind sã-i transforme pe ziariºti ºi pe repre-zentanþii elitei culturale în propagandiºti aiunor cauze ascunse. Dezgustul sãu faþã depolitica autohtonã, faþã de mentalitatea tra-diþionalã, consemnat mereu în Jurnal, arputea fi dezgustul fiecãruia dintre noi: „nuexistã imbecili ºi deºtepþi, buni ºi rãi, oneºtiºi escroci. Existã doar putinþa de a fi tare –nu importã cum, prin bani, prin ºantaj, prinimportanþã, prin orice. Atunci orice alt cri-teriu înceteazã“3.

2. Fascinaþia lui Sebastian faþã de NaeIonescu este doar un episod al primei tine-reþi, în care generozitatea maestrului faþã dediscipolul descoperit într-un oraº de pro-vincie se îmbinã cu atracþia ºi charisma pro-fesorului. Despãrþirea niciodatã definitivãare loc destul de repede, dupã ce apare cu-noscuta prefaþã semnatã de Nae Ionescu laromanul De douã mii de ani... Sebastian puteasã refuze textul antisemit al mentorului sãu,dar fie nu a avut tãria, fie l-a publicat toc-mai pentru a-l putea înfrunta, pentru a pro-voca o rupturã fãrã cuvinte, pentru a se deli-mita în modul cel mai extravagant cu putinþãde cel la ºcoala cãruia se formase. Sebastiana amînat de fapt mereu divorþul de maestru,deºi multe dintre ideile lui Nae Ionescu eraude neacceptat pentru scriitorul cu origineevreiascã. Rãmîne însã de neexplicat sim-patia permanentã care apare în paginileJurnalului faþã de ideologul Gãrzii de Fier.„Vechiul Nae“ care se întrezãreºte în „No-ul Nae“ este „limbut, abil, copilãros, ºi din

cînd în cînd ºmecher“4, iar erorile sale sîntînregistrate adesea de Sebastian, chiar în aniicei mai negri, la categoria „naivitãþi“. Sebas-tian conºtientizeazã inconfortul situaþiei, darpãstreazã, mai degrabã dintr-un fel de bun-simþ combinat cu recunoºtinþã, decît dinfascinaþie, o legãturã afectivã cu maestrul sãu,la fel cum menþine o amiciþie chinuitã cuMircea Eliade, socotit „cel mai bun prieten“.Pãstrarea acestor conexiuni relativ ilogiceîl deranjazã pe Sebastian, deºi, pe de altãparte, nu poate renunþa la ele: „ar trebui maimultã intransigenþã, mai multã rigiditatechiar, în viaþa mea. Sînt prea suplu – ºi spunasta cu o nuanþã de dispreþ pentru tot ceeace este acomodant în mine“5.

3. Nu cred cã a avut timp sã devinã un au-tor mare.

4. Însemnãrile sale sistematice descriu pascu pas transformãrile prin care trec intelec-tualii epocii, de la Mircea Eliade, FelixAderca, Ionel Teodoreanu, Camil Petrescupînã la Ghiþã Ionescu. Procesul de „rino-cerizare“ temporarã a acestora expus deSebastian scoate la ivealã mecanismul princare cãrturari importanþi ai epocii devin complici ai unei ideologii criminale. Jurnalulnu schimbã neapãrat percepþia asupra perioa-dei interbelice, dar oferã un instrument deanalizã în plus pentru înþelegerea derapaje-lor unor cãrturari importanþi.

5. Sebastian din propriul Jurnal este o per-soanã chinuitã, singurã, incapabilã sã-ºitranºeze relaþiile cu prietenii trãdãtori sau cuiubitele mai mult sau mai puþin pasagere.Atent cu întîmplãrile politice ºi evenimen-tele culturale, în publicisticã Sebastian rã-mîne un intelectual cu ºtaif, care ºtie sã-ºipãstreze independenþa, fãrã sã facã niciun felde compromisuri. Din Memoriile lui PetrePandrea, portretul lui Sebastian capãtã însãumbre încã greu de descîlcit, fiind bãnuit nu doar de oportunisme, rezultate din silo-gisme ulterioare, ci ºi de colaboraþionism:„prinþul Alexandru Ghika, fostul director al Siguranþei legionare, pe care l-am întîlnit

la Aiud, mi-a povestit cã s-a minunat el însuºicînd l-a descoperit pe Mihail Sebastian pelistele de informatori plãtiþi“6.

�

Note1. Mihail Sebastian, Notã la un „Manifest per-

sonalist“, in Revista Fundaþiilor Regale, IV,1937, nr. 1, p. 10.

2. Ibidem.3. Mihail Sebastian, Jurnal, 1935-1944, text

îngrijit de Gabriela Omãt, prefaþã de LeonVolovici, Bucureºti: Humanitas, 1996, p. 34.

4. Ibidem, p. 146.5. Ibidem, p. 64.6. Petre Pandrea, Turnul de ivoriu. Memorii, ediþie

îngrijitã de Nadia Marcu Pandrea, Bucureºti:Vremea XXI, 2004, p. 337.

MICHAEL FINKENTHAL

1. E ciudat, dar pe Sebastian l-am simþitapropiat, în diverse momente ale vieþii mele,în mai toate înfãþiºãrile sale: în anii de liceu,m-a fermecat Steaua fãrã nume, mai apoi, înstudenþie, am fost pasionat de romanele sale:De douã mii de ani... l-am citit în mod clan-destin, subiectul fiind tabu la acea vreme, întimp ce Accidentul m-a ajutat sã-i explic uneifete de ce (ºi mai ales cum) s-a stins ro-manul nostru de dragoste. Pe publicistulSebastian l-am întâlnit mult mai târziu ºi m-a impresionat, mai cu seamã þinând contde faptul cã etalonul meu în domeniul genia-litãþii precoce în România anilor douãzecinu era Mircea Eliade, ci Benjamin Fondane(B. Fundoianu). Jurnalul, din motivele bi-ne cunoscute, a venit ºi mai târziu: dupã lectura acestuia însã, l-am simþit pe Sebastianmai apropiat sufleteºte decât poate pe ori-ce alt scriitor al interbelicului românesc.

2. Despre fascinaþia pe care a exercitat-o NaeIonescu asupra întregii generaþii s-a scrismult. Când l-am întrebat recent pe Mihaiªora cu ce „bagaj“ filosofic a plecat la Paris

Anul XVIII, nr. 11 (210), 2007 • 9

C E N T E N A R S E B A S T I A N

• Sebastian cu un coleg, la Brãila, în 1926

�

în 1938, dupã cei patru ani petrecuþi în Bu-cureºti, mi-a rãspuns, „pãi, Nae Ionescuºi…“; dupã un moment de ezitare, a adãu-gat: „ºi Mircea Vulcãnescu“. Privind retro-spectiv lucrurile, îmi pare evident cã un pro-fesor care explica în Bucureºtii anilordouãzeci elevilor sãi natura crizei pe careaceºtia o trãiau în realitatea lor imediatã,ca fiind una a valorilor „pe toate planurilevieþii moderne“, ºi nu a „sistemului“ (fie eleconomic, financiar sau politic), îi tulburaºi în acelaºi timp îi atrãgea ca un magnet.„Trãim cu prea multe abstracþii, cu preamulte nãluci. Am pierdut pãmântul de subpicioare… Este o prãpastie între om ºi cadru.Formele acestea de viaþã pe care le vedeþis-au dezumanizat“, spune profesorul GhiþãBlidaru în acest jurnal imaginar intitulat Dedouã mii de ani... Concluzia discursului sãueste într-adevãr fascinantã, o fata morganape care orice tânãr de douãzeci de ani (atunci ºi poate cã ºi acum!) ar fi dornic são îmbrãþiºeze: „dacã m-aþi întreba ce facemnoi aici… v-aº rãspunde aºa: destituim va-lori… ºi cãutãm o singurã «valoare», unacare trece cu mult peste toate. Ea se cheamãdacã nu mã înºel viaþã“. Dupã cum o dove-deºte prin faux-pas-ul fãcut în legãturã cuprefaþa, i-a fost imposibil lui Sebastian – pre-cum ºi altora, de altfel – sã prevadã, în aniidouãzeci ºi la începutul anilor treizeci, schim-barea la faþã a profesorului.

Aº mai adãuga cã existã – pânã la unmoment dat cel puþin – un punct de con-vergenþã între cei doi în ceea ce privea „pro-blema identitãþii“. Ultimele pagini ale roma-nului menþionat („o carte evreiascã“, dupãdefiniþia autorului) rezumã coordonateleesenþiale ale cadrului în care este definitãidentitatea scriitorului evreu, în contextulmai cuprinzãtor al spiritualitãþii româneºti.În faimoasa sa prefaþã, Nae Ionescu sesizeazãcu acuitatea-i caracteristicã raþionalul argu-mentaþiei lui Sebastian ºi, printr-un strãlu-cit exerciþiu de sofisticã, demonstreazã cãcele douã condiþii existenþiale care definescidentitatea tânãrului autor, aceea de evreu ºicea de dunãrean, nu au deloc aceeaºi greu-tate specificã. „Iatã cum gândesc unii: dacãîn fiecare evreu existã douã momente, cel altradiþiei ºi cel al locului, atunci diagramafiecãrui individ va fi datã de proporþia în ca-re se amestecã cele douã momente consti-tutive.“ Evreul, constatã Nae Ionescu, osci-leazã mereu între condiþia de evreu pur ºicea de asimilat. Dar asimilarea este o iluzie:Dunãrea ºi Brãila fac parte într-adevãr dinfiinþa lui Iosef Hechter, dar numai într-oanumitã mãsurã. „Sunt în elementele con-stitutive ale fiinþei omeneºti momente esen-þiale ºi accidentale; de adânc ºi superficiale...(dar) pe când climatul geografic se poateînchirci pânã la aproape de zero, cel spiri-tual observã o limitã sensibilã deasupra luizero, sub care nu coboarã niciodatã. Ceea ceface ca evreul sã fie evreu, oriunde ar fi el.“Evident, concluzia acestui aparent silogismeste de fapt un... postulat: acela al existenþeiunei identitãþi spirituale evreieºti care se con-servã, precum energia în legile termodina-micii. Nu este aici momentul sã adâncimdiscuþia legatã de felul în care concepe pro-fesorul natura identitãþii spirituale evreieºti(subiect interesant, în sine, dar rezervat unuispaþiu mai amplu); voi remarca doar fap-tul cã în ceea ce priveºte existenþa acesteia,

Sebastian pãrea a fi în acord cu acela careera, la ora la care scria romanul, „directo-rul nostru de conºtiinþã“. Cãci iatã ce scri-sese acesta: „a discuta despre soluþia politicãa problemei ovreieºti este pentru mine cevacu totul deºert. Mã intereseazã o singurãsoluþie, ºi anume cea psihologicã, cea spi-ritualã“. Într-unul din capitolele pamfletu-lui Cum am devenit huligan, publicat în urmascandalului provocat de prefaþã, autorul re-vine la aceeaºi idee ºi insistã: „Presupun cãsionismul sau marxismul, sau orice alt sistem[...] va izbuti sã suprime total persecutareaevreilor [...]; (ºi) presupunând acest noro-cos ºi radical deznodãmânt, mã întreb dacãdrama iudaicã nu rãmâne totuºi intactã...“Nu a cãzut oare în felul acesta MihailSebastian în capcana întinsã de retorica so-fistã a prefeþei lui Nae Ionescu?

O atitudine similarã regãsim ºi în recen-zia lui Sebastian la cartea lui A. L. Zissu,Noi (breviar iudaic), publicatã de acesta în1932 la Editura Adam: „soluþiile, argu-mentele, dezideratele d-lui Zissu [...] suntprofund revelatorii în ordinea sufleteascã“,dar, continuã Sebastian, „D-l Zissu crede afi gãsit insula spiritualã pe care neamul luiIsrael sã poatã poposi calm ºi constructiv.Mã tem cã este, în aceastã credinþã a d-sale,mai multã deznãdejde decât liniºte“. Într-unarticol publicat în colecþia Sebastian sub vremi,Geo ªerban observa cã nu e chiar de mira-re faptul cã în prefaþa sa Nae Ionescu a scrisceea ce a scris: Sebastian însuºi, atunci cândscria, în februarie 1933, cã responsabilita-tea de sânge a spaniolilor „nu cade asupraneamului spaniol, ci asupra neamului iudeu,a cãrui chemare în lumea asta este sã se zbatãºi sã ardã pe diverse ruguri... Când nu aresuficiente motive istorice de a fi nefericit,neamul ãsta îºi nãscoceºte motive spiritua-le“, nu era prea departe de concluzia magis-trului sãu: Iuda se chinuieºte pentru cã este...Iuda.

3. Întrebarea legatã de locul lui Sebastian înliteratura românã este dificilã. Într-un sistemcare ar accepta legitimitatea unor canoane,e dificil de imaginat cum ar fi situat acestautor cu multiple talente ºi cu ºi mai mul-te potenþialitãþi nerealizate. Probabil teatrulsãu îi va asigura un loc sigur într-o nouã isto-rie a literaturii române. Într-o perspectivãpostmodernã, locul lui Sebastian, autorîmbarcat de la bun început pe drumul uneineîncetate reconstrucþii ºi al unei permanenterepoziþionãri a propriei sale imagini/iden-titãþi, într-o lume pe care se amuzã sã odeconstruiascã mereu, este asigurat.

4. Aºa-numitele „surprize“ din Jurnal au datmult de gândit: în primul rând în ceea cepriveºte multe din numele faimoase ale cul-turii româneºti, dar ºi despre atmosfera gene-ralã a perioadei interbelice ºi a anilor de rãz-boi. Jurnalul este un reflector care a iluminatdintr-odatã ºi orbitor o perioadã în inter-pretarea cãreia predominã mai curând obscu-rul ºi difuzul. Sau interpretãri de-a dreptultendenþioase.

5. La aceasta ultimã întrebare nu pot sãrãspund într-un cadru atât de restrâns. O voiface, poate, mai târziu, în altã parte.

�

Columbia, 14 octombrie 2007

10 • APOSTROF

C E N T E N A R S E B A S T I A N

DAN C. MIHÃILESCU

1. De când am nãpârlit ideologic ºi am deve-nit – din biet postmodern – vârtos neoin-terbelic, adicã de pe la 30 de ani, ceea ce m-a fascinat întâi de toate la generaþia ’27 afost jurnalistica. La Eliade, spre pildã, nu amfãcut nici pe departe prizã la opera savan-tului, prozatorului sau dramaturgului, câtam fãcut numaidecât ºi necondiþionat la fer-vorile gazetarului, ale eseistului, în speþã.Este cât se poate de semnificativ cã primamea ieºire mai firoscoasã în public, în ca-litate de cercetãtor la Institutul „G. Cãlines-cu“, a fost la 17 martie 1983, la un coloc-viu dedicat lui Mircea Eliade cu prilejulîmplinirii vârstei de 75 de ani, când am vor-bit tocmai despre articolele lui Mihail Sebas-tian (þin minte cã inventariasem ºi copiasemde mânã vreo zece texte) despre cãrþile ºipersonalitatea celui care ne-a copleºit cu fer-vorile ºi ameþitoarele deschideri din Insulalui Euthanasius, Oceanografie, Fragmenta-rium... Fireºte cã Mihail Sebastian tot prinfrenezia gazetãreascã m-a câºtigat. Am fostcale de douã decenii coleg cu Cornelia ªtefãnescu ºi Dorina Grãsoiu, douã numeesenþiale în „sebastianologie“, aºa încât amdiscutat intens pe marginea ediþiilor de publi-cisticã-Sebastian. Steaua fãrã nume, Femeisau Accidentul erau pentru mine ceva frivol,prea subþire, melodramatic, spumos, oricumfoarte departe de tensiunea ideilor, franco-filia esteticã, autenticitatea tulburãtoare ºisinceritatea crudã a eseisticii lui Sebastian.

2. Sebastian se coace, precum Cioran, Noica,Vulcãnescu, Miºu Polihroniade, G. Raco-veanu, Manoliu, Þuþea, Pandrea, Þincu, Ma-teescu, Vasile Bãncilã, D. C. Amzãr, VasileMarin ºi toþi ceilalþi, la focul gazetãriei luiNae Ionescu, Crainic, Iorga (ºi Mircea Elia-de). Întâlnirea a fost extraordinarã ºi s-apetrecut la mijloc de drum, exact cum seîntâmplase cu jumãtate de veac înainte cuMaiorescu ºi junimismul ori cum avea sãse întâmple, peste altã jumãtate de secol, cuNicolae Manolescu ºi etajul lunedist al gene-raþiei ’80: mentorul îºi cãuta discipolii caresã absoarbã aerul fierbinte al vremii, sã arun-ce erzaþul generaþiei precedente ºi sã legiti-meze noile aºteptãri etice, filosofice, poli-tice ºi culturale în sens larg, în vreme cetinerii mâncãtori de jãratic deambulau fre-netic în cãutarea unei vetre, a unei rânduieli(y compris cãpãtuieli!) în lume, societate,instituþii, pe scurt – a unui ax care sã le deter-mine nu doar cariera, ci destinul. Ca uce-nic mai mult sau mai puþin (ne)ascultãtor,Sebastian rãmâne lipit de icoana Meºteruluipânã la moartea acestuia, într-un fel multmai alambicat ºi mai emoþionant decât chiardiscipolii ultrafideli care au fost Eliade, Vulcãnescu ºi Noica. E de ajuns sã recitimarticolele lui despre „lirismul“ epocii, dinprimii ani ai colaborãrii la Cuvântul, în para-lel cu cele despre „virilitate“ ale lui Eliade ºidespre „angoasã“ ale lui Cioran, ca sã sim-þim pulsaþia daimoniei care umplea extaticfiinþa generaþiei în anii criterionismului.

3. Estetic, rãmâne cu dramaturgia la capi-tolul bunei frivolitãþi a teatrului bulevardierºi cu proza la raftul doi, alãturi de nume so-nore precum Cezar Petrescu, Anton Hol-ban, Ionel Teodoreanu, Aniºoara Odeanu,

�

Anul XVIII, nr. 11 (210), 2007 • 11

C E N T E N A R S E B A S T I A N

da pe toþi aceia ce se aflau în jurul sãu. Eraprofesorul unei generaþii relativ ignoranteîn materie de ºtiinþã ºi filozofie. Absorbitã,în schimb, de jocul de cuvinte, adicã vul-nerabilã prin excelenþã. Ideologia epocii con-þinea multiple accente radicale, dar ele nuerau întotdeauna posibil de desluºit în dis-cursul mentorului. O parte a intelectuali-lor maturi pãreau ºi ei preocupaþi mai multde forme, ºi nu de fond, de talent ºi vorbemeºteºugite, nu ºi de articularea raþionalãa ideilor ori de o realã cunoaºtere a lucru-rilor. Pe un fond în care spiritul critic se es-tompa, Sebastian era în cãutarea prietenii-lor, a dialogului intelectual, a schimbului deidei. κi proiectase o altã condiþie socialã ºiprofesionalã decît aceea a familiei din careprovenea. κi asumase identitatea intelectua-lului român, fãrã a-ºi nega originile cultu-rale ºi religioase. Sinceritatea ºi crezul sãu înideea de emancipare individualã au fãcut caviitorul romancier ºi publicist sã fie deschisîn relaþiile sale cu Nae Ionescu, dar ºi cu foar-te mulþi alþi intelectuali publici ai Românieiinterbelice. Îi stimase pentru ceea ce creau,dar îºi rezervase ºi dreptul de a-i privi lucidºi critic atunci cînd creaþia ori atitudineaunora o presupunea. Afilierea sa multiplã– românã ºi evreiascã – a deranjat, a creat

dificultãþi în receptare, a provocat îndoieliori negãri voluptuoase. Atît în faza studiilor,cît ºi dupã publicarea cãrþii De douã mii deani... cu prefaþa lui Nae Ionescu, Sebastians-a folosit de ºansa controverselor spre a arã-ta ce gîndeºte ºi a-ºi afirma propria filozo-fie de viaþã. Dincolo de problema identitarã– insuficient aprofundatã de Sebastian –,el ºi-a demonstrat sieºi ºi comilitonilor luiNae Ionescu cã despãrþirile sînt fecunde atî-ta timp cît stimuleazã descoperirea propriuluigînd. În Cum am devenit huligan, Sebastianoferã o replicã magistralã profesorului sãu,evidenþiind rolul enorm al culturii indivi-duale în desprinderea de idealurile colecti-viste, indiferent cã acestea trimit la fascismsau la comunism: „«Eu ºi lumea» este o dramã pe care omul în uniformã nu o cu-noaºte“.

3. Mihail Sebastian este unul dintre impor-tanþii scriitori români, a cãrui operã su-gereazã existenþa unei adevãrate europeni-tãþi literare româneºti. Condiþia culturalãambivalentã a creatorului – româneascã ºievreiascã –, tocmai aceea ce i-a deranjat pemulþi dintre criticii generaþiei sale, a alimentatun gen de originalitate în gîndire, în con-strucþiile literare, în mesajele ideatice. Deºiau trecut decenii de cînd au fost scrise, cãrþi-le ºi articolele lui Sebastian rãmîn de actua-litate pentru cultura ºi societatea României.Dacã singularitatea scriitorului a fost unafecundã, nu acelaºi lucru putem spune des-pre societatea care i-a ignorat mesajele. Cusiguranþã, readucerea lui în actualitate esteun semn cã paradigma culturalã româneas-cã este pe cale sã se schimbe. Deci, ºi locullui Mihail Sebastian în literatura românã, îngenere, în cultura românã.

4. Cred cã cititorii români au avut ºansasã descopere o Românie interbelicã mai pu-þin idilicã, un Bucureºti intelectual ceva maipuþin atrãgãtor decît este el descris în ma-nualele ºi cãrþile de istorie, o lume parþialmodernizatã ºi cãreia îi lipseau instrumen-tele intelectuale în materie de orientãri poli-tice ºi democraþie. Mai mult decît alte opereale lui Sebastian, Jurnalul introduce citito-rul într-o lume realã, într-un univers socialcãruia scriitorul îi conferã o mai mare cre-dibilitate prin tonul descrierilor sale ºi prinbunul-simþ al aprecierilor. E recuperat ast-fel mediul cultural românesc, ideile domi-nante, naivitãþile politice, funcþionarea sta-tului, excesele politice în relaþiile interne ºiinternaþionale, discriminãrile, bogãþia ºi sãrã-cia societãþii. Jurnalul a deschis o suitã deîntrebãri, a pus probleme de ordin intelec-tual ºi etic, a sugerat rostul ideilor pluralis-te, atenþia ce se cuvine acordatã socialului ºicivicului într-o lume a cãrei originalitate ieseîn evidenþã prin cultivarea multiculturalitãþiiºi multiconfesionalitãþii. Percepþia interbe-licului românesc va fi mai nuanþatã, maiobiectivã, mai aproape de adevãr prin aceas-tã admirabilã operã postumã a lui Sebastian.Ca istoric, am gãsit cã sînt obligat o datã înplus sã mã aplec asupra României anilor ’30,pentru cã doar astfel voi înþelege mai binelumea în care m-am nãscut, cu bagajul sãude bogãþii ºi frustrãri, cu moºtenirile saleumaniste ºi egoiste.

5. În cîteva cuvinte, aº rezuma astfel per-sonalitatea lui Sebastian: pasionat pentru tot ceea ce are importanþã în ordinea firiiomului; generos cu semenii; dedicat creaþieiºi prieteniei; atras de frumuseþea minþii ºisufletului; meloman nedezminþit; susþinã-tor al ideilor fecunde ce au dat substanþã oriau inspirat realizãrile autentice ale omenirii;un mare caracter.

�

ION POP

1. Mi-a plãcut întotdeauna teatrul lui MihailSebastian, pentru poezia lui, poate uºor de-suetã, pentru omenia lui frumoasã. Dintreromane, cred cã De douã mii de ani... ºi Ac-cidentul sunt cele mai rezistente, fãrã a-l si-tua totuºi chiar pe primul raft al Bibliotecii.Am recitit însã cu mari satisfacþii publicis-tica, un capitol ce rãmâne încã de redesco-perit. E scrisã de un om foarte devreme cul-tivat ºi fin, perfect încadrat în strãlucita luigeneraþie, informat la zi cu ceea ce era sem-nificativ în literatura europeanã, evocatorînzestrat de figuri ºi opere literare româneºti,cu o inteligenþã criticã pãtrunzãtoare ºi undar al expresiei particular (poate fi asemã-nat, prin precocitate, cu Fundoianu din Ima-gini ºi cãrþi din Franþa). Textul lui cel maiataºant mi s-a pãrut a fi, la acest nivel, confe-siunea exemplarã a „omului fãrã uniformã“din Cum am devenit huligan, care spune multdeopotrivã despre calitãþile intelectualuluiºi ale omului profund etic care a fost. În ime-

Ticu Arhip ºi câte altele. Cu gazetãria deidei însã, rãmâne în prim-planul generaþiei,iar cu eseistica stã bine în vecinãtatea lui Zarifopol, Ralea, Ibrãileanu sau Vinea, ilus-trând o linie substanþialã în gândirea au-tohtonã, de sensibilitate, rafinament, raþio-nalism ºi subtilã alchimie stânga-dreapta. Înfine, cazul – unic – al romanului De douãmii de ani... plus Cum am devenit huligan,cu toatã constelaþia sa etno-psiho-politicã,ºi al Jurnalului îl singularizeazã violent, casã zic aºa, la capitolul analizei socio-pato-logice a literaturii ºi mentalului culturalromânesc. Una peste alta, sã recunoaºtemcã stã excelent în posteritate, mult maiconfortabil decât i-a fost dat în viaþã!

4. Privirea dinlãuntru, dinspre sâmburi sprecoaja fructului. Percepþia directã, la cald, aunor fapte ºi a unei atmosfere ºtiute pânãatunci doar pieziº, din cãrþi, ziare ºi alte for-me memorialistice mai reci, mai seci, auto-compãtimitoare sau fals conciliante. De aiciavantajele, dar ºi riscul enorm de a infla-ma simpatetic lectura (presupus cumpãnitã)a istoricului literar ºi de a-l transforma peautor într-un simplu, dar virulent pretextde nucleu ideologic, reducþionism dogma-tic ºi rãzbunare postumã.

5. Arhisensibilitate, estetism, senzualitate,reverie culturalã, teribilã acuitate somato-psihicã, proustianism, vitalitate afirmativãconstant subminatã de impulsurile fondu-lui depresiv ºi suma complexelor generatede necontenitele hãrþuiri prin care, din nefe-ricire, istoria a configurat ceea ce s-a numit„complexul iudaic“. Plus extraordinara „su-perstiþie a sinceritãþii“, cum i-a spus cineva.Pe scurt, un cumul de senzori de-o fineþedistrugãtoare pentru purtãtor, dar ataºantãpentru cititorul de peste vremuri.

�

VICTOR NEUMANN

1. Mihail Sebastian este un scriitor euro-pean, unul dintre intelectualii lucizi ai peri-oadei interbelice ºi, prin asumarea eticii lumiimoderne, un posibil reper al României con-temporane. Mã intereseazã ºi îmi plac multedintre operele sale, dar, ca istoric ºi teoreti-cian al istoriei, mi-au reþinut atenþia mai alespublicistica ºi Jurnalul.

2. Cred cã relaþia dintre Mihail Sebastian ºiNae Ionescu meritã atenþie, studiul ei pu-tînd dezvãlui o sumã de idei ºi atitudini derivate din teoria identitarã a celor doi in-telectuali. Prin ceea ce scrie în Jurnal, Sebas-tian probeazã o atracþie sincerã faþã de NaeIonescu. Fiind în faza formãrii atunci cîndaudiase cursurile lui Nae Ionescu, Sebastianfãcea eforturi remarcabile spre a înþelegelumea în care se miºca. Pe de altã parte, NaeIonescu se aºezase pe un soclu de unde nunumai cã reuºea sã fascineze, dar ºi intimi-

Anchetã realizatã de

�

12 • APOSTROF

C E N T E N A R S E B A S T I A N

Portret de scriitor în depresie severã

În memoria Laurei,moartã de moartea lui Sebastian,

ºi la aceeaºi vîrstã

Sebastian – Eliade

ÎN AUGUST 1927, Sebastian debuteazã înCuvîntul cu un articol, Sentimentalul

Gourmont, în care polemizeazã cu articolulrecent apãrut al lui Eliade, Metode gourmon-tiene (6 aug. 1927). Nici cã exista o moda-litate mai bunã pentru a-i atrage acestuiaatenþia asupra sa. De la acest început pole-mic s-a trecut la o „pace armatã“, iar apoi,prin meritul ºi strãduinþa îndelungatã a luiSebastian, s-a ajuns la un moment dat la prietenie. La una inegalã, în care unul –Sebastian – a fost cel care a iubit ºi-a adusrepetat ofrandele, iar celãlalt – Eliade – s-alãsat iubit ºi, pe mãsura temperamentului ºicaracterului sãu, a iubit ºi el. Dupã buscu-lada iniþialã, reconcilierea ºi împrietenirea s-au întîmplat, se pare, abia prin 1932, dupãîntoarcerea lui Eliade din India. Pînã atunciînsã, Sebastian i-a dat tîrcoale lui Eliade,fãcîndu-i avansuri. Astfel, în 1928, cu oca-zia dezbaterii de presã despre Itinerariul spi-ritual ºi tînãra generaþie, Sebastian intrã înbãtãlie de partea lui Eliade, pe care-l com-plimenteazã ceremonios:

Ni se pãrea cã Itinerariul spiritual (pe care nuîl cunoaºtem în întregime) al domnului ºiprietenului nostru Mircea Eliade, pe lîngãfoarte sigure precizãri de atitudine faþã defenomenul cultural de astãzi...

Mai mult, deºi, cum am mai spus, se distan-þeazã de „misticismul domnului Eliade“, îljustificã printr-o flatantã analogie (JacquesRivière e ºi mistic, ºi limpede la gînd, iarEliade de asemenea).

Peste nici o lunã, relaþiile lor sînt încã pro-tocolare: Sebastian i se adreseazã cu „DragãDomnule Eliade“, dar, în lungile scrisori pecare i le trimite de la Brãila, se oferã a fi cu-

noscut în fibra lui intimã. De pildã, în scri-soarea din 19 august 1928, se destãinuie:

Am nevoie de o anumitã rînduialã exterioarã,de o anumitã ordine cunoscutã deja, de oanumitã familiaritate a lucrurilor ºi pereþilorunei odãi, pentru ca sã mã miºc prin ea cupaºi fireºti, pentru ca sã mã recunosc pe mineînsumi…

etc., etc. Cu alte cuvinte, se autodescrie pen-tru a se face cunoscut, pentru cã, de fapt,doreºte o prietenie în vederea cãreia îl curteazã pe Eliade intens. A urmat plecarealui Eliade (noiembrie 1928) în India ºi a luiSebastian la Paris (decembrie 1929). De laParis, tînãrul critic comenteazã pentru zia-rul Cuvîntul, în mai 1930, debutul editorialal lui Eliade – Isabel ºi apele diavolului – întermeni foarte elogioºi, ºi fãcîndu-i roman-cierului avansuri de împrietenire:

Întîmplarea fãcuse sã ne cunoaºtem în casaCuvîntului, unde împãrþeam, cu rosturi dife-rite, acelaºi foileton. Sunt oameni în faþa cãro-ra te gãseºti închis, limitat ºi fãrã putinþa decomunicaþie, ca în faþa unei case fãrã ferestre.Am trecut pe lîngã Mircea Eliade cu regretulpe care îl încerc ori de cîte ori trebuie sã re-nunþ la cunoaºterea unui om: parcã posibi-litãþile vieþii se reduc atunci. Dar îl regãsescîn Isabel...

Împrietenirea lor, care, dupã cum se vededin citatul de mai sus, îl preocupa pe Sebas-tian ca forþarea intrãrii într-o monadã, tre-buie sã fi început de aici. La sfîrºitul anu-lui 1931 se aflau amîndoi în Bucureºti, iarCuvîntul, apoi ºi „Forumul“ ºi „Criterionul“,cu întîlnirile repetate de organizare, au favo-rizat împrietenirea celor doi scriitori. În tex-tele din epocã (Comarnescu, Arºavir Acte-rian, Ilovici), numele lui Sebastian aparemereu imediat dupã al lui Eliade, semn cãerau vãzuþi ºi percepuþi împreunã, ca prie-teni. Între 1932 ºi 1935, Sebastian scrie înmod repetat despre cãrþile lui Eliade, co-mentînd pe rînd: Solilocvii, în 1932; din

nou Isabel..., în 1932; Maitreyi, în 1933;Lumina ce se stinge, în 1934; de douã oriOcenografie, în 1935; ªantier, în 1935;Huliganii, în 1935, ºi lãudîndu-l pe proli-ficul autor cu o ingeniozitate pe care nu-mai pasiunea þi-o poate da.

Scrisul sãu este pentru mine una din cele maiabsorbitoare [în vol.: „absolvitoare“, eroaretipograficã] pasiuni intelectuale,

recunoaºte cronicarul. Elogiile sînt superla-tive: Eliade este un „remarcabil tempera-ment“, Solilocvii este „una din acele cãrþi întovãrãºia cãrora eºti bucuros sã gîndeºti“,„Isabel poate sã schimbe soarta romanuluila noi, ca gen“, iar autorul este un „miracol“care a scris „o întreagã bibliotecã de manu-scrise“, ºi, dacã ar fi fost francez, ar fi luat„neîndoios premiul Goncourt“; Maitreyi„este un fapt unic“, depãºeºte orice mãsurã,inclusiv „îl depãºeºte pe Mircea Eliade în-suºi“; Lumina ce se stinge este o „adevãratãrevoluþie a genului epic românesc“. Inclusivideea – în vogã în epocã, discutatã zgomo-tos de extrema dreaptã, în surdinã de extre-ma stîngã – a „omului nou“, care apare înOceanografie, este, ca sã spun aºa, inocentinocentatã de Sebastian (sîntem în ianua-rie 1935, în preludiul convertirii lui Eliadela extrema dreaptã): omul nou la Eliade arfi „un om viu, un om spontan, un om li-ber“, ºi despre asta „s-ar putea discuta cucartea lui Mircea Eliade în mînã, zile întregi“.Summa summarum, pentru Sebastian, Eliadeeste un personaj uluitor, care transformã totce atinge în „problemã esenþialã“.

Între timp, ºi Eliade scrie despre Sebas-tian, de douã ori: despre Femei (1933) ºi,spre cinstea lui, într-un moment greu pen-tru Sebastian, în 1934, despre De douã miide ani... Iar dacã ne gîndim cã, de pe urmacomentariului la romanul cu scandal, Eliades-a ales cu o polemicã cu G. Racoveanu, chiarde trei ori. Eliade a apãrat, inteligent ºi pelarg, romanul De douã mii de ani... Ba, maimult, a pus în evidenþã un sofism al celebrei

diatã apropiere se situeazã, desigur, revela-torul Jurnal, poate opera lui cea mai puter-nicã, cea care l-a ºi readus într-o acutã actua-litate.

2. Toate datele enumerate cred cã au con-tribuit la numita „fascinaþie“.

3. Scriitorul nu atinge, desigur, cota celormai „mari“, dar locul pe care-l ocupã e din-tre cele mai onorabile. Ar fi dat, cu sigu-ranþã, dacã trãia, opere ºi mai valoroase. Cutimpul, va câºtiga în consideraþie publicisti-

ca lui, dupã ce Jurnalul a urcat deja pe unraft înalt al literaturii confesive româneºti.

4. Jurnalul a contribuit, cred, mult la con-siderarea cu un grad de luciditate criticã ºide exigenþã eticã mai înalt decât înainteapublicãrii lui, a rãsturnat câteva cliºee ºi au-tomatisme de receptare a unor scriitori aiepocii, nu atât la nivelul calitãþii estetice, câtal dimensiunii umane care stã în spatele ei.Iar vremea noastrã e tot mai sensibilã la aces-te aspecte, nemaiputând face completã ab-stracþie de biografia unui scriitor ºi de angaja-mentele lui extraliterare.

5. Pentru mine, Sebastian rãspunde în multeprivinþe exigenþelor presupuse de definiþiaunui intelectual autentic. Adicã, îl simt cape un om cu o conºtiinþã liberã, refuzândconformisme ºi compromisuri, excese dog-matice de orice fel. Formula „om fãrã uni-formã“ îl caracterizeazã foarte exact. Îmiplac, aºadar, omenia lui, þinuta moralã, strã-duinþa de a nu fi resentimentar, tempera-mentul sãu în fond liric ºi un soi de fragi-litate apãratã totuºi de o voinþã educatã ºiexersatã pentru a nu ceda în faþa diverselorobstacole ºi tentaþii care i-ar fi putut ºtirbisau deforma fiinþa moralã.

�

�

Anul XVIII, nr. 11 (210), 2007 • 13

C E N T E N A R S E B A S T I A N

prefeþe naeionesciene – „o translaþie nejus-tificatã“, asta e formula lui Eliade –, aceladespre damnarea eternã a evreilor (arãtîndcã numai Dumnezeu, iar nu Nae, poate sta-bili cine va fi mîntuit ºi cã graþia divinã poa-te fi acordatã oricui, fie acesta creºtin saunu, dupã cum poate fi retrasã oricui, inclu-siv unui creºtin). Faptul cã Eliade – la fel caalþi colegi de generaþie: Noica, Ion I. Can-tacuzino, Eugen Ionescu – i-a apãrat roma-nul, îndrãznind chiar sã-l critice pe Nae Ionescu (care se autoplaseazã în posturã deDumnezeu), faptul cã Eliade a intrat în po-lemicã pentru el cu G. Racoveanu l-au um-plut pe Sebastian de mulþumire. În avalanºade critici ºi injurii venite din toate direcþii-le, Sebastian s-a simþit protejat de cîþiva dincolegii sãi de generaþie. Iatã ce-i scrie el,în august 1934, lui Eliade:

Ultimele rãspunsuri ale lui Racoveanu mi-aufãcut rãu. Mi-e aproape milã de el. Nu înþe-leg cum poate cineva cãdea pînã aici. Rãspun-sul tãu, dragã Mircea, excelent. Mai mult ºimai bine nu se putea spune. Îmi pare pro-fund rãu cã ai fost tîrît în porcãria asta, oare-cum din cauza mea.

Aºa cã nu e de mirare cã în anul urmãtorSebastian îl pune la punct pe Miron RaduParaschivescu, care, de pe poziþii comuniste,îl acuzase pe Eliade, într-o publicaþie comu-nistã (Cuvîntul liber), de fascism.

Mircea Eliade scrie un studiu despre Autono-mia vieþii spirituale. // Dupã trei zile, cine-va, prin Cuvîntul liber, îl someazã sã rãspundãdacã aceastã „autonomie“ este sau nu fascis-tã. Te întrebi uluit cît de încurcatã trebuie sãfie o minte, pentru ca sã coboare, imediat,de la o problemã spiritualã la o formulã poli-ticã. [...] // Prevãd o zi în care se va inventao botanicã fascistã ºi una radicalã, o chimiereacþionarã ºi una progresistã, o algebrã libe-ralã ºi una conservatoare. Se va stabili sã anu-mite plante sunt burgheze, în timp ce altelesunt marxiste. [...] Omenirea merge cu paºirepezi spre o înþelegere poliþistã a lumii. [...]Inima ºi mintea umanã încape umilit întredinþii acestui cleºte cu gura cãscatã: dreapta-stînga.

Aºa cum în 1933 nu voise sã vadã gli-sajul lui Nae Ionescu ºi al Cuvîntului înspreextrema dreaptã ºi antisemitism, la începu-tul anului 1935 Sebastian nu vrea sã vadãsemnele tot mai pronunþate ale apropieriilui Eliade de extrema dreaptã. În noiembrieînsã, nu mai are încotro ºi noteazã:

bag de seamã mereu mai marcantele alunecãrispre dreapta din partea lui.

A bãgat de seamã – ºi a suferit. Legat deEliade ºi de Nina (cu care acesta se însura-se în ianuarie 1934), n-a vrut sã strice o prie-tenie „pentru atîta lucru“, aºa cã a ales sãtacã:

Dar nu voi lãsa ca asemenea disensiuni sãumbreascã nici mãcar cu o impresie dragos-tea mea pentru el. Voi încerca pe viitor sã evit„controversele politice“ cu el.

Decis – exact ca în dureroasa lui pasiunepentru Leny, exact ca-n nefericita sa dra-goste intelectualã pentru Nae Ionescu – sãsalveze iubirea, Sebastian s-a purtat cu Eliadeca ºi cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Din-tr-o scrisoare din vara anului 1936, rezultã

de altfel ce strînse sînt relaþiile dintre cei doi:Sebastian împrumutã bani de la familiaEliade, Nina, pe toatã durata absenþei soþu-lui ei (plecat în Anglia), „dejuneazã zilnic lanoi“, iar Sebastian comenteazã cu prietenulsãu toate bucureºtenismele, inclusiv eveni-mentele politice (asasinarea lui Stelescu), caºi cum între ei nu ar fi apãrut nicio deose-bire de alegere. Toamna se întîlnesc repetat,iar Sebastian le citeºte Jocul de-a vacanþa. Înfebruarie 1937, comenteazã, deºi contre cœur,Domniºoara Christina, recunoscînd încã odatã fascinaþia pe care creativitatea lui Eliadeo exercitã asupra sa:

E ceva aºa de nãvalnic în opera sa...

În jurnalul sãu însã, exclamaþiile pe seamalui Eliade se înmulþesc. Sebastian suportãtot mai greu „jocul de duplicitate pe careamiciþia noastrã îl impune de cînd cu con-vertirea lor [a prietenilor] gardistã“.

Aºa cum pe Nae l-a numit mereu naivºi copilãros, Sebastian îi pune ºi lui Eliadeacelaºi diagnostic, de copilãrie ºi naivitate.În toamna anului 1937 (cînd Eliade parti-cipa la campania electoralã a Gãrzii) ºi laînceputul anului 1938, Sebastian consem-neazã nu numai totala înregimentare a luiEliade într-o miºcare politicã antisemitã,ci (exact ca-n primii paºi ai iubirii pentruLeny) ºi timpul care s-a scurs fãrã sã-l vadãºi fãrã sã-ºi vorbeascã la telefon:

Aproape douã luni de cînd nu l-am mai vã-zut pe Mircea. Aproape 10 zile de cînd nune-am mai telefonat.

Bilanþul sãu la sfîrºit de an îi spunea cã-l pier-duse; ba, mai mult, cã pierduse (cam) totce avea:

A pierde o situaþie – Cuvîntul; un om faþã decare mã simþeam responsabil – Nae Ionescu;o serie de prieteni – Ghiþã Racoveanu, Haig,Marietta, Lilly, Nina ºi, în sfîrºit, prietenulcel dintîi ºi cel din urmã, Mircea – a pierdetotul, absolut totul...

De fapt, nu pierduse încã totul – aceastãexperienþã radicalã i-a fost rezervatã pentruanii rãzboiului. ªi nici atunci nu a pierdut

chiar totul – de exemplu, cum singur recu-noaºte, el nu a fost deportat... Dar a pier-dut mai mult decît îºi putea permite, aºacã în 1937, la 30 de ani, constata „golul“ pe care viaþa îl fãcuse în jurul lui. Miracolulde normalitate pe care l-a reprezentat lasfîrºitul anilor ’20 ºi începutul anilor ’30 unscriitor român evreu la Cuvîntul, normali-tate subliniatã de Eliade ºi sancþionatã în1934 de o parte a opiniei publice, se spul-berase complet în 1937, instalînd în jurullui Sebastian golul. Golul însemna atît ab-senþa placentei generaþiei, cît mai ales absen-þa celor doi: a lui Nae, care e desemnat clarca supraeu: „un om faþã de care mã simþeamresponsabil – Nae Ionescu“; a lui Eliade, de-semnat ca geamãn: „prietenul cel dintîi ºicel din urmã, Mircea“.

Dezlipirea propriu-zisã de Eliade a fostºi dureroasã, ºi lungã (începutã în toamnalui 1937, desprinderea a tot durat, pînã cîndîntr-un sfîrºit, în vara lui 1942, Sebastianpune punct în interiorul sãu acestei relaþii,diagnosticînd „infamia moralã“ a lui Eliade).Sebastian numãrã zilele de cînd nu l-a vãzutpe prietenul sãu, iar cînd în sfîrºit îl întîl-neºte, îl priveºte „cu mare curiozitate“, recu-noscîndu-i „gesturi pe care le uitasem“, mi-nunîndu-se de „volubilitatea lui nervoasã“etc. Concluzia – una care þine de logica ini-mii, nu a raþiunii:

Mi-e greu sã nu-mi fie drag.

Autoritatea lui Mircea asupra sa este realãºi insidioasã; de pildã, delimitat public defondul obscur ºi „mistic“ al acestuia, Sebas-tian îl respectã în mod ritual în intimitate:

din superstiþie (Mircea mi-a spus o datã cãe bine sã începi a lucra de luni), am scris cîte-va rînduri,

scrie Sebastian în data de luni, 8 august 1938.Ar fi interesant de pus faþã în faþã jur-

nalul lui Sebastian din 1937-1939 cu acelaal lui Eliade din aceeaºi perioadã, jurnal cea existat ºi pe care scriitorul l-a ascuns la unanume Gicu, de unde, probabil, a fost con-fiscat de Siguranþã. Punctul de vedere al luiEliade, dacã s-a pãstrat, ar trebui sã contezeîn evaluarea relaþiei celor doi. Deocamdatã,pe baza mãrturiei lui Sebastian (Memoriilelui Eliade sînt prea sumare ºi evazive), nedãm seama cã el era cu adevãrat îngrijorat,în 1938, cînd a început arestarea gardiºtilor,pentru soarta lui Eliade:

... pentru cã umblau tot felul de zvonuridespre arestarea gardiºtilor – i-am telefonatlui Mircea ºi pe urmã m-am dus sã-l vãd.

Arestarea lui Nae îl agitã ºi-l „dezoleazã“.Aceea a lui Eliade, înregistratã în notele salezilnice cu întîrziere de peste o lunã, îl afec-teazã:

Am vorbit cu Marietta, ca sã aflu veºti de-spre Mircea. (Telefonul lui nu rãspunde.) Ela Miercurea-Ciucului de la 1 august.

Preocupat de soarta celor doi oameni pecare-i iubea ºi pe care ar vrea sã-i ºtie liberi,Sebastian se comportã delicat, respectîn-du-i de pildã lui Eliade inclusiv doliul dupãCorneliu Zelea Codreanu. Fisura interioarã

�

14 • APOSTROF

C E N T E N A R S E B A S T I A N

se produsese însã, dezlipindu-i pe cei doi cape douã continente între care se cascã ocea-nul. În decembrie 1938, întîlnindu-l în-tîmplãtor pe Eliade (întors din lagãr ºi dinspital) la Fundaþie, Sebastian este efectiv sur-prins de semnele afectuoase ale lui Mircea:

spre surpriza mea, Mircea se ridicã în picioa-re ºi mã îmbrãþiºeazã. // Gest reflex? Amintirivechi mai puternice decît faptele recente?

Cu noduri, prietenia lor continuã – dar e totmai greu sã o numeºti prietenie – ºi în 1939:se întîlnesc din cînd în cînd sau Sebastianaflã de la prieteni comuni despre reacþiilepolitice viscerale ale lui Eliade. Fiecare mo-ment politic tensionat, ce poate atrage ares-tarea legionarilor, e cumpãnit de Sebastiancu atenþie, cãci se teme pentru Nae ºi Mircea.Asasinarea primului-ministru ArmandCãlinescu (septembrie 1939) îl angoaseazã:

Ce s-o fi întîmplat cu Nae? Rosetti a între-bat ºi i s-a spus cã „e dispãrut de douã zile“.„Dispãrut“ ce înseamnã? Fugit? Dus în altãparte ºi þinut sub pazã? Împuºcat? Am tele-fonat la Mircea, îngrijorat ºi de soarta lui. Mi-a rãspuns chiar el la telefon ºi i-am vor-bit despre corectura unui articol al lui pen-tru Revistã. Dar ce voiam sã aflu, aflasem:trãieºte.

ªi – dacã avem în Jurnalul lui Sebastiandovada clarã a unui evreu îngrijorat pen-tru soarta a doi legionari (chiar dacã legio-nari fãrã acte în regulã, cum au fost Nae ºiEliade), trebuie sã observãm cã în Jurnalulportughez nu gãsim reciproca. Eliade, petoatã durata 1941-1944, ca om aflat la adã-post, nu e nicidecum îngrijorat pentru soar-ta prietenului sãu evreu, asta în condiþiilelegislaþiei româneºti antisemite ºi ale depor-tãrilor fãcute de România... Sebastian apareîn jurnalul eliadesc în 20 iunie 1941, ca refe-rinþã strict literarã, apoi în 29 mai 1945,cînd Eliade îi consemneazã moartea. De-alungul rãzboiului însã, soarta „de cîine“ alui Sebastian nu l-a preocupat – conformprobelor existente pînã acuma – în niciunfel. Cînd Eliade a venit, în vara anului 1942,la Bucureºti, nu l-a cãutat pe Sebastian. Explicaþiile sale – din Memorii, din diferitescrisori sau interviuri – sînt ambigue: su-gereazã cã s-a ferit sã-l caute pentru cã erael însuºi urmãrit (de Siguranþã? de Gestapo?nu precizeazã). Iatã versiunea din Memorii,care de fapt nu explicã nimic:

mi-am dat seama cã sînt urmãrit. [...] Trebuia[...] sã fiu „cît se poate de prudent“. De aceeaam întîlnit foarte puþini dintre vechii mei prie-teni: Mircea Vulcãnescu, Constantin Noica,Dan Botta ºi alþi cîþiva. L-am întîlnit doaro singurã datã pe profesorul Alexandru Ro-setti. Am evitat sã-l vãd pe Mihail Sebastian,ºi faptul acesta, care m-a îndurerat, iar peSebastian l-a mîhnit profund, va avea graveconsecinþe mulþi ani în urmã.

O altã explicaþie se aflã în coresponden-þa savantului cu Scholem:

Nu-mi voi ierta niciodatã prudenþa exage-ratã, dictatã de frica de atotputernica poliþiesecretã. Era ultima datã cînd mai puteam dis-cuta cu prietenii, de atunci aproape toþi morþi:ultima oarã cînd puteam sã vorbesc cu Sebastian ºi sã-i explic „poziþia mea“. Spe-

ram însã cã, o datã rãzboiul terminat, ne vomrelua relaþiile.

E o explicaþie ciudatã, cãci ce rãu – maimare decît celorlalþi prieteni, aceºtia, le-gionari sau pur ºi simplu cu convingeri dedreapta, cu care s-a vãzut – i-ar fi putut pro-voca lui Sebastian? În interviuri se declarãsuspect în ochii Gestapoului, ºi deci griju-liu cu Sebastian, nu l-a cãutat ca sã nu-l „com-promitã“.

Indiferent care a fost cauza realã, niciNina, mai multã vreme prezentã în Bucu-reºti, nici Mircea nu l-au cãutat pe Sebastian.Acesta – regresat, în anii rãzboiului, din scrii-tor român în evreu, se simþea mizerabil; cîndîl cãuta cîte un prieten, se ferea sã iasã cuel pe stradã, pentru ca el, evreul Sebastian,sã nu-l compromitã pe acesta. În 1942, felulcum a fost uitat de Nina ºi de Mircea l-a dusla o însemnare de bilanþ:

Nina e de 2-3 sãptãmîni la Bucureºti. Evident,nu m-a cãutat ºi n-am vãzut-o. Nici nu ºtiuce i-aº putea spune. Se pare cã Mircea va finumit la Roma. [...] Mi se spune (Rosetti)cã ar avea 400.000 lunar. Poate e exagerat.Dar nici 200 n-ar fi rãi. Sã recunosc cã amavut un moment de revoltã, de scîrbã ºi detristeþe cînd am aflat toate astea. În timp ceel duce o existenþã de magnat, în regiuni para-disiace, de viaþã, de pace, de lux, de con-fort, de visare – în timp ce el trãieºte din plin„ordinea nouã“ – eu trag aici dupã mine oexistenþã mizerabilã de prizonier. // Iar dupãrãzboi – presupunînd cã voi scãpa ºi cã nevom întîlni – anilor lui de înflorire eu nu levoi putea opune decît triºtii mei ani de umi-linþã ºi ratare. // Ratarea nu se scuzã nicio-datã, cu nimic. Izbînzile – chiar cînd sînt ro-dul infamiei morale – tot izbînzi rãmîn.

Felul cum e construit tot pasajul, prinopoziþia Sebastian – Eliade, cu finalul: „chiarcînd sînt rodul infamiei morale“, aratã clar cãdiagnosticul final, de „infamie moralã“, estepentru Eliade.

Comparînd cele douã jurnale – într-ocomparaþie ºchioapã, cãci al lui Sebastianacoperã ºi anii terorii antilegionare, ºi aniiterorii antisemite (1938-1944), în timp ceJurnalul portughez acoperã doar o parte dinperioada antisemitismului românesc de statºi o parte din antilegionarism –, ajungem lafirea celor douã personaje: Sebastian, o na-turã pasionalã ºi moralã, implicat în dramaprietenului sãu legionar, pe care-l vegheazã,delicat ºi grijuliu, de la distanþã; Eliade,naturã egotistã, rece, care reuºeºte, în anii1941-1944, sã punã complet între parante-ze existenþa ameninþatã a prietenului sãu evreu. Între cei doi a existat, aºa cum ammai spus, o iubire: una inegalã, în care unula iubit, celãlalt mai ales s-a lãsat iubit. Nu eo judecatã moralã – dragostea, chiar în formaprieteniei între doi bãrbaþi tineri, amîndoiheterosexuali de altfel, scapã, prin iraþiona-lele ei, cîntãririi morale; ci e o judecatã de exis-tenþã, o descriere a stãrii de fapt. Unul dãdea,al doilea mai ales primea. Aºa cã nu e delocde mirare cã, atunci cînd Eliade a aflat demoartea fostului sãu prieten, l-a plîns, darmai puþin pentru viaþa lui neîmplinitã ºi maimult pentru ceea ce Sebastian, prin moar-te, nu mai putea sã-i dea lui, lui Eliade:

Aflu [...] cã Mihail Sebastian a murit ieri. [...]Am cîºtigat enorm din prietenia lui. Contam

pe aceastã prietenie, ca sã mã reîntorc la viaþaºi cultura româneascã.

În continuare, Eliade îl pomeneºte peSebastian în Jurnalul sãu parizian, îi citeºtetextele postume ºi, dupã cum am arãtat înaltã parte, îl proiecteazã în figura lui CiruPartenie din Noaptea de Sînziene. Ca un felde ironie involuntarã, ediþia primã a Iphige-niei, piesã despre care Sebastian a avut pã-reri îndoite ºi suspiciuni de legionarism, i-afost dedicatã de Eliade lui Sebastian ºi luiHaig Acterian. Remuºcare tîrzie, ºi-n acestgest, ca ºi-n conceperea personajului Parteniemãcar în parte dupã chipul lui Mihail? Totce se poate.

Depresia severã de care a suferit Sebastianîncepînd cu 1937, foarte grav în anii rãz-boiului, s-a datorat, cred, într-o bunã partefelului în care a fost trãdat de „prietenulcel dintîi ºi cel din urmã, Mircea“.

Anii depresiei

SEBASTIAN A stat la începutul carierei saleîn „casa Cuvîntului“, iar faptul cã a fost

acceptat ca evreu în acest loc anume, de cãtreun om pe care îl mitiza, ºi a fost îndemnatsã scrie ce voia el i-a dat aripi. Portretul pecare i-l putem compune din însemnãrile cole-gilor lui de generaþie, la sfîrºitul anilor 1920ºi începutul anilor 1930, ni-l aratã pe cît deinformat, pe atîta de orgolios, de înþepat.Cu o siguranþã de sine bazatã pe informaþieºi pe scrisul de bunã calitate, Sebastian devi-ne ofensiv pînã la necuviinþã. Ideologia „pari-cidã“ a generaþiei sale i-a venit, în primaperioadã (1927-1934), ca o mãnuºã. Faptulcã þinea de gruparea de la Cuvîntul ºi de elitageneraþiei ’27 l-a fãcut sã se simtã cu spa-tele apãrat ºi sã aibã o superbã, juvenilã sigu-ranþã de sine. Drept urmare, el s-a ºi lan-sat într-o serie de judecãþi critice severe ºiadesea nedrepte asupra unor personalitãþiimportante ale vieþii culturale, într-un numãrmare de polemici – politicoase ca formã,impertinente ca fond. Locul unde era pla-sat – Cuvîntul ºi elita generaþiei ’27 (adicãasociaþia „Criterion“) – i-a atras prin el însuºiostilitatea unor intelectuali, inclusiv a uneipãrþi a generaþiei sale (aripa avangardistã,marxizantã). De pe urma amplasãrii ºi depe urma polemicilor proprii – multe parti-zane, el preluînd (probabil fãrã sã-ºi deaseama) adversitãþile lui Nae Ionescu –,Sebastian ºi-a creat duºmani, dar ºi-a ºi cîº-tigat un anume respect, de critic importantºi de polemist redutabil. Sincer în judecãþilesale, Sebastian a utilizat însã premise fabri-cate de-a gata de locul unde se afla ºi de per-sonajul strãlucitor, dar malefic care a fost„directorul“ sãu „de conºtiinþã“. Adversi-tatea la adresa lui Lovinescu, Ralea, Ibrãi-leanu º.a. se datoreazã, în cea mai mare parte,partizanatului faþã de Cuvîntul.

În cadrul generaþiei ’27, Sebastian sub-scrie la anumite puncte programatice, cumar fi adversitatea faþã de bãtrîni, anticarte-zianismul ºi noua sensibilitate esteticã (pecare el o crede una moral-esteticã), dar sedelimiteazã ferm de dimensiunea misticã ageneraþiei ºi, apoi, pe mãsura ascensiuniiideologiilor colectivist-extremiste, ºi de di-mensiunea colectivistã. Sebastian este unburghez, un individualist, un „om în sa-

�

cou“, într-o lume care începea sã umble „încãmaºã“ ºi „în uniformã“.

Marile lui iubiri sînt Nae Ionescu (carea jucat pentru el rolul de supraeu), MirceaEliade (care a fost pentru el obiect de fer-voare, „prietenul cel dintîi ºi cel din urmã“)ºi Leny Caler (care a fost obsesia lui eroticã).Nae ºi Eliade l-au trãdat – iar cu Leny, carea început ºi a sfîrºit prin a i se oferi, cu Lenynu prea a ºtiut ce sã facã.

Avînd pretenþia luciditãþii, Sebastian asistã, necrezîndu-ºi ochilor, la metamorfo-za politicã a lui Nae Ionescu ºi a lui Eliade;ºi, pentru cã-i iubea, justificã glisajul lor înmiºcarea politicã legionarã, considerîndu-ipe amîndoi doar naivi ºi copilãroºi. Felulcum îºi amortizeazã judecata criticã asupraacestor doi oameni, pe care îi iubea, aratãcît de naiv ºi de copilãros, cît de dispus laautoiluzionare este, în dragoste, el însuºi.

Iubirile intelectuale ale lui Sebastian, adicã Nae Ionescu ºi Mircea Eliade, au avutîn epoca lor de dezamãgire ºi destrãmare

exact aceeaºi structurã ca iubirea eroticã pen-tru Leny: pe de o parte, aºteptare chinuitã,în care Sebastian numãrã zilele de cînd nu avãzut persoana iubitã, îºi propune sã n-ocaute, dar o cautã, îºi propune sã o rupãcu ea, dar nu se þine de promisiune; pe dealtã parte, dupã ce enumãrã trãdãrile per-soanei îndrãgite (fie Nae, fie Eliade, fie Leny), îi cautã scuze ºi temporizeazã în lua-rea unei decizii radicale – ruptura. Sebastiannu a rupt niciuna din cele trei iubiri ale sale,ci a agonizat în fiecare din ele. A agonizatcu fiecare din ele în el, pînã cînd expierea s-a produs de la sine. Cu spiritul sãu autoa-

nalitic (de Swann, cum singur observã înJurnal), el este capabil sã se autoanalizeze(mãcar pînã la un punct!), dar este incapa-bil sã rupã, chiar ºi cînd raþiunea intelectualãºi raþiunea moralã îi cer asta.

Sebastian a avut elan ºi tupeu cam pînãprin 1933-1934. Odatã cu spargerea gene-raþiei ºi intrarea unora în cãmaºã verde, aaltora în cãmaºã roºie, în timp ce unii aurãmas pe poziþii de centru politic ºi nu s-au înregimentat activ nicãieri (Sebastianînsuºi e printre ei); odatã scandalul roma-nului De douã mii de ani..., scandal care nul-a demolat pe Sebastian – cãci mulþi dincolegii sãi de generaþie (Ion I. Cantacuzino,Eugen Ionescu, Noica, Eliade ºi alþii) ºi dintre necolegii lui, dar critici cu prestigiu(Pompiliu Constantinescu), l-au apãrat –,dar care l-a arãtat ca vulnerabil; odatã cuînverzirea lui Eliade (toamna 1935) ºi a ce-lorlalþi prieteni din cercul restrîns al eliteicriterioniste; odatã cu aceste evenimente,Sebastian învaþã singurãtatea. Între înce-

putul anului 1934 ºi sfîrºitul anului 1937,datoritã acestor evenimente tectonice (poli-tizarea ºi spargerea în trei fracþiuni a gene-raþiei; scandalul cu De douã mii de ani..., carel-a ºi întãrit, l-a ºi fragilizat; înrolarea prie-tenilor sãi apropiaþi în extrema dreaptã),în decurs de 3-4 ani, situaþia lui Sebastianse schimbã radical, iar el poate sã-ºi facã (în decembrie 1937), la vîrsta de 30 de ani,bilanþul pierderilor.

Ce-a urmat însã a fost cu mult mai rãu.Introducerea legislaþiei antisemite în

România (1938), pierderea locului de mun-cã la Fundaþii, ameninþarea directã la care

a fost, ca evreu, supus, rãzboiul, deportãri-le evreilor (inclusiv deportarea fratelui sãu)sînt o parte, numai o parte din ce-a avutde îndurat.

Pe mãsurã ce antisemitismul cîºtigã te-ren, Sebastian este tot mai însingurat, înjurul lui generaþia face un gol – iar relaþiilelui se restructureazã; în loc sã se vadã cuNina ºi Mircea Eliade, cu Marietta Sadovaºi Haig Acterian, cu Vulcãnescu etc., se vedecu Eugen Ionescu, cu Comarnescu, apoi cuRosetti, Ralea, Vianu, cu Lena Constante,cu Viºoianu ºi alþii. Jurnalul sãu înregistrea-zã, de pildã, cam în aceleaºi zile, o întreve-dere cu Eliade, o alta cu fosta þintã a batjo-curii sale, cu Ralea.

Structural un civil, un burghez, Sebastianare ca vis – sfîºietor – normalitatea burghe-zã sau chiar mic-burghezã. El viseazã

puþinã liniºte, o femeie, cãrþi ºi o casã curatã.

Sau exclamã:

Frig, vînt, toamnã. O casã caldã, intimã, încare sã citesc ºi sã scriu lîngã o femeie iubitã– vis irealizabil dupã care am tînjit, ºi mai alesîn asemenea zi.

E un vis care-l plaseazã în familia opio-manilor lui De Quincey, la fel cum eroti-ca lui îl plaseazã în familia lui Kierkegaard,Nietzsche, Kafka, Pavese; în consecinþã, unvis irealizabil, pentru cã datoritã acelui acci-dent de la ºaptesprezece ani ºi jumãtate, alecãrui urmãri se vãd în toate relaþiile lui ero-tice înregistrate de Jurnal, Sebastian se simþeaincapabil sã ºi-l realizeze.

Forþa iniþialã a lui Sebastian provine dinscris – a scris de la început foarte bine, fiindnu doar talentat, ci ºi informat –, iar aplom-bul lui, din apartenenþa la un grup în carese simþea apreciat, încurajat, apãrat, respec-tat, chiar temut.

În momentul în care grupul de aparte-nenþã – fortãreaþa ºi placenta lui publicã – aînceput nu doar sã se destrame, ci a începutsã-l hãituiascã, sã-l alunge, sã-l „omoare“ ºisã-l livreze pentru a fi omorît; adicã, în mo-mentul în care Nae scrie celebra sa prefaþã,iar Sebastian îºi pierde, în 1935-1937, prie-tenii criterioniºti, care devin antisemiþi, Sebastian se prãbuºeºte.

ªi anume, el cade în depresie.Cînd, dupã ce l-a pierdut pe Nae, Sebas-

tian îl pierde ºi pe Eliade, el are douã reac-þii psihosomatice evidente, pe care Jurnalulsãu le consemneazã clar: se simte tot maiobosit ºi viseazã tot mai mult.

Pentru cineva care urmãreºte laitmotivulextenuãrii, este evident cã acesta se insta-leazã în Jurnal în primãvara anului 1938.Iniþial, astenia lui pare a avea o cauzã ime-diatã: Sebastian pierde nopþile, bea prin crîº-me, ºi deci e obosit. Dar bãutul însuºi esteun simptom al panicii lui umane, de fiinþãtremurînd în întunericul gol care se insta-leazã. Iniþial, oboseala lui cedeazã la o curãde naturã, cãci Sebastian, precum Anteu, sereface dacã atinge muntele, marea, cîmpul,iarba. Apoi însã, oboseala lui se instaleazãdefinitiv, însoþindu-l pe Sebastian ca umbra,pînã la moarte.

„Nu ºtiu ce am. Sunt mereu obosit. Sunt obo-sit“; „obosit [...] destrãmat“; „nu este obo-

Anul XVIII, nr. 11 (210), 2007 • 15

C E N T E N A R S E B A S T I A N

�

Am audiat cursurile lui Sebastian

ÎN IUNIE 1944 am încheiat primul meu an de studii universitare în Bucureºti,la Colegiul „Onescu“ pentru studenþii evrei. La Secþia de ºtiinþe umanistice am

avut privilegiul sã audiez, printre altele, cursurile de latinã ale ProfesoruluiAlexandru Graur ºi de literaturã englezã ale Conf. Mihail Sebastian.

Nu ºtiam atunci cã ajunsese sã stãpâneascã limba englezã ca autodidact, fãrãniciun sprijin didactic. Pe noi ne-a introdus în tainele lui Shakespeare ºi aleepocii sale, de la biografie la creaþia literarã, la universalitatea personajelor, lainfluenþa shakespearianã asupra dramaturgiei din secolele urmãtoare, la comen-tarii º.a. Ora se termina fãrã sã avem conºtiinþa timpului scurs. Ni se deschi-deau asemenea orizonturi, încât absorbeam cunoºtinþele noi fãrã efort. Ele nu s-au ºters din memorie pânã astãzi. Câþi elevi sau studenþi de-ai lui Sebastianor mai fi trãind acum, dupã 60 de ani?

Mã pregãteam sã mã înscriu în anul II, continuând, fireºte, orele de literatu-rã, dar dupã 23 august porþile ºcolilor ºi universitãþilor de stat s-au redeschis pentru evrei. Dupã patru ani de numerus nullus.

Am optat atunci pentru urmãrirea activitãþii lui Mihail Sebastian, oriundear fi predat sau conferenþiat. Nu mã aºteptam la o nouã surprizã, dureroasã deastã datã. Fatalul camion i-a pus capãt zilelor la 29 mai 1945. Era ziua mea denaºtere. Sumbru cadou pentru vârsta de 20 ani.

Am început lecturile din opera scriitorului, am asistat la spectacolele sale deteatru, dar nu mi-am închipuit nicio clipã, n-aº fi putut visa cã am sã am vreo-datã prilejul sã absorb, cu mintea ºi inima, atâta bucurie ºi împlinire legate depersoana ºi personalitatea lui Mihail Sebastian, în altã þarã ºi dupã atât amar devreme, ca la aceastã Conferinþã Internaþionalã gãzduitã de Universitatea Ebraicãdin Ierusalim.

�

Conf. univ. CAROLA TRATTNER, nãscutã KLEKNER

sealã fizicã, ci degradare moralã“; „lene descu-rajantã, inutilitate“; „Sunt obosit, obosit, obo-sit“; „profunda mea obosealã [...] poate e odeficienþã de viaþã“; „Mã simt astãzi pe jumã-tate mort: indiferent, insensibil, fãrã dureri,fãrã speranþe, fãrã aºteptãri“; „Niciodatãn-am fost mai bãtrîn, mai tern, mai fãrã elan,mai fãrã tinereþe“; „Coarde sparte, gesturiinutile, cuvinte ºterse“; „Sunt bãtrîn, trist,veºtejit, apatic, pierdut“.

Aº putea extrage mult mai multe ase-menea frînturi dezarmante, despre o epui-zare organicã ºi psihicã pe care el însuºi nureuºeºte sã ºi-o explice ºi din care efectiv nuse poate smulge. Singur observã undeva cãalþi oameni, alþi evrei pe care îi cunoaºte,deºi supuºi aceloraºi restricþii ca el, funcþio-neazã, fac faþã, în timp ce el pur ºi simplunu mai poate.

În paralel, Sebastian viseazã. Pe mãsurãce-ºi pierde reperele din real, le mutã în in-conºtient, pe mãsurã ce prietenii îi întorcspatele, iar el încearcã sã se dezbare de nãra-vul de-a le mai perturba ºedinþele de cuib,ei îi ocupã inconºtientul, adicã somnul ºivisele. Vise care nu o singurã datã sînt coº-maruri. ªi cu cît viaþa sa socialã e mai re-dusã, cu atîta activitatea sa oniricã este maivie. Singur recunoaºte cã visele sale sînt bi-zare. El îi viseazã pe Nae, pe Nina, Eliade,pînã ºi pe Zelea Codreanu.

Dupã aceste douã simptome majore –oboseala ºi activitatea oniricã intensã – sepoate induce cã, în 1938, Sebastian intrãîntr-o depresie care îl duce, treptat, tot maiafund, pînã la certitudinea iremediabilului:

Nu e nicãieri nimeni care sã poatã face cevapentru mine, nu e nicãieri nimic care sã-mipoatã veni în ajutor.

Dupã ce ºi-a pierdut garsoniera ºi s-a mutat cu pãrinþii, unica sa bucurie era sãrupã foaia din calendar, cu satisfacþia cã „amai trecut o zi“. Trecuse, într-adevãr, rãz-boiul mai avea mult pînã sã se apropie desfîrºit, iar Sebastian însuºi mai avea foartepuþin (patru ani ºi douãzeci ºi trei de zile)pînã la propria sa moarte.

Deºi relaþiile sale sociale nu înceteazã –cum am mai spus, el se vede cu Rosetti, Ra-lea, Viºoianu, Vianu, Comarnescu, EugenIonescu, cu schimbãciosul Camil Petrescu,Lena Constante etc. –, în absenþa vechiu-lui sãu grup de apartenenþã, de care se simtetrãdat ºi linºat, Sebastian trãieºte cu senti-mentul solitudinii monadice:

Trãim fiecare cu singurãtatea noastrã, ca înniºte celule de sticlã. Putem schimba salu-turi, zîmbete – asta e tot.

Din superbia lui, din impertinenþa lui dela douãzeci de ani, nu a mai rãmas în picioa-re nimic. În timpul rãzboiului, Sebastian,ofensat ºi umilit pînã la mãduvã, abia maiare curajul sã iasã pe stradã. Existã, în acestjurnal, o paginã uluitoare: nota din 19 octombrie 1941, cînd marele meloman seduce la concert, la Ateneu, unde Giesekingcîntã Schumann, Bach ºi Beethoven. Sebas-tian întîi a ezitat sã meargã ºi s-a acuzat de„frivolitate“ moralã cã vrea muzicã, cîntatãde un neamþ, în condiþiile în care evreii sîntîn lagãr. Dupã deliberãri chinuitoare, ºi-aluat bilet, apoi au început remuºcãrile ºi noi

dileme: sã meargã? sã nu meargã? S-a dus –ºi s-a simþit mizerabil, cãci exclus, stingher,timorat:

Senzaþie stranie de a intra în sala Atheneului,unde nu mai cãlcasem de atîta vreme! Nu-miputeam învinge timiditatea, ruºinea, frica. Aºfi vrut sã nu mã vadã nimeni, sã nu vãd penimeni. Mi se pãrea cã sînt un fel de fantomãrevenitã pentru o clipã la luminã. Ce freamãtde rochii, de mîini albe, de blãnuri, de unifor-me. Nenumãrate fete tinere frumoase. Cîtevafemei admirabile. Bãrbaþi aproape toþi bineîmbrãcaþi, calmi, respirînd siguranþã de sine,confort. Pe strapontina mea mã simþeam mi-zerabil, disgraþiat, urît, bãtrîn, trist, jerpelit.Rãzboiul trece numai prin mine? Numai euîl trãiesc? [...] Jumãtate din bucuria concer-tului mi-a fost luatã de obsesiile cu care ve-nisem acolo, fãrã sã pot scãpa de ele nici o secundã.

În toatã aglomerarea asta de necazuri ºinenorociri, în care Sebastian s-a simþit atîtde singur – deºi cu siguranþã a fost ajutat,mãcar de Rosetti, dacã nu ºi de alþii – ºi încare se agãþa uneori de gîndul unei reglãride conturi cu foºtii lui prieteni, apare la unmoment dat un personaj straniu, ce aduceo notã suprarealistã ºi binefãcãtoare în viaþasa: e vorba de prinþul Antoine Bibescu, cucare s-a cunoscut în 1932.

Dupã ce Sebastian e invitat la Corcova(prima datã în mai 1939), dupã ce Sebastianse întreabã, mefient, „ce vrea Antoine Bibes-cu de la mine?“, nu cumva sã-l lanseze cadramaturg pe scenele bucureºtene?, prin-þul se instaleazã în viaþa lui Sebastian înnoiembrie 1941. Mai exact, Sebastian se in-staleazã în viaþa ºi în reºedinþa de la Corcovaa acestui neverosimil personaj. ªi, dacã pînãacum Sebastian, pradã gravei sale depresii,fugea de lume ºi se închidea în propria luisuferinþã, Bibescu îl scoate pur ºi simplu dinbîrlog ºi-l plimbã, dintr-o excentricitatedeplinã, prin Bucureºtiul monden. De neui-tat este seara de 26 septembrie 1942, cîndAntoine îl duce la douã teatre deodatã:

„A face apariþia“ e cuvîntul indicat. Cred cãam avut ºi într-o parte ºi într-alta o intrare demare succes. N-a fost desigur om în salã caresã nu întoarcã ochii spre noi,

deoarece prinþul, în haine albe de doc ºi încomozi papuci de casã, se proþãpeºte lîngã

scenã ºi vorbeºte tare..., apoi pãrãseºte salaºi se instaleazã – „ foarte confortabil“ –, cuSebastian cu tot, „pe piatra grilajului“ dela Ateneu.

Dacã în octombrie 1941, la rîvnitul con-cert Gieseking, Sebastian nu ºi-a putut „în-vinge timiditatea, ruºinea, frica“, la intrareaîn salã, acum, sub aripa acestui prinþ excen-tric, nu numai cã se simte în siguranþã, darse ºi amuzã copios. Deºi problemele lui deexistenþã rãmîn:

Dar ce sã fac eu cu lumea asta de lux? Eu,care mîine trebuie sã plãtesc chiria? Eu, carenu ºtiu unde sã gãsesc cei 100 000 lei caremi-ar asigura din nou coºniþa casei pe un tri-mestru?,

din punct de vedere psihic, Sebastian a fost salvat. Prin incursiunile în lumea de luxa acestui aristocrat cultivat ºi excentric, Sebastian a primit o porþie de demnitate, derespect, de care avea nevoie pentru a puteasupravieþui; în plus, a primit ºi un anumeconfort fizic, cãci a stat îndelung la Corco-va, unde s-a refãcut fizic, ca un om grav afec-tat ce era. În mai 1943 stã la Corcova no-uã zile, în august-septembrie, treizeci ºi ºapte de zile, de fiecare datã prinzînd pu-teri. Cînd Bibeºtii sînt în Bucureºti, el deju-neazã sau cineazã cu ei la Mogoºoaia ori laAthenée Palace, avînd ocazia sã constate cãevreitatea sa este protejatã ºi acceptatã caatare:

– Prince, aimez-vous les juifs? l-a întrebat [co-respondentul Agenþiei Havas] pe Antoine.

– Pas de gaffe! l-a întrerupt A. Notre amiest juif.

A fost, repet, relaþia salvatoare pentruSebastian, care l-a ferit, foarte probabil, detotala prãbuºire în sine. Nu l-a vindecat – ºinici nu ar fi avut cum –, dar l-a þinut în via-þã. Într-un frumos text scris dupã moarteamai tînãrului sãu prieten – Mihail Sebastianla Corcova –, prinþul Bibescu, care fãrã în-doialã l-a îndrãgit pe Sebastian, îºi aminteºtecandoarea copilãroasã cu care scriitorul, invi-tat la ei, a sugerat din start o vacanþã de-olunã: „– Voi putea sta o lunã aci, nu-i aºa?“.

Bibescu l-a ajutat deci pe Sebastian sãsupravieþuiascã rãzboiului. În privinþa rãz-boiului, sã observãm cã Sebastian (care aurmãrit crispat linia fronturilor ºi discuþiiledin tîrg despre cine va cîºtiga în final) se ori-pileazã cînd unii interlocutori mizeazã peGermania hitleristã ori cînd alþii au rezer-ve faþã de Uniunea Sovieticã. Dar el însuºi– adversar natural al hitlerismului – nu mi-zeazã, de fapt, pe Uniunea Sovieticã. Spe-ranþa lui, explicit formulatã în jurnal, se în-dreaptã înspre Anglia. Cu alte cuvinte, învreme ce realitatea oferea o imposibilã ale-gere între hitlerism ºi comunism (alegererealã, care a blocat din punct de vedere mo-ral toatã societatea româneascã), Sebastianse îndreaptã, printr-un sofism inconºtient,înspre a treia cale: liberalismul britanic. Estefoarte simptomatic sã urmãreºti cum Sebas-tian, la provocarea: cui sã-i dorim victoria?,indicã mereu Anglia, fãcînd abstracþie cã eaeste aliata Uniunii Sovietice, dar nefãcîndabstracþie cã Anglia nu este colectivistã, ciburghez-liberalã.

Cum se ºtie, el participã la actul de la 23 august 1944, fãcînd servicii de presã lui

16 • APOSTROF

C E N T E N A R S E B A S T I A N

�

• Sebastian în 1935

Pãtrãºcanu, Zilber et comp. ºi contribuindla relansarea României libere. Dar se retra-ge rapid:

Mã felicit cã experienþa mea la România liberãs-a terminat repede [...]. Imbecilitatea îndoc-trinatã e mai greu de suportat decît imbeci-litatea purã ºi simplã.

La toate ofertele care i-au fost fãcute(România liberã, Fundaþiile Regale, ziarul luiCarandino – Zaharia Stancu, ziarul luiBraniºte, Radio, liceu etc.) rãspunde cu Nu:„Nu pot. Nu mã intereseazã. Nu vreau“.Visul lui, clar exprimat în 20 septembrie1944, este pe vechea sa linie individualistãºi liberã:

Nouã ne trebuie libertatea lui Montaigne:o libertate de intelectual care îºi apãrã sin-gurãtatea.

S-a speculat mult în revuistica româ-neascã, dupã apariþia Jurnalului, despre cola-borarea sa cu Pãtrãºcanu ºi Zilber ºi desprefaptul cã, dacã n-ar fi murit, ar fi devenitcomunist. Nimic din ce citim în Jurnal nuîndreptãþeºte o asemenea pãrere, nici chiarfaptul cã, la sfîrºitul anului 1944, s-a dus laschi cu Pãtrãºcanu, Lena Constante ºi alþii.Felul cum s-a retras de la România liberãdupã numai cîteva zile, felul cum a refuzattot felul de oferte de colaborare ºi integra-re, opþiunea lui pentru „libertatea lui Mon-taigne“ etc. îl aratã bine apãrat în propria saindividualitate. Dacã ar fi trãit, ar fi fost, celmai probabil, angrenat în procesul Pãtrãº-canu ºi închis; numele lui a apãrut în inte-rogatorii, aºa cã nu ar fi scãpat. Cred cã BeluZilber are dreptate cînd scrie cã

Moartea a scãpat doi oameni de proces ºi închi-soare. Primul este scriitorul Mihail Sebastian,al doilea sociologul Anton Golopenþia.

*

ÎN PRIMUL val, Jurnalul lui Mihail Sebastiana fost receptat mai ales pe dimensiunea lui

politicã ºi istoricã, comentatorii cãrþii fiindbulversaþi de revelaþia legionarismului ºi aantisemitismului concret din lumea româ-neascã a anilor 1935-1944. Dupã prima lec-turã, cititorul Jurnalului rãmîne cu senzaþiaîntunecatã a unei lumi fãrã soluþie, în careSebastian nu avea unde sã se ducã.

Sebastian a fost un om al nuanþelor ºi aladevãrului, iar Jurnalul sãu este pe mãsuraomului. Aºa cã aceastã carte dã o imaginemai bogatã ºi mai complexã despre Româ-nia interbelicã decît s-a observat la primalecturã. Ea descrie o Românie legionarã ºiantisemitã, dar descrie ºi cealaltã Românie,nelegionarã ºi neantisemitã, antilegionarã ºianti-antisemitã (ca sã folosesc un termen dinCaietele lui Cioran).

Nu toatã România a fost legionarã ºi anti-semitã, dar la un moment dat (cam de prin1935 pînã în 1937) ºi o lungã bucatã de vreme,toþi oamenii din jurul lui Sebastian au fost legio-nari ºi antisemiþi. Acesta este paradoxul Jur-nalului ºi aceasta a fost tragedia autorului.

Într-o þarã în care nu existã incompa-tibilitãþi, cum spune Sebastian, Sebastianînsuºi stã, metaforic vorbind, într-un cuiblegionar ºi suferã cã iubiþii sãi prieteni sîntlegionari ºi antisemiþi. ªi, din miezul aces-

tui cuib verde, din care camarazii, de alt-fel, se strãduiesc din rãsputeri sã îl scoatãafarã, el descrie România ºi înverzirea ei pro-gresivã – dar care n-a fost niciodatã com-pletã; Jurnalul însuºi depune mãrturie deexistenþa unor oameni de mare valoare,Rosetti, Ralea, Vianu etc., care nu au fostnici legionari, nici antisemiþi.

Ce-a cãutat Sebastian în acel loc? De cenu s-a retras mai devreme dintre ei? De cei-a atacat din start pe aproape toþi oameniicu care avea mai multe compatibilitãþi struc-turale decît cu Nae Ionescu, Eliade, MariettaSadova, Haig Acterian, George Racoveanu,Polihroniade º.a.? De ce, dacã locul lui, deintelectual raþionalist ºi individualist, pe dea-supra evreu, era alãturi de compatibilii Lo-vinescu, Ibrãileanu, Ralea, Vianu, Rosetti,Viºoianu, Pompiliu Constantinescu, Ciocu-lescu etc., de ce s-a cramponat de Cuvîntulºi de elita de dreapta a generaþiei ’27?

Sînt întrebãri pe care le consider legiti-me, care nu-l acuzã pe Sebastian, ci pur ºisimplu chestioneazã o situaþie.

Cazul lui, de ins care întîrzie nepermisde mult în iubirea pentru Nae Ionescu ºipentru Mircea Eliade, pare edificator pen-tru a ilustra forþa distructivã ºi autodistruc-tivã a iubirii.

Luînd în calcul toatã evoluþia lui Sebas-tian ºi toate pericolele care l-au pîndit, in-clusiv ofensele care i-au deteriorat grav ima-ginea de sine, cred cã în drama lui existã maimulte straturi: la suprafaþã, existã ame-ninþarea istoricã realã, rãzboiul, legislaþiaantisemitã din România, situaþia evreilorºi situaþia familiei lui Sebastian; apoi, maiadînc, stratul hãrþuielilor cotidiene, pro-blema banilor, a locuinþei, a frustrãrilor detot felul; apoi problema dezamãgirii lui enor-

me în dragostea pe care le-a purtat-o lui NaeIonescu ºi lui Eliade, precum ºi a dezamã-girii în prietenia faþã de elita generaþiei sa-le; ºi, în final, relaþiile lui mereu problema-tice cu femeile sale.

Cred cã Sebastian, ca om problematic, arfi fost nefericit – în alt fel, desigur – ºi dacãstatul român n-ar fi devenit o „imensã uzinãantisemitã“, iar România o lume în care elîºi pierde prietenii ºi reperele; i-ar fi rãmas,de pildã, nefericirea în dragoste, ºi ea s-ar fidilatat la dimensiunea întregii lui conºtiin-þe. La fel, cred cã Sebastian ar fi suferit –în alt fel, evident – ºi dacã nu ar fi fost evreu,ci român, deoarece felul în care au cãzutoamenii în afara umanului în timpul celuide-al Doilea Rãzboi Mondial ar fi afectatseismograful sãu moral. Deºi asemenea raþi-onamente sunt prin definiþie ilicite, nu mãpot abþine de a le face.

*

LUI SEBASTIAN nu-i plãceau centenarele.La douãzeci de ani, trecut deja de mij-

locul vieþii, conchidea cã un centenar este osãrbãtoare morbidã, o etichetare ºi o clasa-re mortuarã a unui autor ºi a operei sale.

Cazul Sebastian nu a fost încã nici eti-chetat, nici clasat.

Mi s-ar fi pãrut drept ca la centenarul sãu sã avem pe masã opera lui completã.

�

Fragment.Pentru a economisi spaþiul,

notele au fost suprimate.

Anul XVIII, nr. 11 (210), 2007 • 17

• Sebastian, desen de Anestin

C E N T E N A R S E B A S T I A N

Sixtina

Îmi e dat, în sfârºit, sã trãiesc o clipãca aceea pe care, pe bolta Sixtinei,a-nchipuit-o Michelangelo:mâna întâiului om rãmânând întinsãspre cea a Domnului, cele douãdegete arãtând unul spre altul,confirmând cã-n distanþã e, de fapt, toatã apropierea.

Aºa ºi acum.Eºti îndeajuns de departe ca sã încapi, pentru totdeauna,în golul dintremâinile noastre.

Ordine

Da, ºtiu cã sunt, oho, o oaste-ntreagã,mereu la pândã, gata sã-mi surprindãpasul greºit, miºcarea bleagã-a mâinii.Sub pânda lor trãiesc, de la o vreme,silit sã numãrtot ce-ntâlnesc, în fiecare clipã.

Iese de-aici, desigur,un ce profit,un fel de muzicã-a numirii, –un clinchet al aducerii aminte,un dangãt, uneori, din turnuri mari, –o, voi, ceilalþi soldaþi,eroi necunoscuþi, recunoscuþi,chemaþi pentru o clipã la raport.Un „sã trãiþi“ îmi spuneþi voi, muriþii,un „Ave“, ca un geamãt în luminã.

ªi mã trezesc strigând „pe loc repaus“,ºi mã trezesc scriind „pe Loc Repaus“.Dau ordine ºi-i ordine în toate,ca-n Ordinul, ºi el, ce va sã vinã.

2 aprilie 2006

Ora

Ora aceea în care –da, vinerea era, cea a Patimii,pe-un mal de râu,pe sub sãlcii fierbinþi.

Ora astacând sângele în vreun potir zadarnic încerci sã-l aduni.

Ora în care fostele rugãminþise transformã în rugãciuni.

9 aprilie 2006

Messa

Luaþi, mâncaþi – li se spune –ºi aud, foºnind, într-un colþ de bazilicã,un pachet de cheeps.Beþi dintru acesta toþi – li se spune –dar ei, transpiraþi foarte,înghit, gâlgâind,din cutiile lor de coca-cola.

Acum, ar trebui sã urmezeimportantisime cugetãri despre omul nou.

Dar, pe neaºteptate, doi porumbei îmi întrerup versul, þâºnind în zbor,pe sub înaltele arcuri romanice.Mammina – întreabã-un copil, alãturi –,dimmi quale, delle due colombe, è quella del Santo Spirito?

Dioptrii

Vine, ea, ºi distanþa de la caremorþii pot fi citiþica niºte poeme.

Un fel de elegie

Þine-te bine, ai o mare rãspundere,þine-te bine, fii încãpãþânat, nu ceda,sã nu laºi sã-þi scape din chingigolul pe care-l încingi.

Din el s-ar putea sã vinã Prãpãdul,sã se reverse, cu teribila Lui mânie,chiar Dumnezeu, cu cele ºtiute ºi neºtiute.

Da, ºtiu, aºa-i,nu e uºor sã fii nimb.

Dar eu îþi spun: þine-te, þine-te bine,Cercule, cercule...

La ocazii

Pentru ca gunoiul sã intre în poem –îmi spune Profesorul – are nevoie, chiar ºi el,de-un dram de solemnitate.

La Ocazii, þinuta e,nu-i aºa, obligatorie.

20 iulie 2007�

18 • APOSTROF

Poeme de

ERAM DIN nou singur în celulã ºi aveam sãrãmân tot astfel pânã la sfârºitul ºederii

mele în beciul Securitãþii din strada Re-publicii. Singurãtatea – prielnicã rugãciunii,meditaþiei – nu mã apãsa nicidecum. Aº spu-ne, dimpotrivã. Întunericul ocrotea, uºuraînãlþarea minþii ad Deum. Celula îmi pãreatot mai mult o chilie. Deþinut, mã simþeamdevenind un schimnic. Eram parcã mai lejer,ca unul care n-a greul pãmântului. Poate slã-biciunea, foamea pe care o îmblânzisem în-trucâtva prin obiºnuinþã ºi, fãrã nicio în-doialã, buna înrâurire a celor doi camarazimai vârstnici cu care împãrþisem un timpcarcera, simpla lor prezenþã, toate acesteauºuraserã mult greul inimii ce mã împovãraînainte de apariþia lor în insula mea. Mi-amdat seama, îndatã ce am rãmas de unul sin-gur, cã nu mai purtam ghiuleaua pe care otârâsem dupã mine, povara chinuitoare ce mã apãsase încã dinainte de a fi arestat.Obsesia dragostei mele gâtuite mã urmãri-se, mã înlãnþuise, fusese pânã atunci ca o în-chisoare în închisoare. Întâlnirea celor doi,împãrtãºirea necazurilor lor, aplecarea measpre Celãlalt, spre Altul, mã scoseserã dinruminarea melancolicã, risipiserã în deºertulpe care-l strãbãteam împreunã cu ei oricefata morgana a amorului. Mulþumeam aceas-tã eliberare înainte de toate lui Simion, bunu-lui sãu simþ de pescar ºi mecanic atent lazburda pãstrãvilor, ca ºi la tusea mai seacãsau mai grasã a motorului. Însã lovitura degraþie care a destrãmat fantasmele mele amo-roase o dãduse, fãrã sã vrea ºi fãrã sã ºtie,moº Ion din Poºaga, în cele câteva ceasuriale convieþuirii cu el. Suferinþa lui din pri-cina vãcuþei era mult mai adâncã, mai ade-vãratã, mai dreaptã decât aceea pentru pier-derea unei femei oricât de delectabile.

În liniºtea ce se lãsase în mine, îndatã ces-a potolit cât de cât zurba inimii ºi a simþu-rilor, îndatã ce am scãpat de imaginea obse-dantã a femeii iubite, auzeam tot mai lim-pede o chemare de foarte departe ºi totodatãatât de apropiatã, încât o surprindeam chiarîn mine. Nu rãsuna pentru întâia oarã înviaþa mea. Mã auzisem chemat mai demultºi apoi, asurzit de larma din jur, dar mai alesde cea din chiar lãuntrul meu, încetasemsã mai aud îndemnul acela spre o viaþã dã-ruitã. Eram la Casa Domnului din Blaj cîndse fãcuse auzitã pentru întâia oarã chemareaaceea. ªi acum, opt ani mai târziu, în celu-la-chilie, ea pãrea cã vine tot dinspre aceaCasã cãtre care mã întorceam din ce în cemai des în gând, ca spre un loc de refugiu.Un refugiu ideal, un lãcaº ce aparþinea uneialte lumi, unui tãrâm privilegiat, unde îmifusese dat sã trãiesc un timp, nu prea înde-lungat, dar bogat în revelaþii, la acea rãspân-tie primejdioasã a vieþii la care ajungi cândse risipesc în tine inocenþele copilãriei ºi þise pun primele întrebãri ale Sfinxului, cele

cãrora abia îþi va ajunge mai apoi o viaþãsã rãspunzi. Dar în acea Casã nu mã maiputeam întoarce, pentru a regãsi ceea ce do-bândisem acolo ºi pierdusem între timp.Cãci, chiar în zilele acelea, ea începuse sã fie înconjuratã, împresuratã de agenþii dintenebre, ajungând sã fie cotropitã de ei ºi încele din urmã nimicitã.

Fãrã sã fi uitat vreodatã anul binecuvân-tat petrecut acolo, pierdusem de mult cãra-rea ce ducea spre acel loc al începuturilormele, atât intelectuale, cât ºi spirituale. Sem-nele pe care mi le fãceau din când în când

cãlugãrii augustinieni-asumpþioniºti de laCasa Domnului se rãriserã. Un ultim mesajal Pãrintelui Adhémar Merckx, superiorulbelgian al Casei, mã surprinsese prin tonulgrav, imperios, de un laconism dramatic.Îl primisem cu aproape un an în urmã. Pã-rinþii se aºteptau la o loviturã iminentã. În-tr-un post-scriptum sibilin la mica sa epis-tolã, transmisã printr-o cãlugãriþã din Blaj,citeam o invitaþie destul de clarã la pãrãsireaþãrii: bunul Pãrinte îmi propunea, cam învã-luit, o posibilã revedere în þara sa, Belgia,

Anul XVIII, nr. 11 (210), 2007 • 19

D O S A R

Se nãruie Casa Domnului

• Nicolae Balotã. Foto: M. P.

�

D O S A R

sau la Roma. El care nu mai plecase de multdin România, þara de adopþiune ce deveni-se a lui, bãnuia deci cã va fi silit în curândsã o pãrãseascã. Mã ruga, în acelaºi timp, são ajut la universitate pe o pupilã spiritualãa sa. Aceasta avea sã-mi dea unele detalii de-spre cele ce se petreceau ºi, mai ales, se pre-gãteau în minuscula Romã de pe Târnave.Suprimarea Bisericii lui Inochentie Micu era, se pare, decisã în forurile moscovite ºibucureºtene. O intervenþie brutalã a auto-ritãþilor se arãta iminentã.

Semne rãu prevestitoare pentru greco-catolici deveniserã tot mai vãdite ºi în Clujulacelui început de toamnã. Tatãl meu se întor-cea acasã, într-o searã, palid, foarte abãtut,de la episcopie. Sperase, bietul, sã afle cevaîncurajator, poate o desminþire a zvonuriloralarmante care circulau în comunitatea noas-trã. Dar episcopul Hossu, cu tot calmul sãuhieratic, aparent detaºat, îi deschisese asu-pra viitorului imediat o perspectivã mai în-grijorãtoare chiar decât rumorile. Nu, nu eranicio speranþã într-o evitare a furtunii cese anunþa: „Mã aºtept la tot ce poate fi mairãu“ – îi spusese ierarhul. „Ne vor lovi întoate chipurile, vom fi prigoniþi aºa cum aufost începând din ’46 ºi mai sunt încã pânãîn ziua de azi prigoniþi greco-catolicii în Ucraina, Rusia Subcarpaticã ºi Galiþia. Acolosunt mai mulþi uniþi decât suntem noi, aiciîn România. Dar ce înseamnã cinci milioa-ne ºi mai bine de credincioºi când toatã po-liþia, toatã Armata Roºie, Uniunea Sovieticãîntreagã condusã de un partid atât de potriv-nic lui Dumnezeu se aruncã asupra lor, ca ohaitã uriaºã de lupi asupra unor turme nepu-tincioase de oi. Eu ºtiu ce mã aºteaptã. Cânda ieºit din catedrala sa, dupã ce i-a îndem-nat pe credincioºii sãi sã se roage Domnuluipentru mântuirea Bisericii, episcopul greco-catolic din Ujhorod a fost zdrobit de un ca-mion. Toatã speranþa noastrã ne-o punemîn Domnul ºi în Sfânta Sa Maicã.“

Persecuþiile împotriva comunitãþii cato-lice porniserã încã din ’47. La Liceul „MaicaDomnului“, unde mã duceam într-o zi sãînmânez unei cãlugãriþe ce urma sã se în-toarcã la Blaj rãspunsul meu la un mesaj alPãrintelui Merckx, liniºtea de catifea caredomnea îndeobºte acolo (mai ales cã nu în-cepuse încã anul ºcolar) era tulburatã de voci alarmate, de paºi precipitaþi pe salã, deuºi ce se deschideau ºi închideau cu zgomot:o atmosferã de cuibar rãvãºit, înspãimântatde zborul planat, deasupra lui, al uliului.Câteva mãicuþe care mã cunoºteau se adu-narã agitate în jurul meu, grãbite sã afle poa-te vreo ºtire încurajatoare; altele coborauaproape în fugã treptele, cu voalul negrufâlfâind deasupra capetelor. Dar toate câtele relatam din cele auzite la Radio Londraerau bine ºtiute de ele. ªi-apoi, erau veºtiatât de sumbre, atât de puþin dãtãtoare desperanþe, încât mi-era de-a dreptul ruºineîncercând sã le înfãºor într-o poleialã lumi-noasã, optimistã. Sãrmanele femei erau în-spãimântate. Indivizi necunoscuþi, sinistrefiguri de trimiºi ai puterilor din umbrã sestrecurau în casa lor, pe care n-o puteauînchide ermetic, le ieºeau în cale pe culoare,le îngrozeau prin rãspunsurile în dodii pecare le dãdeau când erau întrebaþi ce cautãpe acolo sau, ºi mai rãu, prin rânjetul lortãcut cu care le mãsurau pe ele.

Erau, desigur, printre greco-catolici ºinaturi mai încrezãtoare, oricând dispuse sã gãseascã, în hãþiºul inextricabil al celor

mai ameninþãtoare evenimente, cãi de ieºireaproape miraculoase. Eu însumi, înclinat sãiscodesc dezlegãri posibile ale nodurilor gor-diene, deschis mai degrabã perspectivelorluminoase (adeseori imaginare) decât celorsumbre (prea adeseori reale), gãseam prin-tre cei din comunitatea catolicã unele per-soane, ce e drept rare, câtuºi de puþin abã-tute de apropierea confruntãrii cu vrãjmaºul,dimpotrivã, bucurându-se parcã de preve-derea straºnicului eºec al acestuia. Astfel eraPãrintele Filipaºcu, fostul meu profesor dereligie de la sibianul Liceu „Gheorghe La-zãr“, erudit istoric al Maramureºului sãunatal, féru – cum ar spune francezul – denobila ascendenþã a familiei sale, a neamu-lui sãu. De când încetasem sã-i fiu elev, bachiar pusesem piciorul pe prima treaptã, ceamai de jos, a ierarhiei universitare, de când,reîntorcându-ne la Cluj, ajunsesem vecini,întâlnirile mele cu el nu mai erau cele din-tre dascãl ºi discipol, ci, cu toatã deosebireade vârstã, se desfãºurau, graþie amabilei saledisponibilitãþi de a conversa, pe un piciorde egalitate. Îmi plãcea înverºunarea sa anti-comunistã, pe care o împãrtãºeam, lipsa sade mansuetudine preoþeascã atunci când sedezlãnþuia cu o furie mai degrabã profeticãdecât sacerdotalã, ori de câte ori venea vorbadespre noii stãpâni ai þãrii. Iar vorba veneainevitabil de fiecare datã când ne întâlneampe strada noastrã Bolintineanu. ªi ne întâl-neam destul de des. Zvonurile tot mai insis-tente ºi mai alarmante cu privire la sinis-tra soartã pe care Moscova, prin uneltele saledin noua Republicã Popularã româneascã,o pregãteau Bisericii catolice erau decorti-cate de înveliºul lor þepos ºi amar de bunulmeu preot-profesor. Cu un superb dispreþ,acesta azvârlea într-un coº imaginar aceledecizii staliniene prin care noi, credincioºiicatolici, am fi putut fi rupþi de Roma. Latoate argumentele curente, ºi din ce în cemai întemeiate pe fapte flagrante, ale pesi-miºtilor, el le gãsea tot atâtea contraargu-mente-mãciucã, extrase din marea politicã amomentului interpretatã ad hoc. Cum ºi euaveam o prea mare încredere în iscusinþa meade a analiza die grosse Politik, convorbiri-le noastre foarte animate la colþul strãzii Bolintineanu cu strada ce se mai chema peatunci Mârzescu, în faþa casei istoricului aca-demician ºi fost ministru Lapedatu (careurma sã fie arestat ºi închis ca sã moarã întemniþa de la Sighet), abundau într-o în-credere indefectibilã în forþele salvatoare aleOccidentului ºi îndeosebi ale Americii.Speranþe deºarte, himere, iluzii? Le-am nutritîncã multã vreme, în ciuda crudelor desmin-þiri aduse de o istorie ce se fãcea peste noiºi, în cea mai mare mãsurã, împotriva noas-trã. Le-am nutrit chiar ºi dupã ce am sufe-rit prima detenþie, chiar ºi dupã ce preotulºi profesorul Filipaºcu a pierit, ca ºi atâþiaalþii, în lagãrul de la Peninsula. Speri, chiardacã eºecurile celor sperate se þin lanþ, pen-tru cã speranþa este tocmai eºecul ideal aleºecurilor prea reale.

Zãdãrnicirea tuturor aºteptãrilor noastrenu ne azvârlea în deznãdejde, dar ce altce-va decât o disperare mereu prelungitã puteasã însemne instalarea durabilã într-un ori-zont al aºteptãrilor deºarte. Invazia rusã,urmatã de închiderea noastrã implacabilãsub bolta de plumb a comunismului, deschi-sese un ºir al dezastrelor, ce ni se pãrea peatunci nesuferit de lung, ºi ne aflam doarla începuturile sale. Dar loviturile plouau

peste unii ºi, deocamdatã, nu peste alþii, saupeste unele grupuri ale societãþii, cruþându-le momentan pe altele. Iar aceastã discrimi-nare abilã între victime mina orice solida-ritate posibilã, spãrgea legãturile ºi aºa destulde firave dintre oameni, alimentând în acealume a urii ºi a minciunii triumfãtoare încare intrasem speranþele mincinoase ale uno-ra sau altora. Cãci cum altfel sã înþelegi ºi sãierþi participarea episcopului ortodox Colanal Clujului ºi al Feleacului la distrugerea Bi-sericii greco-catolice, decisã de Stalin ºi exe-cutatã de uneltele sale bucureºtene, dacã nuvezi în ea o speranþã înºelãtoare a acestui vlã-dicã de a-ºi salva propria bisericuþã, aparentneameninþatã încã de vrãjmaºii creºtinis-mului (ºi cu ea, propria-i persoanã pusãmomentan la adãpost), dobândind totodatãsuflete, fie ºi moarte, precum ºi bunuri, întot-deauna bune de dobândit, chiar dacã toateacestea se fãceau cu preþul suferinþelor celorpe care continua sã-i cheme „fraþii“ sãi? Cumsã înþelegi atâtea ieºiri duºmãnoase înveliteîn þipla lucioasã a limbajului duhovnicesc,atâtea atacuri pe toate cãile vizibile ºi invi-zibile ale mitropolitului Bãlan din Sibiu îm-potriva uniþilor, fraþii sãi din Ardeal? Sauînverºunarea în acea acþiune fratricidã a pa-triarhului Iustinian ºi a acoliþilor sãi, prin-tre care se distingea prin activitatea sa plinãde râvnã distrugãtoare vicarul sãu TeoctistArãpaºu. Menajaþi de autoritãþile atee, cre-zând cã îºi slujesc Biserica slujind adversa-rilor ei, nãdãjduind cã se vor salva jertfin-du-ºi fraþii, au jucat jocul puterii deicide,acceptând rolul nedemn al prigonitorilor detotdeauna. Colan uita, oare, cã dupã ceda-rea Ardealului de Nord, în zilele grele dinanii ’40-’44, greco-catolicul Hossu îl ajuta-se în atâtea rânduri, cã fuseserã alãturi, îm-preunã, ca în cele douã strane ale aceleiaºibiserici, cã în 1942 îi scrisese celui pe careacum îl împingea cu mansuetudine eclezi-asticã spre martiriu: „Eu þi-s frate, tu-mi eºtifrate, în noi doi un suflet bate“? Iar arhie-piscopul Bãlan, care la ruºinoasa adunarefestivã din Blaj, la 15 mai 1948, þinea iso-nul oficialitãþilor comuniste ce „înfierau“ –ca sã folosesc un termen predilect al pro-pagandei Partidului – Biserica unitã cu Ro-ma ca „antinaþionalã ºi antiistoricã“, puteaoare sã spere cã aceastã calomnie mincinoasãsusþinutã ºi de el tocmai acolo pe CâmpiaLibertãþii din Blaj, la sãrbãtoarea centena-rului Adunãrii Naþionale, în chiar locultriumfului istoric al ideilor ªcolii Ardeleneºi al Bisericii corifeilor acesteia, va putea slujiBisericii strãmoºeºti ortodoxe ºi sufletuluisãu?

În aceeaºi epocã, la Bucureºti, cunoscu-tã de mine doar prin cartea ei despre Mon-taigne, Alice Voinescu, credincioasã ferventã,fidelã ortodoxiei în care se nãscuse, con-damna cu amarã severitate „Biserica noastrã,ca o sclavã a regimului“. Recunosc acum,târziu, în tulburãtoarele însemnãri din Jur-nalul ei (regretând mult cã nu am întâlnit-o,cã nu am stat niciodatã de vorbã cu aceas-tã înaltã Doamnã) o voce bine cunoscutãa suferinþei acelor ani, propria mea voce deodinioarã, sau mãcar unele intonaþii ale ei,cu toate deosebirile de vârstã, de formaþie,de forma mentis dintre noi. ªi eu credeamatunci cã se dãdea o luptã nu atât între mari-le puteri, luptã istoricã pentru supremaþie,ci, cum prea bine spunea ea: „lupta între bar-barie ºi creºtinism“. De aceea, agresiuneaunor prelaþi ortodocºi împotriva Bisericiicatolice ºi mai cu seamã a celei unite mã du-

20 • APOSTROF

�

D O S A R

rea nu doar ca fiu al acesteia, ci ca un creºtinpentru care nimic nu putea fi mai scandalosdecât complicitatea unor creºtini cu barba-ria comunistã. Tocmai pentru cã ºi pentrumine ortodocºii sunt mlãdiþe din viþa luiCristos, nu puteam admite înverºunarea lorîmpotriva altor mlãdiþe, trãdarea, trecereade partea vrãjmaºilor Domnului. Când, în-tr-o zi din sinistra toamnã a lui ’48, DoamnaAlice Voinescu nota, în urma unei convor-biri cu Gala Galaction ºi mai ales dupã undiscurs þinut de pãrintele atât de drag, atâtde preþuit de ea: „Cum a putut lãuda acestregim? Când e sincer? Sunt profund vexatãîn prietenia mea, în încrederea ce i-o fãceam.Mã tem cã ºi în Pãrintele supleþea devinecompromis“, pentru a se întreba: „De ceBiserica catolicã ºi protestantã e activã? Oareaceastã pasivitate a Bisericii noastre nu elaºitate?“, ea nu ºtia cã martiriul prelaþilor ºiatâtor preoþi, cãlugãri ºi credincioºi cato-lici era altceva ºi mai mult decât o „activi-tate“ ºi nu bãnuia cã mai gravã decât „pasi-vitatea“ Bisericii ortodoxe era acþiunea eipotrivnicã menirii sale ºi Legii divine. Sã nufi aflat de arestãrile din zilele acelea ale episcopilor uniþi? Peste câteva luni, în 1949,dupã un dejun cu Monseniorul Ghica, vaînsemna în Jurnalul ei: „Un Prinþ al Lumiiºi al Bisericii, nu mã mirã cã atrage credin-cioºii. Totuºi, iubesc Biserica noastrã ºi do-resc sã-i vãd ºi pe prelaþii noºtri la fel“. În-duioºãtoare dorinþã pioasã. Pentru aceastaînsã, ar fi trebuit ca aceºti prelaþi sau mãcarunii dintre ei sã urmeze calea Pãrintelui Vladimir Ghica. Or, aceasta ducea la Jilavaºi la moarte.

Eu însumi eram departe de a pãºi pe aceacale, deºi o întrezãream uneori ca o cãrareîngustã ce se caþãrã pe povârniºuri prã-pãstioase, spre înãlþimi cu atât mai atrã-gãtoare cu cât pãrea mai grea ascensiuneaîntr-acolo. Nu dificultatea urcuºului, nu ob-stacolele pe care le prevedeam mã împie-decau sã pornesc pe acea cãrare. Drumullarg, bãtãtorit de mulþimi cãldicele, nici reci,nici fierbinþi, pe care-l urmam, ºerpuia însãprin vãi prea ademenitoare pentru bãieþan-drul care eram, râvnind dupã bunurile toate,ºtiute sau bãnuite doar, închipuite, ale pã-mântului, pentru a le pãrãsi ºi a lua în piepto pantã ce mi se pãrea aridã. Nu, eram încãdeparte, în vara aceea a desfãtãrilor ºi apoiîn începutul turmentat de toamnã al con-vulsiilor amorului rãnit, de cãutarea aceleicãi spre care nu o datã mã simþisem atras.Din copilãrie încã mi se pãrea uneori cã mãaud chemat de o voce din întuneric, mi sedãduse sã cunosc dulceaþa unor mângâierispirituale, bucuria primirii unor neaºtepta-te daruri ºtiute doar de mine ºi pãstrate pânãla epuizare în taina inimii, se deºteptase înmine fervoarea unor rugãciuni, inspirate maimult decât închinate de mine celui ce mile strecurase în suflet. Avusesem asemeneaanotimpuri de belºug printre altele de sece-tã ºi înainte de anul ºederii mele la CasaDomnului din Blaj. Dar aici, în acea Casãa începuturilor mele duhovniceºti, am auzitpentru întâia oarã lãmurit chemarea ºi amavut revelaþia unei cãi de strãbãtut pentru a-i rãspunde.

Mã vãd sunând într-o noapte geroasã de ianuarie la poarta ferecatã a Casei. Opoartã îngustã, nearãtoasã, alãturi de aceeamai largã a Capelei, inima micului aºezã-mânt. Reveneam de-acasã, din Clujul meu,ce se afla acum în strãinãtate, dincolo defrontiera arbitrar trasatã cu câteva luni înurmã la Viena. Petrecusem acolo, cu ai mei,

sãrbãtorile Crãciunului ºi Anului Nou. Eramrãpus de obosealã ºi pãtruns de frigul dintârguºorul pustiu ºi întunecat. Îmi târâsemgeamantanul burduºit, venind de la garãpe strãduþele lunecoase de zãpadã îngheþatã.Nu era þipenie, coborâsem singur pe pero-nul adormit, abia luminat, ºi nu aflasem laora aceea târzie din noapte nici birja pe careo lua Tatãl meu când venea sã mã vadã. MicaRomã era scufundatã în somnul celor drepþi.Doar câte un câine surprins de scrâºnetulzãpezii sub paºii mei se trezea lãtrând scurtºi iritat din paiele culcuºului. Purtam fri-gul în oase încã din vagonul cu flori degheaþã pe ferestre, în care mã îmbarcasemdis-de-dimineaþã din Apahida, staþia de fron-tierã dintre România ºi Ungaria, dar aces-ta înaintase încet suflând din greu, potic-nindu-se ºi zãbovind îndelung pe drum,lãsând sã treacã grãbite, interminabile tre-nuri militare germane, cu ofiþeri în unifor-ma verde-cenuºie fumând placid în dreptulferestrelor ºi cu platforme purtând, sub pre-late, tunuri pe care le bãnuiam de mare cali-bru. Ca întotdeauna când vedeam defilândistoria în faþa ochilor mei de adolescent pãti-maº, mã treceau fiorii unei excitãri asemãnã-toare, dacã nu identice, celei a sexului. Tul-burare obscurã, premonitoare de voluptãþipe care încã nu le gustasem, de tragedii pecare încã nu le trãisem. Tot astfel privisem,cu câteva luni în urmã, cum se scurgeauunele dupã altele pe Calea Feleacului, pãrã-sind Ardealul de Nord, ostenite regimentede infanteriºti români, soldaþi cu uniformeferfeniþã, moletiere cãzute, târându-ºi bocan-cii rupþi, plini de praf, prin covorul grosde bãlegar uscat. Tot astfel, mai înainte, sufe-risem urmãrind pe ecrane, în întunericulcinematografelor clujene, defilarea trupelorgermane triumfãtoare pe Champs-Élysées ºipe Hitler, cu Parisul la picioarele sale, pri-vind de sus, de la Trocadero, spre vechea,nobila École militaire unde învãþase tânãrulNapoleon. Nu puteam contempla indiferent,cu rãcealã, catastrofele istorice – ºi ele abun-dau în jurul meu în acea vreme –, dupã cumnu puteam privi cu indiferenþã o fatã dinpreajma mea. Sângele meu de puber intraîn ebuliþie ºi fantazia mea (cãci nu pot vorbiîncã de o gândire ori de vreo dorinþã susþi-nutã) fãurea scenarii peste scenarii ale des-fãºurãrii unei istorii apocaliptice râvnite oriale unei jinduite pasiuni împãrtãºite.

Sunam la poarta îngustã ºi nimeni nupãrea sã mã audã dinãuntru. Mã zgribuleamºi tropãiam mãrunt pe loc ca sã-mi dezmor-þesc picioarele îngheþate, când deodatã paºi,zornãit de chei ºi fratele Petru, bucãtarulCasei, cu obrajii roºii buhãiþi de somn ºide focul cuptorului lângã care trebãluia dinzori ºi pânã-n searã, îmi deschidea. „Lãudatfie Isus!“ – niciodatã parcã nu rostisem cumai multã înfocare salutarea cu care ne în-tâmpinam. „În veci, amin! Da’ acum se vine,fãtul meu?“ – se mira bunul cãlugãr ºi con-tinua, dupã ce-i explicam grãbit cum ºi dece apãream la o asemenea orã necuviincioa-sã, „Noa hai de te culcã. Da-i cam frig îndormitoare, cã nu vã aºteptãm sã veniþi decâtpeste trei zile.“ Din nou explicaþie cã pri-misem de la consulatul maghiar din Braºovun permis de liberã trecere valabil zece zile,iar acestea trecuserã ºi fusesem silit sã pã-rãsesc Clujul ºi Ungaria. „Mânca-i-ar puri-cii!“ – îi scãpã fratelui Petru suprema saocarã, dar, cãindu-se pe loc, adãugã repede:„Doamne, iartã-mã“. Nu mã lãsã sã-mi ducbagajul, ci-l cãrã el, ca un frate inimos ºirobust ce era, pânã în cãsuþa de alãturi, des-pãrþitã printr-o curte de corpul principal alCasei Domnului. O locuinþã de familie bãtrâ-neascã în faþã cu un târnaþ la care urcai vreocâteva trepte de lemn roase de ghetele noas-tre ale ºcolarilor. Din tinda aceasta se deschi-deau trei uºi spre cele trei dormitoare în careeram adãpostiþi noi, cei vreo cincisprezecealumni. Pentru micul orãºean deprins cu al-te comoditãþi, dormitorul comun din casaaceasta, ce mi se pãrea pânã ºi prin miro-sul ei o coºmelie de þarã (deºi nu trãisempânã atunci niciodatã în vreun sat), cu patu-rile sale de fier ºi lavoarul rudimentar, unlighean ºi o canã de tablã pe un trepied aºe-zat la picioarele patului, în care apa îngheþauneori în nopþi mai reci de iarnã, cu latri-nele rãu mirositoare în curte, fusese la înce-put o încercare neplãcutã. Dar, îndeajuns decurând, obiºnuinþa, o anume adaptabilitatea firii ºi, mai mult decât acestea, descope-rirea în ponositul, vetustul, austerul aºezã-mânt al asumpþioniºtilor a unor bucurii, aunor încântãri nebãnuite de mine atunci cândîi pãºeam pragul pentru întâia oarã, destulde îndoit, alãturi de Tatãl meu, mã fãceausã mã simt „ca acasã“ între zidurile sale modeste.

Anul XVIII, nr. 11 (210), 2007 • 21

�

• Bianca ºi Nicolae Balotã. Foto: M. P.

D O S A R

ªi acum, rãmas singur în dormitorul gol,deºi frigul mi se pãrea mai stãtut, mai duº-mãnos decât afarã, iar paturile goale cu lavoa-rele de tablã ciobite mai mizere decât ori-când, m-am dezbrãcat dârdâind, dar de-adreptul voios ºi m-am vârât sub plapumaîngheþatã ºi ea, peste care am mai întins ocuverturã, ba chiar ºi paltonul meu de iarnãcu guler de blanã. Aþipisem, când un coºmar,în care mã vedeam de undeva de sus cãzutîntr-o prãpastie asemenea unui mormântadânc din care mã strãduiam în zadar sã ies,mã trezea. Dar nu puteam sã scap de obse-sia neputinþei de a ieºi la luminã ºi nu ºtiam,cu ochii holbaþi în noapte, dacã ceea ce în-trezãresc înnegurat este gura din depãrtarea abisului din care nu era ieºire sau geamulabia luminat al dormitorului. Dezmeticindu-mã cu inima strânsã de o pânã atunci necu-noscutã anxietate, am dibuit orbecãind peîntuneric în sertarul noptierei de lângã pato lumânare ºi niºte chibrituri. Lumina a alun-gat pe datã ameninþarea chipului meu fan-tomatic fixându-mã din strãfundul prãpas-tiei. Am aºezat lumânarea într-o cãniþã detablã ºi în lumina ei blândã am adormit.

Dimineaþa îmi deschideam ochii în ochiiTatãlui meu, care mã veghea ºezând la mar-ginea patului învecinat cu al meu. Sosiseîn zori de la Sibiu. În dormitor era o cãldurãprietenoasã: focul – aprins prin grija sa pãrin-teascã – duduia în soba neagrã de tuci dincolþ. Zãpada de pe acoperiºul capelei, dincurte, de pe pomii din livadã scânteia subbãtaia unui soare radios, cu dinþi. Din lumâ-nare mai rãmãsese un muc stins pe fundulcãniþei. Mi-era ruºine sã mãrturisesc cã-mifusese fricã noaptea, dar Tatãl meu nu puneaîntrebãri la care le ºtia dinainte rãspunsul.

Prezenþa sa mi-a oferit privilegiul de aprânzi cu el la masa Pãrintelui Merckx, supe-riorul Casei Domnului. Înconjurat de cei câþi-va cãlugãri, de pãrinþii Aron, Ilea ºi Cristea,ca ºi de fraþii Petru ºi Gheorghe, care ser-veau la masã, cu toþii români, Mon Père îlprimea pe Tata ca pe un oaspete de onoareîntr-o camerã-sufragerie, alta decât obiºnui-tul nostru refectoriu. Dejunul era întrucât-va de galã, în încãperea încãlzitã mai gene-ros decât permitea obiºnuita austeritatemonasticã. Asumpþioniºtii noºtri mai aveauun motiv de a sãrbãtori: Mitropolia îi anun-þase cã acordase capului micii lor comunitãþidemnitatea de arhimandrit. Se celebra ast-fel un sfert de secol de la hirotonirea Pã-rintelui Adhémar Merckx. Preoþit la Romaîn timpul Primului Rãzboi Mondial, în1916, serba cei 25 de ani de sacerdoþiu laBlaj, în acel an 1941 al dezastrelor celui de-al Doilea Rãzboi Mondial.

O micã fotografie, pe care o pãstrez cupietate ca pe una din acele iconiþe strânseîntre filele vechilor cãrþi de rugãciune, repro-duce un tablou ce i s-a oferit cu acel prilej.Ea înfãþiºeazã, într-un cadru decorativ despice ºi ciorchini de struguri stilizaþi, sim-boluri ale rodniciei harului divin ºi ale vred-niciei lucrãtorului din ogorul ºi via Dom-nului, sub binecuvântarea de sus a MâiniiPreasfinte, pe Cristos rãstignit ºi, deasu-pra, cu litere mari, invocarea din Tatãl nos-tru: „Vie Împãrãþia Ta“. În mijlocul tablou-lui, într-un medalion, imaginea PãrinteluiMerckx în odãjdii albe cu broderii aurii. Îndreapta sa, înconjuratã de o aurã luminoa-sã, Sfânta Fecioarã, iar în stânga o fotogra-fie a capelei de la Cãrbunari, ctitoritã deasumpþioniºtii conduºi de Mon Père. Sub

chipul acestuia, încheind dispoziþia în crucea imaginilor, îmi apare o parte din nava miciibiserici a Casei Domnului, strana din stângaîn care îmi aveam locul alãturi de colegii meiºi iconostasul cu uºa împãrãteascã dând înaltar. Desluºesc în mica reproducere foto-graficã, încovoiatã, pãtatã, plinã de crãpã-turi, a tabloului votiv cu decorul sãu pictatde o mânã nu prea dibace, unele sfinte izvoa-re din care au pornit pâraiele subterane cen-au încetat sã mã hrãneascã nici chiar atunci când, ascunse în adâncuri, iar eu rãtã-cind afarã, pe coaja lumii ºi a existenþei mele,nu mai voiam sã ºtiu de ele. La vârsta aceeaa ezitãrilor de la rãspântie, acolo, în CasaDomnului din Blaj, în strana aceea din bise-ricã unde îl ascultam predicând pe Mon Père,unde mã rugam ºi uneori cântam la litur-ghie, în faþa acelei uºi a iconostasului undemã împãrtãºeam zilnic, ca ºi în acea capelãdin poiana pãdurii Cãrbunari cãtre care noiºcolarii ne îndreptam cu sentimente mai cu-rând de excursioniºti bucuroºi de a ieºi laiarbã verde decât de pelerini intonând im-nuri ºi cântece sacre, acolo m-am auzit che-mat pentru întâia oarã, acolo mi s-a dat sãîntrezãresc, fie ºi nelãmurit, ca prin ceaþã,calea de strãbãtut pentru a rãspunde aceleichemãri.

Ascultam pe amfitrionul nostru vorbindromâneºte cu vigurosul sãu accent franþu-zesc, pe pãrinþii asumpþioniºti din jurul sãu,ca ºi pe propriul meu pãrinte, iar eu tãceamîn colþul meu aruncând din când în când câteo privire pe furiº, înapoia mea, spre fulgiimari, grei, ispititori, ce cãdeau tot mai deºiîntru încântarea ºi mai marea mea dezolare,cãci eram prea departe de dealul Feleacului,de casa noastrã lãsatã în urmã, cu pomul deCrãciun împodobit cu vechile, frumoaselenoastre podoabe de Nürenberg, cu schiuriºi sanie cu tot. Copilãria bântuia încã dinplin în mine în timp ce îi auzeam pe cei maripunând la cale viitorul meu, pe Tata vorbind– poate pentru întâia oarã altora – despremarea sa dorinþã de a mã vedea urmând laRoma facultãþi de teologie ºi drept ale uneiuniversitãþi pontificale, de a mã încadra poateîn diplomaþia Vaticanului, gând nutrit de elºi împãrtãºit pânã atunci doar Mamei mele,care mi-l ºoptise. Asumpþioniºtii, candidesuflete dãruite cauzei Domnului, exultau.Entuziast, tânãrul Pãrinte Aron, care se ocu-pa mai de-aproape de noi, alumnii, ºi mã cu-noºtea mai bine decât ceilalþi, îmi fãcea elo-giul fãrã sã ia seama la prezenþa mea, laroºeaþa care mã nãpãdise, de ruºine ºi plã-cere. Enumera însãrcinãrile cu care mã încãr-case, aceea de îngrijitor ºi dispunãtor albibliotecii româneºti a Casei (excelentabibliotecã francezã se afla în biroul PãrinteluiMerckx ºi acesta îmi dãduse acces liber laea), de dascãl de francezã al colegilor mei,de conducãtor al societãþii de lecturã ºi, însfârºit, de ductor, de responsabil al disci-plinei noastre, a elevilor, în timpul silenþiu-lui, ca ºi al recreaþiilor ºi diverselor activitãþiale zilei. Primisem cu satisfacþie aceste în-sãrcinãri, primele din viaþã, cãci aveam oadevãratã voracitate a rãspunderilor. ªi, fãrãîndoialã, o perfidã atracþie a ºefiei. Voinþade putere apãruse devreme ºi se opintea înmine. În gol. Cu pârghia voinþei mele îmiînchipuiam cã aº putea ridica globul, dar,mic ºcolar într-un mic oraº al unei þãri mici,pierdutã în furtuna ce bântuia într-un con-tinent ºi o lume, n-aveam de ce sã-mi prop-tesc voinþa pentru a ridica fie ºi numai ominusculã pãrticicã a pãmântului. Mai insi-

dioasã decât pofta libidinalã, care ºi ea vier-muia în puberul încã nededat la luxurie careeram, ambiþia mea îºi fãurea tot soiul deobiective de atins. ªi le atingea, în mãsuraîn care acestea nu erau himerice. Eram preapasionat de literaturã, de istorie, prea fasci-nat de exerciþiile oricât de dificile ale reflecþieifilosofice pentru a nu deveni cu uºurinþã ºia nu fi recunoscut elev eminent, un caz ieºitdin comun. Dar dispreþuiam ambiþiile, cemi se pãreau minore, ale ºcolarului premiant.Alte mult mai înalte ºi mai depãrtate þintemã atrãgeau. Unele dintre acestea erau de-adreptul fantasmagorice. În vederea aces-tora fãuream febril planuri de preluare aputerii politice, de conducere a statului, dedirijare a unor mari acþiuni în Europa, sufi-cient de bulversatã de desfrâul de putere almarilor tirani pentru ca sã mai fie nevoie dedezlãnþuirea veleitãþilor unor mãrunþi ti-rani en herbe (cum ar spune francezul). Da,asemenea proiecte îmi bântuiau imaginaþiaºi reflecþia, le notam febril în însemnãrilemele de tainã. Singurul efect benefic alvoinþei de putere ce o lua astfel razna era dea suscita ºi a întreþine în mine râvna stu-dioasã, de a mã susþine în diversele lecturiistorice, sociologice, politologice, mult dea-supra vârstei mele, unele dintre ele îndeajunsde aride, precum ºi în exersarea unor limbistrãine. De altfel, toate aceste eforturi labo-rioase erau animate într-o destul de maremãsurã de o poftã a spiritului ce depãºea acelnisus destrãbãlat al puterii. Totuºi, cu ºtiinþaconºtiinþelor de care dispuneau, îndeosebipracticând asiduu confesionalul, nu se poateca vrednicii cãlugãri sã nu-ºi fi dat seama cãtânãrul acesta dãruit, ce e drept, cu multedaruri ale minþii, închipuirii, ba chiar ºi aleinimii, are în schimb într-însul acea buruianãrea pe care Sfântul Pavel o cunoºtea atât bine,de a cãrei nocivitate era pe deplin convinsatunci când se întreba întrebându-te: „La ce-þi foloseºte de vei cuprinde lumea întreagã,dacã îþi vei pierde sufletul?“ Ca blãjeni,asumpþioniºtii mei ar fi putut sã spunã de-spre bãiatul acesta dat de tatãl sãu în grijalor ceea ce spusese, se pare, pe vremuri cano-nicul blãjean Moldovãnuþ despre NicolaeIorga: „bãiatul aista are multã minte, da’ nu-i tãtã bunã“.

Dar în amiaza aceea de iarnã cu ninsoa-rea bogatã, blândã, ce perdeluia voios pedinafarã geamul camerei în care duduia fo-cul de lemne din sobã, în mirosul de bunãmireasmã gospodãreascã al supei de pasãre„cu tãieþãi“ ºi al rasolului de gãinã cu suc deroºii, în umoarea sãrbãtoreascã vãditã înobrajii înroºiþi de un pahar cu muscat deTârnave, gândul luminos rostit de domnulDoctor Balotã cu privire la viitorul fecio-rului sãu gãsea un prompt ecou atât de en-tuziast în sufletele curate ale acestor au-gustinieni, încât bucuria lor de a vedeadeschizându-se în casa lor calea unui viitorstâlp al Bisericii îi împiedeca sã-l judece cutot discernãmântul pe acel tânãr lãsat untimp în grija lor binevoitoare. Magna spesoborta est – a apãrut o mare speranþã – ar fiputut ei spune în stilul ºi cu cuvintele sfân-tului patron al congregaþiei lor. Speranþase nãscuse ºi în mine, mai demult încã, ºi era doar confirmatã din afarã în acea zi deiarnã, dar ea nu era întru totul aceeaºi cu ceacare îi însufleþea pe bunii mei pãrinþi trupeºtiºi spirituali. Era încã o nãdejde legatã de oviziune a viitorului plinã de scorii sau, maibine zis, era – pentru a-l cita din nou pe sfân-tul autor al Confesiunilor, care o cunoscuse

22 • APOSTROF

�

D O S A R

ºi el prea bine în tinereþea sa à tout asservie– una dintre acele vanarum cupiditatem spesinanes et insanias mendaces, din acele speranþeamãgitoare, pofte deºarte ºi nebune ambiþiiînºelãtoare...

Singurul pãcat de care mã fãceam vino-vat, dupã bunii cãlugãri, evocat ºi acela cuun surâs blajin de preaîngãduitorul PãrinteAron, în apologia sa, nu era decât tot o vir-tute, dusã însã la extrema vicioasã: o lipsãde obedienþã manifestatã prin refuzul de aieºi „la aer“ în timpul pauzelor, Nicu Balotãpreferând sã citeascã în liniºtea sãlii de „si-lenþiu“ golitã de ceilalþi elevi. Cãlugãrii râ-deau mai curând satisfãcuþi de diligenþa meacontrarã igienei ºi chiar, mai grav, ascultã-rii de porunca superiorului, pe când Tata îºirecunoºtea în spusele Pãrintelui progenitu-ra ºi avea surâsul acela hâtru, cu nasul uºorrãsucit într-o parte, care o amuza pe Mama.Prânzul se încheia cu voioºie în urãrile cãl-duroase aduse de noi toþi noului arhiman-drit ºi de mulþumirile sale înduioºate adre-sate tuturor fraþilor sãi, dar, prin ei, peste ei,Domnului ºi Preasfintei Sale Mame. O micãrugãciune de mulþumire, o binecuvântare ºi,când ieºeam din sufragerie, Mon Père mã luadeoparte ºi, serios, dar binevoitor, îmi întã-rea ceea ce îmi propusese odatã în timp ceeram cocoþat pe scãriþa de lemn a bibliote-cii sale, ºi anume ca pe viitor sã stea de vorbãzilnic cu mine ºi, cu precizia sa în fixareaprogramelor, îmi indica un sfert de orã înfiecare searã de la ºapte la ºapte ºi un sfert,ceea ce era cu totul excepþional, þinând seamacã tot seara ne acorda nouã, tuturor elevi-lor, în sala noastrã de silenþiu, o exortaþie decinci minute. Avea sã mã anunþe, mai adãu-ga el, când vom începe. Peste puþin, îl conduceam pe Tatãl meu la birja pe care ocomandase sã vinã sã-l ducã la garã ºi-miluam rãmas-bun de la el. Întorcându-mã în curtea pustie, înainte de a intra în sala delucru, unde mã bucuram sã fiu singur, amalergat spre grãdina din spate ºi am azvâr-lit peste gard câþiva bulgãri de zãpadã într-osperietoare ninsã, pleoºtitã, în zdrenþe, pânãcând am izbutit sã-i dau jos pãlãria de pairuptã din creºtetul în vârf de bãþ.

Puþinii bulgãri de zãpadã azvârliþi de co-pilãria ce se mai zbenguia, dar din ce în cemai puþin, mai rar, în mine, se pierdeau îniarna aceea, se topeau, înainte chiar de a fiazvârliþi, în mâna tot mai aprinsã a ado-lescentului arzând pentru alte cauze decâtaceea, jucãuºã, a unei sperietori. Cauzele acestea mi se impuneau oarecum din afarãca ºi dinãuntru. Mã fascina deopotrivã spec-tacolul conflagraþiei mondiale la care parti-cipam ca un mãrunt spectator ce se voia,se visa cu naivã ardoare actor, dar ºi defla-graþia lãuntricã în care eu eram totodatãscena, jocul când mocnit, când exploziv, uni-cul actor ºi spectatorul incendiilor ce izbuc-neau în mine ale adolescenþei. Ca un omal Cuvântului ce eram chemat sã fiu, dibu-iam cuvintele prin care sã exprim aceastãdublã atracþie. De la început îmi propuneam,cu toatã seriozitatea celor cincisprezece anipe care urma sã-i împlinesc peste puþine zile,sã notez într-un caiet de însemnãri „pãrereamea asupra diferitelor evenimente ºi asuprastãrilor sufleteºti prin care trec“. Îmi dãdeamprea bine seama cã viaþa mea „e atât de sim-plã“, cã rutina monotonã a zilelor ºcolaru-lui nu-mi putea oferi prea multe evenimen-te interesante, demne – cum socoteam eu– de a fi consemnate. Eram pe deplin con-

ºtient cã ceea ce era pasionant se petreceaafarã, în lumea largã plinã de larma ºi furiarãzboiului, ca ºi în adâncurile mele ale cãrorzgomote ºi turbulenþe (parcã tot atât deîndepãrtate ca ºi cele ale fronturilor pe carese desfãºura rãzboiul) erau surprinse de minedoar în rare clipe de trezire a conºtiinþei.Pentru a scrie nu despre, ci din cele trãite înafara ºi înãuntrul meu, alegeam în mod fi-resc forma jurnalului intim. În însemnãrileacestea zilnice, pe care, dupã mai multe ezi-tãri, amânãri, le începeam la 23 ianuarie 1941,nu era consemnarea celor deja trãite care mãinteresa în primul rând (cãci nu trãisem încãprea multe). Scriam, ce e drept, ºi împo-triva uitãrii, deºi nu prea aveam ce sã uit ºiapoi, la vârsta aceea, nu uitam mai nimic dincele trãite. Mã proiectam însã în viitor atunci când, cu copilãria pe care o recu-noºteam încã în mine, notam: „Doresc cafiind mare sã mã cunosc pe mine în stareade acum, cu gândurile, grijile ºi faptele mele“.Dar, chiar dacã mã vedeam privind din vii-tor spre mine cel prezent, scriam în prezentpentru a pãtrunde în cele netrãite încã, în-tr-un viitor ce mi se pãrea deschis la infi-nit. Nu voiam într-atât sã las o urmã a idei-lor, reflecþiilor, sentimentelor, pasiunilor, câtsã suscit toate acestea ºi sã le surprind în ºiprin scrisul meu. Voiam sã înþeleg, sã îna-intez în lume ºi în mine însumi luminân-du-mi calea prin scris.

„E pentru prima oarã cã mã hotãrãsc sã-mi scriu jurnalul“ – notam eu la 23 ianua-rie 1941 o primã însemnare într-un carnet,un notes, cum îl numeam pe atunci ºi dincare mi-au rãmas doar puþine file: „De câþi-va ani, de când am început sã-mi fac planuride viitor, mã gândeam sã-mi încep acesteînsemnãri zilnice. N-am avut însã nicio ocazie potrivitã pentru a le începe: pe de oparte monotonia vieþii de acasã, într-o starepe care azi o invidiez, pe de altã parte lipsaunor evenimente politice care sã-mi aþâþeimaginaþia, au contribuit la amânarea înce-perii unui jurnal regulat. De când s-a pro-dus însã schimbarea aceasta fundamentalãîn viaþa mea: plecarea de acasã, ºi de când

am început sã pãtrund în tainele filosofiei,ideea unui jurnal mi-a apãrut cu toatã tãria.Acum câteva zile m-am hotãrât sã-l încep.Evenimentele politice de ieri m-au deter-minat sã nu aºtept ziua mea din 26 ianuarie,pe când mã hotãrâsem sã fac primele în-semnãri. Scopul pe care mi l-am fixat e, cade altfel toate acþiunile mele, îndreptat sprerealizarea idealului meu“. Îmi fixam din capullocului câteva reguli, unele „îndemnuri“, maidegrabã etice decât estetice, pe care-mi pro-puneam sã le urmez în þinerea acestui jur-nal: „Sã fiu absolut imparþial asupra acþiu-nilor mele ºi ale altora. Sã caut sã fiu precis.Sã caut sã fiu ordonat în scrierea zilnicã aactivitãþii mele“. Când, ºaizeci de ani maitârziu, ajuns la o vârstã rotundã a senectuþii,avea sã mi se ofere de cãtre prietenii meitineri de la revista Apostrof un volum oma-gial, fiind îndemnat de ei sã dau unele ine-dite din Jurnalul meu, am ales spre publi-care câteva pagini din primele sale caiete.Trecuserã zeci de ani de când nu le mai rãsfoi-sem. Am fost izbit citindu-le de ceva ce nuputeam califica altfel decât „teribil“ în fiin-þa acelui adolescent de altãdatã. Le-am ºiintitulat Însemnãrile unui adolescent teribil,fãcând sã aparã câteva extrase din Jurnalîn acel op (care îmi aminteºte „Omagiul sa-cerdotal 1916-1941“, titulatura tablouluioferit Pãrintelui Merckx). Nu erau nicide-cum teribilismele atât de obiºnuite din ex-primãrile orale sau scrise ale adolescenþi-lor care mã fãceau „teribil“. Dimpotrivã. Aºspune cã tocmai absenþa unor asemenea teri-bilisme, lipsa unei bine cunoscute gesticu-laþii juvenile, uneori amuzantã, de cele maimulte ori penibilã ºi, în schimb, prezenþaunei încrâncenãri în voinþa de a fi, de a de-veni, de a face, îmi apare azi, privind în ur-mã spre tânãrul din acei ani, teribilã.

Desigur, poate sã parã teribil de comicãseriozitatea cu care, pornind acel jurnal in-tim, expuneam ceea ce numeam „situaþiamea actualã“, încadrând-o într-un fel detablou sinoptic al istoriei vremii. Fãrã sã por-nesc, ca un ardelean fiu de ardeleni ce eram,

Anul XVIII, nr. 11 (210), 2007 • 23

�

• Nicolae Balotã în locuinþa sa din Bucureºti, 1999. Foto: M. P.

D O S A R

chiar de la o prezentare a Transilvaniei melenatale în cadrul mai larg al þãrii ºi al lumii,asemenea lui Cezar, în istoria campaniilorsale din Galia, pornind de la o privire vul-tureascã asupra spaþiului cuceririlor sale, princuvintele adânc sãpate în memoria noastrãscolasticã „Gallia omnes divisa est in partestres...“, începeam ºi eu printr-o consideraþieistoricã: „În urma cedãrii Ardealului de NordUngariei, Clujul...“. Abia pãrãsisem panta-lonii scurþi ai copilãriei ºi începusem sã-miproiectez viaþa – fireºte, nu cea trãitã pânãatunci, cãci era prea infimã, cât aceea pe carerâvneam sã o trãiesc – în cadrele vaste ale is-toriei. Un precoce sentiment al destinuluimã anima, mã fãcea sã caut în evenimen-tele istoriei bulversate a timpului raþiunileîmplinirii acelui destin, calea realizãrii sale,a realizãrii mele. Grotescã viziune hiper-bolicã asupra propriei existenþe? Înduioºã-toare paranoie adolescentinã? Sau, poate,totuºi, o încredinþare încã obscurã, prin nimicsau aproape nimic justificatã, de a fi un ales.

Evenimentele la care fãceam aluzie înacea primã însemnare care precipitase hotã-rârea mea de a porni notaþiile zilnice era lovi-tura de stat avortatã a legionarilor, confrun-tarea lor sângeroasã cu Ion Antonescu ºizurba insurecþionalã rapid gâtuitã de arma-tã, denumitã „rebeliunea legionarã“ din 21-24 ianuarie 1941. ªtirile parveneau estom-pat în târguºorul blãjean, dar soseau totuºidestul de repede. În 23, când mã refereamla „evenimentele politice de ieri“, aflasemdespre ciocnirea dintre legionari ºi forþelearmate, iar o zi mai târziu notam – nu fãrãoarecare stângãcie în exprimare – cã cei dintâifiind înfrânþi, „generalul Antonescu a pusmâna pe putere, dând dictatura militarã“.Mai adãugam: „Se aruncã manifeste dinavion, amãnunte nu se cunosc încã“. Uneleamãnunte aveam sã le aflãm douã zile maitârziu de la Tatãl meu, care în seara aniver-sãrii mele (petrecutã cu amãrãciunea de a nuprimi obiºnuitele firitisiri de la ai mei) soseade la Bucureºti, spre marea mea bucurie. Neaducea ultimele ziare din capitalã ºi, mai ales, ne relata, cãlugãrilor ºi mie, strânºi înjurul lui, unele scene de violenþã la care asis-tase. Nu ºtiu dacã, ascultându-l, vreunul dintre pãrinþi murmurase vechiul adagiu:„cine trage sabia, de sabie va pieri“, dar ºtiucã m-a strãbãtut gândul acesta al reîntoar-cerii rãzbunãtoare a violenþei împotriva vio-lenþilor. O miºcare sângeroasã se îneca înpropriu-i sânge. De la asasinarea lui Iorga,legionarii, pe care nici pânã atunci nu-i avu-sesem la inimã, îmi deveniserã odioºi. Re-pulsia mai veche era stârnitã îndeosebi desângele care mirosea greþos în ideile, dacã sepot numi astfel, ca ºi în actele lor. Chiar ºiatunci când nu vãrsau un strop de sânge, violenþa lor era purtãtoare de moarte. Ajun-sesem la o asemenea convingere încã din primele clase de liceu, ºi nu numai din celecitite prin ziare. De altfel, jurnalul care secitea zilnic la noi în casã era Curentul luiPamfil ªeicaru, nu cu totul potrivnic miºcãriilui Zelea Codreanu. Dar iatã unul dintreacele incidente care îmi stârniserã repulsiafaþã de legionari ºi cristalizaserã în mine oatitudine cu totul potrivnicã lor. Puþinii co-legi de clasã ce-ºi manifestau simpatiile gar-diste ºi, mai zgomotos, furiile antisemite sedezlãnþuiserã din bun senin, într-o zi, în salade gimnasticã a Liceului „George Bariþiu“din Cluj, împotriva unuia dintre colegiinoºtri de clasã evrei (eram într-a patra de

liceu), un biet bãiat mai firav decât noi toþi,mai puþin în mãsurã decât oricare sã se ape-re, sã riposteze la desele agresiuni verbale ºi,cu atât mai puþin, la cele fizice. Se îngrãmã-diserã în jurul lui ºi se dedau la ceea ce pãreala început un joc crud, înfãºurarea victimeiîntr-o cortinã veche, plinã de praf, care zãceade mult mototolitã în fundul întunecos alsãlii, pe locul unde se afla un fel de scenã.Dar, tot mai înverºunaþi, dupã ce în loculcolegului lor s-au aflat în faþa unei momâi,s-au dezlãnþuit asupra ei, au dat-o de pãmântºi cu picioarele au început sã o calce, sã oizbeascã din toate pãrþile. Intrând în salaaceea de gimnasticã, n-am înþeles la începutce se petrecea acolo, de ce se agitau unii ur-lând ºi hohotind ºi cãlcând în picioare ceeace pãrea sã fie un sac inert de cartofi. Sãr-manul Bayer þipase la început, mi-au spuscei ce asistaserã fãrã sã intervinã la scenã, dar apoi amuþise. Energumenii s-au poto-lit doar când am început noi ceilalþi sãstrigãm: „L-aþi omorât, mãi, l-aþi omorât!“Am crezut-o la început noi înºine, cei câþi-va care l-am desfãcut din pânza aceea ce arfi putut sã-i fie linþoliul; colegul nostru eradin fericire doar leºinat, dar plin de vânãtãi,abia suflând...

La ancheta dirigentului clasei, unul sin-gur dintre energumenii care se dedaserã laacel „joc de masacru“ a recunoscut cã luaseparte la el. Era unul dintre elevii buni ai cla-sei, Mircea Fãrcãºan, despre care ºtiam cutoþii cã este „gardist“, asemenea, se pare,fraþilor sãi mai mari. Pe acesta aveam sã-lîntâlnesc la Blaj, unde se refugiase ºi el, fiindadãpostit de un prelat. Faptul cã eram amân-doi „refugiaþi“, oarecum venetici într-o clasãde bãºtinaºi, ne-a apropiat. Dar mai multdecât aceasta, o înclinaþie comunã spre celeliterare. Era singurul din clasa mea cãruiaîi puteam împãrtãºi revelaþiile oferite de uneledin lecturile mele, singurul cu care puteamdiscuta anumite idei stârnite de aceste lec-turi. Fervorile literare ne apropiau, dar ceeace ne despãrþea erau adeziunile politice. Nici-unul dintre noi nu împãrtãºea judecata celui-lalt asupra celor ce se petreceau în lume, ºicu atât mai puþin viziunea celuilalt asupraunui viitor mai degrabã cu pasiune râvnitdecât prevãzut cu oarecare discernãmânt. Erasingurul cu care, din când în când, urmândºi îndemnurile Pãrintelui Aron, în mohorâ-te dupã-amieze autumnale de duminicã, ie-ºeam la plimbare pe Hulã. Urcam încet caleaprãfoasã ori noroioasã, ieºeam curând din-tre case, afarã, pe deal, el fumând, cu un aerîmprumutat de matur, câte o þigarã, eu vor-bindu-i entuziast despre ultima mea desco-perire (fiind, ce e drept, cam nevorbit înmultele ore de silenþiu). Apoi, ca un fãcutnefast, ne abãteam de la cele paºnic, deºipasionant literare spre cele pãtimaº beli-coase, nu numai întrucât purtau în miezullor obsesia rãzboiului, ci ºi pentru cã erauconflictuale în sine, pe plan politic totulopunându-ne total. Ajungeam în vârfulHulei, la locul legendar de unde un alt ado-lescent, cu trei sferturi de secol în urmã, seridicase în trãsura care-l aducea ºi, salutândorãºelul din vale cu pãlãria, exclamase cu unpatos pe care eu ceva mai mult, fiind cato-lic, Fãrcãºan, ca ortodox, ceva mai puþin, îlîmpãrtãºeam: „Te salut din inimã, Roma-micã. Îþi mulþumesc, Dumnezeule, cã m-aiajutat s-o pot vedea“. Amândoi ne închinamînsã, „cu evlavie cumplitã“, ar fi spus tânã-rul acela, dacã ne-ar fi auzit, memoriei lui.Amândoi recitam patetic, de rãsuna pustie-

tatea glodoasã în jurul nostru, din versuri-le sale. Dar nici cultul pentru poezia lui nune unea, cãci unul era poetul din care ros-team eu cadenþând puternic cu inima bãtân-du-mi în ritm antic: „Nu credeam sã-nvãþa muri vrodatã;/ Pururi tânãr, înfãºurat înmanta-mi...“, ºi altul cel din care colegul ºiamicul clama cu vigoarea indignãrii: „Voisunteþi urmaºii Romei? Niºte rãi ºi niºtefameni!/I-e ruºine omenirii sã vã zicã vouãoameni!“. Când înserarea timpurie ne sur-prindea coborând tãcuþi de pe Hulã ºi unde-va în vale ceaþa se ridica albãstruie deasupraTârnavelor ce se uneau în depãrtare, eu în-gânam ºoptit: „Sara pe deal buciumul sunãcu jale,/Turmele-l urc, stele le scapãrã-ncale...“, la care el, strivind îndârjit sub toculbocancului chiºtocul ºi dând foc întregii cutiide chibrituri pentru a nu fi surprins cu eaprin buzunare de canonicul la care locuia:„Tot ce e perfid ºi lacom, tot Fanarul, toþiiloþii,/Toþi se scurserã aicea ºi formeazãpatrioþii,/Încât fonfii ºi flecarii, gãgãuþii ºiguºaþii,/Bâlbâiþi cu gura strâmbã sunt stã-pânii astei naþii!“. Nu, hotãrât, Poetul la carene închinam noi doi nu era unul ºi acelaºidecât cu numele. Pânã ºi abundenþa sem-nelor exclamãrii din versurile recitate deFãrcãºan ºi lipsa lor din versurile recitatede mine erau un indiciu în acest sens. Ceeace trezea, apoi sporea dihonia între noi eraumai ales comentariile fiecãruia dintre noi pemarginea versurilor poetului sãu. Era deajuns sã rosteascã versurile cu cuvintele „fonfii“ apoi „bâlbâiþii“, cã îl auzeam actua-lizându-le: „precum Mihai, fiul criminaluluiCarol de Hohenzollern“. Îmi sãrea þandãramonarhicã. Nu-l iubisem nici eu pe Carol,aventurierul inteligent ºi intrigant, regelefastuos ºi indecent al copilãriei mele. Detes-tasem coifurile sale cu penaje ºi strãjeria pecare o lansase. Aºteptând plin de plictis, cuvreo cinci ani în urmã, prin ’35-’36, auto-busul 7 la colþul strãzii Bolintineanu cu Andrei Mureºanu pentru a mã duce la Liceul„George Bariþiu“ din Cluj, ca elev în clasaîntâia, mã amuzam scriind cu creionul chi-mic muiat în salivã pe peretele de tablã grial cabinei unui transformator al UzinelorElectrice: „Jos regele Carol!“. Aveam felu-rite motive de indignare împotriva dom-nitorului, dar mai presus de orice îl soco-team nedemn de tronul pe care-l ocupa. Cãci aveam o înaltã idee despre menirea politicã ºi moralã a monarhiei, al cãrei fideladept eram, socotind-o orânduirea cea mainobilã din lume, cea mai potrivitã Româ-niei. Acum însã, la doar câteva luni dupãalungarea lui Carol, care lãsase în urmã oþarã ciuntitã, descompusã, dupã ce prede-cesorii sãi, Ferdinand ºi mai ales Carol întâiul,întemeietorul României moderne, o impu-seserã în Europa, vedeam în Mihai, regeledoar cu câþiva ani mai mare decât noi, desprecare ºtiam pe atunci foarte puþine, dar de lacare speram multe, un domnitor care va rea-bilita regalitatea sub forma sa cea mai purã,mai demnã.

Mai mult decât regalitatea, care nu erachiar întru totul un mãr al discordiei întrenoi, rãzboiul ne gãsea în tabãre înverºu-nat opuse. El era admiratorul lui Hitler ºial blindatelor germane, care înaintaserã fulgerãtor ºi zdrobiserã în mai puþin de pa-truzeci de zile armatele franco-britanice.Germania stãpânea întreg Occidentul euro-pean ºi se pregãtea sã cucereascã Estul ºi,poate, lumea întreagã. Eu îl execram peHitler, iar cuceririle ce e drept uluitoare ale

24 • APOSTROF

�

D O S A R

armatelor germane nu mi se pãreau altce-va decât raidurile surprinzãtoare ºi momen-tan victorioase ale unor barbari motorizaþi,un fel de vandali, de vizigoþi sau de vikingimoderni. El se bucura de prãbuºirea Franþei„jidovite“ ºi a tuturor democraþiilor, regi-muri de hulpavi negustori. Pe mine dezas-trul Franþei mã durea ca o ranã deschisã. Credcã suferisem mai puþin de acea descom-punere a României la care asistasem îndea-proape, care mã lovise pe mine ºi pe ai mei,ne obligase sã ne pãrãsim casa familialã, nerãvãºise existenþa, decât de acel dezastru ori-cum îndepãrtat al unei þãri ºi al unei naþiunipe care nu le cunoºteam decât din cuvinte,cele ale unei limbi, ale unei culturi. Dar de-zastrul Franþei fusese cu totul neaºteptat,atinsese dimensiuni monstruoase, siluise înmine un mit. Plânsesem toate lacrimile dinmine în întunericul acelei sãli de cinema dinCluj unde pe ecran îl vedeam pe Hitler în-tovãrãºit de acoliþii sãi ºi contemplând trium-fãtor, de sus, de pe esplanada de la Troca-dero, Parisul de la picioarele sale. Suferimuneori din pricina ºtirbirii unui mit cultivatîn sinea noastrã mai rãu decât din cauzazdruncinãrii unei realitãþi contingente, ocro-titoare, din jurul nostru.

Ne opream cu Mircea Fãrcãºan pe PodulMinciunilor, peste calea feratã ºi priveamcum trec sub noi trenuri dupã trenuri plinede militari germani. Eram amândoi de acordcã pretextul oficialitãþilor germane ºi româ-ne, dupã care toþi aceºtia n-ar fi decât „spe-cialiºti“ destinaþi sã instruiascã armata ro-mânã, era mai mincinos decât podul de pecare priveam. La 24 ianuarie ’41 notam înJurnal: „Trupele germane se scurg necon-tenit. Care e þelul acestor trimiteri de trupe?Rusia? Enigmã; Dardanele, Turcia? Suez,Egipt, India? Epopee riscantã; apãrarea ºiinstruirea trupelor româneºti? Ironie“. Atâtdoar cã Fãrcãºan se lumina la faþã vãzându-le trecând spre noi cuceriri, pe când eu mãîntunecam. Pentru el, ofiþerii aceia proaspãtraºi, care fumau cu privirile goale la feres-trele deschise ale vagoanelor, se îndreptauspre noi cuceriri în pântecul moale din sudulºi estul continentului nostru ºi poate al altormai vaste continente, pentru mine ºi spresatisfacþia mea, ei se îndreptau spre moarte.

Zilele de turbulenþã ale „rebeliunii legio-nare“ nu fuseserã nicidecum sângeroase înmica Romã. Calmul detaºat al blãjenilor,darul înþelepciunii ºi umanismul bine tem-perat catolic au prezervat mica urbe de rãu-tãþile zurbei. Spre satisfacþia elevilor, cursu-rile au fost suspendate o zi-douã. Apoi totulºi-a revenit în matca obiºnuitã. Am asistatla o singurã manifestare a unui mic grup delegionari, mãrºãluind cu drapele în vânt ºicântând voiniceºte prin faþa catedralei SfântaTreime. Eram bucuros cã prietenul meu Fãrcãºan nu se afla printre ei; în schimb, eramuluit sã recunosc printre cei ce defilau in-tonând cu foc unul din marºurile gardistepe profesorul nostru de muzicã, SigismundToduþã. Era unul dintre dascãlii mei cei maidragi. Pe acest iubitor ºi cunoscãtor de mu-zicã sacrã, fervent al lui Bach, aureolat înochii mei prin studiile sale la Roma, desprecare ne vorbise ca despre o iniþiere în miste-re, cu Ildebrando Pizetti ºi cu pianistul Alfredo Casella la Academia Santa Cecilia ºila Istituto Ponteficio di Musica Sacra, ataºantprintr-o eleganþã nu numai vestimentarã, ciºi a manierelor, a vorbirii afabile, puþin pre-þioase, italienizante, pe bãrbatul acesta plinde mansuetudine, charismatic, nu mi-l pu-

team închipui înfeudat unei ideologii a vio-lenþei mortifere, camarad al unor inºi dintopor. ªi totuºi, iatã, îl auzeam cântând„Sfânta tinereþe legionarã“, îl vedeam þinândpasul, mãrºãluind alãturi de cei vreo douã-zeci-treizeci de necunoscuþi mie, care aparþi-neau unei lumi ce nu avea, nu putea sã aibã,eram ferm convins, nimic comun cu lumi-na din Jesu bleibe meine Freude, Recviemul luiMozart sau Missa solemnis.

Din fericire, cum spuneam, Fãrcãºan n-a luat parte la acele ultime zvâcniri de arier-gardã ale miºcãrii. Cred, de altfel, cã el eraun simpatizant al Gãrzii de Fier, plin de fer-voare, dar lipsit de imboldul spre participa-rea la o acþiune comunã. Nu fãcea parte, celpuþin în perioada aceea blãjeanã, din vreoorganizaþie verde. Când s-au abãtut unelesancþiuni asupra unor legionari notorii, iarfiul directorului nostru, al Liceului „SfântulVasile“, a fost eliminat (antrenând cu sine ºicãderea tatãlui sãu din scaunul directorial),nici Mircea, nici profesorul Toduþã n-au fosttulburaþi. Dar dacã mai ieºeam uneori la câteo plimbare duminicalã pe dealurile din jurulBlajului cu colegul meu, nu mai participamcu nicio tragere de inimã la orele de muzi-cã, plãcute pânã atunci, ale lui SigismundToduþã. Nu i-am spus nici atunci, cum nuaveam sã-i spun nici mai târziu, când aveamsã-l întâlnesc în oraºul meu natal, de ce, înanul meu blãjean, n-am mai primit invitaþiilesale, atât de amabile ºi pentru mine atrãgã-toare, de a veni sã cânt la pian acasã la el,întrucât nu aveam unde sã o fac în altã par-te. Ar mai fi fost pianul liceului, pe care mãpusese sã cânt la o orã de muzicã Rapsodiaa doua de Liszt, dupã ce descoperise cã fuse-sem elevul maestrului Ciolac la Conserva-torul din Cluj. Renunþasem însã la ceva ce-mifãcea plãcere, din pricini ce nu i le puteammãrturisi.

Eram satisfãcut cã legionarii pierduserãpartida în confruntarea lor cu Antonescu,deºi nu eram nici partizanul acestuia. Con-tinuam sã urmãresc evoluþia situaþiei, dupã„rebeliunea“ gâtuitã, notând la 25 ianuarie:„Legionarii spereazã într-o eventualã întoar-cere a situaþiei în favoarea lor ºi nu cred cãei sunt desfiinþaþi ca organizaþie politicã“.(Remarc în acel „spereazã“ influenþa vor-

birii vetuste a bãtrânilor clerici din mica Romã, în ciuda filtrului ironic prin carereceptam spusele celor din orãºelul de peTârnave.) S-ar putea ca însemnarea aceastasã fi urmat dupã vreo convorbire cu Fãrcãºan,dar mai curând dupã cele aflate de la MonPère, mai la curent decât mine cu cele ce sepetreceau în capitalã. Convorbirile seralela care mã invitase venerabilul Pãrinte, amâ-nate de el un timp din pricina ocupaþiilorsale, au pornit a doua zi dupã aniversareamea. ªi notam bucuros la 27 ianuarie: „Pen-tru prima oarã am mers la Pãrintele Merckxpentru a conversa. Am discutat natural ºichestiuni politice. E interesant cã nu credeîn puterea Rusiei despre care susþine cã seva dezagrega. În schimb crede în victoriarapidã, pânã la toamnã, a Angliei ºi con-comitent a României. În ambele privinþesunt mai sceptic. Influenþat natural ºi de pla-nurile mele, nu cred ca Franþa sã nu joaceun rol, chiar cel mai important în configu-raþia viitoarei Europe. În ce priveºte Anglia,ea poate între timp încheia chiar un tratat-armistiþiu. Italia va încheia poate pace,schimbându-se conducerea. Din aceasta arurma o campanie uºoarã în Italia a germa-nilor. De acolo poate chiar o expediþie înEgipt, fatalã“. ªi adãugam: „Deocamdatãnu e nicio ºtire precisã“. Într-adevãr, ce felde ºtiri, ºi încã „precise“, ce fel de viziuneclarã asupra prezentului ºi apoi a viitoruluiputea sã aibã un adolescent la începutul lui 1941 într-un orãºel din Transilvania pro-fundã, într-o þarã de curând mutilatã ºirãvãºitã de o revoltã înãbuºitã, într-o Europãnãucitã de victoriile fulgerãtoare din Occi-dentul continentului ale trupelor hitlerieneºi de întoarcerea lor enigmaticã spre est? Darnu totul era fantasmagoric în vederile ace-lui tânãr. Sã presupui în ianuarie 1941 cãItalia va încheia un armistiþiu schimbân-du-ºi conducerea, cã expediþia în Egipt a ger-manilor se va încheia cu un dezastru ºi maiales cã Rusia se va dovedi mai puternicã de-cât îºi închipuiau mulþi, cã nu se va deza-grega printr-o campanie oricât de victori-oasã a germanilor, toate acestea dovedeau ooarecare iscusinþã de interpretare. Pânã ºifaptul cã-mi dãdeam seama, în legãturã cu speculaþiile mele profetice, cã acestea erauprobabil viciate de „planurile mele“, cã vi-ziunea mea asupra rolului viitor al uneiFranþe ce se afla în zilele acelea doborâtã lapãmânt, cu forþele sale armate zdrobite princea mai ruºinoasã înfrângere din istoria ei ºia oricãrei naþiuni din istoria modernã, erafalsificatã prin pasiunea mea pentru aceas-tã þarã ºi credinþa cã voi avea de jucat un rolîn redresarea ei, dovedea o îndeajuns de pre-coce solidificare maturã a magmei aflate încãîn plinã ebuliþie juvenilã. Ceea ce fãcea „te-ribilã“ adolescenþa mea se trãda în amalga-mul gândirii clare cu delirul. Fragmentelepuþine ale discursului încã destul de crud ce mi-au rãmas din acele începuturi îndepãr-tate ale însemnãrilor din Jurnalul meu poartãsemnele unui delir de interpretare la care mãdedam împins de patimi incipiente, dar dejamanifeste, în care politicul se conjuga cu re-ligiosul, eroticul cu misticul. Aceste patimiaveau sã mã mâne, mai degrabã decât le mâ-nam eu, vizitiu neîndemânatic, asemeneacailor înaripaþi din mitul lui Platon, galo-pând, avântându-se în vãzduh ºi azvârlin-du-mã în abise.

Deliram, adolescent, chiar ºi atunci când mã proiectam într-o patrie fabuloasã,

Anul XVIII, nr. 11 (210), 2007 • 25

�

• Nicolae Balotã. Foto: M. P.

D O S A R

strãinã de aceea a bunului meu pãrinte, decâtaceea în care mã nãscusem. Renegând ma-tricea, îmi croiam alta în imaginar. Cânds-a deºteptat în mine pasiunea pentru Franþa,când am început sã mã închipui, sã mã simtfrancez, mi-e greu sã desluºesc prin perde-lele dese, coborâte de atâþia ani în urma mea.Acum când scriu – în limba Tatãlui meu ºia mea – aceste rânduri, pe malul francez alMediteranei, când de mai bine de un sfertde veac trãiesc în aceastã þarã fãrã sã o soco-tesc patria mea de elecþiune, privesc spreacele fantazãri de la sfârºitul copilãriei ºi în-ceputurile adolescenþei mele pãtimaºe cu oironie îmblânzitã de vârstã ºi cu umor, caspre o nãsãrâmbã. În lipsa altor trãznãi aletinereþii, constatam cu seriozitate, în zilele„rebeliunii“ legionare: „Evenimentele de ieri22/I 1941 m-au gãsit neutru, eu nu mãsimþind câtuºi de puþin membru al acesteinaþiuni ºi necrezând cã aº avea dreptul sãlucrez pentru una din cele 2 pãrþi în cauzã.Nu îi aprob pe legionari, dispreþuind poa-te pe nedrept ambele pãrþi: legionarii ºiarmata“. Ce nãzãrire paranoiacã mã fãcea sãcred cã aº putea „lucra“ în vreun fel pentruvreo „parte“ sau alta? Numai o nãzdrãvã-nie a adolescenþei mã putea face sã gonescîn întâmpinarea unui destin închipuit cu ofebrilitate care înghiþea timpul încã netrãit,atunci când douã zile mai târziu notam:„Simt din ce în ce mai mult apropierea che-mãrii mele. Peste cât timp: 6 luni, 1 an, 2,3, 10?“ Aº fi devorat timpul ce se întindeala nesfârºit în faþa mea, cu lãcomia tânãru-lui prinþ din poveste, care deºirã cu febrili-tate mosorul vieþii sale galopând în timp ºinedându-ºi seama decât în clipele din urmã,cu aþa vieþii desfãcutã aproape toatã de pemosor, cã timpul a ajuns sã-l devore.

E adevãrat cã, deodatã cu nãzbâtiile pa-siunii ºi imaginaþiei ce mã fãceau sã-mi grã-besc – în închipuire – destinul, ardeleanulrobust din mine, fiu al unei Castalii forma-toare, nu uita sã adauge: „Între timp mã formez, îmi formez caracterul ºi viitorul“.ªi studiam ºi citeam cu o poftã cumplitã.Mã bucuram de câte o sãrbãtoare religioasãcând, neþinându-se cursuri în liceul nostruconfesional, puteam „citi toatã ziua dupãplac“ numere ale revistei Conferencia, unCours de Philosophie, vreun clasic francez sauun roman de Henri Bordeaux. Lecturi din-tre cele mai diverse, cãci lãcomia, pe mãsu-ra curiozitãþii, era enormã, lecturi dintre careunele erau marcate de mediul în care desco-peream autorii ºi cãrþile lor, când nu eraualese chiar în urma îndemnului expres alpãrintelui Merckx, cum erau conferinþelepariziene culese în revista recomandatã deel în cadrul convorbirilor noastre serale, peteme din cele mai variate, religioase, poli-tice ori literare. Mon Père îºi începuse acti-vitatea în România ca profesor de francezãîntr-un liceu de fete. Iar pereþii camerei salede lucru erau tapetaþi cu rafturile bibliote-cii, bogatã mai ales în opere ale scriitorilorfrancezi. De acolo îmi scoteam cãrþile pe carele citeam cu un apetit de tânãr smeu inte-lectual quaerens quem devoret, acolo amdescoperit ºi strãbãtut din doascã în doascã,incluzând îmbelºugatele note de subsol aleerudiþiei secolului al XIX-lea, voluminoa-sele tomuri ale clasicilor francezi adunaþiîn impresionanta colecþie Les Grands Écri-vains de la France. Filosofia, istoria ºi, fireºte,teologia erau de asemenea destul de binereprezentate în biblioteca aceasta. Arhiman-

dritul mã lãsa sã scotocesc în voie, tot urcândºi coborând scara de bibliotecã mobilã, sãaleg ºi sã iau orice carte, fãrã nicio opreliºte.Spiritul de libertate sufla la aceºti augusti-nieni deloc încuiaþi, deloc habotnici, câtuºide puþin provinciali. Dacã nu profitam, dinlipsã de poftã, de permisiunea excepþionalãde a fuma o þigarã în recreaþia din curte(autorizaþie datã de abatele Merckx nouã,celor din cursul superior al liceului, scanda-loasã pe vremea aceea în ochii dascãlilornoºtri de la liceu), mã foloseam în schimbcu nesãþioasã poftã de libertatea totalã ce mi-o acorda bunul arhimandrit de a lua ºiciti orice carte din bibliotecã, fie cã avea saude cele mai multe ori n-avea pe atunci legiui-tul nihil obstat al Bisericii. Cu barbiºonul sãucãrunt, Adhémar Merckx aducea, ce e drept,cu Pasteur, amintea profesorii mai degrabãnecredincioºi ai Sorbonei ultimelor deceniiale secolului al XIX-lea, solizi pozitiviºti ai unei Franþe pe cale de descreºtinare.Fervoarea sa se afla însã la antipozii ironieianticreºtine a lui Anatole France, cu a cãruiþãcãlie semãna de asemenea bãrbuþa sa. Dar dacã belgianul acesta, îmbrãcând rasaaugustinienilor asumpþioniºti ºi trimis înRãsãrit conform deciziei congregaþiei saleºi îndemnurilor fondatorului acesteia, Pãrin-tele d’Alzon, de a crea punþi între BisericaRomei ºi cea a Bizanþului, îºi lãsase barbã,aceasta nu putea sã fie nicidecum aseme-nea stufoaselor pãroºenii bazilitane, dupãcum nici spiritul sãu nu se putea întotdeaunapotrivi duhului ºi deprinderilor Bisericii strã-moºeºti a Rãsãritului, prezente uneori chiarla mai bãtrânii canonici greco-catolici dinmica Romã. Se povestea, printre alte peripe-þii hazlii prin care au trecut cei doi tineripreoþi cãlugãri asumpþioniºti – belgianulMerckx ºi francezul Évrard – cã, sosind laBlaj în septembrie 1923, i-au scandalizat pevenerabilii canonici ºi, probabil, pe toþi drept-credincioºii blãjeni, când i-au zãrit pe mo-nahii aceºtia bãrboºi, în rasã neagrã, încinºicu cingãtoarea de piele, încãlecându-ºi firescbicicletele pentru a goni prin târg dupã tre-burile lor duhovniceºti. Popi pe bicicletã,afurisitã treabã!

Pe încetul, blãjenii s-au obiºnuit cu aceºtitineri cãlugãri strãini, cu obiceiurile lor, cuaccentul lor franþuzesc aplicat graiului dinBucerdea Grânoasã sau Vinoasã, i-au îndrã-git, au ajuns sã-i venereze. Erau doar atât devrednici slujitori ai altarului, ai sufletelor, aioamenilor, mici ºi mari, atât de plini de oneprefãcutã, sfântã evlavie, încât departe dea-i vedea ca pe niºte strãini, agitatori ai spi-ritului ºi deprinderilor, aciuiþi în paºniculorãºel de pe Târnave, îi adoptaserã cu toatãfervoarea lor bine temperatã de ardeleni rânduiþi, le urmaserã luminoasele îndemnuriºi, mai ales, buna lor pildã. Dupã ce puse-serã temelia Casei Domnului, belgianul ºifrancezul nu rãmãseserã singuri. Erau che-maþi sã suscite alte chemãri. Cu timpul, înjurul lor se alcãtuise un noviciat, un grup detineri monahi, dintre care unii destinaþi preo-þiei erau trimiºi sã-ºi perfecþioneze studiileteologice în Belgia, la Roma sau la InstitutulCatolic din Paris. Dimineaþã de dimineaþã,capela Casei Domnului se umplea de cre-dincioºii care se cuminecau înainte de a pur-cede la treburile lor zilnice, dupã ce ascul-tau cu luare aminte mica omilie întotdeaunaplinã de suc ºi de duh a Pãrintelui Merckx,duminecã de duminecã, din primãvarã pânãîn toamnã, credincioºii blãjeni porneau cumic cu mare în pelerinaj la bisericuþa închi-

natã „Fecioarei Sãracilor“, ridicatã de pãrinþiiasumpþioniºti într-o poianã din pãdurea Cãr-bunari, nu departe de Blaj, iar cei ce simþeauîntr-înºii chemarea spre o viaþã mai dãruitãDomnului, prin apostolatul în slujba sã-racilor, a bolnavilor, a copiilor, intrau în ordinul terþiarilor augustinieni, cãtre careîi îndreptau aceiaºi vrednici monahi, sub di-riguirea fermã ºi blândã a lui Mon Père.

„Vie Împãrãþia Ta“, chemarea din Rugã-ciunea Domneascã, se aflã la sorgintea spi-ritualitãþii asumpþioniste. Aceste cuvinte suntsingurele care apar – sacrã invocaþie emble-maticã – în tabloul Jubileului sacerdotal alPãrintelui Merckx. ªtim, din Epistola Sfân-tului Pavel cãtre Romani, cã împãrãþia luiDumnezeu „e dreptate ºi pace ºi bucurieîntru Spiritul Sfânt“. Dar tocmai dreptateaºi pacea ºi bucuria erau tulburate, ameninþa-te în acel an al întunecãrii, 1948. Ceea ce nuºtiam, nu puteam ºti în zilele de la sfârºitullunii octombrie, acolo în bezna celulei, eracã acea Casã a Domnului cãtre care se îndrep-ta sufletul meu, ca spre un îndepãrtat refu-giu luminând în noapte, era condamnatã, cãzidurile ei nu-i mai puteau adãposti pe pã-rinþii ºi fraþii care o zidiserã cu credinþa lor.Nu ºtiam (chiar dacã aveam unele bãnuieli)cã episcopii uniþi fuseserã cu toþii arestaþiºi împreunã cu ei un mare numãr de cano-nici blãjeni, protopopi, profesori de teolo-gie, preoþi din toate eparhiile. Simþisem înbeciul nostru, cu sensibilitatea pururea deveghe a deþinutului, din uºile ce se deschi-deau tot mereu ºi se zãvorau cu zgomot dupã introducerea unor „prospãturi“, dinatmosfera tot mai sufocantã prin înghesui-rea trupurilor prin celule, din ºoaptele ºi rãc-netele agitate ale caraliilor, cã se fãcuserãarestãri masive, ºi-mi dãdeam seama dinunele semne, cum era câte o rugãciune jacu-latorie ce þâºnea irepresibil, cu voce înaltã,din adâncul sufletului vreunui nou-venit –cum fusese acel zguduitor De profundis... dinprima mea noapte – cã cei aduºi în toate zile-le ºi mai ales în toate nopþile acelea erau feþebisericeºti sau credincioºi catolici. Pe uniidintre ei urma sã-i întâlnesc atunci cândaveam sã fim transferaþi cu toþii la închi-soarea militarã spre a fi judecaþi. Atunciaveam sã aflu despre dramaticele „preluãri“ale bisericilor greco-catolice, despre închi-derea catedralei metropolitane „Sfânta Trei-me“ din Blaj, vechea ctitorie a episcopuluimartir Inochentie Micu Clain ºi a succeso-rilor sãi. Cât despre Casa asumpþioniºtilorblãjeni, se vorbea despre desfiinþarea ei ºi despre risipirea micului mãnunchi de cã-lugãri ce-i slujeau acolo Domnului. Se nãruiapuntea peste care trecusem mai demult, inhymnis et canticis, din copilãrie în adolescenþã.

�

Fragment din Abisul luminat

26 • APOSTROF

�

D O S A R

Musique légère

Weshalb sollte sich Literatur nicht auch so machen lassen:Es war ein hinter Glyzinen verstecktes gelbes Hausdie Glyzinen frisch wie deine Schenkel wenn du aus dem

Fluß steigst,deine blasse Haut rätselhafter als die Augen.Ich hätte einen Roman begonnen,mit fremden (uns fremden) Figurendoch stets würde ich dich wiedergefunden habenunter den Bildern wartend,gleich der zwischen Kräutern verborgenen Brennessel,und der alte Oberst a. D. wäre nach und nach kleinergeworden und belangloser.*Wen liebte Dante:Beatrice.Und Petrarca?Laura.Und der arme Edgar Poe,und der müde Charles Baudelaire,wie artig sie zu zweien hervortreten, sobald du sie rufst,wie das Bürgerpaar aus Kirschapfelholz,das feierlich grüßt zur vollen Stunde,wenn es aus dem rhythmischen Kästchen der alten Uhr hüpft.Nur hundert Jahre,und du grinst aus den bebilderten Ausgaben.*Ja, das ist unser Los:Ich begann mit Robinso Crusoe(doch erschien uns das zu wenig)und war nacheinanderder berühmte Fregolini liebenswürdiger und vielfältiger als erund war Werther und Adolphe und sämtliche romantischen

Heldenund Myschkin und einmal nur der Graf von Almaviva(es war ein absolut strohdummes Weibsbild und das Kavalleristenkorsett zwängte mir die Lenden schrecklich ein).Und ich war geheimnisvoll wie der Herr mit der Tulpeund jung wie auf dem Porträt von Giorgioneund auf wie viele Arten bin ich bisher gestorben!*Ich brauche eine große Gewißheit (schnörkellosohne die bagatellisierenden Bilder)eine große, eine echte Gewißheitfür meine zweiundzwanzig Jahre die hustend ihre Skepsis rauchen mit Tränen in den Augen so als handele es sich um die ersten verbotenen Zigaretten*Auch ein Quentchen Widersinn tut notfür die Kinder die sonst alt zur Welt kämenfür die Künstler die gleichfalls leben wollenfür den Nachmittag an dem du, allein, nach einem Weg suchst(diese Krankheit die ebenso wie Keuchhusten seltener vorkommt

bei Erwachsenen)Die Postkarten auf die du peinlich genau das präzise Datum

setztdadurch etwas Unwichtiges mit etwas verbindend das es nicht

gibt,

der Name des Steinplattenfabrikanten den niemand kenntwiewohl sie täglich auf seinen allen Gullys der Stadt

eingeprägten Namenszug treten und die prachtvolle Schweizergarde an die sich Roms Vorstadtrüpel nicht gewöhnt haben in

fünfhundert Jahren.

Anamorphotisch

Die Wälder stiegen in die Flutenoder wuchsen ihnen die Meere über die Schultern– ich weiß es nicht –stiegen still hinabwie die blinden Raupen auf ihrem warmen Leib kriechenhinan zur Kühle der Blätterwie du dich verlierst in der traumversklavten Nacht

Die Fische schlüpften weiter stummzwischen den mondbeglänzten Weiden hindurchdie Algen fuhren fort unter den verirrten Bäumen zu wachen

Ohne Unterlaß lösten sich die Erinnerungen von unswie ein fremdes Kleid gleitendins endlose Vergessen der See

Wir warteten brav an die Reihe zu kommenwußten wie wir bald schwimmen würden(die Toten und die Lebenden beieinander)namenlos und immer fadenscheinigerMedusen

Zeremonie

Wer ist es der mir zuruft:„Wende den Kopfaber laß deinen Blick nicht lospreschen irrebleib in der Rostspur auf dem weißen Teppichbis an ihr Ende (das jäh so nahe)wo du sehen wirstwie sie hart mit dem Schneehaufen kämpft – die Füchsin von Glut und Asche die Schwester Füchsin – die dir den Weg weist“

Wer ist es der mir zuraunt (so nah ist er):„Klapp zu die Augen und bewahr sie in dir;VERLIERST DU SIE, VERLIERST DU DICH SELBST“

Kaum spüre ich sie an den Schläfen die unsichtbaren Fingerdie mir sanft den Kopf drehenzur Stelle hin wo mit dem Schnee ringt die Füchsin

Bis zum Morgengrauenwenn ich von neuem einsam sein werdeins Leere starrendmit großen, weit aufgerissenen Augen.

�

Deutsch von ROLF-FRIEDER MARMONT

Anul XVIII, nr. 11 (210), 2007 • 27

Gedichte von

28 • APOSTROF

Raftul cu tineri scriitori

LA FILIALA clujeanã a Uniunii Scriitorilorexistã un raft cu tineri scriitori. Se aflã

acolo volumul Literaturã tânãrã 2007, edi-tat cu prilejul ediþiei clujene a ColocviuluiTinerilor Scriitori. Dar se aflã, mai ales, volu-mele din Colecþia Biblioteca tânãrului scrii-tor (concursul anual de debut al filialei). Anultrecut au fost editate primele trei numere:Adrian Tudurachi, Destinul precar al ideilorliterare: Despre instabilitatea valorilor în poe-tica lui Mihail Dragomirescu; Oana Pughi-neanu, Plictisealã. Ratare. Prostie: Biobibliogra-fie selectivã. Laura Husti-Rãduleþ, Proze dedupã-amiazã. Menþiune specialã, GraþianCormoº, Femei în regimul concentraþionarromânesc.

În 2007, câºtigãtorii au fost: MagdaWächter, Iulia Micu ºi Andrei Simuþ. Omenþiune specialã, Tatiana Dragomir. Iatã-le, în simple fiºe-semnal, cãrþile:

Magda Wächter, A. E. Baconsky: Scriitorul ºi mãºtile(364 p.). Autoarea (n. 12decembrie 1968, la Sibiu)este licenþiatã a Facultãþii deLitere a Universitãþii „Babeº-Bolyai“ (1992) ºi a Facultãþiide Istorie ºi Filosofie a ace-leiaºi universitãþi (2000).Doctor magna cum laudae al UniversitãþiiBucureºti, cu o tezã despre A. E. Baconsky.Cercetãtor ºtiinþific la Institutul de Lingvis-ticã ºi Istorie Literarã „Sextil Puºcariu“ dinCluj-Napoca. A colaborat cu studii ºi artico-le la Tribuna, Vatra etc. Coautoare la Dicþio-narul general al literaturii române, 2004-2006 (vol. I-V), ºi la Dicþionarul cronological romanului tradus în România de la originipânã în 1989, 2005. Volumul de debut (în-soþit de aprecieri superlative semnate de Eu-gen Simion, Dumitru Micu, Michaela ªchio-pu, Nicolae Mecu) este o foarte serioasã,aproape pedantã, dar nicidecum seacã mo-nografie. Statura omului ºi cea a scriitoru-lui sunt reconstituite printr-o radiografie pecât de sobrã, pe atât de deschisã la inter-pretãri inedite, gata sã încorporeze portre-tului „tradiþional“ detalii rebele, uneoriºocante, mereu expresive. Un scurt excursbiografic este urmat de secþiuni inteligenteîn operã, urmãrind Poezia mãºtilor conformis-te, Revenirea la modernitate, Poezia mãºtilorrevelatoare, Metamorfoza poemului istoric,Parantezele realismului, Poezia zorilor de zi,între imn ºi elegie, Risipirea – o poeticã a limi-tei, Poetica antipoemului, Antiutopia comunis-tã, Falsul jurnal: o sintezã a mãºtilor etc.Cititorul este purtat spre încheierea cã, la A. E. B., „pecetea inconfundabilã rezidã înaceste mãºti revelatoare, plurimorfe ºi une-ori contradictorii... Sub semnul mãºtilor

se aflã întreaga creaþie a poetului, ca expre-sie a unui climat politic dual, dar ºi ca ipo-staziere a unei dualitãþi constitutive“. La 40de ani de la moarte, A. E. Baconsky a fostsubiect privilegiat al unor remarcabile cãrþide debut: cea semnatã de Magda Wächter,dar ºi cea a Crinei Bud, câºtigãtoare a unuipremiu al filialei clujene pe 2006.

Iulia Micu, Thomas Mann:Istoria unei partituri literare(150 p.). Autoarea (n. oc-tombrie 1981, la Alba Iulia)este absolventã a Facultãþiide Litere a Universitãþii „Ba-beº-Bolyai“ (2004). Studiiaprofundate în istoria imagi-nilor – istoria ideilor (2005),doctorand în literaturã universalã ºi com-paratã. A publicat în Steaua, Tribuna, Con-temporanul, Studii literare, în Caietele „LucianBlaga“ ºi în Caietele Echinox. ªtefan Borbély,care semneazã textul-escortã, vorbeºte despre„falanga cea mai tânãrã a ºcolii comparatis-te clujene, pregãtitã de timpuriu sã-ºi asumeopþiuni editoriale dificile într-un climat exe-getic suplu ºi interdisciplinar, care presupu-ne, pe lângã abordarea profundã a unor temeculturale specializate, ºi excursuri interpre-tative complementare în domenii conexe lite-raturii“. Cartea Iuliei Micu reprezintã „oremarcabilã analizã a modului în care preo-cuparea pentru muzicã estetizeazã thanaticfrenezia culturalã decadentã trãitã de cãtrepostromantici în prima jumãtate a veacu-lui trecut ºi o foarte bunã abordare a luiThomas Mann din chiar perspectiva din careel ºi-ar fi dorit dintotdeauna sã fie decriptat,ºi anume aceea a thanatologiei compoziþio-nale, simfonice“. Principala ambiþie a IulieiMicu – aceea de a-l „izbãvi“ pe ThomasMann de bãnuiala de angajare politicã: „Eleste apoliticul, cel mult democratul. Opþiu-nea pentru Wagner ºi, apoi, pentru tendinþeleanalizate de noua sociologie a muzicii nusugereazã altceva decât expresia unui rafi-nament muzical permanent decantat, unprim pas spre criza modernã a artistului, spreexistenþialism ºi chiar mai departe, spredeconstrucþie ºi diseminare“. Însã, mai pre-sus de toate acestea, lucrarea e „fondatã peo permanentã sãrbãtoare a lecturii“.

Andrei Simuþ, Literaturatraumei: Rãzboi, totalitarismºi dilemele intelectualilor înanii ’40 (158 p.). Autorul (n.2 august 1981) este absol-vent al Facultãþii de Literea Universitãþii „Babeº-Bo-lyai“ (2004), al masteratuluiIstoria ideilor-istoria imagi-nilor (2005). Din 2005, preparator, apoiasistent la Facultatea de Litere din Oradea.Doctorand UBB, secþia Literaturã comparatã.A publicat eseuri ºi cronici literare în Echinox,Tribuna, Steaua, Euphorion, Familia, Caietele

Echinox, Observator cultural ºi Cuvântul.Membru, din 2007, al Asociaþiei de Lite-raturã Generalã ºi Comparatã din România.Prezent în volume colective: Dicþionar Echi-nox (2005) ºi Literaturã tânãrã (2007).Textul-escortã îl semneazã Sanda Cordoº:„Preþuiesc la Andrei Simuþ atitudinea com-prehensivã, atenþia pentru nuanþã, subtilita-tea analizei de text, claritatea expresivã a lim-bajului critic [...] Plecând de la literaturã (dela scrierile ºi biografiile lui G. Orwell, S. Zweig, J. Green, E. Jünger, E. Ionescu,C. Milosz, V. Voiculescu, M. Sebastian ºialþii), autorul are forþa sã însufleþeascã undeceniu crucial (anii ’40) din convulsiva is-torie a secolului XX, sã aducã la viaþã «o lu-me bastardã în care nu mai este loc pentruactul literar, dar totodatã acesta rãmâne ostrategie unicã de refugiu în faþa terorii rãz-boiului». Literatura traumei devine astfel uneseu pasionant ce dovedeºte înzestrarea spe-cialã a acestui tânãr critic ce trãieºte febril ºiexprimã epic ideile“. Iatã ºi o secvenþã, lãmu-ritoare, din argumentul autorului: „Scriereaoricãrei cãrþi porneºte dintr-o reacþie natu-ralã de uimire în faþa unui subiect, roman,epocã. În cazul de faþã, plãcerea de a reciti1984 se combinã cu fascinaþia pentru cel maitulburãtor deceniu al secolului XX (anii ’40)ºi cu pasiunea pentru istorie. La toate aces-tea se mai adaugã un vechi ºi plãcut obiceide a citi jurnale intime ºi preferinþa pentrusubiecte apocaliptice [...]. Titlul este maidegrabã metaforic ºi se referã strict la per-spectiva scriitorilor ºi intelectualilor con-fruntaþi în anii ’40 cu dezastrul produs derãzboi culturii ºi civilizaþiei europene, cunatura ineditã la acea vreme a fenomenu-lui totalitar ºi cu perspectiva sfârºitului lite-raturii“.

Tatiana Dragomir, Fotogra-me, roman (220 p.). Autoa-rea (n. 1963) este prezentãde ani buni în presa literarãcu povestiri ºi fragmente deroman. Romanul sãu de de-but oarecum târziu vorbeºtedespre un prozator format,cu mânã sigurã, stãpân peinstrumentele sale ºi în stare sã creeze o lumevie, convingãtoare estetic. Ca-n Dimineaþapierdutã a Gabrielei Adameºteanu, de pildã,sau ca în Îngereasa cu pãlãrie verde a AdineiKenereº – alãturarea se susþine, chiar fãrãmodificarea proporþiilor –, ºtie sã povesteas-cã ºi sã „joace“ vieþi cu un har cuceritor. Ex-celent ochiul prozatoarei ºi uimitor slujit decuvintele gata sã se muleze pe cele mai infi-me detalii încãrcate de sens existenþial. Toatemãruntele feþe cotidiene ºi cotinocturne alepersonajelor sale – minore, gureºe, colorate,fãrã stare ºi fãrã direcþie, îndurând viaþa, darnerenunþând la ideea de a descoperi mãcaro urmã a Vieþii cu majusculã – sunt scrutatecu o privire pe cât de pedantã, cu vagi accen-te cinice, uneori, pe atât de capricioasã, aºzice, în stare sã prindã esenþa lucrurilor, mie-zul lor omenesc, dar ºi sã le nimicniceascã, sãle scoatã la suprafaþã derizoriul, ºi el extremomenesc. Vocile romanului, cele mai multefeminine, traduc psihologii diverse ºi com-plicate. Cititorul se lasã purtat într-o lumeforfotind de limbaje ºi gesturi, toate pe câtde insignifiante, pe atât de memorabile, de„grele“, gata sã facã ºi chiar fãcând sens.

Concursul continuã!�

Oiºteanu despre Eliadeºi Culianu

ÎN VOLUMUL compozit Re-ligie, politicã ºi mit: Texte

despre Mircea Eliade ºi IoanPetru Culianu (Iaºi: Ed. Po-lirom, 2007), Andrei Oiºtea-nu rememoreazã întreaga cro-nologie a relaþiei sale cu ceidoi autori menþionaþi în sub-titlu, de la primele întâlniriepistolare cu profesorul deistoria religiilor de la Chicago pânã la memo-ria postumã a lui Culianu. Caracterul com-pozit – dar nu ºi eclectic! – al volumului edat de asamblarea unor texte care sosesc îngrupaj din mai multe surse: unele sunt pre-feþe, altele conferinþe sau intervenþii publi-ce susþinute pe teme incitante (halucino-genele în opera ºi viaþa lui Eliade, legãturalui circumspectã cu contracultura anilor ’60ºi cu miºcarea hippy), în finalul volumuluiapar ºi consideraþii circumstanþiale legate deorganizarea la Bucureºti a Congresului deIstoria Religiilor (2006), o masã rotundã laGDS prilejuitã de apariþia cãrþii lui MateiCãlinescu despre cei doi autori (despre care,în treacãt fie spus, vorbesc prea puþin par-ticipanþii..., fiecare fiind luat de valul dera-pajelor politice pe care le deschide tema).Majoritatea paginilor din volum au ca lait-motiv dilema apartenenþei lui Mircea Eliadela legionarism ºi circumspecþia exasperatã cucare Ioan Petru Culianu s-a apropiat de aceastã realitate pe care ar fi dorit-o evitatã,în primul rând din dorinþa de a-ºi menajamaestrul care nu prea pãrea dispus sã îi ofereelucidãrile necesare, deºi Culianu iniþiase unvolum de Convorbiri dedicat biograficului ºimetodologiei, „îngropat“ de cãtre Eliade dinraþiuni care fiecãruia dintre noi îi sunt acumevidente, dar care atunci rãmâneau de neînþe-les pentru un om tânãr lipsit de datele isto-rice concrete necesare ºi de memorie.

Cartea lui Oiºteanu e foarte vie, în pri-mul rând fiindcã ne aflãm în faþa unui savantdecomplexat, deloc scorþos sau aulic, a cãruiimplicare politicã în cotidian – prin inter-mediul GDS-ului – e exemplarã, ºi-n al doi-lea fiindcã relaþia sa cu Mircea Eliade ºi IoanPetru Culianu a reprezentat o experienþã deviaþã. Specializat în antropologie româ-neascã ºi folclor (cu un volum de debut, Grã-dina de dincolo, foarte bine primit în 1980,când a apãrut, ºi citit de cãtre toatã lumea),Oiºteanu i-a scris lui Eliade din interes pro-fesional, trimiþându-i cãrþi ºi primind de lael altele, pentru ca un studiu al sãu desprepotop în reprezentãrile folclorice româneºti,foarte bine argumentat, sã trezeascã inte-resul ºtiinþific al lui Eliade, care-l recomandãpentru publicare. Cum se întâmplã aproapeinevitabil, corespondenþa lui Oiºteanu cuprofesorul de la Chicago este discret filtratãde cãtre Securitate, care pune pe urmele cer-cetãtorului bucureºtean câteva „cârtiþe“ prie-teneºti, parazitându-i ºi telefonul. În cele dinurmã, calitatea umanã impecabilã a preo-pinentului, apreciatã de cãtre Eliade ºi rãs-frântã pozitiv asupra câtorva români din exilcu care acesta colabora, le sugereazã ofiþe-rilor cã el ar putea deveni un... bun agentde legãturã ºi om de influenþã (!!!), dacã

ar fi implantat la Chicago sub aparenþedecente, strict profesionale. Dupã consulta-rea dosarului sãu de la CNSAS, redactat înparte de cãtre un foarte harnic „tovarãºAndrei“, a cãrui identitate realã ni se ºi dezvã-luie, Oiºteanu povesteºte spumos (în cap.Încercare de racolare: „agent de influenþã“pe lângã Mircea Eliade) întâlnirea avutã cu„organele“ epoleþilor ascunºi ºi reacþia aces-tora la refuzul sãu de a pleca la Chicago pen-tru a „lucra“ cu Mircea Eliade. „Nu se pre-teazã pentru munca informativã“ – esteconcluzia tardivã a dosarului închis de secu-rist, dar povestea lui Oiºteanu confirmã indi-rect ºi o demitizare a instituþiei: securistulse prezintã oarecum nepregãtit la întâlni-re (nu acelaºi lucru mi s-a întâmplat mie atunci când am fost sechestrat...), nu ºtiedetalii relevante ºi cedeazã uºor, dovadã cãintelectualismul nu era latura lui forte; pede altã parte, întrevederea confirmã soluþiaalternativã prosteascã pe care autoritãþile oaveau în vedere pentru a-l aborda pieziº peEliade, scãpând din calcul calea abordãriidirecte ºi a eventualei francheþi, plauzibilãca strategie dacã þinem cont de afirmaþiaºocantã a lui Adrian Marino (susceptibilã deinterpretãri, totuºi), potrivit cãreia Eliade arfi fost mai dispus sã reia o colaborare cuRomânia decât erau autoritãþile românedispuse (ºi capabile) sã o recunoascã.

Oiºteanu nu discutã motivele, suntem ºiîntr-un domeniu ucronic, dar calculele discre-te se pot decela: atacat din Israel ºi de cãtreevreii de pe mapamond pentru asocierea cuCorneliu Zelea Codreanu, ceea ce zdruncinãîntrucâtva poziþia ºtiinþificã a foarte pru-dentului – în ce priveºte propria biografie –profesor de la Chicago, Eliade intuieºte stra-tegic cã un armistiþiu public cu România arfi un bun exemplu de memorie iertatã. Peacest fond vine editarea câtorva dintre cãrþi-le sale ºtiinþifice în România (Istoria cre-dinþelor ºi ideilor religioase apare în ’81, fiindvândutã preponderent pe liste de privilegie-re), dar e evident cã autoritãþile române aupierdut, atunci, un moment favorabil, sem-nificativ însã doar pe linia prestigiului sim-bolic. Personal, nu cred cã Eliade ar fi pututinfluenþa himera candidaturii lui Ceauºescula Premiul Nobel pentru pace, pe simplulmotiv cã el se afla într-un segment biogra-fic delicat, istoria „venind peste el“ din tre-cut, aºa cum apare în multe dintre prozelesale; pe de altã parte, privind retroactiv lu-crurile, cu ochii unuia care a trãit vremuri-le respective, mã gândesc cã scãparea prinsitã a lui Eliade a avut drept rezultat ºi evi-tarea racordãrii sale la tracomania galopan-tã din epocã, ceea ce a fost un câºtig indi-rect ºi ironic.

În privinþa lui Culianu, Andrei Oiºteanuare merite istorice, fiind cel care l-a reintro-dus în circuitul public românesc prin inter-mediul unui interviu – reprodus ºi în volum–, apãrut dupã mici fricþiuni administrati-ve în nr. 3/1985 al Revistei de istorie ºi teo-rie literarã, care avea, chipurile, o circulaþiemai restrânsã. Din nou, ca martor al tim-purilor respective, îmi amintesc cã el a cir-culat „în samizdat“, reprodus la maºina descris, fiindcã xeroxuri încã nu erau, legi-timând o descendenþã spiritualã spre optze-cism, care multora le pãrea ca fiind de dome-niul fanteziei. „Discipolatul“ voluntar al luiCulianu, discutat foarte nuanþat de cãtreOiºteanu cu prilejul câtorva intervenþii publi-ce, se împarte între suspiciunea crispatã a luiEliade (topitã ulterior în bunãvoinþã cir-

cumspectã, selectivã, mai ales în privinþa biografiei de care „elevul“ începuse sã se in-tereseze), declasarea tehnicã a lui SorinAlexandrescu ºi hagiografia derapatã a luiNicu Gavriluþã: pe Oiºteanu problema îlintereseazã cu predilecþie ca tipologie inte-lectualã disociativã, întrezãrind în relaþiaCulianu versus Eliade nu numai o diferenþãstrict umanã, ci ºi una ºtiinþificã, Eliademergând preponderent înspre mari sche-me universaliste integraliste, pe când preo-cupãrile lui Culianu sunt mai specializate pesubiecte punctuale.

Foarte subtilã e observaþia lui Oiºteanupotrivit cãreia, în discutarea temelor ºama-nice ale Cãlãtoriilor în lumea de dincolo,Culianu ignorã ca referinþã bibliograficã LeChamanisme... a lui Eliade (p. 112): „cusiguranþã cã nu este vorba de o simplã lacunãbibliograficã, ci de o atitudine polemicã.Autorul polemizeazã cu Eliade, fãrã sã-lnumeascã însã, nevrând probabil sã facã«despãrþirea» explicitã“. Motivul, demon-streazã cu acurateþe Oiºteanu, este unul purºtiinþific: Eliade acreditase o posibilã in-fluenþã exercitatã de cãtre ºamanismul indianasupra celui tungus ºi caucazian, pe cândCulianu merge în direcþie inversã. Multedisociaþii de acest fel sunt remarcabile în car-tea lui Oiºteanu: evoluãm, se pare, înspre odemitizare ºtiinþificã, eruditã, respectuoasãa lui Eliade, una dintre comparaþii putândfi chiar Culianu. Pe de altã parte, ceea ce nuse discutã în carte e schimbarea de paradigmãculturalã, Eliade fiind un modern prin exce-lenþã, bine contaminat de structuralismuluniversalist ateu, pe când Culianu aparþinemai degrabã unei amprente culturale post-moderne.

Ne place, nu ne place (sper sã nu agoni-zeze Alex ªtefãnescu...), Culianu a fost unoptzecist. ªi Oiºteanu este. L-am simþit soli-dar în gesturile sale anti-Establishment, întextul despre halucinogenele din opera luiEliade sau în cel despre relaþia profesoruluide la Chicago cu miºcarea hippy, unde, cumbine se ºtie, el preferã sã rãmânã echidistantºi profesoral, refuzând postura de guru.Aceste douã eseuri scrise de cãtre Oiºteanusunt de pionierat ºi pe ele se poate construi;personal însã, aºa cum am sugerat de altfelºi în Proza fantasticã a lui Mircea Eliade, suntde pãrere cã Eliade a rãmas, spiritual vor-bind, adept al legionarismului pânã la sfâr-ºitul vieþii, numai cã ºi-a sublimat aparte-nenþa în simboluri beletristice ºi formuleºtiinþifice foarte sofisticat disimulate. Nuspun mai multe, fiindcã intrãm pe nisipurimiºcãtoare...

�

Anul XVIII, nr. 11 (210), 2007 • 29

30 • APOSTROF

ÎN SCRIEREA istoriei din România s-a ajuns, ca ºi în

alte þãri, odatã cu formareastatului naþional, la istorieproprie – adicã la reconsti-tuirea trecutului românilorîn mijlocul lumii. De la Bãl-cescu, trecând prin Xenopol,apoi Iorga, Giurescu, laDavid Prodan, ªtefan Pascu, s-a exploatataceastã perspectivã, ce avea deja realizãriimpunãtoare în Franþa, Italia, Germania.Implicaþia formulei a fost însã relativa tãce-re în ceea ce priveºte istoria comunitãþiloretnice care au trãit împreunã cu românii înregiunea Carpaþilor ºi care au intrat în sta-tul român. De aceea, în vreme ce în primiiani ’90 încã se mai lansa formula manuale-lor de Istoria românilor în locul Istoriei Ro-mâniei, în contrapondere s-au intensificatpreocupãrile de reconstituire a istoriei pro-prii de cãtre alte comunitãþi etnice. Printr-obunã cooperare cu cercetãtori ºi institute dela Cluj ºi Sibiu, saºii ºi ºvabii au lãmuritmulte laturi ale milenarei lor istorii din ar-cul Carpaþilor. Printr-o la fel de bunã coo-perare cu cercetãtori ºi institute din Cluj ºiBucureºti, evreii au reconstituit momentemajore ale strãvechii lor prezenþe la Dunãreºi Carpaþi. Alte comunitãþi au fãcut efor-turi corespunzãtoare. În orice caz, atâta vre-me cât nu apare o sintezã deschisã spre is-toria efectivã, cel care vrea sã câºtige oimagine asupra istoriei României are de lec-turat ºi de integrat, dintr-o perspectivã câtmai obiectivã cu putinþã, istorii proprii.

Pe de altã parte, este mereu profitabilsã citeºti nu doar ce scriu despre istoria pro-prie istoricii acesteia, ci ºi cum ne vãd alþii.În 1991-’92, fiind în stagiu de cercetare laCentrul „Woodrow Wilson“ din WashingtonD.C., am avut curiozitatea sã consult docu-mentele Departamentului de Stat al SUA pri-vind România primei pãrþi a secolului al XX-lea. Mi-am dat seama atunci, din nou,de diferenþa dintre istoria proprie ºi istoriaefectivã. Mai târziu am cãutat sã iau deciziipractice în consecinþã: astfel s-au nãscutproiectul universitãþii plurilingve la Cluj, careflex al structurii istorice multiculturale a Transilvaniei, proiectul reconstrucþiei cul-turii germane în arcul carpatic ºi proiectulreconstituirii istoriei evreieºti ºi al reafir-mãrii simbiozei culturale în aceastã parte aEuropei – proiecte pe care le-am concreti-zat instituþional în anii urmãtori.

Aceste reflecþii, ca ºi multe altele, mi le-a suscitat ediþia revizuitã ºi adãugitã a volu-mului lui Carol Iancu, Evreii din România(1866-1919): De la excludere la emancipare(Bucureºti: Hasefer, 2006, 480 p.), carte ce-ºi câºtigã valoarea excepþionalã sub mai

multe aspecte: documentarea exhaustivã ºicalificarea competitivã a autorului; meto-dologia de interpretare a faptelor istorice;semnificarea sistematicã; folosirea adevãru-lui pentru a construi viitorul. Mã voi referisuccint la aceste aspecte ºi voi încheia cu oobservaþie asupra scrierii istoriei României.

Dupã ce Franþa (acordând cetãþenilordrepturi civice ºi politice egale, indiferent de credinþa lor) – în 1791, Anglia în 1860,Italia în 1866, Austro-Ungaria în 1867,Imperiul German în 1870 au emancipatevreii, România a fãcut acest pas în 1919,evident printre ultimele þãri. Carol Iancu –cu o temeinicã pregãtire în cercetarea isto-ricã, fãcutã la Ierusalim ºi în Franþa – ºi-apropus sã reconstituie ºi sã explice întâr-ziatul proces al emancipãrii evreilor dinMoldova ºi Þara Româneascã, concentrân-du-se asupra perioadei 1866-1919. El faceo incursiune cuprinzãtoare în istoria ante-rioarã, dar reconstituie, pe o bazã documen-tarã orientatã spre epuizarea izvoarelor majo-re (folosind arhivele româneºti, evreieºti,franceze ºi din alte locuri), datele emina-mente juridice ale emancipãrii evreilor(supuºi pânã atunci interdicþiilor rezultatedin dreptul roman ºi din canoane religioaseºi, desigur, din prejudecãþile moºtenite).Carol Iancu dã, într-un subiect tratat dejade intelectuali evrei de prim-plan (LéonPoliakov, Hannah Arendt, Bernard Lazaresunt citaþi dintre cei relativ recenþi), dar înRomânia prea puþin abordat (fapt remarcatpe drept în Cuvântul-înainte), nu doar prin-cipala monografie istoricã, ci o monogra-fie de referinþã, ce devine parte a aºteptateiistorii a României epocii moderne.

Carol Iancu vine în faþa faptelor istori-ce cu formaþia unui istoric bine articulat, caurmare a cunoaºterii nu doar a datelor isto-rice, ci ºi a conceptualizãrilor consacratesocietãþii moderne. El stãpâneºte teoriileexplicative ale antisemitismului (teoria core-laþiei dintre înflorirea capitalismului ºi pro-liferarea antisemitismului a lui Lazare; teo-ria „tentaþiei spirituale“ a lui Lovsky etc.) ºile pune la probã pe terenul istoriei româ-neºti. Voinþa sa sesizabilã este sã ajungã larealitatea istoricã însãºi, iar în acest scop procedeazã cu meticulozitate la a capta deo-potrivã „atitudinea faþã de evrei a societãþiineevreieºti“ ºi „reacþia evreilor“, pe fondul„interdependenþei“ istoriei naþionale ºi aistoriei europene. Ceea ce, graþie meto-dologiei fertile de cercetare, Carol Iancu aputut astfel aduce în dezbaterea interna-þionalã asupra antisemitismului sunt pãtrun-derea în stratificarea socialã lãuntricã a co-munitãþii evreilor ºi preluarea mai precisãa datelor stãrii de fapt.

În volumul Evreii din România (1866-1919): De la excludere la emancipare, CarolIancu prezintã, inspirat de Burston, a line ofdevelopment: de la Regulamentul organic

(1831-’32), care a proclamat apartenenþa la creºtinism drept condiþie a drepturilor civile ºi politice (p. 45), trecând prin Pro-clamaþia de la Islaz (1848), în care s-a vor-bit de „drepturi politice pentru orice com-patrioþi de altã credinþã“ (p. 51), prinlegislaþia lui Alexandru Ioan Cuza, care a asigurat drepturi civile pentru evreii indi-geni (p. 59), prin Constituþia din 1866, carea reactivat optica discriminatorie a Regu-lamentului organic (p. 69), prin Tratatul dela Berlin (1878), care interzice discriminã-rile civile ºi politice pe motive religioase (p.169), la Tratatul de pace de la Bucureºti(1918), care proclamã egalitatea confesiu-nilor religioase din România. Acum, „pen-tru prima datã, sunt prezentate mijloacelede aplicare a egalitãþii civice ºi politice: sis-temul de naturalizare în bloc ia locul natu-ralizãrii individuale; naturalizãrile de dreptînlocuiesc naturalizãrile speciale; în sfârºit,instituþia judiciarã care judecã în ultimãinstanþã naturalizarea nu mai are de acumdecât un simplu rol de înregistrare“ (p. 287).Aceastã evoluþie este documentatã conclu-dent ºi urmãritã cu precizie. Concluzia estedemnã de atenþie: „meritul soluþiei echita-bile a emancipãrii evreilor din România datãîn cadrul Tratatului de pace de la Paris (1919)revine, în primul rând, diplomaþiei france-ze” (p. 290).

Pe traseul reconstituirii acestei linii dedezvoltare, Carol Iancu pune întrebãrilegrave: cum se explicã opoziþia durabilã laemanciparea evreilor? De unde provine an-tisemitismul ce alimenta aceastã opoziþie?Teza sa este cã „dacã înainte de 1878, lipsaasimilãrii pare a fi ceea ce justifica ostilita-tea faþã de evrei, dupã aceastã datã, ceea ceexplicã gravele mãsuri legislative luate îm-potriva lor este mai curând teama cã se vorasimila“ (p. 293). ªi în România, evreii aufost pionierii economiei capitaliste, dar aufost discriminaþi de îndatã ce indigenii auputut face opoziþia. Astfel s-a ajuns, în 1866-1919, la împiedicarea emancipãrii prin acþiu-nea autoritãþilor ºi a organizaþiilor extre-miste, susþinute de presa timpului (p. 293).Ca efect, antisemitismul a devenit „institu-þie de stat“, fiind „politica dificilã“, consa-cratã de legislaþie (p. 21 ºi urm.). O þarã careîi primise pe evreii alungaþi din Spania ºiîn care se refugiaserã mulþi imigranþi, de-alungul secolelor, a rãmas captivã, în legislaþie,cliºeului „naþiunii strãine“ dinãuntrul Ro-mâniei (p. 19).

Carol Iancu identificã mai mulþi factoricare explicã antisemitismul ce a luat formãîn Constituþia din 1866 ºi în prelungirileacestuia: „tensiunea religioasã“ faþã de ceicare urbanizaserã în mare parte Moldovaºi Þara Româneascã (p. 130), preluareaemancipãrii în luptele politice curente (p.134), atitudinea xenofobã a unor catego-

De la istorieproprie la istorie

�

Anul XVIII, nr. 11 (210), 2007 • 31

rii ce trãiau teama de concurenþã (p. 138).Acest antisemitism a fost – argumenteazãCarol Iancu – „un fenomen propagat de susîn jos de cãtre Guvern“ ºi a cãpãtat „aspectpopular“, uneori violent, rezultat al unuipatrimoniu spiritual antievreiesc de lungãduratã, cãruia i s-a adãugat, pe de o parte,frustrarea unor pãturi de meseriaºi ºi ne-gustori români ºi, pe de altã parte, poziþiaunei anumite pãturi de evrei ca agenþii ceimai vizibili ai exploatãrii þãranilor (p. 21).Cartea Evreii din România (1866-1919): Dela excludere la emancipare oferã un tabloucomplex al edificiului economic ºi social alpoliticii antisemite a epocii din cele douãprincipate.

Pe baza unui astfel de tablou, istoriculCarol Iancu a luat distanþã faþã de distincþiimaniheiste între „buni“ ºi „rãi“ ºi de onto-logizãri hazardate. El capteazã cauzele anti-semitismului în jocul complicat al factoriloreconomici, sociali, culturali, al interacþiuniigrupurilor, controlate de forþele politice.Carol Iancu încheie cu observaþia cã „înRomânia, în condiþiile de neemancipare poli-ticã ºi de privare de multe drepturi civile,antisemitismul a purtat în sine propriul sãuleac, deoarece el n-a fãcut decât sã fortificeconºtiinþa unicitãþii evreieºti“ (p. 293-294).Aceasta a fãcut ca din principatele dunãre-ne sã se ridice una din ramurile sionistemajore ºi una din marile emigrãri spre EretzIsrael în secolul XX.

Închei cu o observaþie asupra scrierii is-toriei României. Deocamdatã avem încer-cãri de sintezã istoricã ºi, paralel, istorii –mai ales ale evreilor ºi germanilor din spa-þiul carpato-danubian. A venit deja de multtimpul de a integra aceste sinteze ºi istorii.Carol Iancu a dat, cu Evreii din România(1866-1919): De la excludere la emancipare,o carte care – trebuie subliniat – intereseazãîn cel mai înalt grad nu doar istoria comu-nitãþii evreilor, ci istoria României în între-gimea ei.

�

�

„R EALISM FABULOS“ –iatã o posibilã defi-

niþie a celui mai recent vo-lum de prozã al MarianeiBojan, intitulat Povestiri bolo-gheze (Cluj: Limes, 2007).Cele 22 de povestiri pe carele cuprinde se înscriu coe-rent în linia imaginaruluiliterar, dar ºi plastic, princare autoarea s-a consacrat. O lume deopo-trivã accesibilã, eternã, dar ºi particularã,în detaliile sale, ni se deschide prin lecturaacestei cãrþi. Lirismul implicit, bine tempe-rat prin ironia ºi autoironia inteligentã, pre-cum ºi o capacitate aparte de a naºte/con-semna epic întâmplãri mici cu semnificaþiimari sunt elemente definitorii ale stiluluiautoarei. Când ºi când, în pasta realistã a na-raþiunii, irumpe fabulosul. Acesta din urmãse bazeazã pe interpretãri subiective ale date-lor realului, devenind, astfel, „realitate“ para-lelã a fiinþei narative. Conºtiinþa epicã (darºi cea a lectorului) se lasã „participatã“ ast-fel la un alt joc al lumii, pe care-l acceptãaproape necondiþionat, în calitatea lui depropunere/de ipotezã de real. Este, de pil-dã, cazul povestirii Spaima, unde un puide liliac, intrat noaptea în camera naratoa-rei, îi provoacã revelaþia „frumuseþii diavo-lului“ ºi a fragilitãþii lui. Prilej, de asemenea,pentru o micã parabolã a libertãþii.

Toposul privilegiat în care se petrecîntâmplãrile din cartea Marianei Bojan esteBologa – un sat din nord, sub ale cãrui apa-renþe banale se ascund sensuri eterne. Sen-suri subiective, în primul rând, sensuri aleinterpretãrii. Nu vetustul peisaj cu „niºteþãrani“ este în centrul imaginarului epic, cianacronica temã a satului etern. O temãmitologicã, antropologicã, al cãrei tratamentepic indicã, la Mariana Bojan, o formulãneomodernistã.

Povestirile bologheze au certe inflexiuniautobiografice. Ceea ce nu impieteazã cunimic asupra autonomiei estetice/stilistice amãºtii auctoriale. Naratoarea/naratorul (oambiguitate pãstratã pe parcursul cãrþii din-tr-o foarte corectã intuiþie epicã) nu recur-ge la formula jurnalierã de discurs. Dim-potrivã, uneori se pierde cu totul în culiselerelatãrii, ce capãtã, astfel, obiectivitate exem-

plarã. Opþiunea e fireascã ºi legitimã, câtãvreme miza epicã principalã o constituie aicinu doar valorile particulare ale subiectivitãþii,ci ºi valorile particulare ale lumii cu care su-biectul intrã în relaþie. Din aceastã conjunc-þie a formelor particularului rezultã, delocparadoxal, tocmai valoarea de generalitate,de arhetipal pe care o degajã povestirileMarianei Bojan. De pildã, visul din poves-tirea Coºmarul verificã o schemã psihana-liticã a carnagiului ºi a morþii, dar se înscrie,deopotrivã, într-o serie a imaginarului cul-tural cu precursori iluºtri în Bosch ºi Bruegel(formaþia plasticã a scriitoarei îºi aratã aicisemnele de netãgãduit). Lui, „filmului“ oni-ric, i se suprapune coºmarul „micului infern“cotidian, obiectiv, care traduce în durerosulderizoriu frescele grandioase ºi colorate alevisului.

Ironia, spuneam, stã la pândã mereu înprozele Marianei Bojan. ªarjatã uneori, iro-nia deconstruieºte fantasmele umanului,inclusiv fantasma „artisticitãþii“. În Happe-ning, de exemplu, un act scenic cu pretenþiipostmoderne se desfãºoarã ridicol în faþaunei asistenþe provinciale contrariate. Re-cuzita „trãdeazã“ spectacolul (o actriþã rãmâ-ne prizonierã într-un balon cu intrarea blo-catã ºi intrã în panicã), iar scena degenereazãîntr-o isterie colectivã amintind de Con-trapagina ironicã a lui Eminescu. Caragia-lescul episodului este evident, lumea dinHappening pare a se afla într-o eternã petre-cere burlescã, terminatã (cum altfel!) lacrâºmã. Happening devine o fabulã desprenoncontiguitãþile realului ºi despre sensu-rile ratate – tezã care trimite fie înspre su-prarealitate, fie înspre hiperrealism. Oricum,în Povestiri bologheze, realul reprezintã mereudoar o trambulinã cãtre spaþii ale sensuluicare îl transcend, cãtre „meta“. Realul esteinterpretarea sa, aparþinând fie vocii aucto-riale, fie, cel mai adesea, cititorului, care e„silit“, discret ºi implacabil totuºi, la her-meneuticã.

Sã exemplificãm: povestirea Femeia înverde este simptomaticã pentru primul caz,acela în care interpretarea auctorialã e inse-ratã în discursul narativ. În Femeia în verde,confruntatã cu moartea soþului, protago-nista se trezeºte nãpãditã de urã. O urã faþãde viaþa petrecutã împreunã („singurãtate

în doi“, cum o defineºte „supravieþuitoa-rea“), de însingurarea ºi izolarea la care sevãzuse întotdeauna condamnatã. Într-o tran-sã abulicã, femeia îmbracã o rochie verde,pe care defunctul o detestase, pleacã sã-ºicaute sora, rãtãceºte prin oraº fãrã sã-i gãseascã locuinþa ºi moare pe o bancã, imaginându-ºi, în ultimele clipe, cã e somatãde soþ sã-l urmeze. Cu cruzime, pãpuºarulauctorial divulgã douã viziuni contradicto-rii asupra mariajului celor doi: pe de o partenefericirea femeii, al cãrei adevãr intim rãmâ-ne o „necunoscutã tragicã“, iar pe de altaimaginea unui cuplu aproape perfect, datãde scurta lamentaþie a surorii îndoliate:„ªtiam cã n-o sã-i supravieþuiascã, tare s-aumai iubit“.

În ceea ce priveºte mecanismele impli-cite ale comentariului auctorial, acelea careobligã lectorul la propriile interpretãri, elese vãd în construcþiile realismului fabulosdin Pagasinul. Animal straniu, pagasinul edescris exclusiv prin atitudinile sale în raportcu omul. Din aceastã „fiºã caracterialã“ reie-se o fiinþã între câine ºi inorog, cu toate sem-nificaþiile simbolice ale celor douã animaletotemice. Imaginaþia lectorului, captivã înspaþiul epic, e stimulatã, fãrã greº, a stabilisemnificaþiile individuale ºi subiective pecare fãptura pagasinului le-ar putea avea.Pagasinul este deci o potenþialitate absolu-tã, o prezenþã ca posibilitate infinitã, un senselastic, mobil, adaptabil.

Cartea Marianei Bojan, pe a cãrei copertãse poate admira o operã plasticã a autoarei(din seria Phantasticon-ului imaginar, deve-nit deja un brand cunoscut al viziunilor salepicturale), constituie o lecturã intimã, încãr-catã afectiv. Un univers la care eºti tentatmereu sã revii, ca la un paradis pierdut, daroricând regãsibil.

�

Cartea de la Bologa

32 • APOSTROF

LA NOI, cel puþin pînã acum, impunerea unui

nume în critica, exegeza lite-rarã se face – sau se fãcea –printr-o prezenþã cît maifrecventã ºi mai frapantã înacea diviziune a criticii nu-mitã „de întîmpinare“ sau,rareori, prin eseu. Au co-mentat ºi alþii aceastã carac-teristicã din tradiþia noastrã. Impunerea printeorie sau istorie literarã e rarisimã, iar celemai cunoscute nume în criticã sînt, de obi-cei, ale unor cadre universitare – sau, altfelspus, foarte mulþi universitari s-au impusprin criticã de întîmpinare, prin jurnalisticãliterarã de bunã calitate. Ierarhia ºi autori-tatea aºa se obþin, cel puþin pînã azi. E deasemeni cunoscut cã în alte culturi, mai vechiºi mult mai notorii, nu aceasta mai e caleaspre recunoaºtere, impunere, celebritate;pentru cã un nume se poate impune ºi nu-mai prin operele sale de teorie literarã, saunumai de istorie literarã – deci, nu cronicaface legea, scurtele prezentãri din mari coti-diene sînt destinate mai ales cititorilor obiº-nuiþi, cititorilor potenþiali. Cu siguranþã,excepþii nu sînt puþine, iar marile revistecomandã pentru succese sau autori con-sacraþi articole unor personalitãþi care nu s-au impus prin cronicã de întîmpinare.

Se întîmplã ºi la noi, nu în multe cazuri,ca teoreticieni cunoscuþi în strãinãtate maimult decît în þarã, unde nu sînt conside-raþi „autoritãþi“, sã aibã parte de... tãcere.„Întîmpinarea“ îi evitã, fie pentru cã existão nedezminþitã ºi tradiþionalã „alergie“ pen-tru teoretic, fie pentru cã nu sînt interese la mijloc, fie pentru cã e incapabilã sã jude-ce calitatea, valoarea unei astfel de cãrþi, aunei originalitãþi teoretice, deºi ar fi de pre-supus cã orice tip de demers în interpreta-re ar trebui sã intereseze pe cel care se con-siderã a face parte din domeniul atît de larg(din ce mai larg) al criticii. Notorii sînt ca-zurile lui Tudor Vianu, cãruia nu altul decîtLovinescu îi reproºa cã a pãrãsit actualita-tea. Sau al lui Adrian Marino, autor publi-cat mult în strãinãtate – în þarã, de cele maimulte ori, expediat cel mult în cîteva rînduride circumstanþã.

La fel se întîmplã cu textele pe care lescrie, le publicã sau le comunicã la im-portante congrese internaþionale MonicaSpiridon, cunoscutã aproape numai în me-diul universitar. Fãcînd parte din importan-te „comitete ºi comisii“ internaþionale îndomeniul literaturii comparate ºi al teorieiliterare, cãrþile sale, nu puþine, apãrute ºi înþarã au fost slab semnalate – nu pentru cã arfi neinteresante, ci pentru cã ele sînt scriseîntr-un limbaj sec, teoretic, foarte clar, dardeloc pe placul „metaforiºtilor“ sau „stiliº-tilor“ recomandabili ºi salutaþi chiar ºi în cri-tica literarã. (O precizare: a fi „membru înnumeroase comitete ºi comisii“, a fi „preºe-dinte...“ etc. trimite direct la Trahanache,deci la stupiditate, fanfaronadã, chiar tîm-penie. Prejudecata ºi bãºcãlia conteazã maimult decît o importanþã internaþionalã realã,

„nombrilismul“ naþional nu piere, ci dim-potrivã, prosperã. Concluzia bancului cuþãranul cãruia i se adreseazã un automobi-list strãin, încercînd sã afle cîte ceva despredrumul pe care înainteazã, folosind cîtevalimbi strãine, urmatã de uimirea fiului – legi-timã – se izbeºte de rezistenþa de beton aignoranþei: „Ei ºi, la ce i-au folosit?!“ Camaºa este, cam aºa a fost. Nu sînt deloc pu-þini cei care, în domenii extrem de variate,izbindu-se de zidul ignoranþei sau gelozieietc., preferã sã pãrãseascã România, pen-tru totdeauna sau pentru mai mult sau maipuþin timp, ducîndu-se în þãri unde presta-þia profesionalã le este preþuitã cum trebuie.Nu e acesta cazul autoarei noastre...)

Monica Spiridon adunã în recenta sa carte intitulatã „Cum poþi sã fii român?“Variaþiuni pe teme identitare (Craiova: ScrisulRomânesc, 2006), pornind de la o celebrãinterogaþie care a fãcut înconjurul lumii, oseamã de comunicãri la congrese ºi colocviiinternaþionale, cîteva articole apãrute ºi înþarã, avînd ca þintã – cum aratã ºi numele– clarificarea termenului de identitate, con-ceptele ºi delimitãrile aferente, critica modu-lui aleatoriu, aproximativ în care problemaidentitãþii (naþionale) preocupã mult în ulti-mii ani, mai cu seamã în preajma aderãriiRomâniei la Uniunea Europeanã. Dupã 50de ani de comunism, discuþiile despre iden-titatea noastrã ºi repunerea ei în chestiuneera normal sã revinã în prim-plan, sã preo-cupe pe mulþi ºi importanþi intelectuali. Cese putea reþine din acei imbecilizanþi ani erauimbecilitãþile exprimate în cliºee, cum arfi, de pildã, fraza lui Ion Dodu Bãlan, pro-nunþatã la nu ºtiu care ocazie festivã, cumcã „românii sînt un popor mic, dar harnicºi demn“... (þintã lovitã în plin!!!)

Dacã interogaþiile din ultimii ani au fostºi sînt interesante, unele originale sau inci-tante, marea majoritate punînd între paran-teze încercãrile cel puþin discutabile ale unorintelectuali din epoca interbelicã, formula-rea ºi precizarea lor au fost lipsite de con-cepte clare, delimitãri teoretice formulate ºiîn multe discuþiile internaþionale – care s-auînmulþit în anii globalizãrii. Cu alte cuvin-te, împroprietãrirea discuþiilor ºi polemici-lor din þarã cu o sumã de precizãri ºi analizeºi o terminologie care ar restrînge limiteleamatorismului, chiar ale celui inspirat. Aºade pildã dubla subordonare chiar a concep-tului de identitate – una ideologicã, cealaltãsimbolicã –, spaþiile reale sau imaginare încare sînt formulate idei despre „specific“ sauidentitate, frontierele delimitãrii aºa cum potfi ele înþelese de „bãºtinaºi“ sau de exilaþi,bilanþul ºi punerea în discuþie a faimoaseicaracterizãri a Bucureºtiului ca fiind „miculParis“, felul cum ea e înþeleasã de diversecomunitãþi sociale în epocã, modul diferit,dar simptomatic al înþelegerii descendenþeibizantine a statului român etc. Sã mai adãu-gãm cîteva constante de preocupare prezen-te în aceastã carte – ºi anume: interpretareasimbolicã a termenului Europa, un constructeminamente intelectual, cartografia prezen-þei lui, delimitãri identitare ºi de frontierã

ale noþiunii, comunitãþile ºi divergenþele întreconfini, felul cum sînt înþelese ºi caracteri-zate diverse spaþii ºi frontiere; înþelesurilediferite, unori contradictorii, a ceea ce noinumim „balcanism“, concluzii extrem deinteresante ale opoziþiilor binare: centru-periferie, Est-Vest, interior-exterior, naþio-nal-extranaþional, european-neeuropean etc.De asemeni, aflãm ºi o analizã atentã a cap-canelor ce se ascund în termenul de „mul-ticulturalism“; o analizã a ceea ce reprezintãBanatul ca loc de convieþuire a cîtorva iden-titãþi etc. Sumarul studiilor, comunicãrilorºi eseurilor Monicãi Spiridon antologate sub titlul sus-menþionat aratã unitatea uneiconcepþii ºi preocupãri, chiar dacã titlurilesau problemele par a fi divergente sau adu-nate strict conjunctural. Spirit de sintezã, cuo bibliografie demnã de cei mai reputaþi specialiºti, pe care îi ºi citeazã (obicei nu preafrecvent în lumea româneascã), Monica Spiridon e un nume prea rar întîlnit în presaculturalã din þarã.

Pentru mine a fost o lecturã deosebit deinteresantã – n-am a face obiecþii sau ana-lize teoretice, din simplul motiv cã nu e spe-cialitatea mea; lectura acestei cãrþi mi-a fo-losit mult în înþelegerea unor fenomeneculturale preocupînd intens prezentul. Aºface observaþia cã, trecînd cu aplomb ºi vieînþelegere prin multe mode teoretice, cusiguranþã ele îmbogãþind gîndirea ºi inter-pretarea criticã din ultimele decenii, MonicaSpiridon ºtie sã se despartã de „dogmatis-mul“ lor: de n-ar fi sã menþionãm decît ofensiva textualistã din Franþa anilor ’70 sau intermitenta strãlucire – acum mai obo-sitã – a haloului postmodernist. Însemnareade faþã este deci mai mult un gest de sem-nalare ºi de avertizare a unui public, nu preanumeros, interesat de identitate ºi proble-mele ei. Iar din ceea ce Monica Spiridon apublicat în ultimul deceniu, unele din obser-vaþiile sale, interpretãrile unora din opere-le lui Eminescu, Preda ºi Sadoveanu mi separ inevitabile, oricît de „compromis“ sau„demodat“ ar fi termenul acesta pentru no-ua criticã „de întîmpinare“...

Închei cu o nedumerire: mi se pare in-admisibil, de-a dreptul scandalos modul deeditare ºi tipãrire a acestui volum – la Editu-ra Scrisul Românesc din Craiova.

�

Identitate, identitãþi...Gelu Ionescu

Anul XVIII, nr. 11 (210), 2007 • 33

POET AL notaþiei conci-se, ºi totuºi învãluitoare,

parcimonios cu apariþiile edi-toriale, Dumitru Chioaru neoferã, în Clipe fosforescente(Editura Limes, 2007), oantologie cuprinzãtoare, ceîi recapituleazã principaleletrepte ale devenirii poetice,de la Searã adolescentinã laViaþa ºi opiniile profesoruluiMouse, trecând prin Biblioteca geneticã,Noaptea din zi ºi Scene din oraºul-vitraliu.Antologia e dotatã ºi cu o Addenda, Poesia(1) ºi Poesia (2), în care autorul îºi explici-teazã, nu fãrã o umbrã de didacticism, pro-pria poeticã. O încadrare justã a lui DumitruChioaru într-o anume tipologie liricã exe-cutã Al. Cistelecan, în prefaþa cãrþii:

ªcolar al melancoliei (dar al melancoliei strictde cabinet), Dumitru Chioaru e din specia„blândã“ a echinoxiºtilor [...]. Temperamentullui e inhibat ºi retractil ºi traduce reflex rea-lul în reverberaþii lãuntrice caligrafiate apoimigãlos, aproape pedant, ºi, pe deasupra,cu notaþiile hieratizate în rituri de stampã,deopotrivã reflexive ºi anamnetice. ªi notaþii-le ºi evocãrile, cel mai adesea suprapuse, denu de-a binelea contopite, se deplaseazã peregistrul unei grafii de reverie ºi sfârºesc într-oambianþã de nostalgie iluminatã sau mãcarvag pozitivã. Melancolia lui e o devoþiunedepusã cu sobrietate înfioratã ºi expusã diniluminãri delicate, din fulguraþii diafane. Pegramatica diafanului ºi a inefabilului, pe sin-taxa aurei mai degrabã decât a directitãþii sebizuie poezia lui Chioaru: purã ecuaþie deecou interiorizat, simplã transmisie de rezo-nanþe murmurate în marginea cotidianului ºia biografiei. Melancolia lui Chioaru nu e unade peripeþii, de experienþã, de epuizare con-cluzivã a entuziasmelor; ea e una substanþialã,structuralã, de pornire – origine ºi cauzã (ºieficientã ºi finalã) a poemului.

Una dintre obsesiile poeziei lui DumitruChioaru e timpul, cu reflexele ºi aromele luilivreºti, cu filigranul memoriei ce îi dimi-nueazã ponderea, cu gesticulaþia eului tem-peratã de revelaþiile aºteptãrii ºi de aporiileunei amintiri dezafectate. Aproape cã nu existã poem din acest volum care sã nuconþinã o referire, cât de vagã, la timp, cutoate avatarurile sale. Clipã, anotimp, trup,carte, mormânt, memorie, umbrã, burg etc.– toate aceste toposuri ale liricii lui DumitruChioaru refac traseul unui poet pentru careevanescenþa clipelor formuleazã arhitectu-ra graþioasã a unui univers alcãtuit dinºoaptã, miraj al amintirii ºi frânturã de ima-

gine esenþializatã. Poemul memoriei, de exem-plu, reduce chipul poetului la statutul uneimãºti în care trecutul ºi prezentul sunt cafaþa ºi reversul unei medalii: „Prietene,/ înmemoria limpede avem/ puþinã veºnicie./Împotriveºte-te unui copil sã se joace:/ prinporumb am pierdut odatã un inel/ ºi-am ieºitpe marginea drumului/ rugându-l sã mi-lînapoieze – de fapt/ nu era nimeni acolo./Ai vãzut liliacul zburând/ seara: câtã fri-cã-mi era când deodatã/ îl auzeam – fâlfâitcunoscut –/ Nu pot, prietene, sã spun maideparte/ memoria se tulburã; frânturile/numai rãmân. Dacã vii ai sã vezi/ la þarã lân-gã lan boabe împrãºtiate de grâu/ un sporpãrãsit de luminã. Cuvintele/ nu pot sã par-ticipe. Aminteºte-þi/ un drum de iarnã pecare mergeam amândoi/ tãcuþi pânã cândam strigat:/ ce-am strigat, prietene? – fulgii/se topeau în gurã. Dacã strigam/ ar fi auzitpãdurea liniºtitã/ poate prea liniºtitã/ poateprea liniºtitã;/ hotarele pe care ningea/ nuputeau sã rãspundã iar tu/ simþeai aceeaºiapãsare ca mine“. Revelatoare pentru liris-mul lui Dumitru Chioaru mi se par nu atâtfigurile prezenþei ºi ale concretitudinii lumii,cât, mai curând, sugestiile absenþei, recuren-þele misteriozitãþii lumii, epifaniile insur-montabile ale tãcerii ºi ale golurilor, defici-tul de materie, mai pe scurt. Toate acestea,în ciuda unei aparente aglomerãri de obiec-te, suprafeþe, linii ale universului vizibil.Chiar apelul, frecvent, la simbolurile livreºtinu presupune nimic altceva decât o eufe-mizare a realului, dupã cum „discursulmonocord“ (Andrei Bodiu) al poetului nuare drept sursã o epuizare a substanþei poe-tice, a resurselor expresive, ci, mai curând,prezenþa recurentã a aceloraºi toposuri ºiobsesii ce sunt cristalizate într-o formã par-ticularã de lirism confesiv. Umbre în jurulumbrei mele e un astfel de poem în care reflexele realului sunt filtrate de filigranulemoþiei livreºti, iar detaliile cãrnii ºi ale lu-crurilor se estompeazã pânã la o simbolicãdispariþie în vitraliile amintirii: „Amurg înbibliotecã –/ privirea s-a scurs în adânc:lumânare/ lent micºorându-ºi lenea/ de pi-sici a secundelor/ arcuieºte labirintul de hârtie/ poate cã-n urmã am lãsat din mineun mort/ poate a crescut iarbã peste el/ ca oduminicã din copilãrie ºi poate/ eu nu-i maisunt decât umbra þintuitã/ pe-aceºti pereþide iarnã maculatã de cãrþi:/ umbre în jurulumbrei mele – bocet matern/ mã învaþã/ cumse poate trãi într-un poem/ cum se poatemuri ºi învia într-un poem“.

Nu puþine din versurile lui Dumitru Chioaru stau sub semnul spectacularului ºi

al unei teatralitãþi grave, prin care vieþui-rea se transformã în semn ºi convenþie este-tizantã, în simulacru al afectelor schemati-zate de prezenþa rolului, a mãºtii, a uneiscenografii dominate de resorturile artifi-cialului ºi arbitrarului: „Scena s-a luminat ºideodatã/ spectatorii ºi-au intrat în roluri/îndrãgostiþii se sinuciserã/ bãtrânul rege –cel ce vãzuse la vie en rose/ singur/ ochii ºi-a scos/ cântãreaþa chealã s-a spânzuratde cortina/ de sânge/ în cãdere –/ «când amvrut sã mi-l prezinte pe zeus/ tata mi l-a arã-tat/ ca tatãl sãu ºi tatãl tatãlui sãu/ pe homer»striga orb ºi el/ cel din urmã poet/ din flãcã-rile operelor sale –/ îmbãtrânind/ murind/înviind/ un copil bãtea cu pumnii în uºa regi-zorului:/ deschide deschide deschide“. Li-vrescul se manifestã, în poemele lui DumitruChioaru, în multiple reprezentãri ºi avata-ruri, de la aluziile culturale la sugestiile unortoposuri sau reprezentãrile unui spaþiu prinexcelenþã cultural, cum este burgul transil-van în care vieþuieºte fãptura realã a autoru-lui. Un astfel de avatar al livrescului e repre-zentat de referirile la trupul delicat, alcãtuitdin transparenþe esenþiale ºi din irizãri idea-le al poemului, cu fãpturã diafanã ºi fragilãprecum lumina („Nume cu o fiinþã înafarã/poem adus pe lume-n albe foi/ ca într-un scu-tec/ la început/ pe când –/ dintr-o fiinþã eramcu mesteacãnul/ dintr-o limbã cu focul cemãnâncã mesteacãnul/ în auz îºi rãsucea spi-rala/ un vaier/ din lemnul descãrnat de lemn:«ceea ce vezi ºi ceea ce auzi/ e numele înain-te de a se despãrþi/ de trup/ strigã dupã altul»– ºi vai/ un nume eram scrijelit de altul/ pelemnul alb înverzit/ puteam sã-l scriu pe coajãascultându-l/ cum urcã luminoase-n þevi deorgã/ pânã la frunze – coroanã/ verde pen-tru verticalul/ poem adus pe lume-n albe foi/ºi ieri/ l-a mai scris cineva –/ dintr-o fiinþãeram cu mesteacãnul/ dintr-o limbã cu foculce mãnâncã mesteacãnul“).

Conºtient de fragilitatea propriei condi-þii, blagian pe alocuri (ca într-un Autoportretsugestiv prin revelaþiile trupului ºi ale cuvân-tului), Dumitru Chioaru e un poet al melan-coliilor difuze filtrate prin vitraliile aminti-rii, asumându-ºi gravitatea ºi teatralitateaausterã ca pe tot atâtea mãºti ale unui eu liricneliniºtit, pândit deopotrivã de fervorile inte-rogaþiilor acute asupra propriului destin, darºi de ritualul expunerii unei simbolici neoex-presioniste. E vorba însã de un neoexpre-sionism „îmblânzit“, ca sã-l parafrazez peVirgil Nemoianu, unul ritualizat, teatralizat,pândit de calofilie ºi de livresc, de retranºãrisubite ºi fervori delicate.

�

Fosforescenþa clipei

Cãrþi primite la redacþie

• Ion Brad, Aicea, printreardeleni, Cluj:Casa Cãrþii deªtiinþã, 2007

• RuxandraCesereanu ºi CãlinStegerean, Veneþiacu poduri de cuvin-te/Venezia conponti di parole,Bucureºti: InstitutulCultural Român,2007

• Nicolae Tzone,Capodopera maxi-ma, o carte dese-natã de Mihaelaªchiopu, Bucureºti:Vinea, 2007

34 • APOSTROF

Circulara Uniunii Scriitorilor din România

Conform prevederilor Statu-tului, Uniunea Scriitorilor din Ro-mânia nu este responsabilã pentrupolitica editorialã a publicaþiei ºi nici pentru conþinutul materialelor publicate.

Comitetul Directoral Uniunii Scriitorilor

5 iunie 2003

Cãtre cititorii din þarãai revistei Apostrof

Pentru anul 2008, vã rugãm sã vã abonaþi direct laredacþie. Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contrava-loarea abonamentului, prin mandat poºtal, pe adresa:

Lukács IosifFundaþia Culturalã ApostrofCluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Preþul abonamentului este:

pentru 3 luni: 9 leipentru 6 luni: 18 leipentru 1 an: 36 lei

Taxele de expediere sînt incluse în aceastã sumã.Pentru cei care se aboneazã prin aceastã modalitate,

asigurãm expedierea promptã a revistei. Cei care seaboneazã pe 1 an primesc revista fãrã majorãrile de preþprovocate de inflaþie.

Cãtre cititorii din strãinãtateai revistei Apostrof

Pentru anul 2008, vã rugãm sã vã abonaþi direct laredacþie, trimiþînd contravaloarea abonamentului prin-tr-un cec (money order) în contul:

Fundaþia Culturalã ApostrofCont euro: RO73BRDE130SV06534401300Cont USD: RO58BRDE130SV06674381300Banca Românã pentru Dezvoltare – Groupe Société

Générale – Sucursala Cluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr.81-83, SWIFT BRDEROBU

Preþul abonamentului este:pentru 3 luni: 13 US$pentru 6 luni: 26 US$pentru 1 an: 52 US$

În costul abonamentului sînt incluse ºi taxele de ex-pediere par avion.

Cuprins• CAFÉ APOSTROF

Comunicat 2Remember Laurenþiu Ulici 2Filosofie ºi Cabalã 2Centenar Sebastian la Ierusalim 2

• PUNCTE DE REPER

Insula lui Mihail Sebastian. Bucureºti, 1939-1944 Leon Volovici 3

• ANCHETA APOSTROF

Mihail Sebastian Liviu Antonesei, (anchetã realizatã de Ovidiu Pecican) Romulus Bucur, Sanda Cordoº,

Sabina Fati, Michael Finkenthal,Dan C. Mihãilescu, VictorNeumann, Ion Pop 7

• ESEU

Portret de scriitor în depresie severã Marta Petreu 12

• POEME

Sixtina, Ordine, Ora, Messa, Dioptrii, Un fel de elegie, La ocazii Ion Pop 18

• DOSAR: NICOLAE BALOTÃ

Se nãruie Casa Domnului Nicolae Balotã 19

• BIBLIOTECI ÎN AER LIBER

Gedichte von Alexandru Vona 27(Deutsch von Rolf-Frieder Marmont)

• CRONICA LITERARÃ

Raftul cu tineri scriitori Irina Petraº 28Oiºteanu despre Eliade ºi Culianu ªtefan Borbély 29

• CU OCHIUL LIBER

De la istorie proprie la istorie Andrei Marga 30Cartea de la Bologa Cãlin Teutiºan 31Identitate, identitãþi... Gelu Ionescu 32Fosforescenþa clipei Iulian Boldea 33

• VESTIAR

Revista revistelor 34

• Cultura îmi pare a fi, la ora actualã, unul din celemai vioaie sãptãmînale culturale din þarã. Numãr denumãr, e ceva interesant de citit în aceastã revistã. So-cotesc cã nu e puþin lucru. În numãrul 41, de exem-plu, prezentarea pe care Alex. Cistelecan o face celeimai recente lucrãri a lui Giorgio Agamben, Il regno ela gloria. Tot aici e tipãrit în avanpremierã un fragmentdin volumul lui Agamben, Starea de excepþie, care ur-meazã sã aparã la Editura Idea.

• În numãrul din septembrie al Convorbirilor literaream remarcat prezentarea, din care se citeazã amplu, amonografiei Georges Enesco a lui Alain Cophignon,publicatã în 2006 la editura parizianã Fayard. Asemenirecenzentului, Dan Burcea, sperãm ca lucrarea sã apa-rã ºi în româneºte, întrucît „prin monografia sa […],Alain Cophignon nu se adreseazã numai iubitorilor demuzicã din Occident […], ci ºi nouã înºine, ajutîn-du-ne sã-l înþelegem mai bine pe marele compozitor ºisã ne desolidarizãm de toate confiscãrile reductoareexercitate de trecutul comunist ºi de toate cliºeele fol-clorizante care ne pîndeau pînã nu demult“.

• Am primit la redacþie ºi o altã revistã ieºeanã, Da-cia literarã. Am citit cu interes dialogul realizat de CãlinCiobotari cu istoricul Alexandru Zub, care deschidenumãrul 71 (martie 2007). Rezumatã cumva în chiartitlul ei, „Istoria reclamã bun-simþ“, convorbirea cu Al.Zub e deosebit de instructivã. Iatã cîteva remarci des-pre actualitatea spiritului critic junimist: „Cultura pre-supune spirit critic oricînd ºi oriunde, iar progresulîn orice culturã se realizeazã tocmai pe baza acestui spi-

rit, a reflecþiei sistematice. Spiritul moldovenesc, iro-nizat de unii, are ºi partea sa bunã. Nu e numai delã-sare ºi contemplaþie mioriticã, ci deopotrivã act cri-tic, iar actul critic stã la baza disocierilor, a opþiunilor,a creaþiei înseºi“.

• În Vatra (nr. 8/2007) mi-a plãcut cronica lui Alex.Goldiº, un critic dotat cu inteligenþã ºi gust, care aremereu curajul unor judecãþi de valoare categorice, trã-sãturi nu lesne de identificat la majoritatea colegilor sãide breaslã. În acelaºi numãr al revistei din Târgu-Mureºam gãsit plin de învãþãminte textul lui Alain Badiou,„Treizeci de moduri de a recunoaºte cu uºurinþã unmarxist de modã veche“ (traducere de Alex. Cistelecan).Cîteva „moduri“: „16. Pentru marxistul de modã veche,universitatea este o problemã foarte importantã. Elacceptã sarcina dificilã a organizãrii acesteia (în comi-tete ºi comiþii) doar pentru a putea purta în interio-rul ei lupta de clasã ideologicã. […] 24. Marxistul demodã veche n-a vãzut în viaþa lui un muncitor, cel multcâte un funcþionar sindical minor. […] 30. Marxistulde modã veche are între treizeci ºi cincizeci de ani.Marxistul de modã veche este destul de tânãr“.

• În nr. 10/2007 al Vieþii româneºti mi-a atras atenþiagrupajul Pessoa realizat de Dinu Flãmând. Este vorbade un studiu consistent care prefaþeazã transpunereaa patru fragmente din poemul Paznicul turmelor, atri-buit lui Alberto Caeiro, „prima mare revelaþie a luiFernando Pessoa“ ºi „prima operaþie de ipostaziere în«heteronimi»“. Reproduc ultimul fragment: „Clarul delunã printre sumeþitele ramuri, / Toþi poeþii spun cã ele ceva mai mult / Decât un clar de lunã printre sumeþi-tele ramuri. // Însã pentru mine, care nu ºtiu ce gân-desc, / Ceea ce este un clar de lunã printre sumeþiteleramuri / Dincolo de faptul cã este / Clarul de lunã prin-tre sumeþitele ramuri, / Este cã nu e decât un / Clar delunã printre sumeþitele ramuri“.

�

G. S.

Anul XVIII, nr. 11 (210), 2007 • 35

• MIRCEA ZACIU, Jucãtorul de rezervãpoezie, 2000, 88 p. 5 lei

Colecþia „Filosofie contemporanã“• GABRIEL MARCEL, A fi ºi a avea

traducere de CIPRIAN MIHALI, 1997, 192 p. 3 lei

Colecþia „Filosofie modernã“• FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul

traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“• JÜRGEN HABERMAS, JOSEPH RATZINGER,

Dialectica secularizãrii: Despre raþiune ºi religie, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2005, 120 p. 20 lei

Colecþia „Filosofie medievalã“• SF. ANSELM DIN CANTERBURY,

Monologion despre esenþa divinitãþiitraducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei

Colecþia „Filosofia religiei“• HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului

traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei

Colecþia „Filosofie româneascã“• ION IANOªI, O istorie a filosofiei româneºti,

1996, 392 p. 10 lei

• VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul,2003, 146 p. 10 lei

• N. STEINHARDT,Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã deION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei

• D. D. ROªCA, Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utiluluitraducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei

• BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþieiediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 132 p. 5 lei

• LAURA PAMFIL, Noica necunoscut,2007, 288 p. 8,75 lei

Colecþia „Ianus“• OVIDIU PECICAN, Trasee culturale

Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei

• CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: Reflexii ale imaginarului eminescian, 2006, 202 p. 15 lei

• PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox” sau despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei

• DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga,2004, 380 p. 20 lei

• GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei

• NORMAN MANEA, Despre clovnieseuri, 1997, 230 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Octombrie, ora optprozã, 1997, 186 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Fericirea obligatorieprozã, 1999, 192 p. 5 lei

• FLORIN SICOIE, Sîmbãta englezã ºi alte povestiri, 1998, 130 p. 2 lei

• RAMIRO DE MAEZTU, Don Quijote, Don Juanºi Celestina, traducere de MARIANA VARTIC, prefaþã de ION VARTIC, 1999, 264 p. 6 lei

• LIVIU BLEOCA, Biblioteca de buzunarroman, 2001, 128 p. 5 lei

• PHILIP ROTH, Animal pe moarteroman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei

• SANDA CORDOª, Literatura între revoluþieºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei

• LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llicitraducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC,2003, 96 p. 7,50 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã”:Scurtã istorie a Clujuluiºi a monumentelor sale, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei

• GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara,2006, 231 p. 20 lei

• ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datãîndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitãde MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mannºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei

• MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, 2006, 132 p. 20 lei

• RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU,CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU,OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei

• EUGEN PAVEL, Între filologie ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei

• IRINA PETRAª, Teoria literaturii.Dicþionar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Proza fantasticã a luiMircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei

• Scriitorul ºi trupul sãu, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 264 p. 8,75 lei

• Cele 10 porunci, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 276 p. 8,75 lei

• NICOLAE BÂRNA, Dumitru Þepeneag, 2007, 304 p. 7 lei

Colecþia „Scrinul negru“• ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii

asupra miºcãrii legionareprefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã deMARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei

• ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei

• Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei

• I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeuediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei

• LUDOVICA REBREANU, Adio pînã la a doua Venire: Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei

• ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalulunui psihiatru): Aforisme, prefeþe de I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei

• RADU STANCA, Aquariumselecþia textelor ºi cuvînt-înainte de ION VARTIC, ediþie de MARTA PETREU, 2000, 202 p. 5 lei

• DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti.ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001, 144 p. 6,30 lei

• ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, 2003, 112 p. 7,50 lei

Colecþia „Mica bibliotecã criticã“• IRINA PETRAª, Camil Petrescu: Schiþe

pentru un portret, 2003, 150 p. 8 lei

Colecþia „Istoria filosofiei“• CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU,

F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Poeme“• TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului,

2006, 84 p. 15 lei

• JACQUES JOUET, Poeme de metroutraducere de LETIÞIA ILEA, 2006, 164 p. 5 lei

Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom(le puteþi comanda la www.polirom.ro):• ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui

Koroviev: Interpretare figuralã laMaestrul ºi Margareta,ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei

• ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare,2007, 182 p. 19,95 lei

Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

REDACÞIA:

MARTA PETREU(redactor-ºef)

LUKÁCS JÓZSEFVIRGIL LEONIRINA PETRAªOANA MORUÞANTehnoredactare:FOGARASI EDITH

Vignetele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbudupã desene de Franz Kafka.

ANA POP(contabilitate)

MIHAI MAGA(întreþinerea calculatoarelor)

EDITORI:� Uniunea Scriitorilor din România� Fundaþia Culturalã ApostrofCont la BRD Cluj:în lei: SV7853701300în euro: SV6534401300

Revista apare cu sprijinul:

� Fondului Cultural Naþional� Consiliului Local ºi al Primãriei

Cluj-Napoca

ADRESA REDACÞIEI:Cluj-NapocaStr. I. C. Brãtianu, nr. 22cod 400079Tel., fax: 0264/432.444e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro

Pentru corespondenþã:Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,Cluj-Napoca, 400750

• Revista APOSTROF figureazã în Lista-catalog a publicaþiilorinterne, editatã de RODIPET SA, la poziþia 4251.

Manuscrisele primite la redacþienu se înapoiazã.

ISSN 1220-3122Revista este înregistratã la OSIM

cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista APOSTROF este membrã aAsociaþiei Revistelor, Imprimerii-lor ºi Editurilor Literare (ARIEL),asociaþie cu statut juridic, recu-noscutã de Ministerul Culturii ºi Cultelor.

Tiparul:

Centrul de Presã Reformat

Unica responsabilitate a revis-tei Apostrof este de a gãzduiopiniile, oricît de diverse, alecolaboratorilor noºtri. Respon-sabilitatea pentru conþinutul fi-ecãrui text aparþine, în exclu-sivitate, autorului.

Apostrof

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro