atenție la prăpastia juridică...atenŢie la prăpastia juridică romii şi dreptul la locuinţĂ...

ATENțIE LAPRăPASTIAjURIDICăROMII ȘI DREPTUL LA LOCUINȚĂ ÎN ROMÂNIALOCUINŢA ESTE UN DREPT AL OMULUI

C E R D E M N I T A T E C E R D E M N I T A T E C E R D E M N I T A T E C E R D E M N I T A T E C E R D E M N I T A T E C E R D E M N I T A T E C E R D E M N I T A T E C E R D E

Dreptul la locuinţă adecvată este un drept alomului la care oricine este îndreptățit fără afi discriminat. Cu toate acestea, în România,

dreptul la locuinţă nu este recunoscut sau protejatîn mod eficient de legislaţia naţională. De multe oriacest lucru face imposibil accesul persoanelor lajustiție cu privire la încălcările drepturilor omuluipe care le întâmpină.

Lipsa unui cadru juridic adecvat care săprotejeze dreptul la locuinţă poate afecta peoricine în România, în special pe cei maisăraci şi mai dezavantajați. Totuși, romiisunt afectați în mod disproporţionat.Conform Planului Naţional Anti-Sărăcie şiPromovare a Incluziunii Sociale alguvernului României din 2002, “î]n ultimii20 de ani, situația romilor s-a înrăutățit multmai mult în comparație cu cea a restuluipopulației. Marea majoritate a populaţieicare se confruntă cu sărăcie extremă înRomânia este de etnie romă.”

Există aproape 2,2 milioane de romi înRomânia - care reprezintă aproximativ 10 lasută din totalul populaţiei. Discriminarea, atât din partea funcţionarilor publici cât şi din partea societății în general, rămâne largrăspândită şi înrădăcinată. Potrivit raportuluidin 2003 a Comisiei Guvernului Anti-Sărăcieși Promovare a Incluziunii Sociale (CASPIS),75 la sută dintre romi trăiesc în sărăcie, încomparaţie cu 24 la sută dintre români, şi 20la sută dintre etnicii maghiari, care constituiecea mai mare minoritate din România.Nivelul sănătății și condițiile lor de viață senumără printre cele mai precare din țară

Romii sunt afectați în mod special de faptul cădreptul la locuinţă adecvată nu este protejatprin lege și, deoarece, de-a lungul istorieiacestora le-a fost restricționat accesul laproprietate. Mai mult, ei sunt ulteriordezavantajați de lipsa locuințelor sociale, într-o ţară în care 97 la sută din locuinţe sunt private. În ciuda greutăţilor cu care seconfruntă comunităţile de romi în privințaaccesului la locuinţe adecvate, criteriile utilizatede autorităţile locale în alocarea locuințelorsociale eșuează în a lua în vedere romii.

ATENŢIE LA PRăPASTIA jURIDICăROMII şI DREPTUL LA LOCUINţĂ ÎN ROMÂNIA

Amnesty International iunie 2011

2

“CâND NE DUCEM LA PRIMăRIE EI CONSIDERă Că CEREM PREA MULTE DREPTURI.

DAR NOI CEREM DOAR Să TRăIM îN DEMNITATE.”Florentina,

Portul industrial Pichet, Tulcea

© A

mne

sty

Inte

rnat

iona

l

Acest raport documentează povestiri aleromilor şi ale comunităților de romi dinRomânia și evidențiază necesitateaadoptării unui cadru juridic adecvat care săîncorporeze standardele internaţionale îndomeniul drepturilor omului în legislaţiaromânească a locuinţelor. Acest raportdemonstrează că lipsa unui astfel de cadrujuridic, combinată cu discriminarearăspîndită împotriva romilor, a condus lanumeroase încălcări ale dreptului lalocuinţă, inclusiv evacuări forțate, șirelocarea unor familii și a unor comunități în condiții care nu respectă standardeleinternaționale. Raportul descrie cumautorităţile locale nu sunt trase larăspundere pentru încălcări grave aledrepturilor omului şi cum unii dintre cei maivulnerabili cetățeni ai României și ai Europeinu au access sau poate au un acces limitatla justiţie şi la remedii.

La momentul actual, Ministerul DezvoltăriiRegionale şi Turismului revizuieşte legealocuinţei în România. Acest raport solicităamendamente care ar aduce legea înconformitate cu standardele internaţionaleşi regionale în domeniul drepturilor omuluiprivind dreptul la locuinţă, cu obligaţiileinternaţionale şi cu responsabilităţile caredecurg din statutul României de membru alUniunii Europene.

Acest raport face parte din campaniaorganizației Amnesty International, intitulatăCer Demnitate, care vizează încălcăriledrepturilor omului ce determină șiagravează sărăcia. În cadrul campaniei,Amnesty International se axează peîncălcările drepturilor omului comiseîmpotriva persoanelor care trăiesc în aşezăriinformale şi cartiere sărăcăcioase. AmnestyInternational face apel către toate guvernelesă pună capăt evacuărilor forţate, să asiguretuturor acces egal la serviciile publice, şi săpromoveze participarea activă a persoanelorcare trăiesc în aşezări informale şi cartieresărăcăcioase în deciziile şi procesele care îiafectează.


Index: EUR 39/004/2011 Amnesty International iunie 2011

3

Unor familii de romi le-au fost oferite locuințe

sociale într-o clădire dărăpănată în cartierul

Horea din Baia Mare care nu dispun de acces

la apă, electricitate sau grupuri sanitare.

Baia Mare, decembrie 2010.

DREPTUL LA LOCUINţĂ Dreptul la locuinţă adecvată este garantat înnumeroase tratate internaţionale şi regionalepentru drepturile omului, inclusiv PactulInternaţional privind Drepturile Economice,Sociale şi Culturale, Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, precum şi Carta Socială Europeană (revizuită).

Acest lucru înseamnă că guvernul trebuie sărespecte dreptul la locuinţă adecvată prinabţinerea de la evacuări forţate, protejareapersoanelor de interferența părţilor terţe în ceea ce privește drepturile lor, cum ar fi deinterferenţa proprietarilor, şi adoptarea măsuriloradecvate legislative, administrative, bugetare,judiciare, promoţionale dar şi a altor măsuripentru realizarea pe deplin a dreptului la locuinţă adecvată. De aceea guvernul trebuie să garanteze dreptul persoanelor de a participa şi de a fi consultate cu privire ladeciziile care le afectează vieţile, şi trebuie de asemenea să ofere remedii eficiente cânddrepturile acestora sunt încălcate. Ca stat partela aceste tratate, România are obligaţia legalăde a respecta, proteja şi de a realiza dreptul lalocuință adecvată.

România are, de asemenea, și obligaţia de a recunoaşte şi de a respecta dreptul la asistenţăsocială şi asistență pentru locuinţe conformarticolului 34 din Carta Drepturilor Fundamentalea Uniunii Europene.

© Amnesty International



4

CADRUL jURIDIC ROMÂNESC

Legea locuinței nr. 14/1996 defineştelocuinţa adecvată şi include dispoziţii înmaterie de evacuări şi construire alocuinţelor sociale, în timp ce legea nr.50/1991 reglementează autorizaţia deconstruire şi demolare. Dispoziţii privindevacuarea chiriaşilor sunt incluse şi înCodul Civil Român. Cu toate acestea,legislaţia în vigoare în România este cu mult sub standardele internaţionaleşi regionale în ceea ce priveşte dreptul lalocuinţă adecvată.

Conform Constituției României, tratateleinternaționale privind drepturile omului seaplică cu prioritate în raport cu legislațianațională. Odată ratificate de cătreParlament, tratatele internaționale fac parte din dreptul intern. Cu toate acestea,standardele internaţionale carereglementează dreptul la locuință nu suntreflectate în mod adecvat în legislația și înpractica română. Tranziția post-1989 spredemocraţie şi economia de piaţă au condusla decentralizare, atribuții fiind transferatecătre autoritățile locale pentru a lua decizii și a pune în aplicare politici locale privindlocuirea. În absența unei legislaţii adecvate,şi într-un context mai larg de resurselimitate şi intoleranţă și prejudecățiimpotriva romilor, de multe ori autorităţilelocale profită de lipsa unui cadru proceduralşi îi discriminează pe aceștia în modevident.

Autoritățile locale pot face acest lucru fără afi trase la răspundere. Ministerul DezvoltăriiRegionale și Turismului a transferatautoritatea în materie de locuire cătreautoritățile locale, nedispunând însă de uncadru care să reglementeze și sămonitorizeze modul în care autoritățilelocale se ocupă de problemele de locuire.

LIPSA PROTECŢIEI îMPOTRIvAEvACUăRILOR fORŢATE Conform dreptului internaţional evacuareaforţată este ilegală. Evacuarea forţatăreprezintă îndepărtarea temporară saupermanentă a persoanelor împotriva voinţeiacestora din casele sau terenurile pe care leocupă, atunci când aceasta are loc fără oconsultaţie reală, fără garanţiile necesarecum ar fi înştiinţarea adecvată, oferirea unor locuinţe alternative și adecvate, şidespăgubiri.

“În două săptămâni au făcut tot... Aucontinuat să vină, cerându-ne să ne luămlucrurile şi să plecăm. În prima săptămânăs-au prezentat cu hârtii ... dar apoi, când auvăzut că nu i-am băgat în seamă, au venitcu poliţia, cu câini, şi cu oameni mascaţi şine-au scos lucrurile afară, și ne-au dat și penoi afară. [După evacuare] am stat acoloîntr-un cort aproape o lună ... aveamlucrurile cu mine, ploua; s-au deteriorat.Am avut o cădere deoarece era foarte greu... De la primărie au continuat să neamenințe spunându-ne să plecăm că altfelo să vină cu buldozerele ...” Iulius, evacuat forțat de pe strada Alunișului în Tulceaîn anul 2006

De-a lungul țării, un tipar de evacuăriforţate ale romilor şi de ameninţări cuevacuări forţate a fost documentat ani larând de ONG-uri, cum ar fi Romani CRISScu sediul în București și Centrul Europeanpentru Drepturile Romilor (ERRC) cu sediulîn Budapesta. Comunităţile de romievacuate forțat nu-şi pierd doar casele, îşi pierd și bunurile, reţelele sociale şiaccesul la locuri de muncă, şcoli şi la alte servicii de stat.

Atunci când autorităţile evacueazăcomunități de romi împotriva voinţeiacestora, fără o consultație adecvată, o înștiințare adecvată sau locuinţealternative adecvate, ele încalcă tratateleinternaţionale şi regionale pe care guvernulRomâniei le-a ratificat.

Deși unii dintre romi trăiesc în construcțiipermanente în termeni legali de închiriere,multe alte locuinţe vechi ale romilor suntconsiderate de autorităţi drept “informale”sau ilegale, şi locuitorii acestora nu deţinnici o dovadă de închiriere, ceea ceexacerbează vulnerabilitatea lor în fațaevacuărilor. Acest lucru încalcă deasemenea standardele legale internaţionaleşi regionale care impun statelor să seasigure că toate persoanele beneficiază de un grad minim de securitate a posesiei,indiferent dacă aceştia închiriază, dețin,sau ocupă în mod informal casele sauterenurile pe care trăiesc, asigurându-lepersoanelor o protecţie legală împotrivaevacuărilor forţate, hărţuirii şi altorameninţări.



5

SECURITATEA POSESIEI

Conform Comitetului ONU pentru DrepturileEconomice, Sociale şi Culturale, “posesiaare o varietate de forme, inclusiv locuințăînchiriată, publică sau privată, locuinţăcooperatistă, în arendă, posesie de cătreproprietar, locuinţe de necesitate şi locuinţeinformale, inclusiv prin ocuparea terenuluisau proprietății ... [T]oate persoaneletrebuie să deţină un grad de securitate aposesiei, care garantează protecţia legalăîmpotriva evacuărilor forţate, hărţuirii şialtor ameninţări. Statele membre trebuie săîntreprindă măsuri imediate pentru a conferisiguranţă legală asupra posesieipersoanelor și gospodăriilor care nubeneficiază în prezent de o astfel deprotecţie, în consultație cu persoanele șigrupurile afectate.” Comentariu general 4

Cuplu de romi care trăiesc cu frica unei

posibile evacuări forţate,în Ferneziu, zona

industrială din Baia Mare, decembrie 2010.

©

Am

nest

y In

tern

atio

nal

“In ianuarie am primit notificările... ne-a fostspus că ... trebuie să ne mutăm de aici, şi că,dacă nu facem asta, vor veni cu buldozerele, șiva trebui să plătim pentru demolare. Era frig, amasteptat o vreme, iar în martie au venit şi ne-auspus că dacă nu plecăm, vor veni cu poliția ...Mi-era teamă ... Nu aveam nicăieri altundevaunde să mă duc... am împrumutat bani ca săplătesc transportarea lucrurilor, lemnelor,hainelor, orice era mai important, şi ne-ammutat de acolo.”

Simona, evacuată forțat din Zagan în 2011, Tulcea

Simona a crescut la orfelinat până la 14 ani. Ea s-a mutat cu concubinul ei în casa pe caresoacra ei a construit-o în 2003 la periferiaoraşului Tulcea în estul României. Această parte aDeltei Dunării reprezintă o zonă de protecţienaturală ce urmează să fie restaurată ecologic șitransfomată într-o destinaţie turistică finanțatăprin UE. De ani de zile, atât romi cât şi români, şi-au construit case pe acest teren lângăadăposturile de animale construite anterior; deşiunele dintre aceste case nu aveau autorizaţie,autorităţile locale nu au împiedicat construcţiaacestora şi le-au acceptat aparent. Dar, aşa cuma fost scris de către ziarul Adevărul de Seară îndata de 14 martie 2011, primarul orașului Tulceaa declarat că “acum, cu punerea în aplicare aproiectului [de refacere a mediului], ei nu mai potfi tolerați, au ştiut că această zi va sosi.” Câtevazile mai târziu, pe 21 martie, buldozerele au sositşi demolările au început.

Autorităţile i-au informat verbal în 2007 pelocuitorii zonei despre proiect şi de faptul cătrebuie să părăsească zona. AmnestyInternational a vorbit cu persoane care audeclarat că nu s-a discutat despre nici oalternativă faţă de evacuare şi că nu au fostconsultaţi în legătură cu posibile aşezări pentrurelocarea lor. Simona a declarat:

“Nu, nimeni nu a venit [să discute cu noi]. M-amdus la primărie să vorbesc cu ei, dar au fugit demine. Iar atunci când alte persoane din Zagan aureușit să vorbească cu [un reprezentant], acestale-a spus să se ducă de unde au venit…Am locuitaici timp de patru ani și în acești ani am făcutmulte în casă, am muncit în grădină, am reparattot ce a fost nevoie…și mă doare inima acum.Soacra mea nici nu a putut să se uite [la demolare].”

Când Amnesty International a vizitat Tulcea înaprilie 2011, aproximativ 40 de case fuseserădemolate, conform celor raportate de mass-media, şi întreaga zonă Zagan fusese redusă înmoloz. Numai o singură casă mai rămăsese înpicioare, deoarece Luminiţa si concubinul ei,Nicolae, au refuzat să-și părăsească casa pentrucă nu aveau unde să se ducă în altă parte.Luminiță a declarat către organizația AmnestyInternational:

“Primarului nu-i pasă unde ne ducem. Lui nu-ipasă dacă avem copii mici care merg la şcoală.Nu am un alt loc unde să mă duc... Mi-a spus căva aduce poliţia şi mă va obliga să ies cubuldozerele. Nu aveam lumină, dar eram fericită,pentru că aveam un loc unde trăi... [În ultimelecâteva săptămâni] am văzut oameni plângând,gemând, întrebând ce pot face. Deoarece au avutcase, animale, și acum nu mai e nimic... Aceastăcasă este totul pentru mine şi copiii mei. Nu avemnicăieri altundeva unde să mergem.”

Conform informaţiilor primite de AmnestyInternational, nici o familie nu a primitdespăgubire sau locuinţă alternativă. Cânddelegații organizației Amnesty International i-aurugat să-și justifice acţiunile, autoritățile localeau arătat foarte puțină înţelegere vizavi deobligaţia de a nu efectua evacuări forţate.viceprimarul a declarat că, în baza legislaţieiromâneşti, evacuarea dintr-o locuinţă informală afost perfect legală: “Se poate vorbi de o evacuareconform legii, sau de o sustragere a proprietății,în cazul în care persoanele au autorizaţie de


Amnesty International iunie 2011 Index: EUR 39/004/2011

6

“NE-AU SPUS vOR vENI C MI-ERA TEANU AvEAM A fAMILII SUNT LăSATE făRă ADăPOST îN TULCEA

construcţie, dar nu se poate vorbi de o evacuareîn cazul în care oamenii trăiesc acolo ilegal.”

Legea românească nu interzice evacuărileforţate. Puținele dispoziții care există în legislaţianaţională reglementează relaţia dintre chiriași siproprietari, stipulând că un chiriaş nu poate fievacuat fără o hotărâre judecătorească.Persoanele care trăiesc în aşezări informale saucare ocupă case - de multe ori persoane saufamilii care s-au mutat în astfel de locuinţe dupăce au fost evacuate din alte părţi - sau carelocuiesc în case construite fără autorizaţie deconstrucţie, se află în constant pericol de a fievacuate cu forţa de către autorităţile locale. Unreprezentant al Ministerului Dezvoltării Regionaleşi Turismului a declarat către AmnestyInternational: “în acest moment ... dacă ocupilocuinţă în mod ilegal, nu poți fi protejat, nu avemlegislaţie în acest domeniu.”


7

S Că DACă NU PLECăM, U POLIțIA…

Mă… ALTUNDEvA UNDE Să Mă DUC”Simona, în fața ruinelor

casei ei, Zagan, Tulcea

La stânga și sus: Simona și alți membrii ai familiei

ei la trei săptămâni după ce au fost evacuați forțat

din casele lor, aprilie 2011.

deasupra: Ultima casă rămasă în picioare în Zagan,

Tulcea, unde Luminița și Nicolae locuiesc cu copiii

lor. “Această casă este totul pentru mine și copiii

mei. Nu avem altundeva unde să ne ducem.”




©

Am

nest

y In

tern

atio

nal

“Sunt singurul care câştigă o pâine în familie.Nu ar fi corect să ne mute departe de aici. Nuam putea accesa locuri de muncă. Nu vrem săfim mutaţi la periferie.” George, evacuat de pe strada Coastei , 2010

Pe 17 decembrie 2010, autorităţile din Cluj-Napoca, al treilea cel mai mare oraş dinRomânia, au evacuat cu forţa 56 de familii de pestrada Coastei din centrul oraşului, unde uneledintre acestea locuiau de aproximativ 25 de ani.în jurul orei 6 dimineaţa, poliţişti, împreună cureprezentanţi ai Primăriei, au ajuns pe stradaCoastei şi au informat comunitatea că trebuiesă-şi mute lucrurile până la sfârşitul zilei.Persoanele în cauză nu au fost consultate şi nicio alternativă faţă de evacuare nu a fostexplorată. Comunităţii nu i-a fost datăposibilitatea de a contesta decizia de evacuare.Celor evacuaţi nu le-a fost transmisă cusuficient preaviz, nici nu au primit o înștiințarescrisă sau detaliată. Reprezentanții primăriei i-au informat în persoană că locuințele lor vor fidărâmate cu doar două zile înainte caevacuarea să aibă efectiv loc.

Patruzeci de familii au fost mutate în module noide locuinţe situate la marginea oraşului, pe undeal deasupra vechii aşezări de romi de la PataRât, care găzduieşte aproximativ 1000 de romicare locuiesc în condiţii extrem de precare.Noile module de cazare sunt situate aproape degroapa de gunoi a oraşului şi de un fost depozitde deşeuri medicale. Celor 16 familii rămase nule-au fost asigurate locuinţe alternative.Acestora le-a fost permis să-şi construiascăbarăci lângă noile clădiri.

Locuinţele oferite, costruite din fonduri publicespecial pentru a adăposti aceste familii, nurespectă nici standardele internaţionale, nici pecele române în materie de adecvarea locuinţei,în special în ceea ce priveşte locaţia,locuibilitatea şi disponibilitatea serviciilor,facilităţilor şi infrastructurii. fiecare modul esteformat din patru camere - fiecare de câte 18m2

- ocupate de familii diferite care împart toate osingură baie. George, unul dintre romii evacuaţia declarat către Amnesty International:

“Camera este foarte mică; apa din exterior intrăprin pereţi. Este foarte rău, e un coşmar ... Decâte ori fiica mea de 16 ani trebuie să seschimbe, eu trebuie să ies din cameră. Acesta nueste un loc unde să stai cu o familie ... Lângămine, o familie de 13 persoane, inclusiv 11 copii,locuiește într-o singură cameră ... Este foarte rău ”.

Deşi apa, electricitatea şi canalizarea sunt puse la dispoziție, grupurile sanitare suntneadecvate, camerele nu au protecţie împotrivaumezelii şi mucegaiului şi nu sunt conectate lagaz. Alina, o femeie rom căreia i-a fost alocatăo cameră pentru familia ei, împarte baia cu maimult de 20 de persoane care trăiesc în acelaşimodul. Acest lucru a creat disconfort şinesiguranţă pentru ea: “Nu există nici ointimitate. Când mergem la toaletă, mergem doiîn acelaşi timp, unul dintre noi e atent la uşă, întimp ce celălalt foloseşte toaleta”.

Cea mai apropiată staţie de autobuz este laaproximativ 3 km distanţă. Accesul la mijloacelede transport public, şcoală, locuri de muncă şiservicii de sănătate este dificil. Comunitatea afost mutată din centrul oraşului, unde locuiaîmpreună cu restul populaţiei, într-o zonălocuită mai ales, dacă nu exclusiv, de romi.Mutarea, pe lângă faptul că a condus la violăriale dreptului la locuinţă, a ridicat şi multeîntrebări serioase privind segregarea pusă înpractică de autorităţile locale.



8

CAZ: EvACUARE fORŢATă A fAMILIILOR DE ROMI DIN CLUj-NAPOCA

De sus în jos: Peste 50 de familii au fost

evacuate forțat din casele lor de pe Strada

Coastei în dimineața de 17 decembrie 2010,

în Cluj-Napoca. Casele lor au fost dărâmate și

ei au fost mutați la marginea orașului la Pata

Rât. Locuințele alocate sunt neadecvate,

segregate și situate într-o zonă periculoasă

pentru sănătatea lor. decembrie 2010.

STANDARDELEINTERNAţIONALE PRIvINDEvACUĂRILE FORţATE

Comitetul ONU privind Drepturile Economice,Sociale şi Culturale defineşte o evacuareforţată precum “înlăturarea permanentă sau temporară împotriva voinței acestora apersoanelor, familiilor și/sau comunităților din casele și/sau terenurile pe care le ocupă,atunci când aceasta are loc fără protecțielegală și alte măsuri de siguranță.” Româniaeste obligată în baza tratatelor internaţionaleprivind drepturile omului, inclusiv PIDESC şiPIDCP, să se abţină de la şi să previnăevacuările forţate.

Comitetul ONU a subliniat că evacuările pot fi efectuate doar în ultimă instanţă, odată cetoate celelalte alternative posibile au fostexplorate şi numai după ce garanţiileprocedurale adecvate şi juridice au fost puseîn aplicare. Acestea includ consultaţie reală cupersoanele afectate, o înştiinţare adecvată șirezonabilă transmisă în prealabil, o locuinţăadecvată alternativă şi despăgubiri pentrutoate pierderile suferite, garanţii privind modulîn care evacuările vor fi efectuate, şi accesulla remedii şi proceduri juridice, inclusivaccesul la asistenţă juridică când necesar. De asemenea, guvernele trebuie, să asigure că nici o persoană nu este lăsată fără adăpostsau vulnerabilă în fața altor încălcări aledrepturilor omului în urma unei evacuări.

În 2007, Raportorul Special al ONU pentruprobleme privind condiţiile adecvate de locuire a dezvoltat Principiile de Bază şi LiniileDirectoare pentru Evacuările şi Relocărilebazate pe Dezvoltare (Principii de bază)carereflectă standardele şi jurisprudenţa existentăîn materie de evacuare forţată.

Nu orice evacuare care este efectuată prin folosirea forţei constituie o evacuareforţată. Dacă toate garanţiile şi măsurile de siguranță juridice și necesare conformdreptului internaţional sunt puse în aplicare şi respectate, şi dacă utilizarea forţei esteproporționată şi rezonabilă, atunci evacuareanu ar încălca interdicţia privind evacuărileforţate.

MUTAREA îN LOCUINŢENECORESPUNZăTOARE Legea locuinţei în România defineşte locuinţaadecvată precum “o locuinţă convenabilă…care acoperă necesitățile esenţiale de odihnă,preparare a hranei, educaţie şi igienă,asigurând exigenţele minimale”. Criteriilespecifice privind adecvarea impusă de lege,care se aplică şi pentru construcţia caselorsociale, includ acces la electricitate, apăpotabilă, canalizare, colectarea gunoiului şi110 m2 de spaţiu utilizabil pentru o familiede opt persoane, dar nu iau în consideraţiealţi factori. Acest lucru a fost criticat de cătreRaportorul Special al ONU pentru problemeprivind condiţiile adecvate de locuire, care,după o vizită în România în 2002, a declaratcă “adecvarea locuinţelor trebuie să fieînţeleasă într-un sens mai larg. Aceasta artrebui să acopere nu doar aspectele fizice alelocuinţelor, dar şi factorii sociali, economici,culturali, climatici, ecologici şi nu numai.”

Legea locuinţei nu include nici un standardminim în ceea ce privește locaţia – referitor laaccesul serviciilor de îngrijire a sănătăţii,educaţie, ocuparea forţei de muncă şi alteservicii sociale – sau în ceea ce priveșteînvecinătatea mediilor periculoase. Aceastadin urmă este doar implicit reglementatăprintr-un Ordin al Ministerului Sănătăţii din2006, care stabileşte o zonă de protecţie caresă separe locuirea umană de mediilepotenţial nesănătoase, cum ar fi staţiile deepurare, gropile de gunoi şi zoneleindustriale.

În cazurile documentate de AmnestyInternational, locuirea alternativă furnizatăfamiliilor de romi care au fost evacuaţi forţatdin casele lor nu este de multe ori conformăstandardelor incluse în legislaţia naţională şiinternaţională. Când locuirea alternativă esteoferită de către autorităţi, aceasta este adeseaconstruită în condiţii precare şi nu dispune defacilităţi esenţiale, cum ar fi apă, încălzire sauelectricitate, ceea ce încalcă chiar şistandardele minime incluse în legislaţiaromână. În ultimii ani, Romani CRISS si alte


9


©w

ww

.cit

ynew

s.ro

©w

ww

.cit

ynew

s.ro

©G

rupu

l de

Luc

ru a

l O

rgan

iza_

iilor

Civ

ice

(GLO

C)

ONG-uri au documentat un număr de cazuriîn care comunităţile de romi au fost evacuateforţat şi mutate lângă gropi de gunoi,instalaţii de epurare a apelor uzate, sau zone industriale de la marginea oraşelor, ceea ce ar putea fi periculos pentru sănătateapersoanelor.

DEfINIŢIA LOCUINŢEI ADECvATEComitetul ONU pentru DrepturileEconomice, Sociale şi Culturale a subliniatcă “dreptul la locuinţă nu trebuie să fieinterpretat în sens strict sau limitativ care îlechivalează de exemplu cu un adăpostoferit numai de acoperişul deasupra capuluisau care vede adăpostul ca o comoditate.Mai degrabă el trebuie văzut ca drept de alocui undeva în siguranţă, pace şidemnitate.”

Comitetul ONU a identificat următoareleaspecte ca fiind cruciale pentru a determinadacă orice tip de locuinţă poate ficonsiderată adecvată conform articolului 11alineatul (1) din PIDESC: securitatea legalăa posesiei, disponibilitatea serviciilor,

materialelor, facilităţiilor şi infrastructurii ;accesibilitate (în termeni financiari),locuibilitatea, accesibilitatea, locaţia şiadevanţa culturală.

“O locuinţă adecvată trebuie să fie dotată cuanumite facilităţi esenţiale pentru sănătate,siguranţă, confort şi nutriţie. Toate persoanelecare beneficiază de dreptul la o locuinţăadecvată trebuie să aibă acces la resursenaturale şi comune, apă potabilă, energiepentru gătit, încălzire şi iluminare, facilităţiigienice, mijloace de depozitare a alimentelor,gunoi menajer, canalizare şi servicii deurgenţă.” Comitetul ONU pentru DrepturileEconomice, Sociale şi Culturale, Comentariugeneral 4.

Amnesty International a vizitat comunităţi de romi în oraşele Baia Mare, Cluj-Napoca,Constanța, Craiova, Mangalia, MiercureaCiuc, Piatra Neamț, Podari și Tulcea.Autorităţile locale au mutat - sau s-au oferit sămute - 12 din aceste comunităţi în locuinţefără acces sau cu acces doar limitat la serviciiesenţiale, cum ar fi apă şi electricitate,canalizare şi alte facilităţi, încălcândstandardele internaţionale şi legislaţiaromână. În multe cazuri, comunităţilor le-afost oprită apa sau electricitatea din cauzadatoriilor şi lipsei mijloacelor financiare pentruplata facturilor acumulate.

Multe comunităţi se bazează pe sprijinulvecinilor pentru a umple sticle de plastic cuapă, sau pentru a se conecta la electricitate.În unele cazuri se poate ajunge la sursele deapă numai după un lung drum. Lipsaaccesului la apă are un impact negativasupra multor aspecte din viaţa locuitorilor.Facilitățile de igienă adecvate lipseau deasemenea din majoritatea locuinţelor oferitecomunităţilor de romi pe care AmnestyInternational le-a vizitat.



10

Deasupra: Familiile de romi care trăiesc pe

Celulozei, zona industrială a Constanței,

trebuie să parcurgă distanțe lungi pentru a lua

apă, de multe ori oferită de fabricile din jur.

Dreapta: Femeie romă care locuieşte pe Strada

Munţii Tatra, în Constanţa, România, 7 aprilie

2011. Din 2000, mai mult de 30 de familii

trăiesc în condiţii de locuire neadecvate pe

Strada Munţii Tatra. Nu au acces la

electricitate, apă sau grupuri sanitare.


©

Am

nest

y In

tern

atio

nal

DISPONIbILITATEA SERvICIILOR,MATERIALELOR, fACILITăŢILOR şIINfRASTRUCTURII

CAZ: TRăIND făRă SERvICII ESENŢIALE îN CONSTANŢA

“Am fost evacuat, deoarece casa a fost retrocedată [returnată proprietaruluiprecedent] şi am fost aduşi aici. Cu toţii avem omulţime de copii şi nu există nici apă, nici electricitate, nici condiţiile de nici un fel.Sunt şase, şapte persoane care trăiesc într-osingură cameră.” Bărbat rom, Celulozei, Constanţa, aprilie 2011

Aproximativ 30 de familii de romi trăiesc la periferiaConstanţei, un centru urban situat pe coasta MăriiNegre în România, în spatele liniilor de cale ferată înadâncul Celulozei, zona industrială a oraşului. Cei mai mulţi dintre ei au fost evacuaţi forţat dinapartamente şi case din oraş, atunci când clădirile,naţionalizate în timpul comunismului, au fostrestituite foştilor proprietari. Ibrahim Mehmet, unuldintre barbaţii rom, a declarat către AmnestyInternational:

“Primăria ne-a adus aici; proprietarul a venit şişi-a cerut casa şi ne-au evacuat. Ei ne-au spussă stăm aici o vreme, până ne dau altceva. Amaşteptat şi apoi ne-am improvizat nişte barăci.Ei ne-au lăsat aici ... Au trecut şase sau şapteani de când ne-au adus aici.”

Aproximativ 25 de familii ocupă un fost blocmilitar de apartamente abandonat. Alţii auconstruit cocioabe cu materiale pe care le-augăsit prin oraş. Nici clădirea, nici cocioabele nusunt racordate la utilităţi publice, chiar dacăaceastă locaţie a fost oferită câtorva dintrefamilii de către autorităţile locale din Constanţa.Alţii s-au mutat acolo mai târziu, după ce au fostlăsaţi fără adăpost după evacuări forţate. O femeie a declarat către Amnesty International:

“Nu avem electricitate, nu avem apă. Aducsticle de plastic ca să fac focul, nu avem banipentru mâcare, lemne sau haine. Adunăm fiervechi, plastic, orice găsim. Ca să-l vindemtrebuie să ne ducem departe, mergem 5 km şile purtăm în spate. Câştigăm 15 - 20 RON(aproximativ 3-4 euro] pe zi, mâncăm cecâştigăm”.


11




12

LOCUIbILITATEA“Locuinţa adecvată trebuie să fielocuibilă,adică, să ofere locuitorilor spaţiuadecvat şi să îi protejeze de frig, umiditate,căldură, ploaie, vânt sau alte ameninţăripentru sănătate, pericolele naturale, şipurtători de maladii.” Comitetul pentruDrepturile Economice, Sociale şi Culturale,Comentariu general 4.

În anul 2000, familiile de romi evacuate dincentrul Constanţei au fost aduse de cătreautorităţile locale pe un câmp gol pe stradaMunţii Tatra, la periferia oraşului. Acestorale-au fost alocate în mod neoficial mici loturide teren pe care li s-a permis să-şiconstruiască barăci. Cu toate acestea,autorităţile nu le-au oferit familiilor nici oautorizaţie sau contracte care să le asigureposesia. Familiilor li s-a spus că locaţia erauna temporară şi că vor primi mai târziucase sociale. Lotul alocat fiecărei familii afost de 27 m2. Unele familii cu careAmnesty International a discutat număraumai mult de opt membri, ceea ce determinăo îngrijorătoare aglomeraţie.

Construcţiile informale nu protejeazăfamiliile de vânt sau ploaie, iar locuitoriisunt expuşi vizitatorilor nedoriţi:

“Copiii noştri s-au născut aici. Mi-e teamă.Sunt şobolani mari, fiul meu a fost muşcatde unul dintre ei şi s-a infectat. Vrem să necreştem copiii în condiţii diferite decât celeîn care am trăit noi timp de 11 ani. Folosimbrichete şi lanterne ca să speriem şobolaniiîn fiecare noapte.”

În cazul evacuării forţate a aproximativ 100de romi din centrul municipiului MiercureaCiuc, în iunie 2004, autorităţile locale i-aumutat pe aceştia în cabine metalice lângăstaţia de epurare a oraşului situată lamarginea acestuia, iar de atunci romiitrăiesc acolo. Cabinele de metal suntextrem de aglomerate.

Erzsébet, mamă a nouă copii, a declaratcătre Amnesty International în mai 2009:“Este strâmt: atunci când întreaga familiemerge la culcare, nu încăpem. Nu putemface o baie; nu ne putem curăţa. Spaţiul eprea mic. Nu vrem ca fetele mai mari săfacă baie în faţa taţilor lor”. În plus, cabinelede metal nu oferă spaţiu suficient sauprotecţie împotriva frigului, umezelii,căldurii, ploii şi vântului şi nu permit să intre aer curat.

LOCAŢIE “Locuinţa adecvată trebuie să fie localizatăastfel încât să permită accesul la surse deangajare, servicii medicale, şcoli, centre deîngrijire a copiilor şi alte facilităţi sociale.”Comitetul pentru Drepturile Economice,Sociale şi Culturale, Comentariu general 4.

“Ar fi bine dacă ar exista un magazin înapropiere, dacă ar oferi un autobuz pentrucopiii care merg la şcoală, pentru oameniicare doresc să muncească, dar e departe.Ei nu pot merge pe jos dus şi întors, nu este posibil.”Mariana, portul industrial Pichet, Tulcea

Stânga: Vedere spre docul de minereu de

bauxită, din curtea familiilor de romi relocate

în fostul bloc militar din portul industrial

Pichet, Tulcea, aprilie 2011.

Dreapta: Nicoletei și copiilor ei le-a fost oferită

o mică cameră într-un fost bloc militar din

portul industrial Pichet, lângă un doc de

minereu de bauxită, după ce au fost evacuați

forțat în 2006. Tulcea, aprilie 2011.

© Amnesty International ©

Am

nest

y In

tern

atio

nal


13

Comunităţile de romi au fost împinse din ceîn ce mai departe de centrele oraşelor, caurmare a evacuărilor sau a imposibilităţiiefective de a accesa locuinţe la preţurile depe piaţă din acele zone. Împingerea romilorla periferie determină ruperea reţelelor lorsociale şi creează un ulterior obstacol încalea accesării locurilor de muncă,educaţiei, asistenţei medicale şi a altorservicii sociale. Atunci când comunităţile de romi sunt plasate lângă zone potenţialpericuloase, cum ar fi staţii de epurare,gropi de gunoi şi zone industriale, acelelocuinţe încalcă și dreptul locuitorilor la unmediu sănătos.

Aproximativ 80 de persoane au fostevacuate forţat în octombrie 2006, dintr-oclădire de pe strada Alunişului din Tulcea,în estul României, după cum a fost declaratde ONG-urile Romani CRISS şi ERRC.Aceştia au fost mutaţi de către autorităţilelocale în două foste clădiri militareabandonate la Pichet, port industrial situatla 4 km de oraş. Nu există grupuri sanitareşi doar acces limitat la apă, printr-un singurrobinet în curte. Cladirea este înconjuratăde industrie şi situată lângă o zonă dedescărcare a navelor ce transportă minereude bauxită. Mariana, o femeie rom, al căreinepoţel bolnav a suferit din cauza prafuluide bauxită şi a mucegaiului cauzate decondiţiile de umiditate, a declarat cătreAmnesty International: “În acest loc poţi sămori înainte să îţi sune ceasul. Când speli obluză iese roşie nu albă ... şi nu poţi ţinefereastra deschisă, deoarece tot praful şibauxita intră înăuntru. Poţi să cureţi totuliar şi iar, dar tot va fi acoperit de praf.”

Locaţia clădirilor nu constituie doar unmediu de viaţă nesănătos. Drumul spre oraş nu este pavat şi de aceea accesul este dificil. Un drum până la şcoală pe o zi ploioasă, şi copiii vor ajunge plini de noroi şi des ei vor fi trimişi acasă deprofesori. Accesul la alte servicii este deasemenea dificil.




14

“Deşi nu aveam apă sau electricitate [în clădirea precedentă] eram fericit că eramîn centrul oraşului. Eu nu le cer să mă mutechiar lângă spital sau poliţie, dar cel puţinundeva unde să nu fie aşa de departe caaici. Acolo eram aproape de spital,poliţie…De exemplu, acum un an îmicăutam un loc de muncă şi atunci când m-au întrebat unde locuiesc şi le-am spus căla portul industrial Pichet, ei mi-au spus că efoarte departe [şi că nu mă angajează].”Iulius, portul industrial Pichet, Tulcea

INTERZICEREA DISCRIMINăRIIşI A SEGREGăRII “Ei vor să scoată toţi ţiganii din oraş. Dacăar putea, ne-ar pune pe toţi la perete şi ne-ar împuşca” Maria şi familia ei au fost evacuaţi forţat din centruloraşului Piatra Neamţ în 2001. Autorităţile locale i-aumutat într-o fostă fermă de pui la marginea oraşului încartierul Speranţa.

Comitetul ONU pentru EliminareaDiscriminării Rasiale a clarificat obligaţiastatelor de a dezvolta şi implementa politici şiproiecte care să vizeze evitarea segregăriirezidențiale a comunităţilor de romi. Învederea îndeplinirii obligaţiilor internaţionalede a preveni, interzice şi elimina toate

practicile de segregare rasială, guverneletrebuie să monitorizeze toate tendinţele carepot duce la segregare rasială şi să depunăefort pentru eradicarea oricăror consecinţenegative care pot rezulta. Ca stat membru alUE, România este, de asemenea, legată deinterzicerea discriminării pe baza originiirasiale sau etnice, inclusiv în legătură cu“accesul la furnizarea bunurilor şi serviciilorcare sunt la dispoziţia publicului, inclusivlocuinţe”.

Amnesty International şi alte ONG-uri audocumentat o serie de cazuri în carecomunităţile de romi au fost evacuate forţatşi mutate într-un mod care a generat sauînrădăcinat segregarea.

În cazul de la Cluj-Napoca, ONG-uri AmarePhrala, Romani CRISS şi Fundaţia Desire autot avertizat timp de mai bine de un an dezile de planurile autorităţilor locale de asegrega romii oraşului în zonele de periferie.Când evacuarea forţată a comunităţii de pestrada Coastei a avut loc şi aceştia au fostmutaţi lângă aşezările informale din Pata Rât,un Grup de Lucru al Organizaţiilor Civice afost stabilit la nivel local, încercând să seopună politicii eficiente de segregare aromilor din Cluj -Napoca. Această practicăde segregare nu este explicit interzisă delegea locuinţei în România, şi este, deasemenea ascunsă de lipsa adunării datelordezagregate pe criteriu etnic.

NEvOIA DE REMEDII şI DETRAGERE LA RăSPUNDERE “Am fost aruncat afară din casa mea. Nu e nimeni la care să mă pot plânge” Virgil, Celulozei, Constanţa, aprilie 2011

Dreptul internaţional îndreptăţeşte toatevictimele încălcărilor drepturilor omului laremedii şi reparaţii. Reparaţia prevede ca, pe cât posibil, consecinţele fărădelegii să fiecorectate. Instituţia care oferă un remediu artrebui să atribuie măsurile necesare pentrurepararea prejudiciul suferit de victime,

inclusiv unele sau toate dintre următoarele:n restituire, de exemplu prin înapoiereacaselor care au fost luate în timpul uneievacuări forţate;n despăgubire;n reabilitare, prin servicii care vizeazădaunele fizice sau psihice;n satisfacţie, prin impunerea măsurilorcorective suplimentare sau alternative caresunt satisfăcătoare pentru victimă; de exemplu, scuze publice; şin garanţii că nu se va mai repeta

Deşi legea locuinţei din România garantează,“accesul liber şi nerestricţionat la locuinţă ...[ca] drept al fiecărui cetăţean”, nu toatepersoanele ale căror drepturi la locuinţă aufost încălcate pot accesa justiţia. Remediiledisponibile în cadrul legislaţiei existente înmaterie de evacuări sunt, în principal,disponibile chiriaşilor sau proprietarilor şi nuse aplică în mod adecvat altor grupuri depersoane, cum ar fi cei care trăiesc pe unteren public. În plus faţă de lipsa unui cadrujuridic adecvat care să protejeze dreptultuturor persoanelor la locuinţă, romii seconfruntă cu dificultăţi în accesarearemediilor disponibile din cauza lipsei deinformaţii referitoare la drepturile lor şi lamodul de accesare a remediilor. Acest lucrusubminează semnificativ accesul la remediieficiente în cazul când persoanele suntevacuate forţat sau se confruntă cu alteîncălcări ale dreptului la locuinţă adecvată.

În plus, guvernul român nu a reuşit pânăacum să introducă un sistem eficient detragere la răspundere a autorităţilor localeresponsabile pentru încălcarea tratatelorprivind drepturilor omului la care Româniaeste stat parte.

Pe lângă instanţe, principala instituţie la carepersoanele se pot adresa cu o plângere încazuri de discriminare este Consiliul Nationalpentru Combaterea Discriminării (CNCD), o instituție independentă înființată pentru amonitoriza implementarea legislaţieinaţionale anti-discriminare. CNCD poate

În urma evacuării forțate din clădirile din

centrul orașului Piatra Neamț, aproximativ 500

de romi au fost plasați în case segregate la

marginea orașului, lângă liniile ferate și lângă

stația de epurare a apelor orașului.

Strada Muncii, Piatra Neamț, aprilie 2011.




15

aplica sancţiuni administrative, dar nu poateoferi un remediu eficient sau reparaţii pentruvictimele discriminării. Pe 23 august 2005, în cazul evacuării forţate a 100 de romi dincentrul municipiului Miercurea Ciuc din anul2004, CNCD a decis că mutarea comunităţiilângă staţia de epurare a constituit un act dediscriminare, care reprezintă o încălcare adreptului la viaţă privată şi a dreptului la unmediu sănătos. CNCD a decis, de asemenea,ca municipiul Miercurea Ciuc să fiesancţionat cu o amendă.

Cu toate acestea, şapte ani mai târziu, niciuna dintre persoanele evacuate forţat în2004 şi stabilite de autorităţile locale încondiţii foarte precare nu a fost mutată deacolo. Vice-primarul din Miercurea Ciuc adeclarat, în ziarul Informaţia Harghitei, pe 19 aprilie 2011: “Este dreptul lor săgăsească [un alt spaţiu]. Nu sunt obligaţi săstea acolo ... [P]rimăria Miercurea Ciuc nuare posibilitatea de a oferi o casă tuturor.. Ei stau acolo. Au un acoperiş. Este o şansădată de viaţă. Ei au avut o primă şansă, auprimit o casă pe care alţi cetăţeni nu auprimit-o. Primăria nu le poate oferi alta.”

Eşecul autorităţilor de a remedia încălcăriledrepturilor omului care au rezultat şicontinuă să rezulte din cauza evacuăriiforţate din 2004, încalcă obligaţiileinternaţionale şi regionale ale României îndomeniul drepturilor omului. După epuizareainstanţelor interne, în decembrie 2008,membri ai comunităţii, susţinuţi de RomaniCRISS, au depus o plângere la CurteaEuropeană a Drepturilor Omului, invocândîncălcări ale Convenţiei Europene aDrepturilor Omului.

Guvernul român trebuie să asigure că legealocuinţei revizuită interzice evacuările forţateşi segregarea şi introduce un mecanism demonitorizare şi control, astfel încât autorităţilecare încalcă dreptul la locuinţă adecvată săpoată fi trase la răspundere. Acest lucrutrebuie combinat cu remedii eficiente sireparaţii puse la dispoziţia victimelor

încălcărilor dreptului la locuinţă.

ANGAjAMENTE PENTRUINTEGRARE LA NIvELUL UE Una dintre politicile emblematice alestrategiei economice UE 2020 constă încapacitarea persoanelor sărace să trăiască îndemnitate şi să aibă un rol activ în societate.În “Liniile Directoare pentru IncluziuneaRomilor pentru perioada 2011-2020”,adoptate în 2011, ca parte a Strategiei deCreştere Economică EU 2020 asumate deRomânia, guvernul s-a angajat să “creeze uncadru legislativ, care să permită intervenţiepentru rezolvarea unei situaţii de criză îndomeniul locuinţelor cu impact asupralibertăţilor şi drepturilor omului înconformitate cu standardele europeneexistente.”

În mai 2011, Consiliul UE a adoptat CadrulUE pentru Strategiile Naţionale de Integrarea Romilor care vizează îmbunătăţirea situaţieisocio-economice a romilor. Statele membreau convenit să dezvolte (sau să actualizeze)strategii în domeniile cheie, inclusiv cel alocuinţelor. Cadrul face referire în special la

case sociale şi la desegregarea graduală alocuinţelor şi urmăreşte să obţină un accesmai bun la servicii. Astfel România va trebuisă complementeze reforma juridică cumăsuri proactive de facilitare a locuinţelor şi a desegregării.

Atât politica emblematică EU 2020 cât şimăsurile care se încadrează în Cadrul UE,pot beneficia de fonduri de la UE. PrinRegulamentul (UE) Nr 437/2010 alParlamentului European şi al Consiliului,Uniunea Europeană a uşurat utilizareafondurilor structurale UE pentru renovarealocuinţelor şi pentru construcţii.Regulamentul promovează desegregarea,stipulând că intervenţiile în domeniullocuinţelor axate pe un grup specific nu

După ce au fost evacuate forţat din centrul

oraşului Miercurea Ciuc, familiile de romi

relocate în condiţii inumane lângă staţia de

epurare a apelor oraşului aşteaptă mutarea în

locuinţe adecvate. Vocile lor sunt ignorate.

August 2010.



16

RECOMANDăRIAmnesty International solicită guvernului

României, în special, Ministrului Dezvoltării

Regionale şi Turismului să:

n Modifice legea locuinţei pentru a o

aduce în conformitate cu standardele

europene şi internaţionale în domeniul

drepturilor omului. Acest lucru ar trebui să

includă:

n O prevedere legislativă care să

interzică evacuările forţate;

n Principii de bază naţionale care să

stabilească procedura pentru toate

cazurile de evacuări, în baza Principiilor

de bază ale ONU şi în concordanţă cu

standardele internaţionale în domeniul

drepturilor omului;

n O definiţie privind adecvarea

locuinţelor, care să meargă dincolo de

aspectele fizice pentru a include şi alte

elemente ale dreptului la o locuinţă

adecvată, inclusiv o interdicţie asupra

construirii locuinţelor sau mutării

populaţiei în afara zonelor populate,

care sunt izolate şi fără acces la

asistenţă medicală sau alte facilităţi

şi / sau în zone poluate care ar putea fi

periculoase pentru sănătatea oamenilor;

n O interdicţie explicită privind

segregarea în locuinţe şi o instituţie

oficială desemnată pentru monitorizarea

tendinţelor şi politicilor de locuire

pentru a asigura că nu există segregare

în locuinţe;

n Dispoziţii care să ofere tuturor

victimelor un remediu eficient, inclusiv

prin accesul la justiţie şi dreptul la

despăgubiri, inclusiv restituire,

reabilitare, despăgubire, satisfacţie şi

garanţii că nu se va repeta.

n Revizuirea criteriile de acces la

locuinţe sociale incluse în cadrul juridic

în materie de locuinţe, pentru a asigura

că grupurile cele mai vulnerabile,

inclusiv romii, pot deveni beneficiari ai

programelor de locuinţe sociale.

n Ratifice articolul 31 din Carta

Socială Europeană (revizuită).

n Adapteze Strategia Naţională pentru

Integrarea Romilor la standardele

stabilite de Cadrul EU şi să asigure

implementarea si monitorizarea.

n Asigure că persoanele care au fost

evacuate forţat primesc locuinţe

alternative adecvate şi remedii eficiente

n Faciliteze accesul autorităţilor locale

la fondurile UE disponibile pentru a

complementa eforturile naţionale privind

îmbunătăţirea accesului la locuinţe,

în special pentru romi.

Amnesty International solicită autorităţilor

locale din România să:

n Oprească toate evacuările forţate, şi să

se asigure că proiectele de infrastructură nu

conduc la ulterioare evacuări forţate.

n Definească politici şi să utilizeze fonduri

UE disponibile în cadrul Strategiei Europa

2020 sau a politicii de coeziune a UE,

pentru a asigura locuinţe adecvate tuturor

romilor, în conformitate cu standardele

internaţionale.

Amnesty International solicită Uniunii

Europene şi statelor sale membre să:

n Adopte măsuri corespunzătoare pentru a

se asigura că proiectele sprijinite de UE,

nu determină sau contribuie la încălcări ale

drepturilor omului, inclusiv evacuări forţate sau

alte încălcări ale dreptului la locuinţă adecvată

şi discriminare.

n Monitorizeze îndeaproape aderarea

României la Directiva UE cu privire la Rasă şi

la Cadrul UE pentru Strategiile Naţionale de

Integrare a Romilor.

trebuie să excludă alte persoane aflate încircumstanţe socio-economice similare. Acest lucru sugerează că, pentru a limitasegregarea, intervenţiile în domeniul locuinţelorar trebui să folosească un cadru integrat cuacţiuni în alte domenii, cum ar fi educaţie,sănătate, afaceri sociale, ocuparea forţei demuncă, siguranţă şi măsuri de desegregare.

Ca urmare, autorităţile române vor putea săutilizeze fondurile structurale ale UE pentruproiecte de construire a locuinţelor. Unreprezentant al Ministerului DezvoltăriiRegionale şi Turismului a declarat cătreAmnesty International că auspicata revizuirejuridică vizează şi ajutorarea autorităţilor localevizavi de accesarea fondurilor cu scopul de afacilita preluarea fondurilor structurale care pânăîn prezent a fost foarte scăzută în România.

CONCLUZIEActualul cadru juridic românesc în materie delocuinţe nu reuşeşte să facă faţă situaţiei în caremulţi romi, dar şi alte grupuri vulnerabile, se află.În acelaşi timp, autorităţile locale din Româniacomit grave încălcări ale drepturilor omului, fărăa fi trase la răspundere, profitând de golullegislativ care există între obligaţiile juridiceinternaţionale ale României şi cadrul juridicintern în materie de locuinţe. Reforma legislațieiluată în considerare este o oportunitate pentruguvernul României să aducă cadrul juridicnaţional în materie de locuinţe în conformitatecu standardele internaţionale şi regionale îndomeniul drepturilor omului. Dacă acest lucrueşuează, orice utilizare, absorbţie şi cheltuialăa fondurilor EU publice structurale suplimentareva reprezenta nu numai un faliment dar va fi deasemenea și controproductiv.

16

Amnesty International este o mișcare globală de mai mult de 3 milioane desuporteri, membrii și activiști, în mai mult de 150 de țări și teritorii, careorganizează campanii pentru a pune capăt abuzurilor grave ale drepturilor omului.

viziunea noastră este ca fiecare persoană să se bucure de drepturileînscrise în Declarația Universală a Drepturilor Omului și în alte standardeinternaționale pentru drepturile omului.

Nu depindem de nici un guvern, ideologie politică, interes economic sau religie– suntem finanțați în principal de cotizațiile membrilor și donații publice.

Index: EUR 39/004/2011Limba română

iunie 2011

Amnesty InternationalInternational SecretariatPeter Benenson House1 Easton StreetLondon WC1X 0DWUnited Kingdomwww.amnesty.org

Imagine pe copertă: Aproximativ 200 de romi

au fost evacuaţi forţat şi şi-au privit casele

fiind dărâmate în cartierul Făcăi din Craiova

pe 20 august 2010.

LOCUINŢA ESTE UN DREPT AL OMULUI

atenție la prăpastia juridică...atenŢie la prăpastia juridică romii şi dreptul la locuinţĂ...

Documents