13.10.2011

*Observarea – metodă de bază de asistenţă la ore

*Noţiuni generale

*Observarea – reprezintă perceperea orientată, organizată şi fixată a obiectului cercetat.

*Observarea – o metodă empirică de abordare a fenomenelor psihice.

Diferenţe între observarea organizată (ştiinţifică) şi cea spontană (curentă):

* se realizează după un plan gândit; se raportează la un obiect concret, se subordonează unei ipoteze;

* rezultatele sunt fixate în fişe, procese-verbale după un anumit sistem; datele obţinute se înregistrează cu fidelitate. Datele observate se constituie într-un protocol, care conţine şi concluzii.

* informaţia obţinută este verificată la valabilitate şi stabilitate.

*Noţiuni generale

Observarea este indispensabilă atunci, când:

este necesar de a cerceta comportamentul natural fără implicare din exterior în situaţie;

este necesar de a obţine o imagine completă a ceea ce se întâmplă şi de a reflecta comportamentul indivizilor în ansamblul său.

Obiect al observării în şcoală sunt:

*Observarea de grup a clasei de elevi (în perioada adaptării);

*Observarea individuală a copilului;

*Observarea profesorului.

* Condiţiile observării:* Acordul obligatoriu cu cadrul didactic despre timpul şi scopul asistării la ore. (Se

discută din timp cu cadrul didactic, fie la consiliul profesoral).

* „Obscuritatea” Dvs. — pentru a atinge acest obiectiv cel mai bine este să staţi în ultima bancă şi să nu manifestaţi interes emoţional faţă de ceea ce se întâmplă în clasă. Se recomandă de a elimina efectul de „om străin” prin comunicarea cu elevii în timpul pauzei cu o zi înainte.

* Pregătirea din timp a fişei de observare (proces-verbal) pentru înregistrarea observaţiilor. O atenţie deosebită se acordă aranjării în bănci a elevilor, cine şi unde stă. Pentru aceasta trebuie de ştiut, câte rânduri de bănci sunt în clasă, câte bănci în fiecare rând, sunt bănci pentru un copil sau doi.

* „Caracterul multiplu”. Pentru a identifica anumite caracteristici ale copiilor, care conduc la probleme de învăţare sau comportamentale, o singură observaţie nu este suficientă, sunt necesare mai multe asistări. Altfel, în grupul de risc nu pot nimeri copii care lipsesc, dar copilul îmbolnăvit poate nimeri accidental datorită semnelor indirecte.

* Observarea este necesară să fie realizată în diverse situaţii şcolare:

La începutul zilei: prima, a doua lecţie. La sfârşitul zilei: lecţia a cincea, a şasea.

La începutul săptămânii (semestrului). La sfârşitul săptămânii (semestrului).

Lecţia de cultură fizică, arta tehnologică.

Sărbătoare sau altă măsură extraşcolară.

Pauza. Cantina. Plimbarea.

*Etapele procedurii de investigare folosind metoda

observării:

I. evidenţierea situaţiei problemă;

II. determinarea scopului şi sarcinilor;

III. determinarea obiectului cercetării (clasă, grup, persoană);

IV. alegerea metodei de observare şi înregistrarea datelor;

V. realizarea propriu-zisă a observării conform planului;

VI. realizarea prelucrării şi interpretarea informaţiei obţinute.

* Greşeli tipice ale observării:

*Efectul Hallo – impresia generalizată a observatorului conduce la perceperea denaturată a comportamentului;

*Efectul indulgenţei – tendinţa de a oferi o evaluare pozitivă la tot ce se întâmplă;

*Greşeala tendinţei centrale – observatorul tinde de a oferi a apreciere medie a comportamentului observat;

*Greşeala corelării – aprecierea unei trăsături comportamentale se face în baza altei trăsături observate (inteligenţa este măsurată după fluenţa vorbirii);

*Greşeala contrastului – tendinţa observatorului de a evidenţia la cei cercetaţi, trăsături opuse celor proprii.

*Greşeala primei impresii - prima impresie despre individ determină perceperea şi aprecierea ulterioară a comportamentului lui.

*N.B. Fiţi atenţi la concluzii pripite, elaborate în baza observării.

Doar comportamentul observat nu se explică, deoarece observarea singură nu presupune interpretare!

Deci observaţi, dar nu interpretaţi!