Arcadie Suceveanu

Biogafie• Arcadie-Vasile Suceveanu este un poet, eseist şi ziarist român din Republica Moldova. S-a născut la

data de 16 noiembrie 1952 în satul Suceveni, din regiunea Cernăuţi (astăzi în Ucraina).

• A absolvit Universitatea de Stat din Cernăuți, Facultatea de Filologie (1969-1974)

• A debutat ca poet în anul 1968 cu versuri închinate mamei, în "Zorile Bucovinei". În versurile sale se remarcă printr-un cadru vast al asociațiilor, prin dinamismul imaginilor. Prin scris se întoarce mereu cu gândul la Bucovina.

• Pe lângă volume de versuri, a mai publicat eseistică, cărți pentru copii și abecedare dintre care mentionam:

•Țărmul de echilibru (1982)

• A fugit melcul de-acasă (1984)

• Secunda care suntem (1993)

•Mărul îndrăgostit de vierme (Timișoara, 1999) 

versuri

•Infruntarea lui Heraclit (Chișinău, 1998)

•Cavalerul Înzadar (Chișinău, 2001)

Antologie de versuri

•Știuca la școală (2002)

•Zaruri pictate. Poeme (2003)

•Corabia de la mansardă (2004)

•Ființe, umbre, epifanii (2011)

carti

Arcadie Suceveanu a fost distins cu numeroase premii pentru activitatea literară. Menționăm următoarele premii:

• Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (1987, 1999, 2000, 2002)

• Premiul Republican "Alexandru Donici“• Premiul "Bacovia" al revistei Ateneu din Bacău (1992)• Premiul special al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1995)• Premiul "Mihai Eminescu" al Academiei Române, pentru 

volumul "Eterna Danemarcă" (1995)• Premiul "Cartea anului”• Premiul "Mihai Eminescu" al Academiei Române (1997)• Premiul Național al Republicii Moldova (1998)• Medalia "Mihai Eminescu" (2000)• Maestru al literaturii (2001)• Ordinul "Gloria Muncii" (2010)

  Există, să spunem, cel puţin doi Suceveni: un Suceveanu auroral, tandru, păstrând prospeţimi juvenile, graţios şi sensibilist – şi un alt Suceveanu, al amiezii şi maturităţii, gânditor, sceptic şi interogativ, vădit contrariat de ambianţa Dizarmonică.

Poem de dragoste

In carnea ta a hohotit Elada,In parul tau s-au sinucis soldati,

Iubita mea curata ca zapadaCe fragezeste cerul pe Carpati.

Ca fata dulce, nevazuta-a lunii,Respiri lumina si emani mister,De care se imbata-n nopti pauniiSangelui meu inalt si cavaler

De dragul tau mi-as devora toti zeii,

As arde-n lampa iadului, fitil,Cand se trezesc in jungla

carnii leiiLa boarea calda-a trupului

fragil.

•

As razui cazanele cu smoalaSi m-as tari pe muchii de jungher -Doar sa respir in iarba-ti nuptiala,La coapsa de nisip aurifer.

• Sa-mi planga-n os inchizitori iberici,Mortul din oase sa-mi surada viu.Si pizmuit de-o suta de bisericiSa curg in tine, si sa nu mai stiu.

motive

dragoste

suferintalumina

Figuri de stil

Metafora “iarba-ti nuptiala”

Epitet“fata dulce”

Epitet “nisip aurifer”

Comparatie “curata ca zapada”