ATELIER DIDACTIC NAŢIONAL cu genericul: Scrierea articolelor în publicațiile de specialitate

28 octombrie 2012 Liceul Teoretic „Ion Creangă”, mun. Chişinău2

CUPRINS

• Autenticitatea problemei discutate în publicație.

• Structura unei publicații.

• Relevanța expunerii și stilul publicistic.

• Greșeli lingvistice frecvente în publicații.

• Cerințe față de tehnoredactare în programul Word.

• Etica autorului în publicația de specialitate.

• Norme și stil în utilizarea citatelor.

• Cerințe unice față de referințele bibliografice.

• Cerințe față de proiectul didactic editat.

• Calitatea imaginilor și profilul autorului în publicația de specialitate.

• Inserarea tabelelor, a fotografiilor, a figurilor în articole.6

AUTENTICITATEA PROBLEMEI DISCUTATE ÎN PUBLICAȚIE.

Articol practic: temă relevantă sub aspectul finalităţii practice, analiză critică a

soluţiilor existente, metodă de cercetare consistentă, relevantă şi semnificativă sub aspectul potenţialului de identificare a soluţiilor aplicative, analiza critică a soluţiei aplicative propuse pe baza cercetării.

Articol ştiinţific: relevanţa temei (sunt preferate teme de actualitate majoră, care suscită opinii variate, controversate), amplitudine bibliografică (acces la referinţe majore, numeroase, consistente), capacitate de raportare critică la sursele teoretice şi de promovare a unei viziuni proprii asupra temei tratate, susţinerea unui punct de vedere sau deschiderea unei direcţii de dezbatere semnificative în raport cu tema abordată.

O publicaţie poate implica două riscuri:

• platitudinea (banalitatea) parcurgerii unei cărări sigure, dar deja bătătorită (va lipsi elementul inovativ).

• pericolul unei lucrări mai complicate decât ne-am putea permite, care nu se soldează cu rezultatele aşteptate

STRUCTURA UNEI PUBLICAȚII

STRUCTURA ARTICOLULUI:

TITLUL (se culege cu majuscule);

Prenumele şi NUMELE autorilor (complet);

Afilierea (catedra sau instituția de învățământ din care face parte)

Referinţe.

• Argument.

• Tratarea temei propriu-zise.

• Concluzii şi recomandări

• Referinţe bibliografice

Titlul articolului. Titlurile vor fi scurte, specifice și descriptive și vor accentua ideea principala a articolului. Este de evitat un al doilea titlu. Nu se va numerota titlul, ex. I sau Partea I și nu va conține afirmații declarative. Lungimea titlului, inclusiv punctuația și spațiile, nu trebuie să depășească 150 de caractere ( ideal sub 100 de caractere).

a) Autorii. Prenumele, inițiala celui de al doilea prenume și numele autorilor, fără grade științifice, didactice sau militare; (ex., Mircea A Birt, Aura Vaida, nu Birt M.A., Vaida A.).

b) Nota de subsol care menționează titlurile științifice ale autorilor, numele și adresa locului de muncă (instituție și departament) pentru fiecare autor; datele de contact ale autorului ce corespondează (adresa completa, nr. de telefon, nr. de fax, adresa de e-mail), precum și adresa instituției și a departamentului unde s-a desfășurat cercetarea. Datele de contact vor fi publicate în revista în lipsa unei cereri formulate expres de către autor ca aceste date să nu fie publicate.

a) Abstractele pentru articole originale nu trebuie să depă șească 300 de cu vinte și trebuie să conțină 5 paragrafe cu denumirile: Introducere, Obiective, Metode, Rezultate și Concluzii.

b) Cuvinte cheie. Se vor folosi maxim 6 cuvinte (minim 3) potrivit Index medicus. Cuvintele cheie nu trebuie să se regăsească în titlu.

Articolele originale sunt organizate în:

a) Introducere (nu mai mult de 25% din text), materiale și metode, rezultate, comentarii și discuții precum și certificări.

b) Materialele și metodele trebuie descrise suficient de detaliat încât să poată fi reproduse de alte echipe de cercetare. Aceiași denumire a produselor trebuie menținută în întregul text (cu menționarea denumirii comerciale în paranteze la prima citare).

c) Rezultatele trebuie prezentate concis. Tabelele și figurile nu vor repeta textul.

d) Discuțiile au rolul de a aș eza rezultatele într-un context și de a pregăti concluziile autorilor. Informațiile din Introducere sau Rezultate nu trebuie repetate decât în cazul necesita ții unei

mai bune clarificări. Discuțiile trebuie de asemenea să includă și o comparație între rezu ltatele obținute și alte studii din literatura, cu 7explicații și ipoteze asupra diferențelor observate, comentarii asupra importanței studiului și statutul actual al subiectului investigat, probleme nerezolvate și întrebări la care se va răspunde în viitor.

e) În plus față de obișnuita recunoaștere a autorilor ce au avut o contribuție la studiu, la secțiunea de certificări se va menționa prezența oricărui conflict de interese.

f) Abrevierile vor fi precedate de termenul neprescurtat la prima apari ție în text. O l ista a tuturor prescurtărilor ce se regăsesc în text se va afla la sfârșitul articolului.

g) Pagini separate: tabele, grafice, poze și scheme se vor găsi pe pagini separate.

Titluri

• Vom da, pur şi simplu, informaţia: scurt, brut, la obiect, neutru, fără nuanţări.

• Titlurile trebuie să prindă esenţa problemei prin câteva cuvinte bine alese.

În privinţa tuturor titlurilor:

• Vom capta atenţia cititorilor folosind verbe la diateza activă. Titlurile vor

fi vii şi originale (mai ales titlurile interviurilor, articolelor de background/

sinteză, de opinie etc.). 2 pentru jurnalişti

• Vom crea titluri clare: fără ambiguităţi, scrise la diateza activă şi la timpul

• prezent: „Au rămas 5 zile pană la scrutin”.

• Vom evita negaţiile în titlu.

• Vom scrie „Mingea a rămas în teren” în loc de „Mingea nu a ieşit din teren”.

• Vom evita semnele de întrebare.

• Vom reda faptele fără a exagera.

• Nu vom pune punct după titluri, subtitluri, legende la fotografii.

Sfaturi pentru articole la anumite rubrici:

Bune Practici

Proiecte didactice (secvenţe) ale lecţiilor

Materiale didactice confecţionate (fotografiate, scanate la cea mai bună calitate) cu explicarea

paşilor tehnologici

Fotografii educaţionale (metode în imagini) cu explicarea conţinutului

Fotografii sau scheme de panouri, planşe demonstrative confecţionate de D-stă, cu explicaţii şi

recomandări.

Învăţător şi diriginte

Sugestii metodologice de organizare a activităţilor extra-didactice, a excursiilor, a cercurilor, a

întâlnirilor cu scriitorii, a concursurilor, a şedinţelor cu părinţii

Scenarii ale serbărilor şcolare (cu indicarea autorilor poeziilor, cu indicarea cuvintelor, autorilor

cântecelor folosite (e de dorit şi notele muzicale sau resursa web (linkul) la crea poate fi găsită melodia).

Forum

Participant-forum: Se prezintă un răspuns succint (până la 10 enunţuri) la întrebarea anunţată

prealabil.

Expert-forum: Dacă întrebarea-polemică anunţată la rubrica Forum este problema D-stă de

cercetare, atunci puteţi să ne expediaţi un articol detaliat cu indicarea referinţelor bibliografice.

Învăţător şi cercetător

Materiale examinate din punct de vedere ştiinţific, cu exemplificări ale demersului experienţial de la clasă, cu elemente de originalitate, cu studii individuale asupra problemei, structura fiind aproximativ următoarea: actualitate, definirea problemei, ipoteză, descrierea elementului de noutate, obiective,

experienţe, recomandări, concluzii, etc.

Cuvinte-cheie (până la 6 cuvinte). Rezumate în limbile română şi franceză, engleză (în volum de

până la 200 de cuvinte). Recenzie externă sau internă semnată de un specialist avizat în domeniul

respectiv, deţinător al titlului ştiinţific (dr., dr. hab.) şi confirmarea semnăturii în modul stabilit.

Atelier didactic

Descriere unor metode, tehnici, forme de organizare propuse de în genericul revistei, după următorul

algoritm:

Denumirea metodei, obiectiv, resurse, procedura de organizare şi descrierea impactului, după

posibilităţi se prezintă şi fotografii.8

Până la 15 enunţuri.

CERINŢE FAŢĂ DE PROIECTUL DIDACTIC PUBLICAT

SUBIECTUL LECŢIEI (se va scrie subiectul curricular)

Proiect didactic

Numele, prenumele autorului, gradul didactic,

instituţia în care activează şi localitatea

Clasa:

Numărul lecţiei în modul (conform proiectării de lungă durată): de ex. 3/40

Numărul lecţiei conform orarului: 4

Durata lecţiei: 45 minute

Modulul:

Subiectul lecţiei:

Sub-competenţele curriculare:

Obiectivele lecţiei. La finele lecţiei elevii vor fi capabili:

O1 :

O2 :

O3 :

Tipul lecţiei: alegeţi din lista de mai jos:

I. Lecţia de formare a capacităţilor de dobândire a cunoştinţelor

II. Lecţia de formare a capacităţilor de înţelegere a cunoştinţelor

III. Lecţia de formare a capacităţilor de aplicare a cunoştinţelor

IV. Lecţia de formare a capacităţilor de analiză-sinteză a cunoştinţelor

V. Lecţia de formare a capacităţilor de evaluare a cunoştinţelor

VI. Lecţia mixtă

N. B. Etapele să corespundă tipului de lecţie, a se vedea anexa 1.

Tehnologii didactice:

а) forme: - frontal; - în perechi; - individual; în grup

в) metode: -

с) materiale didactice:

1. Curriculum şcolar, clasele I -IV, Chişinău, 2010.

2. Ghid metodologic la manualul şcolar, autori Maria Buruiană, Silvia Cotelea ş. a.

3. Buruiană M., Cotelea S., Ermicioi A., etc. Abecedar. Ed. Prut Internaţional, 2010.

Evaluarea: formativă, evaluare orală şi în scris, lucrare independentă (fără apreciere cu note).

SCENARIUL LECŢIEI

№ Secvenţeale lecţiei

Timpul Obiective Activitatea învăţătorului şi elevilor

Strategia didactică(metode, procedee, forme, mijloace instrucţionale)

Evaluarea(metode, procedee, forme)

UN PROIECT DIDACTIC BUN

• 1. Constituie o experienţă pur personală a autorului;

• 2. Utilizează cât mai puţin spaţiu editorial;

• 3.Este foarte clar, nu conţine ambiguităţi;9

• 4.Conţine explicaţii pentru tehnicile noi, necunoscute de publicul larg;

• 5. Nu repetă conţinutul din manual;

• 6. Conţine anexe cu suportul de conţinut care nu este în manual.

• 7. Are o bibliografie foarte clară, în special manualul după care se lucrează şi pagina.

„UN PRIETEN ESTE DARUL PE CARE ŢI-L FACI SINGUR” .

Proiect didactic

Tamara LENŢA,

Liceul „Dante Alighieri”, mun. Chişinău

Clasa: a IV-a

Durata lecţiei: 45 minute

Disciplina: Limba şi literatura română

Subcompetenţe:

Utilizarea unor tehnici,strategii de lucru cu cartea şi implementarea lor în diverse situaţii cotidiene.

Exprimarea opiniilor şi a atitudinilor proprii faţă de cele citite,audiate, vizionate.

Manifestarea interesului de a comunica.

Obiective operaţionale

La sfîrşitul lecţiei elevii vor fi capabili:

să numească titluri şi autori ale textelor despre prietenie studiate;

să descrie un prieten utilizînd calităţi fizice şi morale ;

să formuleze întrebări la temă ;

să răspundă argumentat la întrebări;

să găsească în poezie sinonime, antonime,comparaţii;

să manifeste toleranţă faţă de colegi, oamenii din jur, necuvăntătoare.

Metode şi procedee: brainstorming-ul, exerciţiul, descoperirea, analiza, comparaţia, observaţia,

graficul T, jocul didactic, argumentarea, acrostihul, problematizarea, power point, triada, lectura imaginii, joc de rol, dicţionarul cuvîntului, joc- energizant.

Tehnici de lucru: individual, în grup, frontal.

Mijloace şi materiale didactice: portretul lui G. Vieru, planşă DEX, planşă cu tema şi motto-ul lecţiei, fişe pentru lucru în grup, manualul de limbă română, computer, casetofon ,CD, fotografii, imagini.

Bibliografie:

• Sunt acceptate proiectele ce conţin Cadrul de Învăţare ERRE, însă nu este cazul ca să fie

combinate cu secvenţele instrucţionale clasice.

Curriculum şcolar, cl. I-IV;

Limba română, manual pentru clasa a IV-a, Ed Cartier;

Limba română, ghid pentru învăţători şi părinţi, Ed. Cartier;

Comunicare, exerciţii, teste, jocuri, Ed. Paralela;

Dicţionare.

Referinţe bibliografice:

1. Curriculum şcolar, cl. I-IV, Chişinău, 2010.

2. Ursu, L., Lupu, Il., Iasinschi, Iulia, Matematică, cl. a III-a, Editura Prut Internaţional, 2007.

3. Paiu, Liuba, Triboi, Vera, Matematică, cl. a III-a, Caietul elevului, Editura „Poligraf-Design”, 2009.

4. Ursu, L., Lupu, Il., Iasinschi, Iulia, Matematică, Ghid, cl. a III-a, Prut Internaţional, 2007.

Proiect cu utilizarea CADRULUI de învăţare ERRE

• Se vor utiliza metode specifice fiecărui cadru: Evocare, realizare a sensului, reflecţie şi extensie.

• Va face pledoarie pentru unul din aceste tipuri sau un alt model propriu, adaptat în manieră

constructivistă. 10

RELEVANȚA EXPUNERII ȘI STILUL PUBLICISTIC.

Cum să scrii un articol pentru o revistă de specialitate?

Cînd scrii un articol pentru un ziar sau o revistă, îţi împărtăşeşti gîndurile şi impresiile cu mii de

cititori. Poate fi o experienţă plină de satisfacţii, însă poţi atrage şi critici negative. Pentru a fi destul de bun

pentru a fi publicat, este imperativ să ştii regulile de bază ale unui articol de revistă. Nu trebuie sa fii extrem

de creativ atunci cînd scrii un articol informativ. Cu toate acestea, îţi poţi forma un stil unic şi atractiv pentru

cititorii tăi.

Aşadar, articolul perfect

• ...începe cu o definiţie şi o descriere clară a subiectului, permițînd cititorului să înţeleagă de

la început tema articolului;

• ...este clar şi uşor de înţeles pentru cititorii care au acelaşi domeniu de activitate;

• ... este suficient de detaliat şi satisface pe deplin interesul cititorului;

• ...este redactat corect din punctul de vedere gramatical şi al punctuaţiei şi are toate

semnele diacritice necesare, atît cele specifice limbii române, cît şi cele ale altor limbi;

• ...utilizează o limbă română cît mai elegantă, clară şi suplă, cu sonoritate firească, evitînd:

anglicismele care au echivalent în limba română, exprimările cu exces de substantivizări şi beţie de

cuvinte (ex.: „făcînd referire” în loc de referindu-se sau „pe cale de consecinţă” în loc de „în

consecință”), construcţiile de frază preluate mot-à-mot din alte limbi şi care nu sună româneşte

(„pune presiune pe...” în loc de „exercită presiuni asupra”), utilizările greşite şi excesive ale

prepoziţiei „pe” („specialist pe domeniul...”, în loc de „specialist în domeniul...” etc.), construcţii

alambicate preluate din stilul compunerilor de şcoală, gen "Eminescu este luceafărul poeziei

româneşti" etc.

• ...foloseşte corect termenii de specialitate şi îi explică pe loc, aşa încît cititorii nu au nevoie

să citească multe alte articole pentru a înțelege explicaţiile;

• ...este neutru, echilibrat şi obiectiv atunci cînd despre subiectul său există mai multe

puncte de vedere posibile;

• ...are o lungime potrivită cu subiectul; nu conţine părţi care ar merita articole separate şi

nici nu îi lipsesc părţi esenţiale;

• ...are o structură de secţiuni bine organizată;

• ...reflectă opinia experţilor şi nu cea a nespecialiştilor, atunci cînd cele două diferă;

• ...este explicit şi precis; nu conţine afirmaţii vagi;

• ...este bine documentat şi oferă cititorului suficiente informaţii despre sursele de

documentare;

• ...conţine imagini care ajută la înțelegerea subiectului: hărţi, fotografii, diagrame etc.;

numărul acestor imagini este potrivit cu subiectul;

• este scris într-un stil enciclopedic, punînd accentul pe cantitatea şi calitatea informaţiilor.

Motto: Oricît de instruit ai fi, dacă ignori importanţa regulilor de ortografie, valoarea învăţăturii se înjumătăţeşte. (Dan Costinaş)

Modul în care scrii – dincolo de conţinut – funcţionează ca o carte de vizită. Iată de ce trebuie să evidenţiem cele mai frecvente greşeli de redactare. Iar cînd zic „redactare” mă refer la un ghiveci asortat, cu ingrediente precum: ortografie, vocabular sau stilistică, precum şi sintaxă.

Ortografie

1. Se scriu legat adjectivul negativ niciun, nicio şi pronumele niciunul, niciuna.

Separat doar în următoarele cazuri: nici una (conj.+ num.), nici două ; nici una (conj.+pron.), nici alta; nu e rea şi nici o persoană incultă (adv.+ art.); n-am nici o soră, nici mai multe (conjcţ. + numeral).

2. Împrumuturile recente care se termină în consoană primesc terminaţia necesară (articolul,

pluralul) fără a plasa cratima bodygardul/bodiguardul, job, joburi şi se recomandă cratima cînd împrumutul se termină în vocală lobby-ul.11

3. Se ortografiază cu cratimă următoarele cuvinte: bine-venit (oportun, agreat)/ separat bine venit „a sosit cu bine”, bine-crescut „cuviincios”/bine crescut „dezvoltat bine”, rea-voinţă, dar bunăvoinţă, bună-cuviinţă, bună-creştere (politeţe)/bună creştere (dezvoltare bună).

4. Se recomandă forma conclusiv, premisă, disperare, diseară/deseară, cofeină/cafeină, cotidian.5. E corect absolvă, nu absolveşte; ignoră, nu ignorează; se străduieşte/se străduie nu se stăruie, eu continui, nu eu continuu; foarfecă, nu foarfece.

6. Nu se scrie fregvent, comfort, ci frecvent, confort.

7. Deabia şi deasemenea, deacord, defapt? În fiecare dintre cazuri, sunt două cuvinte separate, care trebuie marcate ca atare – de abia, de asemenea, de acord, de fapt.

8. Se scriu într-un cuvînt locuţiunile odată cu „în acelaşi timp” şi odată ce „după ce, din moment ce”. Ex. Odată cu mine, vii şi tu. Odată ce renunţi, nu vei mai pleca.

9. Următoarele grupuri de cuvinte se scriu separat: după prînz, dar după-amiază; director adjunct,director general, dar contabil-şef.

10. Corect se ortografiază așază, înșală, angajează, înfăţişează, influenţează, greşeală.

11. Cît decît? Şi, mai ales, unde? “Decît” nu are ce căuta în propoziţiile în care nu apare o negaţie. Ex. Am rămas în sala de curs decît noi./ Nu am rămas decît noi doi în sala de curs.Înlocuiţi cu “doar” sau “numai”.Decît eu şi prietenii mei gustăm acest gen de muzică. /Doar/Numai eu şi prietenii mei gustăm acest gen de muzică.

Greşeli de stil

1. Anacolutul - întreruperea construcţiei gramaticale, continuarea frazei cu altă construcţie.Ex. „Considerînd că domnişoara Lucreţia Ionescu pretinde că este în dreptul său deoarece în virtutea contractului cu timbru în regulă, cînd se ştia că are domiciliu, neaștept îndu-se nicidecum, căci nu a avut nici cea mai mică somaţiune, iar biletul de închiriat a fost pus ilegal şi de aceea nu i-a dat nicio importanţă.” (I. L. Caragiale, Proces verbal)

2. Digresiunea – dezvoltarea claterală a unui subiect prin paranteze, prin incursiuni ce ţin în mai mică măsură de tema principală.Ex. Joia trecută, 21 mai, neavînd treabă, mă plimbam încet pe Calea Victoriei, pe la şapte seara, privind la forfoteala acea de caleşti, automobile – ce mulţime! Ce eleganţă! ...cum rar se vede chiar în oraşele cele mei prospere – şi mă gîndeam...

3. Echivocul - expresie cu sens neclar, ambiguu, care se poate interpreta în mai multe feluri, care nu permite o interpretare sigură.Cînd merge să se împrumute cu bani:- Unde ai plecat, Mitică?- La vînătoarea de lei.

Emfaza – mod de exprimare care denotă exagerarea pompoasă în ton, în alegerea cuvintelor sau în atitudine. În mesajul oral, se marchează prin accent lungirea sunetelor, pronunţarea separată a silabelor. În scris, prin subliniere, evidenţierea prin caractere etc.

Nonsensul –ceea ce este lipsit de sens, fără noimă, absurd.

Paradoxul – raţionament aparent just, care duce la concluzii contradictorii, ce nu pot fi considerate nici adevărate, nici false.

Pleonasmul – folosirea paralelă a unor cuvinte sau expresii identice ori apropiate ca sens.Ex. anotimp al anului - anotimp, a beneficia de un avantaj - a beneficia, a profita; ceremonie solemnă - ceremonie, solemnitate, a continua să persiste - a continua, a persista, a cronometra timpul, a demara începutul, garderobă de haine, cu excepţia numai, inclusiv şi, încălzire termică, interacţiune reciprocă etc.

Prolixitate –încărcare cu detalii inutile şi neclare.

Simplismul – mod unilateral şi superficial de a privi sau de a înţelege lucrurile, lipsă de originalitate.

Tautologia - greşeală constînd în repetarea unor cuvinte identice sau apropiate ca sens şi ca expresie. Ex. De cîntat nu cîntă. Ea este ceea ce este.Cacofonia (numită uneori şi disonanţă) denumeşte orice fel de asociaţii neplăcute de sunete. Singurele cacofonii acceptate în limba română: Ion Luca Caragiale, tactica cavalerească, biserica catolică, epoca capitalistă, Banca Comercială. Totuşi există numeroase alte succesiuni de sunete care pot fi 12considerate cacofonii, de exemplu: finalul sacadat din la şedinţă toţi taţii tac; repetarea secvenţei lui în copilului lui Luca; adresa sa s-a schimbat.

Lexicale şi stilistice

•A abunda în greşeli, nu de greşeli.

•A scrie cu alineat , nu din alineat.

•Tot anul, nu anul împrejur.

•În niciun caz, nu nici într-un caz.

•Cîmp ”margine de carte de caiet” - a scrie pe marginea caietului, a face note pe

marginea unui manuscris, nu a scrie pe câmpul caietului.

•Alocaţie/indemnizaţie de concediu, nu concediale. Ex. Ştiţi că n-am primit indemnizaţia (de concediu) pe vară?

•El copiază dictarea după un coleg, nu de la un coleg.

•A-şi pregăti temele pentru acasă/a-şi face lecţiile, nu a-şi pregăti lecţiile.

•Condiţii optime, nu condiţii optimale.

•Obligaţii (îndatoriri), obligaţiuni (hîrtii de valoare).

•Acţiunea se desfăşoară între anii

•Ambele variante corecte, dar depinde de context:1931 şi 1940 . Ex. Din punct de vedere legal şi din punctul de vedere al legii...

•Reprezentanţi a (nu ai) patru clase. Autor a două cărţi.

•Păstraţi liniştea (nu linişte, curăţenie). Faceţi linişte!

•E greşit părerile a multor colegi, dar e corect părerile multor colegi sau a mulţi colegi.

•Cu ocazia celei de-a cincea zile (nu zi), cu ocazia celei de-a 40-a aniversări (nu

aniversare).

•În calitate de profesor, nu ca şi profesor.

•Propriii copii, nu proprii copii.

•Membri ai Consiliului, nu membrii ai Consiliului.

•Prefer atît cărţile, cît şi filmele, nu cît cărţile, cît şi filmele.

•În secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, nu în secolele XVIII-XIX, dar secolulIşi secolul XX.

Greşeli de acord

•Nici directorul, nici directorul adjunct n-au participat la şedinţă (corect: n-a participat). Cînd

termenii subiectului multiplu sînt în raport de coordonare copulativă, negativă, predicatul se pune la singular.

•Mie însămi mi s-a întîmplat aşa ceva (corect: însemi; e vorba de un substantiv feminin).

•Sunt unii oameni care le place...corect: cărora.

•Ei trebuiesc să vină la întîlnire (corect aceeaşi formă la toate persoanele – trebuie).

•Toți cei care sînteți aşezaţi aici trebuie să vă mutaţi (corect: Toţi cei care sînt aşezaţi aici trebuie să se mute).

•Cartea care ţi-am dat-o..., (corect: Cartea pe care ţi-am dat-o)Tratatul de Aderare al ţării... (corect: a ţării); S-a înregistrat un număr mare de noi-veniţi. (corect: nou-veniţi).

Situaţii dificile

Alternativă: Posibilitate de a alege între două soluţii, între două situaţii care se exclud.

Greşit: Am două alternative: să devin şeful departamentului ori să ocup o funcţie similară cu cea curentă în străinătate.

Corect: Alternativa pe care o analizez este următoarea: să devin şeful departamentului ori să ocup o funcţie similară cu cea curentă în străinătate.

Fortuit: neprevăzut, întîmplător, venit pe neaşteptate; inopinat.13

Greşit: Am fost fortuit să intru în clădire, deşi nu am avut în intenţie.

Corect: Am ajuns în clădire în mod fortuit, neştiind pe unde sunt, rătăcindu-mă.

A agrea: vb. I. Tranz. A vedea cu ochi buni, cu simpatie pe cineva. A da consimţămîntul, a accepta un reprezentant diplomatic.

Greşit: Am agreat împreună acest document, deci nu putem spune că a fost doar dorinţa lor să facem astfel.

Corect: Am fost de acord împreună asupra acestui document, deci nu putem spune că a fost doar dorinţa lor să facem astfel.

Locaţie: închiriere.

Greşit: Echipamentele au fost depozitate în locaţia Costeşti.

Corect: Echipamentele au fost depozitate în poziţia (amplasamente din localitatea) Costeşti.

Patetic: Plin de patos, care emoţionează, impresionează, înduioşează; plin de emfază, de afectare.

Greşit: Cum de eşti aşa de patetic, să te milogeşti pentru atît de puţin...

Corect: Cum de eşti aşa de jalnic, să te milogeşti pentru atît de puţin...

Datorită, graţie, din cauza, din pricina

Greşit: El a murit datorită (graţie) prăbuşirii malului.

Corect: A murit din cauza (din pricina) prăbuşirii malului.

Punctual

Greşit: Aştept o argumentaţie punctuală.

Corect: Aştept o argumentaţie concretă (la subiect).

A lua cunoştinţă

Greşit: Am luat la cunoştinţă (uneori cunoștiință) conţinutul documentului.

Corect: Am luat cunoştinţă de conţinutul documentului.

Capabilitate: însuşirea de a fi capabil.

Greşit: Acest nou soft are capabilităţi extraordinare, după cum vă voi arăta imediat.

Corect: Acest nou soft are caracteristici/posibilităţi extraordinare, după cum vă voi arăta imediat.

Inferior, superior

Greşit: Maria este mai superioară/inferioară decît lui Ionel.

Corect: Maria este superioară/inferioară lui Ionel.

Nu au grade de comparaţie următoarele adjective: viu, perfect, principal, major, minor, inferior,

superior, interior, exterior, posterior, optim, minim, suprem etc.

Special

Greşit: Acest moment este mai special; întotdeauna mă emoţionează.

Corect: Acest moment este special; întotdeauna mă emoţionează.

Aceeaşi regulă trebuie aplicată şi adjectivului ”deosebit”.

Lucrativ: Care aduce cîștig; profitabil, rentabil; folositor, util.

Greşit: Spaţiile lucrative sunt foarte mici în noul sediu.

Corect: Am crezut că a fi profesor este o activitate lucrativă, dar nu este aşa.

A pune presiune

Greşit: A pus presiune pe noi şi am făcut ca el pînă la urmă.

Corect: Ne-a presat/a creat o presiune căreia nu i-am rezistat şi am făcut ca el pînă la urmă.

A (se) isprăvi

Greşit: Elevul s-a isprăvit cu sarcina.

Corect: Elevul a terminat lucrul/a isprăvit lucrul.

Sintactice

1. Virgula dintre subiect şi predicat (dacă între ele nu există cuvinte determinative).

Ex. Elevii admiră frumosul.

2. Nu se izolează propoziţia subiectivă şi predicativă de regentele lor.

3. Dacă lipseşte predicatul, plasăm virgula.

Ex. Cartea, izvor de cunoştinţe.14

4. Se izolează cuvintele incidente: cu părere de rău, fără doar şi poate, într-adevăr, fireşte, de bună

seamă, de exemplu, ca întotdeauna, de obicei, prin urmare, în general, în fine, în concluzie, cu toate

acestea, în primul rând, în al doilea rând, cel mult, la urma urmei, mai ales, mai cu seamă, desigur, pe de o

parte, în ultimă instanţă etc. Ex. Cu toate acestea, îi părea rău.

5. Frecvent, se izolează unele tipuri de complemente circumstanţiale (concesiv, cumulativ,

condiţional, de relaţie, opoziţional, cauzal etc.). Ex. Din pricina unei precocităţi intelectuale perverse, Baruţu

confunda literatura cu untura...(T.Arghezi)

6. Nu se izolează adverbul totuşi şi conjuncţiile însă, deci. Ex. Eram deci trist...

7. Înainte de semnele de punctuaţie nu se lasă spaţiu alb.

8. Ghilimelele „”, «»

În cazul unui „citat în citat” se utilizează ambele tipuri de ghilimele: „Te-am chemat, atunci , în vis,

pe numele tău: «Mircea» şi am ştiut că, peste ani, ai să auzi.”

9. Titlurile pot fi încheiate cu semnul întrebării, exclamării, puncte de suspensie sau pot fi incluse în

ghilimele, dar nu se încheie niciodată cu punct.

Surse de documentare:

1.Dicţionarul explicativ al limbi române;

2.Mioara Avram, Cuvintele limbii române;

3.Florica Dumitrescu, Dicţionar de cuvinte recente;

4.Andrei Crijanovschi, Dicţionar de dificultăţi;

5.Silviu Constantinescu, Dificultăţi semantice;

6.DOOM (dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române);

7.Mihaela Popescu, Narcisa Forăscu, Dicţionar de cuvinte buclucaşe;

8.Valentin Guţu, Dicţionar de greşeli.15

CERINȚE FAȚĂ DE TEHNOREDACTARE ÎN PROGRAMUL WORD

Norme tehnice:

1. pagină A4;

2. lungimea lucrării: Fiecare redacţie are cerinţele sale. Numărul de pagini nu depăşeşte de obicei, 8-10 pagini (max. 27 000 caractere, cu referințe bibliografice si rezumat incluse);

3. Unele publicaţii (ştiinţifice, în special) solicită abstractul și cuvintele-cheie. Acestea se prezintă atât in limba engleză, cât și în limba română;

4. aranjarea în pagină: justified, distanță între rânduri: 1,5;

5. titlul lucrării: aldine (bold), 14p;

6. text de bază: TNR, corp 12;

7. tabele și graficele din text vor fi alb-negru, sau uşor de înțeles în forma printată alb-negru; de

asemenea, se va indica sursa acestora.

Textul trebuie editat în "Word for Windows".

1. Utilizați cât mai puține comenzi de formatare cu putință:

- Se va introduce textul continuu (fără spatii);

- Nu se vor utiliza diferite tipuri de font pentru a evidenția textul;

- Orice cuvânt sau fraza a cârei importanta se dorește a fi reliefata, va fi subliniat(a);

- Se va întrebuința doar tasta "Enter" pentru a indica sfârșitul la finalul paragrafelor, subtitlurilor, listelor etc.;

- Pentru a indica paragrafele, se va utiliza tasta "Tab", nu se va folosi "Space Bar".

2. Graficele si tabelele vor fi editate în Word sau Excel. Se va indica în text locul tabelului, specificându-se denumirea acestuia.

3. Fotografiile se vor scana (utilizând Photostyler, Adobe-Photoshop sau orice alt program compatibil) si vor fisalvate ca fișiere cu extensia .tif sau .jpg. Se va indica în text locul fotografiei, specificându-se denumirea acesteia.

4. Se poate utiliza un program de arhivare a fișierelor: ARJ, RAR sau ZIP.

Norme de redactare:

1. Redacţia nu acceptă lucrările culese fără diacritice. Articolul se trimite bilingv de către autorii români. Limbile de publicare acceptate sunt engleza, respectiv româna (numai pentru formatul online).

2. Pentru toate citatele se va indica trimiterea completă în notele de subsol sau la referinţa bibliografică din finalul articolului. Cuvintele şi referinţele din alte limbi vor fi scrise cu caractere italice, iar cele din limba română vor fi scrise normal.

3. Fiecare autor îşi va insera numele sub titlul lucrării, dreapta sus în pagină, cu trimitere la nota de subsol; nota de subsol va conţine informaţii precum: titlul academic al persoanei, instituţia de apartenenţă, oraşul, ţara, adresa de e-mail.

4. Fiecare lucrare va fi precedată de un rezumat (aprox. 800 caractere); fiecare rezumat va fi urmat de către secţiunea cuvinte-cheie, ce va însuma aprox. 5 cuvinte-cheie ale lucrării. Rezumatul şi cuvintele cheie vor fi scrise atât în limba engleză, cât şi în limba română.

5. Fiecare abreviere se va explica la prima folosire în lucrare

6. Referinţele bibliografice trebuie să includă cel puţin un autor cotat ISI sau citat în articole ISI.16

INSERAREA TABELELOR, A FOTOGRAFIILOR, A FIGURILOR ÎN

ARTICOLE

Figurile, fotografiile şi tabelele se plasează nemijlocit după referinţa respectivă în text.

Numărul figurilor trebuie să fie suficient pentru explicarea textului. Figurile (scheme, desene,

schiţe, fotografii) prezentate în articol trebuie să satisfacă cerinţele Sistemului Unic de

Documentaţie Tehnică conform căruia acestea se numerotează cu cifre arabe, utilizându-se

abrevierea „Fig.”Figurile vor fi prezentate centrat. Sub acestea se

trece numărul figurii, urmează denumirea şi, dacă este necesar se indică şi sursa.

De exemplu: Fig.2.1. Convertirea energiei radiante în alte forme în ecosistem (după Dice,

citat de Stugren, 1982) etc. Notă: după denumirea figurii punct nu se pune

Figurile, de regulă, trebuie tot timpul introduse în contextul discuţiei prin referire, în următoarea manieră: „după cum se observă din structura pe

clase de diametre (figura1), arboretul este…” şi NU prin introducere directă „structura arboretului pe clase de diametre este prezentată în figura 1”.

Tabele:

Tabelele şi desenele se plasează imediat după ce au fost numite. Vom avea grijă ca orice grafic

sau tabel să fie comentat în text.Există tabele foarte mari şi ar fi mai bine ca ele

să fie plasate într-o anexă. La unele tabele se poate renunţa, deoarece nu fac decât să

reproducă o informaţie deja prezentată detaliat în text.Se va evita, de asemenea, folosirea tabelelor şi graficelor pentru aceeaşi informaţie (o greşeală foarte frecventă este folosirea unui tabel prezentând de exemplu variaţia temperaturii lunare, urmat de un grafic cu aceiaşi informaţie –un adevărat pleonasm „ştiinţific”).

Tabelele se numerotează succesiv cu cifre arabe (fără semnul № sau nr.). De exemplu:

Tabelul 2. Titlul tabelului

Denumirea tabelului trebuie să reflecte esenţa informaţiei prezentate în el.

Notă: după denumirea tabelului punct nu se pune

Fotografiile trebuie să fie de calitate bună. Sub figură sau fotografie se indică numărul de ordine şi legenda respectivă.

Tabelele se numerotează şi trebuie să fie însoţite de titlu.

Legende la fotografii

Vom explica cine apare in fotografie, dar nu vom indica ceea ce este evident din poză. Totuşi, am putea sublinia detalii care ar putea fi mai greu de văzut pentru cititori.Nu e necesar să descriem ce poartă cineva, dacă cititorii pot vedea acest lucru din fotografie.

Nu vom specula atunci când nu suntem intru totul siguri in legătură cu ceea ce vedem in poză.

Vom indica întotdeauna numele persoanelor din fotografie, chiar dacă sunt bine cunoscute.

Vom indica ordinea („de la stânga la dreapta…”), atunci când într-o poză apar mai multe persoane.

Titlurile rubricilor din tabel încep cu majusculă, iar titlurile subrubricilor - cu literă mică.

Titlurile se scriu la numărul singular. Mărimea minimă a caracterelor textului din tabel trebuie să fie 8 pt. Rubrica „Nr. crt." nu se include în tabel. În caz de necesitate, numerotarea indicatorilor şi parametrilor se efectuează în partea stângă a titlurilor cu cifre arabe, după care se pune punct.

Dacă indicatorii numerici din rubricile tabelului au diferite unităţi de măsură, acestea se indică în titlul fiecărei rubrici. Dacă toate valorile numerice dintr-o coloană au aceeaşi unitate de măsură, aceasta se indică în titlul coloanei respective. Dacă toţi parametrii din tabel au aceeaşi unitate de măsură, atunci aceasta se indică după titlul tabelului.

În cazul când dimensiunile tabelului depăşesc dimensiunile formatului, atunci tabelul se

divizează, transferând o parte a tabelului pe altă pagină. Titlul se indică numai pentru prima parte a tabelului, iar pentru celelalte părţi se scrie „Continuarea tabelului" cu indicarea numărului de ordine al tabelului. Începutul tabelului se repetă. Coloanele şi rândurile tabelului se numerotează şi la trecerea tabelului de pe o pagină pe alta.17

ETICA AUTORULUI IN PUBLICAȚIA DE SPECIALITATE

Pentru a nu fi acuzaţi de plagiat, vom reţine următoarele indicaţii:

• Orice text al altui autor este plasat între ghilimele indicîndu-se numele autorului şi

titlul lucrării.

• Chiar dacă nu cităm cuvînt cu cuvînt, menţionăm cuvintele autorului.

• Dacă avem un concept ştiinţific care nu este cunoscut, indicăm sursa.

• Reproducerea cu propriile cuvinte ale celor mai importante idei din text.

• Utilizarea textelor de pe situri web, cu indicarea adreselor exacte.

• Toate sursele citate în textul lucrării trebuie să se regăsească în lista de referinţe.

• Utilizăm un format standard de citare unic pe tot parcursul lucrării.

• Ideile autorilor citaţi trebuie sintetizate şi nu reproduse integral.

• Responsabilitatea privind justeţea şi veridicitatea materialelor prezentate revine autorilor.

SCRISOARE DE INTENȚIE

• Materialul expediat spre publicare trebuie însoțit de o scrisoare de intenție.

• Scrisoarea este adresată redacţiei sau redactorului-şef.

• De obicei aceasta include:

• Declarație privind drepturile de autor,

• Solicitarea de a publica materialul dat în revista respectivă.

• Se indică numărul de telefon la care autorul poate fi contactat.

DREPTURILE DE AUTOR

• Materialul trimis pentru publicare are aprobarea implicita a fiecărui autor.

• Autorul îşi asumă prin aceasta că nu a mai fost trimis simultan niciunei alte

publicații şi nu a fost publicat în altă revistă în întregime sau într-o formă similară.

• Manuscrisele acceptate devin proprietate permanentă a revistei de specialitate.

• Ele nu pot fi republicate fără permisiunea editorului.Articolul publicat în periodici are codul

• ISSN - Cod internaţional de identificare a publicaţiilor seriale.

• Alte coduri despre care trebuie ştiut:

• ISBN (International Standard Book Number)

• Sistem de numerotare standardizată a cărţilor.

• Cod internaţional al cărţilor format din 13 cifre grupate în 5 segmente.

• ISMN - Cod internaţional atribuit publicaţiilor muzicale tipărite. Peer Review

• Manuscrisele trimise sunt verificate în privința integralității și calitatăţii lucrării și

nu vor intra în procesul de Peer Review până când nu sunt întrunite toate condițiile tehnice.

• Secretariatul verifică dacă materialul corespunde cerinţelor tehnice şi va

anunța autorul asupra statutului lucrării.

• Manuscrisele sunt revizuite și ordonate prioritar în func ție de originalitate, importanta datelor, merit științific si însemnătate pentru domeniu, interes pentru cititori și adecvare în vederea publicării.

• Lucrările cu interes scăzut în vederea publicării sunt respinse.

• Anumite manuscrise sunt trimise pentru expertiza către consultanți.

• Prezenţa unui manuscris în procesul de Peer Review nu este dezvăluită decât colectivului editorial.

• După ce procesul de Peer Review s-a încheiat autorii vor fi informa ți asupra deciziei editorului prin e-mail.18

CITAT, PARAFRAZĂ ŞI PLAGIAT

• parafraza este reformularea cu proprii termeni a unui citat

• parafraza se introduce în text astfel: Foarte explicit în această privinţă este prof. Staniloaie (la umărul cuvântului se introduce indicele numeric, după care în subsol se detaliază referinţa bibliografică arătând numele complet al autorului, titlul cărţii şi celelalte informaţii).El tratează această problemă şi continuăm… cu cuvintele noastre ideea sa, cât mai concis.

• Plagiatul reprezintă reproducerea fidelă a ideilor unui autor , fără a arăta adevărata lor sursă, lăsînd astfel să se înţeleagă că neaparţin, că sunt produse de mintea noastră.

NORME ȘI STIL ÎN UTILIZAREA CITATELOR

• ATENŢIE! Nu ne însuşim bucăţi de text care nu ne aparţin, fără a le cita sursa şi fără a le evidenţia ca citate! Orice vom prelua din literatură reinterpretăm, reformulăm, trecem prin filtrul propriei personalităţi, încercăm să regândim ceea ce a vrut să spună autorul.

• Vom folosi citatele cu măsură. Vom recurge la ele doar atunci când vorbitorul spune ceva surprinzător sau relevant. Sau ceva foarte puternic, foarte sugestiv. Sau ceva explicit. Nu vom da citat dacă vorbele sunt mai degrabă obişnuite; mai bine vom parafraza.

CERINȚE UNICE FAȚĂ DE REFERINȚELE BILILOGRAFICE

• Bibliografia generală este situată la finele lucrării, ordonarea documentelor fiind alfabetică conform următoarei structuri:

• Punctuaţia este importantă: fiecare element al referinţei trebuie separat prin virgulă (,), punct şi virgulă (;), punct (.)

• Limba descrierii este de regulă limba originalului. Pentru articole sau alte lucrări editate peste hotarele republicii, referinţele cu caractere chirilice pot fi transliterate conform standardului de Stat:

SR ISO 9: 1997. Informare şi documentare. Transliterarea caracterelor chirilice în caractere latine. Limbi slave şi neslave.

• Exemplu: Ganâ, I.M.; Zubcov, A.I. Redkie i isčezaûšie vidy ptic Moldovy. Ch.: Štiinţa, 1989. 170 p.

• Prezentarea autorilor. Autorul publicaţiei se prezintă în referinţa bibliografică cu numele urmat de prenume şi /sau fără patronimic. După nume se pune virgulă (,).

• Exemplu: pe carte este indicat autorul în felul următor – Şerban-Alexandru Stănescu. În referinţa bibliografică vom scrie Stănescu, Şerban-Alexandru.

• În referinţa bibliografică se menţionează unul, doi sau trei autori ai unei lucrări. Succesiunea autorilor este cea indicată pe foaia de titlu a lucrării. Autorii sunt divizaţi prin punct/virgulă (;).

• Pentru publicaţii care au mai mult de 3 autori ca responsabilitate principală se menţionează: primul, primii doi sau primii trei autori. Celelalte nume pot fi omise. Atunci cînd se omit mai multe nume, omisiunea se evidenţiază prin adăugarea abrevierii „et al.” sau „ş. a.”

• Datele referitoare la publicare se înregistrează în felul următor: loc, editor, an.

• Exemplu: Dumbrăveanu, Andrei. Mediul şi mass media: Suport de curs. Ch.: CEP USM, 2007. 235 p. ISBN 978-9975-70-113-6

• Prenumele şi patronimicul care fac parte dintr-un nume inclus în referinţă pot fi reduse la iniţiale, cu condiţia ca aceasta să nu producă confuzie cu privire la identificare (existenţa unei persoane cu nume de familie şi iniţiale identice).

• Exemplu: Arsene, Mihai Ion poate fi prezentat Arsene, M. I.

• Numărul standard. Numărul standard ISBN (International Standard Book Number) atribuit documentului trebuie reprodus sub forma indicată pe publicaţie. Numărul standard este elementul obligatoriu al referinţei.

• Exemplu: ISBN 978-9975-67-634-219

Modele de referinţe bibliografice:

• Boaghie, Dumitru. Reconstrucţia ecologică a pădurilor. Ch.: CEP USM, 2005. 275 p. ISBN 9975-70-574-X

Carte cu 1 autor

• Mehedinţi, Ion-Lucian; Ţocu, Elena Carmen. Economia şi managementul mediului. Galaţi: Ed. Fundaţiei Universitare „Dunărea de Jos”, 2007. 315 p. ISBN 978-973-627-367-4

Carte cu 2 autori

• Ursul, Arcadie; Rusandu, Ion; Capcelea, Arcadie. Dezvoltarea durabilă: abordări metodologice şi de operaţionalizare. Ch.: Ştiinţa, 2009. 252 p. ISBN 978-9975-67-634-2

Carte cu 3 autori

• Doctoreanu, I. ş.a. Ecologie, spirit... şi mai mult decât atât: anului int. al Planetei Pământ 2008-2009. Ch.: Universul, 2008. 120 p. ISBN 978-9975-47-021-6

Carte cu 4 autori şi mai mulţi

• Cotiga, Constantin. Ecologie si protecţia mediului [online]. Craiova: Editura Sitech, 2010. 422 p. ISBN-978-606-530-249-5 http://www.librariaeminescu.ro/isbn/606-530-249-5/ConstantinCotiga__Ecologie-si-protectia-mediului

Referinţe bibliografice electronice

• Ткаченко, К. Г. ; Рейнвальд, В. М. Сад непрерывного цветения [online]. СПб: Издательский

дом «Нева», 2004. 288 р. ISBN 5-7654-3470-3 [citat 12 dec. 2010]. Disponibil pe Internet:

http://books.google.com/books?id=4OIoFPesV4C&printsec=frontcover&dq=subject:%22Gardening %22&hl=ru&ei

REGULILE DE FOLOSIRE A TERMENILOR <IBIDEM>,<IDEM>,<CF>(COMPARA SAU

CONFRUNTA),<APUD(LA)>

• Ibidem este un adverb latin care se traduce prin „tot acolo”. Acest termen se foloseşte atunci când facem trimitere la lucrarea citată în nota precedentă. Spre deosebire de Idem, acest termen se scrie numai cu caractere cursive: Ibidem. În limba română nu se utilizează prescurtarea Ibid., specifică limbii engleze. Este total exclusă folosirea lui Ibidem atunci când în nota anterioară sunt citate mai multe lucrări.

• Idem este un pronume latin care înseamnă „acelaşi” şi înlocuieşte numele autorului. Este utilizat în referinţe (note de subsol sau lista bibliografică) atunci când se citează o altă lucrare a autorului citat în nota precedentă. Dacă avem o autoare, atunci se va folosi forma de feminin a pronumelui,

Eadem. Pentru mai mulţi autori sau autoare, se folosesc formele de plural ale acestui pronume (Iidem, respectiv Eaedem). Se scriu cu caractere normale, neîngroşate.

• Apud este o prepoziţie latină care înseamnă „după” sau „la”. Se utilizează în cazul citării indirecte a unei surse sau lucrări, prin preluare de la un alt autor, după formula: autorul şi titlul preluat, anul apariţiei, locul apariţiei, pagina, apud autorul şi titlul utilizat, anul apariţiei, locul apariţiei, pagina.

• Cf. este prescurtarea lat. confer, care provine din verbul confero = „a compara”. Se utilizează pentru a face trimitere la un alt loc sau la alte locuri din surse, ori la alte puncte de vedere decât cele ale autorului (asemănătoare sau diferite).