Dupã înfiinþarea sa în 1926,despãrþãmântul ASTREI dinBasarabia a inaugurat, printre vari-

atele acþiuni culturale întreprinse, tradiþia de asãrbãtori pe „oamenii mari ai neamului”. La 18iunie 1931, ASTRA basarabeanã a organizat, laTeatrul Naþional din Chiºinãu, „un festival cuprilejul împlinirii a 60 ani de viaþã” de cãtre pro-fesorul N. Iorga. Au fost prezenþi: intelectuali,elita societãþii, tineret.

Festivitatea a început cu Imnul regal.Profesorul I.T. Boga, preºedintele Astreibasarabene „a schiþat pe scurt nãzuinþele Astreibasarabene, ce merge pe drumul deschis demarele prof. N. Iorga”. A fost relevatã impor-tanþa „directivelor culturale ºi naþionale pe caresãrbãtoritul… le-a pus la dispoziþia tuturor…celor ce voesc sã lupte pentru luminarea poporu-lui” („Neamul românesc”, nr. 143 din 30 iunie1931, p. 1).

Serbarea a continuat cu intonarea unor cân-tece naþionale de cãtre corul ªcolii normale defete nr. 2 din Chiºinãu, condus de pãrinteleBerezovschi. Apoi, domnul Toma Bulat, profe-sor universitar la Facultatea de Teologie dinChiºinãu, a conferenþiat despre viaþa ºi activi-tatea prof. N. Iorga.

Redãm în continuare ideile conferinþei, pentruca cititorii sã judece singuri în ce mãsurã aurãmas ele valabile acum, când se împlinesc 140de ani de la naºterea marelui savant ºi om politic.Conferenþiarul a schiþat situaþia românilor dinArdeal, Bucovina ºi Basarabia la sfârºitul sec. alXIX-lea, când pe orizontul românesc a apãrut N.Iorga. Dupã o scurtã referire la strãmoºii lui N.Iorga dupã tatã ºi dupã mamã, prof. Toma Bulat

a relevat personalitatea lui N. Iorga, care a fostun „ºcolar fenomen”, a scris articole de politicãexternã pentru gazeta Romanu (1888), a publicatpoezii în Contemporanul ºi Revista nouã (1890)ºi studii critice de literaturã universalã. Dupã ceºi-a luat licenþa la Paris ºi doctoratul înGermania, N. Iorga a devenit profesor la Univ.Bucureºti. În aceastã calitate a împãrtãºitascultãtorilor ideea cã omul trebuie sã-ºi închineviaþa unui ideal veºnic, „neam, þarã ºi lege”. N.Iorga a fost un pasionat cãlãtor prin þarã ºistrãinãtate scotocind arhivele ca sã descoperedocumente pentru munca sa de profesor,„îndrumãtor al naþiunii”. Iorga a vizitatlãcaºurile de închinare ale neamului ºi a dat laivealã documente ce dovedesc cã „neamul româ-nesc a fost totdeauna apãrãtor neclintit al creºtin-ismului din întreaga Europã”, mijlocitor alschimburilor culturale dintre Apus ºi Orient ºiluptãtor pentru eliberarea popoarelor subjugatede turci în peninsula balcanicã. Pentru N. Iorga,„istoria nu este o înºiruire seacã de date, ci unizvor de vii îndrumãri. Istoria trebuie sã arateviaþa multiplã a unui popor… necontenit ameste-catã cu viaþa celorlalte popoare, înrâurindu-sereciproc ºi necontenit. El a evidenþiat faptul cãviaþa culturalã este aceea care dã unitateasufleteascã peste toate hotarele muntene,moldovene, ardelene”. Acþiunii sale de la revistaSemãnãtorul etc. „se datoreºte biruinþa principi-ului naþionalist în literaturã”. Prin gazeta Neamul

românesc, Iorga a început „lupta de prefacere asocietãþii româneºti… pentru curãþirea ºi îndru-marea sãnãtoasã ºi naþionalã a moravurilorpolitice, morale ºi culturale”. În acelaºi scop aîntemeiat N. Iorga Partidul Naþionalist Democrat

! ! 2626 Revista românã nr. 2 (64) / 2011

AA RR HH II VV AA

ASTRA BASARABEANÃASTRA BASARABEANÃSÃRBÃTOREªTESÃRBÃTOREªTE

PE NICOLAE IORGAPE NICOLAE IORGA

Traian D. LAZÃRTraian D. LAZÃR

ºi a activat în parlamentul þãrii. Pentru întãrirea„credinþei obºteºti într-o viitoare unitate a nea-mului”, N. Iorga s-a servit de Liga Culturalã ºi aînfiinþat cursurile de varã de la Vãlenii de Munte(1908), „la care se întâlnesc românii din toateprovinciile româneºti subjugate, pentru a seadãpa la izvorul naþionalismului viu ºi creator ºia adânci pregãtirea pentru închegarea RomânieiMari. Iar dupã rãzboi, pentru adâncirea unificãriisufleteºti a tuturor locuitorilor þãrii întregite”.Prin întreaga sa acþiune N. Iorga „a binemeritatde la Patrie!” (Ibidem, p. 2).

Festivitãþi consacrate lui N. Iorga au avut locºi la Bender, Cãuºani, Chilia, Cetatea Albã.

Presa din Basarabia a oglindit preþuirea decare se bucura N. Iorga. Ziarul Studentul dinChiºinãu scria cã prof. Iorga a fost sãrbãtorit decãtre românii din Basarabia „deoarece atuncicând provincia dintre Prut ºi Nistru era consider-atã ca altoitã ºi prinsã la tulpina altei þãri(Imperiul rus n.n.), domnia sa cu o viziune profet-icã a exclamat încrezãtor în apropiatul viitor: Sãnu disperãm! Îndrãzniþi! Basarabia este a noastrã;peste zidurile cetãþilor de margine nu poate sãfâlfâie alt steag, decât acela al urmaºilorVoevozilor slãviþi! Ea va reveni mai curânddecât credeþi la trupul sfârticat al Patriei!”(Ibidem, nr. 169 din 30 iulie 1931, p. 1).

Împlinirea vârstei de 60 ani de cãtre prof.N. Iorga (exercita în acel moment ºi funcþia deºef al guvernului) a fost celebratã ºi dincoacede Prut, de cãtre aderenþii politici dinautoritãþile locale sau de cãtre societãþile cul-turale.

În târgul Lespezi, jud. Baia, au fost þinutediscursuri ce au subliniat contribuþia lui N.Iorga la emanciparea politicã ºi economicã aþãranului român ºi rolul sãu în rãzboiul de reîn-tregire (1916-1918). Soldaþii Regimentului 37Infanterie din Botoºani au prezentat recitãri,coruri ºi piesa de teatru Nici pe aici nu se

trece, scrisã de N. Iorga (Ibidem, nr. 171 din 1august 1931, p. 1).

Presa din Ardeal s-a alãturat elogiiloradresate sãrbãtoritului. „Societatea de mâine”din Cluj a relevat contribuþiile istorice culesede N. Iorga în neobositele sale drumuri prinprovinciile româneºti aflate sub stãpânire

strãinã ºi prin Europa, având ca efect mai bunacunoaºtere a istoriei românilor ºi integrarea ei înistoria universalã (Ibidem, nr. 170 din 31 iulie1931, p. 1).

Secþiunile Ligii Culturale din comunaªtirbeºti-Vâlcea ºi din Râmnicu Vâlcea au orga-nizat ºezãtori culturale ºi conferinþa despre „N.Iorga – patriotul ºi omul”. Secþiunea LigiiCulturale din Râmnicu Vâlcea, þinând seama decontribuþia lui N. Iorga la istoria bisericiiromâne, a sãrbãtorit creºtineºte evenimentuloficiind un Te-Deum la biserica Buna Vestire.Dupã terminarea serviciului divin, parohul bis-ericii, Gr. Rãdoiescu, a rostit o cuvântare sublini-ind cã „e o datorie sã se sãrbãtoreascã oameniimari ai neamului cu mulþumiri cãtre Dumnezeu,fiindcã unii ca aceºtia sunt daruri rare cu careProvidenþa înzestreazã popoarele nu numai sprefericirea generaþiilor cãrora le aparþin, dar ºi spreo permanentã inspiraþie din viaþa lor ºi a gener-aþiilor care le succed” (Ibidem, nr. 175 din 6august 1931, p. 2).

! ! 2727Revista românã nr. 2 (64) / 2011