Nr. 3 A n u l I .

A p a r e :

in 1 0 , 2 0 şi 3 0 a fiecărei l u n i .

A b o n a m e n t u l : Pe :>n fi fl., pe jumetate de an 3 fl, j>e pătrar de an 1*70 iL

Pentru Koniânia şi străinătate pe an Ifi franci.

l'r:j/>riet«r-edit /r şi redactor Şi Irrst rit Moldori/ii.

A S A A F O S T S E F I E . (Urmare.) M a r g a r e t a Moldovan .

Era pe la dece ore înainte de prănd. Un servitor veni la Augustin şi-i spuse, că mamă-sa vrea se-i vor-bescă.

Când Intră August in, domna V Iad şedea neliniştita pe canapea . Cum îl vfidu intrând, il măsura odată cu privirea din crescet pană In tălpi.

— Rine că ai venit odată, cugetam că nu vei veni. — Dar cum poti gândi astfel mamă dragă, n 'am

venit eu de câte-ori m'ai chiemat şi ţi-ain împlinit ori-ce dorinţă, mai mult nu sciu ce aş pute face?

— lîiue. bine, se lăsăm aceste la o par te , eu aş vrea se vorbesc ceva serios cu tine.

— Poftesce. — Augustin îşi t rase scaunul lângă masă şi asculta cu atenţ iune, ceea ce îi spunea mamă-sa.

— Eu fetul meu, înainte de tote aş vrea se îţi aduc la cunoscinţă dorinţa mea.

Augustin nu grăi nimic, fără făcii din cap un semn afirmativ.

— Aceea este, dragul mâinii, se te ved cât mai curend căsătorit.

— Asta nu sg pote, mamă. — Cum, pentru ce nu. nu cunoscem noi fete des­

tule, din cari Ui poti alege u n a ? — Nu-i vorbă de fete. Fete sunt destule, dar eu

nu vreau se m6 însor. — Pentru c e ? aş vrea se sciu ! — Pentru-că n 'am poftă de însurat . Aceste le dise Augustin, cu a tâ ta siguranţă de ton

şi aşa de resolut, încât mamă-sa remase un moment tăcută şi il privi fics.

— Apoi scii ce, fetul m e u ? mai lasă din venăto-rele tale , mai şedi pe acasă , pe aici printre omeni, nu tot în pădure la selbătâciuni şi atunci te vei prietini şi cu fetele. Ocupă-te cu gândul ăsta şi vei vedea, că merge mai bine.

— Deocamdată nu me pot nici gândi la aşa ceva.

— Nu, nu. că tu nu eşti ca alţi tineri, tu umbli prin păduri, in loc se cauţi societatea. Eu îţi spun dra­gul meu, se te cugeti, — iată aici e de esemplu Lu­cratul Oprea. E fata blândă, cu crescere bună. nu-i sburdalnicâ ca altele, apoi ce e mai de căpetenie, că are bănişori. In lumea de acum face mult banul, apoi e din familie de frunte, tatăl ei e medicul cel mai re ­numit in împrejurime, unchiul ei e jude la tabla re-gescă, fratele ei e maior, verul ei e

— Lasă mama. lasa. mi le-ai spus de deci de ori tote aceste. Ce me importă pe mine rudele ei şi chiar şi ea. Eu nu ine căsătoresc, prin urinare n 'am nimic cu tota familia lor distinsă. — Mai am timp.

— Da, ai t imp, tot asta mi-o cânţi, sciu eu ce bubă ai t u . . . Pentru Lucreţia ai timp destul, dar încât e pentru Mă dar nu. nu dic n i m i c nu voiu nici se aud numele acesta, decum se il pronunţ eu.

Un fior rece îl cuprinse pe Augustin la a udul aces­tora. Acum a observat, că mamă-sa scia de amorul lui căt râ Măriora.

Domna Vlad aflase in ascuns, că venâtorele lui nu sunt altceva, decât ocasiune de întâlnire cu Măriora. Inima ii se umplu de ură faţă de ea, pentru ea fetiţa aceea blânda, nevinovată, era acum duşman de morte . Ţinea o dejosire pentru ea şi reputaţ iunea familiei ei amorul acesta. Ei, femeii, care a ţinut aşa de mult la formalităţile şi formele societăţii, ei, cu ambiţiuni aşa mari, acum pentru o astfel de necugetare şi amor a tâ t de derogator ambiţiunii, s6 ii sS zădărnicescă totă ni-suinţa şi ostenela unei vieţi în t reg i? Asta era ceva ne mai audi t !

După o pausă de câte-va minute Augustin se re­culese şi cu linişte forţată începu vorba.

— De ce nume pomenesci , mamă ? — De ce nume ? — dise ea restit — tu me iai ca

şi când eu aş vorbi flecuri ? Eu sciu tot, şi sunt con-

-vinsă, că vorbesc adevărul curat, şi greu me dore pe mine , când văd, că unica mângâiere — pe t ine, — te pierd.

— Nu înţeleg ce vreai să dici cu asta, ori me con­sideri de perdut pentru d t a ? Pe mine acesta me dore şi mai mult. Eu te-am iubit şi stimat to tdeauna şi aşa şi acum, am făcut tot ce am putut pent ru îndestulirea •dtale, . . . şi acum eu se fiu p ie rdu t? La asta nu m 'am aşteptat .

Domna Vlad începu a plânge. Augustin vedend, că astădi nu se înţeleg bine, voi

.se plece. — Te duci Augustine, me părăsesci ? — domne

acum n 'am pe nimeni în lume. — Trebuie se merg, căci precum ved, îţi causez

supă ra re numai . Ea merse apoi la Augustin, îl prinse de amendouă

manile şi îşi ridica ochii plini de lacrimi spre el. — Augustine, scumpul mamei, judecă numai, să

nu mă simt eu părăsi tă de tine, când tu me negligezi de tot, mai în totă d i u a eşti la pădure, er când nu mergi, eşti trist, indispus, abia pot vorbi ceva cu t ine. Eu am cetit în faţa ta, că suferi. Spune-mi, nu mi-e da-torinţa mea de mamă, să- caut, să văd ce te supără, ce îţi amâresce dilele? . . . Tu ai putea dragul mamii se fii fericit, dor ai tot ce îţi t rebuie.

— Da am tot şi totuşi n ' am nimic. — înţeleg aceea, că n'ai nevastă , — în fine n'ai pe

lângă tine o fiinţă t inără, care să te atragă, să îţi fie dragă casa . . . şi vedi, tocmai pentru aceea ţi-am spus de L u c r e . . .

— Destul mamă, destul, ţi-am spus cu totă serio-sitatea şi te-am rugat să nu-mi mai vorbesci de cestia

j acesta. Cruţă-mă, fii bună şi lasă-me în pace cu lucruri I de aceste . La ce îmi amăresci dilele şi d t a ? ; Domna Vlad vădend seriositatea fiiului său tăcu.

— Acum trebuie să merg, sărut m â n a mamă dragă. —• Unde mergi Augus t ine? — Mă aşteptă administratorul moşiei dela Drahoiu. Cu aceste Augustin eşi, er domna Vlad rămase

i cu ochii plini de lacrimi. Se aşedâ pe canapea şi să i adenci în gânduri . i * ! * *

Era pr imăvară. La medicul Oprea era societate mare . Intre aceştia era şi Augustin Vlad cu mamă-sa ,

advocatul Crângul, mai multe domnişore şi t ineri. So­cietatea era forte veselă, afară de Augustin, care sta

i gânditor. Numai din când în când se vedea câte un ! suris pe buzele lui, dar şi acesta dispare îndată.

Domna Oprea era forte veselă şi îndestulită. Pen-| tru ea a fost o adevăra tă surprindere, când a vădut pe | Augustin venind, şi ţ inea visita acesta de o distincţiune

mult prorniţetore, deorece. acesta nu cerceta aprope nici o familie de un timp încoce.

— Este o adevărată surprindere domnule Vlad — dise Lucreţia cu un zimbet uşor — nu seim unde se î n s ă m n ă m ?

— Surprindere, pentru ce ? — Pentru-că ai venit, nu ne cercetezi decât într 'un

' an odată. — Ei, scuză domnişoră, sunt forte ocupat.

\ — Cred, dar pentru aceea tot ar putea să îţi 1 ajungă t imp din când în când şi pentru visite.

— Da, trebui să fie, la mine însă e altfel, multele ocupaţiuni nu îmi lasă timp liber.

i (Va urma.)

R Ă M U R E L E ,

Ileimta mea. Nu sciu cum mi s'a 'ntemplat

De-am remas nesarutat. Iubeam cu tot focul inimei mele pe frumosa Ile-

nuţă. Eram, fecior june pe acel t imp, numai atunci mi

se a ră tau cotorele musteţilor şi domne, cum aş fi voit să le am odată colea chipeşe, răsucite, încât să se uite fetele cu dor la ele, dar degiaba, ele păreau că îşi ba t joc de pofta mea, căci s tă teau pe loc cu crescutul. In totă dimineţa mă ui tam în bucata de oglindă, ce o a v e a m totdeuna în busunar , dar posnă, musteţele nu m a i cresceau.

Pe lângă grija musteţelor îmi mai băgase bolă în inimă şi Ilenuţa.

Ah, ce odor era Ilenuţa mea. Chiar şi în apă aş fi sărit pentru ea, — unde nu ar li fost pericol de îne­care, să înţelege de sine. Pe cum observasem şi ea mă avea la inimioră, căci să uita, ah, să uita la mine cu ochi aşa de galeşi, aşa de frumoşi, încât aş fi su­grumat tote babele din lume. Căci domne, ce bâ ta lui Ddeu sunt muerile bă t râne la c a să ! Ilenuţa mea încă avea o bunică bătrână, bă t rână ca munţii Bucecilor,

aşa am combinat eu, vădendu-o gârbovită şi slabă de abia să mai putea mişca. Bătrâna asta apoi nu mă ve­dea cu ochi buni. „Un copil, căruia încă nici nu i-a răsări t musteţele să umble după d ragos te? Domne, domne, am ajuns lumea cea de apoi. Gospodi pomilui, domne nu ne lăsa". Aceste le repeta baba în fiecare di, fâcendu-şi cruce de trei ori. I lenuţa rîdea, căci gustase din cupa dragostei, şi scia ce bolă e.

Eram într 'a opta clasă gimnasială, cu ilusiuni mari în viitor, cu dragoste mare la inimă, ba se mai fi avut încă şi musteţi , apoi nu mă dam pe totă filosofia lui Socrate .

0 piedecă era numai, care îmi causa multă ne­plăcere, că eram în internat , de unde nu puteam eşi când voiam eu.

Am avut noi studenţii un maial, la care a luat par te şi Ilenuţa mea. 0 îndestulire sufletescă mai mare

Ua aceea de a petrece ore întregi cu Ilenuţa, nu cu-cunosceam pe atunci. înainte de maial di de di îmi adunam parale , ba căpătasem şi de acasă, căci scrise­sem după bani se îmi cumpăr pălărie. Banii pălăriei şi cei adunaţ i cu cruceriul în totă diua, i-am spesat apoi pe bombone, pe prăjituri, pe înghieţată, pe câte t6te, aşa, încât la finea maialului nu îmi rămase nici o para frântă în busunar . Nu-mi părea rău, căci tote aceste le mâncase Ilenuţa mea. Când era vorbă de a face Ile-nuţei plăcere, mi-aş fi dat şi rocul din spate.

Maialul a t recut forte iute, ca tote momentele fe­ricite ale vieţii. Când am petrecut acasă pe Ilenuţa

PENTRU „ÎNTÂIA RÂNDUNICĂ". Salutare, „Rândunică", Vii cu ciripiri divine,

Ce ne vii de preste munţi, Veste dulce se ne spui, Trecend verfurile , nalte Că sosesce primăvara, A Carpaţilor cărunţi. Tinereţa anului.

Salutare, ,,Rândunică", Cuibul teu e pregătit, El e aşedat in peptu-mi, Cu mult dor ţi Tam gătit.

R o m a n , Aprile, 1894. Carol Scrob.

D I N M E M O R I I L E U N U I M U S U L M A N (Urmare.)

Februariu 1879. Cu câtă putere îmi bă tea inima, când vaporul se opri în faţa Silistrei. M'am coborît pe pământul scump al patriei mele, am strins în bra ţe pe primul turc ce am întâlnit, şi îmi vinea se îmbrăţişez pe toţi omenii. De sigur aveam o figură ciudată, miş­cări neobicinuite, pentru-că totă lumea se uita la mine. Durerea mă făcea m u t ; fericirea, mă făcea espansiv, neas tâmpărat ; aş fi vrut se spun lumei întregi fericirea ce simţ revedendu-mi patria.

Dar ce scurt ţinu acesta fericire. Un soldat bul­gar me întrebă, de vinde viu şi me învitâ se-1 urmez la poliţie. Aci, după un lung şi plicticos interogatoriu, fui lăsat liber. Me grăbii spre casă, dar vai, pe locul, unde acum trei ani se ridica frumosa casă a părinţilor mei, nu am găsit decât o g rămadă de ruine.

Părăsind oraşul m 'am îndreptat spre satul, u n d e era moşia şi casa de vară a familiei mele. Mergeam repede, fără se me odichnesc un minut, şi a jungând pe culmea unui del, pe care m'am jucat adeseori ca copil, cădui de emoţiune şi oboselâ. După câteva m i ­nute de odichnă ridicându-mă, coborii spre sat. De

i câte ori am umblat pe aceste locuri, şi acum îmi p ă r e a ! că calc pe un drum neumblat , necunoscut . Pa re că o | ceţă grosă îmi învelea privirea. Caut se văd casa pă -i rinţilor mei, casele bunilor servitori, casele sătenilor,. | dar vai, ceţa dispărând, zăresc, în loc de case, grămedi | de ruine. Iacă ce a r ămas din falnicul sat al beilor, j M'am oprit pe ruinele casei păr in teş t i , a m p lâns | a m a r şi am blăs temat pe cei cari provocă resbele şi | pustiiri.

mea, eram aşa de îmbătat de dragostea şi farmecul ei, încât ui tând de totă lumea şi de internat , îi propusesem o întâlnire pe sara următore . Ea încă promise a me aştepta in foişorul din grădiniţa cu flori, ce era îna­intea casei. Ce fericire me aştepta . Inima îmi bă tea de emoţiune ca un ciocan ţigănesc.

In dimineţa următore , când me deştept, me văd între zidurile reci ale internatului . Unde era fericirea de a s a r ă ? A trecut. Atunci îmi veni în minte de întâlnirea ce o propusesem eu. Nenorocitul de mine, se propun eu aşa absurditate . Cum am şi putut gândi la aşa ceva, eu se es sara dintre zidurile aces t e? Nu pot. Ah, sim­ţeam inima-mi sfăşiindu-se de durere.

Totă dina am umblat pe lângă zidurile ce încun-jurau curtea. Nicăiri nici un loc pe unde ai putea afla vre-un mod de eşire.

Era de cătră sară. In fundul gradinei dela internat era o uşe, care

conducea la un părău, de unde se aducea apă pentru udatul gradinei. Uşa de obieeiu era încuiată. în tâmplarea a adus cu sine, că în sara aceea a remas descuiată.

Pe la nouă ore ies frumuşel pe uşiţa acesta. Pă-răul era cam mare , căci pioase preste di.

Cu multă t rudă iată-me dincolo. Mergeam spre raiul fericirii ce me aştepta .

Uenuţa era în grădină me aştepta în foişor. Era se îmi pierd cumpătul de fericirea cea mare .

Eu cu Ilenuţa mea singuri în foişor. Un farmec, ce nu ori tine îl pote înţelege.

Nu sciu ce am vorbit ce nu, dar deodată me pun în genunchi, îi iau manile în ale mele şi îi cer un sărutat .

Se audi a tunci un foşnet uşor. — Ah, e bunica domnule, ne găsesce aici, pentru

Dumnedeu ! — Nu e nimeni scumpă, a fost o g i n g a ş e

a d i e r e d e z e f i r . Ea atunci îşi plecă capul pe umărul meu. Eu

o prind de mâni, le sărut cu căldură şi voiesc se o sărut. îmi părea deja că ii simţesc ferbinţela buzelor, când audii un strigăt la spatele mele şi — câf! ş u p i p u f ! dâ-i şi dă-i. adecă îmi da pe spate cineva cu grosul. Era bă t râna cu o jordă în mână.

Eu nu puteam face alta, decât să o iau- la să-nătosa.

Ajung la părău , dar acum nu să mai vedea de loc, să înuorase şi luna a apucat în nori .

Pârâul crescuse şi mai mare şi fiind întunecime besnă, abia a m putut ajunge la mal . Mă muiasăm însă pană la piele.

Cerc la uşe se întru, uşa încuiată, întră dacă ai pe unde. Să încunjur se merg în oraş nu puteam, căci apa curgea din haine ca streşina. Noptea a fost rece şi am fost silit să o petrec întregă afară, pe malul pă-răului. După aceea am mai fost şi pedepsit la o lună de dile arest de odaie. A ş a m i s ' a î n t â m p l a t ş i c u t o t e a c e s t e a m r ă m a s n e s ă r u t a t .

Era deja târdiu şi eu nu mâncasem nimic. E m o ţiunile acestei dile mă făcură se uit fomea. Trecui în Dobrogea se văd pe un unchiu al meu. Aflai, că mu­sulmanii din Dobrogea sunt trataţi de români cu multă blândeţă . Din Bosnia, din Ilertegovina, şi din Bulgaria musulmanii emigreză în mase la Stambul, numai cei din Dobrogea stau la locul lor, ba mulţi din cei fugiţi în timpul resbelului, acum se re 'n torc la căminele lor. Aflai mai târdiu secretul acestui lucru. In Bosnia, Her-ţegovina şi în Bulgaria, autorităţile t ra tau pe mahome-tani ca pe neşte învinşi, cu bruta l i ta te ; în Dobrogea, din porunca marelui vizir Brătianu, erau tractaţ i cu blândeţe.

A doua di me presentai guvernatorului (prefectului). Este un om de s ta tură mijlocie, bine legat, glas

simpatic, privire inteligentă, o figură de dac. Ecă un om, care sub o apar inţă comună, îţi impune. Simţi că te găsesci în faţa unui om mai presus de vulg, un om estraordinar.

Acest prefect este un fermecător. Me dusesem la Constanţa, cu hotărîrea, de a-mi cere un pasport spre a emigra la Constantinopol. Prefectul B e m u s - p a ş a m'a f ăcu t ' s e renunţ la acesta i dee : el pe toţi câţi erau hotărîţi se emigreze în Turcia i-a înduplecat se rămână. Buzele lui se deschideau numai ca se pronunţă cuvinte dulci, cari alină durerile, vindecă rănile, mânile-i gene­rase răspândeau in juru-i bună ta t ea şi mila. De sigur acest om se cobora din nemul profetului nostru. Sub privirea lui inteligentă şi dulce, satele se ridicară din ruină, şi acolo unde mai nainte domnea pustiul, acum zimbesc frumose şi populate comune. Pe câmpiile de vecuri părăginite, acum plugurile t răgeau brazde rodi-tore. Pretut indeni mişcare, pretutindeni viaţă, din tote

părţile se ridicau imnuri de glorie lui Alah şi de mul-i ţămire vizirului din Bucuresci, care a trimis ca guver-| na tor un a semenea om. | Decembre. Fiind bolnav, mi s'a trimis un medic | român, pe care îl vădusem odinioră în casa guverna­

torului (prefectului). Este un om înalt, slab, brun ca un italian, serios ca un turc , visător ca un oriental. Are glasul dulce, încât când îţi vorbesce, pare că te mân-găe. Noi, musulmanii nu prea credem în medici şi în puterea vindecătore a medicamentelor , dâr acest doctor prin blândeţa lui te face să primesci ori-ce lec şi se credi, că-ţi face bine. L 'am vădut cum t ra teză pe săraci, cum le plătesce medicamentele , cât de blând le vor­besce, câtă răbdare are. Prin pur tarea lui a făcut, ca noi musulmanii să avem încredere în doctori.

Dacă toţi medicii ar fi aşa de blândi, aşa de în­găduitori, aşa de stăruitori şi buni, s'ar alina multe du­reri, s 'ar şterge multe lacrime. Eu cred, că nu este lucru mai sânt ca acela, de a alina o durere, de a usca o lacrimă.

25 Decembre. Astădi n a z a r i n e n i i serbeză nas-cerea marelui profet Christos. 0 mulţime de văduve mu­sulmane sosite cu vaporul din Stambul, aş teptau la por ta casei guvernatorului . Me re 'n torceam cu densul dela C o n a c (prefectură). Tote acele nenorocite femei i s'au

! aruncat la piciore plângând. El le ridica cu blândeţe, şi vădând miseria, în care se găseau, le dete toţi banii ce avea asupra sa, învitându-le se se ducă la casele lor, pentru-că dânsul va îngrigi de sortea lor. Cu chipul acesta Bemus-paşa deveni idolul poporaţ iunei musul-

I mane . Dar sunt ned rep t ; nu-1 idolatrau numai musul-j manii, ci şi românii şi tote celelalte nemuri . ! (Ya urma.) Niaz bei.

T U R N A Ţ I . . . Turnaţi miros in pieptul meu

De-arendul flori plăpânde, Se se topescă doru-mi greu In simţeminte blânde.

Când ele s'or şi respând\ Prin lacrime dtiio.se, Atunci cu sete Tei sorb\ Tu ceriule IurJose.

Prefă-le-apoi în nouraş Şi-l pune printre stele, Se simtă ori-ce pătimaş Necazurile mele.

T. Bocancea. -*»<•

B U L C I U L S A N - T O D E R U L U I Î N H A L M A G I U . (Sfîrşit.)

Şi e mare ruşine între români a r ămâne cineva june bătrân, ori fată bă t rână , căci aceştia rămân de vorbă la sat. Descântecul românului e :

Frundă verde de pe fen Eeu îţi stă june betrân

Şl Mărită-te horholină

Nu şedea fată betrână Că şi dracul s'o 'nsurat Şi tu nu te-ai măritat.

A'şi căpăta românul o noră frumosă şi avută în •casă, e o fală pent ru întrega familie; tot astfel un gi­nere harnic devine „stâlpul casei". Aşa e în lume, din

vorbă în vorbă, din omeni se face lumea, şi cu omeni să fac ospeţele şi petrecerile.

Nevestele t inere, cari s 'au mări ta t în dilele de frupt prin satele din apropierea Halmagiului, p recum sun t : Ociul, ' Ocişorul, Vata, Târnava, Steia, Dobrot, Prăvăleni , Brusturi , Ternave, Tomesci, Bănesci, Bastoci şi altele multe, aş teptă bulciul Sân-T6derului , ca diua Pascilor. Cu dile înainte îşi gătesc vestmintele cele mai frumose, şi de ale mâncări i . Socrele şi socrii îşi aduc aminte cu plăcere de timpurile, când erau şi ei t ineri.

E t imp frumos. Pe drumul ţărei câtră Halmagiu, dinspre Ungaria şi dinspre jalnicul Ardeal vin care şi

t răsur i , una de alta, şi mai fiecare aduce şi câte o ne­vastă t ineră, împodobită pe cap cu cununa de miresă. Lângă ea şede socra-sa, Bărbatul ori alţi consângeni şi cunoscuţi .

Halmagiul întreg e în tălpi şi aş teptă curios, ce frumseţi le aduce „bulciul". Pre la 9 6re tergul geme de lume. Tinerele neveste , cari de cari mai mândre , în­soţite de socre, ori apoi câte doue trei împreună încep a da rotă prin târg in sus şi în jos. In mână , fiecare ne­vastă, por tă un canceu (ulcioruţ) frumos împestriţat , plin cu vinars de prune , ori de spirt adus de acasă, sau mai arareor i cumpăra t din Halmagiu. Căutăturile sfii-ciose ale t inerelor neveste , voia bună, glumele şi risul schimbă faţa târgului în o petrecere familiară.

Toţi sunt curioşi, care e cea mai frumosă şi mai gătită miresă din tot tergul. Nu preste mult tot târgul scie, c ă : nora bogatului din Bănesci ori Ţuhesci e cea mai frumosă. Nici nu e lucru greu a se sci acesta.

Fiecare nevastă umblând prin terg, îndată ce în-tâ lnesce vre-un cuuoscut, consângen ori şi străin „om de dai Domne" , îl sărută , eră acesta e dat ina se „c in -s t e s c ă " nevas ta cu bani . Cinstea pote se fie de câţiva cruceri şi se ridică pană la fiorin. După cinste nevasta închină din canceu personei , care a cinstit-o, ca se ! bea, apoi t rece mai depar te , u rmând tot astfel. Faţă i cu străinii, nevestele sunt cu mare reservă la sărutat , căci a fi refusată, ori a nu-i bea (gusta) din canceu, e mare ruşine. Socrele cu deosebire au ochii 'n patru, şi ele sciu se spună nurorilor pe cine se sărute . Băr­baţi şi femei de alt nem — unguri — numai în ca­şuri rar i sunt sărutaţi de nevestele române . Săru ta rea se întâmplă pe s trade, prin birturi şi prin case — tot­deauna înse e sub controla, neumblând nici o nevastă i singură.

Certe, bătăi , ori neplăceri din causa sărutatului nu se întâmplă.

Totul se comite în faţa publicului, şi prin aces ta e delă ţura tă chiar şi suspiţ iunea de a se face ceva con­t ra moralităţii şi a bunei cuviinţe.

Afirmaţiuuea, că acesta datină îşi a re sorgintea în pofta de câştig, cade de sine, deorece nu atât de mult nevestele cele serace, cât cu deosebire cele mai cu s tare

cerceteză târgul. La târgul de săruta t iau par te pe lângă nevestele din satele crişene şi cele din Halmagiu.

*

Asupra originei acestei datini variază părerile. Unii vreau sé scie. — spune tradiţia poporală — că încă pe când turcii se făcură stăpâni preste Ungaria, în t impul devastărilor furióse, cu oeasiunea unei încălcări au fost răpite mai multe femei din ţinutul Crişului. Turcii lu­ând femeile cu dânşii le duseră in jugul robiei. Prin întâmplare înse, — pe furiş — scăpară femeile din ma­nile păgânilor, şi pr ima staţiune unde sé întâlniră cu cunoscuţii lor fu Halmagiul. Aici fură îmbrăţ işate de

i cunoscuţi de ai lor şi cinstite pentru vrednicia lor.

De aici a r émas „bulciul Sân-Toderului" termin fix de convenire în t re cunoscuţi . De aici provine îm-brăţişatul şi sărutatul din par tea nevestelor.

Alţii susţin, că în timpul, când crişenii erau încă păstori de oi, Halmagiul era s taţ iunea de unde femeile se despăr ţeau de soţii lor şi cunoscuţii , cari p lecau cu oile la munţi .

Despărţ irea firesce era împreunată cu îmbrăţ işări şi sărutăr i .

Tot aci era locul de întâlnire, când păstorii spre iarnă se întorceau cu oile dela munte . 1

0 altă versiune, şi care mi sé pa re mai aprópe de adevér este, că : ţinutul Crişului alb, începând dela Halmagiu în jos pană la vérsarea lui în Tisa, fiind lip­sit de locuitori, a fost colonisat cu moţi. Nóua popu-laţiune a Crişului, colonii, aveau ca loc de întâlnire cu rudeniile şi cunoscuţii lor moţi, Halmagiul. Aici femeile colonilor îmbrăţişau şi sărutau pre moţii, cu cari se în-

! tâlneau, eră aceştia le „cinsteau" cu bani . Firesce n u lipsea cu acest prilegiu nici beutura şi petrecerea. De aci a rémas „târgul de săru ta t" ori „Bulciul Sân-Tode­rului" fiindcă cu oeas iunea acestui târg pu teau se con­vină mai mulţi împreună.

Dar ori-care se fie originea acestei dat ine, noi ro­mânii n 'avem se ne genăm de ea, fiind cu totul ino­centă. Câţi-va ani numai , şi ea încă va dispare, cum dispare un cântec băt rânesc .

Ioan dela Brad.

S U V E N I R E A . Perul bogat negru atârnă în disordine plăcută

•pe umeri în jos. Fruntea mare, care arată o inte­ligenţă rară, este încunjurată de per mai merunt, care asemenea celuialalt este în disordine, ridicându-i farmecul feţii ei atrăgetore. Ochii negri, arcuiţi de sprincene fine, privesc dulce şi cu înduioşare blândă un portret. Buzele subţirele sunt împreunate, espn-mând seriositate piosă. Gâtul ca de fildeş portă un lănţişor, de care atârnă o mică cruciuliţă cu dia-mante. E îmbrăcată în haină negră. In mâna dreptă ţine o ghitară veche, cu cordele rupte.

Portretul din faţa ei este al vluiLL. Al aceluia, care i-a ocupat inima pentru totdeuna şi a cărui suvenire o păstreză, cu scumpetate, de ani de dile.

Ghitara încă a fost a vluiu. A avut-o ultima oră atunci, când i-a cântat cântul inimei sale, în o sară lină de tómna la ferestrei. A fost ultima cân­tare, după care i-a ţn°edat-o spre suvenire.

In ditta următm*e el a plecat şi şi nu s^au mal revediut.

El odichnesce acum. sub glia rece, în păment străin.

In visuri dulci, consolătore, Ce'n somn adese se ivesc, Ved chipu-ţi gingaş ca o flore Cu farmecu-i divin, ceresc.

Te-admir, frumosa mea regină l'rinind la tine cu nesaţ; Fâptura-ţi e de graţii plină, Alb ca de fee al teu braţ.

Din ochii tei, ce scânteieză, Gând raze de lumină verşi, A fericirei dar vibre'zâ Şi pace n inimă-mi reverşi.

Surisul teu plăcut me face Cu foc nestins se te iubesc; Atunci căte-un sărut îmi place Eu delà tine se cerşesc.

Şi când îmi dai cu drag sărutul Me sùnt transpus în paradis, In dulci plăceri înotă-mi pieptul. Ah ! de nar fi, numai un vis !

Dar zorile pe cer s'arată Dispare npptea, vis şi somn, l'c inima-mi nemângăiată Er chinul greu se face domn.

O. Bocea.

SCIRI C U L T U R A L E . Academia română a ales în locul mult regretatu­

lui nostru George Bariţiu de preşedinte pe dl Ioan Ghica, er de membru ordinar pe Rev. domn loan M. Moldo-van, vicar capitular în Blaş şi preşedintele „Asociaţiunii t ransi lvane, pentru li teratura română şi cultura popo­rului român" . De membru corespondent a fost ales colonelul-poet Şerbănescu, er de membrii onorari P. S. S. episcopul Lugoşului, Mihali, apoi dnii Leyer şi Marsy (Paris), Bendorf şi Fr. Dahn (Bresslau).

Societăţii de sciinţe fisice din Bucuresci ii s'a pré­sentât acum de curênd o invenţiune de forte mare în­semnăta te , invenţiunea dlui Mihail Brăncan, de-a puté cârmuî balonul. Este un veac, de când se ocupă sa­vanţii cu acesta temă, în care t imp s'au spesat deci de miliône şi mulţi au fost declaraţi de nebuni sau li s'a dis, că sunt cuprinşi de o idee fiesă nerealisabilă. In timpul mai nou înse după studiile seriôse aero-dina-mice, ce s'au făcut, se vede, că lumea s'a convins des­

pre posibilitatea realisării acestei idei şi este aprope timpul, când cârmuirea balonului va fi faptă. In doue locuri se pregătesc deja. prin doi bărbaţi renumiţi de sciinţe, balone dirigeabile. Unul dintre aceşt ia e pro­fesorul Wellner, în Briinn, er celalalt e vestitul astro-fisic Langley, în New-York. Alăturea cu aceste nume ilustre t rebuie se punem şi numele dlui Brănean . Ra­portul asupra invenţiunii d-sale l'a făcut cunoscutul savant al nostru Spiru Haret, care a recunoscut în invenţiunea dlui Brănean nişte avantagii de o impor­tanţă deosebită, relativ cu tot ce s'a făcut pană acum îu acesta privinţă. Cetirea raportului dlui Haret a pro­dus mult entusiasm printre membrii societăţii de sci­inţe fisice şi s'a luat hotăr î rea a se cere dela guvern mijloce de esecutare .

Suntem mândri de acest succes al sciinţei române şi felicităm pe inventatorul, care , precum ni se scrie din Bucuresci, e originar din judeţul Vâlcea şi şi-a fă­cut o par te din studii la noi în Ardei, o par te în Bu­curesci şi acum în urmă în Berlin.

Bărba ţ i i si f eme i l e . 0 foie engleză publică o schiţă interesantă, în

care t ra teză despre următorele deosebiri între bărbaţi şi femei :

Bărbatul ţine la obiceiuri, femeia se acomodeză împrejurărilor.

Bărbatul nu bate cuiul în păre te , pană nu are cio­canul, femeia întrebuinţeză călcâiul dela ghete, sau peria de haine spre a-şi ajunge acest scop.

Bărbatul întrebuinţeză briciul numai la ras , femeia ascute cu el cerusa, ba îşi taie şi bătăturile.

Dacă un bărbat voiesce se scrie o epistolă, tote t rebue se se acomodeze acestei împrejurări . Pena, hâr­tia, negrela, tote t rebue se fie aşa precum îi plac lui,

! familia t rebue se stea liniştită, ca bărbatul se potă scrie. Femeia caută o bucată de hârt ie curată, ascute cu

\ forfecile cerusa. se legănă cu scaunul încoce şi încolo : şi nu-i pasă de lărmuirea băieţilor şi de bucătăresă , ! care-i cere făina.

Bărbatul înjură, dacă nu are hârt ie sugătore, fe­meia o usca cu suflatul, o aventă prin aer, sau o ţ ine asupra lampei se se usce.

Bărbatul a runcă simplu epistola în o lădiţă d e ! poştă, femeia mai cetesce odată adresa, caută plicul I de e lipit bine şi numai după aceea dă drumul epis-| tolei în lădiţă, cu multă băgare de samă. | Femeia păstreză timp îndelungat bucăţile unui j obiect spart, bărbatul le a runcă şi se împacă cu ceea I ce nu se pote schimba.

Femeia eetesce întâiu sfârşitul unei cărţi, după aceea începu tu l ; în cărţ i ta de notiţe fără considerare la numer isarea paginelor , însămnezâ pe diferite pagine ceea ce are de însemnat . Bărbatul în ambele caşuri ţ ine la r egu lă ; eetesce car tea dela început pană la sfir-şit şi în cărţi ta de notiţe începe însemnări le pe pagina pr imă.

Epistola bărbaţi lor se sfirşesce cu subscrierea, a femeilor cu post scriptum.

Ve rog pentru puţin foc. Este sciut, că fumătoriul, când e pe s t radă şi nu

are la sine lemnuşe şi vrea se-şi apr indă ţigara cere foc dela cel dintâiu t recător , ce-'l întâlnesce fumând. Şi rar, de tot r a r se întâmplă, ca se i se refuse cere­rea. Chiar şi dacă respectivul are cea mai mare grabă, totuşi se opresce pe un moment şi ofere cu „plăcere" ţ igara aprinsă. De aci se vede, că marea maiori tate a omenilor, e de părere , că focul de ţ igară e un bun universal, comun al omenimii, cu care trebuie se ser­vim aceloj-a, cari nu-'l au.

Sunt înse unii, negreşit puţini la număr , cari d'c, că fumătorii pe lângă ţigări, se aibă to tdeuna la sine şi lemnuşe. Aceştia apoi nici nu dau foc nimerui.

Aşa se spune, că odinioră era un maior bă t rân în Alba-Iulia, care ţ inea strict la acest principiu. Dela aces ta degiaba cereai foc pe s t radă, căci el t recea pe lângă tine, fără se se oprescâ şi numai din surisul sar­castic al lui puteai observa, că nu vrea să-ţi împlinescă cererea.

Odată a sosit la Alba-Iulia un archiduce, proprie-tariul regimentului, la care apar ţ inea maiorul. Olîcerii spuseră archiducelui curiosul principiu al maiorului.

Intr 'o di archiducele mergând pe stradă, se întâl­nesce cu maiorul, care slobodea fumuri grose din o ţ igară. Archiducele scote în pripă o ţ igară şi-i cere foc. Era curios se vadă, ce va face ma io ru l? Acesta înse nu-şi pierde cumpătul, îşi cere scusele, spuind că a da foc pe stradă este contra principiului seu, dar în ace­laşi t imp chemă pe un soldat, care t recea pe acolo şi îi dă un crucer, ca se aducă din boltita cea mai aprope o şatulă de lemnuşe, — şi le ofere archiducelui uimit.

Principiul a fost salvat. S'au întâmplat apoi şi alte caşuri curiose. Un domn mergea pe s t radă fumând cu gust o ţi­

gară de foi, de l l / 2 cr. Aceste îi erau ţigările lui pre­dilecte, de serbătore. Un alt domn ţiind între degete o ţ igară Upmann, de cea mai fină calitate, îi cere foc. — Poftim, dice domnul cu ţigare de D/2 c r - dându-i ţi­ga ra -T domnul cu Upmann şi-o aprinde pe a sa, dar în loc se rest i tue ţ igara, o aruncă la o par te , îşi scote portofelul de ţigări şi-i ofere cu graţiositate un Upmann fin. * Domnul cu ţ igara de D /2 cr. pr imesce ţ igara Up­mann şi cere la rândul seu foc. Dupa ce îşi aprinde ţ igara, a runcă şi el Upmannul, îşi scote portofelul şi ofere suridând domnului cu ţ igara Upmann, o ţ igară de D /2 cr.

Tablou! Ca publicul fumător se nu fie espus la astfel de

întâmplări curiose şi de altă par te , se nu fie silit a aş­tep ta după foc, pană ce se ivesce pe orison un trecă­tor cu ţ igara aprinsă, prin oraşele mari să află la col­ţurile de stradă automate cu lemnuşe. N'ai decât să viri un ban în aparat şi el te cinstesce ca o şatulă de lemnuşe.

Pe la noi nu să află încă automate de aceste şi pentru aceea e bine, ca fumătorii să aibă to tdeuna la sine lemnuşe .

De ale casei. C o n s e r v a r e a m a c r i ş u l u i pe i a r n ă . Vin a răspunde

abonentei 0 . L. din foia „Bândunica" la în t rebarea con­servării macrişului pe iarnă.

Macrişul se potè conserva în următoriul m o d : după ce se aleg frunde de macriş sănătose, se opăresc cu apă sărata, se scot din apă, şi se tornă oţet fer-binte preste ele. A dóua di se ferbe eră oţetul tot cel de mai nainte şi se dă eră preste macriş . Atunci se scot din acel oţet şi să aşedă în sticle, to rnând un alt oţet fert próspét şi sporit cu apă, însă răcit preste ma­criş ; ér preste oţet se pune ea de două degete unt de lemn.

In modul aces ta asigur pe ori-care bucă tăresă că îşi va putea conserva macriş pe iarnă.

Am inse sé observ, că dacă se întrebuinţeză oţet de vin, va avea o a romă mai plăcută.

Ecica rom., 14 Aprile, 1894. Fiora Magdu.

* * C o n t r a difteriei. E o durere şi îngrijare nemăr­

ginită, când vedi câţi băiaţi răpesce grozava bolă de grumazi „difteria". Părinţii stau înlemniţi, vădând cum le duce la unii chiar ultima mângăere , ultimul băiat . Medicii încă sunt neajutoraţi , faţă de epidemia aces ta nimicitóre. Mulţi medici renumiţi au studiat viaţa în-tregâ spre a afla mijlóce de a stirpi germenele ei^ dar înzadar. Alţii eră au cercat sè'i afle lecui spre a ,o vindeca şi prin acesta a scăpa o mulţime de victime din ghiarele ei sugrurhătore.

Un medie, anume profesorul F rase r ne spune, că prin un mijloc simplu, el a încercat în mai mulţi ani sé vindece „dilteria" şi i-a succes. Acest mijloc binefăcă­tor este flórea de petră puciosă (prav).- După cum asi­gură el. resultatul e sigur. Modul de întrebuinţare este următorul : cu un pamatuf mole de păr, sé presară flórea de petră puciosă în gât, pe unde e a tacat . Procedura acésta sé repeteză conform bólei, de trei pa t ru ori pe di, sau dacă e boia de tot acută , la 0 óra sau la dóué. In intervalul acesta sé galgariséza solu-ţ iune de accid hypermangan.

Anecdote. P o p a cu păscă l i e - (Urmare). Groful ţ ine mult la inel,

căci îi rămăsese dela moşul seu, care îl căpătase spre. adu- ' cere aminte tocmai dela prinţul Apafi. Era deci năcăjit, căci cu totă căutarea inel nu era ca 'n palmă. Int r 'un târdiu îşi aduse aminte de popa şi-1 chemă la curte, poruncind se-şi aducă şi păscălia.

— Părinte, — îi dise groful — mi-a perit în dilele aceste un inel scump, se cauţi în păscălie şi se-mi spui unde e ?

Popa la audul acestora îngălbini, ca cera . . . De unde se potă el afla, ce perire a avut inelul ?

— Mă tem, Măria Ta, — dise e I cu glas t remură­tor, că nu voiu pute da de u rma inelului, căci să vedi, Măria Ta, nici păscălia asta nu e atotsciutore, mai vin­dec cu ajutoriul ei câte-o bolă, mai dau poveţe

— Eh, flecuri, — îi tă ia groful vorba cu glas res-tit, — trebuie se-mi spui şi g a t a ; cum ai aflat unde au ascuns hoţii caii, t rebuie să afli şi inelul . . . „musai" înţelegi . . . etă, — dise el mai depar te — îţi dau termin de trei dile de gândire, în aceste dile vei fi închis aci în o odaie din curte, vei avea ce-ţi t rebuie, de mâncat ,

de beut, dar dacă în trei dile nu-mi vei spune unde e inelul, se scii că o păţesci cu mine . . .

S'a isprăvit. Popa cu păscăiia fii închis în o odaie, a lă turea cu odaia de locuit a „inaşilor" ; groful dădu poruncă aces tora se grijescă de el.

Sermanul popă, închis în odaie, nu-i venea se mance , noptea nu-1 pr indea somnul, ci se primbla în-t r 'una prin odaie, cetind din păscălie şi rugându-se lui Ddeu, se-i lumineze mintea şi se-i trimită vre-un gând mântui tor . . . dar înzadar . . . t recu o di, t recu a doua. trecu şi a treia şi acum popa era încredinţat , că în di-mineţa ce vine, groful, t i ran cum era, îl va face de ba-jocura lumii . . . nu scia ce se facă . . .

Dar dacă popa era strîmtorat , deu nici „inaşilor" nu le mergea mai bine, căci se temeau de păscălfa po­pii, ca de Necuratul .

— Ne va afla popa cu afurisita lui de păscălie, îşi diseră ei Ş' hotărîră se pândescă pe rend d i u a Şi noptea la uşa popii, se asculte, ce vorbesce el singur.

Era trecut de miedul nopţii, în a treia nopte şi popa se primbla prin odaie, dicend rugăciuni. Un cia-sornic de păre te bătu un cias după miedul nopţii. Popa desperat , sciind că numai vre-o trei ore sunt până în diuă, dise cu glas t a r e :

— Unul, mai am, trei ! (Va urma ;

Ţiganul şi perele. Un ţigan fu trimis la un domn cu şepte pere pergamute şi o scrisore.

P e drum fâcendu-i-se poftă de pere, mânca una. — Aih, că bună e, — îşi dise ţiganul, lingendu-şi

buzele , — dar se mai mâne una . . . Şi mânca încă o pară , apoi încă una şi încă una,

aşa că pe când sosi la domn, se pomeni cu una sin­gură.

Ţiganul intră la domn în odaie, îi dădu scrisorea şi puse para pe masă.

— Mei ţigane — dise domnul — prietinul meu îmi scrie, că mi-a trimis şepte pere, unde sunt cele ş e se?

— Le-am mâncat , Măria Ta, se nu fie cu supă­rare — răspunse ţiganul.

— Cum ai cutezat tu să mânci scumpenie de pere ca a c e s t e ?

— Et' aşa, Măria Ta, — dise ţiganul, răpedindu-se la pa ra de pe masă şi îndopându-o şi pe aceea.

* * *

Adeverul spus în glumă. Mai anii trecuţi , când saşii au serbat la Sibiiu iubileul de 700 de ani a ve­nirii lor în Ardei, un român din Poplaca privea şi el la alaiul de pe strade, dar nesciind chiar bine pentru ce să face parada , întrebă pe un sas de alăturea.

— Să vedi Dta, — îi dise sasul, — p a r a d a să face în amintirea venirii nostre în Ardei de acum sunt 700 de ani. Ungurii încă vor face pres te câţi-va ani paradă , când se vor împlini 1000 de ani dela venirea lor aici. — Dar D-V6stre românii, nu serbaţi venirea D-V. în ţara acesta ?

— Noi suntem de aici, — fu răspunsul scurt şi ni­merit al poplăcenului.

Situaţiune grea. La epistola amicului nost ru N. G., âm primit pană

acum următorele răspunsur i :

| „Părerea mea este, că domnul N. G. după promi-; siunile deja făcute, nu mai pote repâşi . Datorinţa ca-| valerescă îl obligă să ia în căsătorie pe d-ra E.

Ludovica M.

Vreai să rupi domnule N. G. ? Un mijloc forte simplu, fă-te prost şi stângaciu, încât fosta Dtale ado-

| ra tă să se înstrăineze total. A doua oră apoi nu rămâne ; patru ani departe de iubita care ţi-o vei alege, ci să scii,

că rupi chiar o păreche de opinci, repedesce-te şi o cerceteză din când în când, ea nu cumva atunci iubita Dtale să ceră sfaturi dela noi.

M. L., 27 Aprile, st. n. 1894. Toderaş.

Şaradă de

I o a n C â n d e a .

Totuşi e lucru ciudat Cu B. se 'ncep. cu A. să gat Şi tot s'ajung la resultat.

Cu B. încep, cu A. finese Şi un nume pregătesc, Un nume de român vestit, Care 'n Sibiiu a murit. Staţi puţin de cugetaţi , Căci de u rmă o se~i daţi. Dar mai iute să-1 gâciţi. Intre B. şi A. vîrîţi Inc 'un cuvent din popor, Ce pe-ologi îi dă de gol.

Terminul de deslegare este pană la 7/19 Maiu a. c.

Deslegarea „Gâciturei de sac" din Nrnl 1 al „Rândunicei" e următorea:

,,Ah mult amar e ciasul, când dorul ce jelesce, Cătând în vremi trecute un suvenir slăvit. Se 'mpedecă în sboru-i şi cade, se lovesce De petra mormentală acelor ce-am iubit! (Alecsandri.)

Au deslegat-o bine următorii: d-rele Elvira Cristea (Tq-pliţa română), Veturia Ivan (Alba-Iulia), Sidonia Crişan (Reghinul săsesc>, Amalia Şimon (Sângeorghil de Câmpie). Ana TJţiu (M.-Ludoş), Sofia Cothişel (Certege). Sabina Florian (Selişte). Cornelia şi Lucreţia G r . (Baru-Mare), Aurelia Dănilă (Budatcleci. Hortensia Penciu (Zernesci), Aurelia Roşea (Hidai, Olimpia şi Augusta Vlă-duţiu (Turda), Viora Magdu (Ecica rom) ; d-na Măria Tescar (Ţăg şor); d-nii Dionisiu Iuga (Sacul). luliu loanovici (Sibiiu), Metodozis din Brăila, Octavian Goga stndent (Reşinari), Demetrin Cutean (86-eădate), George Lipovan (Maciovai, Ioan Perian (Criscior), D. Nis-tor (Arpătac) Dimitrie Popoviciu (Cuvin I, Romul Luca (M. Lu-doş), Nicolae P Raţiu (Cluş), Nicolau Popoviciu (B. Comloş), Horea P. Petrescu. (Braşov) Aurel Pop Papiu (Blaş). *

Intre abonenţi sorţindu-se premiul anunţat: Tabloul confe-renţei naţionale din urmă, l'a câştigat d-ra Viora Magdu, din Ecica română, căreia i s'a şi trimes.

Corespondenţa. O. B. Budapesta. Urmeză epistolă. V. VI. în M. Ch. şi V. E. R. în Â.-I.. Nu să pote publica. E. G. în CI. Piese teatrale traduse numai de acele publicăm

mai bucuros, cari se pot uşor juca de diletanţi de ai noştri.