Noi toți așteptăm. Așteptăm o zi mai bună, așteptăm omul iubit, așteptăm norocul sau ne așteptăm pe noi să venim din trecut. Starea asta ne transformă, ne face să vedem cu alți ochi lumea și pe noi în mijlocul ei. Ne ia câte un pic din fericire sau invers, ne face să credem și mai mult. Așteptând, murim câte puțin în fiecare zi. Aștepând, renaștem de fiecare dată când știm că avem pentru ce aștepta.Dorul față de omul drag nu se schimbă pe nimic. Ți-e dor și vrei alături, simplu. Atunci clipele devin ani și anii o veșnicie. Însă dacă știi că merită așteptarea, dacă știi că la celălalt capăt va fi el, dacă știi că nimic nu s-a schimbat din dragostea lui, până și veșnicia are un sens. Atunci înțelegi că ai pentru ce să trăiești, că ai de ce să aștepți.Nu distanța provoacă despărțiri. Nu așteptarea distanțează doi oameni. Dacă iubești cu adevărat, suferința că nu ai alături trece în dorința să aștepți până la capăt. Atunci știi că totul se potrivește și că finalul contează cel mai mult. Iar la final voi sunteți împreună, fericiți. Asta va compensa orice așteptare. Asta va compensa orice suferință.Așteptarea te poate ucide. Dar dorința să aștepți până la capăt te face să trăiești.