Aurel Conţu Aurel Conţu

HIMERIADA HIMERIADA

poeme sublimiste poeme sublimiste

SEMĂNĂTORULEditura online - ianuarie 2010

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

Cuvânt înainte

Ca şi plăcerea, iubirea, dragostea, şi suferinţa, durerea, boala fac parte din viaţa noastră cea de toate zilele căreia îi dedicăm tot timpul. În fapt, doar această alternanţă dintre starea de bine şi starea de rău crează iluzia a ceea ce noi numim eufemistic viaţă, trăire, fiinţare, fără să ştim aproape nimic despre ele. Contrastul cel mai puternic apare atunci când boala se instalează neaşteptat şi aşează totul sub semnul întrebării. Arareori trecem pe lângă un spital sau sanatoriu fără să nu ne înfiorăm ori să nu reflectăm asupra condiţiei noastre umane. Acum o sută de ani tuberculoza, sifilisul sau nebunia făceau ravagii printre celebrităţile timpului, poeţi, scriitori, filozofi, oameni de ştiinţă, înfluenţându-le profund operele şi existenţele, iar în zilele noastre leucemia, cancerul sau sida fac acelaşi lucru. Volumul de faţă încearcă o radiografie sublimistă asupra acestui univers întunecat al vieţii, adesea singurul în existenţa unui om, pe un fond de ironie amară şi sarcasm dureros:

cine mi-a dat ochii înaintea gândului să fiu eu însumi martorul propriei mele deziluzii

Autorul

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

definiţie

ştiidomnuleîmi zice doamnaHimerăpunându-şi proteza dentarăpe noptierăpoezia e ca o petalăde floarepe care s-a aşezatun fluturenespălat pe picioare

nicio nepotrivire

între grădinile Semiramideidin mintea meaşi grădinile Babilonuluinu există nicio deosebireaşa cum mi s-a părut astăzizece octombriedupă Cristosîn drum spre sanatoriulde pe dealurile Bisericanilorunde stafia lui Mannîncă mai rătăceşte

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

rugăciune

ia-miDoamneochii aceştiadeschişi către lumeşi lasă-mi slobozi ochii minţiiîn care ai picurat nemurireaatunci când eram doar şarpe

ia-miDoamnebolovanul acestadin caleşi lasă-mă singurca o pasărepe ţărmurile Atlantidei

sărbătorile morţii

făcându-şi din oasele mâinilor căuşe plângeriimuribunzii umblau ca nişte zombiiar cântecul fermecat al morţiiurca din Capela Sixtinălaolaltă cu îngerii

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

clipă de dragoste

îi căutam sânii prin întunericdar în locul loram găsit două găuricât să-mi încapămâinileînăuntruunde bătea o inimă

armonii

am văzut acolo un om cu măruntaiele scoaseafarărâzînd în hohoteînecându-se de râssufocându-seşi l-am întrebat de ce râdeiar el mi-a zis uitecum suflă crivăţul morţiiprin deşerutul Saharei

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

răspuns

să ştiiprietenecă şi la Helsinkibufniţele prevestescmoarteacând vine noaptea

autoportret

în cartea mea de identitateîn locul numelui şi prenumeluicineva a tras o liniealbăca şi când eun-aş fi fost de faţăla propria-mi naşteresă semnez cu viaţa

stupoare

Ierusalimenefericit şi tristPământ al Făgăduinţei

n-am mai văzut niciodatăatâta risipă de limbişi de dumnezeilaolaltă

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

drumurile mătăsii

şi astăzi caut disperatiarba fiarelorcu care să desfaclacătele suferinţeişi să mă întorcfericitîncă o datăîn mine

dacă nu credeţi

întrebaţidacă n-aţi urcat dealulBisericanilorşi n-aţi văzut mînăstireablestematăunde muribunziigoiacoperindu-şi goliciunilecu palmeleveneau să-şi ia rămas bunde la nimeni

imposibila evadare

umblând toată noapteape la porţileCeruluis-a întors în zoricu sufletul ostenitîn trupu-i

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

enigmă

cineva muşcase dintr-un mărroşu spre galbănca o faţă de copil care plângeapoi îl azvârlise într-un legănlăsând pe el trei dârede sânge

puful de păpădie

reântors printre noisinguraticul filozofHuang Didin Guizhouîmi citeştedintr-un papirusde o mie de aniun haiku

epitaf pe o cochilie

aicipe dealul Bisericaniloram făcut schimb de sufletecu un greiereiar de atunci cântnefericitsub propriu-micreiere

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

nostalgii

cândva la morgasanatoriuluiveneau ciorile negrecu ochii maroîmbrăcate în fracuripentru o cinăromantică şi un tango

îndeletniciri de weekend

un singur autobuzmai urcă drumul acestacu sens unicşi pavelela capătul căruiacâţiva îngeripescuiesc sufleteprintre stele

din turnul himerei

dacă n-aş fi purtatcu mine pretutindeniboalan-aş fi aflatniciodatăcă poţi trăi fericitşi în afara cărnii

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

regula de trei simple

medicul îmi dădeadouăzecişidouă de comprimatepe care trebuia să le împartîn treipentru fiecare momental zilei în cursdar rămânea mereucâte o pastilănedivizibilăşi câte un urs

cruciaţii morţii

cavaleri ai tristei figuricălărind slăbănoageleRosinante printre morile de vânt ale lumiigonindîn visatul Tabasoşi-au găsit toate Dulcineelepreacurvind

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

emoţii hibernale

se aşternuse ca o mantiestrălucitoarepeste sanatoriuzăpadaşi era atât de frumosîncât îţi venea să plângicu sufletulşi să nu mai deschiziniciodată ochii

terapie de grup

ne strângem în zoriinimilelaolaltăapoi inspirăm aerul tareal dimineţiipână lalacrimi

corzi de suflet

ascultam călugăriidin vale cântîndşi mă podideaulacrimilecopilărieica niştepietre

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

metemsihoză

am crezut întotdeaunacă strămoşii mei dormîn aceste mormintenumai că azi dimineaţăam găsit rătăcităo hartă-nsemnatăcu toate vieţile melede dinainte

necumpătare

necunoscutul părintene-a lăsat la plecareo Bibliedin care cădeau sloveleori de cîte ori răsfoiamcâte o paginăşi ne trezeam fiecarestăpân pe câteo literăpână cândDoamneni s-au încurcatlimbile

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

prânz himeric

în jurul Mesei Tăceriipe bănci noduroasedin scândurihimeri cu buze cusutemestecau gânduri

jubilaţia minţii

cine mi-a dat ochii înainteagânduluisă fiu eu însumi martorulpropriei meledeziluzii

din punctul meu de vedere

n-am să înţeleg niciodatăde ce sunt spălaţi şi îmbrăcaţiîn straie de galămorţiicând doar sufletul dezlegateste chemat să dea socotelăsorţii

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

poftiţi,vă rog

excelenţă,îi zise Koch -v-am rezervat singura camerăcu vedere către apusdin care puteţi admiracum descalecă Soarelesearacu faţa în sus

proverb biblic

între două călcâieşi un măr plinde sevăexistă întotdeaunaun şarpeşi-o Evă

neglijenţă

rudele îi luară trupulfără sufletcare ieşise la o ţigarăşi de atunci şi-a făcut cuibpe prichiciul ferestreio cioară

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

dedesubturi

balerina îşi storcealacrimileîntr-un pahar de sticlăcare însă nu se umpleadefelpentru că noapteaveneau sufletele morţilorpe ascunsla furatperledin el

călător prin ţara himerilor

aici cocoşii dimineaţa nu cântăşi nu există obiceiul să cericând ceva te încântădorinţele înfloresc în ochiuldeschistrebuie doar să întinzi mânaşi să-ţi iei singur bucatade vis

dintr-un jurnal

noaptea m-a prins într-o garăpe un peronaşteptândsă iau către tineun gând

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

gesturi

omul cu pipă şi pălăriedecupa ochii iubitei salefără numedintr-o fotografieapoi îşi lăsa lacrimileprin cele două găuriîn jospeste-o scrisoare nescrisăfără adresăşi fără timbrupe dos

băteau clopotele

şi bocitoarele îşi zmulgeau părulpe lângă sicriulăcrimau şi femeile bolnavecu pruncii la ţâţeîmbrăcate în griuşi cruce-şi făceau bătrâniidupă ferestre murdare de zoaieîn timp ce cortegiul se târaca un şarpeprin ploaie

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

lampa lui Diogene

suferinţadomnilorne spuse Cioran din privireeste singura calecunoscutăspre fericire

la rotunda

scuzaţi-măîmi zise Sartredintr-un capăt de himeră,nu sunt un mortde bună companieomul este o pasiuneinutilă şi extravagantăca o pălărieiar povestea vieţiioricuiaşa cum spuneam înainte să pleceste povestea unu eşec

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

se întâmplase că...

venise-n vizită la sora eipurtând un pardesiu cu dungice imitau pielea de zebrăşi după ce se-mbrăţişarăşi-şi spuseră tot felulde nimicurifăcuse dintr-o dată febră

nu mult după aceeaun doctor slab cu barbăo duse-n „sala de tortur㔺i când ieşi de-acoloavea-ntre sânideasupra pieptuluica toţi ceilalţio crăpătură

lecţia de logică

printre salcâmii înfloriţii feericAristotel rămase o clipăîn întunericîn mintea meaîşi zisefloarea aceasta existăÎN SINEdar ea nu înfloreşteniciodatăîn mine

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

cina cea de taină

în sala de meseprintre lingurile carezdrăngănesc în castroanedoamna Bovary scuipă sângecu boabe de linteşi bucăţi de ciolane

în căutarea timpului pierdut

îmi bătuse la uşăîntr-o seară târziede augustchinuit de astmşi de spaimechiar Proust

ghici cine bate la uşă

tuberculoza a fost darulnepreţiuit a luiDumnezeuîmi spuse Camusaşezîndu-se o clipăpe creierul meu

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

conversaţii celeste

ai văzut vreun tigrusă-şi spele dinţiiîl întrebase Mao Zedongiar Che Ghevara dădu plictisit din umerinici sfinţi n-am văzutsă se spelela fund

stăpînul cuvintelor

daţi-mi un calstriga în disperare regele Learai avut deja unulîi răspunse dintr-ohimerăSakespeare

de la fereastra timpului

îţi dai în peticzise Dostoevschiepilepticfata de colo nu-iIoana D’Arccălare pe-un băţiar tânărul de-alăturiAlexandru cel Marecu Ducipalul de hăţ

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

statui îngenunchiate

plutind fără de grijăalături de-un himerbătrânul Lenin râde-n hohotedin cernu m-a ucis Inessa, Kaplan,Ghersele sau Parisulpe mine m-a ucisun singur lucrusifilisul

din înălţimea minţii

ce ţi-ai dori bătrâne înţeleptîl întrebase Machedonulcu priviri şireteiar Diogene îi răspunse dreptnu vreau decât să te fereştidin calea Soareluibăiete

al doisprezecelea ceas

dintr-un Tahiti fermecatîntr-un azilîngenuncheat Gauguin se întreba umilsă scriu în cartea vieţii melecel din urmă epilogsau doar să-mi tai urecheala mânieca Van Gogh

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

nebănite căi

la ce e bun un Dumnezeuun paradisse lamenta prin ceruriMaupassantcând e destul un sifilissă facă difernţa dintre viaţăşi neant

regret etern

Georges Sand îmi promisesesă-mi stea alăturicând va fi să moroftă Chopin ferind un nordar m-a uitat cum uiţi o gâzăpe care ai călcat-osub picior

oda bucuriei

văd sunete reverberând în Soarene spuse Beethoven dintr-ohimeră goalăcurgând în valuri înspumate de culoareprecum o auroră boreală

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

judecată sumară

ridicându-şi capul din perina-i rozăFranz Kafka s-a trezitchinuit de-o depresie ternăşi de-o tuberculozăia-ţi hoitulîi ziseră eleşi vino cu noi în deşertsă-ţi retezăm capulcu bardaşi să-l punem la fiert

mărturisire

mi-i capul ca unfagure de miereumplut cu milioanede himere

portretul lui Dorian Gray

euca şi eisîntem trei gayne spuse Oscar Wildeaproape ceremoniosacesta-i lordul Douglasiar acesta Ross

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

ceasuri de răgaz

mi se mai spune lordul desfrânatşi şontorogmărturisi Byron himereidimineţii femeia-n viaţa mea a fost un drogşi-un elixir adesea-n lipsa eibăieţii

arcuşul fermecat

erau destui cei caremă priveau cu picăşi-n băşcălie-mi anunţaudecesuldar eu cântam de-i împietreamde fricăne spuse Paganinirăsucindu-şi fesul

livada cu vişini

un omrăspunse Cehov se naşte cine ştie undeiar altul moare aiurea undevaşi-astfel se schimbăo întreagă lumeatât în tinecât şi-n afara ta

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

Notre-Dame de Paris

himerele azi nu mai suntaşa cum le-au descris în mii de cărţi poeţiişopti Hugo din Panteonul sfântau coborît şi ele pe pământîn mlaştina urât mirositoarea realităţii

Moş Goriot

viaţa-i comedia unui vis frumosşi golmărturisi Balzac cu ochii în pustieîn care toţi jucăm câte un rolşi repetăm aceeaşi tristăşi umană comedie

simfonia fantastică

zăgazurile rupte scăpaseră puhoaiele de patimipeste un câmp cu iarbă verdeşi rogozîn care floarea albăizbucni în lacrimişopti cu ochii umeziBerlioz

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

viitorul unei iluzii

părintezise Freud scoţându-şi creierulcu mâna din formolfăcând abstracţie de cele sfinteacesta este adevărulgol

divina comedie

fior al graţiei divineotupreafericită Beatriceîi zise Dante Aligheri-n visdescuie lacătul ce l-ai uitatîn mineşi-aruncă-mi cheia porţiidupă care te-ai închis

aşa grăit-a Zarathustra

nu mai ucideţii caii i-o cruzimegemu din ceruri Nitzchecu înfrigurareeu sunt Hristosuldaţi în minemai puneţi-mi o cruce în spinaredar lăsaţi caii Domnuluisă zboare

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

descurajare

aiciprintre himerenimic nu poţi să schimbicăci toţii Esopii lumiistau spânzuraţi de limbi

mitologie

himera de-altădatăera privită ca un zeuca o făptură sacră dar nu era nici leunici şarpeşi nici capră

sfârşitul unui dictator

dau un regat pentru un calstriga Richard înebunit dintre duşmanidar morţii din himerade pe dealzvârliră către el cu bolovani

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

venia legendi

l-am întrebat unde himera-şi găseşte linişteasfârşituliar Kant zîmbişi-mi arătădincolo de privireinfinitul

năluca sex-appeal-ului

n-aş suporta să trec neobservatca o mumiemărturisi ciudatul Dali cu clopoţelu-n mâiniam dreptul suveran la nebunieşi pentru asta fac atâta gălăgiemăcar s-atrag atenţia la câini

les demoiselle d’Avignon

veţi spunezise Picasso senincă ochiul meu întinăalbul pânzii fermecateşi că aceste graţiin-au nimic divin

aveţi dreptate

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

mai multă lumină

Johann Wolfgang von Goetheîl prezentă cu fast bătrânulmajordomiar regele privindu-şi asistenţasclifosită ziseiată, un OM

una furtiva lagrima

glorienebuniesifilismurmură Donizettide pe un colţ de abisnullo regrettiadioatât mi-a fost scris

poveste de iarnă

acolo unde se ard cărţişi oameni se vor ardefără îndoialăne spuse Heineînmuindu-şi pana în cerneală

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

Regina Mab

purtaţi uşor Regina Mabsă nu se frângă trupu-i slabşopti din stele Shelley tristprecum un Cristşi-aprindeţi focul peste trupul meusă nu se frângă sufletu-mi ateu

vorbeşte ca să te cunosc

de crezi că vestea ce-mi aduci prinose adevăr adevăratşi nu mă poate întrista fără folosfă ceea ce te-ndeamnă gândul bunsă faciîl preveni Socrate c-un oftatiar dacă nu mai bine taci

blestemul lui Apollo

să profeţeşti frumoasa meaCasandrădar toţi să creadăcă-ţi lipseşte-o ţandră

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

alea iacta est

istoria şi-a-nchis spre mine poartarecunoscuse Cezar cu tolba plinăde trofeepriviţiaici o am pe Cleopatraşi-aici bărbaţii cărorale-am fost femeie

baladă neterminată

din ştreang în ştreang m-am strecuratprin viaţa asta blestematăsumbrăluând înfăţişări de diavol sau de ommărturisise trist Francois Villonşi-acum degeaba moarteadupă mine scurmăam fost un pomşi-am devenit o umbră

codul lui da Vinci

de ce surâde Mona Lisa de undeva de susnici Gian şi nici Francesconu mi-au spusdar e uşor de presupuscât timp chiar eu pe buzezâmbetul i-am pus

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

părerea mea

plăpîndă poezia-i o fatăfără de noroczise Malraux ’nălţându-şio sprânceanăva fi ea în mileniul treisubliminalăsau dimpotrivănu va fi deloc

homo homini lupus

eu stau în faţa unui saltîn întunericînfricoşătorse plânse Hobbes cu un surâs pateticdegeaba ştiu de toatedacă nu ştiu să zbor

muntele vrăjit

aceste sanatorii triste ferecate în obloanene spuse Mann dând la o partenoriisunt precum altădată arenele romaneiar cei dinuntru precum gladiatorii

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

factotum

priviţi cum vin în valuri-valuricorbiişopti Bukowski sprijinindpereţiinefericită lume în care văddoar orbiişi-n care mor ca nişte Prometeipoeţii

imnuri către noapte

distanţa dintre viaţă şi neviaţă –moartesau cum i-o mai fi spus altcinevase află-n NOAPTEzise încet Novalis din himera sa

les fleurs du mal

nu-i vina nimănui că muza meae lesbianăşi că vampirii zi şi noaptesânge cercă mor dintr-un sărut decurtezanăaşa cum moare-o buruianăne zise simplu Baudelaire

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

Ierusalimul eliberat

porniră florile-ntr-o cruciadăde culoricălăuzite-n drum lor precum Iisus de-o steadar cum se-ntâmpă din păcate uneoricînd n-ai măcar o aripă să zboris-au ofilit la primul fulg de neaşopti Torquato Tasso cu privirea grea

din colb de cronici

Himeriao ţară-nvăluită-n nebuloasăşi mistertărâm mai fascinantşi mai frumos decât Eladanumit în cîntece şi epopeiHimeriadadupă povestea dragosteinemuritoarenemaivăzute-n cerdintre Himera şi iubitul eiHimer

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

lumea tăcerii

cuvintele rostitescrisesau răstignite-n gîndn-au nicio noimă-n capulhimerului de rând

vânătoare de păduchi

rătăcitoare frunză prin Edenîn balta vieţii am nimeritpe mucheşi-am fost zdrobit sub talpalui Verlainenecruţătorca un păducherecunoscu Rimbaudurcând în tren

cogito ergo sum

când îmi închid privireaPământul mi se pare întunecatşi tristzise Decartes stingând ţigaraîntr-o scrumierădoar când mă-ntorc cu ochiu-nminteîn himerăam sentimentul că exist

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

testament

nu las nimic din ceea ce-i vulgarşi pămîntescscrisese Lorca pe un capătde hârtie las însă moştenire cerulcu Soarele aprins şi pasărea din casa minţiivie

reproş

cît am fost vii doar ne-au stigmatizatgrăi Verlaine întunecatiar după ce ne-am duscu toţii-n lumeanimănuine-au ridicat statui

tratat de Levoisier

cînd floarea-nvie în caiso frunză-ntotdeauna cade efemerăcând moare-n suflet câte-un visîn urma lui se naşte o himeră

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1

discurs homeric

nu văd cuvintelecă-s orbîn schimb le sorb

mea culpa

himera mea frumoasăîn care mă ridicîmi pune Universulla degetul cel mic

Sfârşit

3736

3534

3332

3130

2928

2726

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

1