Tema: auditul capitalului propriu. Auditul datoriilor financiare.1. auditul capitalului propriu

scopul – formarea unei opinii întemeiate despre corectitudinea reflectării în evidență a capitalului propriu al entității auditate. Pentru a atinge acest scop, auditorul trebuie să rezolve următoarele sacini: studierea atentă a actelor normative și legislative aferente contabilității și auditului capitalului propriu.De a studia componența capitalului propriu al entității în baza datelor contabile.De a verifica corectitudinea formării și reflectării în evidență a operațiunilor aferente capitalului propriu.Actele normative aferente auditului capitalului propriu:Legea contabilității și Legea privind activitatea de audit.Legea privind societățile pe acțiuniLegea cu privire la piața valorilor imobiliare.Codul Fiscal.Hotărîrea CNPF ”cu privire la modul de emisiune și înregistrare de stat a valorilor mobiliare”.Hotărîrea CNPF ”privind asprobarea regulamentului cu privire la modul de ținere a registrului deținătorilor de valori mobiliare nominative de căte registrator și deținătorul nominal”.SNC și SIRF corespunzătoare.Sursele de informare ale auditului:Politica de contabilitateContractul de societate (de constituire)Procesele verbale ale adunării generale ale acționarilor.Registrul acționarilor.Certificatul înregistrării de stat a valorilor mobiliare.Contractul încheiat cu registratorul independent, vizînd ținerea registrului acționarilor, lista subscriitorilor (fondatorii) la acțiuniActul de primire-predare a aporturilor nebănești.Dispoziția de plată, ordinul de plată vizînd depunerile de MB în contul achitării acțiunilor.Bilanțul ContabilRaportul privind fluxul capitalului propriu.Borderourile și jurnalele order.Fișa și analiza conturilor, la conturile corespunzătoare.Etc. Auditul este efectuat ținînd cont de componența capitalului propriu al unei entități, care poate să includă elementele:capitalului statutar, suplimentar, nevărsat, restras, profit nerepartizat, rezerve, capital secundar. Trebuie de menționat că operațiunile aferente capitalului statutar nu au loc des în activitatea operațională a entității, deaceea există un risc sporit al comiterii erorilor la reflectarea lor în evidență și în rapoartele financiare. Totodată, auditul capitalului statutar este complicat și din cauza nr mare de acte normative, prevederile cărora auditul trebuie să le ia îmn considerare. Reeșind din aceste considerente, auditorul va verifica în întregime operațiunile fără a aplica metoda selectivă. Auditul capitalului statutar poate fi efectuat în următoarele direcții (cu procedurile corestunz\ătoare):Verificarea respectării cerinței despre mărimea minimă a capitalului statutar.Conform Legii privind societățile pe acșiuni, mărimea minimă a capitalului statutar, este de 20 000 lei. Pentru a verifica prevederea respectivă, auditorul efectuează procedura de examinarea și comparare a documentelor. Se verifică datele din certificatul înregistrării de stat a valorilor mobiliare, cu datele reflectate în:

Statutul entitățiiRegistrul acționarilorBilanțul contabilRaportul privind fluxul capitalului propriu.

Verificarea corectitudinii reflectării în evidență :Form ării capitalului statutar Auditorul trebuie să verifice existența hotărîrilor organelor competente despre efectuarea operațiunilor aferente formării capitalului statutar. În acest scop el va aplica procedura de examinare a următoarelor documente:Contractul de societateStatutul entitățiiCertificatul înregistrării societății în registrul de stat al întreprinderilor și organizațiilor.Procesul verbal a adunării generale a acționarilor.Hotărîrea CNPF despre înregistrarea acțiunilor în registrul de stat al valorilor mobiliare.În calitate de document primar, pentru înregistrările la contul 311, servesște lista subscrietorilor la acțiuni, întărită cu ștampila CNPF pe fiecare pagină. Pentru verificarea corectitudinii calculării valorii totale a capitalului statutar, auditorul utilizează procedura de recalculare:Nr acțiunilor fiecărui fondator se înmulțește cu valoarea nominală a unei acțiuniRezultatele primite pe fiecare fondator se adună. Dacă la sfîrșitul perioadei există sold la 313, atunci auditorul utilizează procedura de solicitare, care presupune adresarea directă către fondatorii societății pentru confirmarea datoriilor lor la formarea capitalului statutar. Major ării capitalului statutar Reducerii capitalului statutarAchizițion ării și răscumpărării de către societatea acțiunilor plasate. A convestirii, consolid ării și fracțiunii acțiunilor.

Verificarea corectitudinii:Dreptului de ținere registrului acționarilorSocietatea pe acțiuni este datoare ca în termen de 15 zile de la data înregistrării de stat a acțiunilor, de a asigura întocmirea registrului acționarilor și efectuarea în el a primelor înscrieri privind acționarii. Dacă nr persoanelor care urmează a fi înscrise în registrul acționarilor este mai mic de 50, atunci ținerea lui este efectuată de însăși societate. În caz contrar, ținerea registrului este transmisă unui registrator independent cu care se încheie un contract. Pentru verificarea dreptului de ținere a registrului acționarilor, auditorul utilizează procedura de examinare a următoarelor documente:Lista subscriitorilor la acțiuni, întărita cu ștampila CNPF pe fiecare pagină.Contractul încheiat cu un registrator independent, ce posedă licență eliberată de CNPF.Licența eliberată de CNPF, pentru a ține de sinestătător registrul acționarilor.Registrul acționarilor servește drept registru de evidență analitică la contul 311, deaceea se verifică indiferent care este persoana ce efectuează ținerea lui. La verificarea corectitudinii reflectării lui, auditorul trebuie să se încredințeze că el asigură:Caracteristica claselor de acțiuni ale emitentului de acțiuni Deschiderea și ținerea : a. Conturilor personale pentru fiecare proprietar de acțiuni.Contului personal al emitentului de acțiuni. Înregistrarea operațiunilor cu acțiuni ale emitentului.Alcătuirea balanței de verificare pe întreaga totalitate și pe fiecare clasă de acțiuni.

Alc ătuirii și confruntării balanței acțiunilor Calcularea profitului/pierderii la acțiune.

Verificarea cerinței prevăzute de legislație privind respectarea raportului dintre activele nete șui captitalul statutar.

Sursele măririi capitalului statutar:Capitalul propriu al societății, în limita ce depășește capitalul statutar (rezervel, profit)Aporturile primite de la cumpărătorii de acțiuni.Dacă pe parcursul perioadei verificate, societatea și-a majorat capitalul statutar, atunci auditorul trebuie să verifice existența hotărîrilor oeganelor competente despre autorizarea operațiunilor date. În acest scop el va aplica procedura de examinare a următoarelor documente:Procesul verbal al adunării generale ale acționarilor, cu hotărîrea de majorare a capitalului statutar, prin emisie închisă sau publică.Permisiunea CNPF pentru emisiunea publică.Certificatul înregistrării de stat a emisiunii suplimentare de acțiuni, eliberat de CNPF.Statutul societății.HotărîreA CAMEREI ÎNREGISTRĂRII DE STAT despre majorarea capitalului statutar.Existența tuturor documentelor nominalizate servesc drept bază pentru reflectarea în evidență a majorării capitalului statutar. În continuare, auditorul utilizează procedura de examinare a înregistrărilor contabile aferente majorării capitalului statutar. Aici el trebuie să aibă în vedere că majorarea capitalului statutar din contul aporturilor cumpărătorilor de acțiuni, este analogică cu formarea capitalului statutar. Iar majorarea capitalului statutar, din contul capitalului propriu, are următoarele particularități:Procesul verbal al adunării generale trebuie să includă hotărîrea de majorare a capitalului statutar din contul elementelor concrete ale capitalului propriu. (rezerve, profit nerepartizat), cu indicarea sumelor corespunzătoare.Drept document primar servește lista acționarilor cărora li se repartizează gratuit acțiunile emisiuni suplimentare.Majorarea capitalului statutar se reflectă în evidență în felul următor:Dt 321,322,323,332,333 Ct 311

5.Verificarea corectitudinii reflectării în evidență a reducerii capitalului statutar.Conform legii privind societatea pe acțiuni, capitalulstatutar poate fi redus:Reducerea valorii nominale a valorilor plasate.Anularea acțiunilor.Auditorul aplică procedura de examinare a documentelor ce confirmă dreptul de a efectua operațiuni de reducere a capitalului statutar:Procesul verbal al adunării generale ale acționarilor, cu hotărîrea de reducere a capitalului statutar.Permisiunea CNPF pentru ănregistrarea reducerii ori excluderii din registru de Stat a valorilor mobiliare.Statutul societății.HotărîreA CAMEREI ÎNREGISTRĂRII DE STAT despre înregistrarea reducerii capitalului statutar.Auditorul trebuie să țină cont că conținutul înregistrărilor contabile depinde de scopul urmărit și de Dacă prin micșorarea valorii nominale a acțiunilor plasate, societatea pe acțiuni face acoperirea pierderilor anilor precedenți.

Dacă aceeași metodă de micșorare a capitalului statutar se efectuează cu scopul de a plăti acționarilor o parte din activele nete ale societății, atunci avem Dt 311 Ct 537. În cazul reducerii capitalului statutar prin anularea acțiunilor, auditorul trebuie să se convingă că la valoarea lor nominală în evidența societății, s-a efectuat formula: Dt 311 Ct 314. Indicii de bază a riscului erorii și fraudei:Necorespunderea valorii capitalului statutar din statutul societății cu cel reflectat în evidență.Formarea întîrziată a capitalului statutar.Formarea capitalului statutar nu după metoda indicată în statutul societățiiReorganizarea entității.Emisiunea acțiunilor și altor modificări, care exercită influență asupra sumei și structurii capitalului statutar.Modificarea mărimii dividendelor.Insuficiența rezervelor.Etc.

Datoriile financiare.Datoriile financiare - Datoriile ce apar în legătură cu procurarea capitalului atras.Scop – determinarea corectitudinii reflectării creditelor și împrumuturilor primite, reflectării informației în rapoartele financiare ale entității. Pentru a atinge acest scop, auditorul trebuie să determine:Realitatea și corectitudinea perfectării documentare a creditelor și împrumuturilorCorectitudinea reflectării în evidență a operațiunilor de creditare.Utilizarea după destinație a mijloacelor îmrpumutate, plenitudinii și oportunității stingerii lor.Corectitudinea calculării dobînzilor, aferente creditelor și împrumuturilor. Organizarea evidenței analitice a creditelor și împrumuturilor.Oportunitatea efectuării inventarierei surselor împrumutate. Auditul datoriilor financiare poate fi efectuat în următoarele direcții:Auditul creditelor bancare Auditul creditelor bancare pentru salariați.Auditul împrumuturilor.Sursele de informare:Politica de contabilitate, aferentă operațiunilor de creditare.Contractele vizînd creditele bancare, împrumuturile, gajul. Acorduri suplimentare aferente contractelor de creditare.Actele de efectuare a inventarierei resurselor împrumutate.Documentele de plată bancare.Extrasele bancare din conturile de creditare.Borderourile și jurnalele order.Fișa și analiza contului.Bilanțul contabil Etc.Procedurile de audit.Nu se utilizează procedurile de testare a controlului intern, deoarece este acces limitat la documentația necesară.Auditorul poate utiliza pe larg procedurile ce țin de esența, care pot include:Proceduri analitice Analiza structurală a mijloacelor împrumutateGruparea mijloacelor împrumutate după termenul de atragere.

Calcularea în dinamică a indicatorilor: rata de atragere pe termen lung a mijloacelor împrumutate (DTL/TD), rata de îndatorare pe TL față de capitalul propriu (levier financiar), rata medie a cheltuielilor de împrumut (dobînzi de plătit în anul raportat/ DTl +DTS), ponderea creditelor bancare în suma totală a datoriilor.Proceduri de testare detaliat ă a tranzacțiilor și soldului conturilor. Ele pot include:Confirmarea soldurilor conturilor aferente surselor împrumutate (de către bancă, alți creditori, angajații entității).Examinarea documentelor. În acest context este examinată corectitudinea întocmirii contractelor aferente surselor împrumutate (obiectului de creditare, termenul de atragere și stingere a creditului, calcularea și termenul de rambursare a dobînzii, componența gajului).Compararea documentelor: se verifică utilizarea surselor împrumutate după destinație. Sunt comparate datele despre obiectul de creditare fixat în contractul de creditare și direcțiile efective de transferare a MB, confirmate de contractele de procurare, conturi, facturi, ordine de plată, etc.Se verifică oportunitatea rambursării creditelor și împrumuturilor. În acest scop, în baza contractelor de creditare și extraselor bancare se alcătuiește un tabel analitic, în care se reflectă data, sumele primite și rambursate ale creditelor, deasemenea abaterile contatate. Examinarea înregistrărilor contabile. Se verifică corectitudinea înregistrărilor contabile aferente primirii și stingerii surselor împrumutate, deasemenea și reflectării dobînzilor.Reclacularea – se verifică corectitudinea calculării dobînzii aferente surselor împrumutate, deasemenea și a sumelor ce urmează a fi capitalizate. Evaluarea calității inventarierei creditelor și împrumuturilor efectuate de către client.

Auditorul trebuie să cunoscă erorile caracteristice acestui segment de evidenșă:Lipsa contractelor de acordare a împrumuturilor.Lipsa evidenței analiticeÎnregistrări contabile incorecte Reflectarea dobînzii la valoarea de intrare a SMM procurate din contul surselor împrumutate.Reflectarea dobînzii la cheltuielile curente aferente creditului primit pentru procurarea și crearea activelor calificate.Etc.