art 41 art 79

5
Articolul 41 NCPC reglementează trei cazuri de incompatibilitate absoluta, şi anume: a) judecătorul care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza nu poate judeca aceeaşi pricină în apel, recurs, contestaţie în anulare sau revizuire; b) judecătorul care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza nu poate judeca aceeaşi pricină după trimiterea cauzei spre rejudecare; c) judecătorul care a fost martor, expert, arbitru, procuror, avocat, asistent judiciar, magistrat-asistent sau mediator în aceeaşi cauza nu poate lua parte la judecarea acesteia. Motivele de incompatibilitate reglementate de art. 42 NCPC ar putea fi grupate în motive vizând: antepronunţarea, motive vizând interesul judecătorului, motive privind rudenia, afinitatea şi concubinajul, motive vizând duşmănia. In ipoteza în care judecătorul are cunoştinţă despre existenţa unui caz de incompatibilitate în privinţa sa, independent dacă este prevăzut de art. 41 sau 42 NCPC, acesta este obligat să formuleze declaraţie de abţinere (art. 43). Recuzarea constituie incidentul procedural care vizează situaţia în care o parte, cunoscând existenţa unui motiv de incompatibilitate în privinţa judecătorului, solicită retragerea acestuia din completul învestit cu soluţionarea unei cauze (art. 44). In toate cazurile, recuzarea provine de la parte, iar nu de la judecător, acesta din urmă având însă posibilitatea să declare că se abţine de la soluţionarea cauzei, dacă se găseşte într-o situaţie de incompatibilitate. Ipoteza vizată de art. 45 NCPC este aceea în care judecătorul incompatibil absolut a procedat la soluţionarea cauzei, chiar daca nu a fost formulată pe parcursul procesului declaraţie de abţinere sau cerere de recuzare. Astfel, dacă s-a pronunţat o hotărâre de primă instanţă cu nerespectarea dispoziţiilor privind incompatibilitatea absolută, partea interesată sau procurorul poate declara apel împotriva unei astfel de hotărâri judecătoreşti lovite de nulitate, daca hotărârea este susceptibilă de această cale de atac. Articolul 46 are în vedere faptul câ numai judecătorii care fac parte din completul de judecată câruia i-a fost repartizată pricina spre soluţionare pot fi recuzaţi. Cererea de recuzare se poate formula de către oricare parte din proces (reclamant, pârât, terţ intervenient), pentru motivele determinate în mod expres şi limitativ de lege în dispoziţiile art. 41 şi art. 42 NCPC, în vederea soluţionării cauzei de către un alt judecător (art. 47). In situaţia în care un judecător este recuzat, acesta, daca apreciază ca în privinţa sa există un motiv de Incompatibilitate prevăzut de lege, are posibilitatea să formulize declaraţie de abţinere, asupra căreia completul învestit cu soluţionarea acestor cereri va statua cu prioritate (art. 48). In timp ce pana la soluţionarea declaraţiei de abţinere operează suspendarea legală de drept a cauzei, pană la rezolvarea cererii de recuzare judecata continuă, nefiind suspendată, operând eventual numai o amânare a pronunţării soluţiei finale (art. 49). Art. 50 alin. (1) NCPC prevede că abţinerea sau recuzarea judecătorului se hotărăşte de un alt completai instanţei din care acesta face parte, în alcătuirea căruia nu poate să intre cel care a declarat că se abţine sau cel recuzat după caz. Procedura de soluţionare a cererii de recuzare şi a declaraţiei de abţinere are caracter urgent, ceea ce impune completului învestit cu

Upload: laura-cucos

Post on 18-Nov-2015

213 views

Category:

Documents


1 download

DESCRIPTION

;

TRANSCRIPT

Articolul 41 NCPC reglementeaz trei cazuri de incompatibilitate absoluta, i anume:a) judectorul care a pronunat o ncheiere interlocutorie sau o hotrre prin care s-a soluionat cauza nu poate judeca aceeai pricin n apel, recurs, contestaie n anulare sau revizuire;b) judectorul care a pronunat o ncheiere interlocutorie sau o hotrre prin care s-a soluionat cauza nu poate judeca aceeai pricin dup trimiterea cauzei spre rejudecare;c) judectorul care a fost martor, expert, arbitru, procuror, avocat, asistent judiciar, magistrat-asistent sau mediator n aceeai cauza nu poate lua parte la judecarea acesteia.Motivele de incompatibilitate reglementate de art. 42 NCPC ar putea fi grupate n motive viznd: antepronunarea, motive viznd interesul judectorului, motive privind rudenia, afinitatea i concubinajul, motive viznd dumnia.In ipoteza n care judectorul are cunotin despre existena unui caz de incompatibilitate n privina sa, independent dac este prevzut de art. 41 sau 42 NCPC, acesta este obligat s formuleze declaraie de abinere (art. 43).Recuzarea constituie incidentul procedural care vizeaz situaia n care o parte, cunoscnd existena unui motiv de incompatibilitate n privina judectorului, solicit retragerea acestuia din completul nvestit cu soluionarea unei cauze (art. 44).In toate cazurile, recuzarea provine de la parte, iar nu de la judector, acesta din urm avnd ns posibilitatea s declare c se abine de la soluionarea cauzei, dac se gsete ntr-o situaie de incompatibilitate.Ipoteza vizat de art. 45 NCPC este aceea n care judectorul incompatibil absolut a procedat la soluionarea cauzei, chiar daca nu a fost formulat pe parcursul procesului declaraie de abinere sau cerere de recuzare.Astfel, dac s-a pronunat o hotrre de prim instan cu nerespectarea dispoziiilor privind incompatibilitatea absolut, partea interesat sau procurorul poate declara apel mpotriva unei astfel de hotrri judectoreti lovite de nulitate, daca hotrrea este susceptibil de aceast cale de atac.Articolul 46 are n vedere faptul c numai judectorii care fac parte din completul de judecat cruia i-a fost repartizat pricina spre soluionare pot fi recuzai.Cererea de recuzare se poate formula de ctre oricare parte din proces (reclamant, prt, ter intervenient), pentru motivele determinate n mod expres i limitativ de lege n dispoziiile art. 41 i art. 42 NCPC, n vederea soluionrii cauzei de ctre un alt judector (art. 47).In situaia n care un judector este recuzat, acesta, daca apreciaz ca n privina sa exist un motiv de Incompatibilitate prevzut de lege, are posibilitatea s formulize declaraie de abinere, asupra creia completul nvestit cu soluionarea acestor cereri va statua cu prioritate (art. 48).In timp ce pana la soluionarea declaraiei de abinere opereaz suspendarea legal de drept a cauzei, pan la rezolvarea cererii de recuzare judecata continu, nefiind suspendat, opernd eventual numai o amnare a pronunrii soluiei finale (art. 49).Art. 50 alin. (1) NCPC prevede c abinerea sau recuzarea judectorului se hotrte de un alt completai instanei din care acesta face parte, n alctuirea cruia nu poate s intre cel care a declarat c se abine sau cel recuzat dup caz.Procedura de soluionare a cererii de recuzare i a declaraiei de abinere are caracter urgent, ceea ce impune completului nvestit cu rezolvarea acestor incidente procedurale s hotrasc, de regul, n aceeai zi sau la odat diferit, dar apropiata de cea la care i s-a transmis dosarul. Termenul de soluionare a incidentului procedural se va stabili de completul nvestit cu soluionarea acestuia, iar nu de ctre completul recuzat sau care a declarat c se abine (art. 51). Cererea de recuzare i declaraia de abinere se soluioneaz in camera de consiliu, legiuitorul alegand aceasta procedur pentru a proteja reputaia judectorului l, implicit, prestigiul justiiei.Instana ierarhic superioar soluioneaz cererea de recuzare sau declaraia de abinere n ipoteza n care din pricina acestor incidente procedurale nu se poate alctui completul de judecat care ar trebui s le soluioneze (spre exemplu, situaia unor instane cu un numr foarte mic de judectori, doi sau trei, dintre care unul este recuzat, iar ceilali sunt abseni din motive medicale).n aceast situaie, judectorul recuzat sau care a declarat c se abine constat prin ncheiere imposibilitatea alctuirii completului de judecat pentru soluionarea incidentului procedural i nainteaz dosarul instanei ierarhic superioare pentru a proceda n acest sens (art. 52).ncheierea prin care s-a admis sau s-a respins recuzarea ca rmas fr obiect [n ipoteza art. 48 alin. (3) NCPC, cnd a fost admis cererea judectorului recuzat de abinere], precum i ncheierea prin care s-a soluionat abinerea (n privina acesteia din urm, indiferent de soluie - admitere sau respingere) nu sunt supuse niciunei ci de atac. ntruct art. 53 alin. (2) NCPC nu introduce vreo distincie, nseamn c aceste ncheierinu pot forma obiectul nici al apelului i nici al cilor extraordinare de atac.Dispoziiile art. 41-53 NCPC constituie dreptul comun n materie de incompatibilitate, motiv pentru care ori de cte ori legea special nu va reglementa un anumit aspect, se vor aplica n mod corespunztorprevederile menionate. Astfel, prezentului capitol se aplic n mod corespunztor i procurorilor, magistrailor-asisteni, asistenilor judiciari i grefierilor (art. 54).Sunt pri reclamantul i prtul, precum i, n condiiile legii, tertele persoane care intervin voluntar sau forat n proces (art 55).Capacitatea procesual de folosinta (art 56) - reprezint reflectarea n plan procesual a capacitii civile din dreptul substanial. n cazul persoanelor fizice, capacitatea procesual de folosin ncepe la naterea lor i nceteaz odat cu moartea acestora. n ipoteza persoanelor juridice, n msura n care acestea sunt supuse nregistrrii, capacitatea procesual de folosin se va dobndi d e la data nregistrrii, similar capacitii civile de folosin.Cel care are calitatea de parte i poate exercita drepturile procedurale n nume propriu sau prin reprezentant,cu excepia cazurilor n care legea prevede altfel (art 57).Apreciem c urgena la care face referire art. 58 alin. 1 NCPC nu vizeaz exclusive pricinile n privina crora legea prevede expres soluionarea de urgen i cu precdere, ci i orice alte cauze care n e ce siti o soluionare urgent, prile fiind expuse producerii unui prejudiciu prin ntrzierea judecii.Coparticiparea procesual desemneaz situaia n care calitatea de reclamant sau de prt este deinut demai multe persoane fizice sau juridice, reprezentnd aplicaia n plan procesual a pluralitii subiectelor raportului juridic civil de drept substanial sau numai consecina unei strnse legturi dintre drepturile i obligaiile mai multor personae (art 59). Astfel, spre exemplu, dac dou persoane s-au obligat solidar fa de o alt persoan s execute o obligaie pecuniar, n ca2 de litigiu creditorul i poate aciona n judecat, poziia procesual de prt aparinnd ambilor debitori.Dispoziiile art. 60 alin. (1) NCPC, potrivit crora actele de procedur, aprrile i concluziile unuia dintre coparticipani nu le pot profita celorlali, dar nici nu i pot prejudicia, enun principiul independenei procesuale, care guverneaz raporturile dintre coparticipani.Spre exemplu, n ipoteza unei aciuni avnd dou capete de cerere promovate n contradictoriu cu doi pri viznd evacuarea unuia (tolerat) l obligarea celuilalt (titular al unui contract de nchiriere) ia plata chiriei restante, invocarea de ctre cel de-al doilea prta excepiei prescripiei dreptului la aciune n privina unei pri a chiriei nu este de natur, n caz de admitere, s profite i celuilalt prt.Alte persoane care pot lua parte la judecataPotrivit art. 55 NCPC, sunt pri n proces reclamantul i prtul, precum i, n condiiile legii, terele persoane care intervin voluntar sau forat n proces. Terele persoane care intervin voluntar sau forat n proces care dobndesc calitatea de parte, iar nu pe cele complet strine de proces (art. 61).n ceea ce privete definiia prescris de cod, intervenia este principala cnd intervenientul pretinde pentru sine, n tot sau n parte, dreptul dedus judecaii sau un drept strns legat de acesta. Ca natur juridic, intervenia principal este o veritabil cerere de chemare n judecat formulat mpotriva prilor iniiale (art. 62).n ceea ce privete definiia prescris de cod, intervenia este accesorie cnd sprijina numai apararea uneia dintre pri. Potrivit art. 63 alin. (1) NCPC, cererea de intervenie accesorie va fi fcut n scris i va cuprinde elementele prevzute la art. 148 alin. (1) NCPC, care se va aplica n mod corespunztor.De asemenea, ntruct art. 69 alin. (3), art. 74 alin. (2) i art. 77 alin. (2) NCPC fac trimitere la dispoziiile art. 64 NCPC, acestea din urm reglementeaz procedura admisibilitii n principiu i pentru formele de intervenie forat reprezentate de chemarea n judecat a altei persoane care a r putea pretinde aceleai drepturi ca i reclamantul, chemarea n garanie i artarea titularului dreptului.Prin ncheierea de admitere n principiu a cererii de intervenie voluntar, terul dobndete calitatea de parte n proces, figurnd cu denumirea de intervenient principal sau accesoriu, dup caz (art .65).Ca regul, cererea de intervenie voluntar principal se judeca odat cu cererea principal, iar instana se pronun prin dispozitiv asupra ambelor cereri i le analizeaz pe amndou n considerentele hotrrii (art. 66).Regula soluionrii cererii de intervenie accesorie mpreun cu cererea principal (art. 67).n toate cazurile, cererea de intervenie voluntar accesorie se v a soluiona mpreun cu cererea principal, raiunea acestei soluii legale rezidnd n nsi natura cererii de simpla aprare, neexistnd posibilitatea disjungerii sale, ntruct nu se poate crea un dosar distinct care s aib ca obiect soluionarea unei aprri. ntruct reprezint o aprare n folosul uneia dintre prile iniiale, admind prin absurd c a r fi admisibil, luarea msurii disjungerii nici nu a r fi interesul soluionrii cererii principale.Chemarea n judecat a altei persoane este cererea de intervenie forat, prin care una dintre prile iniiale solicit introducerea n proces a unui ter care ar putea pretinde aceleai drepturi ca i reclamantul, n eventualitatea n care acesta a r promova o aciune separate (art 68).Potrivit art. 68 alin. (2) NCPC, cererea fcuta de reclamant sau de intervenientul principal se va depune cel mai trziu pn la terminarea cercetrii procesului naintea primei instane.Potrivit art. 68 alin. (3) NCPC, cererea fcut de prt se va depune n termenul prevzut pentru depunerea ntmpinrii naintea primei instane, iar dac ntmpinarea nu este obligatorie, cel moi trziu la primul termen de judecata.Coninutul cererii de intervenie forat este restrns la motivarea n fa p t i n drept, prin raportare la art. 69 alin. (1) NCPC, ntruct cererea de chemare n judecat, ntmpinarea i nscrisurile depuse la dosar se comunic terului, n temeiul alin. (2) al aceluiai articol, iar acestea din urm vizeaz preteniile reclamantului i aprrile prtului. Motivarea cererii va fi axat asupra mprejurrii c persoana chemat n judecat forat ar putea pretinde aceleai drepturi ca si reclamantul.Potrivit art 70 NCPC, cel chemat n judecat dobndete poziia procesual de reclamant, iar hotrrea i produce efectele i n privina sa.Dispoziiile art. 71 NCPC vizeaz o situaie particular n care persoana care are calitatea de prt n proces poate fi scoas din cadrul acestuia, prin manifestarea sa de voin nsoit de consemnarea sumei disputate n proces la dispoziia instanei sau de sechestrarea judiciar a bunului litigios.Chemarea n garanie(art 72) este cererea de intervenieforata prin care una dintre prile litigante solicit introducerea n proces a unui ter mpotriva cruia a r putea formula aciune separat n garanie sau n despgubiri, pretinznd soluionarea acesteia n cadrul litigiului pendinte.cererii.Potrivit art. 73 alin. (1) NCPC, cererea de chemare n garanie va fi fcut in fo rm a prevzuta pentru cererea de chemare n judecat.Instana va comunica celui chemat n garanie cererea i copii de pe nscrisurile ce o nsoesc, precum i copii de pe cererea de chemare n judecat, ntmpinare i de pe nscrisurile de Ia dosar (art 74). Ca noiune, artarea titularului dreptului constituie cererea de intervenie forat prin care prtul indic persoana n numele creia deine lucrul sau exercit dreptul litigios, n vederea introducerii sale ntr-un proces viznd o aciune real (art 75).Similar cererii de chemare n judecat a altor persoane, apreciem c nici acest tip de intervenie forat nu reprezint o veritabil cerere d e chemare n judecata; coninutul su este restrns la motivarea n fa p t i n drept, prin raportare la art. 76 teza I NCPC, care face referire exclusiv la obligaia prtului de a motiva cererea. Astfel, n privina acestei forme de intervenie, codul nu prevede, precum n ipoteza cererii de intervenievoluntar principala sau a cererii de chemare n garanie, meniunea c va mbrca forma prevzut pentru cererea de chemare n judecat.Potrivit legii, cererea de artare a titularului dreptului se comunic terului, alturndu- se totodat i copii de p e cererea de chemare n judecat, ntmpinare, precum i de pe nscrisurile aflate la dosar. Dei legea prevede expres faptul c cererea se comunici celui a rlta t ca titular ai dreptului, apreciem c aceasta trebuie comunicat i reclamantului, tocmai pentru a-i da posibilitatea s*i exprime n cunotin de cauz poziia procesuali n sensul nlocuirii sau nu a piratului iniial. Dealtfel, art. 77 alin. (2) face trimitere la art. 64 NCPC, iar potrivit primul alineat al acestuia din urm, instana comunic prilor cererea de intervenie. Prin urmare, cererea de artare a titularului dreptului a r trebui nto cmitl n exemplare suficiente, pentru instanl i pentru comunicare ctre ter i reclamant.Introducerea forat n cauz, din oficiu, a altor persoane, instituie procesual cu caracter de noutate legislativ, constituie o derogare de la principiul disponibilitii prilor n procesul civil, fiind inciden numai tn cazurile expres prevzute de lege (art. 78).Dup ce instana a dispus introducerea n proces a terului, judecarea cauzei se va amna n vederea citrii celui introdus n proces, precum i a comunicrii ctre acesta a ncheierii prin care s-a dispus msura n discuie, a cererii de chemare n judecat, a ntmpinrii i a nscrisurilor anexate, n fotocopii. Evident c n situaia n care cei introdus n proces a fost n sala de edina la momentul lurii msurii i are cunotin de dosar, nesolicitnd amnarea cauzei, aceasta nu se va dispune. Articolul 79 alin. (1) teza a ll-a NCPC, potrivit cruia prin citaie i se va comunica i termenul pn la ca re va putea s arate excepiile, dovezile f celelalte mijloace de aprare de care nelege s se foloseasc, termen care nu va putea fi mai lung d e c it termenul de judecat acordat n cauz, fac, prin urmare, referire la dou termene - primul termen acordat terului introdus n proces pentru o formula note similare ntmpinrii, prin care s indice excepiile, dovezile i celelalte mijloace de aprare de care nelege s se foloseasc i cel de-al doilea termen stabilit pentru judecarea cauzei.