10. Definiti riscul inerent in audit si nominalizati factorii de evaluare a riscului inerent.

  Riscul inerent constă în posibilitatea ca soldul unui cont sau că o categorie deoperaţiuni să comporte erori semnificative, izolate sau împreună cu erorile din alteconturi sau categorii de operaţiuni, datorită unui control intern insuficient. Pentru a evalua riscul inerent, auditorul recurge la judecăţi profesionale bazate pe evaluarea unor factori ca:

- experienţa şi cunoştinţele cadrelor de conducere, eventualele schimbăriintervenite în cursul exerciţiului la nivelul conducerii;

- presiuni exercitate asupra conducerii şi alte împrejurări de natură a incita la prezentarea unor situaţii financiare inexacte (număr mare de intreprinderi falite însectorul de activitate);

- natura activităţilor desfăşurate de intreprindere (uzura morală a tehnologiei,echipamentelor, produselor şi serviciilor, structuri neadecvate);

- factori influenţând sectorul din care face parte intreprinderea: condiţiieconomice şi concurenţiale, inovaţii tehnologice, evoluţia cererii şi practicile contabile;

- situaţii financiare care pot să conţină anomalii: conturi conţinând ajustări privindexerciţiile anterioare sau estimări;

- vulnerabilitatea activelor la pierderi sau deturnări;- înregistrarea unor operaţiuni neobişnuite şi complexe, mai ales la

sfârşitul exerciţiului

19. Cum probati intr-o misiune de audit statutar principiul separarii

exercitiilor financiare.

Raspuns:Principiul independenţei exerciţiului se referă la delimitarea în timp

acheltuielilor şi veniturilor aferente activităţii agentului economic pe măsura angajării acestora şi a trecerii lor la rezultatul exerciţiului la care se referă.„Astfel, efectele tranzacţiilor şi ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când acestea se produc şi nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul său este încasat sau plătit şi este înregistrat în evidenţele contabile şi raportat în situaţiile financiare ale perioadelor aferente. Situaţiile financiare care respectă acest principiu oferă informaţii utilizatorilor nu numai despre tranzacţiile trecute, care au implicat plăţi şi încasări, dar şi despre obligaţiile de plată din viitor şi despre resursele privind încasările viitoare“Auditorul trebuie să se asigure că toate veniturile şi cheltuielile aferente activităţii agentului economic sunt delimitate în timp pe măsura angajării şi decontate asupra rezultatului

exerciţiului la care se refera Auditorul trebuie să obţină un grad rezonabil de asigurare că bilanţul respectă concepţiile fundamentale de bază ale contabilităţii:

- continuitatea activităţii de exploatare;- contabilitatea de angajamente.Bilanţul contabil oferă comparabilitatea elementelor patrimoniale pe cel

puţin două exerciţii financiare, metodele de evaluare şi prezentare sunt identice cu cele ale anului precedent, iar dacă sunt modificări, ele să fie înscrise şi justificate în notele ataşate bilanţului;

- elementele de activ şi de pasiv sunt evaluate fără a se face compensări între active şi pasive, între cheltuieli şi venituri;

- bilanţul de deschidere corespunde cu bilanţul de închidere a exerciţiului precedent;

- auditorul procedează pentru fiecare cont la verificarea contabilă a credibilităţii componentelor sale şi a soldului său;

- datele de inventar ale elementelor de activ şi de pasiv sunt regrupate înregistrul inventar cantitativ şi valoric, după caz. Auditorul procedează la o comparare între valorile contabile şi valorile de inventar furnizate de întreprindere, apreciind credibilitatea lor.

25. Care sunt informatiile pe care auditorul trebuie sa le colecteze in etapa

de acceptare a mandatului?

Actiunile intreprinse in aceasta etapa permit auditorului sa colecteze informatiile necesare fundamentarii deciziei de acceptare a misiunii, si acestea se refera la:

-cunoasterea globala a intreprinderii ;-examenul de independenta si de absenta a incompatibilitatilor;-examenul competentei;-contactul cu fostul auditor sau cenzor;-decizia de acceptare a mandatului;-fisa de acceptare a mandatului.

32. In ce constau masurile de protejare a independentei stabilite in cadrul

contractului incheiat cu clientul?

Constau în: aprobarea sau ratificarea de catre Adunarea generala a clientului, a

numirii cabinetului/societatii prestatoare de servicii profesionale, atunci când alte persoane împuternicite sa administreze patrimoniul si sa-1 reprezinte juridic pe client au semnat contractul;

nominalizarea angajatilor competenti ai clientului, împuterniciti a lua decizii manageriale;

stabilirea de catre client a politicilor si procedurilor pentru o raportare financiara(situatii financiare) corecta;

procedurile interne ale clientului privind asigurarea delegarii obiective a angajatilor  pentru buna gestionare a bunurilor si valorilor;

structura conducerii corporative a clientului, printre care si comitetul de audit care asigura supravegherea procesului de validare a informatiilor si situatiilor financiare si legatura, comunicatiile cu cabinetul/societatea care presteaza servicii profesionale pentruclient.

Comitetele de audit, facând parte din structura consiliilor de administratie, au un rol important în conducerea corporativa, daca sunt independente fata de managementul efectuat de aceste consilii de administratie. Comitetul de audit revede situatiile financiareînainte de a fi supuse consiliului de administratie, având totodata rolul de legatura între auditorul extern (cabinet/societate de audit) si consiliul de administratie.

Desigur, în lipsa acestui comitet de audit din structura organizarii clientului, este necesar sa existe nominalizata persoana din cadrul conducerii clientului (în mod deosebit,la societatile cotate) care sa tina legatura cu cabinetul/societatea de audit si cu care aceasta sa rezolve în mod rezonabil aspectele privind independenta.

Cabinetele/societatile de audit trebuie sa stabileasca politici si proceduri privind comunicatii independente cu comitetele de audit sau cu altele împuternicite cu conducerea acestor relatii.în cazul auditarii societatilor cotate, cabinetele/societatile de audit trebuie sa comunice cel putin o data pe an, oral si scris, toate aspectele relatiilor dintre ele si clientulauditului, apreciate, potrivit rationamentului profesional, ca având legatura cu independenta.

Aceste comunicari pot varia în functie de împrejurarile decise de cabinetele/societatile de audit, dar trebuie, în general, sa abordeze aspecte relevante stabilite în aceasta sectiune.

44. Care sunt normele de referinta in audit ? Prezentati –le succint.

In auditul situatiilor financiare ale unei entitati sunt folosite doua categorii de norme de referinta: norme contabile si norme de audit. 

Normele (standardele) contabile reprezinta un ansamblu de reguli definite de o autoritate profesionala la care se refera auditorul pentru calificarea muncii sale. 

Normele de audit permit tertilor sa aiba asigurarea ca opinia auditorului va fi emisa in functie de criterii de calitate omogene; ele permit auditorului si sa defineasca scopurile pecare le are de atins prin punerea in lucru a celor mai potrivite tehnici.

51. Considerand ca in urma misiunii de audit statutar desfasurata la

societatea ABC SA care a intocmit situatiile financiare pentru anul 2009 in

conformitate cu prevederile OMFP1752/ 2005 nu ati identificat elemente

care sa va conduca la o opinie cu rezerva, redactati un raport de audit fara

rezerve respectand continutul ISA 700(Raportul auditorului independent

asupra unui set complet de situatii financiare de uz general).

Conform ISA 701 pot existaaspecte ce afectează opinia auditorului,si care genereaza:a) Opinia cu rezerve,b) Imposibilitatea exprimării unei opinii, sauc) Opinia contrară 

O opinie cu rezerve trebuie exprimată în cazul în care auditorul ajunge la concluzia că nu poate fi exprimata o opinie fara rezerve dar ca efectul oricarui dezacord cu conducerea sau limitarea ariei de aplicabilitate nu este atât de semnificativ si degeneralizat,încât sa necesite o opinie contrara sau declararea imposibilitatii exprimarii unei opinii. O opinie cu rezerve artrebui să fie exprimată ca fiind „cu exceptia” efectelor aspectului la care se referă rezerva.

 Imposibilitatea exprimării unei opinii trebuie declarată în cazul în care efectul posibil al limitării ariei de aplicabilitate este atât de semnificativ si generalizat, încât auditorul nu a putut să obtină suficiente probe de audit adecvate si, prin urmare, nu poate exprima o opinie asupra situatiilor financiare.

O opinie contrară trebuie exprimată în cazul în care efectul unui dezacord este atât de semnificativ si de generalizat pentrusituatiile financiare, încât auditorul ajunge la concluzia că exprimarea unei opinii cu rezerve nu este oportună adecvată pentru scopul de a prezenta natura incompletă sau înselătoare a situatiilor financiare. Exemplu raport de audit continand opinie cu rezerve :

Raportul Auditorilorcatre actionarii societatii ABC S.A.

Am auditat situatiile financiare anexate ale societatii comercialeSC ABC S.A., (denumita in continuareSocietate) care cuprind bilantul intocmit la 31 Decembrie 2009, contul de profit si pierdere, situatia fluxurilor de numerar, situatia modificarilor in capitalurile proprii si un sumar al politicilor contabile semnificative si alte note explicative.

Responsabilitatea conducerii pentru situatiile financiare

Conducerea Societatii are responsabilitatea intocmirii si prezentarii fidele a acestor situatii financiare in conformitate cu Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr. 1752/2005 cu modificarile ulterioare. Aceasta responsabilitate include: proiectarea, implementarea si mentinerea unui control intern relevant pentru intocmirea si prezentarea fidela a situatiilor financiare care sa nu contina denaturari semnificative, datorate fraudei sau erorii; selectarea si aplicarea politicilor contabile adecvate; elaborarea unor estimari contabile rezonabile in circumstantele date.

Responsabilitatea auditoruluiResponsabilitatea noastra este ca, pe baza auditului efectuat, sa exprimam

o opinie asupra acestor situatii financiare. Noi am efectuat auditul conform standardelor de audit adoptate de Camera Auditorilor Financiaridin Romania. Aceste standarde cer ca noi sa respectam cerintele etice ale Camerei, sa planificam si sa efectuam auditul in vederea obtinerii unei asigurari rezonabile ca situatiile financiare nu cuprind denaturari semnificative. Un audit consta in efectuarea de proceduri pentru obtinerea probelor de audit cu privire la sumele si informatiile prezentate in situatiile financiare. Procedurile selectate depind de rationamentul profesional al auditorului, incluzand evaluarea riscurilor de denaturare semnificativa a situatiilor financiare,datorate fraudei sau erorii. In evaluarea acestor riscuri, auditorul ia in considerare controlul intern relevant pentru intocmirea si prezentarea fidela a situatiilor financiare ale Societatii pentru a stabili procedurile deaudit relevante in circumstantele date, dar nu si in scopul exprimarii unei opinii asupra eficientei controlului intern al Societatii. Un audit include, de asemenea, evaluarea gradului de adecvare a politicilor contabile folosite si rezonabilitatea estimarilor contabile elaborate de catre conducere, precum si evaluarea prezentarii situatiilor financiare luate in ansamblul lor. Consideram ca probele de audit pe care le-am obtinut sunt suficiente si adecvate pentru a constitui baza opiniei noastre de audit.

OpinieNu am observat inventarierea stocurilor fizice, asa cum se prezintă la data

de 31 decembrie 2009, deoarece această dată a fost anterioară perioadei în care noi am fost initial angajati ca auditori ai societătii. Datorită naturii înregistrărilor Societătii, nu am fost convinsi de corectitudinea stocurilor cantitative prin aplicarea altor proceduri de audit.  În opinia noastră, cu exceptia efectelor unor astfel de ajustări,dacă există, asa cum ar fi putut fi ele determinate ca fiind necesare dacă ne-am fi putut convinge de corectitudinea cantitătilor de stocuri fizice,situatiile financiare prezintă o imagine fidelă. 

Raport cu privire la alte cereri legale  In baza cerintelor OMFP nr. 1752/2005, angajamentul nostru a fost extins asupra revizuirii conformitatii Raportului Administratorilor pentru exercitiul

financiar 2009 cu situatiile financiare anuale. In baza reviziei efectuate, nu am constatat elemente de neconformitate ale Raportului Administratorilor fata de situatiile financiare atasate

Auditor

68. Un salariat pleacă în delegaţie cu maşina firmei timp de 5 zile. Acesta

primeşte ca diurna suma de 60 lei/zi. În plus primeşte un avans de 1.000 lei.

Salariatul aduce spre decontare următoarele documente:

bonuri fiscale în valoare de 60 lei – ţigări; 25 lei – băutură; 20 – alimente;

factura de la hotel pe care intră cazare 400 lei; mic dejun 100 lei şi parcare

50 lei;

facturi de la restaurant pentru salariat 250 lei;

facturi de la restaurant pentru o cină cu parteneri de afaceri 200 lei;

bonuri benzină 300 lei, din care justificat 220 lei.

Societatatea a decontat toate cheltuielile salariatului in suma de 1.405 lei,

acest lucru insemnand o plata suplimentara catre acesta de 405 lei. In

calitate de auditor, considerati ca societatea a procedat bine ? In caz

contrar, stabiliti care este varianta corecta.

Se admit la decontare urmatoarele cheltuieli:

- cheltuielile pentru diurna (art.2, art.9) in valoare de 300lei(5zileX60lei/zi)

- cheltuieli cu cazare si mic dejun (art.32) in valoare de 500 lei

- taxa pentru parcare (art.29) in valoare de 50 lei, conform prevederilor HGnr.1860/2006 privind obligatiile si drepturile personalului autoritatilor si institutiilor publice pe perioada delegarii si detasarii in alta localitate, precum si in cazul deplasariiin cadrullocalitatii in interes de serviciu- cheltuielile cu combustibil justificat in suma de 220lei, conform, prevederilor Decretului nr. 209/1976 privind Regulamentul operatiunilor de casa Total

cheltuielile admise la decontare sunt in suma de 1.070lei iar plata suplimentara catre salariat este in suma de 70lei.