arhitectura Şi regenerarea urbanĂ

Arhitectura si regenerarea urbana – rezumat teza 0

Universitatea de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu" Bucureşti - Facultatea de Arhitectură

ARHITECTURA ŞI REGENERAREA URBANĂ (rezumat teză)

Indrumător : Prof. Dr. Arh. Daniela Rădulescu-Andronic

Autor:` Lect. Dr. Arh. Radu-Petre Năstase

24 Septembrie 2010


Introducere

Plecând de la conceptul de oraş drept sistem social global1, în dimensiunea sa spaţio-

temporală şi ambientală, teza propune o examinare a aspectelor care realizează schimbări

profunde structurale in viata oraselor şi o analiză comparativa exhaustiva a politicilor de

regenerare urbana realizate în diverse orase din Europa.

Azi, oraşele sunt in plina transformare si adaptare, se schimbă modalităţile şi persoanele

care promovează transformările, intenţiile lor, tehnicile pe care le utilizează. Pe de altă parte,

fiecare transformare dincolo de aspectul concret este rezultatul unor intenţii, a tradiţiilor,

istoriei, imaginilor de cultură în interiorul cărora iau formă aceste transformări.

Oraşul de azi este un spaţiu economic, politic si conflictual, teatrul unor dezechilibre mai

vechi sau mai noi, dar şi un spaţiu cultural, simbol, care la rândul său creează noi simboluri şi noi

culturi. Privit în ansamblul său ca dimensiune spaţială şi societală, oraşul, pe langa faptul ca este

un obiect de cercetare exceptional, este si un loc privilegiat din care este posibilă observarea si

studierea dinamicii societăţii actuale.

Globalizarea, transformarea cerinţelor sociale, delocalizarea sediilor de firmă, creşterea

varietăţii etnice, sociale şi culturale a populaţiei, noile forme de marginalizare şi de excludere,

avântul aşa zisei „New Economy”, răspândirea noilor tehnologii de informare, creşterea

mobilităţii sociale şi teritoriale a populaţiei sunt doar unii din factorii care determina aceste

schimbări.

Începând cu anii 1990 au avut loc importante schimbări de ordin geopolitic, tehnologic şi

social şi au redefinit rolul oraşului european, care nu mai poate fi perceput drept un oras de tip

introvertit sau izolat. Pe de altă parte, creşterea liberei circulaţii a persoanelor şi a mărfurilor, a

determinat o creştere exponenţială a schimburilor, un trend destinat să determine o competitie

furibunda a oraşelor intre ele si reinserarea lor in noua geografie a Uniunii Europene, în care

naţiunile industrializate ale continentului sunt din ce în ce mai implicate în acţiuni de

1 Chris Couch, Charles Fraser and Susan Percy, Urban Regeneration In Europe, Introduction, the European Context

and Theoretical Framework, pag. 2,3.


coordonare avand ca finalitate îmbunătăţirea propriului nivel competitiv si faţă de sistemele

american, japonez sau chinez.

In acest context, incepand cu mijlocul anilor 90 si cu sprijinul adeptilor Noului Urbanism

din SUA s-au puz bazele unei Charte care subliniază o serie de principii prescriptive pentru

ghidarea politicilor publice, practica dezvoltării, planificare urbană şi design, cu referire la

restaurarea centrelor urbane existente în cadrul regiunilor metropolitane coerente,

reconfigurarea exploziei suburbane în comunităţi de reală vecinătate şi diverse cartiere,

conservarea mediului natural şi prezervarea patrimoniului construit; abordarea planificării

oraşelor punandu-se accentul pe caracteristicile fizice, care în mod tradiţional au realizat

succesul vecinătăţilor de cartier, şi nevoia de creştere inteligentă. Noile dezvoltări trebuie sa tina

seama de scara clădirilor, a ansamblului şi a străzii, care ar trebui să fie interdependente;

proiectarea lor să se facă prin designul urban, nu abstract prin politica de planificare; designul

urban ar trebui să fie urmarea diferenţelor şi varietăţii culturale exprimate în climatul fizic,

social, economic şi cel etnic; designul urban ar trebui să fie o integrare şi o colaborare a tuturor

disciplinelor de design şi inginereşti; publicul fiind chemat sa participe la procesul de design;

Contradicţiile oraşului contemporan sunt datorate unei serii întregi de factori: printre

acestea sunt si competitia permanenta dintre disciplinele care se ocupă de dezvoltarea fizică a

oraşelor şi teritoriului precum şi de modul creere si punere in aplicare a unor acte normative si

planuri generale de urbanism eficiente.

În faţa acestei mari complexităţi şi a imposibilităţii de a avea o formă omogenă, oraşul se

fragmentează din cauza diverselor tendinţe şi imposibilităţii de a domina complexitatea

sistemelor urbane. În mod cert fenomenul cel mai evident al oraşelor actuale este reprezentat

de schimbarea de ordin social datorată unei serii de fenomene: noile fluxuri migratoare,

polarizarea zonelor bogate, creşterea şomajului, criza statului social. Un sistem de variabile, care

schimbă profund natura oraşului. În acest scenariu complex au fost numeroase schimbările care

au modificat modul de proiectare al oraşului si a obiectelor arhitecturale care il compun. În

contextul actual, în care totul se schimbă, în care creşterea exigenţelor contrastează cu

creşterea degradării ambientale, sunt necesare implementarea unor instrumente pentru a


putea înfrunta procesele de transformare. Cercetătorii din domeniu, administraţiile publice,

arhitectii si urbanistii, societatea civila acolo unde ea functioneaza încearcă să gasească noi

soluţii pentru rezolvarea acestor probleme, prin utilizarea unor noi metode de reinventare al

peisajului urban, strategii, intervenţii politice, totul pentru a putea îmbunătăţii imaginea şi

calitatea vieţii în oraşele contemporane. Numeroşi cercetători au contribuit prin ideile,

observaţiile şi experienţele lor la definirea conceptului de regenerare Urbană.

I. Metodologia de abordare a studiului. Cadrul conceptual de referinţă

I.a. Metodologia de cercetare

Metodologia de abordare a lucrării se referă la adoptarea unei metode de cercetare prin

structurarea datelor şi conectarea lor la un sistem de referinţă pluridisciplinar actual, bazată pe

interpretarea informaţiilor şi evidenţierea scopurilor utilizării produsului final în cercetarea de

arhitectură şi urbanism ca un nou model de referinţă pentru obiectul studiat, în speţă modelul

de regenerare urbană aplicabil pretutindeni unde nevoile, premisele şi caracteristicile

particulare sau locale o impun.

Sursele studiului sunt materializate cu aportul mai multor sisteme structurate de

informaţii :

• Parcurgerea şi analiza critică a lucrărilor de specialitate generale existente în

mediul profesional şi literatura de specialitate internaţionale, despre domeniul

cercetat, în speţă al arhitecturii în contextul regenerării urbane şi al

multidisciplinarităţii abordării.

• Participarea şi elaborarea alături de colegi arhitecţi şi cercetători din domeniul -

mediul profesional - a unor studii teoretice şi practice ca soluţii sau alternative la

metodele uzuale sau tradiţionale.


• Elaborarea unei metode personale de analiză şi sinteză, pe baza observării

individuale prin parcurgerea fizică a spaţiului, a memoriei vizuale sau

documentaristice, încercarea de integrare a cunoştiinţelor acumulate raportat la

sistemele referenţiale prin modul propriu de gandire şi cel specific, prin apelarea

codurilor estetic şi fenomenologic, ale percepţiei spaţiale, cu scopul realizării unui

model conceptual ca matrice spaţială de bază, unealtă specifică de proiectare a

arhitecţilor, în măsura şi scopul dobandirii unor standarde de elita în proiectarea

de arhitectură.

Termenul de regenerare urbană a fost prima dată folosit în 1980 (mai des după 1995),

înlocuind cuvântul de reînnoire urbană.

Iniţial acest cuvânt a fost folosit în sectorul privat şi a fost mai târziu aplicat tuturor

schimbărilor urbane pozitive2.

Conceptul de regenerare urbană poate fi interpretat în mai multe moduri, în funcţie de

gradul de dezvoltare al unei ţări. În cele mai dezvoltate economii, scopul regenerării urbane este

promovarea „întoarcerii la oraş”, revitalizarea centrului oraşului, restaurarea activităţilor şi

creşterea competitivităţii în context internaţional şi implementarea iniţiativelor de îmbunătăţire

a calităţii mediului, care sunt orientate către o creştere „inteligentă”. În economiile în tranziţie,

trebuie luate în considerare iniţiativele calitative, dar proiectele trebuie să ia în considerare în

mod imperativ şi cerinţele de ordin cantitativ.

În general, pot fi trei mari raţiuni pentru care se realizează regenerarea urbană:

• Regenerarea urbană impusă, după o lungă perioadă de abandon a unui

teren neglijat sau o degradare severă a condiţiilor de trai în zonă.

• Regenerarea urbană ca oportunitate, în care investitorii din sectoarele

public şi privat caută un teren pentru realizarea unui mare proiect.

2 Robert Cowan, The dictionary of urbanism, Publicat de Streetwise Press, Tisbury, 2005


• Regenerarea urbană preventivă sau prospectivă în zone în care mediul

social şi cel economic s-a deteriorat.

REGENERARE URBANĂ3 (definiţie) = “Aducerea la viaţă a zonelor urbane cu efortul

cooperativ al municipalităţilor, proprietarilor şi a altor actori implicaţi, cu scopul de a îmbunătăţi

condiţiile de trai, de a creşte calitatea mediului şi a climatului social şi de a întări economia

locală.“

Cei 3 piloni ai Regenerării urbane, (Schemă – după Studiul Woonbron în colaborare cu Liga Asociaţiilor de Proprietari Habitat – Bucuresti, 2006)

Reînnoirea sau regenerarea include o pluralitate de termeni în diferite ţări şi strategii

implicate: reînnoirea urbană (Franţa), reînnoire urbană (Italia), regenerare urbană (Anglia),

reabilitare urbană. În toate cazurile, aceasta implică reconstrucţia oraşului şi acordă o mare

importanţă calităţii spaţiilor. Într-un articol publicat în numărul 97 din Jurnalul de Cercetare

Urbană, Gilles Novarina şi Paola Pucci explică faptul că "termenul se referă la o reînnoire de

recuperare în profunzime existentă la nivel urban şi este apropiată de cea de renovare;

recalificarea caracterizează o acţiune care restabileşte calitatea şi reflectă o voinţă de schimb în

valoare a patrimoniului construit".

3Studiul Woonbron în colaborare cu Liga Asociaţiilor de Proprietari Habitat - 2006.


Problemele, care leagă cultura şi reînnoirea urbană4, sunt profunde şi multiple, şi fac

obiectul de cercetare al geografiei urbane, ale cărei accente speciale se adaugă la dimensiunea

culturală a organizării spaţiului şi a fenomenelor culturale.

Pentru clarificare, Sébastien Jacquot, bazat pe munca efectuată în cadrul tezei dedicate

mentorului său şi a cercetării proprii, subliniază diversitatea conceptului de cultură, "toată

producţia ideatică şi estetică a unei anumite societăţi”, cu specificaţia epocii actuale a creşterii

fenomenelor de consum cultural.

Pentru clarificare, Sébastien Jacquot, bazat pe munca efectuată în cadrul tezei dedicate

mentorului său şi a cercetării proprii, subliniază diversitatea conceptului de cultură, "toată

producţia ideatică şi estetică a unei anumite societăţi”, cu specificaţia epocii actuale a creşterii

fenomenelor de consum cultural.

I.b.2. Problematicile regenerării urbane, analiza situaţiei socio-economice, obiectivele

şi scopurile proiectelor de regenerare

Regenerarea urbană este un domeniu al politicilor publice, care se confruntă cu toate

aceste chestiuni. În domeniul biologiei, regenerarea se referă la refacerea unor ţesuturi rănite

sau pierdute, sau restaurarea unui sistem în forma sa iniţială. Acelaşi lucru are loc şi în zonele

urbane. Regenerarea se referă la refacerea şi re-dezvoltarea activităţilor economice, unde

acestea au fost pierdute sau au dispărut; restaurarea funcţiilor sociale, acolo unde au existat

disfuncţii sau incluziuni sociale, acolo unde au avut loc excluderi, iar restaurarea calităţii

mediului înconjurator sau balanţa ecologică acolo unde acesta s-a distrus. Astfel regenerarea

urbană este un aspect al managementului şi planificării unor arii urbane deja existente, precum

şi dezvoltarea unor noi zone urbanistice. Unele tipuri de intervenţie, precum refacerea

periferiilor şi îmbunătăţirea infrastructurii de transport, pot fi observate încă de la începutul

secolului XX sau chiar mai devreme. Restructurarea propusă de Haussmann în centrul Parisului

4 Sébastien Jacquot - Séminaire de recherche « Politiques culturelles et enjeux urbains » Année 2008-2009 –

Seminar de cercetare : “Politici culturale si obiective urbane”.


la jumătatea secolului al XIX-lea a fost un program de regenerare urbană. Tot program de

regenerare urbană poate fi numit şi proiectul reconstruirii metropolei după marele incendiu din

Londra. Diferenţa între aceste proiecte şi proiectele actuale nu este decât una de mărime şi

complexitate a problemelor ce trebuie luate în discuţie, viteza cu care au loc schimbările şi scara

la care sunt puse în practică proiectele de regenerare urbană.

Prin urmare, oraşele europene se confruntă cu o dispunere complexă de probleme din

diverse domenii: economic, social, fizic, probleme din domeniul fiscal. Oraşele trebuie să

concureze pentru investirea în creşterea lor economică, iar, în acelaşi timp, să se confrunte cu

unele ignorări lăsate de generaţiile anterioare. Moştenirea socială a schimbării trebuie, de

asemenea, transmisă într-o era unde ţintele dominante ale politicii de supremaţie trebuie să

ţină cont de micşorările impozitelor, privatizare şi « valoarea banilor ». Cererea pentru călătorii

în tot mai multe oraşe trebuie să se adapteze, încercând, în acelaşi timp, reducerea consumului

de energie şi a poluării mediului.

Viaţa economică a unei clădiri constituie cheia înţelegerii unui proces de regenerare

urbană, şi stă la baza luării deciziei în ceea ce priveşte renovarea, conversia, relocarea sau

abandonarea unei dotări. Astfel, presiunea pieţii va încuraja procesul redezvoltării când valoarea

unei clădiri cade sub valoarea terenului acesteia.

Grafic privind viaţa economică a unei clădiri – după Urban Regeneration: Property Investment

and Development, Publicata de Taylor & Francis, 1993


Deci viaţa economică a clădirii poate fi definită ca perioada de timp în care valoarea ei

depăşeşte valoarea terenului aferent. Luând decizia dezvoltării, valoarea de piaţă va include o

serie de variabile, unele dintre ele fiind foarte greu de estimat. Evaluatorii ar trebui să-şi asume

o responsabilitate asupra înlocuirii funcţiunii şi a modificării densităţii. Aceştia sunt avizaţi

asupra nivelului de rentabilitate al clădirii din închiriere şi asupra costului de întreţinere,

intervale de reparaţii, management şi costuri de energie. Trebuie să se estimeze costul cu

demolarea şi pregătirea sitului viitoarei intervenţii (simplu în zonele de locuinţe, mai complex în

zonele industriale). Trebuie să se ia în considerare rata inflaţiei şi câştigurile ulterioare din

exploatare pentru a se fixa valoarea pe o perioadă îndelungată şi a permite unui investitor să ia

decizia corectă.

Pentru mai multe decenii, oraşele mari din ţările dezvoltate ale Uniunii Europene precum

şi celelalte oraşe s-au luptat cu provocarea procesului de regenerare urbană adus de declinul

industriei tradiţionale. Închiderea docurilor, a fabricilor şi a magaziilor, ca rezultat al

schimbărilor tehnologice a dus la crearea unor oportunităţi excepţionale pentru remodelarea

oraşelor şi pentru introducerea noilor utilizatori. Totuşi, a lăsat în urmă probleme din domeniul

economic şi social, care au fost depăşite de capacitatea comunităţilor locale de a se adapta şi de

a răspunde noilor provocări.

Acum că multe ţări din Europa trec printr-o situaţie similară devine important să se pună

laolaltă experienţa din zonele care au trecut printr-o asemenea tranziţie, în aşa fel încât să existe

o înţelegere mai bună a procesului de regenerare şi cum este cel mai bine promovat.

I.b.3 Politici publice, programe şi proiecte pentru regenerarea urbană

Uniunea Europeană a pus la dispoziţie fonduri pentru proiectele planificate de

autorităţile statelor europene. Obiectivele pentru care sunt eligibile aceste fonduri sunt :

• Obiectivul 1 – Promovarea dezvoltării regionale. Criteriul de calificare este acela ca GDP

(Produsul Intern Brut) al regiunii trebuie să fie mai mic de 75% decât media UE; proiectele


promovate sunt de suport de capital pentru crearea facilităţilor de transport, conversia siturilor

industriale, dezvoltarea de afaceri, a firmelor mici si mijlocii, promovarea turismului, a

iniţiativelor de dezvoltare si cercetare ;

• Obiectivul 2 – Conversia regiunilor puternic afectate de declinul industrial ; se urmăreşte

restructurarea industrială, în principal a fostei industrii grele aflate în declin.

Fostul Secretar de Stat al Marii Britanii, John Gummer, adăuga5 , spre exemplu, că

procesul regenerării trebuie să ţină cont totuşi de contextul istoric al oraşelor, şi se adresează

comunităţilor şi arhitecţilor pentru mobilizarea lor în găsirea de soluţii inovative, care să ţină

cont de varietate şi diversitate în abordarea problemelor şi răspunsul la ele, astfel vom trăi într-

o lume mai atractivă.

Luând în considerare directivele privind achiziţiile publice ale Comunităţii Europene, se

pune accentul pe implicaţiile politice pentru Guvernul central şi local, cât şi pentru organizaţiile

private, care participă la confirmarea finanţelor publice alocate diverselor proiecte şi

programelor de regenerare urbană.

Principiile în activitatea de regenerare urbană atestă Zonele de prioritate pentru

iniţiative în procesul de regenerare.

“Agreez regenerarea”6, afirma Roger Zogolovitch, director la AZ Urban Studio, apoi

adaugă « Sunt situri în oraş unde, noi, bravii dezvoltatori vrem, sau sperăm, să construim peste

fragmentul distrus, memoria uitată, lacrima din ţesutul urban. Vreau să explorez, să măsor, să

observ şi să creez inserţia mea particulară, proprie. Voi modela spaţiul, formele, contrastul cu ce

este acolo. Aş vrea să-i dau o formă, să adaug şi să modelez o bucată teatrală de spaţiu. În

termenii oraşului, aceasta poate să fie o casă, un teren de joacă, un spaţiu al visării, o staţie de

autobuz, lucruri care pot prinde viaţă şi exprimă compoziţia oraşului. »

5 Urban regeneration Toolbox, Soapbox – Practinioners speak out, pag.19.

6 Urban regeneration Toolbox, Soapbox – Practinioners speak out, pag.20.


Pentru ca aceste deziderate să fie puse în practică, uneltele specifice arhitecţilor şi

planificatorilor, Masterplan-urile trebuie sa fie competitive si să fie elaborate corect, altfel pot

reduce capacitatea dezvoltatorului de a contribui la dezvoltarea durabilă a comunităţii căreia i

se adresează investiţia.

Londra , capitala UK, a fost in anii 2000 scena unor procese semnificative de regenerare

urbana, arhitectura si urbanismul rezultate fiind datorate cooperarii nemijlocite intre diversii

actori urbani din teritoriu, de la planificatori si urbanisti, tehnicieni, ingineri, arhitecti, designeri,

artisti, administratie locala si centrala, agentii de dezvoltare, investitori si public. Ansamblurile

rezultate, fie ca este vorba despre ansambluri rezidentiale sau de birouri, comert, servicii, arta,

sunt rodul unei abordari pluridisciplinare, caracteristica esentiala a unui proces de regenerare

urbana.

Ansamblu de clădiri rezidenţiale şi funcţiuni mixte (bancă şi comerţ) Woods House, 7 Gatliff Road, Londra; Arhitecti: Sheppard & Robson(in 2008)


Primaria Londrei, Spatiu public cu insertii de arta More Place, Londra , Arhitecti: Foster & Partners, (2005)

I.b.4 Actorii urbani din sectorul public, sectorul privat şi ai societăţii civile7.

Parteneriatele public-private

Parteneriatul a definit cuvântul regenerare asemenea « unui proces holistic de

răsturnare a procesului economic, social şi de decădere fizică în zonele unde acesta a atins o

anumită fază, atunci când constrângerile pieţei nu erau suficiente ». Parteneriatul, în Marea

Britanie de exemplu, a definit termenul de reînnoire în anul 2003 ca «procesul de îmbunătăţire a

situaţiei a celor mai dezavantajoase locuri şi a comunităţilor lor, incluzând nivelul şi calitatea

serviciilor pe care acestea le primeau”. Obiectivele reînnoirii pot fi răspândite aleatoriu, dar vor

căuta să dea naştere unei activităţi îmbunătăţite şi unei oportunităţi în afaceri, pot îmbunătăţi

puterea de atracţie şi serviciile publice.

7 Ibidem 5.


Cu implicarea guvernului, spre exemplu în Olanda, există două forme de parteneriate

public-private: directe şi indirecte. Pentru prima formă, municipalităţile au pus condiţii pentru

industria care să se ocupe de aceste lucruri. În parteneriatele directe, autorităţile locale

participă la realizarea de atribuţii, în timp ce sectorul privat se concentrează pe aspectele

remunerative, iar, prin operaţiile care ţin de reglementări, sectorul public împărtăşeşte toate

procedurile finanţând aspectele non-remunerative.

Respectând structura legală, există şi alte forme ale parteneriatului public-privat:

înţelegerea cooperativă şi participarea mutuală. Înţelegerea cooperativă consistă în două

categorii: convenţiile privind intenţiile, convenţiile privind detaliile. În contrast, participarea

mutuală este prin intermediul unei persoane legale sau a altor forme cooperative.

Parteneriatul public-privat în procesul renaşterii urbane este un proces complex care

este dificil de controlat. Rezultatele din interviuri arată că puterea de decizie, pentru părţile

publice sau private, este greu de luat, deoarece fiecare parte constă în secţiuni care au propria

lor responsabilitate. În acest fel, multe părţi, sectoare şi oameni sunt implicaţi în procesul de

luare de decizii. Consecinţa este un proces complex care se repetă în fiecare fază a proiectului.

Prin urmare, pentu un timp îndelungat, parţile nu sunt sigure dacă rezultatele negocierilor vor

duce la o înţelegere.

Există mai multe tipuri de parteneriate public-private în Franţa, (modelul francez de PPP

– partenariat publique-privé8), împărţite în categorii după tipul de capital investit şi părţile

implicate în exploatare şi mentenanţă, investiţiile de capital, riscul comercial, proprietatea

activelor, durata de desfăşurare, şi sunt:

• Parteneriate în Regie directă

• Contract de serviciu – durata 1-2 ani

• Contract de girare (leasing, contact de management) – durata 3-5 ani

• Concesiune – durata 25-30 de ani

8 OEIL – Studiul UPI – Université de Paris XII.


• BOT (built, operate & transfer) construcţie, operare & transfer – durata

20-30 ani

• Privatizare – durată nedeterminată

Participarea locuitorilor şi noţiunea de « empowerment » 9

Participarea se referă şi la iniţiativele locale bazate pe angajament profesional cu

implicare în planificare.

Există mai multe moduri de implicare ale populaţiei locale în planificarea teritorială.

Varietatea rezidă în tipurile şi formele de participare, pornind de la grupurile implicate în mod

direct: dezvoltatori (individuali sau organizaţii), vecini, societăţi civice şi grupuri de interese

locale, autoritatea de planificare locală care aplică politicile de planificare, reprezentanţi oficiali

din educaţie, servicii şi alte comitete, planificatori strategici, companii de utilităţi (apă, gaz,

electricitate), agenţiile de mediu (naţionale), organizaţii neguvernamentale sau de voluntariat.

Interesul publicului se manifestă şi în nivelul de informare cu privire la politicile publice locale,

participarea având ca scop alegerea celor mai bune alternative în luarea deciziilor, autorităţile

fiind cele care angrenează populaţia în anumite acţiuni de tipul:

• Dispersarea informaţiei către public;

• Aducerea informaţiei dinspre public;

• Promovarea interacţiunii dintre politicieni şi public.

9 Abilitare a locuitorilor (eng.)


Schema actorilor urbani Schema obiectivelor

(după Studiul Woonbron în colaborare cu Liga Asociaţiilor de Proprietari Habitat – Bucuresti, 2006)


I.b.5 Particularitati ale abordarii fenomenului de regenerare urbana

Dimensiunea pluridisciplinară şi rolul arhitectului în proiectele de regenerare urbană

implică participarea, de amploare, a echipelor profesionale cu profile preponderent economice,

sociale, culturale, amenajarea teritoriului, urbanism, ecologie, mediu etc.

Cultura contemporană actuală şi revitalizarea urbană într-o abordare sociologică şi

urbanistică evidenţiază faptul că este important de menţionat ideea de “local” şi “global”, în

procesul de disoluţie a teritorialităţii (referinţa esenţială a arhitecturii), ca o turnură majoră a

ultimelor decade în geografia urbană.

Economia şi cultura sunt cei mai importanţi factori care transformă procesul consumului

într-o experienţă nouă, spaţiul urban conferind oraşului o nouă şi specifică identitate, având ca

rezultat şi producând în acelaşi timp o “economie a simbolurilor”10.

În respectul acestei idei, spaţiul social pare să fie în centrul interesului general al oraşului

şi al spaţiului urban însuşi, astfel că, explozia în celebrarea (glorificarea) unei culturi urbane

specifice a diferenţelor arată cum comunicarea virtuală actuală (internet-ul) nu a înlocuit

relaţiile interpersonale şi contactele directe în spaţiul public.

Oraşul postindustrial nu mai este trătat ca un spaţiu al producţiei nemijlocite, ci un spaţiu

al unui fenomen cultural – o atmosferă urbană, cu un lifestyle şi o imagine asociate.

Gerhard Schultze, un sociolog german arăta în cartea sa “The Experience Society”11 că

individualizarea societăţii este un fenomen social al concentraţiei în experienţe, care contribuie

la disoluţia ideii trecute a unei societăţi stratificate: “Experimentează straturi aliniate orizontal,

care sunt deasupra claselor şi statutelor, o translaţie a vechilor valori Protestante, a datoriei

personale, către mai noul hedonism şi realizare de sine (self-made)” a indivizilor unei societăţi.

10

Jean Baudrillard, Paris: Gallimard 1968. Le Système des Objets in Jean Baudrillard Selected Writings, Poster Mark,

(ed.), Standford University Press, 1988, p.22

11 “The Experience Society” - Societatea experimentului – Gherhard Schultze.


Condiţiile abordărilor actuale oferă oportunitatea perfectă pentru artişti, care pot fi

numiţi membri ai unor echipe de designeri pentru lucrări de artă, care să contribuie la procesul

de regenerare pe termen lung, ecologie şi moştenirea mediului înconjurător.

Dezvoltarea sustenabilă (durabilă) şi construirea unor comunităţi sustenabile (durabile)

reprezintă cheia supravieţuirii societăţii capitaliste; durabil, în contextul schimbării climatului şi

al încălzirii globale. Fiecare dezvoltator şi actor al regenerării urbane este, şi va fi, interesat de

modul de a acţiona în continuare în investiţiile imobiliare, o viziune radicală tinzând tot mai mult

să fie acceptată în scopul salvării planetei.

Gândirea şi proiectarea sustenabilă pot fi foarte eficiente şi pot creşte valoarea

arhitecturală şi ambientală a locuirii, aşa cum se poate vedea în ansamblul Bed Zed din UK, de

locuinţe sustenabile pentru compania Peabody Trust12. Designul lor este bazat pe orientarea

solară şi scăderea emisiilor de carbon în procesul încălzirii. Există o importantă nepotrivire,

uneori, între soluţiile de arhitectură eco- solară şi cele dictate de proiectarea urbană de calitate,

rezultând ca aspect blocuri şi forme de clădiri cu care arhitecţii nu sunt de acord. Complexul a

fost totuşi nominalizat de RIBA Stirling Prize şi a căpătat multe alte premii, supranumit şi

proiectul “Energie Zero”, a fost iniţiat pentru a intruni cele 10 principii ale unei planete locuite şi

anume:

• Zero carbon, Zero deşeuri

• Transport durabil

• Materiale eco-durabile

• Hrană locală şi ecologică

• Apă, economie şi calitate durabile

• Habitate naturale pentru plante şi animale

• Cultura şi patrimoniu

• Comerţ echitabil

• Sănătate şi fericire

12

Ibidem 28.


Bed Zed, Beddington - Zero Energy ; Ansamblu finalizat in 2001, in sud-vestul Londrei. Locuinţe eco-sustenabile proiectate de Arhitecti Bill Dunster pentru Peabody Trust.

Sursa: Urban regeneration Toolbox, Soapbox– Practinioners speak out.


I.b.6 Managementul regenerării urbane, rolul de conducător – leadership - al

arhitectului

“Procesul de planificare în urbanism a devenit uneori defensiv şi necreativ, în parte

datorat sistemului în care el operează”13, comentează Peter Bishop în prelegerea “Design

for London”. Domeniul “public” nu mai aparţine oraşului, în sensul diversificat al

cuvântului. Literalmente, largi spaţii publice din oraşe au fost privatizate – pieţe, spaţii

deschise, străzi chiar. Arta, a fost considerată o parte integrală a regenerării: de milenii,

artiştii au creat locuri şi clădiri particularizate şi memorabile, care au rezistat timpului şi

criticilor.

Profesiunile şi actorii implicaţi în planificare, în mod frecvent, au subestimat interesul

publicului în propriul mediu de viaţă, pentru că posibilitaţile ca ei să-şi exprime părerile sunt

limitate. Expoziţiile Royal Academy, cu operele lui Sir Norman Foster, Sir Richard Rogers şi Sir

James Stirling din 1986, la numai 2 ani de la discursul Prinţului, au fost vizitate de o mulţime

record. Schema vizionară pentru un parc de-a lungul Tamisei a lui R. Rogers – este un concept

care a văzut lumina zilei sub primarul Ken Livingstone, cu ocazia expoziţiei proiecte pentru 100

de spaţii publice.

George Ferguson a propus chiar ca educaţia în urbanism să înceapă la vârste fragede, la

nivel de şcoală primară. Noua Academie de Urbanism a comisionat un studiu de efectivitate

educaţională, cum să fie inspirată creaţia de noi locuri la fel de valoroase precum cele lăsate

moştenire de la înaintaşi. Ferguson, preşedintele RIBA şi un arhitect valoros, a iniţiat

regenerarea oraşului Bristol, în jurul vechii fabrici de ţigarete HO Wills dezvoltând în interiorul

acestei redundante clădiri industriale baruri, restaurante, studiouri, unităţi rezidenţiale şi un

teatru.

Nick Keable descrie evidenţa cu care oamenii doresc să se implice în formarea mediului

lor de viaţă, şi sugerează ca luarea în calcul a comunităţii locale, înainte chiar ca o planificare

urbană să fie avansată, va aduce beneficii pe termen lung. Limitele convenţionale dintre oameni

vor fi curând abandonate, lasând loc pentru imaginaţie, gândire pozitivă şi creativitate colectivă,

13

Ibidem 48.


din care consensul va apare neîntarziat! Dezideratele acestea vor fi atinse în scopul găsirii unor

soluţii inovative pentru piaţă şi designeri. “Să facem un mediu propice, animat de viaţă, să-l

facem ‘verde’, injectând puţin romantism”, adaugă Roger Hawkins.

Arta Vizuală este un factor major în atragerea turismului cultural. Suntem martori ai

creşterii participării internaţionale la evenimente precum bienalele de artă, la fel cât şi prezenţa

artei contemporane în oraşe precum Barcelona, Chicago şi Tokyo. Arta poate fi simbolică sau

iconică, permanent sau temporar. Nu putem gândi Veneţia fără Arta Renaşterii sau fără

Bienalele sale de Artă şi Arhitectură.

Arta Publică adaugă valoare spaţiului, atrage investiţii şi crează medii benefice şi

distinctive pentru dezvoltarea afacerilor. Arta de calitate intensifică contextul cultural al unei

planificări; ea face un loc mai dezirabil în termeni de piaţă; particularizând locurile, pieţele, arta

ajută la formarea identităţii lor.

Calitatea spaţiului public este deci ceea ce contează, planificarea fiind făcută cu

implicarea unei decizii larg democratice. Cu toate aceste implicaţii ale publicului în luarea

deciziilor importante, este clar nevoie de un ‘leadership’ în procesul planificării.

Arta publică este deci un factor cheie al dezvoltării şi planificării vieţii economice,

turismului şi marketing-ului unui oraş. Ea poate genera mândrie civică şi comunitară în sensul

atragerii investiţiilor, al suportului dat economiei creative - artişti, fabricanţi, dar şi a altor

industrii implicate în proces.

Ca o practică încercată şi strategie de design în regenerarea urbană, a devenit important

modul de implicare a noi arii de activităţi – proiectare pentru scăderea consumului de energie la

clădiri, consultare şi participarea publicului la design, crearea unor spaţii calitative între clădiri.

Dezvoltarea designului prin exploatarea contextului fizic şi istoric şi al înţelegerii funcţiei

sociale în procesul de afaceri ca o cheie a abordării sale.

Rolul cheie al unui Masterplan vizionar, este totuşi unul flexibil; în final trebuie să creeze

o structură pentru dezvoltarea durabilă, bine proiectată, care să conducă în mod cinstit cu

viziune, talent şi îndemanare.


Creşterea domeniului de afaceri prin îmbunătăţirea soluţiilor de design, necesită o

calitate ridicată a designului, utilizarea mixtă a locuirii, comerţului şi retail-ului, şi implicarea în

schimbarea culturală.

Creşterea densităţii în centrele urbane, mai ales a celor din spaţiul European, a dus la

apariţia a noi suburbii şi a creşterii oraşelor care oferă oportunităţi mari.

Sediul general Endesa, proiectat de Arhitectii de la KPF (2004)

Comunicarea şi rolul ei în strategia regenerării

1. Managementul proiectului;

2. Principiile de management al design-ului de arhitectură si urbanism.14.

O ilustrare schematică a acestor principii se găseşte în strategia aparţinând biroului SPRUNT

din Marea Britanie.

14 Sursa: www.http//sprunt.net - Strategia de design a Biroului de arhitectură şi urbanism SPRUNT, UK.


Masterplanul şi planificarea de arhitectură

Caracteristicile unui Masterplan de calitate sunt:

• consultarea şi participarea publicului in procesul de design, crearea unor

spaţii publice de calitate, proiectare durabila si eficienta

• conceperea proiectului urban, prin exploatarea contextului fizic, istoric şi

al înţelegerii funcţiilor sociale si de « business » la nivel local;

• crearea unei structuri pentru dezvoltarea durabilă care să conducă spre

un proiect urban vizionar;

• promovarea mixităţii, a locuirii si comerţului cu activitatile lucrative si

serviciile cat şi promovarea schimburilor culturale;

• reprezentarea grafică tri-dimensională similară unui fragment de oraş cu o

structură urbană simplă de străzi, spaţii şi volume cu un anumit grad de

libertate.

Reconcilierea conflictelor şi intereselor transformă oraşul într-un loc de viaţă mai

stimulant şi mai benefic.

Disciplinele design urban, masterplanning şi arhitectură sunt discipline interdependente,

unde întregul influenţează părţile şi părţile influenţează întregul. Masterplanul conţine

propuneri de arhitectură, explicit sau implicit. Planurile strazilor, pieţelor, spaţiilor libere, pun în

evidenţă ce se află în spate şi ce iese în evidenţă, oportunităţi pentru perspectivele vizuale

create interesant, obiectele-clădiri sau “icon”–uri. Masterplanul poate fi creativ prin el însuşi,

chiar “iconic”? Acestea sunt întrebări deschise, nu doar retorice, asupra modului cum un plan

poate influenţa deciziile ulterioare aplicând o gândire creativă.

Proiectarea cu “Lista de priorităţi” este uzuală şi de mare ajutor în master planning, atât

pentru urbanişti şi arhitecţi, cât şi pentru client.


Modelele conceptuale ale oraşului

Există un număr de modele conceptuale ale oraşului şi acestea, ca răspuns, informează

asupra diverselor modele de design urban. Depinzând de o perspectivă, oraşul poate fi privit,

printre alte idei, ca o maşină economică (motorul unei maşini de făcut bani), o entitate finită

sculpturală (un pur obiect estetic de design), o reflecţie tehnologică sau spirituală a societăţii şi a

forţelor ei intrinseci, sau o reţea de elemente celulare (la fel, subsidiară scării oraşului sau

interconectată global).

Fundamentarea strategiilor de design

Mai multe aspecte ar trebui să fie considerate la începerea unui proiect major de

regenerare. Nu există un răspuns comun care se aplică tuturor situaţiilor. Un pluralism al

strategiilor este de dorit, iar aceasta va reflecta diversitatea urbană cea mai potrivită. În locul

îndemnului modernist: “o măsură care se potriveşte oriunde”, abordarea trebuie să fie mai

ţintită şi mai responsabilă ca atitudine contextuală în sensul ei cel mai larg. Captând imaginaţia

unei audienţe în termeni culturali, economici şi sociali, se va urmări agenda de lucru a fiecăruia

dintre participanţi.

Se pune întrebarea despre rezultatele unui proiect şi cum propunerea va acţiona ca un

catalizator şi o provocare. Se va focaliza interesul pe o zonă care a fost neglijată, aşa că

viabilitatea economică va fi primul obiectiv formulat, pentru înţelegerea dinamicii investiţiei, a

infrastructurii şi a proceselor de implementare, care trebuie să informeze propunerea de design

de cum aceasta apare.

Crearea spaţiului poate fi provocativă, în sensul cultural al relaţionării client-designer-

audienţă, rolul designului este, deci, în primul rând de catalizator.

Oraşul poate fi conceput ca un spaţiu al schimburilor. Aceasta implică interfaţa dintre

actorii parteneri de discuţii, dezvoltatori strategici, antreprenori, administraţie publică locală şi

centrală, firme de design urban şi arhitectură.


Cerinţele principale de design

• Economice: o înţelegere a consecinţelor economice ale proiectului de către

echipa de proiectare şi de către dezvoltator este esenţială.

• Scara temporală: planificarea proiectelor mari se poate face şi cu 10 ani înainte

ca acestea să fie puse în practică. Sunt de luat în seamă consecinţele economice

pe termen lung.

• Costuri: previziuni legate de costuri, în proiectele majore mixte sau complexe s-a

observat faptul că apar deseori cheltuieli înainte ca să fie realizat venitul.

• Venituri: viitorul va asigura un venit în beneficiul comunităţii. Este imperativ de a

crea condiţii bune pentru retail, cinema, restaurante, loisir, birouri şi hoteluri

pentru afaceri, şi pentru rezidenţi condiţii bune de trai. Orice depărtare de

această cale va crea disoluţii în viabilitate şi atractivitate.

• Crearea de locuri de munca şi mixarea funcţională: când este cerută

regenerarea, implicând schimbări majore ale infrastructurii şi îmbunătăţiri ale

vieţii comunităţii, retail-ul poate crea destulă valoare în acest sens. Magazinele

supraetajate sunt de dorit în zonele cu valoare ridicată de piaţă a terenurilor.

Schemele urbane trebuie să promoveze un sens al identităţii locului, cât şi al reînnoirii

acestuia. Exemple semnificative sunt proiectele de noi blocuri de locuinte, cladiri publice, muzee

si scoli din Londra. (Vezi imaginile de mai jos).


Clădire multifuncţională - birouri şi comerţ Scoala generala - Londra (2007)

Cartier rezidenţial Grosvenor Waterside

Imobile de locuinţe (622 unitati) şi servicii - Westminster City, Londra (2008)


Tate Modern Galery, Londra – Concurs 2001 Arhitecti : Herzog&Meuron


II. PRINCIPII ŞI PRACTICI EUROPENE. MODELE APLICATE DE REGENERARE URBANĂ

II.a Regenerarea urbană în Oraşul Birmingham – Marea Britanie - Studiu de caz

La nivel internaţional, majoritatea ţărilor au trecut printr-un proces de re-examinare a

politicilor urbane şi au introdus o nouă legislaţie care să pună accent pe un efort mai mare de

îmbunătăţire a condiţiei suprafeţelor urbane.

Oraşele din Marea Britanie au fost printre primele din Europa care au experimentat acest

val de restructurări economice şi schimbări sociale, în parte ca un rezultat al competitivităţii

slabe din industrie, infrastructura uzată şi tensiunile sociale din interiorul oraşelor. Politica

urbană modernă a oraşelor din UK datează din 1968, din timpul guvernului muncitoresc din acea

perioadă.

Birmingham este un oraş cu o istorie lungă şi instabilă când vine vorba de planificarea

urbană şi industrială. Modernitatea lui transatlantică precede jumătatea secolului al XX-lea,

având rădăcini în secolul al XIX-lea, când vine vorba de obligaţiile cu privire la inovaţia în

fabricare şi autoritatea progresivă municipală.

Spre deosebire de majoritatea oraşelor britanice şi din Europa, Birmingham nu are un

centru istoric bine definit - centrul său a fost scobit după modelul american şi are multe lipsuri în

privinţa designului şi a arhitecturii. Acest lucru este motivul pentru care Birmingham este

perceput ca un « non-loc mărginit de autostradă ».15 Aşa cum a observat Stuart Jeffries : « Ar

trebui să ajungi în Birmingham să vezi drama acestui oraş, toată la vedere, care se află într-o

luptă eternă cu oraşul însuşi ».16

Principalul mod de refacere nu este definit ca un proiect de construcţie şi planificare

urbană. Mai curând, în concordanţă cu multe alte centre urbane, Birmingham se îndreaptă către

cultură pentru a oferi regenerării şi publicităţii o imagine care să atragă investiţii şi cât mai mulţi

turişti. Oraşele aspiră să concureze cu tendinţele pieţelor globale pentru a accentua economiile

simbolice: folosindu-se de cultură şi artă pentru a promova imaginea oraşului, sprijinind

15

Chatwin, J. View point: Brindleyplace implementation, Urban design quaterly nr. 62, 1997, pg. 12-14.

16 Jeffries, S. Spin city, The Guardian, 3 January, 2000, pg. 16-17.


proiectele de arhitectură şi proiectând locuri spectaculoase pentru entertainment – petrecerea

timpului liber - şi shopping. În mijlocul anilor 1980, planurile de regenerare au avut un impuls

proaspăt şi s-au focusat pe primele iniţiative la Highbury din 1988, când o varietate de arhitecţi,

urbanişti s-au întâlnit pentru a discuta despre « o viziune a oraşului ». Una dintre cheile

fundamentale a fost : « oraşul nu are o imagine vizuală »17.

Masterplan Birmingham Eastside, un plan social sustenabil, de dezvoltare durabila. Sursa: Workshop urbanism : Atelier Projet Urbain in Birmingham

17 Chatwin, J. View point: Brindleyplace implementation, Urban design quaterly nr. 62, 1997, pg. 12-14.


Redezvoltarea curentă din Birmingham imită trăsăturile cheie ale aşa-numitului « nou

urbanism » al planificării şi al design-ului postmodern şi indică un traseu către industrie în sensul

de urban. Eforturile antreprenoriale pentru a stabili o imagine coerentă a oraşului au pus accent

pe urbanitate ca un produs esenţial al regenerării; pentru politicienii locali s-au propus sugestii

privind expansiunea cetaţeniei urbane. Toate acestea sunt lucuri bune, dar ele nu sunt neapărat

rezultatul unei « regenerări urbane ». Aşa cum au arătat mai mulţi comentatori, o zonă urbană

ideală are un farmec aparte, direcţionat către sectoarele din clasa medie (ca o promisiune cu

privire la îmbunătăţirea imaginii oraşului ca spaţiu al comunităţii). Întrebarea la adresa acestei

imagini este proiectată şi tratată de regenerarea urbană din Birmingham ca o preocupare

importantă, dar în acelaşi timp ţinută în surdină, umbrită de un impuls al regenerării. Aceasta nu

este o întrebare prin care să se identifice autenticitatea oraşului Birmingham, mai degrabă, este

o problemă de înţelegere a relaţiilor dintre formele urbane şi valorile sociale, asemenea

problemelor legate de acces, accesorii şi cetăţenie în cadrul culturii unui oraş.

Bull Ring este acolo unde pieţele Birmingham sunt situate, de când un document regal,

cu privire la permisiunea pieţei, a fost aprobat în 1166. În majoritatea oraşelor, pieţelor din

Birmingham, ele au urmat un model tipic englez de lărgire a High Street către un spaţiul

triunghiular, în apropiere de parohie, au fost întotdeauna spaţii publice centrale.

Până în 1959, Bull Ring a fost un spaţiu public foarte popular. Replanificarea modernistă

s-a făcut simţită odată cu apariţia clădirilor Inner Ring Road (Queensway) şi Ring Bull Centre,

primul shopping mall britanic închis. Împreună, aceste două dezvoltări au distrus coerenţa

spaţiului urban al Bull Ring. În mod remarcabil, piaţa în aer liber a rămas mai mult sau mai puţin

acolo unde fusese prima dată. În loc să ocupe un loc urban lizibil, conectat spaţiilor adiacente

prin străzi convenţionale, piaţa era înconjurată printre şi dedesubtul drumului principal

ajungeând doar la pasaje subterane neplacute şi care te dezorientau. Bull Ring Centre, construit

de Laing Developments, a fost un eşec total atât din punct de vedere al designului, cât şi în

termeni economici.

Schema iniţială din 1987 privind redezvoltarea zonei Bull Ring, de arhitecţii Chapman

Taylor pentru LET a propus o cutie imensă care să conţină trei niveluri de mall-uri de interior,


500 metri în lungime. Cu totul schimbat, planul nu avea conexiune pozitivă cu străzile şi ar fi fost

destul de distrugător pentru reţeaua de străzi existente (deja distrusă de redezvoltarea şi

construcţia drumului din anul 1960). În 1988, arhitecţii au descris propunerea ca pe un « avion

comisionar stabilit pe străzile oraşului ».

Această primă versiune a « Galeriilor », cum a fost intitulat proiectul Bull Ring de LET şi

modificările ulterioare, exemplifică al treilea model al Mall City. În 1988, Conferinţa Highbury

privind planificarea centrului oraşului, preşedintele comitetului de planificare, consilierul Fred

Chapman, a descris proiectul “Galerii” ca « cel mai mare shopping center din centrul oraşului ».

Campania împotriva propunerilor LET, de-a lungul anilor, susţinută de oamenii din Birmingham,

a reuşit să modereze această invazie în mod considerabil. Singurul bloc gigantic a fost împărţit

în părţi mai mici: un spaţiu pietonal în aer liber, la fel de mare ca piaţa de dinainte din Bull Ring

Centre, a fost introdus, iar proporţia magazinelor, din mall-urile din interior, a fost redusă şi ea.

Când Hammerson a achiziţionat terenul de la LET în 1996, cu permisiunea pentru

planificare pe care LET a procurat-o, după ani de efort, unele dintre elementele cu greu

câştigate au fost pierdute. Nu mai exista pasaje pietonale la nivel între High Street şi Bull Ring.

Se pare că Birmingham este oraşul care a devenit în scurt timp beneficiarul a 400

milioane de lire sterline în folosul dezvoltării şi regenerării urbane. Cu închiderea centrului

comercial construit în anii 1960 şi deschiderea noului Bull Ring Shopping Centre, îndelung

aşteptata reamenajare pentru una din zonele istorice cele mai importante din Birmingham a

prins viaţă şi este una de referinţă pentru oraş şi pentru regat.

Selfridges, proiectat de Future Systems, magazin “al vârstelor” sclipitor si inovant, este

unul din punctele principale de contact al vizitatorilor cu noul Bull Ring.

Interior din Selfridges, Bull Ring


Imagini spaţii publice - Cartierul BullRing din Birmingham (2003) Arhitect: BENOY (pentru masterplan)


II.b Proiectarea concertată pentru amenajarea oraşului Paris - Studiu de caz

Sunt de remarcat câteva puncte forte ale procesului complex, care a avut ca scop şi

rezultat final reamenajarea şi regenerarea urbană a unor largi suprafeţe ale Parisului.

Amploarea programului: din 940 de ha implicate în proiecte urbane actuale, 634 de ha

relevă proiecte lansate după 2001, care sunt foarte diferite faţă de cele lansate acum 20 de ani

în Paris. Din acestea 470 de ha consacrate noilor proiecte sunt amplasate la inelul de centură

(periferique), la limita cu comunele limitrofe, integrând mari ansambluri de locuinţe sociale

inchise între infrastructuri feroviare, rutiere, industriale, şi de vaste lucrări pentru echipamente

publice. Se observă efortul pentru lărgirea spaţiului aglomeraţiei urbane pariziene, la fel cu

operaţii strategice menite să aducă o imbunătăţire vieţii sociale şi urbane a locuitorilor.

Două categorii tipologice evidente au fost urmărite în decursul operaţiunilor:

• cea tradiţională cu referire la istoria urbanismului parizian, prin

urbanizarea marilor terenuri (enclave) în ţesut urban constituit: feroviare

(ex. Clichy Batignolles, Gare de Rungis) şi spitale (ex. Boucicaut);

• a doua categorie este cea originală, care vizează contracararea etapei

“moderne” a urbanismului, tip dală sau de mare înălţime, care s-au

compromis în timp prin imagine dezagreabilă şi periculozitate în utilizare.

PLU, din februarie 2005, pentru oraşul Paris identifică şi explicitează 21 de teritorii

pentru noi proiecte sub formă de amenajări şi scheme, proiecte urbane şi operaţiuni cu reguli

aplicabile întregului teritoriu parizian urbanizat.

Programul unui proiect urban este elaborat ca parte a unui obiectiv politic fixat prin PLU

şi combină concertare, programare şi concepţie.

ZAC Paris Rive Gauche realizat de birourile SEMAPA cuprinde cartierul Massena la est,

între străzile Tolbiac şi Periferique, până la flancul sudic strada Chevaleret şi până la


extremitatea vestică Gare d’Austerlitz. Conţine propuneri, unele deja realizate de blocuri de

locuinţe, birouri şi servicii, într-o operaţiune de mare concertare şi anvergură. Fig. 32

Denumire: ZAC Paris Rive Gauche, finalizat parţial, data limită 2015, realizat de SEMACA;

Program: 5000 de locuinţe, 50% locuinţe sociale şi pentru studenţi, centru universitar, liceu şi

şcoli, gimnaziu, piscine la Sena, echipamente de joacă pentru copii, birouri, comerţ, activităţi;

Suprafaţa amenajată: 2.255.000 m², din care apartamente 430.000 m², universităţi 210.000 m²,

echipamente 55.000 m², birouri 700.000 m², activităţi, comerţ, hotel 405.000 m², BNF 250.000

m², SNCF 150.000 m², AP-HP 55.000 m².

Spaţiu verde: 98.000 m².

Proiecte urbane în curs sau realizate: Austerlitz Sud, Reichen&Robert. Austerlitz Nord,

Christian Devilliers. Massena Bruneseau, Ateliers Lion. Massena Nord, Christian de Portzamparc.

Massena Sud, Bruno Fortier. Tolbiac Sud, Pierre Gangnet. Tolbiac Nord, Roland Schwitzer.

Infrastructuri în curs: Avenue de France, Paul Andreu/Jean Michel Wilmotte. Avenue Pierre

Mendes-France, Patrick Celeste şi Dominique Blanc.

Districtul Massena, vedere între Grand Moulin (stânga) şi Rue de Tolbiac arătând clădirile

de locuinţe într-un ansamblu de unităţi de apartamente – locuinţe sociale, turn cu faţadă

finisată în cupru.

Imagine aeriana si zonificarea pe cartiere a ZAC Paris Tolbiac (sursa SEMAPA)


Plan de Ansamblu ZAC Paris Tolbiac Masena (partial) – Sursa SEMAPA

Imagini aeriene mixate - ZAC Paris Tolbiac Masena spre Biblioteca Nationala.


II.c Regenerare urbana “Chasse Campus” in Oraşul Breda – Olanda. Studiu de caz

Breda este un oraş de talie medie, având o populaţie de 169.883 locuitori, fiind considerat unul

dintre oraşele olandeze cele mai interesante din punct de vedere al strategiei bazate pe consolidare,

restructurare şi transformarea teritoriului său.

Oraşul are o poziţie centrală în regiune, fiind situat între cele două metropole Rotterdam şi

Anvers. Fiind situat în inima unei reţele de transport public, cât şi rutier în sudul Ţărilor de Jos, Breda se

dezvoltă drept poartă aglomerării urbane a celor mai mari oraşe din Brabant (Tilburg, Eindhoven,

Hertogenbosch şi Helmond).

Biroul olandez de arhitectură O.M.A. a realizat masterplanul Chasse Campus, plan conţinând deja

celebrele turnuri proiectate de arhitectul Xaveer de Geyter Chasse Park, Chasse Theatre al arh. Herman

Herzberger şi clădirea operei a arh. Erick van Egeraat, proiecte care au transformat definitiv centrul

oraşului Breda într-un exemplu elocvent de regenerare urbană.

Pentru Proiectul urban Chasse Campus, după ce secole la rând a fost folosit ca o bază militară,

cele 13 hectare de teren din centrul istoric al oraşului Breda au fost trasfomate în domeniu public. Având

la bază planul arhitectului Rem Koolhas Chasse Park este un spaţiu urban liber, care a renăscut din

fostele barăci pentru soldaţi. Cuprinde 700 de unităţi locative, 100 unităţi de locuinţe publice, 30.000 m²

de spaţii alocate birourilor, 2000 m² de spaţii retail, 1500 parcări subterane şi 8 hectare pentru parcuri

publice. Breda a primit premiul pentru cel mai sustenabil oraş din Olanda ca urmare a acestui proiect

urban complex.

Proiectul urban Chasse Park înseamnă o legatură între nou şi vechi. La proiectarea lui au

contribuit opt birouri de arhitectură, ceea ce a atras noi rezidenţi din centrul oraşului. Clădirile au fost în

aşa fel poziţionate în vederea conservării structurilor istorice importante cum ar fi: “Great Church” şi

muzeul din Breda. Parcările au fost gândite la subsol, pentru a lăsa spaţiu pentru aleile pietonale şi

pistele de biciclete. S-a făcut tot posibilul in vederea conservării copacilor monumentali. O echipă

specializată garantează sustenabilitatea de lungă durată a amenajării peisagere de la Chasse Park.

Deşi campusul este foarte dezvoltat şi utilizat, aproximativ 1.5 milioane de oameni încă îl mai

vizitează în fiecare an. Dezvoltarea unui proiect la o asemenea scară, care a durat 10 ani, necesită o

colaborare public-privată vastă şi perseverentă


Motivul pentru alegerea acestui concept este poziţionarea sitului în Breda: un spaţiu liber în

centrul oraşului, dar totuşi face parte dintr-o zonă verde definită de trei parcuri: Sport Parc, Wilhelmina

Parc şi Brabant Parc. Multitudinea de clădiri, aşezate separat pe sit, este unificată de spaţiul verde.

Modelul de campus combină o atmosferă urbană cu ideea de spaţiu liber, efectul dobândit fiind

flexibilitatea spaţiului, concept arhitectural-urban inovator şi utilizat cu succes în amenajările urbane

actuale valoroase.

Masterplanul a refolosit, cât se poate de mult, clădirile deja existente - de obicei ele capătă o

nouă funcţiune -, dar joacă şi un rol nou datorită interacţiunii lor cu noile clădiri şi cu spaţiul public.

Clădirile sunt poziţionate în aşa fel încât să existe o perspectivă maximă asupra campusului din diferite

puncte de acces.

Imobilul Carre a fost proiectat asemenea unei unităţi compacte de locuinţe şi comerţ (140

apartamente, 600 m² de facilităţi), fiind alcătuit dintr-o serie de blocuri cu volume diferite. Clădirea are la

bază o zonă alocată parcărilor. Circulaţia în clădire este asigurată de trei scări / lifturi, care pot fi accesate

din curtea interioară.

Curtea interioară este proiectată asemenea unui spaţiu liniştit. Imobilul încorporează 144 apartamente şi

6 magazine. 100 apartamente au fost închiriate şi altele 44 au fost vândute de către client. Clădirea a fost

proiectată pentru persoanele care s-au mutat într-o casă mai mică după plecarea copiilor lor.

Clădirea Carre este acoperită în totalitate cu panouri din lemn. Galeriile au structura de oţel. Toate

apartamentele au balcoane şi beneficiază de brisoleiuri realizate din foiţă de aluminiu, încadrate în

profiluri de aluminiu.

Principalul criteriu în proiectarea spaţiului la Chasse Parking a fost alegerea unui spaţiu luminos,

deschis, unde să te simţi bine şi în siguranţă. În aceast spaţiu nu există colţuri întunecoase, care să

ascundă agresori.

Proiectul pune la dispoziţie o parcare cu 670 locuri, pe o suprafaţă de 18.500 m².

Pardoselile sunt acoperite cu vopsea poliuretanică în şapte culori diferite. Culorile alternează de

asemenea şi pe toată înălţimea pereţilor la fiecare nivel. Plafoanele sunt lăsate aparent, fără alte

elemente vizibile, toate instalaţiile find ascunse în tavane false sau ziduri. Acestea sunt acoperite în

întregime din elemete de tablă de oţel inoxidabil perforate. Aproximativ 4000 de elemente de iluminat

sunt amplasate în spatele acestora, asigurând o iluminare generală a întregului spaţiu fără conuri de

umbră. Toate curţile interioare şi nivelul de mezanin sunt în întregime realizate din elemente de oţel şi


sticlă, pentru a permite pătrunderea luminii şi, de asemenea, de a elimina obstucţionarea vederii pentru

motive de siguranţă. Două mari principale puncte de circulaţie pietonală sunt prevăzute cu elevatoare de

sticlă. Zona de parcaj este deschisă 24 de ore. Birourile administrative sunt în întregime placate cu lemn

precum şi pasarelele către zona de gimnazium. În completare, sunt prevazute sisteme automatizate,

puncte de informaţii şi locuri speciale de parcare pentru alimentarea vehiculelor electrice.

Ansamblu 140 locuinte colective Carre Building, Chasse Campus, Breda Arhitect: Rem Koolhaas – OMA

În privinţa calităţii, nu s-a făcut nici o concesie, chiar şi atunci când condiţiile pieţei erau mai

puţin favorabile. Colaborarea pentru proiectul Chasse Park s-a focusat pe facilităţile privind parcările, pe

management şi mentenanţă. Comunicare intensivă cu localnicii şi implicarea în tot ceea ce a însemnat

acest proiect a transformat atitudinea lor iniţială reţinută în una pozitivă şi extrem de mândră.

Finalizat în 2007, proiectul de locuinţe colective Chasse Park al Arhitectului belgian Xaveer de Geyter


(cuprinzand 5 turnuri cu un total de 137 de apartamente - Finalizat: 2001) a adus o contribuţie

importantă oraşului Breda, transformându-l într-un oraş care atrage oportunităţi de afaceri din toate

colţurile lumii, un oraş unde mediul de trai este foarte plăcut, un oraş setat pentru activităţi culturale.

Suprafaţa: 10.130 m² de apartamente;

Chasse Theater proiectat de renumitul arhitect Herman Hertzberger se află în partea istorică a

oraşului Breda şi a fost finalizat în 1995. Forţa expresivă a acestei arhitecturi extraordinare ne surprinde

într-un mod plăcut. Colţurile clare, finisate ale profilului, contrastează cu dungile transversale de la baza

clădirii. Panourile oblice de sticlă se evidenţiază faţă de ipsosul alb al faţadei principale, dezorientând

puţin privirea observatorului. În partea estică a clădirii, subsolul devine terasă, mascând parţial o curte

pătrată pentru parcarea bicicletelor.

Acoperişul neted precum o coală curbată, înveleşte corpul retras al clădirii. În dreapta, un perete

despărţitor susţine un acoperiş – terasa din oţel, prelungit şi secţionat în diagonală, în timp ce în partea

sudică, mareţia teatrului este total vizibilă.

Partea prelungită a obiectului arhitectural are pereţii din aluminiu din care se evidenţiază şirul de trepte,

galeriile metalice, circulare şi reţeaua de grinzi, care sprijină invelitoarea.

Afişarea literelor enorme “Chasse Theater” înfrumuseţează coronamentul şi un volum jos de sticlă care

iese în evidenţă din partea inferioară a unei baze asimetrice, caracterizată de treptele de piatră.

Blocurile teatrului cu cele două turnuri pentru scenă, care se evidenţiază faţă de profilul sinuos al

clădirii; intrarea ridicată pentru tehnicienii de scenă şi pentru actori este urmată de o porţiune

posterioară multi-laterală, adăpostind scările de refugiu urmând diferite traiectorii pe dedesubtul sticlei.

În spatele unei coloane gri, în colţul vestic al clădirii, acoperişul ondulat îşi rezumă linia robustă,

care, la întoarcere, străpunge corpul teatrului urcând către acoperişul unei clădiri din apropriere.

Urcând punţile metalice de legatură, se poate observa nucleul care conţine două săli de

proiectare reduse ca dimensiune, urmărind traseul galeriilor teatrului, având acces către scările

monumentale situate la capătul foaierului. Culorea intensă a coloanelor întrerupe monotonia spaţiului

omogen şi reţine tensiunea pereţilor care încadrează foaierul.

Teatrul conţine trei săli: două dintre cele mai mari, cu o capacitate de 1200, respectiv 700 de

locuri având scenele opuse şi contrabalansate, cărora le deserveşte o singură zonă de depozitare, aflată

într-o poziţie centrală. La primul nivel se află o mică sală de teatru cu capacitatea de 200 de locuri, iar la

acelaşi nivel se regăsesc şi cabinele actorilor, cu acces dinspre galeriile spaţioase care domină foaierul.


Planul sălii mai mari este de tipul unui teatru convenţional, având o distanţă de 27 de metrii între

platoul scenei şi peretele opus. Galeria este divizată în sectoare, oferind spectatorului diferite unghiuri de

vizionare, către scenă.

Ansamblu rezidential Chasse Park Apartments, Chasse Campus, Breda Arhitect: Xaveer de Geyter


III. CONCLUZII

Concluzii generale pentru proiecte de regenerare urbană şi arhitectură.

După cum s-a văzut în studiile de caz anterioare, concluziile conduc către afirmaţia că

amplasarea18 constructiilor are un impact critic major asupra şanselor de regenerare ale unui sit

şi ale rezultatului final. Dezvoltarea economică regională va amplifica sau va reduce efectele

procesului de regenerare. Poziţia la periferie a unor zone restricţionează competitivitatea pe

pieţele europene. Autostrăzile şi conectivitatea sunt prerechizitele unei dezvoltări moderne a

oraşelor, pentru ca regenerarea să exploateze oportunităţile din sectorul de servicii, cu

preponderenţă pe cele din turism, recreere şi cultură, un bun acces ale pasagerilor la mijloacele

de transport – tren, avion – fiind esenţial. În cazul câtorva oraşe, competiţia inter-regională

poate de asemenea să inhibe activitatea de regenerare. În cel mai rău caz oraşele din zonele cu

o economie slabă răspund foarte puţin acţiunii de regenerare. Particularităţile caracteristice

structurii economiei locale influenţează direct natura dezvoltării viitoare, circumstanţele politicii

locale pot modera în sens bun sau rău regenerarea economică.

Forma fizică a dezvoltărilor urbane, care îi interesează pe arhitecţi în mod direct, poate

influenţa rezultatul unui proces de regenerare. În majoritatea zonelor Europei centrale clădirile

rezidenţiale cu servicii şi comerţ la parter, plasate pe situri cu densitate mare, sunt principala

formă utilizată. Există astfel de dotări în Franţa, Scoţia, mai rar în Anglia şi Irlanda de Nord, de

asemenea nu este prea des întâlnită această formă în Olanda.

În mod tipic se întâlnesc clădiri cu 4-6 nivele care au la interior o curte pentru diverse

utilizări. Aceasta conduce la o proporţie de utilizare a solului în raport de 2:1 şi chiar 3:1. Peisajul

urban astfel generat cu străzi largi şi clădiri înalte, spaţiul dintre clădiri fiind unul ocupat de

drumuri, pavaje sau amenajări peisagere. Calităţile individuale ale designului unora dintre

clădirile înalte (12-18m) contribuie din plin la forma anvelopantei spaţiului străzii, prin linii de

forţă bine proporţionate. Deşi punctuale, noile dotări şi dezvoltatorii au trebuit să menţină

18

Urban Regeneration in Europe, Edited by Chris Couch, Charles Fraser şi Susan Percy, p.179.


unitatea de înălţime, forma şi tratarea faţadelor. Rezultatul a fost adesea un mix plăcut şi

armonios de vechi şi nou.

Propunerea prin care terenul şi clădirile sunt utilizate în procesul regenerării va depinde

de cerinţa locală. În cadrul centrelor de afaceri propuse, cererea a fost de modernizare a

clădirilor şi infrastructurii din centrul vechi precum şi de introducere a unor utilizări noi

(rezidenţial şi loisir).

Una din marile probleme ale regenerării este aceea că poţi avea idei bune a ceea ce iţi

doreşti, dar iţi trebuie un plan pe termen lung. În unele zone unde operăm, este necesară

planificarea pe termen lung, 20-50 de ani şi în altele să facem lucruri pe care le putem face în

scurt timp.

Se observă o divergenţă în modul de adoptare a scării designului urban la nivelul

conurbaţiilor, pe fondul declinului industrial al multor zone care aveau activităţile economice

industriale ca dominante, în sensul abordării diferite a planificării urbane de către oraşele mici şi

mijlocii (din întreaga Uniune Europeană).

Pe de o parte, proiectele sunt mai mici şi mai arhitecturale, cu clădiri individuale

intenţionate a fi catalizatori culturali şi economici. La cealaltă extremă proiectele urbane sunt

mai ample şi mai speculative, cu aspiraţii mai mari şi sunt privite cu mai multă atenţie. Aceasta

ridică posibilitatea transformării în marfă a activităţii de design urban, către o condiţie unde

designul există în mod preeliminar prin reprezentarea media. Există riscul unei perioade scurte a

focusării atenţiei pentru proiecte care vor aduce transformări de lungă durată.

Să construim peste fragmentul distrus, memoria uitată, lacrima din ţesutul urban.

Să explorăm, să măsurăm, să observăm şi să creăm inserţia noastră particulară, proprie. Voi

modela spaţiul, formele, contrastul cu ce este acolo, să adaug şi să modelez o bucată teatrală de

spaţiu.


Marele avantaj al tehnologiei este capitalizarea ei şi scăderea costurilor datorată utilizării

acesteia

Experienţa arată ca sunt prea multe organizaţii şi birocraţie, că ar trebui scurtată calea

resurselor spre scopul în sine. Priorităţile ar trebui să fie nevoile economice majore. Când un

investitor privat face un profit mare, prin taxe locale comunitatea va beneficia de acest succes,

autorităţile investind în alte nevoi cerute de acea locaţie

Masterplanurile trebuie sa fie competitive si să fie elaborate corect, altfel pot reduce

capacitatea dezvoltatorului de a contribui la dezvoltarea durabilă a comunităţii căreia i se

adresează investiţia.

1. România se confruntă cu o situaţie dezastruoasa ; cu un fond locativ

învechit, cu majoritatea infrastructurilor ( transport, educationale, sanitare,

sportive, sociale si institutionale) depasite si/sau subfinantate ; programele de

reabilitare aşteaptă să fie dezvoltate, dar suferă de un interes scăzut al tuturor

posibililor actori ai procesului de regenerare urbana (micii si mari proprietari

teren, autorităţi locale şi centrale, organisme publice si private cu rol in

dezvoltare de proiecte urbane si de amenajare a teritoriului, diferiti agenti

economici, institutii din domeniul financiar-bancar, clasa politica, cetatenii si

societatea civila).

2. O prioritate majora pentru fiecare comunitate urbană din Romania este

necesitatea construirii unui « Proiect de oras » si al unei « Strategii de dezvoltare

urbana pe termen mediu si lung » care sa implice o multitudine de proiecte de

regenerare urbană in parteneriat public-privat, cu o finantare publica consistenta

la nivelul amenajarii infrastructurii, managementului de proiect si studiilor de

urbanism.

arhitectura Şi regenerarea urbanĂ

Documents